Sunteți pe pagina 1din 8

1.Schimbarea de sistem.

Modelul Kornai
Exista numeroase incercari de a explica cauzele si formulele de iesire din comunism si
trecere la capitalism. Modelul Kornai incearca sa explice evolutiile nu doar din punct de vedere
al puterii politice.
Teoria schimbarii conceputa de Kornai porneste de la analiza comparata a celor doua
sisteme: comunist si capitalist Modelul de analiza conceput de acesta se structureaza pe blocuri
problematice , care vizeaza trasaturile de esenta ale celor doua sisteme.
STRUCTURA BLOCULUI IN SISTEMUL SOCIALIST:
Bloc 1- puterea de necontestat a partidului communist ;
Bloc 2- pozitia dominanta a proprietatii de stat ;
Bloc 3- preponderenta coordonarii birocratice ;
Bloc 4- restrictia bugetara slaba, reactia aproape inexistenta le preturi,cerere economiei extensive
Bloc 5- econ de penurie cronica, piata vanzat, penurie de forta de munca,somaj la locul de munca
STRUCTURA BLOCULUI IN SISTEMUL CAPITALIST
Bloc 1- puterea politica favorabila proprietatii private si mecanismelor de piata ;
Bloc 2- pozitia dominanta a proprietatii private ;
Bloc 3- preponderenta coordonarii prin piata ;
Bloc 4- restrictie bugetara tare, reactivitate puternica la preturi
Bloc 5- inexistenta penuriei, piata cumpar, somaj cronic,fluctuatii in cadrul ciclului de afaceri .
Se observa ca din schema blocurilor lipseste, in modelul sistemului capitalist democratia, Kornai
considerand ca ea nu este obligatorie pentru functionarea acestui model. Abordarea acestui economist
este exclusiv din perspectiva pozitiva, adica se analizeaza pur si simplu existenta celor doua sisteme..
Schema blocurilor modelelor celor doua sisteme si conturarea evolutiilor transformatoare dintre
ele nu se pot lipsi , decat cu riscul redefinirii postfactum a tranzitiei , de reperele motivante si de
impactul transformational al trecerii la democratie.

2.Faze ale transformarii postcomuniste.(dupa Brzezinski)


Brezezinski a creionat un adevarat model explicativ al tranzitiei postcomuniste , aflat in
continuarea modelului iesirii din comunism. In conceptia lui Brezezinski tranzitia postcomunista
cunoaste 3 faze delimitate in timp si vizeaza transformarea pe 4 tronsoane: legalitate, politica,
economie, ajutor extern.

FAZA l (1-5 ani)- scopul politic este transformarea iar cel economic stabilizarea. Este esential sa
mentinem echilibrul in domeniul economic, sa nu se induca fenomene de criza , dezechilibre. In
tronsonul legalitatii ,aceasta faza are drept tinta eliminarea controalelor arbitrare ale statului,in cel
politic se urmaresc: inceperea democratizarii vietii sociale, sprijinirea libertatii mijloacelor de
comunicare in masa,desfiintarea partidului stat totalitar. In tronsonul economiei se declanseaza
liberalizarea preturilor,limitarea subventiilor,decolectivizarea afacerilor, privatizarea spontana. In
privinta ajutorului extern se vizeaza sprijinul pentru stabilizarea monedei,acordarea in regim de urgenta
a unor ajutoare sau credite.
In FAZA ll (3-10 ani)- scopul politic este incheierea transformarii si apoi stabilizarea sistemului
politic, iar scopul economic este valorificarea stabilizarii.Tronsonul legalitatii presupune adoptarea
cadrului legal pentru proprietate si afaceri, tronsonul politic cunoaste exercitiul constitutional matur si
reguli electorale asumate sa structureaze administratia locala , se formeaza coalitii politice stabile si se
manifesta o noua elita politica. Tronsonul economiei cuprinde procese de restructurare a sistemului
bancar, incepe mica privatizare si se naste sistemul de companii private mici si mijlocii,
demonopolizare, apar noi clase economice. Tronsonul ajutorului occidental aduce credite pentru
infrastructura,asistenta de specialitate in diferite domenii, acorduri comerciale preferentiale si incep
investitiile straine.
In FAZA lll (5-15 ani) scopul politic il reprezinta consolidarea sistemului democratic al statului
de drept, iar scopul economiei il reprezinta dezvoltarea. Este faza maturitatii transformarilor.
Independenta justitiei se alatura existentei partidelor democratice stabile si sectorului privat in vederea
functionarii statului, punandu-se in valoare principiul separatiei puterilor in stat .In tronsonul politic
avem: formarea de partide democratice stabile si adoptarea unei culturi politice democratice. In
tronsonul economiei putem vorbi de: privatizarea marilor intreprinderi, aparitia culturii antreprenoriale
.In tronsonul ajutorului extern este vorba de: investitie straina majora, includere in organizatiile
occidentale.

