MICHAEL A.

STACKPOLE

ATLASUL SECRET
Michael A. Stackpole
Traducere din limba englez!
SILVIU GENESCU

Epoca
descoperirilor

Atlasul secret………………………2
Hartile prevestitoare.……….515
Lumea noua…………………….968

3
 MICHAEL A. STACKPOLE s-a n!scut în 1957, în Wassau, Wisconsin,
"i este un celebru autor de romane fantasy "i science fiction. În 1979 a
ob#inut diploma de licen#! în istorie la Universitatea din Vermont.
Începând cu 1977, a lucrat ca designer pentru diferite companii
produc!toare de jocuri pe calculator, colaborând la multe produc#ii Senatorului John McCain
de mare succes. A scris primul s!u roman fantasy în 1986 (Talion: Pentru curajul s!u, bunul-sim" dorin"a de a face ceea ce este
Revenant), care îns! nu a fost publicat decât în 1997, deoarece s-a potrivit, nu ceea ce este convenabil.
considerat c! un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru
un autor necunoscut. Începând cu 1987 a semnat trilogia Warrior, ce
i-a adus consacrarea "i a stat la baza unui serial de anima#ie televizat.
Datorit! popularit!#ii sale ca autor, a fost selectat s! scrie mai multe
romane în seria SF Star Wars. A semnat numeroase volume ce s-au
bucurat de un real succes atât în rândul publicului, cât "i printre
critici, dintre care amintim revolu#ionara serie fantasy Dragon Crown
War. Cea mai recent! trilogie, Epoca Descoperirilor (în preg!tire la
Editura Nemira), reprezint! o nou! abordare neconven#ional! a
genului fantasy, creând un univers al magiei "i fantasticului unic în
întregul spa#iu literar.

4 5
 MUL UMIRI
C!r#ile, precum aceasta, au un singur nume pe copert!, îns!
reprezint! un efort de echip!.
Autorul ar dori s!-i mul#umeasc! lui Anne Groell, pentru
interven#ia sa în editare "i pentru munca grea depus!; lui Howard
Morhaim "i Danny Baror, extraordinari agen#i literari, care au f!cut
posibil! scrierea acestei c!r#i.
Dou! tomuri mi-au fost în mod deosebit de ajutor. Insula h!r"ilor
pierdute, de Miles Harvey, a inspirat o parte din roman, pe când
cugetam asupra unor comentarii din acest volum. 1421: Anul în care
China a descoperit lumea 1, de Gavin Menzies, mi-a ajuns sub ochi mai
târziu "i datorit! ei am umplut golurile din informa#iile mele, înainte
s! m! apuc de scris. Echipa lui de la www.1421.tv a fost destul de
amabil! s!-mi g!seasc! un pasaj care mi-a permis s! estimez
m!rimea unei nave precum Lupul furtunii, iar pentru asta le sunt
foarte recunosc!tor.
1
Editura House of Guides, 2007.
6 7
1
Ziua a 32-a,!Luna!Liliacului,!Anul!Câinelui!
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron!
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Drumul Imperial Sud, Nalenyr
Moraven Tolo ajunse pe coama dealului, cu câteva clipe înaintea
înso#itorilor s!i de c!l!torie. B!rbatul pe jum!tate orb care gâfâia în
urma sa icni f!r! voie. Se uit! înapoi, la nepotul "i str!nepotul care i
se al!turar!, apoi ar!t! spre ora"ul aflat la distan#!.
— Iat!-l, Moriande, cel mai mare ora" din lume.
Spadasinul d!du încet din cap, în semn de aprobare. Drumul
continua în jos, pe coasta împ!durit! a dealului, iar por#iuni din el
puteau fi v!zute "erpuind prin valea Râului de Aur, spre ora".
Trecuser! ani de când nu mai v!zuse capitala Nalenyrului, mai mare
acum, dar înc! u"or de recunoscut. Wentokikun, cel mai înalt turn
dintre cele nou! ale ora"ului, domina cartierul dinspre r!s!rit, iar
folosirea lui ca reper f!cea mai u"oar! identificarea celorlalte locuri.
B!trânul, cu "uvi#ele de p!r "i barba dansând în adierea u"oar!,
d!du din cap spre Moriande.
— Cel mai înalt dintre turnuri, cel dinspre r!s!rit, este Palatul
Imperial. Poate c! vederea mi-a sl!bit, dar tot îl deslu"esc limpede.
Îmi aminte"te de ultima dat! când am dat cu ochii de el.
Moraven r!mase t!cut, de"i priveli"tea capitalei îi inspira aceea"i
team! resim#it! de to#i pelerinii. Extinderea Moriandei ilustra foarte
bine schimb!rile din lume. Pe m!sur! ce magia nest!pânit! se
diminua tot mai mult în teritoriile civilizate, iar comer#ul aducea
prosperitate, capitala devenea tot mai mult un simbol al speran#ei.
De"i oamenii se temeau mereu de întoarcerea la Vremea Ghe#ii
Negre "i la vr!jile care o r!spândiser!, îndr!zneau s! spere c! puteau
#ine asta sub control. Moriande se m!rise nu din cauza magiei "i a
supersti#iilor, ci datorit! izbânzii asupra lor.
Ritmul extinderii îl surprinsese "i era limpede c! se accelerase în
ultimele decenii, sub domnia Dinastiei Komyr. De multe ori, în
cursul s!pt!mânii trecute, Moraven ascultase cum venise b!trânul la
Moriande, cu optzeci "i unu de ani mai înainte, pentru primul mare
Festival de celebrare a Dinastiei Komyr. De atunci, s!rb!toarea
rezistase pre# de nou! cicluri, timp de nou! ani fiecare, "i înc! o dat!
pe atât. Acesta fiind cel de-al nou!lea an al Domniei Prin#ului,
oamenii "tiau c! Festivalul f!g!duia s! fie o dubl! binecuvântare.
B!trânul spera s! profite de împrejurare, fapt pentru care î"i adusese
vl!starele în c!l!toria istovitoare spre nord.
Ora"ul era atât de întins, încât drumul pân! acolo p!rea s! nu fie
nici pe departe de dou! zile, atât cât mai aveau de mers din locul
unde st!teau. Râul de Aur desp!r#ea chiar la mijloc întinderea
alburie, f!când o bucl! ampl! spre nord. $ase dintre cele nou! turnuri
se în!l#au în jum!tatea de nord, iar celelalte trei la sud, inclusiv
Turnul Dragonului, Wentokikun, care-i apar#inea Prin#ului. La fel de
impresionante, de"i mai greu de v!zut de la distan#a asta, erau cele
nou! poduri arcuite deasupra râului înspumat. În!l#imea lor îng!duia
chiar "i celei mai mari nave s! treac! pe sub ele cu u"urin#!, iar
l!#imea lor f!cea ca Drumul Imperial s! par! o c!r!ruie.
Matut, b!trânul, ciufuli pletele str!nepotului cu mâna deformat!
de artrit!.
— Aveam zece ani când am venit pentru Festival. Tu ai nou!, cât
domnia, o zecime din vârsta mea. Sunt sigur c! zeii vor fi aten#i la
potrivelile astea. Micul t!u necaz va fi rezolvat cu u"urin#!, Dunos.
B!ie#elul d!du solemn din cap. Cu dreapta se freca pe bra#ul
stâng, ve"tejit, privind spre Moraven.
— Spadasinule, va fi cum spune bunicul, nu-i a"a?
Moraven îngenunche "i f!cu semn din cap spre b!iatul cu p!rul
castaniu.
— A"a este, îns! Maestrului meu, Maestrul s!u i-a spus c! „zeii î#i
dau uneltele "i talentul, îns! efortul trebuie s!-l faci tu”. Zeii te vor
vindeca, nu am nici o îndoial!, dar va trebui s! munce"ti.
— Voi munci. Apoi am s! pot ajunge "i eu spadasin.
— La moar! s-ar putea s! avem nevoie de altceva decât un
spadasin, fiule.
Tat!l b!iatului zâmbi "i b!tu în punga de la centur!, de unde
r!sun! clinchetul în!bu"it al monedelor.
8 9
— Vom face ceea ce se cuvine, vom aduce ofrande zeilor "i apoi
ne vom bucura de Festival.
— Bineîn#eles, Alait, bineîn#eles.
Chicotitul b!trânului se transform! într-un hârâit.
— Acolo vor fi pl!ceri de care tineri ca tine "i prietenul nostru se
pot bucura. Ultima dat! când am fost acolo eram prea fraged pentru
asta, iar acum sunt prea b!trân.
Ridicându-se, Moraven zâmbi "i-"i netezi pe ceaf! p!rul negru,
lung.
— Ai o vârst! binecuvântat!, bunicule. Vor fi mul#i cei care-#i vor
c!uta atingerea pentru a dobândi bog!#ia.
— Fie ei la fel de pl!cu#i "i m!t!so"i precum Doamna de Jais "i
Jad.
B!trânul îl privi cu ochii c!prui, plini de urdori "i f!cu un semn cu
mâna în#epenit!.
— S-ar putea s! nu mai v!d eu la fel de bine ca pe vremuri, îns!
pot sim#i.
Alait izbucni în râs, iar Moraven i se al!tur!. Dunos p!rea
nedumerit, iar nevasta înve"mântat! ales a unui negustor pufni.
F!cea adesea a"a, când conversa#iile se învârteau în jurul relat!rilor
lui Matut despre Festival "i despre pl!cerile carnale v!zute acolo.
Fuseser! informa#i c! venea în capital! la invita#ia „unora”, despre
care li se spusese c! vor aranja o slujb! imperial! pentru so#ul ei, de"i
fusese mereu zgârcit! în detalii privind natura acesteia "i absen#a
b!rbatului.
Ceilal#i tovar!"i de drum erau o amestec!tur! de oameni din ora"
"i din alte locuri. Patru erau arti"ti de strad!, veni#i tocmai din
Erumvirine, iar restul chiar din Nalenyr. Recuno"teau cu to#ii c!
optsprezece oameni c!l!torind împreun! era ceva de foarte bun
augur, iar în templele r!spândite pe drum l!saser! ofrande
îmbel"ugate pentru dobândirea bun!voin#ei zeilor. Fiecare adusese
ofrandele potrivit obiceiurilor sale, #!ranii înve"mânta#i în #es!turi de
cas! brune sau cenu"ii fiind mai t!cu#i "i mai suspicio"i în timpul
devo#iunii decât cei îmbr!ca#i mai extravagant. Iar mul#i aduseser!
ofrande în plus pentru Dunos, ca r!splat! pentru micile munci f!cute
în folosul lor pe drum.
 Soa#a negustorului nu adusese ofrande pentru Dunos, nici nu-l
pusese s! fac! ceva, alungându-l mereu cu semne din mân! "i
strâmb!turi. În cuvintele bunicului s!u, ea era „la rug!ciuni
zgomotoas!, în ofrande câinoas!”.
Moraven Tolo se situa la mijloc între cele dou! grupuri, nefiind
nici bogat, nici s!rac. Avea pantaloni negri de lân!, b!ga#i în cizme de
piele, iar haina-i era #esut! din lân! nevopsit!. Doar tunica sa
matlasat! de m!tase alb!, f!r! mâneci, dar scrobit! pe umerii largi,
cu tigri negri #esu#i pe piept "i spate, sugera o oarecare prosperitate.
Era strâns! pe trup "i încins! cu o centur! neagr!.
Î"i strecurase sabia la centur!, dup! ce tocmai o ceruse b!iatului.
Dunos o purtase, mândru, pentru el, iar Moraven l!sase ofrande
zeilor drept mul#umire. Era singurul din grup care purta sabie, de"i
nu era singurul înarmat. Doi dintre agricultori aveau bice pe care le
purtau încol!cite pe umeri.
Pleoapele erau aproape coborâte peste ochii lui Matut "i b!trânul
se cutremur!.
— Aici e locul unde s-a întâmplat, în prima c!l!torie. Acum îmi
amintesc.
Dunos îl prinse de mâna stâng!.
— Tâlharii?
— Tac!-#i gura, b!iete. Nu le da zeilor idei, "uier! nevasta
negustorului.
Moraven se uit! mai departe, în josul drumului, pe când trei
siluete, o femeie "i doi b!rba#i, lunecar! din p!dure în mijlocul
drumului.
— Mintea zeilor n-a z!mislit "i acest gând.
Tâlh!roaica, îmbr!cat! în negru pe sub tunica purpurie cu auriu,
scoase spada "i se îndrept! f!r! tragere de inim!, împreun! cu cei doi
companioni, spre grupul de pelerini. În stânga ei, un b!rbat mai mic
de statur!, înve"mântat într-un amestec de nuan#e de verde "i brun,
potrivi o s!geat! în arcul încovoiat. Se trase u"or înapoi "i se
pozi#ion! pentru o tragere lesnicioas!.
Cel de-al treilea personaj purta o rob! castanie, zdren#uit!, care
le-ar fi venit majorit!#ii b!rba#ilor cam pân! la genunchi, îns! lui de-
abia dac!-i acoperea "oldurile. Pletele vâlvoi se potriveau cu barba
10
zbârlit! a uria"ului. Murd!ria se adunase pe fiecare crâmpei ce se
vedea din pielea sa, iar sub unghii se z!rea negreal!. Pe cât era el de
impun!tor, ghioaga cu mâner lung pe care o avea era "i mai
impresionant!. Cu o m!ciulie de m!rimea unui pepene, acoperit! cu
o spuzeal! întunecat! "i neregulat!, era în mod limpede f!cut! s!
sf!râme capete.
Tâlh!roaica încerc! s! zâmbeasc!, îns! o cicatrice pe obrazul
stâng îi strâmb! expresia.
— V! spunem bun venit pe Drumul Imperial. Suntem slujitorii
vo"tri, care-l #in deschis "i cur!#at de jefuitori. Bineîn#eles, acum v!
ve#i ar!ta recuno"tin#a.
Conoursai, so#ia negustorului, le f!cu semn s! se dea la o parte cu
un gest nobiliar, plin de arogan#!.
— Aceasta-i Calea Prin#ului. Trupele sale o au sub paz!.
Femeia cl!tin! din cap.
— Atunci este limpede c! nu-"i fac datoria "i sunt neglijen#i,
bunico.
Rostise apelativul ca s-o "ocheze pe Conoursai "i fu r!spl!tit! cu
un "uierat revoltat.
— Îns! cum nu suntem trupele Prin#ului, înseamn! c! noi trebuie
s! fim tâlhari la drumul mare. Pl!ti#i tributul "i ve#i fi cinsti#i cum se
cuvine sau suferi#i ca ni"te victime?
Matut gemu.
— Tot a"a a început "i prima dat!.
Moraven îl b!tu pe um!r.
— Se "tie de mult! vreme c! !sta-i un loc unde oamenii se opresc
smeri#i s! priveasc! ora"ul. Tâlharii se furi"eaz! pe lâng! cei
necunosc!tori.
B!ie#elul se aplec! "i lu! o piatr!.
— Am s! lupt.
— Nu-i nevoie de asta, curajosule.
Moraven Tolo p!"i din nou înainte, trecând de Conoursai f!r! nici
un efort. Le f!cu semn celor doi #!rani s! stea în spate. Luând pozi#ie
în mijlocul drumului, se plec! înaintea tâlharilor.
11
 — Sunt un xidantzu. Nu doresc ca r!ul s! se abat! asupra
nim!nui. Ace"ti oameni sunt sub protec#ia mea. Nu v! cost! nimic s!
pleca#i.
— Xidantzu.
Femeia scuip! cu dispre# "i trase de c!ma"a de deasupra.
— Ultimul b!g!re# r!t!citor care s-a aventurat pe aici mi-a l!sat
asta, iar cei pe care-i proteja ne-au dat aurul lor.
Ochii lui Moraven se îngustar!. Tunica purpurie avea lilieci #esu#i
pe laturi. Îl cuno"tea pe cel c!ruia îi apar#inuse.
— Ai furat-o, ori l-a#i m!cel!rit pe Jayt Macyl?
Ea ar!t! cu sabia spre apus, apoi r!suci lama într-un cerc strâns.
— Pe-acolo sunt numai buc!#i din el. Avea numai Rangul $ase. Eu
sunt Pavynti Syolsar "i am Rang Superior.
Chibzui o clip!. Jayt Macyl fusese într-adev!r spadasin de Rangul
$ase. Faptul c!-l învinsese, s-ar putea s!-i fi adus femeii Rangul $apte,
ori fusese doar norocoas!. Era tentat, gândindu-se la relativa ei
tinere#e, s! cread! c! ultima variant! era cea corect!, îns! mai "tia c!
aparen#ele puteau fi în"el!toare.
— Eu sunt Moraven Tolo, din $coala lui Jatan.
Tâlh!roaica pufni.
— Macyl era din Serrianul Jatan. Nu m! sperie.
Moraven d!du din cap.
— Macyl a studiat cu Eron Jatan. Maestrul meu era bunicul lui.
Chipul ei se destinse u"or.
— Phoyn Jatan?
— Da. De fapt, sunt mai b!trân decât par.
Moraven se str!duia din r!sputeri s! ignore murmurul venit
dinspre tovar!"ii s!i de drum.
— Dac! înc! mai vrei s! lup#i, spune în ce fel.
— Nu mi-e team! de tine.
Ochii c!prui ai lui Pavynti se îngustar!.
— Lupt!m pân! la moarte, bineîn#eles.
El d!du din cap.
— F!-#i cercul.
Asta o f!cu s! încremeneasc! pentru o clip!. De asemenea,
înso#itorii lui începur! s! "u"oteasc! "i smulse un #ip!t de bucurie din
12
partea lui Dunos. Tat!l s!u îi puse cap!t, acoperindu-i gura cu palma
"i tr!gându-l înapoi. Majoritatea drume#ilor se retraser!, a"ezând
coama dealului între ei "i lupt!tori. Cei care nu-"i desenaser! cercuri
mici în jur scoaser! la iveal! talismane împotriva vr!jilor, ascunse
pân! atunci, iar unul dintre #!rani d!du la iveal! o br!#ar! din p!r de
cal, pe care o ridic! la un ochi, pentru a fi în siguran#! privind lupta.
— Un c... cerc?
Tr!s!turile lui Pavynti se în!spriser!.
— M-ai auzit bine.
Moraven î"i desprinse spada de la centur!, cu tot cu teaca de
lemn.
— A"a ar fi cel mai bine.
Tulburat!, ea începu s! traseze o linie în noroiul de pe drum.
Tovar!"ii s!i, pricepând importan#a cererii lui, ac#ionar!. Arca"ul
trase o s!geat!, iar uria"ul r!cni "i "arj!. În momentul când acesta
trecu de Pavynti, cea de-a doua "i a treia s!geat! trase de arca"
zburau deja prin aer.
Moraven Tolo î"i r!suci um!rul drept înapoi, l!sând prima
s!geat! s! treac!, f!r! s!-l loveasc!. Cea de-a doua sfâ"ie una dintre
mânecile c!m!"ii, str!pungând-o, îns! nu-l r!ni. Fand! cu jum!tate
de pas înainte, iar cea de-a treia s!geat! îl dep!"i prin spate, apoi fugi
spre uria", strângând teaca spadei de la mijloc, în mâna stâng!.
Ciocanul uria"ului se ridic! deasupra capului, iar gura i se c!sc!,
l!sând s! i se vad! din#ii strâmbi, oribili, îng!lbeni#i. Ochii negri i se
mic"orar!, iar venele-i pulsau pe frunte "i pe gât. Strig!tul lui de
lupt!, incoerent, se îngro"! ca r!getul unui bivol furios. Ciocanul, cu
mânerul curbându-se sub for#a nemaiv!zut! a loviturii, se ridic! "i se
pogorî asupra lui Moraven.
Ghemuindu-se cât putea de jos, Moraven intr! în interiorul
arcului de cerc descris de ciocan. Înfipse mânerul spadei în vintrele
uria"ului. Apucând cu mâna dreapt! partea de jos a tecii, întoarse de
ea în pântecele b!rbatului. Pe când r!cnetul se preschimba într-un
#ip!t, Moraven se ridic! "i se r!suci, aruncându-l pe uria" peste um!r.
Omul c!zu pe spate "i se cutremur! o dat!. O alt! r!sucire îi permise
s!-l pocneasc! în cap, în vreme ce a patra s!geat! trecu pe lâng! el.
13
 Terminându-"i întoarcerea, Moraven î"i l!s! spada s! alunece
înainte, pân! când mânerul îi ajunse în palm!. Strânse, l!sând
inten#ionat ca lama s! fie eliberat!. Teaca grea de lemn zbur! cu
bolt! joas! "i lovi mâna stâng! a arca"ului. A"a cum inten#ionase
spadasinul, îi zdrobi degetele de pe arc "i azvârli cea de-a cincea
s!geat!. Arca"ul url!, aruncând arma, "i o lu! din loc #inându-"i mâna
zdrelit! sub subsuoara dreapt!.
Spada lui Moraven Tolo se în!l#!, cu lama argintie îndreptat! spre
gâtul lui Pavynti.
— Înc! nu #i-ai terminat cercul?
Ea-"i zvârli sabia de-o parte "i se arunc! în genunchi, apoi pe
burt!, cu fa#a în noroi.
— Jaecaiserr, iart-o pe nenorocit! pentru înfumurarea sa.
— Despre ce înfumurare vorbe"ti, Pavynti? Faptul c! pretinzi
ranguri pe care nu le ai? C!-i socote"ti pe to#i drume#ii spre capital!
prada ta?
Moraven î"i f!cu glasul mai aspru "i mai rece.
— Sau despre înfumurarea lipsit! de onoare de a-#i l!sa prietenii
s! m! atace înainte de a ne fi putut duela?
— Despre toate, Maestre.
— Ridic!-te. Scoate-#i tunica "i ia-#i sabia.
Cu neîncrederea s!l!"luind în ochi, femeia se ridic!, î"i "terse
tunica de praf "i apoi o scoase. Nesigur!, se aplec! s!-"i ia spada "i un
mic talisman de argint, rotund, ie"i la iveal!, ag!#at de o curelu"! de
piele net!b!cit!. Se îndrept! încet din spate.
— S! desenez mai departe cercul?
— Forma Scorpionului, prima, d!du el din cap.
Pavynti clipi, apoi lu! pozi#ia cerut!. El încuviin#! din nou din cap
"i-i ceru o alt! întruchipare, apoi o alta. Ea trecu prin fiecare, destul
de repede, descurcându-se cel mai bine cu Barza "i Vulturul, cel mai
prost cu Lupul "i Câinele. El o #inu tot a"a pre# de nou! minute,
suficient ca tovar!"ii lui de drum s! ajung! din nou în vârful dealului.
Cei doi #!rani se a"ezar! lâng! uria", s!-l pocneasc! vârtos dac!-"i
venea în fire.
Când femeia fu leoarc! de transpira#ie, îi porunci s! se opreasc!,
iar ea c!zu într-un genunchi. Putea vedea "i singur c! ar fi vrut s!-"i
14
înfig! sabia în p!mânt "i s! se rezeme de mâner, îns! "tia "i ea prea
bine c! nu se c!dea s! arate o astfel de lips! de respect pentru arma
sa. Gâfâind din greu, ridic! privirea.
— Ce altceva îmi vei cere, Maestre?
— R!spunsul la o întrebare.
— Da?
— Ai tunica lui Jayt, îns! nu "i spada lui. Ce s-a întâmplat cu ea?
Pielea din jurul ochilor ei se strânse.
— Sunt tâlhar, Maestre, dar nu "i s!lbatic!. Sabia a fost trimis!
familiei, pentru altar.
Moraven nu spuse nimic, dar se îndrept! spre locul unde arca"ul
se ghemuise "i, cu o lovitur! de picior, trimise arcul într-un h!#i" de
m!r!cini. B!gându-"i spada în teac!, o fix! înapoi la centura care-i
încingea tunica "i-l izgoni pe arca" din preajma armei. Când se
întoarse, Conoursai înaintase "i ridicase biciu"ca s-o pedepseasc! pe
tâlh!roaica.
— Opre"te-te.
Soa#a negustorului bolborosi indignat!.
— Avea de gând s! ne omoare pe to#i. Ar trebui pedepsit!. Ar
trebui s-o omori.
Moraven cl!tin! încet din cap.
— O via#! frânt! poate fi doftoricit!, una luat!, nu.
— Atunci frânge-o.
Femeia gesticula agresiv!, îns! f!r! încrederea dinainte.
— Pune-i pe #!rani s! biciuiasc! matahala "i pe arca".
— La mine s-au repezit, nu la tine. Soarta lor este în mâinile mele.
— Prin a cui autoritate?
Moraven se încrunt!, apoi privi dincolo de ea, spre Dunos, care
luase tunica lui Macyl "i o împ!turise ordonat.
— De ce nu iei exemplul b!iatului? $tii cum se spune, „O fapt!
face cât zece mii de cuvinte”.
— Fapta ei ar fi fost m!cel!rirea noastr!.
— Nu, fapta ei a fost respectul pentru un du"man c!zut. Vorbele
ei, la fel ca "i ale tale, nu înseamn! nimic. Acum taci, altfel voi fi
nevoit s! iau m!suri.
15
 Îi întoarse spatele, ignorându-i privirea încruntat! "i se duse la
arca".
— Cât de mult a#i furat de la pelerinii Festivalului?
— Nu cât r!scump!rarea unui prin#. Nici m!car cheltuielile lui
m!runte.
— Tot e mult. Tu "i uria"ul s! aduna#i tot ce-a#i furat "i s! merge#i
la Festival. Ve#i da de poman! cer"etorilor pân! nu v! mai r!mâne
nimic, apoi pleca#i spre apus.
— Dar acolo pândesc semin#iile viruk "i soth. $i s!lbaticii. $ansele
s! r!zbatem...
— ...sunt mai mari decât dac! r!mâne#i aici, spuse Moraven
zâmbind. $ansele voastre sunt minunate. Dac! o lua#i spre apus, nu
ne mai vedem niciodat!.
Arca"ul r!mase o clip! pe gânduri.
— Aici e cam mare înghesuiala. Spre apus, deci.
Conoursai pufni cu dispre#, îns! nu spuse nimic. Moraven
continu! s-o ignore "i se întoarse spre Pavynti.
— Iar acum trebuie s! hot!râm soarta ta.
— Voia st!pânului meu va fi îndeplinit!.
— Vei pleca spre ora"ul Derros, în sud, pe coasta Virinei. Te vei
prezenta la $coala lui Istor. Îi vei spune Marelui Maestru c! eu te-am
trimis s! intri în "coala lui. Va avea grij! de antrenamentul t!u. Când
te va elibera, vei fi o xidantzu timp de nou! ani. Vei r!t!ci "i-i vei
distra pe tâlhari, tot a"a cum #i s-a întâmplat "i #ie.
— Da, Maestre. Se trânti din nou pe burt!, într-o plec!ciune
adânc!.
— Ai grij! de tovar!"ii t!i la noapte, apoi pleac! mâine. Asta este
voin#a mea.
%!ranii, afla#i între cei doi tâlhari, ridicar! ghioaga "i-i frânser!
mânerul. Ceilal#i din grup pornir! din nou la drum, urma#i de #!rani
"i l!sând-o pe Conoursai s! li se al!ture. Cu to#ii se #ineau departe de
Moraven. El trecu de tâlhari, dar încetini, s!-i a"tepte pe b!trân "i pe
ai lui, care veneau din urm!. Îi zâmbi b!iatului.
— Când ajungi la Moriande, vei duce tunica familiei lui Macyl. Te
vor onora pentru asta. P!ze"te-o bine.
16
— A"a voi face, d!du Dunos din cap, apoi î"i îngust! ochii. E"ti un
Mistic de-adev!ratelea?
— Dunos, lini"te.
Alait î"i coborî mâna pe ceafa b!iatului.
— S! nu v! sim#i#i ofensat, Maestre. E un b!ietan.
— Nu sunt.
Moraven îngenunche din nou, uitându-se drept în ochii b!iatului.
— Am studiat mul#i ani "i sunt binecuvântat cu îndemânare. Sunt
un jaecaiserr, îns! nu toate istorisirile trebuie crezute.
Se întinse "i îi mângâie bra#ul lipsit de vlag! al b!iatului.
— Dac! a" putea s! folosesc vr!jile mele ca s!-#i vindec mâna cu o
singur! atingere, a" fi f!cut asta înc! de când ne-am v!zut prima
dat!. Spre regretul meu, vr!jile pe care le "tiu nu sunt pentru
vindec!ri. Al#ii au acest dar "i-i vei g!si în Moriande.
B!iatul d!du solemn din cap.
— Mul#umesc, Maestre.
Apoi privi în sus spre tat!l s!u "i cei doi plecar! dup! ceilal#i.
Matut î"i odihni mâna pe um!rul lui Moraven, când acesta se
ridic!.
— Înc! o clip! din timpul t!u, Maestre.
Spadasinul d!du din cap "i-i l!s! pe cei doi b!rba#i mai tineri s-o
ia înainte, pe drum.
— Ce s-a întâmplat, bunicule?
B!trânul vorbi cu glas sc!zut.
— În acest loc, atunci când ne-au oprit tâlharii, cu nou! ani în
urm!, un tân!r ca "i tine i-a înfruntat. Le-a spus s! deseneze un cerc
"i ei au f!cut-o.
— $i ce a urmat?
— I-a m!cel!rit pe to#i. O adiere de toamn! r!v!"e"te mai greu
frunzele, decât i-a luat lui s!-i c!s!peasc!. Nu purta titlul t!u, îns!
avea blazonul tigrului negru, la vân!toare.
— Asta ar fi ceva cam greu de uitat.
— Nici n-am uitat vreodat!, oft! b!trânul. Dac! ochii mei ar fi
fost buni, mi-a" da seama c! e"ti acela"i b!rbat, neatins de trecerea
anilor. De ce nu i-ai ucis "i de ast! dat!?
— A"a cum spuneai, bunicule, a fost ceva greu de uitat.
17
Ochii alba"tri ai lui Moraven c!tar! înspre Moriande.
— N-am uitat "i am înv!"at. 2
Ziua a 36-a,!Luna!Liliacului,!Anul!Câinelui!
Al 9-lea an al Domniei Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr

