Lucrare practică nr.

4
Dermatologie și cosmetologie
An V

PRODUSE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA

PIELII
Produse hidratante și emoliente

OBIECTIVE
 Cunoașterea mecanismelor naturale de hidratare a pielii
 Familiarizarea cu modul de formularea a produselor cosmetice hidratante și
emoliente (ingrediente, tipuri de produse)
 Identificarea rolului ingredientelor din produsele cosmetice hidratante și emoliente
 Dezvoltarea capacității de a informa pacientul/ consumatorul în selectarea produsul
hidratant potrivit

GENERALITĂȚI
Produsele hidratante și emoliente fac parte din categoria largă a produselor
cosmetice de îngrijire a pielii. Acestea, alături de produsele de protecție și cele
revitalizante sunt folosite de oameni cu vârste diferite, femei și bărbați, având cea mai
mare cotă de piață în cadrul produselor cosmetice de îngrijire a pielii.
Produsele hidratante și emoliente au rolul de a înlocui sau reduce pierderea
transepidermică a apei, de a furniza un film protector pielii în scopul refacerii funcției de
barieră cutanată, de a reiniția sinteza lipidelor intercelulare și de a menține pielea moale
și catifelată, fără a-i conferi un aspect gras. Aceste produse sunt indispensabile mai ales în
îngrijirea pielii uscate care și-a pierdut flexibilitatea și suplețea.
Funcțiile cosmetice ale produselor hidratante și emoliente se realizează prin
intermediul unor procese complexe fizice, chimice și biochimice precum umectarea sau
rehidratarea stratului cornos și emolierea (softness - lb. engleză) pielii, constând în
umectarea, înmuierea și lubrifierea acesteia, obținând-se o piele moale după aplicare, care
nu este neapărat corelată cu deshidratarea pielii.

HIDRATAREA CUTANATA
Hidratarea cutanată este o condiție indispensabilă pentru păstrarea prospețimii,
supleţii, elasticității și aspectului sănătos al pielii. Este un fenomen complex, ce poate fi
rezumat ca un flux constant de apă, provenită din straturile profunde ale pielii (derm și
epiderm viabil), către stratul superficial al pielii (stratul cornos) și care se exprimă prin
procentul de apă de la nivelul acestuia.
Perspirația insensibilă, adică procesul fiziologic de pierdere continuă și
imperceptibilă a unor cantități mici de apă prin piele, mucoase și respirație, este
mecanismul care permite procesul de termoreglare, iar în cadrul acestuia, pierderea
transepidermică a apei este mecanismul care permite menținerea unui grad adecvat de
hidratare cutanată.
Transferul apei din derm și epidermul viabil către stratul cornos are loc prin procese
de difuziune și osmoză prin membranele celulare și prin facilitarea transportului apei prin
canalele de apă (aquaporina AQP3) prezente la nivel membranar. Aportul de apă în stratul
cornos provine din perspirația insensibilă și din secreția sudorală (transpirație).

1
 Apa este inegal repartizată la nivel cutanat. Astfel, la nivelul dermului se află 70% din
apa prezentă în piele, procentul scade în epidermul viabil unde apa este legată de
glicozaminoglicani (65%), iar în stratul cornos, apa fixată pe corneocite se află în procent
de 10- 20%. Chiar și la nivelul stratului cornos există unele diferențe, în zona profundă
conținutul hidric este mai mare, în timp ce în zona superficială se află doar 8% apă. În
zona superficială, nivelul hidric este influențat de mediul extern (umiditatea ambientală
și produse cosmetice).
La nivel cutanat rolul apei constă în plasticizarea cheratinei (scleroproteina aflată în
corneocite), precum și în modificarea structurii unor proteine dermice (colagen) și a
permeabilității cutanate.
Hidratarea stratului cornos depinde de echilibrul care există între aportul de apă la
acest nivel și pierderea sa în atmosferă. Cu alte cuvinte, starea de hidratare a pielii va fi
condiționată de:
- echilibrul dintre difuziunea apei din straturile profunde ale pielii și evaporarea sa
de la suprafața cutanată sub influența factorilor ambientali
- valoarea fluxului de apă prin piele (perspirația insensibilă)
- capacitatea de fixarea a apei în stratul cornos.