3.Esenta terapiei de soc.Consensul de la Washington


Modelul terapiei de soc reprezinta o serie de masuri, recomandari si sugestii lansate de Jeffrey
Sachs cu suportul FMI si BM, prin pactul numit Consensul de la Washington. Modelul a fost
interpretat ca o reteta magica, singura in masura sa asigure necesarul transformarii economiei
colectiviste intr-una de piata. Presupune o scurtă perioada de timp, tranziţia realizându-se brusc,
aproape spontan.Este un model pur teoretic si pragmatic.Piata apare spontan, odata cu
liberalizarea preturilor şi garantarea proprietăţii private; implicand totodata si costuri ridicate in
aplicarea reformelor rapide de schimbare; Statului nu i se atribuie nici un rol,deoarece este
exclus din procesul tranziţiei;

Mod de aplicare este „dintr-o dată”, printr-o serie de măsuri concomitente,si anume :
-Liberalizarea preţurilor („laissez-faire”)-care reprez esenta terapiei;
-Demonopolizare economică (eliminarea controlului statului în economie);-viza aproape exclusiv
scoaterea din joc a statului , cuconsecinte bizare , de abandonare de catre stat a proprietatii
-Macrostabilizare economică; s-au dezvoltat politici monetare de gestionare aechilibrelor
generale in economie, stabilizarea productiei a fost o problema
-Privatizare accelerată (restituire sau redistribuire de proprietate);- aveau rolul sa schimbe
consistent mecanismuleconomic si sa reconfigureze structura economiei si a societatii
-Comerţ exterior;
-Convertibilitate internă (curăţarea pieţei sau boom-ul caselor de schimb valutar); este posibila
pe fondulconsolidarii economiei de piata si functionalizarii regulilor sale.
-Dezvoltarea serviciilor;
-Protecţia socială;
Finalitatea tranziţiei este crearea unei pieţe operaţionale ca expresie a concurenţei dintre agenţii
economici.Terapia de soc nu s-a aplicat ,la modul originar, in nici o tara,ci doar elemente partiale
in Polonia .

4.Esenta terapiei graduale.Viziunea grupului de la Viena


Esenta terapiei graduale a fost elaborata de grupul de la Viena ,concretizata sub forma unei
lucrari numite “ Socul pietei”.Avantaje:
- nu este doar un model teoretic, s-a degajat in trairea efectiva a realitatii postcomuniste ;
-schema tranzitiei vizeaza procesul transferului de natura liberala ;
-statul are un rol important trecand printr-o tranzitie pentru a deveni agent al pietei,
supraveghetor in respectarea regulilor jocului.
-Presupune o perioada de timp îndelungată,tranziţia realizându-se treptat; într-o anumita ordine;
-ţine seama de condiţiile specifice fiecărei ţări; -percepţie realistă a realităţii;
-Costuri reduse cu aplicarea reformelor şi costuri de reversibilitate mici;
Piata este o instituţie care trebuie creată, nu apare de la sine în urma liberalizării
preturilor şi garantării proprietăţii private; Instit sunt privite ca reguli ale jocului, economia de
piaţă nu poate funcţiona fara un cadru institutional concret, care trebuie creat la începutul
tranziţiei; crearea unei infrastructurii instituţionale se face în timp;Se urmăreşte stabilizarea
producţiei şi creşterea calităţii produselor – se are în vedere privatizarea raţională şi înzestrarea
cu capital propriu;

Terapia graduala cuprinde 5 etape:


1.Crearea contextului socio-economic: se fundamenteaza norme, reguli, legi, instituţii
2.Crearea pietei .Aparitia si consolidarea activitatilor specifice ca:-retele de distributie;- rodarea
politicii de credit;-sisteme si instrumente de atragere si valorificare a acumularilor populatiei,;-
stimularea activitatilor de intermediere .
3.Adoptarea de masuri care sa faciliteze trecerea de la vechiului mecanism economic(de la
comunism) la economie de piata prin stabilizarea producţiei,încurajarea întreprinzătorilor, eliminarea
produselor de calitate slabă, aplicarea unei politici montare prudente, reglementarea cadrului legal al
relaţiilor contractuale;
4.Masuri care sa faca posibila trecerea de la criza economica la crestereaeconomica:
- masuri care sa stopeze declinul productiei si reformarea sistemuluifiscal ;
-consolidarea sistemului bancilor comerciale si intarirea functieicreditului ;
-aplicarea strategiilor de restructurare sectoriala ;

-declansarea proiectelor de gestionare a dezvoltarii regionale.