Keles Anturasi se aplec! pe balustrada de marmur! a gr!dinii

în!l#ate din Anturasikun. Piatra era rece sub palmele sale "i "tiu,
aproape numai dup! atingere, din ce carier! fusese adus! "i cât de
mult timp trebuise pân! s! ajung! în capital!. Din Solaeth, adusa
peste Marea întunecat!, apoi în jos, pe Râul de Aur. Zâmbi pentru
sine, cu ochii s!i c!prui, str!lucitori pe chipul frumos, cu pome#ii de
forme ascu#ite, cu un nas care-i fusese rupt odat!, pe când era copil.
Cunoscuse multe zile fericite în gr!din! "i mai "tia c! ast!zi va fi
chiar "i mai fericit.
Privi peste ora", l!sându-"i ochii s! r!t!ceasc! spre partea dinspre
sud-est, c!tre Palatul Imperial. Prin minte-i n!v!lir! cel pu#in "ase
rute de la fort!rea#a Anturasi spre domeniul Prin#ului. Putea merge
pe str!zile largi, care gemeau acum de oaspe#i veni#i la Festival, ori ar
fi putut s!-"i fac! drum printre chi#imiile infestate de "obolani, alei "i
locuri în care dac! ar fi fost înve"mântat în hainele lui alese, de
Festival, ar fi devenit prad! sigur!. Le str!b!tuse pe toate, de când era
copil, începând s! se deprind! cu ora"ul, f!r! pic de team! – sau mai
degrab!, temându-se mai pu#in de ora", cât de mânia bunicului, dac!
nu s-ar fi ar!tat curajos.
Acesta era destinul unui Anturasi. Familia lui dovedise un
adev!rat talent pentru cartografie, deloc folositor îns! în Vremurile
Ghe#ii Negre. Nu conta c! "tiai cum s! ajungi de la o vale la alta,
atunci când nu aveai nici o idee despre ororile pe care le-ai fi putut
afla acolo. Pe m!sur! ce lumea l!sa în urm! anii ghe#ii, z!pezilor "i
vr!jilor violente, darul familiei Anturasi dobândea o importan#! tot
mai mare. Oricum, pân! în vremea bunicului s!u, Nalenyrul nu
avusese nici voin#a "i nici resursele de a folosi acest dar.
18 19
 În urm! cu cincizeci "i "ase de ani, pe când bunicul avea vârsta lui
de-acum, iar lumea era mult mai mic!, un lup de m!rimea unui tigru
d!duse iama în turmele din mun#ii nordici. Prin#ul nalenian de
atunci, tat!l Prin#ului Cyron, plecase s!-l vâneze "i visase c! va
r!pune fiara. Tot încercând asta, an de an, nu reu"ise s!-"i
îndeplineasc! visul pân! când Qiro Anturasi nu s!vâr"ise un miracol
minor. Acesta î"i asumase sarcina de a cerceta regiunea "i se înf!#i"!
Prin#ului cu o hart! care-i permise acestuia s! se duc! direct la prad!.
Prin#ul r!puse lupul "i, drept r!splat!, îi permise lui Qiro o audien#!
între patru ochi.
Întâmplarea devenise o parte a legendei familiei, împreun! cu alte
istorisiri despre c!l!toriile ulterioare ale lui Qiro spre apus, pentru a
restabili Drumul Mirodeniilor. De"i d!duse gre" în aceast! ultim!
misiune, Prin#ul d!rui mari favoruri familiei. Curo ajunse în fruntea
ei, eclipsându-"i propriul tat!. Î"i intimida "i fratele, pe Ulan,
aducându-l la supunere absolut!. Controla întreaga familie cu o
mân! de fier, iar st!pânirea lui se întinse curând "i asupra tuturor
descenden#ilor lui Ulan, "i asupra nepo#ilor s!i. Keles "i rudele sale
"tiau foarte bine ce a"tepta Qiro de la ei "i i se supuser! mai mult sau
mai pu#in.
Eu îi dau ascultare, Jorim, deloc. Niruti nu poate, de#i se
str!duie#te. Keles se înfior!. Sora lui nu trebuia s! se team! de
izbucnirile lui Qiro "i ambele rude vârstnice f!ceau tot ce puteau
pentru a-l proteja pe Jorim. F!r! eforturile lor, Qiro l-ar fi subjugat,
înl!n#uindu-l de masa de desen, al!turi de veri"orii s!i, izolându-l, pe
el, cel f!cut s! exploreze lumea.
Keles "tia c!, într-o bun! zi, Jorim nu va mai fi protejat "i în acel
moment el însu"i va c!dea victim! b!nuielilor bunicului s!u. Qiro
uzurpase locul propriului s!u tat!, Ryn Anturasi, care încercase din
r!sputeri s!-i #in! piept, pân! în ultimele sale clipe. Era limpede c!
b!trânul se a"tepta ca Jorim sau Keles s! încerce s!-l înlocuiasc!, iar
dac! norocul familiei avea s! se men#in!, unul dintre ei va reu"i.
Nu-i ceva la care merit! s! m! gândesc. Nu acum. Nu înainte de
Festival. Nu înainte ca ea s! ajung! aici.
Keles î"i limpezi mintea de gândurile negre "i cercet! din nou
ora"ul. Steagurile în culori str!lucitoare "i straturile de vopsea "i mai
20
str!lucitoare f!ceau ca totul s! par! proasp!t. Fusese un an bun, iar
un num!r mare de cor!bii se întorseser! în capital! cu calele pline.
Aduceau lucruri exotice din locuri îndep!rtate, precum Tas al Aud "i
Aefret, între care vopsele pentru haine, mirodenii, lucr!ri de art! "i
animale neobi"nuite pentru rezerva#ia Prin#ului.
Trimi"i ai unor #!ri de la mari dep!rt!ri c!l!toriser! pe Lupii
Prin#ului, îndreptându-se spre Moriande pentru a s!rb!tori
aniversarea dinastiei.
Numai din taxele imperiale impuse asupra înc!rc!turilor s-ar fi
putut pl!ti cu u"urin#! costul Festivalului. Dar "i mai important
pentru familia Anturasi, din moment ce cor!biile folosiser! h!r#ile
create de Qiro, un procent din profitul lor îi revenea lui. În vreme ce
orice comerciant putea câ"tiga numai dac! i se întorcea corabia, Qiro
câ"tiga dac! orice nav! revenea. Acest lucru nu putea sc!pa nim!nui,
mai ales Prin#ului.
Zgomotul unor pa"i pe pietri"ul de la marginea gr!dinii îl aduse
pe Keles la realitate. Un servitor cu capul ras, îmbr!cat în maro, f!cu
o plec!ciune.
— Iertare, Maestre Keles, dar a sosit Lady Majiata Phoesel.
— Te rog, condu-o aici.
Invita#ia fusese cât se poate de simpl!, pentru c! o putea vedea pe
Majiata a"teptând în umbra intr!rii în turn. Manierele trebuiau
oricum respectate, pentru c! ea f!cea parte din nobilime. În pofida
faptului c! erau deja logodi#i "i se cunoscuser! intim, familiarismul
nu era îng!duit. F!cu o plec!ciune adânc! în direc#ia ei "i a"tept!
pân! când tivul rochiei sale albastre i se ivi sub ochi pentru a-"i
îndrepta spatele, luptând s! ascund! un zâmbet.
Ea intr! în gr!din! cu pa"i mici, trecând de ghivecele ornamentale
de piatr!, pline-ochi cu cele mai frumoase exemplare de bhotri din
ora" – în afar! de cele din Palatul Imperial, desigur. Câteva dintre
plante fuseser! crescute de c!tre jaecaibbot, a c!rui îndemânare
atingea limitele magiei. Pinul miniatural din stânga ei era coco#at pe
un bolovan, iar crengile îi tremurau în b!taia unei adieri imposibil de
sim#it. Al#i copaci pitici d!deau roade minunate indiferent de
anotimp, fructe de m!rimea unui bob de maz!re, la fel de suculente
21
ca "i verii lor de propor#ii obi"nuite, a"a de priceput era Misticul
arboricultor din slujba familiei Anturasi.
Majiata, ca întotdeauna, l!sa s! se vad! pu#in în compara#ie cu
inflorescen#ele frem!t!toare din gr!din!. Pantaloni de m!tase aurit!
"i o e"arf! puneau în eviden#! albastrul-închis al robei. Un safir
montat în aur se odihnea în adâncitura gâtului, iar exemplare mai
mici din aceea"i piatr!, prinse în cercei de aur, str!luceau sub lobii
urechilor. P!rul închis la culoare fusese strâns "i piept!nat în sus,
încins cu un l!n#ug de aur în jurul frun#ii, iar un safir îi atârna pe
piele. De"i tr!s!turile ei nu erau atât de delicate precum cele ale
majorit!#ii nobililor ereditari, aveau o frumuse#e de net!g!duit. Gene
grele "i pleoape înnegrite cu kohl îi accentuau ochii azurii "i-i
reaminteau cum ar!ta în penumbra orelor din miez de noapte.
— Bun venit, milady Majiata.
Ea-"i înclin! doar u"or capul înspre el, oferindu-i primul indiciu
c! nu era a bun!.
— E"ti foarte amabil cu salutul t!u, Keles.
— Ce s-a întâmplat, Mai?
F!cu un pas înainte, ridicându-"i mâinile spre ea, îns! Majiata nu-
i întoarse gestul. Pentru o clip!, se gândi c! nu-i pl!cea, poate, #inuta
lui, deoarece c!ma"a galben-deschis nu se potrivea cu auriul din roba
ei, iar pantalonii "i tunica, verzi, erau mult mai s!race în nuan#e
decât ve"mintele ei. Î"i l!s! mâna s! cad! înapoi lâng! trup "i-"i în!l#!
capul, îndreptându-"i postura.
În ochii ei nu fulgera mânia, dar el o a"tepta din plin. R!spunsul
r!sun! moale, dar chiar dac! erau "oapte, era mai pu#in o întrebare,
cât o afirma#ie.
— Înc! nu i-ai spus.
— Nu scumpa mea, îns! nu fi sup!rat!.
Keles zâmbi larg.
— Nu-i u"or s!-i spun ceva bunicului meu. $tii asta.
— Dar nici m!car n-ai încercat.
Mâna ei stâng! se trase din mâneca dreapt!, l!sând ca diamantul
de pe inelul pe care i-l d!ruise s! lic!reasc! în soare.
— Dac! m-ai fi iubit cu adev!rat, i-ai fi spus ce te-am rugat.
— Mai, "tii c! te iubesc.
22
Î"i împreun! mâinile "i ar fi vrut s! tresalte de bucuria din inima
sa.
— M-am gândit la ceva mult mai bun, scumpa mea. Ceva perfect.
— Perfect, dragul meu, ar fi s! fim împreun!, nu desp!r#i#i, când
tu pleci cu Lupul furtunii. $tiu c! bunicul t!u #i-a rezervat o mare
onoare trimi#ându-te s! navighezi pe Marea de R!s!rit. Mai "tiu c!
sunt multe de v!zut "i de explorat. $tiu c! vrei din tot sufletul s! faci
asta, dar vei fi plecat timp de un an sau doi, poate cinci! Ce se va
întâmpla cu noi în tot acest r!stimp?
— $tiu, "tiu, îns! tocmai asta face ca planul meu s! fie perfect,
Majiata.
O privi, iar ochii s!i c!prui erau plini de entuziasm.
— Mi-ai acceptat inelul "tiind ce s-ar putea s! fac, cum va fi via#a
mea. Iar eu vreau s! fiu cu tine, a"a c! am descoperit solu#ia cea mai
bun!. Am "i f!cut aranjamentele necesare. Po#i veni cu mine pe Lupul
furtunii.
Privirea ei se avânt! în sus, pe când "optea cu vocea pierit!,
tremurând toat!:
— S! vin cu tine?
— Da, scumpo, da, va fi perfect.
Îi lu! palmele într-ale lui, strângându-le.
— Istor Araset este bhotcaiul care va veni cu noi "i ai putea înv!#a
multe de la el. Gânde"te-te la plantele noi "i la locurile noi v!zute&
Vom ajunge acolo unde n-a mai mers nimeni pân! acum. Vom da cu
ochii de animale "i priveli"ti nemaiv!zute. Vei fi de un mare ajutor
pentru mine. Vom avea o cabin! numai a noastr!. Nu eu am s! fiu la
comanda navei, Anaeda Gryst o va face, îns! ea este genial! în
postura de c!pitan de nav!, s-a dus pân! la Aefret "i înapoi mai
repede decât oricine altcineva. E dispus! s! te ia cu noi... Dar ce s-a
întâmplat?
Vocea i se stinse încet când ea-"i retrase mâinile dintr-ale sale.
— Cu tine?
Îl privea "ocat! "i cu durerea oglindindu-i-se în ochi.
— Atât de pu#in m! iube"ti de-mi sugerezi a"a ceva?
Keles clipi nedumerit.
23
 — Ce... ce vrei s! spui cu asta? Tocmai pentru c! te iubesc atât de
mult vreau s! vii cu mine.
— Dar, de fapt, nu te gânde"ti deloc la mine, nu-i a"a? Î#i pas!
numai de tine. Ea-"i deschise larg bra#ele. M-ai lua de lâng! familie "i
prieteni?
— Voi fi eu familia ta.
— $i dac! mori în timpul c!l!toriei?
Se trase de lâng! el.
— Îmi descrii toate minun!#iile posibile, dar ui#i de spaime. De
boli. De lipsa de ap!. Mâncarea rânced!. Furtunile. Furtuni suficient
de puternice s! rup! orice nav! în dou!. Te vei îndrepta spre sud,
poate ca s! dai peste legendarii Mun#i de Ghea#!, dar ce se va
întâmpla dac! dai de ei? Vei petrece luni de zile cl!n#!nind din din#i,
pierzându-#i degetele de la mâini "i picioare din cauza gerului. Vrei s!
p!#esc la fel, Keles?
— Nu, nu în#elegi...
— Iar înghe#ul este ultima dintre temerile tale. Nu-#i dai seama de
asta? Nu-#i dai seama de ce vreau s! fii aici, în Moriande, ca s! înve#i
de la bunicul t!u?
Vocea ei deveni glacial!.
— Ai uitat ce s-a întâmplat cu tat!l t!u? Ce i-a f!cut Qiro?
— M... Majiata, "tii doar c! nu sunt decât ni"te pove"ti.
— Iar tu denigrezi adev!rul, socotindu-l „pove"ti”.
Ochii i se îngustar!.
— Aveai "apte când s-a întâmplat, iar eu de-abia dac! terminasem
de supt de la sânul doicii mele. Bunicul t!u l-a trimis pe tat!l t!u
departe, într-o astfel de c!l!torie. Qiro era gelos pe el, iar tat!l t!u
sfid!tor, a"a c! bunicul t!u a f!cut s! fie omorât. Tat!l t!u, Lupul
valurilor, to#i cei de la bord, mor"i.
— Nu, nu-i adev!rat. Nu-i deloc adev!rat.
Keles î"i trecu mâna peste fa#!, apoi îi adres! o privire
imploratoare.
— Nu vezi, Majiata? Trebuie s! urc la bordul Lupului furtunii. E
datoria mea fa#! de familie, pentru a-i asigura viitorul. De fapt,
viitorul nostru. Nu po#i în#elege asta?
24
— În#eleg totul, Keles. În#eleg cât de egoist! este iubirea ta, c! pui
familia Anturasi înaintea dragostei pentru mine. Te vreau aici nu
doar ca s! nu te poat! ucide, dar "i ca s! te pot ajuta.
Î"i împreun! palmele, privi în jos "i rosti cât se putea de calm!, cu
o voce sub#ire "i neajutorat!.
— $tii foarte bine c! nu cre"terea florilor este talentul meu real.
Priceperea mea este la curte, m! folosesc de influen#a familiei mele
pentru a ajuta la schimbarea modului de gândire de la curte. Pot face
asta pentru tine. Vreau s!-#i fiu de ajutor, îns! dac! ai de gând s! m!
abandonezi nu mai pot s!-#i sus#in interesele. Poate crezi lucruri
gre"ite despre mine, îns! m! gândesc cu adev!rat la averea familiei
Anturasi. Mai sunt nave care ies în larg f!r! h!r#ile Anturasi. Dar, cu
ajutorul meu, pot fi introduse legi care vor face s! nu se mai întâmple
niciodat! a"a ceva. N-ai vrea asta?
— Sigur c! da, Mai.
— Mi se pare c! dore"ti mai mult aventura. Vrei s! fii trimis de
aici, Keles. Departe de mine. De ce vrei s! fii trimis departe de mine,
Keles?
Scâncetul care-i înecase ultimele cuvinte îi adusese "i lui un nod
în gât, iar asta-l împiedicase s! vorbeasc!. Î"i ridic! mâinile "i le a"ez!
pe umerii ei, îns! ea se zb!tu s! se elibereze de sub ele, plecându-"i
capul, "i începu s! plâng!. Keles înghe#!, ne"tiind prea bine ce-ar fi
putut face. I se strânse stomacul "i-"i tot îndoi mâinile goale.
Nici cu tot timpul de pe lume la dispozi"ie, n-a# fi putut g!si
r!spunsul potrivit.
— R!spunsul la întrebarea ta, Mai Phoesel, ar trebui s! fie
evident.
Keles se r!suci spre sora sa geam!n!, care tocmai intrase în
gr!din!. La fel de înalt! ca el, avea un p!r castaniu ceva mai deschis "i
ochii verzi, iar tr!s!turile-i ascu#ite îi aduseser! porecla de Vulpea, pe
când erau copii. De atunci se transformase într-o frumuse#e, dar
natura aceea vulpeasc! înc! mai persista, "i se deslu"ea mai mult în
duritatea ochilor "i în agilitatea min#ii, decât în orice altceva. Iar dac!
cineva uitase cumva, pe roba ei neagr! st!teau #esute vulpi sprintene.
Mai se întoarse "i pufni iritat!.
— Iar tragi cu urechea, Nirati?
25
 — Nici n-ar fi necesar, din moment ce vorbe"ti dup! mereu
acela"i scenariu. Nu i-am spus nimic fratelui meu înainte, dar acum
trebuie s! deschid gura pentru c! tot ceea ce-i ceri îmi afecteaz!
întreaga familie. Asta nu înseamn! c! te iubesc mai pu#in decât restul
familiei, scumpul meu frate, îns! amestecul ei a ajuns prea departe.
Keles se încrunt!.
— Chiar a"a, Nirati, nu cred c!...
— Ba s! crezi, fr!#ioare, gânde"ti atunci când ai ocazia, îns! nu
vezi c! e"ti folosit.
Sora lui ar!t! spre Mai, care p!rea s! se fi mic"orat pu#in.
— Vrea s! te ajute, desigur. Vorbe"te despre cor!bii care ies în
larg f!r! h!r#ile Anturasi. Ei, bine, compania de comer# a familiei sale
se descurc! de mult! vreme f!r! ele. Tat!l ei a venit la bunicul
nostru, dup! ce voi doi v-a#i logodit "i a cerut acces la h!r#i, din
moment ce f!ceau parte „din familie”. Bunicul i-a r!spuns s! vin!
înapoi dup! ce ea s-a c!s!torit cu tine, iar pântecu-i este rotunjit de
pruncul despre care putem dovedi c! este al t!u.
Mai icni surprins! "i cople"it!, iar Keles dori s-o lini"teasc!.
— Nu te mai osteni, frate. Nu merit!. Singura ei gre"eal! în
întreaga poveste s-a produs din cauza vanit!#ii.
Ochii lui Nirati se îngustar!.
— Se presupunea c! deja a conceput copilul t!u, îns! a dat gre".
Ce-a fost, Majiata, teama ta de gre#urile de diminea#!, sau spaima c!
vei deveni umflat! "i urât!, la fel de urât! precum e"ti pe din!untru?
— Nici una, nici alta, ripost! Mai, mângâindu-se cu mâna pe
pântec. E"ti o smintit!, Nirati. Acum dou! nop#i, fratele t!u "i eu ne-
am întins împreun!. Iar de acum copilul s!u cre"te în pântecul meu.
— Nu, micu#a mea Mai.
Nirati cl!tin! din cap, iar pletele sale castanii c!zur! ca o cascad!
str!lucitoare pe umerii robei sale.
— Pentru cineva care se mândre"te cu talentul neînsemnat de
bhotri, #i-ai neglijat studiile de mult! vreme. Trebuie s! fi b!gat de
seam! unda de am!real! din paharul de vin de sear!, înainte de
culcare. Era tinctur! de piciorul-cocostârcului.
— M-ai otr!vit$
Gura lui Mai se c!sc! de groaz!, apoi se întoarse spre Keles.
26
— Sora ta a încercat s! m! ucid!.
Keles privi spre Nirati, iar furia oglindit! pe chipul ei anihila
iritarea s!dit! înl!untrul lui de smiorc!ielile lui Mail.
— Exagerezi, Mai. Nu #i-ar face nici un r!u.
— Nici nu i-am f!cut.
Nirati d!du indiferent! din umeri.
— Practic, m-am folosit de un servitor de-al t!u, cump!rat "i
pl!tit cu aurul familiei Anturasi, care #i-a administrat drogul, îns!
po#iunea a fost preparat! cu mare art!... cu o pricepere mult mai
mare decât a ta.
— Cel pu#in eu am talent la ceva, "uier! Majiata.
Keles se b!g! între ele, întorcându-se spre Majiata.
— Gata& Opri#i-v!&
— Iar!"i negi adev!rul, Keles. Toat! lumea "tie c! sora ta e demn!
de mil!. Este complet lipsit! de talent. Nu se pricepe deloc la h!r#i,
nici la plante "i ierburi. Al#ii, care au cunoscut aceea"i ru"ine, au avut
bunul-sim# de a se elimina singuri.
Keles strânse din pumni. Cuvintele sale r!sunar! cu precizie "i
greutate:
— %i-am spus s! încetezi. Exist! mai mult decât un singur fel de
ru"ine, Majiata. Aminte"te-#i c! împ!r!teasa Cyrsa "i-a descoperit
destul de târziu talentele.
— Sora ta nu este Cyrsa.
— Dar este sora mea "i o iubesc, accentua el, cu b!rbia ridicat!.
Dac! m! iube"ti, te opre"ti. Acum.
Majiata era descump!nit!, iar ochii s!i alba"tri lic!reau în timp
ce-"i c!uta r!spunsul. Keles voia ca mânia ei s! treac!, pentru ca ea s!
fie în stare s!-i cear! iertare. Cu fiecare clip! care trecea f!r! s! se
întâmple asta, î"i d!dea seama c! sperase în van, iar bucuria lui
anterioar! se spulber! în sufletul s!u.
— Asta-i tot, atunci? Ai ales-o pe sora ta în locul meu?
— N-am luat astfel de decizii. Te iubesc. O iubesc "i pe ea. V!
iubesc pe amândou!. Nu aleg.
Se încrunt!, iar vocea-i deveni înceat!.
— $i nici n-ar trebui s! m! faci s! aleg.
27
 — Oh, nu, Keles. Nici n-a" putea s! te fac vreodat! s! alegi, îns!
este limpede c! n-am avut nici o "ans! aici, nu-i a"a? întreb! cu ochii
sc!lda#i în lacrimi. %i-am oferit totul. %i-am oferit propriul t!u viitor,
Keles, îns! î#i pui singur piedici.
Nirati îi s!ri imediat în ajutor fratelui ei.
— Nu, Majiata, i-ai oferit doar ni"te iluzii. Viitorul lui ar fi fost
viitorul t!u, spre folosul familiei tale. Pentru tine, el n-a fost altceva
decât un arm!sar care poate desena h!r#i.
Mai o p!lmui pe Nirati, lovitura dându-i capul într-o parte. Apoi
ridic! mâna s! mai plesneasc! o dat!, îns! Keles o prinse de
încheietur!.
— Gata!
Mai #ip! furioas!, î"i eliber! mâna "i încerc! s!-l zgârie pe fa#!.
Keles se feri, iar ea se retrase. Degetele i se mi"cau spasmodic, iar
furia îi schimonosise chipul, urâ#indu-l.
— Nu te vreau, Keles Anturasi. Tu "i familia ta ve#i fi întotdeauna
ni"te prizonieri aici. Nu vreau s! fac parte din a"a ceva. Logodna
noastr! este anulat!$
%â"ni imediat spre turn, îns! Nirati o ajunse din urm! "i o prinse
de e"arfa robei.
— Inelul!
— Poftim?
— Inelul& Ai rupt logodna, Majiata. Inelul r!mâne aici&
Mai se întoarse "i privi spre Keles, iar lacrimile-i udau obrajii
colorându-i în negru.
— Nu-mi la"i nimic pentru dragostea mea?
B!rbatul se uit! în jos, iar în stomac parc! îi cre"tea, încet, un sloi
de ghea#!.
Nirati scoase un hohot necru#!tor.
— Nu meri#i absolut nimic, Mai.
— Prea bine atunci. Scoase inelul de pe deget "i-l azvârli la
pieptul lui, de unde rico"a. Nu vreau nimic de la vreun Anturasi. E"ti
mort pentru mine.
Mai a"tept! o clip! s! aud! vreun r!spuns, îns! Keles r!mase
t!cut. Tân!ra d!du din cap, apoi se gr!bi s! se retrag! într-un fo"net
28
de m!t!suri "i str!fulger!ri furioase ale ochilor ei alba"tri, care p!reau
s! fi înghi#it toate culorile gr!dinii.
Nirati se aplec! "i recuper! inelul. Apoi se ridic! încet "i-l întinse
fratelui ei geam!n.
— Nu te merita.
Keles încerc! s! r!spund!, îns! avea gâtul prea uscat. Înghi#i cu
greu "i se încrunt! spre sora sa.
— Ce-ai f!cut acum a fost o cruzime.
— Fa#! de ea? A fost mai bine decât ceea ce-ar fi meritat. Se laud!
de luni de zile c! te are la degetul mic. Spunea c! aici, în casa noastr!,
e"ti prins într-o capcan!, în vreme ce ea era liber! s! se bucure de
via#a de la curte "i din ora". %i-ar fi f!cut copii, îns! familia ei s-ar fi
amestecat în cre"terea lor "i "tia c!-i vei fi dat aceast! libertate. A
pl!nuit totul.
Keles se str!dui s! reziste dorin#ei de a-"i acoperi urechile cu
mâinile.
— N-ai fi putut s!-mi spui toate astea?
— A" fi putut?
Nirati î"i l!s! mâna pe bra#ul lui.
— Ai v!zut în ea acel gen de femeie care ar fi putut s! fie, cur!#it!
de egoism, l!comie "i perfect scuzabil!. Nu ai fi ascultat nimic. Nici
nu ai ascultat. Mama te-a prevenit s! nu te culci cu ea, dar #i-ai v!zut
de treab! "i ai f!cut-o oricum.
B!rbatul d!du încet din cap.
— $tiu c! a fost o prostie, încuviin#! oftând greu. Cred c! a fost
bine c! mama a preg!tit tinctura de piciorul-cocostârcului "i a pl!tit
un servitor s! i-o strecoare Majiatei.
Nirati râse.
— N-am pl!tit nici un servitor "i nici n-am otr!vit-o în vreun fel.
Totul a fost o p!c!leal!. I-am spus c! un slujitor din casa Phoesel i-a
dat tinctura, pentru c! "tii c! nu se va opri pân! nu va afla cine-a fost.
Iar asta se va dovedi o imposibilitate.
— Dar... se bâlbâi, cu mâna întins! dincolo de râu, spre domeniul
Phoesel. Chiar am dormit împreun!. Dac! n-a fost... dac! nu te-ai
b!gat... ar putea fi îns!rcinat!.
— Keles, scumpul meu frate, nu am doftoricit-o pe Majiata.
29
 Nirati îl mângâie pe obraz.
— Mama-i foarte priceput!. N-ai sim#it niciodat! gustul ierbii-
beca#ei în paharul de la culcare, nu?
— Am crezut doar c! vinul era pu#in r!suflat, în aceast! perioad!
a anului e posibil, înainte de recolta cea nou!...
Privi în jos spre mâinile sale goale.
— Am fost un smintit, nu-i a"a? Am reu"it s! m! conving pe mine
însumi c! va veni cu mine, c! m! iube"te.
— Poate c! o parte din ea te iubea.
Nirati îl mângâie pe bra#.
— Mama "i eu n-am vrut s! te r!nim, îns! "tiam c! te-ar fi r!nit
mult. Ne-ar fi r!nit pe to#i. $i a fost mai bine s! ac#ion!m noi, decât
bunicul. Nu i-ar fi permis niciodat! s! c!l!toreasc! împreun! cu tine.
%tii doar.
— Ei, p!i m! gândeam nici s! nu-i spun.
Nirati îi ridic! b!rbia "i-l privi în ochi.
— Keles, în timpul c!l!toriei ve#i comunica de la minte la minte.
$tiu c! eu nu am acest talent, de"i ne-am str!duit din greu, nu-i a"a,
s! vedem dac! a" putea. Îns! "tiu c!, de"i nu vorbe"ti cu el, bunicul se
poate plimba prin mintea ta. Crezi c! ai fi putut s!-i ascunzi prezen#a
de el?
Keles tres!ri.
— Odat! ajun"i în larg, nu ne-ar mai fi putut rechema.
— Te pui cu accesele lui de furie? Chiar crezi c! n-ar fi f!cut-o?
— Nu, ai dreptate, ar fi f!cut-o. Sau ne-ar fi poruncit s! tragem la
#!rm.
Expir! încet.
— Nu cred c! a fost unul dintre cele mai str!lucite planuri ale
mele.
— Keles, e"ti de"tept, disciplinat "i metodic, iar tocmai de-asta îi
vei lua într-o bun! zi locul bunicului.
Nirati ridic! inelul "i l!s! lumina soarelui s!-i smulg! str!luciri
multicolore. Majiata te împiedica s! gânde"ti. Când vei avea timp, vei
vedea lucrurile a"a cum le vedeam noi, ceilal#i.
— Ai dreptate, sunt sigur de asta.
Keles înghi#i cu noduri, apoi oft!.
30
— Sper doar c!-i va fi bine.
— Majiata? cl!tin! Nirati din cap. Nu, n-am s-o spun. Este bine c!
mai e"ti înc! preocupat de asta, de"i n-ar trebui. Cred, scumpul meu
frate, c!-"i va reveni.
Expresia de pe fa#a surorii sale îi spuse ceea ce ea refuzase. Crede
c! Majiata va avea un nou pe"itor pân! la sfâr#itul Festivalului. Poate
chiar #i mai devreme.
— Va trebui s!-i spun C!pitanului Gryst c! voi fi singur în
c!l!torie.
Nirati î"i arcui o sprâncean!.
— %i-a spus c! îi d! voie Majiatei s! urce la bord?
— A zis c! va g!si ea o cale s-o aduc! pe nav!.
— Într-o lad!, f!r! nici o îndoial!. Din ce-am auzit despre
C!pitanul Gryst, n-ar fi rezistat mult! vreme înaintea preten#iilor ei.
Bineîn#eles, dup! ce-ar fi pus ceva balast în lad!, ar fi aruncat-o peste
bord... încheie sora lui, cu un surâs.
— Nirati!
— Îmi pare r!u&
Îi oferi un zâmbet cald.
— Pur "i simplu, nu-mi place de ea "i sunt bucuroas! c! povestea
s-a încheiat, de"i, fiind vorba de ea, "tiu c! vor fi unele repercusiuni.
Dar nimic de care s! nu putem trece.
— Repercusiuni, se zgribuli Keles. La ce-ar trebui s! m! a"tept din
partea bunicului "i a lui Jorim?
— La nimic din partea bunicului. El a rezolvat chestiunea, iar
cererile formulate de tat!l ei nu-l mai pot afecta. Nu e prima dat!
când a avut de-a face cu negustori furio"i.
Nirati ridic! din umeri.
— Jorim nu a fost de acord cu ea, îns! nu a spus nimic. Ultima
ciocnire de care a avut el parte a fost cu veri"orul ei.
— Bunicul "tie de conflict? întreb! Keles, cu o tres!rire.
— Nu înc!, dar va afla.
— Nu s-ar putea...
Keles îi descifrase expresia.
— Ce-i ?
31
 — Desear! Prin#ul va veni aici, s! discute cu bunicul. Tu "i Jorim
ve#i fi cu el, bineîn#eles. Nu se va putea ascunde faptul c! Jorim s-a
implicat într-un nou conflict.
Keles cl!tin! din cap.
— Este Festivalul. Lucrurile ar trebui s! decurg! f!r! probleme,
nu a"a prost.
— Revino-#i, fr!#ioare. Nu totul merge r!u.
— Nu?
— Nu, deloc.
Nirati îi oferi un zâmbet larg.
— Gânde"te-te, de-acum înainte cupa de vin de sear! va fi din
nou dulce. Poate c! nu-i cine "tie ce, dar...
— $tiu. Sunt vremuri când "i asta-i de ajuns, încheie el "i o s!rut!
pe frunte.
3
Ziua a 36-a,!Luna!Liliacului,!Anul!Câinelui!
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron!
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Hanul!La!trei!cocostârci,!Moriande!
Nalenyr
Când în u"! se auzi cioc!nitul discret, Moraven Tolo sim#i c!
inima-i prinse a bate chiar mai repede decât în timpul luptelor.
— E"ti binevenit&
Z!vorul se ridic!, iar u"a se deschise f!r! zgomot, în balamalele
proasp!t unse. Un tân!r cu p!r negru "i ochi alba"tri str!lucitori se
afla în prag, f!când o plec!ciune adânc!, îns! cam repezit!. Moraven
se aplec! la rându-i, pentru a r!spunde, îns! nu-l salut! pe b!iat, ci pe
b!rbatul care ajunsese în pragul u"ii, venind din urm!.
Phoyn Jatan nu fusese nicicând înalt, iar cu vârsta se gârbovise,
a"a c! de-abia mai m!sura un metru jumate. P!rul, redus la câteva
smocuri, nu se mai bucura de tratamentul cu coloran#i. $uvi#ele
fumurii nu reu"eau s! ascund! pielea p!tat! a capului, a"a cum nici
roba cenu"ie nu-i mai ferea de priviri trupul sl!bit pân! devenise
scheletic. Pa"ii târ"âi#i "i modul în care se apleca asupra bastonului
s!u noduros erau o batjocur! la adresa r!zboinicului ml!dios "i agil
care fusese odinioar!.
Moraven se l!s! într-un genunchi.
— Vizita voastr! m! onoreaz!, Maestre, mai mult decât o pot
rosti cuvintele.
— Faptul c! te deplasezi pân! aici, la cererea mea, m! onoreaz!
pe mine, jaecaiserr.
Glasul lui Jatan nu suferea de pe urma vârstei.
Moraven î"i îndrept! spinarea, îns! r!mase pe jum!tate
îngenuncheat "i ar!t! spre un pat jos, aflat în înc!pere. Fusese a"ezat
lâng! perete, iar el ceruse s! i se aduc! toate pernele din han înaintea
vizitei.

