Sunteți pe pagina 1din 7

CAPITOLUL I

OSII SI ARBORI
1.1.Tipuri, rol funcţional
Osiile şi arborii sunt organe de maşini, care au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie
simplă şi de a susţine elementele constructive aflate în mişcare de rotaţie.
Ele fac legătura cu alte elemente de la care primesc şi transmit mişcarea de rotaţie. Osiile şi
arborii drepţi au axa longitudinală dreaptă.
• Osiile sunt organe de maşini cu rolul de susţinere a altor organe de maşini, care execută o
mişcare de rotaţie (roţi, tamburi, discuri de scripeţi, carcase rotative). Deoarece osiile nu
transmit momente de torsiune, ele sunt solicitate doar la încovoiere şi mai rar la întindere sau
compresiune.
În funcţie de rolul funcţional, osiile se clasifică în:
- osii fixe, care sunt reazeme pentru elementele care se rotesc pe ele (Fig. 1.1., a);
- osii mobile, care se rotesc în reazeme împreună cu elementele fixate pe ele (Fig. 1.1., b)

Fig. 1.1. Clasificarea osiilor a - osii fixe; b – osii mobile


Domeniile de utilizare a osiilor şi a arborilor sunt prezentate în tabelul 1.1.
Nr.
crt Denumire Utilizare
.
la construcţia dispozitivelor de ridicat, la construcţia vehiculelor
1. osii rutiere şi feroviare, la
articulaţiile cilindrice, în construcţia mecanismelor cu pârghii
la construcţia turbinelor cu aburi, la turbinele hidraulice, pompe,
arbori
2. compresoare, motoare,
drepţi
generatoare, maşini-unelte, construcţia de aparate
la construcţia motoarelor cu ardere internă, a maşinilor cu aburi, cu
3. arbori cotiţi piston, a preselor cu
manivelă, a maşinilor agricole
Arborii au ca funcţie principală transmiterea mişcării de rotaţie şi, prin urmare, transmit
puteri şi momente de torsiune.
În funcţie de variantele constructive, arborii se reprezintă conform tabelului 1.2.

Arborii drepţi au rolul de a susţine organele de maşini, aflate în mişcare de rotaţie (roţi
dinţate, roţi de curea, rotoare de motoare, cuple). Ei transmit momente de torsiune organelor
de maşini cu care sunt legaţi şi, de aceea, sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere şi
torsiune şi, mai rar, la întindere şi compresiune. În timpul funcţionării, arborii drepţi se găsesc
în mişcare de rotaţie.
Arborii cotiţi susţin organele de maşini în mişcare de rotaţie (cuple, roţi dinţate, rotoare de
generatoare electrice). Ei sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere, torsiune şi, mai
rar, la întindere şi compresiune. De asemenea, în lagărele de sprijin se transmit forţe
transversale şi axiale, primite de la organele de maşini montate pe arbori.
Clasificarea arborilor se face după mai multe criterii, conform tabelului 1.3.
Tabelul 1.3.
Nr.
Criteriul de clasificare a arborilor Tipul arborilor
crt.
- arbori solicitaţi la torsiune
1. tipul solicitării
- arbori solicitaţi la încovoiere şi torsiune
- arbori pe două reazeme
2. numărul reazemelor
- arbori pe mai multe reazeme
- arbori rigizi
3. comportarea la vibraţii
- arbori elastici
- arbori orizontali
4. poziţia în care lucrează - arbori verticali
- arbori înclinaţi
1.2. Materiale şi tehnologie
Osiile şi arborii se execută din materialele prezentate în tabelul următor
Nr.
Tipul materialului Denumirea industrială
crt.
1. oţel carbon de uz general 0L42, OL50, 0L60
2. oţeluri de calitate 0LC25, OLC 35, 0LC45
13 CN 30, 21 Mo MC 12,15 C 08,18 MC, 16 Mo
3. oţeluri aliate de construcţie
CN 13
4. oţel turnat forjat pentru obţinerea formei şi a dimensiunilor
5. materiale metalice neferoase alamă, duraluminiu pentru industria de aparate
6. materiale plastice

Alegerea materialelor urmăreşte satisfacerea condiţiilor cerute de rolul funcţional şi de