5.crearea contextului international -cuprinde masuri de compatibilizare a practicilor si regulilor
interne ale economiei unei tari cu cele regionale sau globale.(integrarea UE-Romania).Aceasta etapa se
refera si la procesele integratoare , ca aspect de maturitate a tranzitiei si de confirmare a iesirii cu
success din aceasta.
Finalitatea tranzitiei=Trecerea de la criza economică la creştere – de recuperare, de ajungere din
urmă până la creştere durabilă;
Acest model concepe totul ca pe un efort propriu al tarii si economiei in cauza. S-a aplicat cu
succes in Ungaria

5.Schema functionala a tranzitiei postcomuniste


Schema functionala a tranzitiei este una de natura cumulativa a experientei teoretice si practice in
privinta schimbarii postcomuniste. In centrul schemei se afla procesele tari ale tranzitiei, lansate
ca esenta a schimbarii prin Consensul de la Washington si formeaza triunghiul de aur al
tranzitiei. Declansarea acestora inseamna singura optiune pentru economia de piata de tip
capitalist. In esenta, ceea ce trebuie facut este sa se desfasoare actiuni de accelerare a
transformarilor definite de cele 3 procese, restul venind de la sine. Pentru gestionarea proceselor
din triunghiul de aur a fost necesara introducerea unui triunghi suplimentar (denumit triunghi al
tranzitiei efective), referitor la crearea institutiilor, elaborarea politicilor publice si constructia
sistemului decizional. Acestea din urma asigura partea cea mai consistenta a tranzitiei, si-anume
destramarea unui sistem si construirea altuia total diferit. Pentru ca schema sa fie completa, a fost
adaugat si un ultim triunghi, cel al finalitatii, cu privire la crestere economica, dezvoltare si
modernizare. Prin intermediul acestora, se incheie tranzitia si se marcheaza stadiul deplin al
transformarilor, ceea ce conduce la intrarea in pragul civilizatiei lumii globale.

Din punt de vedere politic finalizarea tranzitiei a constat in ajungerea laun regim liberal bazat pe
democratie si stat de drept, iar din punc devedere economic finalizarea tranzitiei a constat in ajungerea la
oeconomie de piata de tip capitalist.Structura functionala a tranzitiei postcomuniste cuprinde 3
triunghiuri:
1.triunghiul de foc al tranzitiei ;
2.triunghiul tranzitiei efective ;
3.triunghiul finalitatii tranzitiei.
1.Triunghiul de foc are in vedere urmatoarele procese:-liberalizarea-privatizarea-
stabilizarea.Odata cu modificarea acestor procese au fost introduselibera initiativa, rolul regulator al
pietei si proprietatea privat.
.2.In ceea ce priveste triunghiul tranzitiei efective acesta are in vedere:-crearea institutiilor -
elaborarea politicilor publice-imbunatatirea sistemului decisional.Cel de-al 2-lea triunghi face cel
maimult referire la sfera politica.Acest triunghi incepe cu reforma constitutiei si presupune elaborarea
denorme democratice care permit elaborarea legilor primare, secundare sivalidarea bunelor practici.
3.Cel de-al 3-lea triunghi are in vedere procese precum-cresterea economica ;-dezvoltarea ;-
modernizarea. Cu alte cuvinte in perimetrul acestui triunghi sefinalizeaza tranzitia. Finalizarea tranzitiei
presupune existenta unei economii de piata functionale, unui stat de drept consolidat, uneidemocratii
solide si a unei clase de mijloc puternice.