Mecanisme naturale de menținere a hidratării cutanate

Stratul cornos dispune de mecanisme de reglare și menținere a propriei hidratări.
Acestea sunt dependente de arhitectura și structura biochimică a stratului cornos și de
prezența în stratul cornos a unui complex intracelular, hidrofil, responsabil de fixarea apei
pe corneocite.

Organizarea, structura biochimică și integritatea stratului cornos

Stratul cornos este un țesut cu o structură eterogenă, alcătuit din corneocite, celule
anucleate, plate, cu un conținut bogat în proteine (în principal cheratină) și spații
intercelulare bogate în lipide organizate în structuri bilamelare. Acestea sunt dispuse
după un tipar specific între corneocite, astfel încât stratul cornos poate fi asemănat cu un
complex de “cărămizi” (corneocite) și “mortar” (lipidele intercelulare).
Din cauza hidrofobiei lor, lipidele intercelulare constituie o adevărată barieră
împotriva pierderii hidrice. Acestea sunt constituite în cea mai mare parte din ceramide,
precum și din steroli liberi, fosfolipide și acizi grași liberi care au, de asemenea, rol cheie
în funcția de barieră și în menținerea integrității structurale a stratului cornos.
Combinația dintre lipidele intercelulare, corneocitele mature, constituite din
membrane lipidice și cheratină în interior, precum și conexiunile intercelulare dintre
corneocite (desmozomi) și joncțiunile înguste dintre celule conferă stratului cornos
caracteristicile unei bariere continue, de protecție a pielii. Reînnoirea continuă a
epidermului este asigurată de procesul specific de cheratinizare, prin care celulele tinere
din stratul germinativ al epidermului se divid și se transformă progresiv în cursul
evoluției lor în celulele superficiale, cornoase, care se descuamează permanent.
În condițiile păstrării integrității sale, bariera epidermică menține conținutul hidric
în piele, limitează pierderea transepidermică a apei, conservă homeostazia apei în
epiderm, susține sinteza optimă a lipidelor și permite descuamarea ordonată a celulelor
cornoase, fenomene care mențin hidratarea cutanată.

2
Factorul natural de umectare a pielii (Natural Moisturizing Factor, abrev. NMF)
Factorul natural de umectare a pielii este un complex intracelular hidrosolubil cu rol
în fixarea apei care difuzează din straturile profunde ale pielii către suprafața cutanată și
de fixare și reținere a apei din mediul extern în stratul cornos printr-un proces osmotic.
Are rolul de a plasticiza cheratina din celulele stratului cornos, menținându-l rezistent și
prevenind fisurarea și exfolierea sa ca urmare a stresurilor mecanice, și de asemenea
facilitează procese biochimice cheie coordonate de proteaze specifice, esențiale pentru
funcționarea sănătoasă a stratului cornos.
Factorul natural de umectare constă dintr-un amestec de molecule puternic
higroscopice, care au capacitatea de a reține apa în stare lichidă și de a se opune la
acțiunea deshidratantă asupra pielii a factorilor externi.

Tabel I. Compoziția chimică a NMF

Componente Cantitate %
Acid 2-pirolidon 5carboxilic 12,0
Aminoacizi liberi 40,0
Uree 4,0
Amoniac 1,5
Acid uric 1,5
Glucozamină 1,5
Creatinină 1,5
Sodiu 5,0
Calciu 4,0
Potasiu 4,0
Magneziu 1,5
Fosfați 0,5
Cloruri 6,0
Lactați 12,0
Citrați și formiați 0,5

Filmul hidrolipidic de suprafață

Este o cvasiemulsie etalată sub forma unui film subțire și continuu pe suprafața pielii,
care are rol de protecție față de excesul de deshidratare sau de umidifiere a stratului
cornos. Filmul hidrolipidic de suprafață al pielii intervine în hidratarea cutanată prin
intermediul lipidelor de suprafață care se opun pierderii hidrice din cauza caracterului
lor hidrofob.
Tabel II. Lipide epidermice endogene
Tipul de lipide Reprezentanți
Lipide de suprafață Trigliceride
Ceruri
Acizi grași liberi
Squalen
Sterol esterificați
Colesterol
Lipide intercelulare Ceramide
Colesterol
Acizi grași liberi