siguranţa în exploatare. Acest lucru poate fi obţinut prin alegerea materialelor, dar şi prin
soluţii constructive şi tehnologice optime.
Solicitările la care sunt supuşi arborii sunt, de regulă, solicitări variabile şi, de aceea, o
importanţă deosebită se acordă concentratorilor de eforturi unitare, în consecinţă, prelucrarea
mecanică a acestora va fi făcută cât mai atent, întrucât orice zgârietură sau urmă pronunţată,
rezultată în urma prelucrărilor mecanice, poate constitui un loc de ruptură.
Pentru construcţia arborilor, se recomandă folosirea, atât cât este posibil, a elementelor
standardizate.
Din punct de vedere tehnologic, arborii se prelucrează, de regulă, prin strunjire.
Rectificarea se aplică în zonele de sprijin ale arborelui sau în locurile în care pe el se
montează alte elemente. Semifabricatul folosit este un laminat. În cazul arborilor şi al osiilor
de dimensiuni foarte mari, aceştia pot fi sudaţi şi apoi supuşi prelucrărilor prin aşchiere.
De regulă, alegerea formei adecvate este însoţită şi de aplicarea unor tratamente termice,
termochimice şi mecanice, având rol de îmbunătăţire a caracteristicilor.
Oţelurile aliate sunt folosite numai în situaţia în care acest lucru este justificat economic şi
funcţional. Deşi sunt mai puţin rezistenţi, uneori se adoptă soluţia construirii arborilor din
fontă, deoarece aceştia sunt mai puţin sensibili la concentratori de tensiune şi amortizează
mai bine vibraţiile, fiind folosiţi în construcţia motoarelor cu ardere internă.
Din punctul de vedere al construcţiei, există două categorii de arbori: cu secţiune plină sau
cu secţiune inelară. Datorită execuţiei mai uşoare, se preferă arborii cu secţiune plină.
Părţile componente ale arborilor (Fig.1.2.) sunt:
• fusurile;
• zonele de calare;
• tronsoanele intermediare (manetoane la arbori cotiţi).

Fig. 1.2 . Părţile componente ale arborilor


a - arbore drept; b - arbore cotit 1 - fusuri; 2 - zone de calare; 3 - tronsoane de calare
(manetoane)

1.3.Asamblarea osiilor şi a arborilor


• Asamblarea osiilor
Osiile se fixează prin presare, pene sau şuruburi şi transmit lagărelor în care sunt fixate
forţele transversale primite de la organele de maşini pe care le susţin.
Asamblarea arborilor drepţi
Pentru montarea arborilor drepţi, trebuie parcurse următoarele etape:
- pregătirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj;
- montarea propriu-zisă;
- verificarea operaţiei de montare.
1. Pregătirea pentru montaj. Operaţia constă în verificarea fusurilor, a părţilor de calare, a
canalelor de pene, a canelurilor şi a altor prelucrări ale arborilor. Suprafeţele verificate
trebuie să fie netede, fără zgârieturi sau urme de lovituri şi necorodate.
Prin ajustare fină, folosind o pânză abrazivă, sunt îndepărtate bavurile, zgârieturile şi
petele de rugină.
Operaţia nu este recomandată arborilor care au fost supuşi unor tratamente de suprafaţă,
nici celor cu acoperiri care prezintă pericolul de a fi îndepărtate.
Trebuie acordată o deosebită atenţie axei de simetrie a arborelui, mai ales în situaţia în care
pe acesta sunt fixate roţi dinţate, deoarece deformaţiile pronunţate pot provoca o lipsă de
paralelism între axele ce susţin roţile ce angrenează. Lipsa de paralelism a axelor roţilor aflate
în
angrenare conduce la neuniformitatea presiunii pe flancurile dinţilor.
2. Montarea arborilor. Osiile fixe se montează cu ajustaj cu strângere, prin presare în
locaşul de susţinere. Pentru aceasta, se foloseşte un dorn, asupra căruia se aplică lovituri de
ciocan. Montarea se mai poate face prin presare, folosind dispozitive speciale.
După realizarea montajului, este necesară asigurarea asamblării prin folosirea ştifturilor,
cuielor spintecate sau a plăcuţelor de fixare.
Pentru osiile care au mişcare de rotaţie în cuzineţi, montajul se face cu joc, dar este
necesară asigurarea împotriva deplasării axiale. În acest scop, fie se folosesc inele elastice sau
inele de reglare, fie osiile sunt executate cu umeri. Înainte de montarea arborilor, se fac
următoarele verificări:
- se controlează coaxialitatea lagărelor;
- se verifică arborii, din punct de vedere dimensional;
- se verifică rectiliniaritatea arborilor şi defectele de prelucrare;
- se controlează suprafeţele fusurilor şi ale pivoţilor;
- se controlează duritatea fusurilor.
Operaţia de montaj începe cu ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor. Pentru aceasta,
fusurile se şterg cu o cârpă moale şi se acoperă cu un strat subţire de vopsea. Se aşează
arborele în lagăre cu toate fusurile deodată, se montează capacele lagărelor la locurile lor şi se
roteşte uşor arborele, pentru ca vopseaua de pe fusuri să lase urme pe cuzinet. Apoi se
demontează capacele lagărelor, se scoate arborele şi se ajustează cuzinetul, îndepărtându-se
urmele de vopsea.
Operaţia se repetă, până când se consideră că suprafaţa petelor de vopsea corespunde
recomandărilor tehnologice din desenul de asamblare. În final, se fixează capacele lagărelor
şi se asigură şuruburile de fixare împotriva autodeşurubării.
3. Verificarea montajului arborilor. Această operaţie se face odată cu efectuarea probelor
de funcţionare a maşinii. Un indicator al bunei funcţionări a acestui tip de ansamblu este
temperatura de lucru, care nu trebuie să depăşească 65 °C.
Asamblarea arborilor cotiţi
Asamblarea arborilor cotiţi cuprinde aceleaşi faze ca şi la arborii drepţi, şi anume:
- pregătirea operaţiei de montare;
- montarea propriu-zisă;
- verificarea operaţiei de montare.
1. Pregătirea pentru montaj. În această etapă, se verifică aspectul fizic al fusurilor, care
trebuie să fie lipsite de urme de lovituri şi coroziune. Canalele de ungere trebuie să fie în
perfectă stare.
Precizia de execuţie se determină folosind micrometre, comparatoare şi dispozitive special
concepute în acest scop.
Cuzineţii se verifică din punctul de vedere al stării suprafeţelor, din punct de vedere
dimensional, dar şi din cel al aderării fusurilor la suprafaţa cuzineţilor. Suprafaţa de aderare
trebuie să aibă o repartiţie uniformă şi să reprezinte aproximativ 70% din suprafaţa
cuzinetului.
Verificarea se face cu vopsea, în mod asemănător celei aplicate arborilor drepţi.
2. Montarea arborilor constă în aşezarea şi ajustarea arborilor cotiţi în lagăre. Ajustarea
fiecărui lagăr se face individual, asemănător arborilor drepţi.
O metodă de montaj al acestor arbori este cea a încălzirii prin frecare. Diametrele lagărelor
pot fi cu 0,1 mm până la 0,15 mm mai mici decât diametrele fusurilor. Se aşează arborele în
lagăr şi apoi, după strângerea piuliţelor, se roteşte arborele, folosind un dispozitiv special,
după ce în lagăr a fost turnat ulei din abundenţă.
Din cauza presiunii mari de contact şi a frecării, lagărele încep să scoată fum. Se întrerupe
rotirea şi se lasă să se răcească lagărul. Procedeul se repetă, până când lagărele nu se mai
încălzesc şi arborele se poate roti uşor cu mâna.
Se demontează apoi lagărul, se curăţă lagărele, se spală piesele cu petrol lampant şi se
execută montarea finală, după uscarea pieselor.
Se ţine seama ca la montaj să existe un joc, care să permită ungerea corespunzătoare,
conform prescripţiilor din documentaţia tehnică.
3. Verificarea montajului arborelui se realizează odată cu proba de funcţionare a maşinii,
ţinându-se seama de faptul că arborele nu trebuie să se încălzească peste 60-70 °C şi nici să
aibă o bătaie radială.
• Asamblarea arborilor din mai multe bucăţi
Majoritatea ansamblurilor din maşini şi utilaje se realizează prin montarea mai multor
unităţi, având arbori de intrare şi de ieşire. De aceea, este necesară utilizarea cuplajelor, care
au rol de transmitere a momentelor de torsiune între doi arbori coaxiali. Din punctul de
vedere al erorilor de coaxialitate, permise la montaj, cuplajele se împart în:
- cuplaje care nu permit erori de coaxialitate (cuplaje fixe, cu flanşe, cu bolţuri);
- cuplaje care permit mici neconcordanţe de coaxialitate (1-5°) la montare (cuplaje cu dinţi,
cuplaje cardanice, cuplaje elastice).
De obicei, arborii drepţi se asamblează folosind cuplaje rigide. Pentru transmiterea unor
cupluri mici sau pentru dimensiunile mici ale arborilor, se folosesc cuplaje cilindrice cu
ştifturi sau cu pană (Fig. 1.3.).