32 33
 — Dac! m-a" fi a"teptat s! v! primesc în camera mea, Maestre, a"
fi ales un loc mult mai potrivit.
B!trânul îi izgoni cu un gest "uvoiul de scuze "i se târ"âi spre pat,
unde se a"ez!. Tân!rul din prag închise u"a, apoi lu! bastonul "i
îngenunche de-a dreapta lui Jatan.
— %i-am cerut s! vii la mine în timpul Festivalului. Începe mâine,
îns! am voit s! te v!d mai repede. Î#i mul#umesc pentru c!-mi
satisfaci dorin#a.
Moraven îi descifr! rânjetul "i lumina care-i juca în ochi.
— De unde a#i "tiut c! sunt aici?
Jatan se sprijini cu spatele de muntele de perne.
— Mai trebuie s! întrebi, Moraven? Apropo, îmi place numele
!sta. E foarte puternic, #i se potrive"te mai bine decât celelalte.
— V! mul#umesc, Maestre.
Î"i coborî "i cel!lalt genunchi "i se sprijini pe c!lcâie.
— Îns! cu asta nu mi-a#i r!spuns la întrebare.
Jatan se întoarse spre tân!r.
— Studiaz!-l, Geias, pentru c! reprezint! înf!#i"area "i esen#a
unui Mistic. Este un exemplu mai bun decât mine.
Moraven se uit! spre b!iat.
— Îns! Maestrul meu este un exemplu mai bun despre cum s!
scapi. Dac! are câte o cicatrice pentru fiecare prin# pe care l-a servit,
asta numai pentru c!, din neglijen#!, s-a l!sat zgâriat de o pisic!,
s!pt!mâna trecut!.
B!trânul râse.
— Mi-a fost dor de tine, Moraven. Precum Maestrul meu spunea
adesea, „Mai bine limba ascu#it! a unui spadasin, decât un t!i"
ascu#it”.
— Atunci, ca s! nu fiu "i mai ascu#it, îmi r!spunde#i la întrebare?
Jatan d!du încet din cap.
— %i-a" povesti c! te-am sim#it înc! de acum patru zile, pe când
te ocupai de tâlharii de pe drum, dar îmi vei r!spunde c! s-a
întâmplat cu mult mai mult! vreme în urm!.
Moraven nu r!spunse, îns! în!l#! o sprâncean!.
— Nu, "tiu c! tu, dintre to#i înv!#!ceii mei, nu ai crede asta, chiar
dac! ar fi adev!rat.
34
B!trânul fu cuprins de o tuse seac!.
— Un b!iat cu bra#ul amor#it a venit la un serrian, acum dou!
zile, aducând tunica lui Macyl. A încredin#at-o familiei, iar ei au dorit
s! r!mân! la noi. B!iatul "i familia lui mi-au mul#umit din suflet
pentru elevul meu care i-a salvat, dar al c!rui nume nu-l "tiam.
— A fost o chestiune simpl!, Maestre, îns! una care probabil va
spori în pove"tile din târg.
— Deja s-a "i întâmplat, îns! nu-i foarte grav. Se vorbe"te despre
prezen#a unui jaedun, din cauza manierei în care l-ai dezarmat pe
arca". Nu sunt sigur dac! s-a gre"it foarte tare, de"i nu pun nici un
temei pe relat!rile despre tr!snete "i tunete. Nu ai devenit chiar atât
de puternic, nu-i a"a? zâmbi b!trânul.
— Dac! tr!snetele "i tunetele ar fi fost posibile, le-a#i fi dezv!luit
demult, poate nu în maniera în care ar face-o un înv!#!cel neghiob ca
"i mine.
— N-ai fost niciodat! neghiob, Moraven, spuse Jatan "i tu"i din
nou. Ai fost întotdeauna iste#.
— Nu întotdeauna. Dac! a"a ar fi stat lucrurile, n-a" fi venit.
Moraven se foi pe genunchi "i se întinse spre sacul s!u de c!l!torie.
Am reu"it s! g!sesc ni"te wyrlu în apus. Din #inutul Virine, dac!
pofti#i, Maestre.
— Geias, nu cred c! ai vreun motiv s!-i poveste"ti asta mamei
tale.
Tân!rul d!du din cap.
B!trânul zâmbi "i-"i frec! palmele când Moraven scoase o sticl!, o
destup! "i turn! în dou! cupe mici un lichid chihlimbariu.
— Soa#a lui Eron are mare grij! de el "i de ceilal#i elevi, îns! mie-
mi acord! o aten#ie special!.
— Parc!-mi amintesc de alte doamne din Casa Jatan care f!ceau
la fel.
Moraven îi întinse una dintre cupe.
— Eu nu m! plâng, pentru c! dac! nu mi s-ar fi acordat aten#ie nu
mi-a" fi revenit.
Jatan adulmec! licoarea "i apoi o d!du pe gât dintr-o înghi#itur!.
O clip! închise ochii strâns, apoi înghi#i din greu. Tu"i din nou, dar
ceva mai moale, apoi rosti într-o "oapt! r!gu"it!:
35
 — Î#i subestimezi vitalitatea.
— Nu, Maestre, sunt con"tient de vremelnicia mea.
Moraven Tolo d!duse ochii prima dat! cu Phoyn Jatan în
Moriande, la trezirea pe o saltea, în Casa Soshir. Z!cuse acolo cu fa#a
în jos, cu pieptul acoperit de bandaje. Nu-"i amintea deloc cine era
sau de unde venea. Sim#ea c! toate lucrurile din jur îi erau ciudat de
familiare, dar în acela"i timp "i str!ine, de parc! o sut! de picturi pe
hârtie de orez ar fi fost f!cute buc!#i "i apoi lipite împreun! f!r! nici
o noim!.
Singurul lucru pe care-l "tia era c! avea ni"te r!ni oribile, f!cute
cu spada. Lovitura îl nimerise în partea stâng!, oprindu-se la o palm!
de "ira spin!rii. Pe piept se vedea o cicatrice de dou!-trei degete, iar
pe lateral una mai mic!. Lovitura ar fi trebuit s!-l omoare, îns!
r!m!sese în via#! s! se întrebe dac! fusese lovit în spate pentru c! era
un la", fugind de confruntare, sau dac! nu cumva du"manii s!i, de
care nu-"i mai amintea nimic, chiar voiser! s!-l ucid!.
Phoyn Jatan "i nevasta sa, din acea vreme, Chyrynal, îl îngrijiser!,
ajutându-l s! se pun! pe picioare. Jatan înfiin#a o "coal! pentru
spadasini pe proprietatea Maestrului s!u, pe care extinderea
Moriandei o înglobase în ora". Devenise clar c! oricine ar fi fost,
fusese un spadasin f!r! egal. Asta contrazicea ideea de la"itate, îns!
Moraven se str!dui din greu s! se asigure c! o astfel de acuza#ie nu-i
va mai fi adus! niciodat!. Acesta era motivul pentru care tâlharii
fuseser! r!pu"i pe drumul spre Moriande, cu optzeci "i unu de ani
înainte, iar nenum!ra#i al#ii îi c!zuser! sub sabie înaintea lor.
— Vremelnicia, Moraven, ne preocup! pe to#i.
Jatan ridic! pocalul, s!-i fie umplut din nou.
— Imediat ce am aflat c! se afl! aici un b!rbat care sus#ine c! mi-
a fost elev, l-am trimis pe unul dintre înv!#!ceii mei s! afle un
spadasin priceput. Îl cuno"ti pe tân!rul care-"i spune Desheil Tolo "i
pretinde c!-#i este veri"or? Poart! un coif cu blana unui leopard pe
care l-a vânat "i vorbe"te într-un dialect sudic.
— Nu, îns! a fost treaba aceea, în Erumvirine, care s-ar putea s!-l
fi for#at s! aleag! acest nume.
Moraven îi mai turn! Maestrului s!u din alcoolul de grâne.
— $i l-a luat în onoarea mea sau va trebui s!-l scap de el?
36
— Eron face cercet!ri.
Jatan sorbi doar din licoare, de ast! dat!.
— B!iatul pe care l-ai trimis, spune-mi povestea lui.
— Nu l-am trimis eu.
— Moraven, te rog, insist! b!trânul, cl!tinând din cap. Maestrul
meu mi-a spus o poveste despre cum a plecat cu "oimul la vân!toare
de porumbi#e s!lbatice. $oimul a izbit "i a doborât una, care a picat "i
a lovit oala de pe foc a unui #!ran, împr!"tiindu-i tocana pe jos.
%!ranul a cerut s! i se pl!teasc! cina risipit!, din moment ce "oimul
Maestrului Virisken îi provocase pierderea. Faptul c! l-ai trimis pe
b!iat la familia lui Macyl a început un lan# de evenimente.
Moraven se încrunt!, apoi trase o du"c! "i l!s! lichidul s!-i ard!
gâtul.
— Dup! cum îmi amintesc, Maestre, maestrul vostru i-a pl!tit
#!ranului, apoi i-a cerut banii înapoi pentru porumbi#!, pe care
familia #!ranului o pr!jise. Când #!ranul a r!spuns c! porumbi#a era
de la zei "i a refuzat s! pl!teasc!, Maestrul Virisken l-a omorât pentru
blasfemie.
— Adev!rat, adev!rat, îns! pe atunci Imperiul nu era împ!r#it în
Nou! Principate, a"a c! lucrurile erau oarecum diferite. Iar încercarea
ta de a sc!pa de întrebarea mea a fost îndr!znea#!, îns! inutil!.
— Nu-i cine "tie ce de spus. Vin cu to#ii din sud, la o zi de drum
de Erumvirine, "i sunt morari. B!iatul s-a aventurat în sus, pe cursul
râului, "i a g!sit un loc unde malul era mâncat de ap!. Acolo se
deschidea o gaur! "i el s-a strecurat în!untru. Ceva lucea acolo,
lic!rind albastru. B!iatul a întins mâna stâng!.
Moraven se înfiora.
— Nu-"i mai aminte"te nimic altceva. Tat!l lui l-a g!sit plutind în
jos, pe râu, "i l-a crezut mort, îns! avea numai mâna ve"tejit!.
Pe fruntea b!trânului ap!rur! cute.
— B!nuie"te cineva cum l-a schimbat asta?
— Cred c! nu au v!zut mai departe de bra#ul ve"tejit. Au încercat
s! g!seasc! locul unde a fost r!nit, îns! cum plouase, râul a ie"it din
matc! "i toate semnele au disp!rut. Totu"i, se "tie c! locul se afla la
un kilometru în amonte "i au pus pe seama zeilor faptul c! nu s-a
înecat, a fost un miracol. Nu prea vor s! vorbeasc! de toate astea, iar
37
mie mi-au povestit ce s-a întâmplat numai dup! ce au aflat ce sunt
eu.
— Ei singuri s-au al!turat #ie odat! ce s-au l!murit în privin#a
statutului t!u?
Moraven d!du din cap.
— Nu-i nici o surpriz!.
— Nu, amintirea Vremii Ghe#ii Negre r!mâne vie, chiar "i în
mintea celor care nu au tr!it acele timpuri.
Jatan ceru cu un semn mai mult wyrlu, iar mâna-i tremur! când
Moraven îi umplu din nou cupa.
— Într-un fel, port cu mine mânia Maestrului meu. S-a dus cu cei
mai buni dintre r!zboinicii s!i s! i se al!ture împ!r!tesei Cyrsa în
Campania din Turasynd. A fost ideea lui s! transporte întreaga
trezorerie imperial! în c!ru#e "i s! le duc! spre nord-vest, de-a lungul
Drumul Mirodeniilor, pentru a-i atrage pe barbari de la teritoriile
civilizate. El "i mul#i al#ii s-au dus acolo s! moar!, îns! pe mine m-a
l!sat în urm!, s! protejez Nalenyrul. Nu cred c! "tia unde va duce
socoteala lui.
Moraven d!du încet din cap. Cei mai buni r!zboinici ai Imperiului
plecaser! cu împ!r!teasa s!-i împiedice pe barbarii din Pustiet!#ile
Turca s! distrug! totul. R!zboinici suficient de bine antrena#i – cum
erau el, Maestrul Jatan "i Virisken Soshir – pentru a accede la
jaedunto. Preg!tirea lor le permitea s! fie conecta#i la jaedun, vraja
care curgea în toate. Când au luptat, în special împotriva altor jaecai,
surplusul de magie s-a împr!"tiat. În apropierea satelor au fost
trasate multe cercuri, unde s-au purtat dueluri, pentru a st!pâni
vr!jile, îns! efectele au fost din cele mai ciudate. În acele locuri
z!pada nu se tope"te niciodat!, nici chiar în verile cele mai fierbin#i,
sau cad ploi f!r! s! fie nici un nor pe cer. Oamenii cre"teau cai "i
câini în acele cercuri, în speran#a c! vr!jile s!lbatice vor crea animale
mai falnice; îns! o f!ceau întotdeauna în puterea nop#ii, altfel vecinii
lor ar fi aflat c! se jucau cu magia.
Turasynzilor, locuitorii de"ertului din nord, le p!sa prea pu#in de
consecin#ele vr!jitoriilor. T!râmului lor pustiit nu-i puteau face mare
lucru "i era foarte bine dac! le f!cea cirezile mai fertile sau recoltele
mai bogate. Când se înmul#ir! peste m!sur!, un "aman aduse toate
38
triburile împreun! "i invadar! Imperiul. Împ!r!teasa îi ademeni în
nord "i în apus, la distan#! de centrele civilizate, apoi îi atac! într-o
mare b!t!lie, cum nu mai fusese v!zut! pân! atunci ori de atunci
încolo.
Ochii lui Jatan scrutar! dep!rt!rile.
— Vr!jile violente au sosit cu norii tumultuo"i, care au acoperit
cerul "i au ascuns soarele. A venit z!pada, o z!pad! neagr!, ciudat!,
adus! de vânturi crâncene, care puteau smulge carnea de pe om "i
animal. Mai bine moartea a"a, decât ceea ce te a"tepta dac! vr!jile
din furtunile acelea te atingeau. Poate c! b!iatul a schimbat un bra#
care i s-a ve"tejit pe puterea de a respira sub ap! sau poate c! nu mai
trebuie deloc s! respire, dar asta s-a întâmplat pentru c! vr!jile sunt
slabe acum.
Privi spre Geias.
— Pe atunci, s!tenii disp!reau în furtuni, iar ghe#arii scrijeleau
p!mântul pân! la roc!. Mai sunt înc! locuri în mun#i unde po#i vedea
sate înghe#ate. Case, oameni, c!ru#e, animale, toate acolo, înghe#ate
pe loc, a"a cum erau când le-a lovit furtuna.
Moraven d!du din cap.
— Am v!zut asta, Maestre, de"i acum mare parte din ghea#! s-a
topit. Vr!jile violente se mai adun! "i bolborosesc uneori, dar rareori
în cele Nou! Principate. Doar în Pustiet!#i, în Dolosan "i Ixyll, sau cel
pu#in a"a mi s-a povestit.
— Îns! teme-te de r!m!"i#ele lor. De asta, Geias, trebuie s! înve#i
din greu.
Jatan tu"i din nou, îns! nu mai b!u.
— Pe vremurile Imperiului, oamenii au devenit tot mai
nep!s!tori. Studiam arta luptei cu sabia s! ajungem la jaedunto, îns!
al#ii voiau s! ajung! mai repede la vr!ji. Prin#ul Nelesquin "i vanyeshii
s!i au studiat xingna pentru a o st!pâni "i pentru a deveni jaeduni.
Odat! ce au dobândit puterile magice, au g!sit calea de a le folosi
pentru a-"i îmbun!t!#i priceperea. Au încercat calea simpl!, îns!
prostia lor a dus la Urgie.
Moraven d!du din cap, mai mult din respect pentru Maestrul s!u,
decât din credin#!. Maestrul Jatan fusese unul dintre cei câ#iva jaecai
r!ma"i în cele Nou! Principate în care împ!r!teasa împ!r#ise
39
Imperiul, pentru siguran#!. Avusese un rol crucial în a-l convinge pe
Prin#ul nalenian c! to#i vanyeshii trebuiau elimina#i. Mai mult chiar,
studiul magiei trebuia s! fie interzis. Din punctul s!u de vedere,
r!zboinicii imperiali "i-ar fi putut controla magia "i ar fi evitat Urgia,
îns! un vanyesh indisciplinat nu putea.
Dar asta numai pentru c! Prin"ul Nelesquin #i Maestrul t!u se urau
unul pe altul. Tu e#ti Maestrul meu, îns! pot vedea cum te-a marcat
ura lor.
În ajunul declan"!rii Urgiei, pe când furtunile magice bântuiau
furioase, dup! ani f!r! var! "i dup! ce nenum!ra#i oameni muriser!
de foame, sistemul "colilor unde se predau diferite discipline a fost
consolidat. Oamenii de rând nu aveau încredere în vr!jitorii, îns!
erau asigura#i c! oricine reu"ise s! înve#e suficient de mult ca s! aib!
acces la practicile magice putea fi considerat sigur. $i era perfect
adev!rat c! numai pu#ini ajungeau la un asemenea nivel. Chiar "i
acum, când popula#ia se apropia de num!rul de dinaintea Urgiei,
acest lucru nu se schimbase. Totu"i, frica avea for#a ei, iar dac! n-ar fi
fost Dunos "i familia lui, Moraven ar fi c!l!torit singur în ultimele
dou! zile de drum spre Moriande.
Sistemul de "coli, cel pu#in cele de arte mar#iale, a început s!
lucreze în tradi#ia xidantzu. Cei mai buni r!zboinici urmau s!
c!l!toreasc! prin cele Nou! Principate "i chiar mai departe, ca s!
lupte împotriva nedrept!#ilor "i corup#iei f!r! s! le pese de
na#ionalitate sau politic!. Nu-i putea comanda nici un nobil "i în
vreme ce mul#i dintre înv!#!ceii foarte buni sfâr"ir! în garnizoane "i
mili#ii, cei mai buni î"i p!strar! libertatea. Punerea temeliei xidantzu
însemna c! nici un lord nu putea aduna o armat! similar! cu a
împ!r!tesei, a"a c! "ansele ca o alt! b!t!lie crâncen! s! declan"eze
înc! o Urgie deveniser! minuscule.
— Este nebunia, Moraven, care m-a f!cut s!-#i cer o întrevedere.
— Ascult, Maestre.
— Ceea ce i s-a întâmplat copilului s-ar putea întâmpla "i celor
Nou! Principate. Jatan se aplec! înainte "i o pern! alunec! în jos ca
s!-l sus#in!. A"a cum ai spus, vr!jile s!lbatice s-au diminuat. Iar
pentru al#ii, tot astfel a f!cut "i frica de ceea ce le-a provocat. Sunt
unii care se duc în Pustiet!#i. Caut! arme din vechime, jefuiesc
40
mormintele, mai noi "i mai vechi, c!utând acele lucruri care i-ar
putea ajuta s!-"i adune armate.
Moraven se încrunt!. Armele "i relicvele celor preg!ti#i n-ar putea
transmite altora pricepere, dar vr!jile folosite înainte i-ar putea
prinde "i le-ar permite s! se antreneze mai u"or. Întrebase de spada
lui Macyl, pentru c! fusese în sânul familiei timp de câteva genera#ii
"i era foarte puternic!. St!pânul ei se str!duise din greu s! ating!
nivelul la care ajunsese, îns! nu l!sase ca spada s!-l duc! spre vârf
mai repede decât ar fi putut ajunge el singur. Îns! astfel de cazuri
erau rare.
— Maestre, ave#i dovezi privind prezen#a acestor relicve în
Moriande?
— Am g!sit câteva, vândute drept curiozit!#i sau antichit!#i, îns!
erau ni"te exemplare foarte fine. Una sau dou! mai purtau semne
care ar!tau c! f!cuser! Campania din Turasynd. Se presupune c!
undeva în Ixyll exist! un câmp de b!t!lie unde au pierit o mul#ime de
suflete, spuse, cu ochii îngusta#i. Probabil c! armele r!mase acolo
sunt vr!jite "i ar convinge pe cineva c! poate fi din nou împ!rat.
Moraven î"i arcui o sprâncean!.
— Nu-i Prin#ul Cyron. Poate c! fratele lui mai mare ar fi tentat de
asta, îns! zeii au alte planuri cu el. Prin#ul Pyrust?
— Pyrust, bineîn#eles. Deseirionul ar vrea s! consolideze
cuceririle din Helosunde, apoi s! ia "i Nalenyrul. Îns! mai sunt "i al#ii
care ar vrea o alt! dinastie în Moriande, d!du Jatan din umeri. Eu a"
vrea doar ca mormintele camarazilor mei "i al Maestrului s! r!mân!
netulburate, dar sunt prea b!trân ca s! m! aventurez în Pustiet!#i "i
s! m! asigur de asta. A"a c! doresc s-o faci tu pentru mine.
— S! merg la Ixyll?
În Moraven se cuib!rir! temerile. Pentru el, Ixyll fusese
întotdeauna un t!râm îndep!rtat, sc!ldat în farmece dezl!n#uite. Nu
credea nimic din cele auzite, dar încercase s! afle câte ceva. Dac! era
s! se gândeasc! la neprev!zut, î"i exila gândurile la Ixyll "i se sim#ea
sc!pat de-a binelea de ele.
— Faci asta pentru mine, Moraven Tolo?
— Maestre, a" porni un asediu "i asupra celor Nou! Iaduri pentru
tine. Voi pleca de îndat!.
41
 Jatan în!l#! mâna "i întinse cupa înc! o dat!.
— Dac! pleci acum, n-ai s! m! mai vezi în timpul Festivalului. $i
nici nu mai termin!m acest minunat wyrlu al t!u. Sarcina asta pe care
#i-o dau este una serioas!, dar chiar "i cei implica#i în ea vor s!rb!tori
Festivalul. Tot a"a "i tu.
— Maestrul meu este prea îng!duitor.
— Nu, Moraven, departe de asta.
Ridic! pocalul, apoi sorbi.
— Te trimit acolo s! salvezi lumea. Bucur!-te de Festival "i
aminte"te-#i de ce-i mai bun în lume. Asta nu te va pune la munci în
plus, îns! s-ar putea s!-#i aduc! alinare când misiunea-#i va deveni
imposibil!.
42
4
Ziua a 36-a,!Luna!Liliacului,!Anul!Câinelui!
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron!
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Alte#a sa Imperial! Prin#ul Cyron a"tepta r!bd!tor, spre pl!cerea
lui Qiro Anturasi. Prin#ul sosise la turnul cartografului înso#it numai
de o mân! de oameni din garda personal! de keru. Conform unui
decret emis de tat!l s!u, a"teptau la baza turnului, dar în afara
por#ilor care deschideau calea spre interior. Anturasikun era un
labirint de locuri publice "i private, îns! numai câ#iva aveau
permisiunea de a intra în înc!perile private "i în atelier. De"i g!rzile
keru î"i puseser! via#a în serviciul lui Cyron, nici chiar ele nu aveau
permisiunea de a trece de por#ile aurite.
Nu mai conta c! turnul fusese ridicat de cei mai mari constructori
ai na#iunii "i decorat de cei mai faimo"i arhitec#i, sau c! s!lile din el
ad!posteau minun!#ii din întreaga lume. Era o închisoare. Tat!l lui
Cyron îi explicase, cu dou!zeci de ani înainte, de ce lui Qiro Anturasi
nu i se permitea s! p!r!seasc! turnul. Talentul s!u de cartograf "i
cuno"tin#ele sale despre lume îl f!ceau mai valoros pentru Nalenyr
decât toate comorile cunoscute ale celor Nou! Principate. În mintea
lui Qiro se g!seau informa#ii care permiteau Nalenyrului s! prospere,
a"a c! el trebuia z!vorât undeva.
Pierderea lui ar însemna s! pierzi totul. Când împ!r!teasa
împ!r#ise Imperiul în cele Nou! Principate, le pusese pe nevestele
decedatului împ!rat "i familiile lor s! domneasc! în fiecare. F!cuse în
a"a fel încât ambi#iile s! se contracareze între ele "i-i luase cu ea în
Campania din Turasynd pe cei mai capabili dintre Prin#i. De"i
Nalenyrul nu fusese la început cel mai puternic "i prosper dintre cele
Nou! Principate, redeschiderea leg!turilor comerciale cu lumea îi
împluse cuferele. Cu tot aurul câ"tigat, Cyron putea tocmi suficiente
trupe ca s!-i #in! pe lorzii din Deseirion la respect.
43
 Qiro ne-a dat totul, iar cu toate astea, noi i-am luat libertatea.
Prin#ului i se p!ruse atunci c! reprezenta cruzimea suprem!, îns!
foarte curând ajunse s!-i în#eleag! necesitatea. Geniul lui Qiro
Anturasi era îns!"i esen#a personalit!#ii sale "i odat! cu asta se
manifesta la el imposibilitatea de a tolera prostia sau nesupunerea.
Acestea-l f!ceau pe Qiro s! fie smucit, neiert!tor "i imprevizibil. Ba
chiar s! cread! c! poate face #i un prin" s! a#tepte.
Cyron izbucni în râs, pentru c! "tia c! avea s! a"tepte. $i s!
a"tepte...
A"teptarea f!cea parte din via#!, iar el î"i cultiva r!bdarea, pentru
c! era greu de crezut c! asta ar fi putut ucide pe cineva. Fratele s!u,
Prin#ul Mo"tenitor Araylis, fusese destul de ner!bd!tor s!-i vad! pe
deseieni izgoni#i din Helosunde "i pl!tise cu via#a. Fusese informat c!
Prin#ul Pyrust l-a ucis pe fratele s!u. Acesta îi condusese pe deseieni
"i se încumetase chiar s! vin! pân! în sud, s! participe la Festival în
Moriande. De"i câ"tigase tronul, Cyron nu se sim#ea îndemnat s!-i
mul#umeasc! lui Pyrust, care ar fi fost mai mult decât bucuros s!
m!cel!reasc! întreaga dinastie Komyr "i s! pun! mâna pe tronul
Nalenyrului.
Iar atunci Qiro #i-ar descoperi perechea în temperament #i
înc!p!"ânare.
Qiro trimisese o cerere cur#ii, s! i se permit! p!r!sirea turnului în
timpul celebr!rii Festivalului "i pentru s!rb!torirea zilei sale de
na"tere. Cererea p!rea s! fie rezonabil!, iar Cyron ar fi fost bucuros s!
i-o aprobe, cu tot puhoiul de oameni veni#i din toat! lumea ca s! se
bucure de longevitatea dinastiei. Îns! Maestrul Umbrelor se plânsese
de afluxul de spioni din timpul Festivalului, a"a c! nu-"i putea
permite luxul de a-l expune pe Qiro tuturor r!pitorilor sau asasinilor.
Cyron considera c! era extrem de pu#in probabil ca deseienii s! fi
c!l!torit spre sud cu vreo inten#ie de a-l ucide pe Qiro, sau pe oricine
altcineva, îns! nu voia s!-i ofere lui Pyrust ocazia de a folosi o astfel
de "ans!. Ar fi putut visa la nenum!rate urzeli pe care s! le pun! în
aplicare. Pentru a limita posibilit!#ile de provocare a unor necazuri,
preg!tise locuri pentru anturajul lui Pyrust în Shirikun, la marginea
de nord a ora"ului.
44
De asemenea, aranjase ca oamenii din Erumvirine s! fie g!zdui#i
în sud, în Quunkun, iar trimi"ii na#iunilor celor Cinci Prin#i fuseser!
încartirui#i în turnurile corespunz!toare zeului lor protector.
Kojaikun, turnul Câinelui, nu mai servea ca re"edin#! oficial!
nim!nui, din moment ce Helosunde era cucerit! de Deseirion, iar
Consiliul de Mini"tri din Helosunde înc! nu reu"ise s! desemneze un
prin#. Cyron permitea totu"i r!zboinicelor keru s! sta#ioneze acolo,
ca g!rzi de onoare. Asta le f!cea pe keru fericite "i-l indispunea pe
Prin#ul Pyrust.
Preg!tirile fuseser! f!cute în mare parte de mini"trii de protocol "i
de slujba"ii lor, iar Prin#ul supraveghease totul doar cu numele.
Garda de onoare fusese pozi#ionat! prin ordin direct, din moment ce
birocra#ii "i astrologii consideraser! asta drept ceva nepotrivit. Îi
explicaser! despre ocluziunile din ceruri "i despre disiparea for#ei lui
Kojai, îns! avusese prea pu#in! îng!duin#! pentru demonstra#iile lor
"i le ignorase.
Birocra#ii încercaser! s! împace cerul, iadul "i p!mântul, în vreme
ce Prin#ul se concentrase mai mult asupra p!mântului. Conflictul
dintre Deseirion "i Helosunde avea mult mai pu#ine în comun cu
constela#iile "i zeii decât cu faptul c! primul prin# din Helosunde
fusese z!mislit de o femeie din Deseirion. Ea-"i îndemnase fiul s! ia
provincia ei natal! ca un prim pas spre însc!unarea lui ca nou
împ!rat, iar r!zboiul se învolburase la frontiera dintre ele cu mult
timp înainte ca Pyrust "i tat!l s!u s! le fi invadat cu succes. Dac!
mercenarii helosundieni n-ar fi fost îns! sprijini#i de nalenieni,
consolidarea cuceririi de c!tre deseieni s-ar fi terminat de mult.
Din punct de vedere politic, era bine s!-i împaci pe helosundieni,
din moment ce provincia lor servea ca un tampon între Deseirion "i
Nalenyr. Dar lui Cyron îi pl!cea "i ideea de a-l scoate din s!rite pe
Pyrust. Spera c! disconfortul vecinului s!u din nord se va manifesta "i
mai mult prin visele profetice în care credea prin#ul deseian,
distr!gându-l de la oricare alt! perfidie.
Un ministru de protocol ar fi putut transmite refuzul cererii lui
Qiro, îns! Prin#ul anulase "i asta. În primul rând, Cyron era pe deplin
con"tient c! un ministru nu ar fi putut ajunge niciodat! în prezen#a
lui Qiro "i s-ar fi ofilit de îndat! sub fierbin#eala reac#iei
45
cartografului. $i mai important era îns! faptul c! Prin#ul sim#ea c!,
fiind temnicer al lui Qiro, era datoria lui s!-i comunice personal
refuzul.
U"ile micii rotonde unde a"tepta Prin#ul se deschiser! scâr#âind "i
un omule# cocârjat î"i târ"âi picioarele spre el. Chipul îi era luminat
de un zâmbet "i-"i în!l#! capul pe cât i-o permitea spatele strâmb.
— Alte#!, nou! mii de scuze pentru c! v-am f!cut s! a"tepta#i.
Prin#ul se înclin! adânc, plin de respect.
— M! onora#i, Ulan, înf!#i"ându-v! în persoan!. Munca voastr!
este mult prea important! pentru a fi tulburat! cu asemenea
probleme neînsemnate.
Cyron se ferise dinadins s! foloseasc! pluralul imperial, în pofida
faptului c! rangul s!u cerea asta. A"a, Ulan va tr!nc!ni despre cât de
familiar fusese Prin#ul cu el, iar Qiro va considera respectul drept un
atribut al statutului s!u.
Ulan î"i înl!tur! de pe fa#! o "uvi#! lung! de p!r alb.
— Pl!cerea-i de partea mea, Alte#!. Fratele meu spunea c! oricare
dintre noi va fi în stare s! realizeze cea mai curat! hart! a Tiratului se
va bucura de aceast! onoare, iar eu nu m-am l!sat dep!"it.
— A#i fi putut fi dep!"it, Ulan, numai dac! fratele vostru s-ar fi
apucat de desenat, "i tot i-ar fi fost extrem de greu s! înving!.
— Nu trebuie s! rosti#i aceste vorbe, Alte#a Voastr!. B!trânul
cl!tin! din cap. Iat!, m-am apucat acum s! v! spun ce ave#i voie "i ce
nu ave#i voie s! face#i.
— În Casa Anturasi sunt mul#i cei care se supun poruncilor.
— Se supun, da, se supun.
B!trânul se întoarse "i-l invit! pe Prin# s! p!"easc! înaintea sa,
închizând u"ile dup! ei "i-"i târ"âi pa"ii pe coridorul care ducea, pe
ocolite, pân! la atelierul de la etajul al cincilea. Prin#ul mergea
înaintea lui Ulan, l!sându-"i mâna dreapt! s! alunece de-a lungul
unei balustrade de fier martelat, urcând rampa de acces înspre
lumina atelierului. De"i vizitase de multe ori atelierul Anturasi,
priveli"tea îl impresiona de fiecare dat!.
Rampa d!dea în centrul unei înc!peri circulare cu un diametru de
o sut! de metri. În afar! de galeria metalic!, ie"it! în exterior în
partea de nord, de care atârna o draperie, înc!perea era dominat! de
46
pupitre "i mese de desen, dulapuri cu sertare largi "i sub#iri, rafturi
înc!rcate cu h!r#i f!cute sul. Stâlpii sus#ineau tavanul boltit "i, de jur
împrejur, ferestrele înalte permiteau iluminatul natural. De teama
focului, Principatul oferea lumini magice pentru lucrul de noapte, iar
la ferestre erau deseori v!zute lumini albastre, spectrale, lic!rind în
turn dup! apusul soarelui.
La pupitre lucrau zeci de membri ai familiei Anturasi. Cei mai
tineri, nepo#ii "i str!nepo#ii, cu to#ii z!misli#i dintre "alele lui Ulan,
aduceau hârtie, umpleau c!lim!rile, ascu#eau peni#ele "i pres!rau cu
grij! pudr! peste h!r#ile terminate. Cei mai mari copiau h!r#ile
or!"ene"ti sau diagramele fortifica#iilor, f!ceau orice i-ar fi putut
ajuta s!-"i dezvolte talentul de care aveau nevoie la desenarea
h!r#ilor cu adev!rat importante. Adul#ii, coordona#i de Ulan, lucrau
la mesele cele mari, trasând h!r#i nautice de o acurate#e incredibil!.
Pe m!sur! ce c!l!torii se întorceau din drumurile lor "i aduceau noi
detalii, h!r#ile erau ref!cute, astfel încât urm!torul client s! dispun!
de informa#ii actualizate.
Acest haos controlat era umplut de scâr#âitul peni#elor pe hârtie,
#!c!nitul de cu#it pe pan!, pocnetul ocazional al câte unei c!lim!ri
care se sp!rgea, "i chiar de mai pu#in desele sud!lmi. Anturasi lucrau
repede, precis "i pe cât se putea de în lini"te, aceste trei caracteristici
fiind singurele capabile s!-i fereasc! de mânia lui Qiro.
Domeniul lui Qiro, în contrast cu restul atelierului, se întindea
dincolo de draperia albastr!, atârnat! de la tavan pân! la podea.
Prin#ul Cyron se îndrept! spre ea "i, strecurându-se printre faldurile
ei, zâmbi. O a doua draperie, alb!, la o distan#! de zece metri,
garanta c! secretele din interior nu puteau fi z!rite din întâmplare. Se
asigur! c! draperia din urma sa era bine tras! înainte de a o deschide
pe cealalt!.
Nu-"i putu înfrâna un suspin. O por#iune a peretelui curbat fusese
zugr!vit în alb, iar pe el fusese desenat! o hart! a întregii lumi
cunoscute, de dou!zeci de metri în!l#ime "i patruzeci l!#ime. Cele
Nou! Principate se l!f!iau în centrul h!r#ii, potrivit locului lor în
lume. Pustiet!#ile Turca le m!rgineau la nord, iar vasta Mare de
R!s!rit forma limita lor de la r!s!rit. Provinciile "i teritoriile din
s!lb!ticie erau plasate spre apus, cu coasta estic! de la Aefret, în
47
dep!rtare, desenând grani#a lor apusean!. Deasupra, desenate în cele
mai mici detalii, se întindeau t!râmurile mitice ale Etrusiei.
Înainte de Vremea Ghe#ii Negre, Imperiul purtase nego# cu
popoarele din Etrusia pe cale terestr!, îns! Urgia care frânsese
întreaga lume închisese acel drum. Expedi#ia lui Qiro, din urm! cu
cincizeci de ani, ajunsese mai departe de oricare alta înaintea ei, îns!
dovedise doar c! drumul era tot închis. Cyron "i b!trânul discutaser!
posibilitatea de a încerca din nou ruta pe uscat, îns! succesul
explor!rii oceanelor o f!cuse s! devin! o sarcin! neînsemnat!.
Mare parte din ocean r!m!sese necunoscut, pentru c! majoritatea
navelor se duseser! înspre sud "i apoi spre apus, pe rutele bine
cunoscute. Cyron era sigur c! anumite descoperiri vor fi f!cute
mergând spre est, iar în cele din urm!, cea mai mare dintre navele
flotei sale, Lupul furtunii, fusese construit! "i era acum preg!tit! de
plecare.
Prin#ul g!si imediat c! harta era atât remarcabil!, cât "i tragic!.
Toate detaliile lumii, confirmate de Anturasi, fuseser! desenate
ap!sat. Umpluser! multe goluri, îns! mai r!m!seser! multe pete albe.
Chiar "i unele regiuni ale M!rii Întunecate r!m!seser!
necartografiate "i de acolo atacau pira#ii care pândeau transporturile
provinciale. Dorin#a dintotdeauna a lui Qiro de a umple acele goluri
îl f!cuse s!-l trimit! pe fiul s!u, Ryn, într-o expedi#ie funest!. Dar nici
chiar durerea provocat! de moartea fiului nu-i înfrânase setea de
descoperiri. Cu numai cinci ani în urm!, Cyron fusese nevoit s!
refuze o alt! cerere a lui Qiro, de a efectua chiar el marea explorare.
Prin#ul î"i desprinse privirea de pe hart! "i se pomeni cu o
surpriz!. Nepo#ii lui Qiro, Keles "i Jorim, st!teau al!turi de bunicul
lor, îns! li se al!turase un al patrulea b!rbat. Cyron consider! asta
drept ceva remarcabil, pentru c! nu mai v!zuse pe nimeni în afar! de
membrii clanului Anturasi în atelier, cu excep#ia lui "i a rudelor sale;
decretul nalenian transformase în crim! capital! p!trunderea în
atelier f!r! permisiunea expres! a autorit!#ilor. Îns!"i prezen#a lui
acolo spunea destule despre importan#a pe care o avea, iar faptul c!
era legat la ochi dezv!luia c! b!trânul Qiro nu-"i pierduse cu totul
min#ile.
48
Qiro zâmbi "i se îndrept! repede spre Prin#. Înalt "i slab, avea o
chic! de p!r alb, musta#! "i barbi"on. Ochii s!i sp!l!ci#i p!reau lipsi#i
de orice culoare, cu excep#ia negrului pupilelor, ceea ce-i conferea un
aspect aproape inuman. De"i era pe cale s!-"i s!rb!toreasc!
împlinirea vârstei de optzeci "i unu de ani în cursul s!pt!mânii, se
deplasa cu agilitatea unui om la jum!tate din anii s!i. Timbrul bogat
al vocii sale, înc! limpede, era marcat de vârst!.
— Alte#!, onora#i cu prezen#a voastr! Casa Anturasi. I-a#i
cunoscut pe nepo#ii mei, Keles "i Jorim?
Prin#ul strânse mâna lui Qiro, apoi îi salut! pe cei doi fra#i.
— Îi cunosc "i-i pre#uiesc la fel de mult pe cât v! pre#uiesc "i pe
domnia voastr!, dicaikyr Anturasi. Jorim, cred ai vrea s! "tii c! acele
dou! pisici t!rcate pe care le-ai adus din Ummummorar, anul trecut,
s-au împerecheat "i au f!cut nou! pisoi. Sunt mândria gr!dinii mele.
Jorim zâmbi. Mai scund decât fratele s!u "i mai solid, î"i purta
perciunii împleti#i "i se mândrea cu o barb! deas!, dup! moda celor
din Ummummorar. De"i purta ve"minte alese "i potrivite, p!rul "i
barba sa îi confereau un aer de barbar, pricina anumitor "u"oteli
printre nobilii nalenieni. Un ochi învine#it "i o buz! t!iat!, precum "i
juliturile de pe nodurile pumnilor sugerau c! nu-"i abandonase
pornirile belicoase, care-l men#inuser! în via#! prin s!lb!ticie.
Înainte ca Jorim s! poat! spune ceva, b!rbatul legat la ochi începu
s! râd!.
— Oh, da, nemaipomenit. Pisici, mândria gr!dinii voastre. O
glum! splendid!, Alte#!, minunat!. Va amuza pe mul#i la Festival.
Cyron se încrunt!.
— Cine-i !sta "i de ce-i aici?
Qiro surâse într-o manier! care l-ar fi întinerit cu vreo "aptezeci
de ani, dac! în ochi nu i-ar fi lic!rit o lumin! s!lbatic!.
— Acesta-i Jesbor Gryst "i a adus ceva remarcabil. Am f!cut deja
achizi#ia, iar având acel lucru, cucerirea întregii lumi de c!tre noi va
fi de neoprit.
Încruntarea lui Cyron se adânci când Qiro se retrase la o m!su#!
"i ar!t! spre o cutie de mahon. Capacul fusese ridicat "i, când Prin#ul
se apropie, v!zu c! dou! panouri de sticl!, separate de o bucat! de
lemn, fuseser! plasate în partea de jos a cutiei. Fiecare panou
49
dezv!luia cadranul unui ceas, iar fiecare ceas fusese reglat s! arate
ora corect!.
— $i asta ne va permite s! domin!m lumea? Cyron î"i încruci"!
bra#ele la piept. Nu cred c! dou! ceasornice vor însp!imânta legiunile
Prin#ului Pyrust "i "tiu deja foarte bine cât de repede sunt capabile s!
se pun! în mi"care.
— Nu în#elege#i, Alte#!. Qiro se r!suci îndreptându-se spre harta
de pe perete. Navele noastre, Alte#!, au navigat departe de aici. Am
cartografiat continentul de aici "i pân! la Aefret "i ne str!duim din
r!sputeri s! desen!m h!r#i precise. Dac! ar fi s! compar!m aceast!
hart! cu cele de acum o sut! de ani, a#i vedea c! exist! ni"te
diferen#e.
Ar!t! spre cap!tul de sus al h!r#ii "i-"i plimb! mâna în jos.
— H!r#ile noastre sunt extraordinar de precise în ceea ce prive"te
dimensiunile geografice de la nord "i sud. De ce asta? Latitudinea
este u"or de calculat, Alte#!. M!sura#i umbra la amiaz! "i oricine
dispune de cuno"tin#e rudimentare de geometrie poate determina cât
de departe se afl! nordul "i sudul de Ecuator. Este o chestiune simpl!
s!-#i stabile"ti pozi#ia. Estul "i vestul sunt îns! mai dificil de
determinat. Nordul "i sudul au un punct acceptat "i fix de referin#!:
Ecuatorul. Avem Steaua Polar! la nord pentru a ne orienta "i, sunt
sigur, ne putem stabili la fel pozi#ia "i în sud, posibil deasupra
Mun#ilor de Ghea#!, dac! ace"tia exist!. Punctul din care sunt
m!surate estul "i vestul este, oricum, arbitrar.
Cyron cl!tin! din cap.
— Pe toate h!r#ile figureaz! Moriande ca punct de referin#!.
Wentokikun, ca s! fiu mai exact.
— H!r#ile noastre, da, îns! în Deseirion se folose"te Felarati
pentru h!r#ile lor, iar Erumvirine consider! Keluwan drept
demarcator. Nu-i important care punct este folosit, problema este
determinarea distan#ei dintre un punct "i cel!lalt.
Prin#ul î"i mut! privirile de la Qiro la nepo#ii lui, apoi la b!rbatul
cu leg!tura pe ochi.
— Dar a#i f!cut multe calcule. A#i pus oamenii s! m!soare aceast!
distan#!.
Qiro se r!suci, iar mânecile "i pulpanele tunicii sale aurite fâlfâir!.
50
— Exact, Alte#!, îns! nu avem pe nimeni care s! poat! merge pe
ap! pentru a m!sura. Navele noastre, de"i î"i pot calcula viteza, au
probleme la m!surarea vitezei "i direc#iei curen#ilor marini. Toate
h!r#ile, inclusiv ale mele, con#in un paradox. Dac! este s! estim!m
timpul necesar str!baterii drumului pân! la Aefret, la plecare avem o
distan#!. Dac! marc!m timpul scurs la întoarcere, avem o alt!
distan#!. În trecut, am jonglat cu diferen#ele "i am estimat viteza
curen#ilor, îns! chiar "i a"a, totul este inexact. O simpl! furtun! poate
face nefolositoare orice referin#e privitoare la vitez! "i direc#ie.
Prin#ul d!du încet din cap.
— Cred c! în#eleg problema. $i care este aceast! solu#ie?
Qiro b!tu din palme.
— Jesbor Gryst, te rog explic!-ne acest mecanism.
— Ei, bine, Alte#!, în primul rând trebuie s! spun c! nu este
crea#ia mea. Nu l-am inventat eu, ci fiul meu. Vede#i, eu repar tot
felul de lucruri, iar fiul meu, Borosan, a studiat întotdeauna ceea ce
f!ceam, îns! el a mers mai departe. A devenit interesat în noua art!
gyanri, de"i nu exist! nici o "coal! pentru asta aici.
Cyron d!du din cap, apoi, din moment ce b!rbatul nu-l putea
vedea, gl!sui:
— Desigur.
Gyanri era arta noii magii – vr!jitorie calculat!, mecanic!. Tradi#ia
antren!rii pentru atingerea gradului de jaedunto era respectat! pe
cuprinsul celor Nou! Principate, îns! Nalenyr "i Erumvirine
dispuneau de cele mai bune "coli "i tr!seser! cele mai mari foloase de
pe urma lor. Alte na#iuni începuser! îns! s! îmbr!#i"eze arta gyanri,
prin care dispozitivele mecanice foloseau energia magic! – în mare
parte un reziduu al Urgiei – pentru a fi puse în mi"care. O spad!
înc!rcat! cu energie magic! îi îng!duia unui soldat neantrenat s!
lupte cu pricepere, cel pu#in pân! la consumarea energiei. O sut! de
s!bii îmbun!t!#ite erau mai u"or de ob#inut decât un singur
jaecaiserr. În vreme ce nici unul dintre r!zboinicii care ar fi folosit o
asemenea spad! nu era deosebit de str!lucit, doar câ#iva dintre
spadasini erau h!r!zi#i s! devin! Mistici. Într-un r!zboi de uzur!,
gyanri îi puteau cople"i pe mae"trii vechilor arte.
51
 — Ei, bine, Alte#!, lui Borosan i-a venit ideea unui dispozitiv care
s! îng!duie comunicarea în scris, la mare distan#!. L-a pornit "i mi-a
spus s! m! a"tept la un mesaj, cât de curând, ceea ce am "i f!cut, îns!
nu a venit nimic. Fiul meu se sim#ea foarte frustrat, pentru c!
dispozitivul p!rea s! func#ioneze de la un cap!t al unei înc!peri la
alta, îns! nu "i când îl ducea la mare distan#!.
— Fascinant, Maestre Gryst. Acela, de pe mas!, este dispozitivul?
— Nu, Alte#!, din p!cate, nu. B!rbatul zâmbi, b!gându-"i mai
aprig mâinile la centur!. Vede#i, fiul meu "i-a dat seama c! voi c!uta
mesajul la amiaz!, în capital!, îns! el l-a trimis tot la amiaz!, de acolo
unde se afla. Dac! se afla la nord sau la sud de capital!, func#iona.
A"a c! a pus la punct acest ceas. Este lucrat cu arta gyanri. Folose"te
thaumston pentru a func#iona. A f!cut dou! ceasuri, dac! unul se
defecteaz! sau are nevoie de mai mult thaumston, fixându-le pe
amândou! la ora capitalei. Vede#i, când a plecat, a trimis mesajul
conform orei din Moriande.
Prin#ul r!mase o clip! cu gura c!scat!. Se p!rea c! Qiro f!cuse,
deja, o pasiune pentru cele dou! ceasuri, dar indiferent ce-i
permiteau ele s! fac!, era nimic în compara#ie cu dispozitivul descris.
Dac! Prin#ul putea discuta instantaneu cu cei afla#i departe, cum ar fi
fost comandan#ii militari de pe câmpul de lupt!, ar fi putut coordona
ap!rarea "i opri rapid orice invazie.
— Iar acest dispozitiv func#ioneaz!?
— Ceasurile merg perfect, Alte#!.
— Nu, nu, m! refer la dispozitivul de comunicare. Func#ioneaz!?
Jesbor d!du din cap.
— Fiul meu înc! nu l-a perfec#ionat. $i acum c!l!tore"te "i
lucreaz! la el. Cred c! a în#eles ceva din mesajul pe care am încercat
s! i-l trimit, pentru c! ultima dat! dorea ca Alte#a Voastr! s! v!
bucura#i de Festival.
— Foarte dr!gu# din partea sa, dar dac! el se afl! pe undeva, ce
face acest ceas dublu aici?
Tinichigiul zâmbi.
— Ei, bine, Alte#!, Borosan, s!tul s! tot plimbe peste tot un cuf!r
mare, a confec#ionat unul mai mic, mult mai sigur. Intr! într-un
buzunar. E de"tept, fiul meu.
52
Mult prea de#tept s! zburde pe coclauri. Prin#ul privi spre Qiro.
— Ceasul dublu î#i este acum de ajutor?
Cyron ridic! o mân! "i se sfor#! s! gândeasc!.
— A"tepta#i, a"tepta#i. Dac! te afli departe de capital! "i te ui#i la
aceste ceasuri pe la vremea amiezii, acolo unde e"ti, vezi diferen#a
orar!. Acea diferen#! de timp o transformi în mile marine.
Qiro b!tu din palme cu încântare, îns! cutele din jurul ochilor
tr!dau o und! de disconfort.
— Da, Alte#!, v-a#i gândit perfect. Cu acest dispozitiv putem
cartografia oceanele cu mare acurate#e. Ne putem avânta în locuri
unde n-a mai fost nimeni, niciodat!.
Reveni la hart! "i-"i puse mâna pe vasta întindere necercetat! a
oceanului.
— Aici zac comori f!r! nume, sunt convins, iar acestea toate vor fi
ale voastre. Am nevoie de permisiunea voastr!, Alte#!, s! instalez pe
Lupul furtunii ceasul dublu "i s!-l folosesc cât de curând posibil. Cu
informa#iile pe care le dobândim, navele noastre s-ar putea duce
oriunde. Am putea coloniza noi teritorii, descoperi plante noi,
animale "i comori. Na#iunea noastr! ar deveni chiar mai m!rea#!
decât este deja, iar Domnia Voastr!, Alte#!, a#i avea mijloacele de a
reuni Principatele într-un imperiu "i s! ocupa#i pe drept cuvânt
Tronul din Ceruri.
53