6.Liberalizarea economiei.Cazul Romaniei


Liberalizarea are ca obiective reducerea interventiei directe a statului in economie si crearea de
noi institutii de control indirect. Masurile de liberalizare se refera la liberalizarea preturilor, a initiativei,
a comertului, a fluxurilor externe, financiara si monetara.
In ceea ce priveste Romania, etapele liberalizarii, sunt 3 la numar.In cadrul primei etape,
liberalizarea a fost inteleasa ca model de reforma a vechiului sistem. In etapa a doua, liberalizarea a
vizat sensul definit de Consensul de la Washington prin optiunea pentru modelul terapiei soc. In etapa a
treia, liberalizarea s-a referit la alinierea la standardele europene.
In ceea ce priveste prima etapa, a fost vorba de o liberalizare formala, adica un aspect modificat
al sistemului socialist, in maniera lui Gorbaciov, care a esuat in Romania. Aceasta etapa a reprezentat
pentru tara noastra iesirea din comunism concomitent cu intrarea in postcomunism.
Etapa a doua de liberalizare s-a suprapus cu prima. In cadrul acesteia, liberalizarea a avut sensul
de transformari care duc la functionarea sistemului capitalist. Terapia de soc a fost cea care a impus
desfiintarea mecanismelor specifice socialismului cu scopul de a se ajunge la o economie de piata de tip
capitalist. Saltul la functionarea unui sistem de economie de tip american, s-a dovedit in cele din urma
imposibil.
In cadrul celei de a treia etape, strategiile de liberalizare au devenit concrete, procesul ca atare
de liberalizare finalizandu-se ca proces de conformare la standarde precise.
Prin liberalizare se poate intelege in primul randul liberalizare economica prin introducerea
liberei initiatie si a proprietatii private,dar si liberalizare politica prin creearea unei societati democratice
si a unui stat de drept si liberalizare globala in care societatea este integrata regional si exista o economie
deschisa.
Prin liberalizarea preturilor se intelege eliminarea controlului si a subventiilor, aceasta fiind
realizata dupa demonopolizare, deoarece ar putea conduce la cresterea nejustificata a preturilor in
vederea maximizarii profiturilor.
Liberalizarea fluxurilor externa si crearea pietelor financiare au dus la aparitia sistemului de
taxare vamala,a accesului liber la import-export si a pietei de capital. In Romania,liberalizarea contului
de capital s-a realizat in 3 etape, incepand din 2001 si pana in 2006,aceasta avand loc mai intai in
sectorul iesirilor de capital,dupa care in cadrul intrarilor de capital.Printre conditiile impuse pentru
aceasta liberalizare se numara:a rata a inflatiei predictiba si o stabilitate a preturilor cat mai mare,o
datorie publica scazuta sau cu un serviciu finantabil fara distorsiuni,un curs de schimb stabil si un sistem
financiar bancar solid.
Referitor la liberalizarea comertului exterior, dezavantajul era deprecierea cursului de schimb si
deschiderea excesiva a economiei catre exterior, ceea ce provoca o crestere exagerata a preturilor.

7.Macrostabilizarea economiei.Cazul Romaniei


Tranzitia incepe prin procesul de liberalizare. Liberalizarea are cel mai mare potential de a strica
echilibrul economiei, tocmai de aceea in orice proces de tranzitie sunt adoptate si masuri de stabilizare.
Prin stabilizare intelegem un echilibru la toate nivelurile economiei. Prin urmare este nevoie de stabilitate
atat la nivelul microeconomiei cat si la nivelul macroeconomiei, astfel este nevoie de o stabilitate la nivel
politic, fiscal, bugetar, monetar cat si international (sau extern pentru a masura competitivitatea rezultata
in urma restructurarii economiei reale).
Stabilizarea economiei liberalizate este atat cauza cat si efect in tranzitie, cat si un rezultat pozitiv
ca urmare a inlocuirii vechiului sistem cu cel nou. Reusita macrostabilizarii sta la baza cresterii
economice sustinute (rata scazuta a inflatiei, acoperirea datoriei externe, curs de schimb stabil,
stabilitatea sistemului bancar) - confera credibilitate economiei respective.
Rolul mixt al statului intr-o economie aflata in tranzitie este o trasatura esentiala.Pachetul de
politici privind macrostabilizarea a fost asemanator in toate tarile aflate in tranzitie, insa diferentierea a
constat in viteza de reactie la dezechilibrele aparute. Printre masurile pentru restabilirea echilibrului intr-o
economie se numara:
 Liberalizarea preturilor
 Politica monetara restrictiva-
 Echilibrarea bugetului guvernamental si politici prudente ale veniturilor
 scaderea subventiilor; renuntarea la preturileadministrate cresterea taxelor si
impozitelor si scaderea cheltuielilor guvernamentale
 Liberalizarea comertului exterior
Obiectivul fundamental al macrostabilizarii il reprezinta controlul inflatiei; acesta se poate
realiza prin: politici monetare restrictive– au influenta redusa asupra cauzelor structurale a cresterii
preturilor ,politici fiscale restrictive, – pp scaderea impozitelor directe pt a crestestimulentele de a munci
si investi si actiuni asupra cauzelor structurale ale inflatiei - masuri de crestere a W; prudenta privind
cresterile salarilale si corelarea lor cu W;
O alta problema esentiala in tarile aflate in tranzitie o reprezinta deficitele bugetare datorate
veniturilor reduse la bugetul de stat si cresterii cheltuielilor bugetare. Finantarea deficitelor bugetare s-a
facut in mod inflationist, astfel incat in Romania rata inflatiei este cea mai mare comparativ cu celelalte
tari din Europa Centrala si de Est.
IN ROMANIA: Aceasta inflatie ridicata a generat un cerc vicios: inflatie mare → asteptari
inflationiste ridicate → neincredere in moneda nationala → perturbarea deciziilor agentilor economici →
diminuarea increderii investitorilor straini → inflatie mare.
Creditele neperformante, deficitele bugetare si subventiile acordate de guvernele romanesti au
fost actiuni care nu au fost in concordanta cu planul de macrostabilizare. Programul de macrostabilizare
trebuia sa cuprinda si masuri la nivelul economiei reale cum ar fi: privatizarea rapida, evitarea formarii
monopolurilor, libera concurenta, libera intrare si iesire pe/de pe piata, liberalizarea pietei
muncii;reformarea sectorului financiar si celui bancar si implementarea unui sistem riguros de protectie
sociala.
De asemenea si microdinamizareaare un rol important deoarece,pentru ca la nivel macro,
masurile demacrostabilizare sa fie eficiente e nevoie de investitii care sa asigure microdinamizarea
sistemului de companii prin dezvolateare intensiva si extensiva.