Fig. 1.3. Îmbinarea arborilor prin cuplaje rigide:


a - cuplaj cilindric cu ştift; b - cuplaj cilindric cu pană
1,2- arbori; 3 - manşon; 4 – ştift

Pentru montare, cele două părţi ale arborelui se fixează în prelungire, cu ajutorul unor
prisme, având înălţime reglabilă. Cuplajul se fixează în manşon, în sens radial, cu un şurub,
de unul din tronsoane. Celălalt tronson se poate deplasa în direcţia axială, pentru a compensa
dilataţiile termice apărute în timpul funcţionării. Pentru montaj, se pot folosi ciocane cu cap
moale, iar în situaţia în care ajustajul este aderent la diametrul de centrare al canelurilor,
manşonul va fi încălzit în ulei fierbinte, înainte de montaj.
Arborii drepţi care transmit cupluri mijlocii fără şocuri se asamblează prin presare cu con
(Fig. 1.4.).

Fig. 1.4. Arbori drepţi asamblaţi cu con Fig. 1.5. Cuplaje cu flanşe
Corpul cuplajului este format din două bucăţi construite din fontă, strângerea realizându-se
cu inele de oţel. Strângerea este corespunzătoare dacă loviturile de ciocan aplicate pe inelele
de strângere au aceeaşi rezistenţă cu a materialului.
Dacă fusurile arborilor şi alezajul cuplajului sunt prevăzute cu canale de pană, ele pot fi
folosite şi pentru transmiterea cuplurilor mari.
Pentru transmiterea momentelor mari, asamblarea se face folosind cuplaje cu flanşe (Fig.
1.5.), la care centrarea se face cu bordură de centrare sau cu inele de centrare. După
centrare,ansamblul se fixează cu şuruburi, asigurându-se împotriva deşurubării.

S-ar putea să vă placă și