5 un astfel de r!spuns s!-l satisfac!.
Ziua a 36-a, Luna!Liliacului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Keles se lupta s!-"i împiedice surpriza s! i se citeasc! pe fa#! "i
privi cum fratele s!u nu reu"ise s! fac! la fel. În#elesese de mult!
vreme problema determin!rii longitudinii. De"i diferite feluri de
ceasuri, de la cele solare sau cu lumân!ri, la cele cu ap! sau cu
mecanism cu resort, permiteau m!surarea timpului, nici unul nu era
atât de exact pentru a fi folosit la m!sur!torile cerute de marile
proiecte de explorare. Qiro încerca de ani de zile s! lucreze cu
felurite ceasuri, îns!, de"i Keles "i Jorim le purtaser! de grij! cu un
devotament aproape religios, la revenirea lor în capital! diferen#ele
de or! fuseser! inacceptabile.
Era uluit c! bunicul s!u sus#inea un mecanism creat de un
gyanridin. Gyanri reprezenta o mare noutate "i era cel mai bine
în#eleas! dincolo de Nalenyr, prejudec!#ile locale desconsiderând-o.
Qiro subliniase c! în vreme ce gyanri poate crea mecanisme care
ofereau iscusin#! celor nepricepu#i, ace"tia puteau duce la bun sfâr"it
numai munci brute, f!r! efort intelectual. În concordan#! cu
în#elepciunea momentului, declarase c! era apogeul lenevelii s! te
bizuie"ti pe mecanisme pentru ceea ce po#i dobândi prin
antrenament. Îi gonise, în repetate rânduri, pe cei care veniser! la el
cu dispozitive care puteau copia h!r#ile f!r! efortul omului, sau care
ar fi putut face m!sur!tori dup! soare sau stele.
Iar acum sus"ine acest dispozitiv. Ceasul dublu p!rea s! fie
r!spunsul nenum!ratelor rug!ciuni, îns! schimbarea de opinie a
bunicului s!u era atât de brusc! încât aproape p!rea c! b!trânul î"i
pierduse min#ile. Dac! ar fi fost vorba de altcineva, Keles ar fi crezut,
pur "i simplu, c! avusese loc o revela#ie, iar convingerile anterioare
54
fuseser! abandonate, îns! bunicul s!u era prea complicat pentru ca
Prin#ul zâmbi.
— V! aplaud aceast! viziune, dicaikyr Anturasi. Bineîn#eles c!
existen#a acestui dispozitiv trebuie #inut! secret!. Pot conta pe
cooperarea voastr!, Maestre Gryst?
B!rbatul legat la ochi d!du din cap.
— Bineîn#eles, Alte#!& $i pe a fiului meu. Sunt sigur c! a "i uitat de
asta, cu noul s!u ceas de buzunar. A"a-i zice, ceas de buzunar.
— Splendid!
Prin#ul Cyron î"i strecur! mâinile în mânecile opuse ale tunicii.
— $i unde-i fiul vostru acum? A" vrea s! vorbesc cu el.
— Iar eu "tiu c! "i el ar vrea s! v! vorbeasc!, Alte#!. Va fi o mare
onoare pentru el, "tiu asta.
— Prea bine, spune-i s! se prezinte înaintea mea cât de repede
poate. Ar fi bine dup! Festival, dar "i mai bine în timp ce se
desf!"oar!.
— Oh, Alte#!, a" vrea s! pot face asta, dar probabil c! se afl! acum
în Solaeth, sau poate chiar la Dolosan.
Prin#ul î"i în!l#! sprâncenele.
— S-a dus în pustie?
— Este pe drum într-acolo. De acolo se ia thaumston, Alte#!.
— Da, este foarte adev!rat.
Prin#ul privi înapoi spre Qiro.
— Poate c! l-a#i putea conduce pe Maestrul Gryst pân! la poart!.
Îl voi vizita acas!, dar numai dup! ce discut cu domnia voastr! o
clip!.
— Desigur, Alte#!. Jorim, re rog s! faci precum porunce"te
Prin#ul.
— Da, bunicule.
Jorim travers! înc!perea "i-l apuc! pe Gryst de un cot,
conducându-l prin spa#iul dintre draperii.
— Ce-a#i pofti acum, Prin#ul meu?
Qiro ar!t! spre o m!su#! înc!rcat! cu pahare "i o caraf!.
— Keles, toarn!-ne ni"te vin.
— Nu, mul#umesc, dicaikyr.
55
 Keles privi spre bunicul s!u.
— Servi#i?
— Nu.
Qiro î"i ridic! b!rbia "i-"i împreun! mâinile la spate.
— Ce s-a întâmplat, Alte#!?
— În primul rând, felicit!ri pentru descoperirea ceasului dublu "i
pentru faptul c! i-a#i recunoscut imediat poten#ialul. Desigur, v! da#i
seama c! dispozitivul testat acum de Borosan Gryst este la fel de
valoros. Aplica#iile sale, în special în ceea ce prive"te capacitatea
noastr! de a ne ap!ra împotriva deseienilor, nu pot fi ignorate.
Qiro d!du din cap cu solemnitate.
— Am v!zut "i eu valoarea lui, pentru propriile mele trebuin#e,
Prin#ul meu. Keles "i Jorim au talentul care le permite s!-mi trimit!
imagini "i informa#ii de la minte la minte. De"i acest mod s-ar putea
s! nu fie pe cât de precis mi-a" dori eu, economia de timp este
nepre#uit!. Un astfel de dispozitiv m-ar l!sa s! trimit "i mai multe
echipe de cercetare "i ar oferi un mijloc de a verifica precizia ceasului
dublu.
— Bine& Atunci avem acelea"i gânduri.
— Care ar fi acestea, Alte#!?
— C! plecarea lui Borosan Gryst în Pustiet!#i este mult prea plin!
de pericole. A" vrea s!-mi preg!ti#i h!r#ile necesare pentru a trimite
un grup s!-l g!seasc! "i s!-l aduc! înapoi în capital!.
— O expedi#ie în Pustiet!#i, Alte#!?
— Da, Maestre Anturasi. Cea de care am tot discutat va fi pus!
acum la cale. Se va baza pe h!r#ile voastre, bineîn#eles, altfel "ansele
noastre de reu"it! sunt neglijabile.
— H!r#ile mele sunt cele mai bune care exist!, dar tot nu sunt
foarte precise. Qiro î"i mas! fruntea cu degetele. Când Urgia a
eliberat magia agresiv!, aceasta a schimbat fa#a #inutului de-acolo.
De"i în decursul veacurilor s-a produs o retragere a vr!jilor, nu se
poate vorbi de ceva definitiv. Furtunile sunt când puternice, când
slabe "i mai pot ap!rea schimb!ri. Voi face h!r#ile, toate pe baza
c!l!toriilor mele, desigur, îns! nu pot s! pun mâna în foc pentru
acurate#ea lor.
Prin#ul d!du din cap.
56
— Ne vom descurca "i a"a, de"i va trebui s! remediem situa#ia.
Dac! gyanri pot crea dispozitive atât de puternice precum cel de care
vorbim, iar Pustiet!#ile sunt sursele acelui thaumston care le
activeaz!, atunci trebuie s! g!sim rezervele "i s! le prelu!m sub
control sau s! le distrugem. Aceasta este o chestiune de importan#!
na#ional!.
Ochii de ghea#! ai lui Qiro sclipir!.
— Ba chiar o chestiune de importan#! Imperial!.
— Da, într-adev!r, încuviin#! Cyron din cap, îns! refuz! s! se lase
cople"it de reveriile imperiale. Voi avea nevoie de aceste h!r#i pân! la
sfâr"itul Festivalului.
— Considera#i problema rezolvat!, Alte#!, se entuziasma Qiro,
plin de zâmbet. Mi se acord! permisiunea de a plasa ceasul dublu la
bordul Lupului furtunii?
— Da, bineîn#eles. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nava nu
poate pleca decât dup! Festival. O plecare prematur! ar atrage
aten#ia.
— Dup! cum v! este voia, Alte#!.
Keles sim#i fiori de ghea#! alunecându-i pe "ira spin!rii. Nu
îndr!znea s! mi"te, s! nu le atrag! aten#ia celor doi c! era acolo, "i-i
f!cu semn fratelui s!u, care se întorsese, s! p!streze lini"tea. Bunicul
s!u "i Prin#ul luau decizii care vor modifica viitorul. Petele albe ale
h!r#ii de pe perete vor fi completate, iar vastele resurse ale
Nalenyrului vor fi chiar "i mai mari, poate suficient de ample încât s!
oblige celelalte Principate s! i se al!ture, alternativa fiind ruinarea
economic!.
Prin#ul Cyron d!du din cap.
— Bine, foarte bine. Venisem aici aducând ve"ti proaste, îns! a#i
transformat totul într-o mare bucurie.
Qiro înclin! din cap într-o parte.
— Ve"ti proaste, Alte#!?
— Da. Cererea depus! pentru plecarea din Anturasikun a fost
respins!. Bineîn#eles, voi veni aici s! iau parte la s!rb!torirea zilei
voastre de na"tere.
Ochii întuneca#i ai b!trânului fulgerar! pentru o clip!, apoi f!cu
un semn cu mâna.
57
 — Considera#i cererea mea retras!, Alte#!. Am atâtea de f!cut
încât s-ar putea s! anulez "i petrecerea.
Prin#ul cl!tin! din cap.
— Dac! a#i face asta a#i atrage aten#ia "i nu avem nevoie de a"a
ceva. Nu, lucrurile se vor desf!"ura a"a cum au fost planificate.
Domnia voastr! "i cu mine îi vom g!zdui pe Virine "i deseieni. Le
vom ar!ta cât de genero"i putem fi. În viitor î"i vor dori cu ardoare
aceast! generozitate.
Qiro rânji ca un animal de prad!, ascu#it "i cu din#ii dezveli#i.
— Dup! cum porunci#i, Alte#!, cu în#elepciune.
— Foarte bine.
Prin#ul f!cu o plec!ciune, apoi se preg!ti s! se retrag! printre
draperiile pe care Jorim le d!duse la o parte pentru el.
— În s!n!tatea voastr! "i a Principatului.
Lui Keles nu-i pl!cea deloc expresia de pe fa#a fratelui s!u. Jorim
a"tept! pân! ce draperia alb! rec!zu grea la locul ei, apoi gesticula
spre Qiro.
— Ipocrit b!trân ce e"ti.
Ochii bunicului s!u se îngustar!.
— Ia-o încet, Jorim. Acum sunt în toane bune. Nu-mi strica ziua.
— Nu-mi pas! în ce fel de toane e"ti. Jorim parc! sufla foc pe n!ri.
%i-am spus despre dispozitivul lui Borosan Gryst acum câteva luni,
când m-am întors din Ummummorar. N-ai luat nimic în seam!. M-ai
be"telit c! sunt prost "i lene". Mi-ai spus c! n-a" fi în stare nici m!car
s! trag ceasul, a"a c! ce-mi pas! mie de un asemenea mecanism. Iar
acum descop!r c! te-ai "i interesat de el. Tic!losule&
Qiro î"i men#inu glasul sc!zut, îns! vorbele-i ie"ir! t!ioase.
— M-am r!zgândit.
— Te-ai r!zgândit în privin#a dispozitivului, da, îns! pe mine cum
m-ai tratat? Ce-i cu mine?
Jorim î"i deschise larg palmele "i bra#ele.
— M! crezi prost? M! crezi... nici nu "tiu ce. De ce n-ai putut s!-
mi spui c! aveam dreptate?
— Dac! ai avut "i tu dreptate o dat!, asta nu este o scuz! pentru
toate ocaziile când ai fost lene" "i n!tâng în îndeplinirea sarcinilor
pentru mine "i aceast! familie.
58
— Oh, am mai b!t!torit c!rarea asta "i înainte&
Jorim se lovi cu pumnul în palm!, smulgând o crust! de pe r!nile
uneia dintre încheieturi.
— M! faci s! m! simt ru"inat "i tot eu trebuie s! am remu"c!ri.
Nu conteaz! deloc c! n-aveai niciodat! de gând s!-#i recuno"ti
gre"eala?
— Nu a fost o gre"eal!, Jorim. Vrei s! "tii la ce m-am gândit când
ai venit la mine? Vrei?
Qiro î"i arcui o sprâncean!.
— S! te gânde"ti bine înainte de a r!spunde.
Jorim î"i supse o clip! încheietura sângerând!, apoi d!du din cap.
— Da, vreau s! "tiu.
— Am gândit cam a"a: „Înc! unul dintre tertipurile lui de puturos,
s! scape de munc! "i s!-"i justifice inactivitatea.” Ridic!rile
topografice f!cute de tine în Ummummorar au fost adecvate, îns!
nimic mai mult. Te-ai dus, ai explorat, ai descoperit unele lucruri,
îns! munca ta a fost una de mântuial!. Te-ai l!sat distras. %i-am
v!zut fa#a, acum, când Prin#ul #i-a mul#umit pentru specimenele pe
care i le-ai furnizat gr!dinii sale. Asta-i bine pentru tine, îns! nu "i
pentru noi.
Jorim î"i linse buza cr!pat!.
— Vrei s! spui c! pentru tine.
— Vreau s! spun noi. În ce fel beneficiaz! de asta fratele t!u? Sora
ta? Dar unchii "i verii? Cum profit! ei?
— Fac ceea ce fac pentru întreaga lume.
— Smintit mic ce e"ti, eu sunt lumea!
Qiro se r!suci, iar Keles tres!ri când privirea b!trânului i-o întâlni
pe a sa, în treac!t.
— Lumea nu exist!, nu exist! pân! în clipa când o pun eu pe
hart!. Aduci cu tine animale "i plante din locuri care nu înseamn!
nimic "i nu sunt nic!ieri pân! când eu nu le a"ez în locul potrivit.
Urgia ne-a l!sat îngropa#i în ghea#! neagr!. Când a venit viscolul
negru, oamenii au pierit. Lumea s-a redus doar la v!i astupate cu
z!pad!. Mici comunit!#i înghesuite printre ruinele cândva m!re#elor
ora"e imperiale. Lumea noastr! s-a mic"orat, pân! când am început
eu s! o extind din nou.
59
 Qiro împinse un deget acuzator spre Jorim, îns! privirea lui îl
includea acum "i pe Keles.
— Voi sunte#i ochii, urechile, mâinile "i picioarele mele. Voi
exista#i ca s! m! servi#i pe mine, s!-mi da#i mie informa#ii, nu s! v!
compl!ce#i în mofturile voastre, culegând flori "i prinzând animale&
Ba chiar mai r!u, s! ne face#i de râs aici, în Moriande, amestecându-
v! în ciom!gelile cu prostimea de pe strad!. Dovezile sângerânde
sunt pe fa#a "i pe mâinile tale.
Palmele lui Jorim se strânser! în pumni, iar fa#a i se împurpur!.
Când venele începur! s! i se îngroa"e la gât, Keles p!"i între ei. Ap!s!
palma mâinii drepte pe pieptul lui Jorim "i sim#i cum furia clocotea
înl!untrul fratelui s!u.
— Opri#i-v!, amândoi.
— Nu încerca s!-l protejezi pe fratele t!u, Keles. A mers prea
departe, pufni Qiro. Voi avea grij! s! nu mai fie o problem! pe viitor.
De acum înainte nu va mai pleca nic!ieri.
Keles î"i întinse mâna cu palma ridicat! c!tre bunicul s!u.
— Ajunge. Doar nu vorbe"ti serios? Nu e"ti chiar atât de prost.
— Poftim?
— Nu te preface c! nu ai auzit ce-am spus.
Înc! nu m-ai v!zut vorbind a#a înainte, dar poate c! a venit timpul.
Privi spre Jorim.
— Retrage-te "i calmeaz!-te.
— Asta nu-i treaba ta, Keles. Plutea prin aer de mult! vreme.
— Cred c! te-ai certat destul pentru ast!zi, Jorim.
Un "oc îl str!b!tu pe fratele s!u. Lacrimile i se adunar! în ochi, iar
în cuvintele sale se strecur! am!r!ciunea tr!d!rii.
— $i tu, Keles? Nimic din ce fac nu este suficient de bine. Sunt
lene", nu-mi fac treaba. Sunt distrat. Nu sunt disciplinat. Nu sunt ca
tine.
— Jorim.
Fratele mai mic ezit!, iar gura i se deschise "i i se închise de mai
multe ori înainte ca mânia s! piar! din el.
— N-am vrut s! spun asta.
— Ar fi trebuit, Jorim. Ar trebui s! fii ca fratele t!u.
60
Keles sim#i cum furia începuse s!-i clocoteasc! fierbinte în piept.
Se întoarse spre bunicul s!u.
— Nu, nu ar trebui. Eu ar trebui s! fiu mai mult ca el.
Qiro î"i îndrept! spatele. Vocea-i deveni o "oapt! t!ioas!.
— Mai precis, cum ai vrea s! fii, lyrkyrdin Keles?
Sim#i o agita#ie în stomac. Tot într-o furie rece, ca asta, l-ai trimis
#i pe tat!l nostru în ultima lui c!l!torie? Folosirea titlului formal
sublinia cât de mult mai avea de înv!#at "i-i spuse cât de furios era
acum bunicul lor.
— În pofida faptului c! nu sunt decât Superior în rang, m-am dus
oriunde m-ai trimis. Am înv!#at tot ceea ce ai binevoit s! m! înve#i.
Am fost bun "i ascult!tor. R!splata mea pentru toate astea ar fi fost s!
m! trimi#i pe Lupul furtunii, dar de ce nu mi-ai spus niciodat! de
ceasul dublu? Ai decis asta înainte s! afli de ele, expunându-m! astfel
riscului de a pieri, sau de a aduce informa#ii nesigure, sau nu sunt
atât de important încât s! mi se spun! "i mie de aceast! descoperire?
Ar fi trebuit s! m! ocup de calculele geometrice "i s! m! preg!tesc s!
folosesc acest dispozitiv.
— Deci tu crezi c! eu te socotesc neînsemnat.
— Exist! vreo alt! concluzie pe care a" putea s-o trag de aici?
Keles inspir! adânc.
— Nu sunt convins c! ai încredere în vreunul dintre noi.
— Adic!?
Îi r!spunse Jorim.
— Adic! tu ai optzeci "i unu de ani. Asta înseamn! c! Ulan nu
este, prin firea sa "i preg!tire, capabil s! preia conducerea de la tine.
Nici fiii sau nepo#ii t!i. Mai înseamn! c! tat!l nostru, care ar fi putut
s!-#i urmeze drumul, este dus demult. Keles, care ar fi cel mai
potrivit s! preia "tafeta de la tine, este trimis departe "i nu este
instruit s! poat! face ceea ce ai putea face tu. Te plângi c! tot ceea ce
fac eu nu este bine pentru noi, îns! "i tu faci la fel.
— Keles nu este preg!tit s!-mi ia locul. Iar tu e"ti chiar "i mai
departe de asta.
— Oh, da, m-ai putea înl!n#ui de vreun pupitru aici, îns! nu mi-
am închipuit vreodat! c! ai putea s! m! preg!te"ti.
61
 — Aha, deci ai, totu"i, o mic! b!nuial! asupra limit!rilor tale. Nu- — Majiata nu mai e o problem!. A fost trimis! de aici, pentru
i r!u. binele familiei.
Ochii lui Qiro se îngustar!. — Chiar a"a?
— S-ar putea s!-#i închipui c! a venit timpul pentru ca o genera#ie — Chiar a"a&
mai tân!r! s! m! înlocuiasc!, numai c! eu am uitat mai multe decât Keles descoperi c!-"i #inea pumnii strân"i "i se for#! s!-i deschid!.
vei "ti tu vreodat!. — Nu am nici o inten#ie s! te dau la o parte. $tiu c! nici nu te-a"
— Dar dac! ui#i totul f!r! s! ne fi înv!#at ceva? putea înl!tura. Doresc numai s!-#i pot continua munca.
— Gata, amândoi, reveni Keles "i îi arunc! o privire fratelui s!u. B!trânul d!du încet din cap.
Pot vorbi "i eu pentru mine, mul#umesc. — Vom mai vedea, vom vedea.
— Atunci vorbe"te. Jorim voia s! intervin!, îns! Keles îl apuc! de pieptul tunicii "i-l
Qiro "i Jorim se uitar! unul la altul, când vorbele lor r!sunar! smuci c!tre draperii. F!cu o plec!ciune adânc!, tr!gându-l "i pe Jorim
deodat!. dup! el, "i rosti încet.
— O voi face, începu Keles, îndreptându-se de spate. Este de la — În#elepciunea ta este de necontestat, bunicule. Î#i facem
sine în#eles, bunicule, c! Jorim este mult mai potrivit pentru poftele "i voia.
expedi#ia Lupului furtunii decât mine. E adev!rat, eu am petrecut mai Se ridicar! în picioare, iar Qiro înclin! pu#in din cap spre ei.
mult pe mare decât el, îns! nu cu mult mai mult. Trimi#i Lupul — În aceste cuvinte vei g!si împlinirea sau damnarea, Keles. M!
furtunii în necunoscut, unde vor fi descoperite noi plante, animale "i rog s! ai în#elepciunea de a le deosebi.
oameni. Nu-mi pas! c! #ie nu-#i pas! de toate astea. Prin#ul îns! le
pre#uie"te, na#iunea la fel, iar Jorim este mult mai bine preg!tit decât
mine s! aduc! aceste informa#ii noi. Eu pot face ridic!ri topografice "i
calcule, îns! el poate descoperi lucruri. Doar nu e"ti atât de smintit
încât s! la"i furia fa#! de el s! compromit! ceea ce ar putea fi
expedi#ia vie#ii, pornind-o f!r! el, nu-i a"a? Furia ta e stârnit! de
faptul c! voi doi sunte#i atât de asem!n!tori, este izbitor de evident
pentru toat! lumea, în afar! de tine.
— Chiar a"a? Tu ce ai face?
Qiro se întoarse pe jum!tate "i gesticul! spre hart!.
— Ai prelua tu totul de la mine? Ai munci în locul meu, m-ai
"terge la gur! "i la fund, m-ai conduce prin senilitatea mea?
— Nu, dicaikyr. A" înv!#a de la tine. A" face tot ce-mi ceri,
asigurându-m! c! munca ta va d!inui în veci.
— Oh, desigur, Keles, oare de ce m-am gândit eu altfel?
Glasul lui Qiro se în!l#! dramatic.
— Ai tot înv!#a de la mine pân! când odrasla aia de negustor te-ar
îndupleca s!-i dai secretele familiei noastre. Pe mine nu m! proste"ti.
Obrajii lui Keles luar! foc.
62 63

