Portul Popular

Românesc
  Caracteristici Generale Ale Portului Popular Românesc
Portul românesc, ca trăsături generale are aceeași asemănare pe tot cuprinsul țării, având
desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială sau doar de modul de
folosire a pieptănăturii și a podoabelor. El are ca trăsătură esențială unitatea în varietate,
diferitele costume fiind caracteristice regiunilor și zonelor respective.
Costumul tradiţional românesc s-a purtat şi se mai poartă şi astăzi în unele părţi ale ţării,
însă a fost supus evoluţiei continue datorită schimbărilor din societatea românească,
convieţuirii cu alte etnii, legăturilor comerciale, vecinătăţii cu alte popoare. Portul
românesc este caracterizat prin unitate şi continuitate. Unitatea este dată de trăsăturile
portului din întreaga ţară, cum ar fi componenţa costumului, materia primă din care se
confecţionau piesele de îmbrăcăminte, croiul, cromatica sau punctele de cusătură, iar
continuitatea reprezintă drumul parcurs de-a lungul anilor.

 Istoria Portului Popular Românesc

Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci
și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care
constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția
costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale.

Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor,

portul popular românesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogată măiestrie a
țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor
vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, vârstă și sex,
adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.

 Varietatea Portului Popular Românesc

Astfel, în funcție de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în
timpul muncilor agricole, până la cel mai frumos ornat, cel folosit la nuntă. Diferența
costumelor se reflectă și în funcție de categoriile de vârstă, astfel, cel al copiilor, deși ca tip
de îmbrăcăminte e la fel, are anumite diferențe. De exemplu, la femei deosebirea constă în
schimbarea gătelii capului, care diferă în cazul fetei nemăritate față de femeia căsătorită.

 Portul Popular Femeiesc

În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de
la brâu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție
de forma ei și de zonă, astfel ea poate fi „catrință”, „vâlnic”, „fotă”, „opreg”. Aceste piese sunt
țesute din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată în funcție de ținut.
Cămășile au aceleași părți ornamentale, cu unele deosebiri cromatice. O completare a
portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului care diferă de la o zonă la alta, chiar de
la sat la sat, valoarea acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor sau
a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, năframe, cepse sau
cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele
deosebite realizări artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile constă în
folosirea, ca fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână.

 Portul Popular Bărbătesc

Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă în sudul și estul țării și mai
scurtă în nord și vest, iar pantalonii în sud si est sunt lungi și strâmți iar în nordul și vestul
țării sunt mai scurți și mai largi. Ei sunt confecționați din pânză sau postav țesut în casă.
Peste cămașă bărbații își pun un brau șesut în casă sau un chimir de piele, în funcție de
regiune și de ocupație. Iarna, peste hainele enumerate mai sus se poartă haine din postav,
frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare.

 Ornamentaţia Costumului Românesc

Elementul principal în ornamentația costumului românesc constă în modul de decorare,
atât ca plasare cât și compoziție a motivelor, ele fiind plasate în anumite spații. În general
ornamentația costumelor este geometrică, stilizând formele de inspirație naturală, cum ar
fi: păsări, flori, animale. Specific costumului românesc este elementul cromatic, caracterizat
prin sobrietate și echilibru în folosirea culorilor, în combinația lor în mod armonios,
rezultând obținerea efectelor coloristice de bun gust și rafinament artistic. Culorile de bază
sunt: negru, roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet.

 Materia Primă
Materia primă din care se confecţiona costumul tradiţional era lâna, cânepa, inul, bumbacul
şi borangicul. Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac
ţesută în două iţe, iar fotele, vâlnicele sau pestemanele în Vlaşca, zăvelcile sau prestelcile în
Oltenia, catrinţele, zadiile, iţarii se croiau din pânză de lână ţesută în două sau în patru iţe.
Pânza ţesută în două iţe avea firul mai gros în Transilvania, Moldova, Muscel şi Vlaşca,
deoarece motivele cusute în aceste zone erau bogate, robuste, cu firul buclat, iar pânza
ţesută în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea era mai rară, cu firul bine răsucit.
 Croiul
Croiul simplu din patru foi drepte sau patru stani al cămăşii drepte, fără nici un fel de
răscroială, avea rostul de a nu se pierde nici un petec de pânză.
 Broderiile
Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unităţii
portului. Ele erau create de ţărancă inspirate din mediul înconjurător, din viaţa de zi cu zi.
Esenţial era modul în care ornamentul era dispus pe albul pânzei, oferind astfel un
echilibru între diferitele câmpuri ornamentale, un bun gust estetic.
 Cromatica
Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime,
culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde,
necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari,
mai contrastante. Punctele de cusătură de bază care s-au folosit şi se folosesc în întreaga
ţară sunt punctul în urma acului, punctul înaintea acului, tighelul, cruciuliţa, punctul la un
fir. Fiecare zonă etnografică are puncte specifice, în afara punctelor de bază, cum ar fi:
ciocănelele în Sibiu, brânelele şi brăduţii în Transilvania, Argeş, Vlaşca, nemţoanele în
Banat şi Maramureş, punctul aţeşte în Hunedoara, butucul de Buzău, punctul în scăriţă pe
dos de Olt.
Firele cu care erau ornamentate piesele de costum sunt lâna, borangicul, arniciurile sau
mulineurile de mai târziu, mătasea vegetală.

 Costume Populare Din Diferite Zone Ale Țării

Banat - Țara Almajului (Valea Nerei) – Satul Cărbunari - Severin

Munții Apuseni - Țara Zărandului (Transilvania) Vaslui (Moldova)

Valea Bistriței (Banat) Timișoara (Banat)

 Podișul Târnavelor (Transilvania)

Someș (Transilvania) Baba-Dag (Dobrogea)

 Severin (Banat)

Sălaj (Transilvania)
 Roman (Moldova)

Romanați & Slatina (Oltenia) Prahova (Muntenia)

Petroșani – Valea Râului Jiu (Transilvania)

Pădureni (Moldova)
 Oravița – Caraș-Severin (Banat) Țara Oașului

Olt & Câmpia Boianului (Oltenia) Munții Apuseni - Țara Moților (Transilvania)
Mehedinți (Oltenia) Lunca Cernii - Hațeg (Transilvania)

Ialomița (Muntenia) Bucovina – Vatra Dornei ( Moldova)

 Sarmisegetuza, Hațeg (Transilvania)

Valea Hârtibaciului, Sibiu (Transilvania) Valea Gurghiului, Mureș (Transilvania)

Gura Humorului (Bucovina)

Dolj (Oltenia)
 Gorj & Tismana (Oltenia) Covurlui, Galați (Moldova)

Bran (Transilvania) Dâmbovița (Muntenia)

Brăila
 Transilvania – Bistrița-Năsăud Banat – Deta & Ciacova

Transilvania – Munții Apuseni – Beiuș Argeș - Muntenia

Surse:
https://www.edusoft.ro/portul-popular/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Portul_rom%C3%A2nesc_tradi%C5%A3ional

http://www.romanianmuseum.com/ROMANESTE/RomaniaFolk.html