3
 Esteri de colesterol
Sulfat de colesterol
Trigliceride

În concluzie, lipidele intercorneocitare, factorul natural de hidratare a pielii și filmul

hidrolipidic de suprafaţă, inclusiv gradul de coeziune și de descuamare ale stratului
cornos reprezintă bariera fiziologică de reglare a proceselor de pierdere și absorbție de
apă din piele.

Cauze care influențează conținutul hidric al stratului cornos

Mecanismele hidratării cutanate pot fi perturbate de o serie de cauze interne sau
externe, prezentate în rezumat în tabelul următor:

Tabelul III. Cauze care influențează hidratarea cutanată

Cauze interne
Predispoziția congenitală (prezența unui
număr redus de glande sebacee sau
hipofuncția lor
Dereglări ale procesului de cheratinizare (solare)
Schimbările hormonale
Îmbătrânirea cronologică a pielii
Unele patologii locale (psoriazis, ihtioză, curățare sau cosmetice nepotrivite
dermatită atopică)
Boli interne (diabet, insuficientă renală),
tulburări nervoase, de circulație, ale glandei
tiroide
Cauze externe
Climat
Umiditatea atmosferică
Expunerea la soare sau radiații UV
Fotoîmbătrânirea cutanată
Utilizarea unor produse de
Băile sau dușurile fierbinți
Apa intens clorurată din piscine
Unele medicamente
Consumul insuficient de apă

Perturbarea acestor mecanisme de asigurare a hidratării cutanate determină apariția

hiperhidratării, când conținutul hidric al stratului cornos depășește 30%, sau
deshidratării, când nivelul hidric coboară sub 10%, ambele afectând funcția de barieră a
pielii.
Hiperhidratarea pielii are loc în condiții de umiditate relativă ridicată, prin ocluzia
tegumentului sau baie prelungită, caz în care apar modificări ale aspectului pielii,
reducerea funcției de barieră a stratului cornos și creșterea penetrației cutanate a
substanțelor exogene.
Dacă apa pierdută prin evaporare în mediul înconjurător în condiții de umiditate
relativă joasă (< 80 %) nu este înlocuită prin atragerea ei din straturile profunde ale pielii
și nu este reținută prin intermediul stratului cornos, are loc deshidratarea cutanată cu
apariția pielii uscate.

PIELEA USCATĂ
Pielea uscată reprezintă un tip fundamental de piele care este determinată de cauze
multiple, ce determină un dezechilibru în funcțiile pielii.
În funcție de conținutul hidric și lipidic al pielii se disting mai multe tipuri de piele
uscată, și anume:
• pielea alipică, cauzată de un nivel subnormal al lipidelor cutanate
• pielea deshidratată, caracterizată de un nivel hidric cutanat redus

4
 • pielea senilă (îmbătrânită), la care starea de uscare este asociată procesului de
îmbătrânire
Dintre toate tipurile fundamentale de piele, pielea uscată este cel mai greu de îngrijit
și tratat. Practic, pentru aceasta nu există o metodă ideală de îngrijire sau tratament, ci
doar o ameliorare temporară a stării sale printr-o îngrijire adecvată și constantă.
Deshidratarea pielii afectează straturile superficiale ale pielii sau se poate manifesta
profund. Deshidratarea superficială se petrece în straturile de suprafaţă ale pielii și este
determinată în general de factori externi, iar deshidratarea profundă are loc în straturile
inferioare ale pielii, fiind cauzată de factori interni.
Pielea normală sau grasă pot deveni temporar uscată prin acțiunea unor factori
externi (piele uscată dobândită), în timp ce factorii interni provoacă apariția tipului de
piele uscată constituțional, fără cauză patologică (pielea fragilă, pielea senilă, xeroza
vulgară sau pielea uscată minoră), sau de natură patologică (ihtioză, dermatită atopică).
Pielea uscată prezintă anumite caracteristici specifice, ușor de recunoscut, după
aspectul său și simptomele prezentate.