8.Privatizarea,pivot al restructurarii.Cazul Romaniei


Reforma proprietatii este nucleul dur al tranzitiei la economia de piata .Obiectivul central al
reformei proprietatii este dezetatizarea (privatizarea) si este fundamentat pe observ ca statul se dovedeste
mai degraba un prost administrator al economiei. Privatizarea este transferul legal al drepturilor de
proprietate de la stat sau de la societatile comer cu capital majoritar de stat catre agentii privati.
Procesul de privatizare este important din cel putin 3 motive: stimuleaza procesul de
restructurare, disciplineaza sectorul firmelor (impune constrangeri tari la nivelul firmelor, poate exista
transfer de know - how), obliga la stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate si a guvernantei
corporative eficiente.
In ROMANIA, primul pas în vederea privatizării a fost constituit de adoptarea Legii nr.15/1990,
prin care fostele întreprinderi de stat din vremea regimului comunist au fost transformate în societăţi
comerciale sau regii autonome.
Cu toate ca in tara noastra au fost creeate institutii speciale pentru conducerea si organizarea
procesului de privatizare( Agentia Nationala pentru privatizare, Fondul proprietatii de Stat si Fondurile
proprietatii private, inclusiv institutii guvernamentale, Consiliul pentru Coordonare Strategie si Reforma
Economica, ministere economice, care au atributii in acest domeniu) in conceperea, coordonarea si
desfasurarea privatizarii, pe langa rezultatele bune obtinute s-au constatat si deficiente, indeosebi
determinate de faptul ca :nu s-a stabilit de la inceput o strategie coerenta a privatizarii in cadrul stategiei
generale a reformei economice;nu s-a realizat o coordonare a tuturor institutiilor cu atributii in domeniul
privatizarii; nu s-a efectuat un control ferm si eficient al procesului de privatizare si nici nu au fost
stabilite responsabilitatile fiecarei institutii.
Printre dileme procesului de privatizare se mai numara si:.
viteza de implementare a acestui proces;
ordinea de prioritate dintre restructurare si privatizare: daca restructurarea se realizeaza prima creste
atractivitatea intreprinderii pentru posibilii investitori,obt castiguri mai mari si evitandu-se somajul ridicat
pentru o perioada scurta de timp;la o privatizarea intarziata, apare pericolul subvention neeconomice;
metoda de management in procesul privatizarii: alegerea intre privatiz spontana sau cea controlata-o
tranzitie rapida-exista proprietari care urmaresc maxim profitului care va duce la o alocare eficienta a
resurselor , lacresterea veniturilor bugetare , la cresterea bunastarii,iar o privatizare controlata vizeaza
masurile care daca sunt luate in graba privind scoaterea la licitatie a unor firme , pot duce la scaderea
preturilor lor la vanzare
forma de proprietate: proprietari straini sau autohtoni.Privat prin proprietari straini are o serie de
avantaje:- valuta obtinuta din vanzarea intreprinderii folosita poate fi folosita pentru diminuarea datoriilor
externe;-orientarea spre piata a managementului occid conduce la o disciplina financ ridicata ;-infuzia de
K strain poate duce la modernizarea industriei,dar si dezavantaje:-cresterea somajului;-pierderea
suveranitatii nationale.
In Ro, restrictiile privatizarii au afectat mult mai mult procesul de privatizare comparativ cu
celelalte tari in tranzitie, astfel incat gradualismul a condus la o eficienta scazuta.-slaba capitalizare
interna, lipsa expertilor si a inflastructurii specifice,crearea si gestionarea investitiilor care sa gestioneze