6 se str!duiau s! produc! bere f!r! cusur, iar articolele de lux, aduse în
Ziua!întâi,!Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Moraven Tolo se strecura printre puhoaiele de petrec!re#i cu
u"urin#a cu care un fuior de fum î"i g!sea drum printre frunzele unui
copac. Acolo unde al#ii ar fi v!zut doar oameni defilând într-un exces
de fine#uri, cu m!"ti, s! le ascund! fe#ele, cu pene fistichii, s! le
coloreze costumele, "i cu straturi de machiaje, el vedea "uvoaie de
energie. Uneori, gloata se mi"ca încet, cuprins! parc! de un reflux
puternic. Mi"cându-"i umerii sau r!sucindu-"i coapsele, str!b!tea
mul#imile aproape neobservat.
Trecea printre oameni "i se afunda tot mai mult în ora" nu pentru
c! n-ar fi avut nici o afinitate cu cei care s!rb!toreau. Îi pl!cea
Festivalul "i se bucurase de el de multe ori înainte. Chiar dac!
Maestrul Jatan nu i-ar fi trimis vorb!, tot ar fi f!cut c!l!toria în acest
an foarte special. În el cre"tea un sim#!mânt de ner!bdare, fapt care-l
fascina, din moment ce credea c! izbutise s! dep!"easc! astfel de
st!ri.
Zâmbi în sinea lui. Se bucura de spectacol "i avea o înclina#ie spre
lucruri grandioase. Pe drumuri, r!t!cind dintr-un loc în altul, avusese
rareori "ansa de a întâlni a"a ceva, lucru bun, admise, pentru evolu#ia
lui spiritual! "i pentru m!iestria sa. Dar îi invidia pe petrec!re#i "i se
întreba cum era, cu veacuri în urm!, pe când Imperiul înc! exista.
$tia, f!r! nici o umbr! de îndoial!, c! Festivalurile erau mult mai
ostentative "i distractive pe atunci, iar dac! în loc s! mearg! pe
str!zile din Moriande s-ar fi putut întoarce înapoi în timp, în acele
zile, ar fi folosit cu cea mai mare bucurie aceast! posibilitate.
Festivalul Recoltei, cu excep#ia anilor de foamete, era întotdeauna
un monument al excesului. Munca pe brânci din timpul prim!verii "i
verii se transforma în bur#i pline cu produsele proasp!t recoltate "i
cufere gemând de banii proveni#i din vânzarea surplusului. Vinurile,
64
puse la p!strat cu ani în urm!, erau îmbuteliate; cei mai buni berari
capital! de navele comerciale, ad!ugau un element de noutate care
încânta pe toat! lumea. Peste toate, mai era "i afluen#a de vizitatori
exotici, saltimbanci "i negustori, iar ochiul nu-"i g!sea odihn! în haos
"i zarv!.
Mul#imea se desp!r#i în dou! în preajma unui jongler, în timp ce
un alt b!rbat sufla fl!c!ri lungi, aruncându-le spre cer. Copiii #ipau cu
încântare, iar un c!#elu" se puse pe l!trat de la picioarele st!pânului
s!u. Mirosul de carne bine condimentat!, întins! la sfârâit, acoperea
cu u"urin#! duhoarea am!ruie a berii trezite, iar peste toate plutea
râsul. Ici-colo, câte-o privire t!ioas! mai fulgera în direc#ia sa, îns! nu
le lua în seam!. Poate c! apar#inea celui care-l r!nise cu mult! vreme
înainte, îns! Festivalul nu era un loc potrivit pentru p!ruieli din
cauza unor vechi incidente.
Moraven î"i croi drum de-a lungul str!zii aglomerate "i g!si în
cele din urm! aleea c!utat!. La începutul ei, sus pe un perete, v!zu
un simbol – pentru aproape oricine altcineva ar fi p!rut o cr!p!tur!
triunghiular! deschis! în tencuial! –, care-i spuse unde-l putea g!si
pe Phoyn Jatan. Moraven nu era înc! l!murit de ce nu fusese
convocat mai devreme la serrian, dar se decise s! nu pun! sub
semnul întreb!rii motivele maestrului s!u în aceast! chestiune.
În timp ce unii dintre petrec!re#i mergeau în susul aleii, spre
intrarea în strad!, Moraven o str!b!tu f!r! nici un incident. Aleea
d!dea într-o curte mic!, iar o alt! alee, cotind spre est, ducea spre o
strad! mai mic!, unde afl! numai câ#iva amatori de festival.
Spadasinul merse de-a lungul ei, apoi intr! pe o poart!, într-o
palisad! înalt!, de lemn.
Zidurile de lemn împrejmuiau un han mic, cu dou! etaje, cu o
curte m!ri"oar! în fa#!. Firma pictat! de la intrare înf!#i"a un câine
care f!cea jonglerii, iar Moraven zâmbi. Maestrul lui Jatan se referise
la Prin#ul Nelesquin spunându-i câinele jongler. Moraven se îndoia c!
proprietarul hanului cuno"tea semnifica#ia numelui "i aprecie umorul
Maestrului.
Vreo zece tineri, b!rba#i "i femei, îmbr!ca#i în pantalonii "i
c!m!"ile negre de spadasini încep!tori, se lungiser! peste tot în
65
curte. Geias se num!ra printre ei, îns! nu d!du nici un semn c! l-ar fi
recunoscut pe Moraven, în afar! de o cl!tinare fugitiv! din cap.
Ceilal#i se str!duir! s! par! c! nu-i d!deau nici o aten#ie, îns! le
surprinse privirile "i auzi sâsâitul care anun#a începerea unor "u"oteli
pe când urc! cele trei trepte spre o verand! scurt!. Se a"ez! pe o
banc! de lâng! u"!, î"i scoase cizmele "i lu! perechea de papuci
întin"i de un slujitor. Pred! sabia unui alt slujitor "i apoi î"i coborî
capul pe sub canatul jos al u"ii "i trecu pe sub sc!rile care duceau la
etajul al doilea.
Se îndrept! din nou de spate în sala de mese. Nu era chiar atât de
înalt încât s! se loveasc! de bârnele de lemn ale tavanului jos. Pe
partea cealalt! a înc!perii se afla u"a spre camerele de dormit din
spate. La stânga, se vedea cârciuma; birta"ul tr!gea un "iroi de bere
de orez într-o sticl! mic!. A"ez! dou! cupe pe o tav! "i o fat! tân!r! o
duse la o mas! aflat! în cel!lalt cap!t.
Cele dou! personaje a"ezate acolo îl examinar! pe Moraven cu
pruden#!. Cel mai masiv dintre ei putea trece drept fratele geam!n al
uria"ului întâlnit la drumul mare, dac! nu ar fi avut un plasture pe
ochiul stâng. Cel!lalt era o femeie zvelt! "i slab!, cu p!rul negru,
lung, împletit într-o coad! prins! cu o panglic! ro"ie. Îl privi de sus
pân! jos, apoi îi f!cu un semn rapid din cap. Le r!spunse cu o
plec!ciune scurt!, în maniera unui xidantzu, recunoscându-"i astfel
tovar!"ii de pribegie, apoi zâmbi întorcându-se spre b!rbatul a"ezat
la masa de la baza sc!rii.
— Binecuvânta#i fie cei Nou! Zei, Eron, ar!#i bine.
Moraven se înclin! spre el "i r!mase a"a pân! când cel!lalt se
ridic! "i-i întoarse salutul.
— Cei de afar! trebuie s! fie de-ai t!i.
— Cei mai buni pe care-i poate oferi serrianul Jatan.
— Atunci am trecut printre cei mai buni spadasini din lume, unul
dintre ei fiind fiul t!u.
Eron, ale c!rui "uvi#e albe de pe frunte îl f!ceau s! par! cu vreo
cinci ani mai în vârst! decât Moraven, zâmbi.
— Au fost cei mai buni, pân! în clipa când ai ajuns tu în mijlocul
lor.
— E"ti prea aspru cu elevii t!i.
66
— Iar tu î#i subapreciezi întotdeauna iscusin#a.
— Accept asta cu gra#ie, dac! mi-o spune bunicul t!u, nu "i de la
tine.
Moraven reduse distan#a dintre ei "i îi strânse mâna lui Eron.
— Mai avem timp de pove"ti sau ne a"teapt! Maestrul?
Eron se uit! în sus spre sc!ri.
— $i una, "i alta. Bunicul a"teapt!, iar eu am s! fiu al!turi de tine.
P!"e"te mai cu via#!. A cam venit vremea s! vezi "i asta.
Curiozitatea sa ajunsese la apogeu, iar Moraven urc! gr!bit
sc!rile. F!cu un pas lateral, la cap!t, s!-l lase pe Eron s! treac!, apoi îi
adres! o plec!ciune lui Phoyn Jatan. Maestrul spadasin era a"ezat la o
mas! din apropierea ferestrei care d!dea în curte. Moraven f!cu
plec!ciunea adânc! "i o men#inu mult timp, pân! când maestrul tu"i.
Moraven zâmbi "i scoase dintr-o mânec! o alt! sticlu#! de wyrlu.
— Este o onoare pentru mine s! m! aflu din nou în prezen#a
voastr!, jaecaiserr Phoyn Jatan.
B!trânul se foi în jil#ul lui, rea"ezând pernele.
— V!d c! nu-#i pierzi timpul de poman!, Moraven. Alt! licoare de
prin Erumvirine?
— Mi s-a spus c! aceasta-i din Ceriskoron, de"i clondirul are
însemnele unui olar din Gria.
Moraven privi spre masa unde se aflau trei cupe goale.
— V!d c! mi-a#i ghicit gândurile.
B!trânul zâmbi u"or.
— „Înv!#!celul în#elept intuie"te dorin#ele maestrului s!u.”
Eron se a"ez! vizavi de Jatan.
— A dormit foarte bine noaptea trecut! "i i-a povestit nevestei
mele de tonicul magic primit de la un bhotcai. Dac! n-ar fi fost
Festivalul, nici nu l-ar fi luat în seam!.
Moraven se a"ez! pe scaunul orientat înspre curte "i turn! în cupe
trei m!suri egale.
— Bucuria Festivalului s! se scoboare asupra voastr!.
— $i a ta.
Cei trei b!rba#i b!ur!, apoi Moraven reumplu cupele îns!
r!maser! neatinse de data asta.
— Nu m! a"teptam s! m! convoca#i din nou.
67
 Jatan d!du încet din cap.
— M! gândeam s! te chem dup! cea de-a patra zi, îns! în
diminea#a asta s-a întâmplat ceva la serrian. S-ar putea s!-#i mai
adaug o povar! pe umeri, Moraven.
Spadasinul î"i l!s! mâna pe mâneca b!trânului "i fu surprins s!
vad! cât de slab "i firav p!rea bra#ul lui.
— A"a cum a spus Maestrul vostru, „este o povar! dac! nu-i
privit! ca o provocare, numai un smintit accept! poveri”.
Phoyn privi spre Eron.
— Vezi, î"i aminte"te chiar "i de lec#iile cele mai vechi.
— A fost cel mai bun elev al t!u, bunicule...
Moraven se încrunt!.
— Acum cine-"i subapreciaz! îndemânarea, Eron? Nici nu m! pot
gândi c!...
Mâna b!trânului se în!l#! spre a-l face pe Moraven s! tac!.
— E bine c!-#i aminte"ti vechile lec#ii, pentru c! nu mai predau.
Eron este dicaiserrm serrianul Jatan. Geias va continua "coala noastr!.
Ei se descurc! bine "i ar fi o binecuvântare dac! ar g!si un alt elev ca
tine.
Moraven ar fi protestat în alte circumstan#e, îns! privirea pe care
i-o arunc! Phoyn îl f!cu s! renun#e. B!trânul fusese maestru spadasin
mai mult timp decât vârsta Principatului Nalenyr. În venele sale
curgea doar sânge, care-i oferea aceea"i longevitate de care se
bucurau Moraven "i Eron, îns! m!iestria sa în arta magic! a mânuirii
spadei îl men#inuse în timp. Oricine i-ar fi privit pe Phoyn "i Eron ar
fi putut crede c! Eron era nepotul s!u, sau chiar str!nepotul s!u, de"i
Moraven ar fi fost foarte surprins dac! între cei doi era o distan#! mai
mic! de nou! genera#ii.
Înainte ca Phoyn s! fi putut continua, un tân!r îmbr!cat într-o
pereche de pantaloni de m!tase albi, imacula#i, cu c!ma"! "i o tunic!
ornat! cu ro"u, î"i f!cu apari#ia în curte. O centur! ro"ie îi încingea
tunica "i sus#inea o sabie b!gat! într-o teac! stacojie. Avea cizme de
piele alb!, pe care erau cusute fâ"ii galbene "i ro"ii într-un model care
sugera fl!c!rile. Broderiile ro"ii pe mâneci "i de-a lungul pieptului
hainei urmau acela"i tipar. Bine propor#ionat, cu un chip cu tr!s!turi
68
aristocratice, se opri dup! poarta de la intrare "i-"i puse pumnii în
"olduri.
Se uit! în jur, la elevii lui Eron care se adunau în grab!. De
centurile lor atârnau s!bii de lemn, pentru antrenament. Tân!rul
schi#! un gest din cap, apoi privi în sus, spre fereastr!. Ochii i se
îngustar!, iar vorbele-i ie"ir! înc!rcate de dispre#:
— Iar!"i dau de elevi acolo unde m! a"teptam s! g!sesc un
maestru.
N!rile-i frem!tar! o clip!, apoi î"i l!s! bra#ele s!-i cad! "i f!cu o
plec!ciune bine cump!nit!, nici prea scurt!, nici prea adânc!.
— Eu sunt Ciras Dejote. Am venit din Tirat, de la serrianul
Foachin. Am înv!#at acolo tot ce se putea înv!#a "i am fost trimis la
Moriande, s! m! antrenez cu un maestru.
Moraven se încrunt!.
— L!sat s! pribegeasc! în c!utarea altui maestru?
Jatan d!du din umeri.
— S-ar putea s! fie mai înapoia#i prin Tirat, nu "tiu.
Eron se ridic! "i ar!t! cu capul spre cei din curte.
— Mi-ai dezonorat elevii în aceast! diminea#!. N-ai catadicsit s!
lup#i cu ei.
— Am înaintea mea ni"te copii.
— Nu de ei vorbim.
Eron b!tu din palme.
— Dobyl, începi tu.
Unul dintre cei mai priz!ri#i dintre elevi p!r!si "irul, tr!gându-"i
sabia de lemn cu o mi"care fluid! "i trecând în prima pozi#ie Cobra.
Sabia se ridic! "i apoi se ab!tu din flanc, într-un atac spre ochi, apoi
brusc în jos, lovitur! preg!tit! s! frâng! um!rul stâng al lui Ciras.
Tân!rul î"i r!suci um!rul de sub lovitur!, apoi fanda spre elevul
lui Eron. Cotul stâng al b!g!re#ului #â"ni în sus cu o vitez! uluitoare,
lovindu-l pe Dobyl la baza nasului. Sângele #â"ni, p!tând una dintre
mânecile c!m!"ii, iar trosnetul osului îl f!cu pe Eron s! tresar!. Pre#
de o clip!, Dobyl se cl!tin!, apoi c!zu acoperindu-"i fa#a cu mâinile.
Ciras îi lu! sabia de lemn "i începu s! atace. Par! o lovitur!, apoi îl
izbi în fa#!, cu mânerul sabiei de antrenament, pe elev. R!sucindu-se,
f!cu un salt evitând un atac de jos, apoi, f!r! prea mare efort, îl p!li
69
razant peste cap. Urm!toarea era o fat!, trecând din pozi#ia Tigrului
la Dragon, îns! atacul din Scorpion al lui Ciras o izbi ascendent "i i se
opri în cot. Fata scânci "i sabia-i c!zu dintre degetele încremenite.
Urm!torul elev #â"ni din spatele ei "i se întinse pentru o lovitur!
joas! cu vârful spadei. Lama de lemn îl izbi pe Ciras în coapsa stâng!,
îns! pivot! rapid pe piciorul drept, intrând în punctul mort al
fand!rii înainte ca elevul s!-"i fi putut reveni. Dac! spadele ar fi fost
de o#el, lovitura pe care o luase l-ar fi încetinit, îns! tot ar fi putut s!-
"i coboare t!i"ul peste gâtul adversarului s!u. Din moment ce spadele
erau de lemn, Ciras se alese cu o vân!taie, adversarul r!mase cu capul
pe umeri, iar tiratianul putea acum s!-l înfrunte pe Geias.
Fiul lui Eron f!cu un pas înapoi "i se l!s! în pozi#ia Scorpion.
Ciras contracara cu pozi#ia Tigrului, a"a c! Geias trecu în cea de
C!lug!ri#!2. Ciras b!tu ner!bd!tor din piciorul drept, cerând atacul,
iar elevul se mobiliza pentru a r!spunde la provocare.
Moraven se ridic! în picioare "i-l prinse pe Eron de mân!.
— Fiul t!u "tie c! este mai bine s! nu atace.
Eron î"i ridic! mâna.
— Fiul meu î"i cunoa"te datoria. Prive"te.
B!iatul s!ri un pas în lateral, apoi "arj! înainte cu lovituri de la
stânga sus spre dreapta, jos, apoi în cruci" "i din nou jos. Repet!
tiparul atacului de trei ori, iar Moraven se preg!ti s!-l vad! pe Geis
dat de p!mânt la fel de u"or ca "i ceilal#i înaintea lui. De"i era mai
bun, repetarea tacticii însemna c! Ciras "tia la ce trebuia s! se
a"tepte. Tigrul se va transforma într-un Scorpion, iar pe Geias îl va lovi
exact la coaste.
De parc! ar fi extras strategia atacului direct din mintea lui
Moraven, Ciras se deplas! spre stânga "i ini#ie tranzi#ia formelor. În
momentul când Geias î"i încheiase lovitura în diagonal!, nou-venitul
era în pozi#ie de lupt!. Când sabia b!iatului va aluneca de-a
curmezi"ul pentru lovitur!, lama lui Ciras se putea avânta înainte,
exploatând faptul c! tân!rul Jatan se descoperise.
2 — Eu sunt un Maestru spadasin, Moraven, îns! nu "i Mistic. N-
Insect! carnivor! mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fa#! în
form! de cange, care-i servesc la prinderea pr!zii (Mantis religiosa).
70
Dar "i Geias cuno"tea tactica lui Ciras. În loc de lovitura în
diagonal!, el schimb! mâna în care #inea sabia, din dreapta în stânga,
"i pivot! pe piciorul drept. Sabia de lemn se ridic! înainte "i reveni
pentru o lovitur! joas!, menit! s!-l spintece pe Ciras. Cum b!g!re#ul
î"i ini#iase propriul s!u atac, nimic altceva decât un miracol i-ar mai
fi permis s! pareze o lovitur! care l-ar fi ucis.
Ciras î"i smuci trupul, atacând sus cu c!lcâiul piciorului drept. Se
îndrept! "i apoi se r!suci, iar abdomenul îi trecu pe sub lama lui
Geias. Îndoindu-'i încheietura în acela"i timp, reu"i s! arunce sabia
adversarului, apoi c!zu cu toat! greutatea pe spate. Înainte ca Geias
s! apuce m!car s!-"i revin! din impulsul atacului, Ciras î"i înfipse
sabia în gleznele lui, doborându-l la p!mânt. De parc! ar fost
îmboldit de propria sa arm!, s!ri din nou în picioare "i îndep!rt! cu
arogan#! sabia lui Geias de lâng! el.
Eron se uit! spre Moraven.
— Ai v!zut "i tu?
În timp ce Moraven cl!tina încet din cap, Phoyn chicoti sec.
— A sim"it.
— Da, am sim#it.
Moraven se a"ez!. Atunci când Ciras lovise cu c!lcâiul "i se
r!sucise. O str!fulgerare, o furnic!tur!. Îi amor#ise pielea "i-i
p!trunsese în carne cu în#ep!turile ascu#ite de membru amor#it,
revenit încet la via#!. Sim#ise, sim#ise din plin.
Din Ciras ie"ise jaedun, într-un val foarte puternic.
Moraven se încrunt!.
— Ce grad spunea c! are?
— Lirserrdin. Maestrul s!u îl considera Superior.
Phoyn expir! încet "i p!rea s! se dezumfle pu#in.
— Nu cred c! Maestrul s!u "tia cât de avansat este elevul s!u, ci
doar c! era mai r!s!rit decât mul#i al#ii. Dac! ar fi avut cea mai mic!
b!nuial!, nu l-ar fi trimis de acolo. S! ai pe cineva atât de versat
aduce o mare onoare "colii.
— Atunci înseamn! c! va aduce onoarea asupra serrianului Jatan.
Eron scutur! din cap.
am ce s!-l înv!#.
71
 Moraven se întoarse "i privi spre b!trân.
— Doar nu v! gândi#i s!-l antrenez eu! Nu sunt profesor, nu am
"coal!.
— Nu de "coal! are el nevoie. Fruntea b!trânului se încre#i. Ai
venit la mine deja antrenat, iar eu te-am condus pe calea cea bun!.
„C!l!toria este pe r!scruci alese deja, nu pe drumeaguri
nestr!b!tute.”
Îns! exist! drumuri pe care n-ar trebui s! se aventureze. Atingerea
st!rii de jaedunto avea avantajele sale, atât în privin#a modului de
manifestare a magiei, cât "i a longevit!#ii oferite. Dar putea însemna
"i un pre# îngrozitor, pentru c! avea tendin#a de a distila
personalitatea unui jaecai. Dac! cineva era milos "i amabil, pa"nic,
aceste tr!s!turi se accentuau. Dar dac!, pe de cealalt! parte, este
arogant #i doritor de faim!, îl va umple de am!r!ciune.
Sabia de lemn azvârlit! de Ciras pe verand! ajunse acolo
p!c!nind.
— Am nevoie de un maestru, Eron, din serrianul Jatan. I-am
înfrânt pe cei mai buni elevi ai t!i. M! accep#i?
Moraven privi spre Phoyn.
— M! pune#i s! fac "i asta, ca supliment la ceea ce mi-a#i cerut
deja?
B!trânul în!l#! din umeri.
— S! ai un înso#itor nu poate s!-#i fac! prima sarcin! mai grea sau
mai periculoas!.
— Doar nu v! a"tepta#i s! consider aceast! perspectiv! una
comod!, nu-i a"a?
— Nu, sper s! nu te sim#i deloc comod.
B!trânul î"i ridic! pocalul cu wyrlu.
— Nepl!cerea pe care o sim#i acum ne va fi rezervat! tuturor,
dac! dai gre" în vreuna dintre sarcini. Pacea Festivalului fie cu tine,
Moraven Tolo, "i fie ca zeii s! se îndure de viitorul t!u.
72
7
Ziua a 2-a,!Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Keles ignor! mârâitul „pleac! de-aici” "i intr! în camera fratelui
s!u. Jorim îi arunc! o privire furioas!, îns!, reflectat! în oglind!, î"i
pierdu o parte din for#!. Tân!rul Anturasi se chinuia s!-"i înnoade
cravata de m!tase aurie, dar nu numai asta-i alimenta proasta
dispozi#ie. Keles "tia asta, dup! cum mai "tia c! trebuia s! l!mureasc!
anumite chestiuni cu fratele s!u, altfel petrecerea din acea sear! va fi
un dezastru mai mare decât promitea deja s! fie.
— Las!-m! s! te ajut.
— M! descurc "i singur.
— Da, îns! nu înainte de prima z!pad!, ceea ce înseamn! c! vei
întârzia la petrecere.
Jorim mârâi.
— $i-a"a nu vreau s! merg.
Keles î"i l!s! mâna pe umerii fratelui s!u "i-l r!suci încet spre el.
— Dac! nu mergi, le vei dezam!gi pe Nirati "i pe mama noastr!.
Amândou! s-au str!duit din r!sputeri s! aranjeze compromisul care
#i-a permis s!-#i p!strezi barba "i pletele. $tiu c! nu te-ar deranja s!-l
superi pe bunicul, îns! sentimentele lor trebuie respectate.
— Desigur. S! le respect!m sentimentele, îns! nu "i pe ale mele.
Jorim î"i l!s! palmele s!-i alunece de-a lungul cravatei, îns! ele se
strânser! încet în pumni.
— De ce întotdeauna conteaz! sentimentele tuturor, iar ale mele
nu?
Keles lu! cravata "i o leg! la gulerul înalt "i apretat al c!m!"ii
fratelui s!u.
— Prin asta te întrebi de ce nu-#i sunt respectate sentimentele.
Îmi pare r!u c! te-ai sim#it tr!dat.
73
 — Nu, nu-#i pare r!u. $tiai c! o s! m! doar!.
— Corect, dar "tiam "i c! trebuia s! te împung ca s! te opre"ti. Te-
am tr!dat, da, îns! te-am împiedicat, de fapt, s! te tr!dezi singur.
Jorim se încrunt!.
— Ai citit asta în mintea mea, nu?
— Nu glumi. Pot s!-#i ating mintea numai atunci când ne
concentr!m amândoi "i comunic!m, "tii doar. Spre deosebire de
bunicul, eu nu pot vedea mai mult decât ce e"ti dispus s! ar!#i. Nici
nu am aceast! dorin#!. Î#i respect prea mult sim#!mintele "i te
respect pe tine la fel de mult.
— M! respec#i, nu?
Keles oft! încet. Imediat ce plecaser! de la bunicul lor, Jorim se
îndep!rtase de el.
— $tiu c! te-am tr!dat, îns! este ceva mai mult de-atât. Ce se
întâmpl!?
Jorim î"i ridic! bra#ele, îndep!rtând mâinile fratelui s!u, apoi se
întoarse pe jum!tate spre oglind!.
— %i-ai b!tut joc de mine în fa#a b!trânului.
— N-am f!cut a"a ceva.
— Nu, bineîn#eles c! nu, din punctul t!u de vedere.
Jorim str!b!tu înc!perea minuscul! "i se pr!bu"i într-un scaun
care aproape se r!sturn! pe spate.
— Keles cel în#elept "i prudent. Bunicul îmi va l!sa Lupul furtunii
doar pentru c! tu i-ai sugerat asta, nu pentru c! a" merita, "i chiar
merit.
— Atunci? Prime"ti ceea ce voiai.
— Nu în#elegi, exclam! Jorim "i lovi cu pumnul în bra#ul
scaunului. De ce nu m! ascul#i? A" face treab! bun! pe Lupul
furtunii? Bineîn#eles c! da. Vorbesc de dou! ori mai multe limbi
decât tine "i le înv!# destul de u"or. Am un catalog al animalelor pe
care le-am v!zut "i m! pricep foarte bine s! le desenez atunci când
nu pot aduce acas! exemplare. Îl cunosc pe bhotcaiul t!u "i am lucrat
cu o parte din echipaj înainte. Sunt perfect potrivit pentru expedi#ie
"i ar trebui s! merg, îns! am vrut ca bunicul s! mi-o lase mie pentru
c! eu am pledat, nu tu.
Keles î"i ap!s! vârful degetelor pe frunte.
74
— Nu are nici un sens, Jorim. Vei merge. Asta conteaz!&
— N-ai ascultat deloc?
— Ba da, dar tu?
Keles d!du din sugestiv din cap, apoi î"i l!s! mâinile jos "i-"i
deschise palmele.
— Aici se petrece cu totul altceva. %i-e team!, într-un fel, c!
bunicul te va #ine aici "i te va supune, cum a f!cut cu unchiul Ulan?
Asta-i?
Jorim d!du nesigur din umeri.
— Nu. Nu m-am gândit la asta. Mul#umesc c! mi-ai spus.
— Jorim, "tii c! n-ar putea face asta. E"ti prea puternic pentru el
ca s! te supun!.
— Chiar crezi? Cu adev!rat?
Keles d!du din cap.
— Da. Ar încerca el, dar tu l-ai sfida. Ar fi de parc! fiecare a#i tr!i
în cele Nou! Iaduri contopite.
— Eh...
Fa#a lui Jorim se însenin! o clip!, apoi se întunec! din nou.
— Dac! nu-i asta, de ce altceva te temi?
Fratele s!u îi arunc! o c!ut!tur! urât!, apoi se aplec! înainte, cu
coatele pe genunchi. M!tasea tunicii "i pantalonii fo"nir! în mi"care.
— M! tem c! dac! Qiro te trimite pe tine, te vei pierde, ca "i tat!l
nostru.
— Poftim?
Jorim privi în sus, iar tr!s!turile i se în!sprir!, în timp ce ochii i se
umezeau.
— Am încercat s!-#i salvez via#a plecând eu în expedi#ie.
Keles scutur! din cap.
— N-ai motive s! crezi c! bunicul m-ar trimite departe ca s! pier.
Doar nu crezi c! i-a f!cut asta tatei.
— Am motive "i chiar cred, Keles.
— Nu erai destul de mare ca s! #ii minte asta...
— Nici tu. Aveam doi ani, tu cinci. Nu mi-l amintesc pe tata. Tu "i
Nirati, da, iar ea spune c! e"ti leit el. $i al#ii mi-au spus c!-i semeni
foarte mult, cu o singur! diferen#!. Bine, poate dou!. În primul rând,
tu nu te iei de piept cu b!trânul, cel pu#in pân! acum.
75
 Keles oft!.
— L-am mai înfruntat "i alt! dat!.
— Bineîn#eles c! da. I-ai spus c! o hart! desenat! de tine nu-i
destul de bun!.
— Nici nu era.
— Spunându-i c! nu era bun! înainte s!-#i repro"eze el nu
înseamn! c! l-ai înfruntat, punct! Jorim cl!tinând din cap. E"ti mult
mai talentat decât era tata. Ryn credea c! este egalul bunicului, poate
c! "i era. Îns! tu e"ti mai bun. Îl po#i dep!"i pe Qiro, iar el nu poate
tolera a"a ceva "i are de gând s! încerce s! te ucid!.
— N-are nici o noim!.
Keles î"i trecu degetele prin p!rul s!u negru, tr!gându-l spre
spate. Voia s! contrazic! ideea c! bunicul lor putea fi atât de perfid,
îns! modul în care-l trata pe Ulan dovedea cât de împietrit putea fi
b!trânul. L-a ucis pe tata? Va fi „precum tat!l, a#a #i fiul”?
— Are noim!, Keles. E"ti singurul capabil s!-l înlocuiasc! "i s!
men#in! afacerea familiei. Dac!-l dep!"e"ti, el ar putea c!dea în
uitare.
— A"a ceva nu-i posibil.
— Nu? Prin#ul Araylis ar fi trebuit s! ne conduc!, îns! acum
fratele s!u mai tân!r ocup! tronul. Câ#i oameni î"i mai amintesc de
el, sau de tat!l lor, Prin#ul Jogisko? Dup! nou! ani de prosperitate,
Cyron a început s!-i eclipseze pe amândoi. Se va întâmpla tot a"a "i
cu Qiro, iar el se teme de asta.
— Ui#i un singur lucru, Jorim. Ce se va întâmpla dac! Qiro ajunge
în starea de jaedunto? întreb! cu voce joas!.
— Nu-i posibil.
— $i dac! a ajuns deja acolo? Uit!-te la el. Ulan e mai tân!r, dar
arat! de dou! ori mai în vârst!. E adev!rat c! suntem cu to#ii urma"ii
Oamenilor Adev!ra#i, a"a c! tr!im mai mult decât al#i muritori, dar "i
noi îmb!trânim. El nu.
Jorim scutur! neînduplecat din cap.
— Jaedunto se manifest! în multe lucruri, s! fie "i în cartografie?
Este legat de capacit!#ile fizice, nu de scrijelitul hârtiei. Qiro doar se
men#ine foarte bine. Unchiul Ulan arat! a"a pentru c!-l sluje"te pe
bunic. Nu, b!trânul nu cunoa"te secretul nemuririi magice. Va tr!i
76
ceva mai mult pentru c! nu-l vor nici în Ceruri, nici în Iaduri, îns! tot
va muri, iar tu vei fi mai m!re# decât el.
— Este evident c! nu asta a"teapt! el, în nici un caz. Cu siguran#!,
crede c! este foarte bun în ceea ce face. Înc! una dintre am!girile
sale.
Jorim ignor! comentariul.
— Mi se pare încredin#at c! mai are înc! optzeci "i unu de ani
înainte, poate chiar mai mult.
— S!-l l!s!m s!-"i închipuie ce vrea. Tot va muri pân! la urm!.
Doar nu-i vreun viruk.
Jorim pufni.
— Prin toanele lui, este.
Chiar "i Keles izbucni în râs la asta.
— N-am s! te contrazic. Dar în sinea lui tot "tie c! este muritor.
Dac! reu"im s! fim la fel de pricepu#i ca el, putin#a noastr! de a lucra
îl dep!"e"te, iar el în#elege. Dac! Nirati ar fi talentat!, atunci...
— Dac! Nirati ar avea talent, ar distruge-o.
Keles clipi.
— Cum po#i spune a"a ceva? Este feble#ea lui. Tu sau eu a trebuit
s! ne cert!m pentru a te trimite cu Lupul furtunii. Dac! ea i-ar sugera
asta cu o "oapt!, te-ai trezi la bord atât de repede încât #i s-ar t!ia
r!suflarea.
Jorim d!du încet din cap.
— O spun, frate, pentru c! ea nu-i amenin#! pozi#ia. Nu are nici
un talent pentru topografie sau pentru cartografiere, a"a c! o iart! "i-i
face toate mofturile. Mul#ume"te stelelor c! ea n-are "i sim#ul mamei,
altfel ar fi o r!sf!#at! f!r! de nici un folos. Asem!n!toare cu Majiata.
— Nu încerca s! aba#i subiectul.
Keles se apropie de fratele s!u "i lu! din nou cravata.
— Desear!, bunicul va anun#a misiunile noastre.
— Înspre gloria lui. Hei, nu atât de strâns.
— Scuze.
Keles sl!bi mai mult nodul.
— Vom anun#a c! pleci cu Lupul furtunii...
— %tii deja asta, sau e o specula#ie? Ai pus-o pe Nirati s!
vorbeasc! cu el, nu-i a"a? întreb! cu ochii miji#i
77
 — Crede c!-#i datora un serviciu, zâmbi Keles. Mi-a f!cut "i mie
unul, gonind-o pe Majiata.
— Ce-a spus c! te va pune s! faci?
— Nimic.
Keles cl!tin! din cap, termin! de f!cut nodul "i-l b!tu cu palma pe
piept.
— Când i-a cerut un indiciu, el a devenit brusc ursuz "i a refuzat
s!-i spun!.
— Probabil c! te va #ine pe aici "i va g!si c!ile de a-#i face via#a
amar!.
— Te rog, spune-mi c! nu i-ai ghicit gândurile.
— A"a cum ai spus, asta necesit! cooperare, iar el "i eu în mod
sigur nu cooper!m.
Jorim se întoarse "i se uit! în oglind!. F!cu o serie de ajust!ri
m!runte nodului legat de fratele s!u, apoi zâmbi.
— Mul#umesc, nu m-a" fi descurcat f!r! tine.
— Da, îns! "tii c! nu-i valabil "i cu Lupul furtunii.
— Cum ai pus asta la cale? se încrunt! Jorim.
— E u"or. %elul este special, iar ceasul dublu este componenta-
cheie. Eu a" fi pu#in mai rapid la efectuarea m!sur!torilor "i la calcule
decât tine, îns! tu ai o calitate foarte special!, care mie-mi lipse"te.
Ce-ai face dac! ceasurile nu ar mai func#iona?
B!rbatul mai tân!r î"i închise ochii o clip!, apoi d!du din cap.
— Ei, bine, a" folosi, din când în când, o clepsidr! cu ap!, doar ca
s! v!d dac! ceasurile m!soar! corect timpul. A" #ine eviden#a vitezei
"i direc#iei "i a" reveni cu nava pe puncte de control, s! am informa#ii
în ambele direc#ii "i s! pot socoti viteza curen#ilor. Apoi a" c!uta un
gyanridin care s! m! ajute s! le repar.
Keles zâmbi.
— Vezi, deja te-ai gândit la ce-ai putea face. Eu nu mi-a" da
seama. Talentul meu func#ioneaz! pentru calcule "i desenarea
h!r#ilor. Nu sunt la fel de adaptabil situa#iilor ca tine. Î#i mai spun
ceva. $tiu de ce tu "i bunicul v! da#i cap în cap, de parc! a#i fi
berbecii cu coarnele spiralate pe care i-ai v!zut la Tejanmorek.
— Oh, chiar a"a? De ce?
78
— Ai spus c! bunicul s-ar teme de mine pentru c!-i amintesc de
tata.
— Nu sunt singurul care gânde"te a"a.
Keles îl petrecu pe dup! umeri pe fratele s!u "i-l r!suci din nou.
— Voi v! lupta#i atât de mult pentru c!-i aminte"ti de el însu"i.
— Poftim? Te-ai smintit.
— Nu, deloc. $tii pove"tile despre el la vârsta ta. A c!l!torit, a
f!cut ridic!ri topografice "i i-a adus tat!lui Prin#ului la fel de multe
lucruri ca tine, spuse Keles cu un zâmbet u"or. Doar atât c! el n-a
ajuns atât de departe, n-a v!zut atât de multe, n-a adus nici pe
departe ce-ai adus tu. De fapt, a f!cut o singur! c!l!torie îndelungat!,
spre nord-vest, "i a fost un e"ec. Apoi a murit tat!l lui, iar bunicul a
fost adus în aceast! cu"c! aurit!. Libertatea pe care o avusese a
disp!rut de atunci.
Jorim f!cu o jum!tate de pas înapoi.
— Iar tu te a"tep#i s! fii înc!tu"at aici o via#!, nu-i a"a? Lupul
furtunii ar fi fost cea mai m!rea#! aventur! a ta, marea ta evadare.
— Poate. Ar fi putut fi "i cel mai mare dezastru al meu. Într-un
fel, ar fi fost mai bine. Dup! o expedi#ie de co"mar, Anturasikun ar
ar!ta foarte ademenitor.
— Dar nu ur!"ti ideea de a-#i petrece restul vie#ii aici, închis? Nu
te-ar ucide?
Keles d!du din cap.
— Nu m! va ucide. Îns! te-ar ucide pe tine, fr!"ioare.
— Ai fi ca "i mort. H!r#ile care le-ar permite altora s! mearg! mai
departe decât oricine înainte ar fi crea#iile tale, dar tu vei r!mâne
legat de peticul !sta de p!mânt numit Moriande, r!spunse Jorim,
încruntându-se puternic.
Keles sim#i cum o mân! îi sfâ"ia inima. Un prizonierat în turnul
familiei îl însp!imânta. Desigur, situa#ia aducea cu sine protec#ie,
îns! siguran#a f!r! libertate nu era de nici un folos. S! nu mai prive#ti
niciodat! un apus de soare, la munte, sau s! vezi p!s!rile cu pene viu
colorate prin jungl!...
— Va trebui s! aduci tu lumea la picioarele mele, Jorim. Asta mi
se va cere. Dac! avem noroc, tu "i cu mine vom deveni jaecaikyr "i
vom tr!i mult "i bine. Poate c! Prin#ul ne-ar l!sa s! st!m aici cu
79
schimbul, fiind fiecare ochii "i urechile celuilalt prin alte p!r#i,
aducând lumea aici. Dar dac! nu va fi a"a, atunci va trebui s! depind
de tine, de copiii t!i, de ai mei "i, poate, chiar "i de ai lui Nirati, s!
face#i asta pentru mine. Este o posibilitate pe care sunt dispus s-o
accept, pentru binele familiei noastre "i al na#iei.
— M! cocolo"e"ti din nou, frate? întreb! Jorim cu un zâmbet,
apoi f!cu din mân! înspre u"!. $tiu c! asta s-a întâmplat în camera
h!r#ilor. Dintotdeauna a fost a"a. Nirati îi abate aten#ia bunicului, iar
tu faci apel la ra#iune. M! înnebune"te de-a binelea, îns! "tiu c! trag
foloase.
Keles se întinse "i-l apuc! de o "uvi#! de p!r.
— Da, tragi foloase "i ne faci s! lucr!m din greu, "tii?
— La asta sunt buni fra#ii mai mici. A"a spun toate pove"tile.
— Acolo ai prefera s! fii unic.
Keles ie"i primul din camer!.
— Un lucru îns! pentru ast! sear!. Te rog, f!r! certuri. În ochi
mai ai înc! sânge, iar vân!taia nu #i se potrive"te cu tenul t!u natural.
— Da, purpuriul nu-i foarte imperial, iar marginile galbene nu au
chiar nuan#a aurului.
Mâna lui Jorim coborî grea pe umerii s!i "i-l strânse.
— Nu te teme, frate, m! voi comporta pe cât pot eu de bine. Dac!
ceea ce mi-ai spus este adev!rat, nu vreau s!-i dau bunicului prilejul
de a se r!zgândi.
— Bine, spuse Keles cu un oftat zgomotos. E seara lui. Îl vom l!sa
s!-"i fac! mendrele "i va fi perfect.
80
8
Ziua a 2-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Nirati descoperi c! avea dificult!#i la respira#ie "i nu era doar din
pricina corsetului în care fusese legat!. Era deja o femeie zvelt!, iar
corsetul fusese folosit s!-i sub#ieze "oldurile într-o circumferin#!
imposibil de redus!. Slujnicele i-l strânseser! tare, avertizând-o:
„Domni#!, fetele nu trebuie s! mai respire, din moment ce to#i
b!rba#ii vor crede c! v-a pierit r!suflarea datorit! lor.” Izbucnise în
râs, iar slujnica se folosise de expira#ia ei pentru a strânge "i mai tare.
Nirati privi Sala Mare de Bal din turn, numai pe jum!tate plin!, "i
se sim#i pu#in ame#it!. Culorile serii erau purpuriul "i auriul –
purpuriu pentru Prin# "i auriu pentru familia Anturasi. Ea, fra#ii ei,
veri"orii, mama "i bunicul purtau aproape to#i robe aurii, tunici "i
pantaloni ornamentate cu panglici purpurii. Prin#ul "i suita lui
inversaser! combina#ia de culori, iar ceilal#i puteau îmbr!ca ce
pofteau ei, cu elemente purpurii "i aurii, pentru a-"i declara leg!turile
cu familia sau Coroana.
Sau în func"ie de ce impresie doresc s! lase.
Prin#ul, de"i nu era înc! prezent, f!cuse deja senza#ie. Permisese
unora dintre g!rzile sale keru s! sta#ioneze la poarta turnului, la u"a
principal! "i la intrarea în sala de bal. Recrutate dintre femeile care
au p!r!sit Helosunde dup! ocupa#ie, keru juraser! credin#! casei
regale naleniene, renun#ând la c!s!torie "i copii, ducând o via#!
ascetic!, în antrenamente "i misiuni de paz!. %i ritualuri ciudate, dac!
zvonurile #optite se adevereau.
F!r! nici o excep#ie, femeile î"i purtau p!rul auriu legat cu o
panglic! alb!, jelind pierderea #!rii natale. De"i erau destul de
ar!toase, doar pu#ine dintre ele ar fi putut fi descrise drept frumoase,
pentru c! tr!s!turile lor erau la fel de dure ca trupurile, iar privirile
81
lor p!trunz!toare nu aveau nici un pic de c!ldur!. Fiecare avea o
spad! "i un arc, îns! erau politicoase "i pline de respect, de"i Nirati se
întreba dac!-"i vor p!stra atitudinea când va ap!rea Prin#ul din
Deseirion.
Sala de bal dreptunghiular! avea un "ir de ferestre înalte de-a
lungul peretelui dinspre apus, care permiteau o priveli"te minunat! a
cerului nop#ii. Pe partea opus!, la stânga intr!rii, fuseser! întinse
mesele "i înc!rcate cu felurite bun!t!#i. Negu#!torii "i afaceri"tii care
voiau s! ob#in! anumite favoruri de la Anturasi, oferiser! din bel"ug
vinuri, brânzeturi "i mânc!ruri exotice. Preferin#ele bunicului ei
pentru bucatele puternic condimentate fuseser! satisf!cute la masa
din mijloc, buc!tarii preparând "i aducând feluri care umpleau aerul
cu arome delicioase, la fel cum muzican#ii din col#ul sud-vestic
r!spândeau în aer sunete blânde.
În timp ce studia înc!perea, privirile-i fur! atrase de platforma
care se întindea pe toate laturile, în!l#at! cu aproape cinci metri
deasupra podelei. Era lat! de doi metri, exceptând col#ul din sud-est,
unde se transformase într-o scen! triunghiular!, "i avea balustrade
aurite, care-i desp!r#eau pe cei de sus de restul. În col#ul sud-estic se
aflau un jil# "i o m!su#!, între dou! g!rzi keru. Bunicul î"i va face
apari#ia prin u"a din peretele estic "i tot de acolo va anun#a, la un
moment dat, expedi#ia Lupului furtunii.
Zâmbi u"or, "tiind c! anun#ul îl va bucura pe Jorim dincolo de
orice închipuire. Era doar îngrijorat! c! bunicul, din interes, sau în
mod deliberat, va face în a"a fel încât s!-l enerveze. De"i î"i iubea
nespus fratele, îi cuno"tea "i temperamentul, iar s!rb!torirea
bunicului nu era locul potrivit pentru izbucniri.
Se înfior!, pentru c! orice ie"ire ar fi putut face mult mai mult
decât s! strice petrecerea. Nu-"i amintea osp!#ul de la împlinirea de
c!tre bunicul ei a "aizeci "i trei de ani, îns! Qiro "i Ryn Anturasi
sfâr"iser! prin a striga unul la cel!lalt. Din câte auzise, Ryn nu f!cuse
decât s! se apere. Faptul c! în ziua urm!toare fusese trimis cu Lupul
valurilor, f!r! m!car s! schimbe vreun cuvânt cu tat!l s!u, dup! care
disp!ruse pentru totdeauna, f!cuse s! circule zvonul c! b!trânul Qiro
îl ucisese.
82
Nirati privi spre mama sa "i zâmbi. Siatsi Anturasi purta o rob! de
aur, cu fâ"ii largi, albe, la tiv, mâneci "i margini, strâns! cu o e"arf!
purpurie. Mai înalt! decât Nirati, de"i nici pe departe cât vreuna
dintre keru, mama ei se transformase dintr-o feti"can! zvelt! într-o
femeie matur! f!r! s!-"i piard! nimic din frumuse#e. Î"i purta p!rul
negru strâns în sus "i-l prinsese cu ace aurii. Fa#a "i-o acoperise cu
pudr! alb! "i folosise aur pentru a ad!uga o sclipire de pistrui pe
obraji "i nas. Auriul îi eviden#ia pleoapele "i buzele, oferind-i un
aspect de statuie de alabastru care prinsese via#!.
Mama ei era o femeie interesant!, pentru c! reu"ise s!
izbândeasc! în interiorul a dou! familii dominate de patriarhi
puternici. Familia sa, Isturkenii, fusese una de negustori boga#i, care
o m!ritaser! cu Ryn Anturasi în speran#a c! vor ob#ine unele avantaje
de la Qiro. Continuaser! s! se îmbog!#easc! pân! la moartea tat!lui
ei, când fratele ei mai mare, Eoarch, preluase afacerile. Patima lui
pentru jocuri se întinsese îns! dincolo de mesele de joc "i pierderea
înc!rc!turilor "i a navelor adusese familia în pragul ruinei.
Când Ryn murise, se a"teptaser! ca Siatsi s! devin! #iitoarea lui
Qiro, îns! ea refuzase "i se întorsese la familie, punând piciorul în
prag în fa#a lui Eoarch, pentru a salva prestigiul companiei lor de
comer#. Se târguise cu Qiro pentru h!r#i în schimbul acord!rii
permisiunii ca nepo#ii lui s!-l viziteze "i s! fie instrui#i. Nirati auzise
chiar c! mama ei devenise una dintre amantele Prin#ului Aralys, în
schimbul unor taxe vamale favorabile la anumite transporturi, îns!
nu se apucase niciodat! s! verifice cât de adev!rate erau aceste
cleveteli.
Ea "i mama ei munciser! din greu la preg!tirea zilei de na"tere "i
la aplanarea tensiunilor dintre Qiro "i Jorim. Amândou! c!zuser! de
acord s! ac#ioneze pentru binele lui, f!r! s!-l consulte. Uneori, Jorim
nu "tia ce era bine pentru el "i, în cele din urm!, ajungea tot la
punctul lor de vedere.
Mai multe "u"oteli auzite din apropierea intr!rii o f!cur! pe Nirati
s! se întoarc!. F!cu asta încet, nu pentru c! roba i-ar fi restrâns
mi"c!rile – în fond, mai târziu vor "i dansa –, ci pentru c! tratarea cu
st!pânire de sine a oric!rei surprize constituia atributul unei gazde
bune. Se preg!ti pentru orice, de la vinul v!rsat din gre"eal!, la
83
apari#ia lui Jorim, plin de sânge. Îns! în pofida preparativelor ei,
respira#ia i se opri în gât.
G!rzile keru de la u"! se tr!seser! în l!turi pentru a-i face loc
ambasadoarei din Viruk "i consortului ei. Era pu#in probabil ca
Ierariach, din Clanul Nessagia, s! fi provocat doar ea "u"otelile. Ochii
ei, ca abanosul, atr!geau întotdeauna comentarii, la fel "i cascada de
p!r negru ca pana corbului, purtat despletit. Pe de alt! parte, pielea ei
de un verde-deschis f!cea ca natura sa neomeneasc! s! fie evident!.
De în!l#ime potrivit!, alesese s! îmbrace o rochie de un verde marin,
care-i împlinea înf!#i"area. Concesia ei fa#! de culoarea serii se
prezenta sub forma unui ametist mare, încastrat în aur, purtat într-
un pandantiv ca un p!ianjen, atârnat deasupra pieptului ei generos.
Îns! consortul ei era suficient pentru a-#i t!ia respira#ia "i garanta
co"maruri. Dac! ar fi stat drept, ar fi avut cu u"urin#! doi metri "i
jum!tate, iar lui Nirati i se p!rea c!, întinzând mâna, ar fi putut
atinge podeaua platformei. Purta doar pantaloni "i o tunic! f!r!
mâneci care l!sa pe toat! lumea s!-i vad! pl!cile osoase de pe mâinile
lungi "i sub#iri. Suprafa#a pielii se potrivea cu a ei pe gât, piept,
pântec "i partea interioar! a bra#elor, iar pe restul corpului culoarea
era de un verde-închis, inclusiv fa#a. P!rul negru era la fel de lung ca
al lui Jorim "i putea fi aranjat la fel, de"i asta ar fi presupus împletirea
lui pe toat! lungimea spatelui. Degetele de la mâini "i picioare se
terminau cu gheare ascu#ite. Cârligele de la coate "i coarnele de pe
cap nu p!reau la fel de t!ioase ca ghearele, îns! când zâmbea, un "ir
de din#i ascu#i#i, albi ca filde"ul, accentuau impresia c!, de"i nu purta
arme, era departe de a fi lipsit de ap!rare.
Nirati p!"i înainte cu o grab! care îi permise s! ajung! la cei doi
viruki în acela"i timp cu mama sa. Siatsi se opri la trei metri de ei "i
f!cu o plec!ciune. Nirati o imit! în adâncime "i durat! – amândou!
considerabile, #inând cont de rela#iile oaspe#ilor cu oamenii. Se
îndreptar! de spate "i zâmbir!.
— Dicairoun Nessagia, ne onora#i cu prezen#a voastr!.
Ambasadoarea zâmbi, dar nu f!r! un u"or efort.
— Am fost cât se poate de încânta#i s! primim invita#ia de a
s!rb!tori via#a celui care a recuperat atât de mult din ceea ce s-a
pierdut din lume.
84
Nirati î"i men#inu surâsul. Auzind aceste cuvinte, majoritatea
oamenilor credeau c! ambasadoarea se referise la Urgie "i la
pierderea contactului cu restul lumii dup! aceea, îns! nepoata lui
Qiro "tia despre ce era vorba. Cei din Viruk domniser!, cu milenii în
urm!, peste un imperiu care înglobase toate cele Nou! Principate,
provinciile lor "i chiar mai mult. Oamenii care tr!iser! acolo fuseser!
lua#i în sclavie, împreun! cu alte rase, pentru a-i servi pe viruki.
Capitala lor, Virukadeen, se g!sise în mijlocul M!rii Întunecate de
acum, distrus! de un cataclism declan"at de ei în"i"i. Cei care tr!iau
departe de capital!, administrând provinciile, se pomeniser! dintr-
odat! f!r! legiunile de r!zboinici care le asigurau pozi#iile. Urmaser!
numeroase revolte, iar în diferite locuri domnia lor fusese înl!turat!.
Libertatea oamenilor nu dura întotdeauna, îns! cu dou! mii de ani în
urm!, Oamenii Adev!ra#i veniser! cu o armad!, invadaser! Imperiul
Viruk "i-i scoseser! din teritoriul unde se vor ridica Principatele. În
provincii mai r!m!seser! nuclee de popula#ie virukian!, de"i erau
împr!"tiate "i izolate. Îndep!rtatul Irusviruk, #inutul din care venea
ambasadoarea, nu invitase "i nici nu tolerase intru"ii umani. În cea
mai mare parte a fostului imperiu domnea pacea între rase, de"i era
cu atât mai greu de men#inut cu cât distan#a fa#! de Principate era
mai mare.
Era limpede c! lui Siatsi nu-i sc!paser! aluziile din salutul
ambasadoarei.
— Lumea este un loc foarte vast. Nu tot ceea ce s-a pierdut poate
fi recuperat, iar alte lucruri descoperite s-ar putea s! nu fi fost
niciodat! pierdute, cum ar fi pl!cerea adus! de prezen#a voastr!. Fie-
v! vizita binecuvântat!, iar pacea Festivalului s! v! bucure.
Consortul d!du din cap "i-"i dezveli din nou din#ii. Nirati sim#ea
c! nu era obi"nuit s! zâmbeasc! mai mult decât Ierariach, îns!-i
pl!cea s! priveasc! reac#ia oamenilor la rânjetul s!u. Fiori reci îi
coborâr! pe spinare când un fir sub#ire se saliv! începu s!-i curg! pe
falc!. Din fericire, limba lui neagr! "i groas! o linse înainte s! fi putut
atinge podeaua.
Ambasadoarea d!du din cap.
— Ne vom bucura, cu siguran#!, de ospitalitatea voastr!.
Mul#umesc.
85
 În timp ce plecau, Siatsi o lu! pe fiica sa de cot.
— Ai grij! de fratele t!u când ajunge aici "i #ine-l departe de ei.
Povestea despre cum Jorim a ucis doi viruki în timp ce era în
Ummummorar le este cunoscut!. Nu sunt sigur! c! se va ajunge la
violen#e în aceast! sear!, îns! Jorim se va duela dac! va fi provocat.
— Dar ambasadoarea n-ar...
Mama ei scutur! din cap.
— Virukii au sistem foarte puternic de caste. Consortul ei,
Rekarafi, este r!zboinic. Iar ei vor face orice pentru ap!rarea onoarei.
— De ce i-a mai invitat bunicul?
— S!-i aib! aici pe cei str!vechi nu face altceva decât s!-i mângâie
orgoliul.
— Dar s!-i ofere lui Jorim un prilej...
Siatsi î"i în!l#! o sprâncean!.
— Poate c! nu. S-ar putea ca Rekarafi s!-i considere pe cei
m!cel!ri#i ni"te barbari provinciali, cum îi vedem noi pe s!lbaticii din
Pustiet!#i. Dac! avem noroc, mor#ii erau du"manii lui, îns! n-a"
conta pe asta. Nu uita, oaspe#ii no"tri viruki sunt destul de în vârst!
s!-"i aminteasc! nu numai de venirea celor cu Sânge Adev!rat, dar "i
de dispari#ia capitalei Virukadeen. O via#! atât de îndelungat! îi face
s! ne vad! insignifian#i, cum "i noi privim musculi#ele de nisip, ceva
ce po#i strivi f!r! s! te gânde"ti prea mult. Iar eu nu-l vreau pe Jorim
strivit.
— Dac! l-ai fi pocnit pe când era #ânc, nu ne-ar mai fi provocat
necazuri acum.
— Iar dac! te atingeam "i pe tine, poate c! n-ai mai fi avut limba
atât de ascu#it!.
Nirati râse.
— Nu fac decât s!-mi imit mama.
— Î#i arat! ea, dac! nu te compor#i cum trebuie. Fii atent! "i la
alte încurc!turi, spuse Siatsi cu un oftat. Bunicul t!u s-a purtat destul
de nechibzuit în ultima vreme "i n-a" vrea s! risc nimic în fa#a lui.
Evit! dezastrul dac! po#i.
— Da, mam!, aprob! Nirati, apoi f!cu semn cu capul spre masa
cu vinuri. C! veni vorba, poate ai grij! de unchiul Eoarch. A ajuns la a
treia cup! de vin într-o or!. Dac! a aflat de pove"tile despre viruki, cu
86
siguran#! va vrea s! aranjeze un duel, numai ca s! poat! pune
r!m!"ag.
— Mul#umesc.
Mama ei o s!rut! u"or pe obraz, apoi plec! s!-"i g!seasc! fratele.
Nirati o urm!ri cu privirea, apoi se întoarse s!-i studieze pe
urm!torii oaspe#i care soseau. O femeie tân!r!, înso#it! de un b!rbat
având cel pu#in de dou! ori vârsta ei, iar lui Nirati îi trebui un
moment s-o recunoasc!. Ar fi f!cut-o mai repede, îns! chipe"ul
înso#itor îi distr!sese aten#ia. Când pricepu cine era, î"i dori înc! vreo
câteva zeci de viruki. Oh, bunicule, faci numai probleme.
Nirati se gr!bi s! le taie calea la intrare. Î"i potrivi vocea pe un ton
înghe#at.
— Nu credeam c! te voi vedea aici, Majiata. M! gândisem c! ai
oarece respect de sine.
Majiata încerc! s! r!spund!, dar înso#itorul ei o opri.
— Sper c! m! ve#i ierta, îns! gre"eala este a mea. Sunt nou-venit
aici. Invita#ia de la bunicul vostru a fost nea"teptat! "i s-a dat de
în#eles c! Lady Majiata poate veni.
Vorbea foarte precis "i cu un accent deseian. Tunica sa de m!tase
purpurie fusese tivit! cu aur, de"i c!ma"a "i pantalonii erau de un
albastru-închis. E"arfa alb!, care-i încingea mijlocul, sugera doliul,
îns! felul în care era legat! semnala c! statutul s!u era de exilat.
Ceea ce l-ar face...
Nirati f!cu o plec!ciune pe m!sura condi#iei lui, îns!, din
curtoazie, r!mase cu capul plecat mai mult decât s-ar fi cuvenit.
— Ierta#i-m!, Conte Aerynnor, pentru c! am fost atât de
nepoliticoas!. Sunte#i un oaspete binevenit. Bunicul meu va fi f!r!
îndoial! încântat c! a#i luat sugestia în considerare.
B!rbatul întoarse plec!ciunea "i o trase "i pe Majiata în jos, dup!
el. Ridicându-se, zâmbi f!r! grab!, din#ii albi desp!r#indu-i barba
neagr! "i musta#a. Ochii de un albastru-deschis str!luceau pe un chip
pl!cut. Cicatricea scurt! de pe obrazul drept nu f!cea decât s!
accentueze tr!s!turile lui aspectuoase. Faptul c! p!lise la reac#ia ei
fa#! de Majiata îi câ"tigase respectul lui Nirati. Mai mult, ea
considerase întotdeauna accentul deseian interesant.
87
 — V! rog, spune#i-mi Junei. Titlul meu de-abia dac! mai
conteaz!, pentru c! propriet!#ile familiei mele au fost confiscate de
Coroan!.
— Am auzit relat!ri despre asta, Junei.
Nirati zâmbi "i-i pl!cu rostogolirea pe limb! a numelui.
Disconfortul Majiatei nu f!cea decât s!-i m!reasc! satisfac#ia.
— $ti#i c! Prin#ul Pyrust a promis c! va veni "i el?
Junei se încrunt! o clip!, apoi d!du scurt din cap.
— Mi-am asumat acest risc, din moment ce-i aici, în Moriande.
Dar pân! n-a#i pomenit de asta nu m-am gândit cum m-a" putea
sim#i. Nu voi crea nici un fel de probleme în leg!tur! cu aceast!
chestiune. V! mul#umesc c! m-a#i prevenit. Dac! v! pot ajuta cu
ceva, nu trebuie decât s!-mi spune#i.
— Dou! lucruri. Ambele, simple, dac!-mi îng!dui#i.
— Fiind gazda mea, v-a" face aceste servicii chiar dac! ar fi
complicate.
— Mul#umesc, îi surâse ea. Primul ar fi s! o #ine#i pe Majiata
departe de fra#ii mei, de amândoi chiar.
Junei privi spre Majiata. Ea se înro"i, iar el d!du din cap.
— $i al doilea?
Nirati se uit! fix în ochii Majiatei.
— S!-mi oferi#i mie ultimul dans al serii, Junei.
88
9
Ziua a 2-a, Festivalul Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Primele dou! lucruri care se întâmplar! la intrarea în Marea Sal!
de Bal nu-l surprinser! deloc pe Keles Anturasi. G!rzile keru îi
l!saser! s! treac!, pe el "i pe fratele s!u, de parc! nici nu i-ar fi
observat, ceea ce-l f!cuse s! împart! cu Jorim un mic zâmbet secret.