Tabelul IV. Caracteristicile și simptomele asociate pielii uscate

Caracteristici Simptome
Vizibile Roșeață
Suprafețe lucioase, uscate
Scuame
Aparență flască
Crăpături/ fisuri
Tactile Aspră la pipăit
Denivelări
Senzoriale Uscăciune
Disconfort (lipsă de plasticitate și
elasticitate)
Durere
Prurit
Senzație de înțepături și de furnicături

5
 PRODUSE HIDRATANTE ȘI EMOLIENTE
Produsele hidratante destinate aplicării pe piele, în special în cazul persoanelor cu
piele uscată sunt reprezentate de emulsii, creme, loțiuni etc., fiind formulate special
pentru față, corp sau mâini. Formularea se face ținând seama de tipul de piele, variindu-
se în acest scop proporțiile dintre fazele hidrofilă și lipofilă.

Tipuri de produse hidratante

Preparate hidratante faciale

Sunt emulsii de tip U/A și A/U, folosite în timpul zilei sau noaptea. Cremele hidratante
de zi conțin ulei mineral, propilenglicol şi apă, iar cremele de noapte sunt compuse din
ulei mineral, lanolină, alcool şi apă.

Preparate hidratante pentru corp

Preparate hidratante pentru corp sunt formulate ca loțiuni, creme, spume, unguente.
Se preferă loţiunile care se aplică uşor şi nu lasă pielea grasă. Sunt în general emulsii U/A
în care un procent de 75- 85% îl reprezintă fază apoasă, 10-15% este faza uleioasă, 5-
10% reprezintă umectații, iar emulgatorul poate fi stearat de trietanolamină. Ca aditivi se
pot adăuga vitamine (A, D, F), agenţi calmanţi (aloe, alantoină) etc.

Creme hidratante pentru mâini

Creme hidratante pentru mâini sunt prezentate sub formă de emulsii de tip U/A, în
care faza uleioasă reprezintă 15-40% şi faza apoasă este de 45-80%. Umectanţii prezenţi
în compoziție pot reprezenta 5-15%. Adăugarea derivaților de silicon cu rol ocluziv le
conferă rezistență la spălărea repetată cu apă, produsele necesitând deci o aplicare mai
rară.

Recent, există interes crescut pentru produse mai noi din categoria sistemelor
disperse de tip emulsii multiple, micro și nanoemulsii, sisteme lipozomale capabile să
asigure o eliberare susținută sau țintită a ingredientelor cosmetice active și să mărească
potențialul de utilizare a unor ingrediente incompatibile în aceeași formulare.
În general, pentru îngrijirea pielii, în particular a pielii uscate, se recomandă utilizarea
de produse care să îndeplinească următoarele cerințe de formulare și funcționale:
să prevină deshidratarea pielii și/sau să mențină hidratarea stratului cornos
să asigure emolierea pielii (să netezească și să catifeleze pielea)
să corecteze insuficiența filmului lipidic prin suplinirea lipidelor endogene deficitare
să ofere protecție cutanată față de factorii de mediu
să aibă capacitatea de îmbunătățire a microcirculației sanguine
să amelioreze deficiențele microreliefului cutanat (ridurile)
să restabilească funcția de barieră epidermică, fapt ce permite pielii să continue
procesul natural de reînnoire și descuamare la o rată normală

Suplimentar, produsele hidratante trebuie să aibă și următoarele caracteristici de

calitate care să satisfacă așteptările și exigențele consumatorului și producătorului.