procesul,sprijinulinsuficient din partea societatii au constituit tot atatea frane pentru dinamizarea
transferului proprietatii de la stat la proprietatea privata.Dat mari ale firmelor catre stat si pietele interne
finan si de capital insuficient dezvoltat au facut ca majoritatea privatizarilor sa se faca prin metoda
vanzarii catre straini.Dar din desfasurarea de pana acum a privatizarii, rezulta ca , chiar daca au aparut
numeroase dificultati, s-au obtinut si rezultate semnificative.
9.Restructurarea economiei.Cazul Romaniei
Restructurarea economiei este un proces de consolidare a pietelor functionale si de crestere a
capacitatii microeconomiei de a se adapta la mediul concurential. Se realizeaza printr-un mix de politici
monetare si fiscale atasat unui mix de politici sectoriale.
Specialistii considera ca restructurarea trebuie sa inceapa odata cu programele de liberalizare si
macrostabilizare. Privatizarea reprezinta pivotul principal al restructurarii intrucat orienteaza spre piata
activitatea intreprinderilor care au apartinut statului. Acest proces tinteste atat performantele pietei
interne cat si competivitatea externa a economiei.
Strategia de restructurare presupune obiective, principii, programe si instrumente ale
programelor de restructurare. Obiectivele se refereau la crearea unui sistem concurential bazat pe criterii
de rationalitate economica, principiile trebuie sa fie compatibile cu functionarea economiei de piata, iar
programele vizeaza decizii privind intreprinderile care se descentralizeaza, se dezvolta sau se inchid si
decizii privind necesarul de forta de munca.
Printre masurile de restructurare se numara:1.crearea unui sistem concurential bazat pe criterii
de rationalitate economica ;2.performanta impusa de natura interesul particular si a initiativei
private;3.cresterea competivitatii prin punerea in valoare a avantajelor competitive ;4.consistenta pietei
interne si cresterea puterii de absorbtie ;5.difuzarea sociala a prosperitatii si transformarea protectiei
sociale catresectorul privat,iar caile prin care se putea realiza o restructurare eficienta sunt: 1.cresterea
investitilor in infrastructura 2.promovarea economisirii si a investitiilor ;3.cresterea investitiilor in
capitalul uman ;4.programe de sprijinire a intreprinzatorilor si promovarii industriei mici si mijlocii ;
In perioada de tranzitie, in Romania au existat atat stimuli interni, cat si stimuli externi cu privire
la procesele de restructurare. Acestia presupuneau declansarea restructurarii la initiativa proprietarilor si
a creditorilor. Au existat complicatii in functionarea acestor stimuli astfel ca in multe cazuri,
intreprinderile au avut un actionarat confuz, statul dirijand chiar daca era actionar minoritar. Pe de alta
parte, sectorul financiar nu a ajutat procesul de transformare, bancile nu au impus restructurarea, iar
piata capitalului s-a confruntat cu lipsa de lichiditate. Specialistii au fost insuficienti, iar capacitatea de
finantare a privatizarii a fost una redusa. Romania s-a confruntat cu limitari puternice ale procesului de
restructurare.
Romania a folosit o strategie de restructurare caracterizata prin “protectie si descurajare”,
protejand vechile intreprinderi prin acordarea de subventii de la buget, preturi mici la energie, climat
investitional turbulent, sistem juridic instabil, coruptie.

10.Castigatori si perdanti ai tranzitiei.


1.Eficienta strategiei de tintire a agregatelor monetare in Romania.Stabilitatea cererii de bani

2.Eficienta strategiei de tintire a inflatiei in Romania

3.De la tintirea agregatelor monetare la tintirea inflatiei.Avantaje si dezavantaj