Keru, fiind înalte, puternice "i atr!g!toare, erau de mult! vreme
obiectul fanteziilor multora dintre tinerii nalenieni. De"i "tiau cu to#ii
c! femeile keru nu se l!sau atrase în aventuri carnale, pove"tile
despre leg!turi nepermise abundau, întotdeauna i se întâmplase
prietenului unui prieten, a"a c! verific!rile erau imposibile "i visele
adolescen#ilor nu piereau niciodat!.
Odat! în!untru, fratele s!u se pierdu imediat în mul#ime, fapt
anticipat de Keles. Jorim î"i începu explorarea închipuind o volut!
prin grupul marcat de prezen#a celor mai frumoase femei. Î"i devie
apoi drumul spre ringul de dans din apropierea muzican#ilor, iar
reputa#ia sa de dansator îi f!cuse pe mul#i s! anticipeze aceast!
alegere.
Al doilea fapt fu venirea surorii sale, umplând golul l!sat de Jorim.
Îngrijorarea ei vizibil!, oglindit! pe fa#!, îl f!cu s! se preg!teasc!
pentru unele probleme.
— Bun! seara, Nirati& Bucuria Festivalului fie cu tine!
— $i cu tine, frate.
Îl lu! de bra# "i-l trase spre col#ul din nord-vest al înc!perii, acolo
unde mul#imea se sub#ia.
— Mama m-a rugat s! nu-l scap pe Jorim din ochi. Ambasadorul
din Viruk a venit cu consortul ei, care este un r!zboinic. Mama se
teme c! el s-ar putea s! fi auzit pove"tile despre uciderea de c!tre
89
Jorim a unor viruki în c!l!toriile sale. Dac! se pune s!-l provoace pe
Jorim...
— Jorim va accepta. $i orice s-ar întâmpla, ar fi necazuri. Vrei s!
te ajut?
— Nu, îns! m! tem c! m! va #ine ocupat! toat! seara. Trebuie s!
te mai previn asupra unui lucru.
— Poftim?
— Majiata este aici. A venit cu un nobil deseian exilat, familia
Aerynnor. Bunicul i-a trimis o invita#ie "i a dat de în#eles c! o poate
aduce "i pe Majiata. El pare foarte amabil, în timp ce ea... este ea
îns!"i.
Keles sim#i un "arpe ghimpat începând s! i se r!suceasc! în
r!runchi.
— Vrei s! m! #in departe de ea? Nu-mi pas! deloc dac! este aici.
Sublinie ultima afirma#ie, sperând s! fie amândoi convin"i c! ar
putea fi adev!rul.
— M! bazez pe tine c!-#i vei folosi judecata "i c! totul va fi bine.
Nirati îl s!rut! pe obraz.
— De fapt, vreau s! te distrezi. Am s!-l feresc pe Jorim de
necazuri, cel pu#in în noaptea asta. Apoi va fi responsabilitatea ta
pentru tot restul Festivalului.
— Grozav, oft! Keles, îns! reu"i s! zâmbeasc!. Distreaz!-te "i tu
cât po#i. Am s! fiu cu ochii în patru.
— Prea bine. Te iubesc, Keles.
— $i eu pe tine, Nirati. Du-te.
Sora lui plec! într-o fâlfâire de m!tase aurie, îns! Keles mai
r!mase pu#in în col#. Faptul c! Majiata preferase s! vin! la ziua
bunicului s!u îl surprindea. În scurtul interval trecut de când fusese
nevoit! s!-i înapoieze inelul, se gândise din nou la idila lor. De"i
fuseser! logodi#i de doi ani, el petrecuse o mare parte a tim pului
mergând spre apus, pentru a termina o ridicare topografic! a bra#elor
navigabile ale Râului de Aur. În vremurile de odinioar! ale
Imperiului, se putea c!l!tori din Marea Întunecat! pân! pe coaste,
îns! ghe#arii ap!ru#i la Urgie aduseser! multe aluviuni în râu. Prin#ul
voia s! "tie ce trebuia f!cut pentru ca râul s! devin! din nou potrivit
pentru comer#, iar Qiro îi predase sarcina lui Keles.
90
Când se afla în Moriande "i nu lucra, participa la evenimentele
sociale. La o astfel de ocazii îl înso#ise Majiata "i-i fusese o
companioan! perfect!. Era politicoas! "i istea#!, salvându-l atunci
când entuziasmul s!u îl îmboldea s! intre în detalii, explicând lucruri
care pe al#ii îi plictiseau de moarte. Când erau singuri, "i fuseser!
câteva momente pre#ioase de intimitate în afara patului, Majiata
renun#a la maturitatea afi"at! în public "i devenea preten#ioas!,
cerând daruri "i f!când crize de nervi copil!re"ti. Avusese un
sentiment de vinov!#ie pentru c! petrecuse atât de mult timp
desp!r#it de ea, a"a c!-i suportase toanele gândindu-se c! va fi mai
bine odat! ce se vor fi c!s!torit.
Îns! nu cu mult timp în urm!, începuse s! vad! ceea ce probabil
c! Nirati remarcase înc! de la început: c! lucrurile nu se vor îndrepta
niciodat!. În timp ce unii oameni sunt capabili s! se schimbe,
majoritatea nu pot. Majiata nu avea nici un motiv s! se schimbe
pentru c! de la Keles ob#inea absolut orice. Iar familia ei avea cu
siguran#! grij! s!-i spun! c! tot ceea ce f!cea era bine.
Keles se înfior!. Din anumite puncte de vedere, ar fi fost mai u"or
totul dac! oamenii ar fi fost a"a cum se zvonea c! erau sothii. Ei
treceau prin fiecare stadiu al vie#ii cu o perioad! de hibernare între
ele. La fel cum "i omizile se transform! în fluturi, de"i schimb!rile la
sothi nu erau deloc atât de frumoase, ei atingeau anumite puncte în
via#! când erau necesare schimb!ri radicale. Legendele spuneau c!
g!seau un loc de hibernare, unde petreceau luni sau chiar ani pentru
a-"i reorganiza modul de gândire, apoi î"i schimbau forma într-una
potrivit! "i ie"eau la lumin! ca ni"te fiin#e noi, înfruntând lumea cu
mult mai mult! în#elepciune.
Iar despre sothii gloon se spune c! sunt capabili s! vad! chiar #i în
viitor, de#i s! fii v!zut de unul poate aduce consecin"e teribile. Keles
zâmbi. Unul trebuie s! m! fi v!zut când i-am fost prezentat Majiatei.
Î"i dori s! poat! s! "i-o scoat! din minte, îns! nu era chiar atât de
u"or. Î"i amintea zâmbetele "i gânguritul ei. De"i ea nu fusese prea
atent! cu nevoile lui, tot î"i dorea o leg!tur!. Voia pe cineva care s!-l
priveasc! în miez de noapte cu ochii înc!rca#i de dorin#!, iar
sentimentul c! nu va mai cunoa"te asta îl f!cu s! simt! c! i se strânge
stomacul de team!.
91
 Scutur! din cap, privindu-"i fratele care trecea de la un grup femei
la altul. Jorim era un adev!rat jaecai în arta flirtului. P!rul, vân!taia
de la ochi "i pove"tile pe care le genera îi confereau un aer exotic. Era
s!lbatic "i imprevizibil, iar femeile civilizate din capital! tânjeau dup!
a"a ceva.
În timp ce eu sunt doar previzibil.
Keles oft!. Femeile nu se înghesuiser! niciodat! în fa#a lui, a"a
cum f!ceau cu fratele s!u, "i era unul dintre motivele pentru care se
îndr!gostise atât de tare de Majiata. Îl jucase bine pe degete, f!cându-
l s! se simt! dorit. În timp ce el chiar voia pe cineva cu care s!-"i
împart! via#a, o parte din el se întreba cum ar fi putut afla vreodat!
dac! fusese am!git sau interesul ei era real.
Pocnetul sec al cap!tului suli#elor g!rzilor b!tând podeaua anun#a
sosirea cuiva important. Privi spre intrare, a"teptându-se s!-l vad! pe
Prin#ul Cyron "i suita sa, îns! în locul lui ap!ru un singur b!rbat,
înalt, înve"mântat complet în albastru-închis, cu excep#ia unei
panglici aurii care se r!sucea în jurul bra#ului stâng. Prin#ul Pyrust
din Deseirion a"tept! ca g!rzile keru s!-"i îndrepte suli#ele, s! nu
trebuiasc! s! se aplece pentru a trece de vârful lor. A"tept!, îns! "i ele
f!cur! la fel, îmbunându-se numai dup! atâta timp cât e necesar s!
faci o plec!ciune de respect cuiva de rang imperial.
B!rbatul trecu de intrarea s!lii de bal, apoi se opri, dând g!rzilor
posibilitatea s!-i priveasc! spatele neprotejat. Ridic! mâna stâng! "i
începu s!-"i mângâie barbi"onul. De"i barba "i p!rul s!u castaniu-
deschis erau înc!run#ite, nu ar!ta cine "tie cât de b!trân. Dar, chiar "i
de la distan#!, Keles putea vedea c! Prin#ul pierduse dou! degete de
la mâna stâng!. Un inel mare cu sigiliu se afla pe ceea ce mai
r!m!sese din degetul mijlociu.
Chiar "i Keles cuno"tea povestea inelului. De"i cucerirea regatului
Helosunde avusese loc cu mult înainte ca Pyrust s! se fi urcat pe
tronul deseian, spi#a regal! din Helosunde nu fusese eliminat!. Dup!
ce Pyrust devenise prin#, a fost organizat! o puternic! incursiune în
Helosunde, iar prin#ul însu"i a fost cel care a condus armata. În
timpul campaniei a fost atacat "i r!nit, pierzându-"i dou! degete "i
inelul cu sigiliul de stat deseian. A supravie#uit, iar în b!t!lia
urm!toare a zdrobit for#ele helosundiene, ucigându-l pe Prin#ul
92
Mo"tenitor. Noul inel cu sigiliu de stat pe care "i-l confec#ionase era
f!cut din coroana pe care o luase de pe capul prin#ului. Keles înaint!
spre Prin# s!-l întâmpine, iar acesta, v!zându-l, porni "i el în direc#ia
lui. Ridicase chiar "i mâna, s! nu-l piard!. La distan#a de trei metri,
Prin#ul se opri, permi#ându-i lui Keles s! fac! plec!ciunea, apoi îi
întoarse gestul într-o manier! plin! de respect.
Pyrust îl examin! din cap pân!-n picioare.
— Se vede clar c! e"ti un Anturasi. E"ti Keles, dac! nu m! în"el?
— Sunt onorat, Alte#!.
— Onoarea-i de partea mea. Am tot visat s! ne întâlnim.
— Sper c! este un vis frumos.
— Destul de frumos. Prin#ul se apropie "i zâmbi cu pruden#!.
Anturasikun este încânt!tor. Am visat c! m! plimbam pe aici
împreun! cu fratele meu, Theyral. Lui i-ar fi pl!cut foarte mult acest
loc.
— N-am "tiut c! ave#i un frate, Alte#!. Nu v-a înso#it?
— Nu, e mort.
Pyrust î"i ridic! mâna dreapt!.
— Î#i mul#umesc, deja, pentru înc! nem!rturisita simpatie.
Uneori îi simt lipsa. $i nu regreta c! nu l-ai cunoscut, pentru c!
familia mea este obscur!. Îns! a ta este bine cunoscut! în afara
Nalenyrului, iar munca voastr! este obiectul invidiei oric!rui
cartograf, de oriunde. Acum în#eleg foarte bine de ce Prin#ul Cyron
v! p!ze"te cu atât de mult! gelozie.
— Preocup!rile Prin#ului pentru bun!starea noastr! sunt foarte
apreciate. Servi#i pu#in vin, Alte#!? A" fi onorat s! v! aduc, se oferi
Keles, ca s! treac! de o anumit! stânjeneal!.
— Mai stai pu#in.
Pyrust se apropie, î"i coborî glasul "i puse mâna pe bra#ul lui
Keles.
— Am auzit de lucrarea f!cut! de tine, dup! ce ai studiat Râul de
Aur. $tii c! Râul Negru curge prin mijlocul #!rii mele?
— Da, milord, îl aprob! Keles, de"i Râul Negru forma de mult!
vreme o grani#! natural! între Deseirion "i Helosunde. Este unul
dintre cele trei mari râuri.
93
 — Nu trebuie s! fii politicos, Keles Anturasi, pentru c! te v!d
stânjenit.
— Ierta#i-m!, sire.
— Poate c! eu te-am f!cut s! te sim#i a"a, la un anumit moment,
îns! stânjeneala ta este bun!. Reprezint! o m!sur! a loialit!#ii tale.
Mâna lui Pyrust se ridic!, atingând cu degetele una dintre
panglicile purpurii care ornau umerii lui Keles.
— Am nevoie de un studiu topografic al Râului Negru.
— M! tem, Alte#!, c! nu voi putea prelua o asemenea misiune.
— Oh, da, desigur. Nu #i-a" cere asta chiar #ie, îns! m! întrebam
dac! nu cumva cuno"ti vreun alt cartograf, aici sau pe domeniul meu,
în care ai putea avea încredere s! duc! la cap!t o asemenea comand!.
Pyrust trase de panglica purpurie, apoi îi d!du drumul.
— Bineîn#eles, dac! vreodat! ai ajunge s! consideri Nalenyr un
loc în care nu mai po#i tr!i, te pot g!zdui oricând la mine pe
domeniu.
— Alte#a Voastr! este foarte generos. Am în#eles c! Deseirion este
o #ar! frumoas!.
— Are farmecul ei, de"i "tii foarte bine c! ghe#arii care au
îngreunat Râul de Aur au ras pân! la roc! por#iuni din regatul meu.
De aceea suntem atât de duri, lucr!m din greu s! ne câ"tig!m
existen#a. Astfel, suntem foarte dornici s! ne îmbun!t!#im situa#ia.
A"a cum am spus, ajutorul t!u în privin#a Râului Negru ar fi foarte
apreciat. Dac! ai prelua o expedi#ie, sunt sigur c! informa#iile familiei
mele despre regatul meu ar fi mult amplificate. Poate c! am putea
discuta asta cu bunicul t!u, nu?
— Dup! cum dori#i, milord.
— Excelent, mul#umesc. Acum am s! gust pu#in vin, dac! nu te
superi.
Keles încuviin#! din cap "i-l conduse pe Prin# spre mesele cu
vinuri. Îl îndrum! departe de unchiul Eoarch, înspre locul unde se
g!sea cel mai bun vin. Se servi "i el cu o cup! de vin deseian, de"i, de
cele mai multe ori g!sea vinurile lor prea seci "i amare. Pyrust alese
unul dintre vinurile dulci din Erumvirine "i toastar! fiecare în
s!n!tatea celuilalt.
94
Câ#iva nobili din Nalenyr se apropiar! "i se prezentar!, sc!pându-l
pe Keles de îndatoririle sale de gazd!. Oricum, nu r!t!ci prea
departe, în caz c! era nevoie de el, iar Majiata "i înso#itorul ei se aflau
în stânga sa. Conversau cu un alt cuplu care i se p!rea cumva
cunoscut, îns! nu-"i putu aminti numele lor. Lâng! Majiata st!tea
ambasadoarea, consortul ei în!l#ându-se amenin#!tor al!turi de ea.
Aten#ia lui p!rea s! fie îndreptat! spre ringul de dans, "i în#elese, f!r!
m!car s! se uite, în primul rând, datorit! cântecului interpretat, c!
fratele s!u distra deja vreo tân!r!.
Din acel moment, lucrurile se precipitar!, iar Keles, de"i avea
crâmpeie de amintiri, numai ulterior, în urma discu#iilor cu familia, a
fost capabil s! reconstituie evenimentele. Privind în urm!, se
întrebase dac! nu existase cumva vreo prevestire, îns! nu g!sise
nimic, nici o iritare sau vreun semn de r!u augur, nimic, a"a c!
evenimentele se desf!"urar! f!r! nici un avertisment. $i foarte
dureros.
Sus, în col#ul de sud-est al înc!perii, g!rzile keru b!tur! în podea
cu cozile suli#elor. Acest lucru anun#a sosirea bunicului s!u. Qiro î"i
f!cea apari#ia, urma s! fie aplaudat "i l!udat. Dup! asta, urma s!
soseasc! Prin#ul Cyron, se rosteau discursuri, iar petrecerea continua.
Majiata se întorsese la auzul boc!niturilor "i se tr!sese înapoi,
uitându-se în sus. F!când asta, se ciocni de ambasadoarea din Viruk,
care tocmai în acel moment î"i ridicase cupa de vin la gur!. Ciocnirea
duse la v!rsarea vinului pe sânii "i roba ambasadoarei, p!tându-i-o de
parc! ar fi fost sânge. Ierariach "uier! un blestem în limba matern!,
care nu necesita traducere.
$i bra#ul Majiatei fusese afectat de izbitur!, iar vinul din cupa ei
se v!rsase pe mânec! "i rochie. Împurpurat! de ofens! la auzul
blestemului, se întoarse, într-o explozie brusc! de furie "i f!r! s! se
gândeasc!, o p!lmui pe ambasadoare pentru insolen#a ei. Avea ochii
îngusta#i de furie "i chiar deschisese gura s! pretind! s! i se cear!
scuze.
Îns!, chiar înainte s! fi putut rosti un singur cuvânt, r!zboinicul
viruk o trase cu o mân! pe ambasadoare în spatele s!u "i o ridic! pe
cealalt!. Ghearele erau încovoiate, iar mâna în!l#at! tremura în aer.
Keles î"i va aminti prea bine umbra ghearelor pe tavan. Apoi mâna
95
coborî într-o lovitur! fulger!toare, care era menit! s-o eviscereze pe
Majiata. Mâna era atât de mare în compara#ie cu tân!ra, încât
lovitura ar fi putut s-o taie în dou!.
Contele deseian o trase pe Majiata, r!sucind-o. Vinul se împr!"tie
ca sângele. Contele încerc! s! se interpun! între ea "i gheare, îns!
nici cu cel mai brav efort al s!u nu ar fi putut reu"i. Majiata, cuprins!
de furie, chiar se opuse, pecetluindu-"i soarta.
Keles, care v!zuse totul desf!"urându-se de parc! ar fi fost un soth
gloon "i citea viitorul, reac#ion! într-o clipit!. Se arunc! "i-l lovi pe
viruk dintr-o parte, cu ambele mâini. Impactul îi provoc! un "oc prin
tot corpul "i îi d!du palmele pe spate. Ar fi avut mai multe "anse dac!
ar fi încercat s! r!stoarne un obelisc de piatr!, îns! efortul s!u nu fu
chiar în van. Reu"i s!-l dezechilibreze pe viruk suficient, încât s!-l
fac! s-o rateze pe Majiata.
Din nefericire, saltul s!u îl aduse în raza de ac#iune a loviturii
r!zboinicului, care îl lovi cu podul palmei în omoplatul stâng,
îndoindu-i spatele. Cartograful s!lt! în aer "i zbur! drept în mul#ime,
împr!"tiind oamenii înainte de a se pr!bu"i cât se poate de dur. C!zu
pe burt! "i rico"a o dat!, apoi se rostogoli "i alunec!. Sim#ea ca o
piatr! rece pe spate, ceea ce-i spunea c! gheara sfâ"iase tunica,
c!ma"a "i carnea. Privi în spate "i v!zu sângele împr!"tiat pe podea.
Oh, asta nu-i bine deloc. Încerc! s!-"i recapete respira#ia, dar nu
putu. Apoi vru s! se ridice, îns! nu putu nici asta. Din fericire, înainte
ca panica s! pun! cu totul st!pânire pe el, le"in! când primele dureri
agonizante începur! s!-i macine spatele.
96
10
Ziua a 2-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron a"teptase, împreun! cu suita sa, chiar lâng! intrarea
în Marea Sal! de Bal. I-ar fi pl!cut s! intre imediat, îns! Ministrul s!u
de Protocol fusese foarte explicit, spunându-i c! trebuia s! intre
numai dup! salutarea sosirii lui Qiro Anturasi. Acesta putea fi privit
ca fiind mult mai important decât Prin#ul, ar fi fost recunoscut drept
gazd!, dar subordonat Coroanei.
De"i multe dintre aceste prevederi erau considerate de Cyron
drept neghiobii, se supuse. Tat!l s!u îi observase ner!bdarea înaintea
etal!rii unor astfel de maniere, îns! subliniase c! acestea constituiau
ligamentele "i tendoanele societ!#ii. Dac! le nesocotesc eu, al"ii vor
proceda la fel, iar întreaga societate se va pr!bu#i. Nu era sigur dac!
lua de bune toate vorbele tat!lui s!u, îns! în miezul Festivalului
men#inerea conven#iilor oferea anumite emo#ii ceremoniale.
%ipetele din interiorul s!lii sugerau îns! un alt fel de emo#ii. Cele
dou! g!rzi keru de la intrare #â"nir! în înc!pere "i Prin#ul î"i roti
privirile suficient de repede ca s! poat! vedea un trup inert,
înve"mântat în auriu, la cap!tul drumului prin aer. G!rzile, strigând
ordine "i agitând suli#ele, f!cur! un culoar spre punctul de plecare a
traiectoriei. Cyron se îndrept! spre locul unde c!zuse b!rbatul.
Violen#a îi încremenise de uimire pe mul#i din mul#ime, a"a c!
drumul Prin#ului nu era stânjenit de nimeni "i ajunse imediat lâng!
b!rbatul însângerat.
Keles Anturasi? Prin#ul nu "i-ar fi putut închipui ce-ar fi putut
face Keles pentru a fi victima unui asemenea atac. Jorim, da, îns!
Keles?
Se l!s! într-un genunchi, în stânga b!rbatului, iar o tân!r!
îngenunche în dreapta. Prin#ul o recunoscu pe Nirati "i observ! c!
97
rochia ei se înro"ise deja la genunchi. Încerca disperat! s!-l întoarc!
pe fratele ei, iar Prin#ul o ajut!.
Patru t!ieturi zdren#uite str!b!teau spatele tunicii lui Keles, în
stânga jos. Se terminau înainte de "ira spin!rii "i gâlgâiau de sânge,
f!r! s! #â"neasc!, iar Prin#ul consider! asta un semn bun. Nu fusese
t!iat! nici o arter!, dar cantitatea de sânge care-i n!cl!ia hainele "i
b!ltea pe podea nu l!sa nici o îndoial! despre profunzimea r!nilor.
Cyron î"i trase tunica, smulgând-o din centur!, "i o a"ez! pe
spatele lui Keles. Ap!s! r!nile cu mâna, iar Nirati îl imit!, în pofida
palorii fe#ei sale "i a tremurului buzei de jos. Mama ei se strecur! prin
mul#ime "i îngenunche lâng! Prin#.
— V! mul#umesc, Alte#!, îns! voi...
— Nu, Doamn! Anturasi, nu. Cyron î"i în!l#! capul. Unde-i
medicul meu? Geselkir! Vino aici sau tu "i întreaga ta "coal! ve#i fi
alunga#i din serviciul Coroanei.
Un b!rbat corpolent, îmbr!cat în roba purpurie oficial!, cu
pulpane lungi "i mâneci imposibil de largi, ap!ru la cap!tul dârei de
sânge.
— Alte#!?
— Ai de lucru aici, acum.
B!rbatul î"i ridic! mâinile, iar mânecile alungite îi atârnau moi la
genunchi.
— Dar cum r!mâne cu roba mea?
— Va fi giulgiul t!u dac! moare Keles Anturasi.
Una dintre g!rzile keru îl înghionti pe doctor la spate cu cap!tul
suli#ei. B!rbatul o lu! înainte împleticindu-se, iar pulpanele robei se
muiar! bine în b!ltoaca de sânge. Se chinui s! se a"eze în genunchi "i
prelu! îngrijirea de la Prin#, apoi începu s! dea dispozi#ii, punându-i
la lucru "i pe unii invita#i.
Prin#ul se ridic! "i urm! g!rzile în locul unde dou! keru îi
str!juiau pe ambasadoarea din Viruk "i pe consortul ei. În timp ce se
apropiau de viruki, g!rzile îi povestir! în "oapt! ce se întâmplase.
R!zboinicul î"i #inea mâinile ridicate, iar ghearele mâinii stângi îi
erau p!tate de sânge. Prin#ul mai observ! totodat! "i urma clar! a
unei palme pe obrazul ambasadoarei "i vinul v!rsat pe pieptul ei. În
98
stânga lor v!zu o tân!r! femeie, cu fa#a lipit! de pieptul unui b!rbat
înalt, purtând culorile unui exilat deseian.
Ambasadoarea f!cu o plec!ciune adânc!, iar r!zboinicul î"i coborî
fruntea.
— Prin#e Cyron, regret profund nepl!cerile create de consortul
meu. Cum este tân!rul Anturasi?
— Sângereaz!.
Cyron se întoarse "i privi spre nobilul deseian.
— Ce probleme are femeia ta?
— Era cât pe ce s! ajung! la fel ca Anturasi.
— Întoarce-te, fato. Prive"te spre mine.
Femeia se r!suci, f!r! a p!r!si îns! siguran#a oferit! de bra#ele
b!rbatului, apoi f!cu o plec!ciune foarte joas!.
— Ierta#i-m!, Alte#!.
— S! iert ce, copil!?
— Cineva m-a lovit peste bra#, Alte#!, iar vinul mi s-a v!rsat pe
rochie. E distrus!. Am reac#ionat imediat.
Fata începu s!-"i îndrepte spatele din nou, îns! Prin#ul mârâi.
— %ine-#i capul plecat. Este o petrecere unde e"ti invitat!, nu
gazd!. E"ti mult prea tân!r! ca s! fii o expert! în etichet!, "i, cu
siguran#!, nu suficient de "colit! ca s!-i disciplinezi pe cei care au
gre"it f!r! voia lor. Te-ai întors "i ai p!lmuit pe cineva care-#i era cu
mult superior. Pricepi?
— Da, Alte#!.
El privi din nou spre ambasadoare.
— Îmi revine mie îndatorirea de a stabili o pedeaps! care va fi
dus! la îndeplinire diminea#!. Voi accepta comentariile dumitale
asupra ei, Ierariach. O condamn la cinci lovituri de bici, pentru
p!lmuire "i ofensa adus!.
Ambasadoarea reflect! un moment, care se tot prelungi, pân!
când un scâncet scos de fat! îi oferi ocazia de a vorbi.
— Eu n-a" vrea s!-i fie spatele br!zdat de lovituri, când ceea ce
mi-a f!cut ea mie nu va l!sa urme.
— E"ti foarte amabil!, Ierariach. Compasiunea dumitale î#i face
cinste.
Cyron privi din nou spre fat!.
99
 — Ridic!-te, copil!.
Ea se îndrept! din plec!ciune, cu fa#a toat! un amestec de farduri
compromise.
— V! mul#umesc, milady.
Prin#ul desf!cu centura l!rgit! de la "old "i o azvârli.
— Ea poate c! este amabil!, îns! eu nu sunt atât de binevoitor.
Palma ta nu va l!sa cicatrice, îns! Keles Anturasi va avea patru, daca
tr!ie"te. A"a c! vei primi "i tu patru lovituri de bici, diminea#a, apoi
câte patru pentru fiecare an al vie#ii sale, dac! moare.
Fata gemu "i c!zu în genunchi.
— Dar ar fi o sut! de lovituri. A" putea muri.
Prin#ul se l!s! pe vine "i-i lu! b!rbia cu mâna stâng!, ridicându-i
fa#a.
— Nu, copil!. Voi avea grij! s! nu mori. Vei tr!i ca o oloag!,
spatele t!u va fi o mas! de cicatrice oribile. S! nu te îndoie"ti nici o
clip! c! nu voi porunci asta. Îl voi pune pe cel mai mare jaecaitsae s!
te biciuiasc!, iar dac! ai s! ajungi la optzeci "i unu de ani, vei retr!i
biciuirea în fiecare zi "i fiecare clip! a vie#ii tale.
Îi "terse sulimenelile împr!"tiate pe rob!, apoi se ridic! "i privi la
înso#itorul ei.
— O ve#i conduce acas!. Spune#i p!rin#ilor ei c! toate rug!min#ile
pentru cru#area ei au r!sunat în gol. Dac! a" mai auzi câteva, asta m-
ar irita.
— Dup! cum dore"te Alte#a Voastr!.
B!rbatul o lu! pe fat! în bra#ele sale "i o conduse dincolo de raza
de ac#iune a r!zboinicului viruk "i afar! din sala de bal.
Ambasadoarea ridic! mâna.
— M! voi retrage "i eu, #inuta mea nefiind potrivit! acum pentru
o petrecere. Îi voi cere îns! Prin#ului s! ia o hot!râre în privin#a
r!nirii de c!tre consortul meu a lui Keles Anturasi. Rekarafi va fi
pedepsit.
Cyron privi în sus, uitându-se în ochii întuneca#i ai r!zboinicului.
— Ai lovit ca s-o protejezi pe ambasadoare, nu?
R!zboinicul d!du din cap.
— Dac! ai fi l!sat lovitura s!-"i urmeze calea, cu ghearele
desf!cute, i-ai fi sfâ"iat cu totul spatele, rupându-i "ira spin!rii, da?
100
R!zboinicul d!du din nou din cap, iar ochii i se îngustar! o idee.
— Ai amortizat ceea ce-ar fi putut fi o lovitur! de moarte.
Ambasadoarea interveni înainte ca Rekarafi s! poat! da din cap.
— Cu toate acestea, ac#iunea sa a fost neglijent!, Alte#!. Ar trebui
precizat! o pedeaps!.
— V! voi spune doar atât, doamn! ambasador, continu! Cyron,
cu ochii închi"i pe jum!tate. O voi pedepsi pe fata care v-a ofensat. În
sarcina voastr! va c!dea alegerea unei pedepse potrivite pentru
Rekarafi.
Ierariach f!cu o plec!ciune gra#ioas!.
— Alte#a Voastr! este pe cât de în#elept, pe cât este "i drept. Dac!
pot fi de folos familiei Anturasi, doar spune#i-mi "i voi face tot ce-mi
st! în putere.
— Am notat. Mul#umesc.
Prin#ul îi întoarse plec!ciunea.
— M! întristeaz! faptul c! nu mai sta#i.
— Da, Alte#!, "i pe mine.
Ierariach se ridic!, apoi privi spre col#ul superior al înc!perii.
— Domniei Voastre, Qiro Anturasi, v! doresc s! v! bucura#i de
Festival, s!n!tate, o via#! îndelungat! "i mult! prosperitate. Ierta#i-ne
pentru acest incident.
Interpelarea virukian! îi atrase lui Cyron, pentru prima dat!,
aten#ia asupra prezen#ei în înc!pere a lui Qiro Anturasi, de"i ar fi
trebuit s-o simt! numai prin fierbin#eala mâniei sale. B!trânul î"i
alesese robele din cea mai fin! m!tase aurit! "i pusese s!-i fie brodate
stele purpurii. Pe piept purta un medalion solar, iar pic!turi aurii îi
luceau în p!r, pe frunte "i pome#i. Acolo, înspre r!s!rit, Qiro
str!lucea ca un soare, iar ochii s!i sp!l!ci#i aruncau fl!c!ri.
Cyron se plec! adânc în direc#ia lui, apoi se ridic!.
— Pe când aceast! dinastie avea cam vârsta dumitale, Qiro
Anturasi, era un domeniu provincial, lipsit de în#elegerea adev!rat! a
propriei sale geografii. Acum, ajuns la dublul vârstei dumitale,
Nalenyr se avânt! din nou spre t!râmuri care nu existau înainte s! le
pune#i pe hart!. Sunte#i cel mai important dintre to#i cet!#enii "i prin
viitorul vostru sunt asigurate prosperitatea "i fericirea noastr!. V!
celebr!m ziua de na"tere cu întregul nostru respect "i adora#ie.
101
 Furia din ochii lui Qiro se mai domoli, îns! Cyron "tiu c! mai era
ceva.
Nu avea nici o idee despre ce putea fi, îns! sim#!mântul c! urma
ceva i se accentua când Qiro începu s! vorbeasc!. Glasul îi r!m!sese
tern, doar pu#in mai aspru, "i umplea cu u"urin#! vastitatea înc!perii.
— Prin#e Cyron, sunte#i mult prea generos sugerând c! s-ar putea
s! fi avut un rol atât de puternic "i important în istoria principatului,
pentru c! nu sunt decât un simplu scrib de pergamente. Familia mea,
fratele meu, nepo#ii, str!nepo#ii "i chiar str!-str!nepo#ii, a pref!cut
h!r#ile în realitate. Unii m-ar putea considera drept o min! de aur,
îns! ei sunt minerii, "i ce-ar putea face unii f!r! ceilal#i? Îns! nu mi-
am uitat nepo#ii. Nirati este bucuria mea. Îmi aduce lumin! în via#!,
cu cântecele, cimiliturile "i dojenile blânde, atunci când, fiind a"a
cum sunt, devin aspru.
Qiro începu s! p!"easc! nervos "i Cyron recunoscu într-o clip!
mersul "i r!sucirile bru"te ale unui animal de prad! în cu"c!,
devenind, încet, din ce în ce mai agitat.
— La vârsta mea se obi"nuie"te s! cedezi afacerea familiei
genera#iei urm!toare. Fiul meu nu mai este demult, a"a c! ar r!mâne
pe umerii fiilor s!i s! mo"teneasc! mantia pe care o port. Oricare din
ei este merituos, în vreme ce fratele meu "i progeniturile sale sunt
minerii care scot aurul, nepo#ii mei sunt prospectorii care afl! noi
filoane pentru a fi exploatate. F!r! ei, mina ar fi curând epuizat!.
Gesticula neglijent spre ringul de dans.
— Jorim este mai mult decât un cartograf. Este explorator "i
aventurier. Aduce cu el mai mult decât h!r#i. Vine acas! cu animale,
flori "i fructe, leacuri, mirodenii "i orice altceva ar putea intra într-o
cal!. De asemenea, aduce cu el obiceiuri str!ine, care apoi devin o
mod!, ori ajung s! scandalizeze ceea ce este deja o mod!. Cred c!,
pentru el, oricare dintre rezultate este acceptabil.
Câteva râsete r!zle#e salutar! observa#iile, iar Qiro le accept! cu
un gest din cap.
— A" fi preferat s!-l am pe Jorim aici, cu mine, preg!tindu-l s! m!
înlocuiasc!, îns! trebuie pus! la cale o expedi#ie grandioas!. Prin#ul
Cyron a construit "i armat, în marea sa d!rnicie, nava Lupul furtunii,
special pentru aceast! c!l!torie îndelungat! a marilor descoperiri. Nu
102
exist! nimeni mai potrivit pentru a servi pe aceast! nav!. Îi acord
cinstea lui Jorim. Nu numai c! nava se va întoarce în Moriande cu
bog!#ii neb!nuite în cal! "i pove"ti a"ijderea, dar informa#iile despre
lume dobândite astfel vor rezolva multe mistere.
Cyron î"i ridic! fruntea "i-"i îndrept! spatele, auzind pocnetul
vertebrelor rea"ezându-i-se la loc. Sentimentul s!u de nelini"te
începu s! se amplifice. Prima parte a discursului fusese rostit! de
parc! ar fi fost preg!tit dinainte, îns! Qiro deviase destul de repede
de la el. Prin#ul b!nuia c! b!trânul inten#iona s!-l supun! pe Jorim la
servitudine "i captivitate în Anturasikun, pedepsindu-l pentru numai
zeii "tiau ce vin!. Iar dac! Jorim nu fusese destinat de la început s!
plece cu Lupul furtunii, ar fi mers Keles.
Qiro zâmbi cu încetineal!, oprindu-"i umbletul.
— M! gândisem c!, poate, Keles s-ar bucura s! r!mân! în
Moriande, s! m! ajute la munca mea, îns! acum v!d c! este un tân!r
plin de fantezie "i cu un sim# al romantismului care conduce la
aventur!. Mai exist! ceva, îndelung contemplat de mine. A" fi vrut s!
plec chiar eu, din nou, îns! nu mi s-a acordat niciodat! permisiunea
de a face asta. Alte#!, Domnia Voastr! "i cu mine am discutat de
multe ori, îns! s-a hot!rât c! este o expedi#ie care n-ar putea avea loc
niciodat!.
B!trânul î"i încle"t! mâinile la spate "i începu s! le explice
invita#ilor, a"a cum f!cuse adesea "i cu Cyron:
— A"a cum "tim cu to#ii, înainte de Urgie Imperiul f!cea comer#
cu na#iuni apusene îndep!rtate, folosindu-se de Drumul
Mirodeniilor. Aceast! rut! î"i urma traseul dinspre Imperiu, prin
provinciile Solaeth "i Dolosan, prin Ixyll "i mai departe. În Ixyll,
împ!r!teasa Cyrsa – de la al c!rei nume se trage "i cel al Prin#ului
nostru – a atras hoardele de turasynzi "i le-a nimicit, declan"ând
Urgia. Dup! cum poveste"te istoria, a"a s-a închis Drumul
Mirodeniilor pentru totdeauna. Îns!, în decursul veacurilor, haosul
prea multor vr!jitorii s-a diminuat. Magia nu mai exist! deloc în
Solaeth "i este foarte rar! în Dolosan. Keles, puternicul "i bravul meu
nepot, se va reface de pe urma r!nilor. Sunt sigur de asta. Are o
voin#! prea puternic! pentru ca ni"te zgârieturi s!-l r!pun!.
103
 Qiro d!du încrez!tor din cap, în timp ce invita#ii aplaudau,
politico"i "i nu prea cu via#!, iar Prin#ul nu-"i putea da seama dac!
aplaudau expedi#ia, ideea refacerii lui Keles sau pentru c! le era
team! s! nu-i vad! Qiro c! nu b!teau din palme.
— Imediat ce Keles se va îns!n!to"i, va face studii topografice
pentru Drumul Mirodeniilor, cu aceea"i pricepere cu care a realizat "i
cercet!rile pân! la cursul dinspre apus al Râului de Aur. Va pleca în
ceea ce, timp ce "apte sute dou!zeci "i nou! de ani, a fost un t!râm al
necunoscutului. Îl va cuceri sau va fi învins de el, iar eu nu am nici un
fel de dubii despre ce se va întâmpla.
B!trânul b!tu din palme, apoi lu! cupa de vin de pe bra#ul jil#ului
s!u. Ridicând-o, î"i îng!dui o clip! s!-"i lase privirea s! r!t!ceasc!
prin mul#ime.
— $tiin#a este victoria noastr! asupra lumii "i merit! orice pre# pe
care l-am putea pl!ti.
Prin#ul nu avea cup! "i fu bucuros. Î"i încruci"! privirile cu Qiro "i
în#elese imediat c! b!trânul îl voia mort pe Keles. Cyron spera c!
motivele "i conflictele care ar fi putut z!misli o asemenea ur!
r!m!seser! ascunse îndelung în interiorul clanului Anturasi, pentru
c! alternativa sugera o sminteal! a lui Qiro, în fa#a c!reia Cyron era
dezarmat.
Dac! îl ucizi pe Keles pentru c! r!nile lui "i-au compromis
intrarea... Prin#ul scutur! din cap. N-ar putea fi asta. Nici chiar zeii n-
ar putea fi atât de capricio#i.
Qiro î"i înclin! capul spre Prin#, apoi b!u.
Nu, nici un zeu n-ar putea fi atât de capricios. Îns! un om care se
crede zeu u#or ar c!dea în ispit!.
104
11
Ziua a 3-a, Festivalul Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului Imperial Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Moraven Tolo str!b!tu cimitirul în umbra lui Grijakun. Locul
fusese amenajat cu mici dealuri "i v!i, crânguri "i garduri vii, care
ascundeau mausoleele unul de cel!lalt. Trecu de locurile de veci ale
poe#ilor "i preo#ilor, negustorilor, nobililor "i r!zboinicilor. Fiecare
avea ofrande a"ezate înainte: unele erau bucate, multe aveau
lumân!ri, altele teancuri de faetsun – ciuda#ii bani de hârtie pe care
preo#ii îi vor aduna mai târziu "i-i vor arde. Se vor ridica precum
fumul spre Ceruri, iar cenu"a se va scufunda în Iaduri, pentru ca
beneficiarii lor s!-i aib! de cheltuial! pe lumea cealalt!.
Ducea cu el mic urcior, înf!"urat într-o pânz!, s!-i p!streze
con#inutul cald. De"i vara nu p!"ise înc! spre toamn!, noaptea fusese
rece. A"a cum se a"teptase, îl g!si pe Ciras Dejote stând cu picioarele
încruci"ate în fa#a mormântului unde-l l!sase, cu spada b!gat! în
teaca a"ezat! de-a lungul coapsei. Tân!rul se preg!ti s! se ridice când
Moraven p!"i inten#ionat peste un vreasc "i-l rupse, îns! serrcaiul îi
f!cu semn s! r!mân! a"ezat.
— A fost o noapte lung! "i rece.
Moraven se a"ez! pe vine "i puse urciorul înaintea lui Ciras.
Scoase capacul "i un abur aromat de sup! de pui umplu aerul.
— Vre#i s! mânc!m împreun!?
Tân!rul cl!tin! din cap, de"i un chior!it de ma#e îl d!du de gol.
— V! rog, Maestre, mânca#i. Iar dac! mai r!mâne ceva, am s! m!
înfrupt "i eu.
— Foarte bine.
Moraven se ridic! "i puse din nou capacul urciorului.
— Ai ceva s! m! întrebi?
— Nu, Maestre.
105
 — Nu? Gura ta minte mai bine decât burta ta. Ne-am întâlnit în
prima noapte de Festival. Am acceptat s! te iau ca elev. Erai mai mult
decât doritor, dar, cu toate astea, n-ai nici o întrebare?
— Nu, Maestre.
— Iar!"i nu? Ai venit atâta cale din Tirat s! g!se"ti un maestru
spadasin. Îmi e"ti încredin#at mie, de"i doreai s! intri în serrianul
Jatan. Nici o întrebare?
— Nu, Maestre.
De pe chipul "i din glasul lui Moraven se topi orice urm! de
pl!cere.
— Dac! nu ai nici o întrebare, nu pot s! te înv!# nimic. Po#i foarte
bine s! te întorci în Tirat. Nu te întrebi de ce mi-ai fost încredin#at
tocmai mie?
Tân!rul ezit!, apoi d!du din cap.
— Ba da, m! întreb.
— $i?
— $i am presupus c! Marele Maestru Jatan a c!utat ce-i mai bine
pentru mine, a"a c! m-a încredin#at domniei voastre.
— Foarte bine, îl aprob! Moraven sprijinindu-se cu spatele de
col#ul mormântului unui poet. Ai venit s!-#i l!mure"ti aceast!
presupunere?
— Nu. Da, se fâstâci tân!rul "i-"i mi"c! stânjenit umerii. Sunt
sigur c! "ti#i ce face#i.
— Nu, nu e"ti, dar asta-i bine. Nici eu nu-s sigur.
Ciras clipi aproape "ocat, apoi privi în jos, s!-"i ascund! reac#ia.
Moraven îi acord! o clip! s!-"i refac! atitudinea. Când capul
b!rbatului se ridic! încet, maestrul spadasin continu!, l!sând s!-i
scape o urm! de zâmbet în col#ul buzelor.
— Dac! ai pus la îndoial! voin#a dicaiserrului Jatan, atunci #i-ai
pus "i alte întreb!ri. Ce altceva ai mai cump!nit?
Ciras î"i deschise gura, apoi o închise la loc. Toropeala care-l
afectase înainte disp!ru.
— Maestre, nu vreau s! dau dovad! de lips! de respect.
— Dar?
— De ce m! aflu aici? întreb! Ciras "i deschise bra#ele pentru a
cuprinde întregul cimitir.
106
— Tu de ce crezi c! e"ti aici?
— Nu "tiu. Mi-a#i spus s! a"tept aici. Am a"teptat. Nu m-am
clintit nici cu o palm!. Am fost vigilent. Am pândit fantome "i ho#i,
pe cei care fur! relicve, "i n-am v!zut nimic.
— Nimic?
— Am v!zut câte ceva, bineîn#eles.
Ciras î"i puse spada al!turi "i se ridic!. Se cl!tin! o clip!,
sprijinindu-se cu mâna de mormânt, apoi î"i îndrept! picioarele "i
f!cu vreo doi pa"i sacada#i.
— Am v!zut rubedenii "i admiratori aducând ofrande celor ale
c!ror monumente se înal#! aici. Cei mai mul#i erau t!cu#i, îns! unii
râdeau.
Moraven î"i l!s! zâmbetul s! se l!#easc!.
— Chiar râdeau? De ce s! fi f!cut asta?
— Nu "tia#i unde m-a#i l!sat? se mir! tân!rul, cu ochii c!sca#i.
— Spune-mi tu.
Ciras lovi în mormânt cu vârful pantofului.
— Acesta-i monumentul poetului "i dramaturgului Jaor Dirxi.
$ti#i cine era?
Moraven în!l#! din umeri.
— S-ar putea s!-mi mai amintesc o poezie, dou!.
— E faimos pentru satirele sale despre r!zboinici. Poeziile sale
ridiculizeaz! ceea ce suntem "i facem. Piesele sale de teatru ne
transform! pe to#i în bufoni. Unii cred c! sunt distractive. Ele
r!stoarn! ordinea natural!. Îi sl!vesc pe #!rani, înaintea spadasinilor,
pun pe acela"i plan combaterea l!custelor cu ap!rarea Imperiului de
hoardele barbare. Iar dac! o prin#es! nalenian! nu i-ar fi fost iubit!,
nici n-ar fi aici, iar scrierile lui ar fi fost uitate.
— $i nu #i-a pl!cut s! fii ridiculizat, un r!zboinic de straj! la
mormântul lui?
— Nu, nu mi-a pl!cut. Ciras se opri din mersul în sus "i-n jos "i se
uit! spre Moraven. Îns! am preferat asta decât umilirea de care-am
avut parte asear!, când m-a#i pus de paz! în curtea de la Trei Perle.
— Nu #i-a pl!cut aceast! sarcin!? în!l#! Moraven din sprâncene "i
deschise din nou capacul urciorului. Mi-am petrecut întreaga sear!
acolo "i chiar m-am sim#it bine.
107
 — Cum a#i putut? Trei Perle este unul dintre bordelurile de
notorietate în Moriande, ba chiar din întregul Nalenyr.
— Mai de grab! din toate cele nou! Principate.
— Atunci e chiar mai r!u, mârâi Ciras. Nu-i nici m!car local de
distrac#ii, ci, pur "i simplu, tractir al curvelor, venite dup! ce-au fost
la pescuit pe str!zi, g!sind b!rba#i "i femei cu caractere dubioase,
afla#i într-o stare de judecat! discutabil!, u"or de jumulit la pung!.
M-au v!zut acolo, m-au stârnit, m-au atins, mi-au "optit tot felul de
sugestii libidinoase "i obscene. Una "i-a servit clientul chiar acolo, în
fa#a mea, gemând, suspinând "i sco#ând "i alte zgomote destul de
nepotrivite pentru gâtlej.
Moraven sorbi pu#in din sup! "i-i l!s! c!ldura s! i se împr!"tie în
trup.
— $tiu c! a f!cut a"a. Eu am pl!tit-o.
— A#i pl!tit-o s! m! umileasc!?
Ochii lui Ciras se îngustar! "i furia i se strecur! în glas.
— Care a fost scopul atunci, doar s! m! umili#i? Sau m-a#i trimis
s! fac de paz! acolo pentru ca st!pânul bordelului s! v! pl!teasc!
pentru serviciu?
— Iar dac! ar fi a"a?
— Ar fi o tic!lo"ie.
— Chiar a"a? De ce?
Moraven #â"ni ridicându-se în picioare "i-"i l!s! mâna pe mânerul
spadei.
— Dac! sunt Maestrul t!u "i te n!imesc pe undeva, nu mi se
cuvine mie simbria ta?
Ciras ezit!.
— Da, îns!…
— Îns! ce? E ceva r!u s!-mi însu"esc plata ta pentru curvele cele
mai dec!zute, dac! vreau eu asta? N-ai avea nimic împotriv! s!
primesc mâncare de la fermieri în contul muncii tale. Atunci de ce nu
"i ceea ce au al#ii de oferit?
— Dar, Maestre, sunte#i un serrcai, nu?
— Adic!?
— Pute#i face mai mult de-atât& La fel cum "i eu pot mai multe
decât s! stau de veghe într-un cimitir, în vreme ce întregul ora"
108
s!rb!tore"te Festivalul Recoltei. Familia mea face parte din nobilimea
din Tirat. Avem bani. În cea de-a doua noapte de Festival, organiz!m
o petrecere m!rea#! pentru cei mai boga#i, mai în#elep#i "i s!rb!tori#i.
Dac! a#i fi venit la Tirat, a#i fi fost onorat la petrecere, Maestre. Vi s-
ar fi oferit orice a#i fi dorit. N-a#i fi fost nevoit s! c!uta#i târfele cele
mai dec!zute. V-am fi adus cele mai alese curtezane de pe insul!. Am
fi adus chiar "i una de pe continent, pentru domnia voastr!. Familia
mea ar fi f!cut asta. A"a ar fi f!cut.
Moraven î"i în!l#! din nou sprâncenele.
— Dar acum?
— Dup! felul în care m-a#i tratat? De ce-ar mai face-o? Ia-#i
dezonorat pe ei, pe mine "i chiar pe domnia voastr!. Nu mi-a" fi
putut imagina niciodat! c! a" putea fi folosit într-un mod atât de
jalnic. Am avut încredere în Maestrul Jatan, iar el m-a dat pe mâna
voastr!, un farsor care se împreuneaz! cu târfele cele mai de jos,
mâncate de boli, pl!tindu-le ca s! m! a#â#e cu trupurile lor
mizerabile. Sunte#i demn de respect, sau cel pu#in a"a ar trebui s! fie,
îns! nu pot s! nutresc altceva decât dispre#.
Moraven b!u din nou "i puse urciorul jos.
— Te po#i opri acum.
— S! m! opresc? De ce-a" face-o? V-a#i interesat dac! am
întreb!ri, a"a c! le am, continu! Ciras cu fa#a împurpurat!. De ce m-
a#i pus s! p!zesc tractirul? La ce-a putut servi asta? $i de ce sunt aici,
stând de veghe la mormântul unui poet care detesta atât de mult
ceea ce sunt eu?
— Opre"te-te& porunci Moraven "i ridic! mâna dreapt!, cu palma
în sus. $ezi&
Asprimea vocii sale îl f!cu pe Ciras s! cad! în genunchi. Î"i înclin!
capul în jos "i-"i puse mâinile pe coapse.
— Dup! cum dori#i, Maestre.
Moraven se l!s! "i el în genunchi "i rosti cu glas coborât:
— Folosul a ceea ce #i-am cerut s! faci "i ceea ce-#i voi cere s! faci
este c! toate aceste lucruri îmi permit s! te cunosc. Cu cât aflu mai
multe despre tine, cu atât mai bine. Cu cât "tiu mai multe despre
tine, cu atât mai bine voi putea s!-#i corectez gre"elile "i s! te
transform în serrdinul care po#i fi.
109
 Împinse urciorul cu sup! mai aproape de Ciras.
— Bea. E"ti fl!mând "i însetat. Dar f!-o încet. E fierbinte.
— Da, Maestre.
— D!-mi voie s!-#i spun ce am aflat pân! acum, Ciras.
Moraven îl l!s! s! bea "i s!-"i "tearg! stropii de sup! care-i
curgeau de pe buz!, înainte de a continua.
— Ai o viziune romantic! despre ce-ar trebui s! fie un spadasin.
N-am aproape nici o îndoial! c! ai "i ucis deja, probabil tâlhari "i ho#i
care pândeau oamenii de treab!. Probabil, chiar meritau s! moar!. Te
vezi f!când parte din marea tradi#ie eroic!, de genul celei pream!rite
în balade, poezii "i pove"ti, ilustrat! prin statui "i tablouri. Cuno"ti
lucr!rile autorilor imperiali clasici, precum Jontze "i Viron Dunnol,
mai degrab! ale ultimului, din moment ce-a fost "i el tot un serrcai.
%ii la cele Nou! Virtu#i, respingi cele Nou! Vicii "i inten#ionezi s!
treci cele Optzeci "i Unu de Teste pentru a fi un serveai Imperial.
Câte ai f!cut pân! acum?
Ciras de-abia dac! privi în sus, îns! în vorbele sale se strecur! o
und! de mândrie.
— Treizeci "i unu, Maestre.
— Mai mult de unul pe an, zâmbi Moraven. $i mai multe decât
am trecut eu.
— Poftim?
Ciras aproape c! sc!p! urciorul cu sup!.
— Maestre!
Ochii lui Moraven se îngustar!.
— Astâmp!r!-#i limba, pentru c! atunci când vorbe"te, urechile
nu aud nimic.
A"tept! pân! când tân!rul se lini"ti din nou, apoi continu!:
— Te întrebi despre sarcinile pe care #i le-am dat. Au fost exerci#ii
întru devenirea ta ca spadasin. Ele cuprind anumite reguli, cele pe
care le-ai presupus, "i altele care exist! dincolo de în#elegerea ta. Au,
toate, lec#ii în spatele lor. Ai refuzat lec#iile "i ai urmat numai regulile
"tiute de tine. S!-#i explic. Regulile "tiute de tine sunt cele acceptate
în urma lecturilor "i antrenamentelor de dinainte. Accep#i c!, fiind
Maestru al t!u, pot s!-#i dau un ordin, iar tu s! te sim#i îmboldit de
onoare s!-l execu#i f!r! crâcnire. %i-am spus, noaptea trecut!, c!
110
doresc s! stai „de straj!” aici. Tu ai în#eles din asta s! r!mâi lipit de
acest loc, unul friguros, care te expunea ridicolului "i pe deasupra ai
"i fl!mânzit.
Ciras se încrunt!, îns! nu rosti nimic.
Moraven zâmbi.
— Foarte bine. Erai fl!mând, totu"i, ai r!mas aici, într-un loc
unde oamenii aduc mâncare, poman! pentru mor#i. Te aflai într-un
loc al bel"ugului, "i, cu toate astea, jinduiai.
— Dar, Maestre, mâncarea este o ofrand! pentru mor#i "i pentru
zei. S! #i-o însu"e"ti ar fi...
— Ar fi ce? N-ai v!zut niciodat! viermii ie"ind "i înfruptându-se
din pr!jituri "i fructe?
— Da, bineîn#eles.
— I-au tr!snit, cumva, zeii? S-au ridicat spiritele mor#ilor s! le
protejeze?
Moraven continu! cu glas mai sc!zut.
— Preo#ii din Grija sunt arareori sl!b!nogi, de"i-l venereaz! pe
zeul Mor#ii. Tu crezi c! toat! mâncarea asta este ars! pentru
sacrificii?
— Nu, îns!... nu-i bine.
— Foarte bine, Ciras. Asta spune multe despre caracterul t!u, c!
e"ti dispus s! înduri disconfortul când ceva se împotrive"te codului
t!u moral.
Moraven d!du încurajator din cap "i-i f!cu semn s! mai bea sup!.
— Îns! trebuie s!-#i aminte"ti c! sunt momente când
circumstan#ele te oblig! s! tratezi lucrurile în maniere diferite de cele
dorite de tine. Rar! este fapta rea care s! nu poat! fi reparat! mai
târziu. De fapt, toate se pot repara, în afar! de una.
— Iar aceea?
Ciras închise ochii, iar ro"ea#a îi aprinse obrajii.
— Ierta#i-m!, Maestre. Sunt aici, chiar în miezul r!spunsului.
— Da. De ce crezi c! te-am pus s! "ezi aici, noaptea trecut!, când
nu puteai decât s! auzi zarva Festivalului "i s! vezi luminile lui?
Pentru c! to#i cei care se afl! aici s-au bucurat, cândva, de Festival.
Ceea ce tu sau eu nu le putem lua niciodat!.
111
 — M! ierta#i, maestre, dar asta are în#eles. Dar de ce tocmai Casa
la Trei Perle?
— Sperasem ca "i asta s!-#i fie ceva evident, oft! Moraven. Acolo
ai putut vedea pasiunile care ard în inima tuturor oamenilor. Fiecare
dintre cele Nou! Virtu#i respinge o pornire aclamat! de cele Nou!
Vicii. Desfrânarea este una, iar ea este numit! dorin#! într-o cas! de
moravuri u"oare "i, astfel, devine acceptabil!. Problema este c!
oamenii au tot felul de porniri, sim#iri pe care nu sunt capabili s! "i le
controleze. Dac! le pot controla, asta se întâmpl! numai pentru pu#in
timp. Tu #i le-ai înfrânat pe ale tale noaptea trecut!, f!r! s! #i se
cear!. %i-am spus doar „stai aici”, nimic mai mult. Dac! ai fi cerut un
pat, #i l-ar fi a"ezat în aceea"i înc!pere mic! unde am dormit "i eu.
Spadasinul în!l#! un deget.
— La Trei Perle ai putut vedea puterea desfrân!rii. Aici, îns!, am
sperat c! vei reflecta adânc la adev!rurile poeziei lui Jaor Dirxi. A
ridiculizat r!zboinicii, dar a f!cut asta din cauza spaimei fa#! de ei. El
"i mul#i al#ii au fost însp!imânta#i la vremea aceea c! r!zboinicii vor
domina lumea "i c! se va declan"a Urgie dup! Urgie. Mul#i dintre
despo#ii r!zboinici "i prin#ii tâlhari s-au gândit de dou! ori înainte de
a s!vâr"i ceva, asta de team! c! spiritul ascu#it al lui Jaor îi va expune
oprobriului public. A"a c! aste dou! nop#i au fost chibzuite s! po#i tu
afla c! oamenii ar face multe s! apere sau s! ajung! la obiectele
dorin#elor lor, inclusiv acte de mare bravur!. Toate pentru evitarea
mor#ii. Dac! nu în#elegi aceste lec#ii, nu vei în#elege oamenii. Dac!
nu în#elegi oamenii, nu vei putea niciodat! s! faci vreo diferen#! între
cei pe care trebuie s!-i ucizi "i cei pe care nu vei fi nevoit.
Expresia lui Ciras se îmblânzi, apoi d!du din cap.
— Înc! ceva.
— Da, Maestre.
— Ai amintit de familia ta.
— Da.
— Ai t!i sunt aici?
Ciras cl!tin! din cap.
— În Moriande? Nu, Maestre.
— Ei "tiu c! te afli aici?
— Nu.
112
— Au vreo influen#! aici?
— Nu chiar.
Moraven ajunse în picioare cu o mi"care ml!dioas!, î"i trase sabia
"i a"ez! lama tremurând! sub b!rbia lui Ciras.
— M-ar putea ei împiedica s! te ucid în aceast! clip!?
Tân!rul înghi#i în sec.
— Nu, Maestre.
— Foarte bine.
Moraven î"i b!g! sabia în teac!.
— Ciras, tot ce însemni tu st! în ce e"ti: ce po#i face pentru ca
lumea s! fie mai bun!. Banii, rangurile, familia – chiar "i trecutul t!u
– sunt insignifiante. Fiecare dintre noi este cumplit de singur pe
lume. Dac! nu putem g!si în noi în"ine puterea de a ne confrunta cu
provoc!rile pe care ni le arunc! lumea, nici toat! for#a din afar! nu ne
va putea salva.
Ciras d!du din cap "i p!ru s! fie pe cale s! mai întrebe ceva, când
dou! g!rzi în uniforma Prin#ului se apropiar! de ei, înso#ind un
b!rbat în vârst!, îmbr!cat în roba oficial! "i cu barba #epoas! tipice
pentru un func#ionar de protocol. Moraven se ridic! pe când b!trânul
urca delu"orul.
Func#ionarul f!cu o plec!ciune.
— Am onoarea de a m! adresa lui Moraven Tolo?
— Da, eu sunt.
Moraven întoarse plec!ciunea, dându-i adâncimea "i durata
potrivite pentru însu"i Prin#ul.
B!trânul scoase din mânec! un sul de hârtie ivorie "i i-o întinse
maestrului spadasin. Ridic! un mic sigiliu de bronz, pentru ca
Moraven s!-i poat! verifica modelul pe pecetea de cear! ro"ie, apoi o
rupse "i începu s! citeasc!.
— Ministre, trebuie s! fie o gre"eal!.
B!trânul scutur! din cap.
— Nu, serrcai, nu este nici o gre"eal!. Trebuie s! v! prezenta#i la
Wentokikun, în cea de-a "asea noapte a Festivalului. Acolo v! ve#i
ar!ta îndemânarea într-un duel.
— Dar nu am lansat nici o provocare în acest sens.
113
 — Nu conteaz!. Etalarea talentelor domniilor voastre a fost
oferit! de Prin# ca un dar în onoarea anivers!rii dinastiei. 12
Moraven zâmbi. Ziua a 3-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
— Un dar? Cine a oferit astfel serviciile mele? Al 9-lea an Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Capul b!trânului se înclin! într-o parte. Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
— Doamna de Jais "i Jad. Al 736-lea an de la Urgie
— Ah, bineîn#eles, zâmbi amabil. Dorin#a sa este o porunc! Wentokikun, Moriande
pentru mine. Nalenyr