6
Caracteristici generale de calitate ale produselor hidratante și emoliente
să aibă aspect, miros și culoare plăcute
să se etaleze ușor la aplicare pe piele
să confere senzație plăcută la aplicare (neonctuasă)
să nu aibă efect comedogenic
să îmbunătățească aspectul tern al tenului
să fie bine tolerat și lipsit de potențial alergenic
să prezinte stabilitatea pe termen lung
să aibă proprietăți reologice adecvate
să aibă eficacitate funcțională corespunzătoare
să prezinte siguranță din punct de vedere dermatologic

FORMULAREA PREPARATELOR HDRATANTE ȘI EMOLIENTE

Produsele hidratante și emoliente nu se deosebesc în mod semnificativ în ceea ce
privește ingredientele conținute. Caracterul mai lejer (“ușor”) sau mai consistent (“greu”)
al produselor este dictat de natura și raportul ingredientelor, precum și de locul și de
momentul utilizării produsului (în timpul zilei sau pentru aplicare pe perioada nopții).
Produse hidratante actuale sunt formulări tot mai complexe, în care pe lângă
componentele de bază hidratante și emoliente sunt asociate și alte ingrediente active care
aduc beneficii cosmetice suplimentare și anume, agenți de protecție, antiîmbătrânire,
antiacneici, anticelulitici, produsele corespunzând astfel unor nevoi individuale ale
consumatorilor.

INGREDIENTE ACTIVE
Categoriile principale de ingrediente incluse în formularea produselor hidratante
sunt următoarele:

Umectanţi
Umectanții sunt substanţe cheie în menținerea hidratării pielii. Umectanții sunt
ingrediente higroscopice care pot crește conținutul de apă al stratului superior al pielii
prin formarea de legături de hidrogen cu molecule de apă. Umectanții cresc absorbția apei
din derm în epiderm și pot hidrata stratul cornos prin absorbția apei din produsele
hidratante. Prin umplerea spațiilor libere din stratul cornos și îmbibarea sa, pielea devine
mai netedă.
Umectanții naturali sunt reprezentați de acidul hialuronic prezent în derm și de
compușii higroscopici din compoziția NMF, în timp ce umectanţii externi pot fi captați din
preparatele cosmetice cu acțiune hidratantă aplicate pe piele.
Umectanţii cosmetici au dublu rol, tehnic şi funcțional. Pe de o parte, adăugați în
formulările cosmetice, măresc perioada de valabilitate a produselor, prevenind
evaporarea apei (şi îngroșarea preparatelor) sub influenţa variaţiilor de temperatură şi
umiditate din timpul păstrării sau folosirii cosmeticelor respective. Pe de altă parte,
aceștia acționează prin atragerea apei în stratul cornos, fiind compuşi organici solubili în
apă care leagă un număr mare de molecule de apă.

Exemplele de umectanți includ:

N.M.F. reconstituit sau fracţiuni mai active ale N.M.F., cum ar fi lactatul de sodiu sau
sarea de sodiu a acidului pirolidoncarboxilic (3-5%).

7
 Ureea (constituent al complexului N.M.F.) îndeplineşte un rol dublu: în concentraţie
mare (mai mult de 10%), solubilizează cheratina şi în concentraţii mai mici (3-5%) se
fixează prin legături de hidrogen pe proteinele stratului cornos, căruia îi măreşte
afinitatea pentru apă.
Alantoina (5-ureidohidantoina) are proprietăţi similare, la care se adaugă o uşoară
capacitate antiinflamatoare.
Acidul lactic, glicolic, malic (alfa hidroxia acizi) pot creşte capacitatea stratului
cornos de a reţine umiditatea, mărindu-i pliabilitatea.
Poliolii (glicerol, propilenglicol sau sorbitol) sunt substanţe foarte higroscopice care
pot avea un rol pozitiv sau negativ, ele putând reţine apa într-o atmosferă umedă, dar
pierzând-o rapid dacă gradul higrometric al acesteia scade la 20-30%. Mai mult chiar, în
aceste condiţii şi în concentraţii mari, devin deshidratante. Glicerina, sorbitolul, ureea şi
lactatul de sodiu sunt cei mai reprezentativi umectanţi aplicaţi externi. Glicerina este una
dintre cele mai utilizate substanţe în formulările cosmetice, deoarece este un principiu
activ multifuncţional şi poate fi aplicată pe diverse zone cutanate. Astfel, pe lângă efectul
hidratant, glicerina accelerează maturizarea corneocitelor, reduce uscăciunea și
îmbunătățește coeziunea lipidelor intercelulare. Combinată cu agenți ocluzivi în
formulare, glicerina are capacitatea de a produce efecte semnificative de hidratare a pielii.