Greutatea împov!r!toare a robelor suprapuse oficiale îl f!cu pe

Prin#ul Cyron s! considere c! atârnau mai mult chiar "i decât armura
sa lamelar!, pe care o îmbr!ca în b!t!lii. Ar fi schimbat bucuros
robele purpurii – brodate cu o întreag! menajerie a încarn!rilor
p!mânte"ti ale zeilor, începând cu dragonii – cu armura. Cu masca de
dragon acoperindu-i fa#a ar fi avut un mare avantaj, pentru c! orice
expresie tr!dat! de chipul s!u ar fi putut s!-l nenoroceasc!. E mai
bun! o lovitur! de sabie decât o asemenea gre#eal!.
U"ile întinsei s!li de recep#ii se deschiser! încet. Opt stâlpi,
fiecare ilustrând unul dintre zeii Zodiacului, împ!r#eau clar înc!perea
în trei sectoare egale. Tronul Dragonului, pe care "edea, reprezenta
Wentiko – cel de-al nou!lea semn zodiacal – "i în mod clar îi
subordona pe to#i ceilal#i zei. Un covor lat, ro"u, b!tând spre
purpuriu, se întindea de la marginea picioarelor tronului pân! la u"!.
Numai celor de sânge regal li se permitea s! p!"easc! pe covorul lat
dintre stâlpi. Dac! vreun muritor de rând ar fi pus piciorul pe el, ar fi
fost o ofens! adus! Cerului "i Prin#ului, cu consecin#e cumplite, pe
care astrologii "i mini"trii le puteau defini cu mare precizie. Intrusul
ar fi ucis pentru a le împiedica s! se produc!, iar asta în oricare din
modalit!#ile oribile pe care tot mini"trii s!i le puteau enumera.
Mini"trii urmau s! fie martorii celor petrecute aici, îns! din
locurile lor de pe rogojinile de trestie a"ezate în celelalte treimi ale
înc!perii. Func#ionari vor lua loc în partea din dreapta, iar vizitatorii
vor sta în fa#a lor, în dreapta Maestrului lor. Vor fi egala#i în num!r,
aranja#i în func#ie de vârst!, pentru ca totul s! r!mân! în armonie "i
echilibru.
Cu excep"ia faptului c!-l ur!sc pe St!pânul lor, iar el pe mine.
114 115
 Cyron î"i men#inu o expresie netulburat! când Prin#ul Pyrust din
Deseirion ap!ru în mijlocul intr!rii. $i el era împov!rat de robe de
ceremonie, în care predomina albastrul-închis. Ale sale fuseser!
brodate cu motive mult mai simple, care invocau $oimii "i numai doi
dintre zei. Câinii, simbolul Casei helosundiene, umpleau poalele
ve"mintelor sale astfel încât cu fiecare pas f!cut, zdrobea câte unul
sub picioare. Pe fustanelele robelor, pe piept "i, f!r! îndoial!, pe
spate, câte un "oim uria" purta în ghearele sale un vierme #epos,
declarând suprema#ia Deseirionului asupra Nalenyrului.
Cyron g!si c! etalarea alegoriei era pe cât de grosolan!, pe atât de
prost-gust, îns!, cel pu#in, viermele nu fusese ornat cu o coam! ro"ie,
potrivit! cu culoarea p!rului fratelui s!u mort. Altcineva l-ar fi putut
considera pe Pyrust drept brutal sau chiar prost pentru afi"area într-
un astfel de ve"mânt în timpul Festivalului, dar asta ar fi însemnat
subestimarea lui. Indiferent de câ#i bani "i arme ajungeau în mâinile
rebelilor helosundieni, deseienii î"i men#ineau controlul asupra
Principatului cucerit. Cyron se îndoia, în pofida inegalabilelor sale
g!rzi keru, c! Helosunde va mai fi vreodat! liber, ceea ce însemna c!
Pyrust va pofti la Nalenyr mai devreme sau mai târziu.
Dar, de"i era un adversar teribil, avea "i el puncte slabe. Cel mai
important dintre ele era credin#a în visele profetice. Cyron dep!"ise
de mult astfel de prostii supersti#ioase, dar tot îi mai asculta pe
astrologii cur#ii "i pe ghicitori. Se p!rea c! mini"trii "i aceste lucruri îi
f!ceau via#a mai u"oar!. Acum, dac! #i Pyrust ar face la fel ar fi
minunat.
Pe m!sur! ce Pyrust înainta pe covor, mini"trii s!i intrar! în
înc!pere s!-"i ocupe locurile. Suita lui Cyron le urm! exemplul, de
parc! fiecare dintre p!r#i ar fi fost o forma#ie de dansatori bine
instrui#i. Prin#ul "tia c! fiecare îl urm!rea pe cel!lalt, evaluând,
presupunând, catalogând nuan#ele, lucruri care vor fi, ulterior,
transformate în avantaje la masa negocierilor. Dac! s-ar fi investit o
frac#iune din aceste eforturi pentru a face s! func#ioneze vastul
aparat birocratic, toate Principatele ar fi avansat cu ani "i ani fa#! de
stadiul în care se aflau.
Când Pyrust ajunse la jum!tatea lungimii covorului, Cyron se
ridic! "i l!s! sceptrul, cu m!ciulia ornat! cu p!r de cal, pe un bra# al
116
tronului. Unul dintre mini"tri avu o tres!rire când f!cu asta,
dezam!gindu-l. Sperase ca inima insului s! plesneasc! "i s! numeasc!
pe altcineva în locul s!u, pe cineva care s! nu fi fost deja b!trân pe
vremea domniei bunicului s!u.
De"i chipul lui Pyrust r!m!sese o masc! de piatr!, pa"ii s!i ezitar!
o clip! atunci când Cyron l!s! sceptrul jos. Unul dintre mini"trii
deseieni remarc! "i se îmb!#o"!, egalând scorul serii în duelul
protocolului. Pyrust continu! s! mearg!, lungind u"or pasul, lovind
câinii helosundieni din mers, apoi se opri la ultima pereche de stâlpi
"i f!cu o plec!ciune.
— Cu ocazia anivers!rii dinastiei voastre, Prin#e Cyron, eu "i
deseienii v! dorim numai prosperitate, longevitate "i bucurie.
Pyrust f!cu o plec!ciune adânc! "i îndelungat!, pentru a-l
impresiona pe Cyron.
Aproape c! l-a# putea lua drept sincer.
A"tept! ca omologul s!u din nord s! se ridice, apoi se plec! "i el,
nu chiar atât de adânc. Dac! ar fi f!cut a"a, ar fi fost nepotrivit cu
locul "i circumstan#ele întâlnirii. Î"i men#inu plec!ciunea la fel de
mult ca Pyrust, dar cel mai b!trân dintre mini"trii nalenieni începu s!
devin! p!mântiu la fa#!.
— Sunte#i binevenit, Prin#e Pyrust. Cyron privi spre mini"trii s!i.
A" vrea s! aduce#i un scaun pentru Prin#.
Cel mai b!trân dintre mini"tri se strâmb!, iar o mân! i se strânse
la piept. Doi dintre cei mai mici în rang dintre mini"tri se ridicar! "i-
"i târ"âir! pa"ii spre intrare s! ia un scaun mic de la una dintre g!rzile
keru. Îl purtar! pân! în partea din fa#! a s!lii "i-l puser! pe linia
stâlpilor din dreapta. Plecându-se adânc spre ambii Prin#i, se
retraser! cu pa"i mici, îns! reu"ir! s! se mi"te destul de repede.
Pyrust se întoarse cu spatele spre mini"trii s!i "i se încumet! s!
zâmbeasc!.
— Un scaun de campanie. Cât! aten#ie.
— Se "tie c! Alte#a Voastr! se simte bine într-unul din acesta,
cl!tin! Cyron u"or din cap. V-a" fi oferit o "a, îns! aducerea unui cal
aici comport! anumite dificult!#i.
Pyrust se a"ez!, îns! cu un aer b!#os.
— Cred c! în#eleg.
117
 Cyron lu! loc "i î"i aranja roba la picioare astfel încât pieptarul
plat s! fie foarte vizibil. Înf!#i"a un "oim h!rt!nit de un câine.
Continua insulta pe care o con#inuse remarca sa despre cal, din
moment ce legenda spunea c! bunicul lui Pyrust, atunci când
cucerise capitala helosundian!, intrase c!lare în sala tronului "i se
lovise cu fa#a de o grind!, zburând de pe "a. Întâmplarea devenise o
prevestire nefast! pentru ocupan#i.
— Am fost încântat c! a#i acceptat invita#ia mea de a ne vizita în
timpul Festivalului din acest an. Am n!dejdea c! o ve#i considera o
experien#! pl!cut!.
— Chiar mai mult decât altele, îns! sunt bucuros c! v! pute#i
distra la propriul Festival.
Prin#ul nalenian se încrunt!, ceea ce adânci geam!tul u"or al
mini"trilor s!i.
— Nu sunt sigur c! am în#eles bine.
Pyrust rânji lupe"te.
— În mod evident, v-a#i distrat însp!imântând-o pe fata aceea,
seara trecut!. $i a#i pus s! fie biciuit! de diminea#!.
— M-a distrat prima întâmplare, dar nu "i ultima.
Ochii lui Cyron se strânser!.
— A#i mai v!zut genul ei "i înainte, n!scut! într-o familie
privilegiat!, îns! f!r! nici un sim# al responsabilit!#ii. Cum a#i fi
rezolvat lucrurile?
— Cunoa"te#i deja r!spunsul. A" fi pus s! fie biciuit! chiar acolo,
pe loc. F!r! nici o "ans! de apel. I-a" fi f!cut pe to#i s! în#eleag!
gravitatea ofensei aduse de ea "i juste#ea pedepsei administrate.
Pedepsele întârziate au efecte neînsemnate.
— Poate c! da, îns! eu nu la asta m! gândeam.
— Dar la ce v! gândea#i?
B!rbatul mai tân!r zâmbi.
— M! gândeam s!-i ofer "ansa de a înv!#a din întâmplare. I-am
acordat opt ore s! se gândeasc! la biciul care-i va mu"ca din carne.
Dac! s-ar fi poc!it sincer, dac! "i-ar fi cerut iertare, dac! ar fi ajuns
s!-"i accepte pedeapsa, în aceast! diminea#!, "i s!-i recunoasc!
juste#ea, s-ar fi putut s-o iert, în spiritul Festivalului. Nu s-a poc!it,
118
d!du el din umeri. Au venit rudele ei "i mi-au cerut s-o iert în numele
Festivalului. Le-am oferit "ansa de-ai lua locul, îns! nici una n-a vrut.
Prin#ul deseian se încrunt!.
— S-ar putea s! v! consider!m pe voi, nalenienii, ni"te
degenera#i, îns! nu mi-a" fi închipuit c! sim#ul vostru moral a
dec!zut atât de mult încât nici m!car tat!l s! nu ia locul fiicei.
— Nu, îns! am precizat c! jaecaitsaeul meu a ad!ugat o lovitur!
pentru fiecare dintre anii ei de via#!, iar asta ar fi f!cut totalul
inacceptabil. Înso#itorul ei a acceptat îns! oferta. Este unul de-al
vostru, a"a c! poate c! ave#i dreptate în privin#a noastr!, sau poate ne
sunte#i superiori doar moral.
Pyrust pufni.
— Spune#i asta numai pentru c! este vorba de un exilat, deci nu
mai este unul de-al meu. Dac! ar fi fost, a#i fi spus c! este un semn de
morbiditate intelectual!.
— Sau dragoste adev!rat!.
— Adesea, înseamn! acela"i lucru.
— Vai& exclam! Cyron, permi#ându-"i s! zâmbeasc!. A fost dus!
într-o pia#! public!, dezbr!cat! pân! la brâu, ceea ce cred c! a
deranjat-o mai mult decât pedeapsa, "i apoi biciuit!. Jaecaitsaeul,
ac#ionând la ordinele mele, i-a provocat atâta durere la prima
lovitur!, încât a le"inat. Celelalte trei au fost mai blânde "i numai una
a l!sat o mic! urm!, pe conturul omoplatului. N-o va vedea
niciodat!, îns! slujnicele ei, da.
— $i crede#i c! asta se cheam! dreptate?
— Mie mi se pare c! da. Nu exist! nimic care ar putea-o
transforma într-un cet!#ean folositor, a"a c! a servit drept exemplu.
Speram la mai multe, îns! va trebui s! fiu mul#umit cu atât. $tiu c!
a#i fi fost mai neîndur!tor, îns! eu am procedat cum am crezut c!
este mai bine. Opiniile noastre difer! în mod limpede asupra acestei
chestiuni. Pe viitor va fi la fel, sunt destul de sigur.
— Vorbi#i f!r! ocoli"uri.
— La curtea mea, acest lucru este bine-venit.
Prin#ul Pyrust d!du din cap, apoi pocni cu mâinile pe bra#ele
scaunului de campanie.
119
 — Din moment ce m-ai f!cut s! m! simt atât de confortabil "i mi-
ai permis unele familiarit!#i, fr!#ioare, propun s! renun#!m la orice
pre#iozit!#i. $tii c! nu am avut de ales, decât s! vin la s!rb!toarea
dinastiei voastre, pentru c! tat!l t!u a venit la Felarati s! celebreze o
aniversare asem!n!toare, acum dou!zeci de ani.
— Fratele meu l-a înso#it.
— Îmi amintesc c! l-am întâlnit, spuse Pyrust, iar ochii i se
îngustar! u"or. Un om curajos, fratele t!u.
Dar nu-"i era superior. M! evaluezi, comparându-m! cu el #i
descoperi lipsuri. Ar fi periculos s!-"i deslu#esc adev!rul, îns! cu mult
mai periculos s! nu.
— S! d!m la o parte orice pre#iozit!#i, zâmbi Cyron. A" vrea s! "tii
c! nu în#eleg prin prezen#a ta aici o recunoa"tere a superiorit!#ii
na#iunii mele, de"i dinastia mea este de dou! ori mai veche decât a
ta. De asemenea, vreau s!-#i mul#umesc pentru darul constând în
lemn fin "i sculpturi pe care ni l-ai trimis.
— N!d!jduiesc s! nu în#elegi gre"it simplitatea darului nostru, se
încrunt! prin#ul din nord.
— Deloc.
Deseienii trimiseser! un lemn de esen#! tare excelent, numai bun
pentru ca artizanii Prin#ului s! se poat! ocupa de el, iar obiectele
lucrate care sosiser! stârniser! admira#ia tuturor celor care le
v!zuser!. Cyron p!strase pentru el un mic set de "ah, pentru
c!l!torie, înainte de a distribui restul lucrurilor printre mini"tri "i
prieteni. Singura problem! cu darurile deseiene fusese amploarea lor,
pentru c! ar fi trebuit s! ofere mult mai mult decât trimiseser!.
Cyron se aplec! în fa#!.
— E"ti la curent cu faptul c! Erumvirine ne-a trimis în dar un
milion de quori de orez?
Ochii lui Pyrust se o#elir!.
— Vestea larghe#ei lor bântuie peste tot în Moriande. Chiar "i
surzii "i mor#ii au aflat de asta.
— Dar "i vestea recoltei voastre slabe este la fel de cunoscut!.
Cyron alesese în mod voit cuvântul „slab”, pentru c! adev!rul era
atât de crâncen încât ar fi putut smulge carnea de pe oase. Fusese un
an secetos, iar Râul Negru nu ie"ise din matc!, a"a c! recolta de orez
120
pierise în Deseirion. Cum un quor era suficient pentru hrana unui
om, timp de un an, recolta îi l!sase cu de-abia jum!tate de quor de
cap de om.
— Prin#e Pyrust, am inten#ia de a onora darul din Erumvirine
oferind orezul negru poporului meu.
— Atunci ai t!i vor fi gra"i "i ferici#i.
— Ferici#i, într-adev!r, asta le "i doresc.
Cyron î"i împreun! mâinile, palm! peste palm!, "i-"i rezem!
b!rbia de vârful degetelor.
— Inten#ionez s! iau un milion de quori din orezul nostru auriu "i
s!-l trimit în nord, în Deseirion.
Pyrust î"i ascunse bine surpriza, îns! fu imediat suspicios.
— De ce ai face tu asta?
— Credeam c! motivele mele sunt evidente.
Cyron expir! zgomotos, îndreptându-"i spatele.
— Oamenii t!i vor suferi în aceast! iarn! "i unii vor muri. Dac!
recolta voastr! de anul viitor este tot proast!, ceea ce astrologii mei
spun c! este posibil, vei avea o singur! posibilitate. $i anume s!-#i
aduci trupele în sud "i s! iei ceea ce vrei "i-#i trebuie de la ai mei.
Problema este c!, dup! un an de foamete, trupele tale vor fi mai
sl!bite, a"a c! va trebui s! faci asta acum, în acest an, chiar de luna
viitoare, altfel dezastrul nu mai poate fi evitat. Numai un prost ar
a"tepta pân! anul viitor, iar tu nu e"ti prost.
— Spui c! nu sunt prost, îns! încerci s! m! mituie"ti cu mâncare.
— Nu cred c! un lup este prost, dar dac!-i dau de mâncare s! nu-
mi intre în cas!, atunci am s!-l hr!nesc.
Fa#a lui Pyrust se întunec! o clip!, apoi d!du din cap.
— M! pui într-o situa#ie dificil!. Na#iunea mea are nevoie urgent
de hran!, iar tu o oferi. Nu pe gratis, m! a"tept s! existe un anumit
pre#. Din moment ce nici tu nu e"ti prost, "tiu c! pre#ul va fi ridicat.
Dar "tii la fel de bine c! inegalitatea rezervelor de hran! nu este
diferen#a cea mai cople"itoare dintre na#iunile noastre. M-am tot
gândit la asta. În timp ce tu explorezi restul lumii "i faci comer#, te
îmbog!#e"ti tot mai mult. Dac! te las s! m! corupi cu mâncare "i aur,
voi deveni tot mai dependent de tine; iar când te decizi s! m! sco#i
din por#ie, na#iunea mea se va pr!bu"i.
121
 — Nu pun în discu#ie varianta ta pentru descifrarea viitorului, Amândoi prin#ii t!cur!, îns! ecoul suspinelor mini"trilor umplea
Prin#e Pyrust, îns! sus#in c! este doar o versiune dintre cele multe. aerul. Asta-i f!cu pe cei doi s! zâmbeasc!.
— Ha& Dore"ti s! reune"ti Principatele într-un singur imperiu, la — Ap!rarea teritoriului t!u va func#iona, chiar dac! ai sau nu
fel ca oricare dintre ceilal#i prin#i. Numai c! tu vrei s! ne cumperi, în inten#ia de a-mi trimite hrana. Atunci de ce nu m! la"i, pur "i simplu,
loc s! iei cu for#a. s! fl!mânzesc? se încrunt! Pyrust.
— Consolidarea pa"nic! a unui imperiu s! fie, oare, un viciu? — Pentru c! nu vei fl!mânzi, frate. Cyron d!du u"or din cap. De
întreb! Cyron cu o sprâncean! ridicat!. ce nu pricepi? Ai t!i vor fl!mânzi. Dorin#a mea este de a-i salva de
Prin#ul din nord ezit!. durere "i moarte.
— Nu a"a stau lucrurile. Fratele t!u "tia asta. Ac#iunile tale ne — Dar nu înseamn! nimic pentru tine.
reduc pe noi, ceilal#i, la starea de sclavi. Ne distrug spiritul. — Dar ar trebui, nu?
— Iar dac! e"ti cucerit, nu? — Da, da, sunt unii care ar fi de acord cu acest punct de vedere,
— Cei care supravie#uiesc unui r!zboi de cucerire sunt la"ii. Cei spuse Pyrust "i se ridic! încet. Eu nu sunt unul dintre ei. Puterea pe
curajo"i vor fi murit ap!rându-"i #ara. care o avem este de a lupta pentru gloria dinastiilor noastre. Nu este
Prin#ul nalenian d!du din cap. suficient doar s! supravie#uie"ti. Trebuie s! prosper!m, iar ceilal#i
— Atunci, las!-m! s!-#i explic cu grij! totul. Voi trimite grâne în trebuie f!cu#i s! se încline în fa#a superiorit!#ii noastre.
nord, îns! numai la anumite intervale. Dac! armata ta ne invadeaz!, Astea ar putea fi cuvintele pe limb! de moarte ale fratelui meu.
depozitele "i centrele de etap! vor fi arse. Te voi târî pân! în sud, cu Cyron se ridic! "i el.
armata mea, în timp ce flota va incendia Felarati. Helosundienii au — S-ar putea s! fie adev!rat, Prin#e Pyrust, îns! dac! este a"a, nu
mult mai mul#i oameni sub arme decât î#i imaginezi, iar în timp ce tu se va întâmpla anul acesta.
avansezi în sud, ei î#i vor s!ri în spate, t!indu-#i liniile de — Nu, dar mai sunt mul#i ani înainte, zâmbi Pyrust.
aprovizionare. Armata ta va fl!mânzi. Odat! ce #i-am zdrobit-o, voi
veni în nord cu mâncare "i-i voi câ"tiga pe ai t!i de partea mea, voi
stabili o regen#! helosundian! pentru Deseirion, unind cele trei
domenii sub sceptrul meu.
— Nu sun! r!u, când o spui a"a, fratele meu prin#, îns! zdrobirea
armatei mele î#i va lua mai mult decât un mar" îndelungat, iar rebelii
sunt pierdu#i prin mun#i. Îns! viitorul pe care-l descrii este posibil,
recunoscu Pyrust, ridicând din mâini. Nu va profita nici unul dintre
noi. Asta m! face s! m! întreb ce vei cere pentru orez.
— Mini"trii mei vor vorbi cu ai t!i, îns! eu vreau încetarea
campaniei din Helosunde. Vreau s!-#i retragi trupele de acolo.
Liderul deseian se gândi o clip!, apoi accept! din cap.
— Ai fi putut ob#ine mai mult de la mine. Un pact de neagresiune
pe cinci ani.
— Nu-l vei onora, iar eu n-a" avea încredere c! ai face-o, scutur!
Cyron din cap.
122 123