Agenți ocluzivi
Sunt substanţe lipofile care au capacitatea de a forma la suprafaţa epidermei un film
lipidic, creând astfel pe piele o barieră hidrofobă, care blochează fizic pierderea
transepidermică a apei. Efectul încetează la îndepărtarea produsului de pe piele, ca atare
agenţii ocluzivi nu permit refacerea funcţiei de barieră a stratului cornos, ci exercită doar
o acţiune temporară, legată de timpul de aplicare pe piele. Puterea ocluzivă a preparatelor
cosmetice se poate dirija prin formulare, deoarece ocluzia totală a stratului cornos trebuie
evitată.
Sun cunoscute și sub denumirea de agenți filmogeni hidrofobi cu proprietăți
antideshidratante și emoliente.

Exemple de agenți ocluzivi sunt:

- Hidrocarburi (vaselină, parafină, perhidroscualen)
- Ceruri (ceară de albine, cetaceu, lanolină)
- Fosfolipide ( lecitina)
- Uleiurile de origine vegetală (de măsline, migdale dulci, arahide, germeni de
porumb, etc.)
- Steroli (colesterol)
- Squalen
- Alcooli graşi (alcool cetilic, alcool stearilic, etc.)
- Uleiuri de silicon
Vaselina şi lanolina sunt agenţi ocluzivi tradiționali care, treptat, sunt înlocuiţi de
substanţe noi, cu proprietăţi superioare. Vaselina prezintă un efect ocluziv puternic, însă
are dezavantajul unor caracteristici estetice reduse. Pe de altă parte, lanolina nu este
recomandată în produsele cu aplicare facială, datorită mirosului dezagreabil şi a
potenţialului alergen crescut. În general, agenții ocluzivi sunt percepuți lipicioși,
comedogenici, greu acceptați. În formulările cu acţiune hidratantă de ultimă generaţie se
folosesc tot mai frecvent derivaţii siliconici (dimeticona) care au proprietăţi optime
hidratante şi ocluzive, fiind caracterizaţi în acelaşi timp şi de proprietăţi estetice unice,
conferind senzaţia de „atingere uscată“ după aplicare.

8
Emolienți
Emolienţii restabilesc supleţea şi moliciunea pielii prin consolidarea reţelei sale
lipidice, umplând spaţiile libere dintre celulele care se descuamează și înlocuind lipidele
pierdute din stratul cornos, conferind astfel suplețe și catifelare pielii. De asemenea,
emolienţii prezintă şi acţiune ocluzivă, acționând prin diminuarea pierderiii
transepidermice a apei şi îmbunătăţirea hidratării cutanate. În mod natural, emolierea
pielii este realizată de ceramide, lipide prezente în concentraţia cea mai mare la nivelul
stratului cornos, în special în membranele extracelulare. Aceste lipide sintetizate în
epiderm, care formează o bariera rezistentă la deperdiția hidrică din stratul cornos. În
formularea preparatelor hidratante și emoliente se folosesc două categorii de emolienți,
liposolubili și hidrosolubili.

Emolienţi liposolubili
Sunt substanţe grase care au o structură apropiată de a lipidelor cutanate. Emolienţii
graşi formează pe piele un film hidrofob de lungă durată cu proprietăți ocluzive, dar dau
o senzaţie neplăcută, de "unsuros".
Din această categorie fac parte lanolina şi derivaţii săi, fosfolipidele, acizii graşi
(acidul stearic, acidul linoleic și acidul lauric), alcooli graşi, esterii acizilor graşi, uleiurile
vegetale (jojoba, migdale) sau animale, trigliceride sintetice, siliconi, ceruri (ceara de
albine, ceara de carnauba) ,derivați de lanolină. Unii compuşi precum izopropilpalmitat,
deciloleat, alcool izostearilic sunt consideraţi emolienţi uscaţi deoarece produc o senzaţie
de piele mată, neunsuroasă.

Emolienţi hidrosolubili
Sunt alcooli polihidrici precum glicerol, sorbitol, propilenglicol, polietilenglicoli
lichizi. Datorită acțiunii umectante puternice, emolienţii hidrosolubili se utilizează în
principal pentru obţinerea cremelor, a gelurilor şi a loţiunilor destinate îngrijirii mâinilor.
În preparatele faciale ei sunt folosiţi mai ales ca substanţe auxiliare şi nu ca substanţe
active.

INGREDIENTE FUNCȚIONALE
Ingredientele funcționale se adaugă cu scopul de a crește valoarea cosmetică a
produselor. Trecerea în revistă a celor mai folosite ingrediente funcționale este
prezentată în tabelul următor.

Tabel VII. Ingrediente funcționale prezente în preparate hidratante

Ingrediente Comentarii
Ceramide componente de bază a lipidelor intercelulare,
reprezentând cca 40% din lipidele stratului cornos
sinteza ceramidelor reprezintă primul pas în
refacerea barierei cutanate
Acizi grași esențiali prin încorporarea în lipidele structurale ale pielii,
(linoleic, linolenic)/ măresc suplețea și flexibilitatea acesteia, stimulează
vitamiana F sinteza lipidelor intercelulare
Colagen, elastină, folosite pentru prevenirea îmbătrânirii cutanate
cheratină

9
 Acid hialuronic macromoleculă cu proprietăţi filmogene,
proteoglican higroscopic, un constituent natural dermic
cu rol în hidratare și menţinerea turgescenţei celulelor
Vitaminele B se folosesc vitamine obținute din surse naturale
( polen de albine, lăptișor de matcă) sau vitamine de
sinteză, precum pantenol (vitamina B5) și niacinamida
(vitamina B3)
Vitaminele A, E funcționează ca antioxidanți și emolienți,
îmbunătățesc tonusul pielii și diminuează ridurile
Antioxidanți din ceai reduc nivelul radicalilor liberi, efect antiaging
verde
cafea boabe, coenzima
Q10

Alfa-hidroxiacizi efectul hidratant și antiîmbătrânire

Beta- glucani polizaharide naturale prezente în ovăz, grâu și

drojdie de panificație, utilizate în vindecarea rănilor și
pentru combaterea îmbătrânirii

ALTE INGREDIENTE DIN FORMULAREA PRODUSELOR COSMETICE HIDRATANTE

Agenți de fotoprotecție
Folosirea agenților de fotoprotecție în produsele destinate îngrijirii pielii uscate a
devenit ceva obișnuit, deoarece fotoprotecția cosmetică a pielii previne fotoîmbătrânirea
timpurie și apariția cancerelor cutanate. Fotoprotecția este obţinută prin intermediul
filtrelor şi /sau ecranelor solare. Protectorul solar previne distrugerea celulară produsă
de radiaţiile ultraviolete cu lungimi de undă medie (UVB) şi împiedică deshidratarea
pielii.

Promotorii de penetrare
Sunt compuși recunoscuţi pentru modificarea fluidităţii lipidelor stratului cornos.
Efectul lor asupra ratei de permeabilitate poate fi destul de mare chiar și în cazurile
substanţelor care penetrează greu prin piele (cele de natură foarte hidrofilă sau
hidrofobă). Ca promotori uzuali de penetrare se folosesc azone, dimetilsulfoxid, terpene,
alcooli, acizi grași (acid oleic), agenți tensioactivi și majoritatea solvenților organici.

Agenţii de parfumare
Agenții de parfumare îmbunătăţesc calităţile estetice ale unui produs hidratant, fiind
un ingredient important al oricărei formule cu acţiune hidratantă, mai ales a celor
destinate aplicării faciale. Se folosesc exclusiv cei prevăzuți în reglementări și în limitele
admise din cauză că sunt componente cu potenţial iritant.

Conservanţii
Reprezintă o clasă de substanţe care este supusă, asemenea agenților parfumanți,
unor controale riguroase, datorită proprietăților alergizante.

10
 Conservanții antimicrobieni trebuie să fie suficient de activi încât să inhibe
dezvoltarea microorganismelor, însă fără a produce reacţii de sensibilizare sau iritare.
În această categorie pot fi incluși şi agenţii antioxidanţi, care contribuie la asigurarea
stabilităţii preparatului prin prevenirea autooxidării ingredientelor de natură lipidică
introduse în formula.

INFORMAREA ȘI ORIENTAREA CONSUMATORULUI ÎN SELECTAREA PRODUSELOR

HIDRATANTE
Pentru a alege produsul hidratant cel mai potrivit se au în considerare tipul de piele
(uscat, gras, normal), precum și problemele de piele și posibilele alergii cutanate.
Următoarele recomandări ar trebui avute în vedere la alegerea unui produs hidratant
ținând seama de caracteristicile tipurilor de produse disponibile pe piață.

Tabel VII. Ingrediente funcționale prezente în preparate hidratante

Tip de piele Recomandări
Pielea normală sau necesită folosirea de formulări ” lejere” pentru
sensibilă restabilirea echilibrului hidric
se aleg sisteme emulsionate de tip A/ U sau U/A
care conțin ingrediente emoliente negrase, cu
potențial ocluziv mediu
Pielea uscată necesită formulări care conțin apă și compuși
lipofili pentru refacerea filmului hidrolipidic de
suprafață
sunt preferate sistemele emulsionate de tip A/U,
suplimentate cu ingrediente pentru normalizarea
descuamării(cheratoreglatoare):uree, alfa-
hidroxiacizi (AHA)
Pielea grasă necesită refacerea echilibrului hidric
sunt recomandate sisteme emulsionate de tip U/A
cu conținut redus de ingrediente lipofile sau loțiuni și
geluri (formulări apoase)
evitarea compușilor comedogenici care blochează
porii sebacei (drenarea sebumului)
formulările pot conține suplimentar compuși
astringenți (pentru reglarea secreției de sebum și
efect de combatere a aspectului uleios al pielii),
absorbanți (bentonită, argilă, derivați de siliciu pentru
reținerea excesului de sebum) și agenți de matifiere
pentru estomparea luciului feței (pudre de poliamidă,
nylon)

11
TEMA PRACTICA
1. Să se prepare următoarea cremă hidratantă. Identificați componentele fiecărei faze,
stabiliți tehnica de preparare și rolul în formulare al ingredientelor

Cremă hidratantă (tip U/A)

Ingrediente Cantitate (g)
Alcool cetilic 1,00
Alcool cetilstearilic 2,00
Ulei de parafină 4,00
Vaselină 4,00
Laurilsulfat de sodiu 1,00
PEG 1500 2,50
Glicerol 3,50
Soluție sorbitol 70% 1,50
Sol conservantă 1‰ 10,50
Apă distilată 20,00

2. Să se prepare următoare crema emolientă. Identificați componentele fiecărei faze,

stabiliți tehnica de preparare și rolul în formulare al ingredientelor

Crema emolientă (evanescentă) de tip U/A

Ingrediente Cantitate (g)
Acid stearic 2,50
Ulei de parafină 4,00
Alcool cetilic 1,00
TEA 0,60
Soluție sorbitol 70% 2,5
Sol conservantă 1‰ 10,0
Apă distilată 29,4

3. Să se prepare următoare crema hidratantă. Identificați componentele fiecărei faze,

stabiliți tehnica de preparare și rolul în formulare al ingredientelor

Cremă hidratantă de tip U/A

Ingrediente Cantitate (g)
Alcool cetilstearilic 2,80
Acid stearic 1,00
Ulei de parafină 2,00
Cetaceu 6,00
Soluție sorbitol 70% 2,00
Glicerol 2,50
Tween 80 2,00
Sol conservantă 1‰ 10,00
Apă distilată 21,70

12
Reguli generale de preparare:
A. Componentele lipofile se cântăresc, se transferă într-o patentulă și se topesc pe baia
de apă.
B. Componentele hidrofile se dizolvă în apa regăsită în formulă. Faza apoasă se aduce
la o temperatură cel puțin egală cu faza lipofilă.
C. Peste faza lipofilă se adaugă treptat faza hidrofilă și se triturează până la
emulsionare și răcire.

13