13
Ziua a 3-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Când î"i reveni, Keles Anturasi deveni con"tient de murmurul
unor voci "optite, mai mult din încetarea lor brusc!, atunci când se
mi"case. Mirosul p!trunz!tor al s!rurilor înc!-i mai umplea n!rile "i
str!nut! violent, stârnind din nou durerile de spate. Sim#ea o
încordare, acolo unde carnea-i fusese închis! prin cus!turi, îns! avea
senza#ia c! fusese folosit! sârm! înro"it! în foc. Pe r!ni i se pres!rase
sticl! pisat!.
Icni "i-ar fi vrut s! strige, îns! gâtlejul uscat "i limba umflat! îl
împiedicar!. St!tea culcat pe bun! "i încerc! s!-"i ridice capul, îns! "i
cea mai simpl! mi"care îi trimitea valuri de durere prin trup. Mu"c!
din pern! "i reu"i s! scoat! un geam!t, când o mân! gr!sulie îi aduse
din nou s!ruri mirositoare sub nas. Glasul b!rbatului se auzi rece "i
dispre#uitor.
— Trebuie s! r!mân! nemi"cat, altfel r!nile i se vor deschide. A
dormit suficient, ca mare parte din otrav! s! fi fost supt! de
cataplasme "i ca toate r!nile s! se vindece, îns! situa#ia este înc!
delicat!.
Keles nu putu recunoa"te vocea, dar cea a mamei sale urm!
imediat.
— E"ti sigur c! se va face bine?
— Milady, sunt medicul personal al Prin#ului.
— $tiu asta foarte bine, Geselkir, îns! problema este cât de mult
vrei s!-mi exercit influen#a în sânul casei regale pentru binele t!u?
— Chiar a"a?
Keles zâmbi, în pofida faptului c!-"i sim#ea organele interne
plutind într-o cochilie de durere. Mama sa nu-"i dezv!luia prea des
duritatea. Iar atunci când o f!cea, ob#inea invariabil ceea ce voia.
124
— E"ti înc! de p!rere c! mâine sear! nu poate fi dus la "edin#a de
t!m!duire?
— În nici un caz. Am fost foarte ferm, de la bun început, asupra
acestei chestiuni, "i nu m-am r!zgândit, sus#inu medicul, în cuvinte
n!p!dite de dezgust. T!m!duirile sunt ni"te supersti#ii pr!p!stioase
"i, pe deasupra, periculoase. Poate c! r!sf!#atul Prin#ului este docil,
îns! n-a fost a"a întotdeauna. S-ar putea schimba în orice moment,
iar s! la"i un vanyesh s! tr!iasc! este de neconceput.
— Nu de via#a acelui vanyesh îmi pas! mie acum, Geselkir.
— Keles ar trebui l!sat în tihn! mai multe zile. Voi reveni s!
desprind copcile. %ine#i r!nile curate, schimba#i cataplasmele
frecvent "i o va duce foarte bine. Dac! apare vreo ro"ea#!, "i mai ales
dac! se împr!"tie, s! m! anun#a#i.
— Vei vedea "i singur la vizit!.
— Milady, dac! crede#i... da, desigur, cum dori#i.
Inspirând pe cât de adânc putea, Keles studie senza#iile oferite de
spinare. Descoperi o durere surd! în coaste, care pândea sub urmele
arz!toare de pe piele. Durerea ascu#it! pulsa, erau patru ritmuri
distincte, fiecare în ritmul s!u, ca "i cum o coard! de l!ut! ar fi fost
ciupit! la întâmplare. Expir! încet, sperând ca o parte din durere s!
cedeze, îns! în loc de asta, se înte#i, ca o melodie sacadat!.
Deschise ochii "i surprinse o parte dintr-un b!rbat corpolent, înc!
înve"mântat în roba pentru Festival. Petele maronii de la genunchi "i
de pe mâneci erau, evident, sânge uscat, al lui, f!r! nici o îndoial!.
Keles î"i amintea vag unele fragmente din conflict, îns! pulsul
dureros al #estei îl împiedica s! reconstituie cele întâmplate.
Î"i îndrept! b!rbia spre piept "i privi spre mama sa. $i ea purta
#inuta din noaptea trecut!. $tia c! nu dormise deloc, îns! ar!ta mai
frumoas! ca niciodat!. Dincolo de ea, se afla sora lui, "i ea la fel de
ar!toas!, îns! îmbr!cat! în hainele de fiecare zi. Nici ea nu dormise
prea mult, îns! Keles era sigur c! mama lor o trimisese la culcare la
un moment dat.
Încerc! un rânjet "i reu"i. Avea "i glas, de"i se auzea ca un
cronc!nit.
— Cât timp am dormit?
Geselkir interveni de lâng! c!p!tâiul s!u:
125
 — Nu destul de mult.
Siatsi îi zâmbi fiului ei.
— Vei dormi "i mai mult, îns! era important s! te trezim acum.
Mul#umesc, dicaifixtsi, po#i s! pleci.
— Dac! v! închipui#i vreun moment c! v! aprob inten#iile, gre"i#i
cumplit, Doamn! Anturasi.
— Apreciez preocuparea dumitale.
— Nu cred c! a#i în#eles. L-a#i f!cut s! fie responsabilitatea mea.
Prin#ul mi l-a încredin#at pe Keles. Ceea ce sunte#i pe cale s! face#i...
— ...este absolut necesar, complet! mama, cu voce neutr!, îns! cu
o expresie necru#!toare. Nu-mi dai de ales. Ai spus c! nu poate merge
la t!m!duire, a"a c! trebuie s! aduc t!m!duirea la el.
— Este o prostie periculoas!, ceva mai r!u decât decât dac! l-a#i
expune unui vanyesh. Risca#i via#a fiului.
— %i-ai schimbat p!rerea despre t!m!duire?
— Nu, "i resping punerea la îndoial! a judec!#ii mele în aceast!
manier!.
— Chiar a"a? Vreau s! "tiu exact câte r!ni provocate de ghearele
unui r!zboinic viruk ai tratat pân! acum? întreb! Siatsi, cu b!rbia
ridicat!.
— P!i...
— Asta s! însemne c! nici una?
— Am mai v!zut a"a ceva. Dup! moarte, încheie cu glas sc!zut.
— A"teapt! afar!.
— Bucuros. Nu vreau s! fiu p!rta" la a"a ceva.
Keles a"tept! ca medicul s! ias!, apoi privi spre sora lui.
— Ap!.
Mama lor o opri.
— Nu înc!.
— Dar îmi trebuie ap!.
Keles se lupta s! vorbeasc! limpede, îns! gâtul i se uscase.
Siatsi se l!s! în jos, pân! când fa#a ei ajunse la acela"i nivel cu a
lui.
— Î#i trebuie altceva, prima dat!. Nirati, invit!-l pe oaspetele
nostru.
126
Sora lui plec! imediat "i se întoarse repede, aducând-o pe
ambasadoarea din Viruk. La vederea ei, în stomacul lui Keles se porni
o fr!mântare. Se apropiase suficient de el ca s!-i simt! ceva din
miros, iar pe frunte "i deasupra buzei de sus îi înflorir! broboane de
transpira#ie. Respira#ia i se îngreuna "i aproape c! nu-"i mai putu
controla vezica.
Ierariach se d!du înapoi.
— În el e nesginesfal. Îl pot împiedica s! fac! vreo v!t!mare, dac!
vre#i.
Mama lui d!du din cap.
— V! rog.
— Dep!rta#i-v! de el.
Ambasadoarea nu se apropie mai mult, îns! când mama lui se
ascunse în spatele ei, î"i lipi strâns palmele, cu degetele orientate spre
el. Î"i încruci"! degetele mari, nu era sigur de ce remarcase tocmai
asta, dar o f!cu. Apoi, mâinile ei #â"nir!, desprinzându-se una de alta
precum cerbii care fugeau de câinii de vân!toare.
Aerul dintre palme lic!ri, la fel cum se întâmpl! deasupra unei
stânci pârjolite de soare. Forma se ondul! "i se modific!, apoi un val
de aer cald îl izbi. Intr! în el de-a lungul dârelor de pe spate,
lichefiind sticla pisat! "i cauterizând r!nile. Din stomac îi urc! pe gât
fiere încins!, arzându-l, "i nu "tia cum reu"ise s! se ab#in! s! vomite.
Durerea, care fusese una ascu#it!, se topi într-o unduire moale, care
dur! doar o clipit! sau dou!. Fierbin#eala se înte#i "i-l duru atât de
tare încât url!, apoi deveni inert. Toat! puterea se scurse din el, iar o
r!ceal! se prelinse dintre a"ternuturile umede "i-i p!trunse în piele.
Keles se chinuia s! respire. Tremura pu#in "i ar fi vrut s! se
întoarc! pe-o parte, s!-"i duc! genunchii mai sus, îns! nu putu.
Fiecare inspira#ie se sim#ea de parc! ar fi ridicat cu ea turnul familiei,
iar expira#ia-i r!suna de parc! era ultima suflare.
S-ar fi temut c! asta ar fi urmat, dac! nu ar fi auzit întrebarea
"optit! a mamei sale:
— Iar acum ce facem?
Ambasadoarea gl!sui clar, îns! pe un ton coborât.
— Cataplasmele nu-i fac nici un r!u. Cur!#area r!nilor va fi "i ea
bine-venit!. Ar trebui s! r!mân! în pat câteva zile. $tiu c! bunicul lui
127
n-ar vrea asta, îns! eu am o veche hart! care i-ar putea oferi r!gazul
necesar. Mese u"oare, dar f!r! carne, pentru a nu-i mânia sângele.
Mama lui d!du din cap.
— Farmecele voastre l-au vindecat?
— Întru câtva.
Ambasadoarea f!cu un semn din cap spre el.
— Veninul ar mai putea avea unele efecte secundare.
— Ce vre#i s! spune#i?
— Am s! v! ar!t. Scoase o batist! din mâneca robei "i o folosi s!-
"i "tearg! transpira#ia de pe frunte. Apoi p!"i spre el "i-i puse batista
la nas.
— Îmi po#i sim#i mirosul, Keles?
Trase aer pe nas, dar nu foarte adânc, de team! s! nu stârneasc!
din nou focul din spate. Oricum, la prima boare a mirosului ei i se
întoarse stomacul pe dos "i nu se mai putu înfrâna. Vomit! peste
batist! "i în mâna ei. Mai r!u, intestinul îl l!s!, iar vezica îl tr!da "i
ea. Trupul îi intr! în convulsii. Vomit! din nou, apoi aspir! pu#in din
ea "i începu s! se înece.
Ambasadoarea "terse perna "i-i #inu capul pân! mai vomit! înc! o
dat!. Tu"i din nou, tare, iar durerea-i explod! în spate. Se înec!, tu"i
"i nu mai putu s! respire. Se lupta pentru aer, dar f!r! spor, iar când
agonia-l strivi înc! o dat!, lumea se îngust! "i se întunec!.
128
14
Ziua a 4-a, Festivalul Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Ministerul Armoniei, Liankun
Moriande, Nalenyr
Pelut Vniel privi în sus de la m!su#a la care îngenunchease. Pe ea
z!cea un dreptunghi lung de hârtie de orez. Conul negru de pin,
pictat rapid, lic!rea umed. Puse pensula jos "i zâmbi la plec!ciunea
lui Kan Hisatal.
— V! mul#umesc c! a#i venit atât de repede, Ministre.
— A fost pl!cerea mea s! r!spund în grab! chem!rii voastre,
Ministre.
B!rbatul masiv r!mase plecat o clip! mai mult decât era prev!zut
de protocol, apoi f!cu un pas înainte "i se l!s! în genunchi, la
marginea podelei.
— Cum v-a" putea servi?
Pelut nu r!spunse, l!sându-l pe func#ionarul s!u, Iesol Pelmir, s!
îngenuncheze "i s!-"i vad! de treab!. Slujba"ul, un b!rbat slab "i chel,
trase m!su#a la o parte cu supu"enie "i precizie, f!r! a clinti pictura,
apoi se duse spre Hisatal "i-i d!du o pern! pe care s! poat!
îngenunchea. Se retrase în col#ul s!u, unde se l!s! în genunchi, direct
pe podeaua de lemn. Ezitarea lui Hisatal îi tr!da surpriza de a
constata c! func#ionarul r!mânea în înc!pere.
Asta-l încânt! pe Pelut. Hisatal venise a"teptându-se la o discu#ie
între patru ochi, la fel cum fuseser! cele de pân! acum, înainte de
plecarea pe Lupul furtunii. Nici unul dintre ei nu voia un martor.
Prezen#a lui Iesol sugera îns! ori c! func#ionarul m!runt urma s! fie
avansat, ori c! tot ceea ce urma s! se discute era pu#in important,
pentru urechile oricui. Nici o variant! nu-i cea adev!rat!, îns! dac!
presupune c! este, va c!uta sensuri ascunse. Va fi pe picior gre#it, iar
eu vreau asta.
Pelut privi în sus.
129
 — Avem de discutat unele lucruri privitoare la viitor. Al domniei
voastre "i influen#a lui asupra viitorului na#iunii.
— S! fie spre binele nostru, al amândurora.
Iar tu î"i închipui c! nu am surprins toate nuan"ele afirma"iei tale.
Pelut rezist! pornirii de a zâmbi, iar în loc de asta î"i strecur! mâinile
în mânecile robei, subliniind astfel statutul s!u superior. La fel ca
oricare alt membru al aparatului birocratic, purta o rob! albastr!, cu
o e"arf! aurie. Ceilal#i doi aveau robe de bumbac, îns! Pelut era
înve"mântat în m!tase, iar man"etele "i poalele erau decorate cu
benzi late, #esute cu fir de aur. To#i trei aveau dragonul nalenian,
purpuriu, brodat la capetele e"arfei, dar Pelut îl avea "i pe benzile
aurii de la mâneci. În aparatul puterii ocupa func#ia dup! care
jinduiau ceilal#i doi, iar lui Hisatal trebuia s! i se reaminteasc!
aspectul acesta în mod special.
— Cel mai important lucru este...
Hisatal d!du din cap, tr!dându-se.
— Nu cred c! absen#a lui Keles Anturasi de la bordul Lupului
furtunii ar putea afecta în vreo m!sur! expedi#ia. Rezultatele vor fi
acelea"i.
Pentru tine, da. Pelut î"i în!l#! capul spre dreapta.
— Nu, Ministre, s! începem cu lucrul cel mai important.
Gura b!rbatului corpolent se închise brusc, iar gu"a dubl! îi
tremur!. Î"i coborî repede privirea, iar obraji-i fur! cuprin"i de
ro"ea#!.
— Ierta#i-m!, Ministre.
— Eroarea voastr! este de în#eles, Ministre. Pelut î"i îndrept!
capul, îns! nu mai zâmbi. Lucrul cel mai important este ideea
Prin#ului de a trimite grâne deseienilor. A mai f!cut asta, în pofida
celor mai abile încerc!ri ale noastre de a-l face s! renun#e. Marele
Ministru Lynesorat a st!ruit din toate puterile înaintea Prin#ului.
Asta ne las! într-o mare dilem!.
Hisatal d!du din cap cu gravitate.
— Helosundienii au început s! protesteze pe lâng! multe dintre
leg!turile noastre ministeriale. M-au abordat "i pe mine, de"i se "tie
c! voi pleca. Sunt de p!rere c! Prin#ul sus#ine inamicul "i nu-i încânt!
deloc.
130
— Am auzit, îns! este o problem! pe care "i-au creat-o singuri.
Men#in un Consiliu de Mini"tri, de"i nu are nici o întrebuin#are
practic!.
— Dar f!r! o conducere, Helosunde se va pr!bu"i în haos. Iar
scopul nostru este men#inerea ordinii, spuse Hisatal încruntat.
— Îns! dorim s! facem asta în cadrul structurilor de stat.
Conduc!torii, prin#ii, ei iau deciziile, îns! noi le prezent!m op#iunile,
dintre care ei pot alege. Conduc!torii vin "i pleac!, îns! birocra#ia
este etern!. Pentru cei din afar!, noi suntem un instrument al
statului, îndeplinind poruncile date de lideri. Pentru conduc!tori,
suntem ochii "i urechile, mâinile "i picioarele, dându-le posibilitatea
s!-"i administreze na#iunile. Înainte de domnia împ!ratului Taichun,
Imperiul era cufundat în haos, c!peteniile militare se luptau între ele,
iar st!pânirea împ!ratului se întindea pân! acolo unde ajungeau
armatele sale. Ochii alba"tri ai lui Pelut se îngustar!. Consiliul
Helosundian guverneaz! numai de form!, permi#ând dirijarea
resentimentelor c!tre mini"tri. Nici Prin#ul Cyron, nici Pyrust n-au
nevoie s! #in! seama de el, din moment ce nu pot discuta cu ei ca de
la egal la egal. Dac! mini"trii se tem de o conducere gre"it!,
sus#inerea lor este de în#eles, îns! ei se tem s! nu piard! puterea "i
bog!#ia aduse de ea.
L!s! ca vocea s!-i dobândeasc! o und! de asprime, iar Hisatal g!si
înl!untrul s!u un dram de demnitate s! ro"easc! în grab!. Nu fusese
deloc dificil pentru agen#ii lui Pelut s! afle c! se implicase într-o serie
de în#elegeri cu case de naviga#ie "i cartografi pentru a le furniza
informa#ii despre descoperirile f!cute de Lupul furtunii. Acestea l-ar
face pe el "i familia sa foarte boga#i, iar averea putea fi folosit! pentru
a-i asigura accesul în e"aloanele superioare ale Ministerului.
— Ave#i dreptate spunând c! trebuie s! men#inem ordinea, îns!
cum o facem este la fel de important. Cele dou! aspecte nu pot fi
separate.
Pelut î"i scoase mâinile din mâneci "i le ridic!, #inând palmele în
sus.
— Oamenii apreciaz! stabilitatea "i se aga#! de speran#e. Ei sper!
c! le va merge mai bine. Cred c! dac! lucreaz! din greu "i sunt
harnici, ar putea fi, într-o bun! zi, binecuvânta#i cu jaedunto. Odat!
131
cu asta vin faima, averea "i multe alte avantaje. Fiind mult mai
reali"ti, "tim c! jaedunto este mai mult o iluzie pentru majoritatea
oamenilor. De"i suntem pe cât putem de buni "i studiem "i lucr!m
din greu, un astfel de lucru nu este posibil pentru noi. Exist! "i
zvonuri, da, iar Marele Ministru al lui Taichun, Urmyr, s-ar putea s!
fi dobândit asta. Îns! el fusese un r!zboinic venerat înainte de a
deveni ministru, iar via#a lui a fost, în mare parte, transformat! într-
un mit. A existat cu adev!rat, iar preceptele sale sunt înc! respectate.
Pelut privi spre Iesol.
— Care dintre pildele sale s-ar putea aplica "i aici?
Tân!rul î"i plec! fruntea.
— Cartea a $aptea, Capitolul Patru, Versetul Dou!zeci "i $apte.
„$i ridicând o nuc!, Maestrul spuse: ne hr!nim cu miezul "i arunc!m
coaja.”
Pe chipul lui Hisatal ap!ru o expresie batjocoritoare.
— Da, examinarea adev!rului lucrurilor este important!, îns!
spune#i c! noi ascundem adev!rul de conduc!tor "i de cei condu"i.
— Asta pentru c! pildele lui Urmyr erau pentru noi, nu pentru ei,
spuse Pelut, cu un zâmbet în col#ul stâng al buzelor. Orezul este o
problem! din pricina protestelor helosundienilor, dar "i a protestelor
nobililor no"tri, care tot vor trebui s! trimit! orez la Moriande. Este o
problem! "i pentru c! armata lui Pyrust nu va fl!mânzi. Vom fi
nevoi#i s! ini#iem o ac#iune de dirijare a opt la sut! din cantitate în
depozite de unde s! putem distribui orezul dup! cum va fi necesar.
— Este o precau#ie în#eleapt!, Ministre, aprob! Hisatal din cap.
— $i o preluare for#at!. Voi face ca livrarea orezului s! devin!
problema dumitale, Ministre.
Capul b!rbatului se în!l#! brusc, cu ochii holba#i de uimire.
— Dar, Maestre, sunt preg!tit de c!l!torie. Bagajele mele sunt la
bordul Lupului furtunii.
Pelut cl!tin! din cap.
— Când ve#i ajunge acas!, ve#i vedea c! v-au fost deja returnate.
— Nu pute#i...
— Ba pot. Am fost silit pentru c! a#i nesocotit pilda lui Urmyr,
accentu! Pelut, cu glasul plin de dezgust. Iesol, pasajul despre
pericolele l!comiei. Prima parte.
132
— „Iar Maestrul spuse: Drep#ii doar sorb din râul R!spl!#ii,
lacomii se îneac! în el.”
— Dar, Maestre...
— E"ti un prost, Hisatal, iar dac! a" fi "tiut cât e"ti de prost, în
primul rând nu te-a" fi trimis pe Lupul furtunii. Te a"teptai s! g!se"ti
o cale de a te îmbog!#i? Bineîn#eles. M! a"tept s! deturnezi un
procent din orez înspre propriile tale cufere "i m! împotrivesc eu la
asta? Nu. $tiu c! o vei face, mai "tiu c!-#i vei împ!r#i bog!#ia cu mine
"i cu cei potrivi#i. A"a merg lucrurile. Îi r!spl!tim pe cei care ne ajut!.
Îns! ai gre"it pentru c! te-ai l!sat fascinat de coaj! "i ai neglijat
miezul. Te-am trimis pe Lupul furtunii ca s! te po#i împrieteni cu
Keles Anturasi. Urmai s!-i câ"tigi încrederea "i s! devii omul s!u. Nu
pentru ca tu s!-i po#i fura secretele, ci ca s!-l po#i influen#a pe viitor.
Bunicul s!u nu va tr!i ve"nic, iar Keles îi va lua locul. Mai conteaz!
cât aur ai în pung! acum, când lumea ar putea fi a ta mâine?
— Nu m-am gândit, Maestre.
— Gre"it. Te-ai gândit, îns! ai f!cut-o f!r! nici o disciplin!. Iar
dac! nu exist! disciplin!, nu exist! nici ordine, ci doar haos. Haosul a
distrus lumea "i numai noi, birocra#ii, am fost capabili s-o refacem,
stabilind ordinea.
Hisatal f!cu o plec!ciune adânc!, lipindu-"i fruntea de podea.
Pelut îl l!s! s! r!mân! a"a pân! când transpira#ia începu s!-i
curg! pe podea.
— Ajunge.
— Mul#umesc, Maestre.
Pelut d!du din cap.
— Ai Rangul Cinci, Hisatal, "i ai uitat tot ce-ai înv!#at pe când nu
aveai decât Rangul Trei, ca prietenul nostru de acolo. „Casa r!mâne
în picioare, îns! temelia putred! invit! la dezastrul adus de simpla
mângâiere a unei adieri.” $tii asta?
— Da, Maestre.
— N-ai ascultat, sau ai devenit cu adev!rat prost? Iesol, citatul.
— Cartea a Treia, Capitolul Opt, Versetul Patru din Medita"ii
despre pr!bu#ire.
— $tiam asta, Ministre. Sunt doar confuz.
Pelut î"i închise ochii pe jum!tate.
133
 — Limpeze"te-#i mintea, Ministre, altfel voi g!si eu mijloace de a
te face s! te concentrezi. Te-a" trimite s! i te al!turi lui Keles
Anturasi, în Ixyll, îns! e"ti la fel de nepreg!tit pentru astfel de
expedi#ii ca "i el. E trimis acolo ca s! moar!. De"i m-ai indispus, nu
v!d nici un motiv pentru care ar trebui s!-#i dai ob"tescul sfâr"it atât
de curând.
— V! mul#umesc, Maestre&
Gura lui Hisatal r!mase deschis! cu o clip! mai mult "i Pelut "tiu
c!-"i scotocea memoria în c!utarea unui citat potrivit din Urmyr.
Pelut nu se putu ab#ine.
— „În#eleptul este mul#umit s! fie luat drept prost, decât s!
vorbeasc! "i s! confirme impresia.”
Hisatal d!du doar din cap, o dat!, scurt, f!r! s! spun! nimic.
— Avem o problem! urgent!: trebuie s! trimitem pe cineva la
bordul Lupului furtunii. Cum Jorim nu va conduce niciodat! Casa
Anturasi, nu trebuie s! fie cineva important. Cine-i priceput "i viclean
trebuie p!strat, pentru c! urm!torii doi ani se vor dovedi a fi "i mai
spino"i. Ai vreun candidat care s-ar potrivi? Cineva care-#i este loial?
Hisatal se a"ez!, îns!, înainte de a fi putut r!spunde, Iesol î"i
drese glasul.
Pelut îl privi cu col#ul ochilor.
— Ai vreo propunere?
— „Iar Maestrul spuse: De"i poamele vecinului par mai rumenite,
în#eleptul î"i culege doar propria recolt!.”
Un zâmbet înflori încet pe fa#a venerabilului ministru.
— Iar cu asta vrei s! spui?
— Maestre, Ministrul Hisatal va avea nevoie de subordona#ii s!i
pentru a se ocupa de transportul orezului. Ave#i la curte pe cineva
care ar putea fi agentul vostru pe Lupul furtunii.
— $i la cine te-ai gândit?
— M-a" propune pe mine însumi, Maestre.
B!rbatul f!cu o plec!ciune adânc! "i r!mase a"a.
Pelut î"i mângâie falca. Iesol era folositor "i chiar foarte
competent într-o mare varietate de sarcini obscure, la care pu#ini se
pricepeau "i chiar "i mai pu#ini î"i aminteau c! se pricepuser! la a"a
ceva. Ar fi putut ajunge departe, îns! îi lipsea dinamismul. Nu putea
134
nici s! comande, nici s! inspire ac#iuni, iar pân! când nu se oferise
acum, nu dezv!luise nimic altceva decât ambi#ii m!runte.
— N-ai f!cut nici un aranjament ca s! profi#i de pe urma
expedi#iei?
— Nu, Maestre.
— Nu fugi de nici o încurc!tur! sentimental! sau conflict?
— Nu, Maestre.
— Ridic!-te, Iesol. Uit!-te la mine, îi ceru Pelut, "i se r!suci
pentru a fi cu fa#a la el. De ce vrei s! pleci?
— Am v!zut nava, Maestre. $tiu ce glorie îi va aduce Nalenyrului.
În sufletul meu, "tiu c! n-a" putea face un serviciu mai mare na#iunii
mele decât contribuind la succesul expedi#iei.
— Crezi c! ai putea contribuit cu ceva?
— „F!r! iasc! nu faci foc.”
Folosirea pildelor lui Urmyr îl indispuse profund pe Pelut, "i l-ar fi
sfâ"iat pentru grosol!nie, îns! n-o f!cu, "tiind c! omul nu era
grosolan, ci mai degrab! cinstit; iar r!spl!tirea lui cu serviciul pe care
"i-l dorea Ministrul ar fi constituit un imbold pentru ca Hisatal s!
adere la codul oferit de Urmyr. În afar! de asta, pot sc!pa de el mai
târziu.
— Doar nu-#i imaginezi, Iesol, c! ac#iunile tale vor face acest
Minister s! te prosl!veasc! la întoarcere?
— Îndatorirea mea este s! servesc, Maestre, nu s! visez.
— O r!splat! ar putea fi luat! în considerare numai dac! sunt
încântat de munca ta.
Pelut sublinie cuvintele, astfel încât Hisatal s! priceap! c!
fuseser! rostite "i pentru el.
— Sluji#i-m! bine, amândoi. Viitorul este cunoscut numai zeilor.
Dac! voi fi binecuvântat, tot a"a ve#i fi "i voi. Prin mine, servi#i
na#iunea. S! nu fi#i o dezam!gire.
135

15
Ziua a 5-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Xingnakun, Moriande
Nalenyr
Nirati se înfior! în timp ce se îndrepta spre uria"ul dom
Xingnakun. Structura, construit! în cartierul din partea de nord-vest
a ora"ului, fusese cândva un amfiteatru un aer liber. Construc#iei i s-a
ad!ugat demult o cupol! ca p!l!ria unei ciuperci, iar opt pila"tri
trimiteau bra#e arcuite unite în centru. Un catarg înalt se ridica la
intersec#ia lor, iar acolo în vârf ardea o lumin! albastr!, gyanri. De-
abia vizibil! în timpul zilei, noaptea rivaliza cu luminile de sus, de pe
cele nou! poduri, "i majoritatea oamenilor î"i mângâiau talismanele
când d!deau cu ochii de ea, chiar "i din întâmplare.
Fiorii ei nu aveau nimic în comun cu ziua, pentru c! zorii erau
str!lucitori "i calzi. Izvorau din aceast! experien#! matinal! –
plecarea din Anturasikun "i plimbarea pe str!zi. De"i erau aglomerate
în perioada Festivalului, oamenii se fereau din calea ei. Unii î"i
c!utau talismanele, iar al#ii desenau cercuri mici prin praf, iar aceia
care-o cuno"teau preferau s! priveasc! dincolo de ea, de parc! nici n-
ar fi existat.
În alte circumstan#e s-ar fi sim#it ofensat!, îns! cercurile o puteau
r!ni, chiar "i cercurile sociale, a"a c! v!zându-"i prietenii ocolind-o
era acum mai mult o binecuvântare decât un blestem. În afar! de
asta, n-a# putea suporta mila din ochii lor.
Nu era greu de în#eles c! ea "i al#ii se îndreptau spre Turnul
Magiei "i t!m!duirii. Pentru c! cercurile puteau fi paveze împotriva
vr!jilor, robele lor fuseser! special #esute din pânz! aspr!, erau
g!urite "i cu franjuri care atârnau. Nu erau încinse cu centuri, aveau
în loc nasturi p!tra#i sau sfori scurte, cu noduri mari, f!r! bucle.
Mânecile erau despicate de la um!r pân! la "old "i nici unul dintre cei
136
afla#i în drum spre nord-vest nu purta g!teli. Inelele, br!#!rile "i
l!n#i"oarele formau cercuri "i acestea trebuiau evitate.
Mult mai evidente decât robele fuseser! eforturile pentru
ascunderea cercurilor de pe fa#!. Peste ochi i se întret!iau oblic cruci
negre, iar o alta, ro"ie, îi decora gura. Unii oameni strângeau n!rile "i-
"i b!gau câl#i în urechi, îns! Nirati se gândise c! aceasta era o
precau#ie inutil!.
Apropiindu-se "i mai mult de dom, intr! într-un t!râm bizar,
unde negustorii ridicaser! mici tarabe ori vindeau m!rfuri la cap!tul
c!ru#elor. Abundau cercurile, mari sau mici, de la mici talismane, de
purtat în fiecare zi, pân! la cercuri suficient de mari ca s! cuprind!
talia. Un b!rbat oferea cercuri de cristal, prin care lucrurile puteau fi
privite în siguran#!, în vreme ce al#ii l!udau po#iuni "i unguente care
promiteau s!-i fereasc! pe oameni de vr!ji sau s! aib! asupra lor
acela"i efect ca farmecele "i f!r! s! mai a"tepte. Un alt b!rbat se
oferea s! p!streze el banii celor care veniser! cu pungile pline de
monede circulare. Ea se îndoia îns! c! insul "i c!ru#a sa vor mai fi pe
acolo la sfâr"itul ceremoniei, îns! îi admir! neobr!zarea.
El î"i pierdu îns! întreaga afacere când un alt b!rbat, înarmat cu
un ciocan "i o nicoval!, f!cea monedele p!tr!#oase, pentru o para de
fiecare.
În alte locuri, pâlcuri de indivizi s!n!to"i "i voinici îi ar!tau cu
degetul "i râdeau de cei bolnavi "i ologi care se împleticeau în mers.
„Noroc, schilodule” sau „Nu-s destule vr!ji pe lume s! te vindece”,
strigau, iar vorbele piereau apoi în gâlgâitul râsului. Unul merse la
pas cu un om jalnic, sprijinit într-o cârj!, imitându-i, în batjocur!,
"chiop!tatul. Nirati spera ca bietul om s! fie vindecat, s! se întoarc!
"i s!-l bat! m!r pe neispr!vit.
Dac! o recunoscuse cineva, probabil se întrebase la ce-i trebuia
vindecare. Nu era ceva evident, îns! avea nevoie de cea mai
important! t!m!duire dintre toate. Nirati nu avea talent, de"i toat!
lumea îi spusese c! era o chestiune de timp pân! s! "i-l descopere,
îns! ea î"i pierduse demult puterea de a-i mai crede. Chiar "i Majiata
avea un talent, iar risipa ei o înfuria pe Nirati. Nepriceput! la plante
cum era, Majiata tot l-ar fi putut ajuta pe Keles mai mult decât ea.
137
 Pufni "i refuz! s! se lase târât! în sentimentul de
autocomp!timire. F!cuse tot ce-i st!tuse în putere. Îl veghease pe
Keles în timpul somnului, citindu-i cu voce blând! pove"tile lui
Amenis Dukao. Lui îi pl!cuser! întotdeauna pove"tile, înc! din
copil!rie – la to#i trei le pl!cuser! –, "i dormi mult mai u"or cât timp
îi citise. Faptul c! se ocupase de el îi permisese mamei lor s! doarm!,
o alt! binefacere. Îns! Nirati "i-ar fi dat "i mâna s! fi putut face mai
mult.
Pe chip i se a"ternu ro"ea#a când ajunse în apropiere de
Xingnakun "i v!zu un b!iat cu bra#ul stâng ve"tejit. Cel pu"in, eu am o
mân! de dat.
Cineva, probabil tat!l, se ghemui lâng! el, la marginea primului
cerc de piatr! care înconjura domul. B!rbatul ciufuli p!rul b!iatului.
— Dunos, "tii c! nu pot s! vin cu tine, dar ai s! m! g!se"ti aici.
Nu-#i fie team!.
— Nici nu-mi este, Tat!.
Îns! tremuratul din glas îl d!du de gol. Nirati se îndrept! spre ei "i
f!cu o plec!ciune.
— Pacea Festivalului fie cu voi. A" putea s! v! rog ceva?
B!rbatul se ridic!, apoi f!cu o plec!ciune, imitat de fiul lui.
— Pacea fie "i cu domnia voastr!. Ce-a#i dori de la noi?
Ea-i zâmbi tat!lui, apoi ar!t! curtea mare "i goal! din jurul
domului.
— Xingnakun se afl! înc! la mare distan#! "i mi-e team! s! merg
pân! acolo singur!. N-a" cere prea mult dac! v-a" ruga s!-l l!sa#i pe
b!iat s! m! înso#easc!?
B!rbatul d!du din cap, apoi "terse o pat! neagr! de pe obrazul
b!iatului, p!strându-"i privirea semea#!.
— Dunos va fi încântat s! v! înso#easc!.
B!iatul d!du din cap, iar Nirati îi lu! mâna într-a ei.
— Mul#umesc. Am s!-l conduc înapoi. Eu m! numesc Nirati.
— El este Dunos, iar eu Alait. Am s! v! a"tept aici. Mul#umesc&
— R!mâi cu bine, Tat!.
Nirati "i b!iatul traversar! curtea împreun!. Câte un cerc de
granit rupea linia pavelelor la fiecare o sut! de metri. Negre în
exterior, apoi cenu"ii "i albe, cercurile îi avertizau pe oameni s! se
138
#in! departe. În vreme ce alte str!zi "i cur#i din capital! gemeau de
oameni, curtea Xingnakunului r!m!sese goal!, cu excep#ia ologilor
care mergeau spre ea. În inima unui Festival plin de bucurie "i
speran#!, dezn!d!jdui#ii "i nenoroci#ii se scurgeau încet în interior.
Dunos î"i ridic! privirea c!tre ea.
— De ce merge#i s! fi#i t!m!duit!, milady? Îmi p!re#i a fi teaf!r!.
— Nu to#i dintre noi au r!nile la vedere.
— Vorbi#i de problemele femeie"ti? A"a zice mama mea, înainte
de a-mi spune s! merg s!-l ajut pe tata.
Nirati zâmbi.
— Poate. Eu doar sper s!-mi pot purta necazurile la fel de bine ca
"i tine.
Dunos d!du din cap, apoi î"i l!s! bra#ul ve"tejit s! se legene
înainte.
— Odat! ce m-am vindecat de asta, am de gând s! devin
spadasin.
— O ambi#ie foarte frumoas!.
Mâna lui fu str!b!tut! de un tremur u"or.
— L-a#i mai v!zut pe Kaerinus înainte?
Ea cl!tin! din cap.
— Nu po#i face asta decât o singur! dat!, Dunos.
Auzise "i ea de la mai mul#i c! anul era de bun augur, se mai
ad!uga "i apogeul unei activit!#i magice ciclice, a"a c! se a"teptau
multe de la ritual. Dac! un mort ar fi putut merge în acest an pân! în
curtea de la Xingnakun, Kaerinus l-ar fi putut aduce la via#!. A"a
credeau oamenii.
— De ce întrebi asta, Dunos?
B!iatul ridic! din umeri.
— P!i, "ti#i, nu m! tem, îns! am auzit tot felul de pove"ti. C! a
fost cu Prin#ul Nelesquin în Ixyll "i este ultimul vanyesh. A
supravie#uit Urgiei. Este foarte b!trân "i este un monstru.
— $i eu am auzit lucrurile astea.
Îl împinse u"or înaintea ei, când începur! s! urce una dintre
rampele înguste care duceau spre intrare. Toate intr!rile erau cercuri,
neîntrerupte, cu un prag jos, a"a c! erai nevoit s! treci peste el. De"i
139
nu v!zuse niciodat!, auzise relat!ri despre energii magice adunându-
se în aceste ochiuri, în timpul ceremoniei.
El p!"i primul, apoi o #inu de mân! când trecu "i ea.
— Dunos, s-ar putea s! fie un monstru, dar dac! este dispus s!-i
vindece pe oameni atunci nu-i în întregime r!u.
B!iatul d!du din cap, apoi se uit! din nou înapoi.
— Pentru t!m!duire nu trebuie s! te dezbraci de tot, nu?
— Nu, îi zâmbi ea.
— Atunci e bine. O s!-mi scot doar roba, s!-mi poat! vedea
bra#ul.
— Bine.
Traversar! un tunel "i se oprir! la cap!tul treptelor abrupte. Pe
vremurile Imperiului, zona mai apropiat! de cercul de p!mânt era
rezervat! nobilimii. Dunos o trase spre stânga, preg!tindu-se s! urce
spre p!r#ile mai de sus, acolo unde se agitau s!racii, îns! ea scutur!
din cap.
— Vom merge jos "i ne vom apropia.
— Dar tata mi-a spus...
— E"ti înso#itorul meu, î#i aminte"ti? Ea-i f!cu cu ochiul. Ne
ducem mai aproape, ca s! ne t!m!duim mai bine.
Nirati o lu! în jos, inten#ionând s! ocupe un loc la marginea
cercului, dar se crisp! imediat. Majiata i-o luase înainte "i acum
st!tea acolo, cu capul sus, p!rul negru lucindu-i. Roba ei, de"i croit!
"i cusut! prost, era de m!tase. Nedorind s!-i vorbeasc!, îns!
interesat! s-o urm!reasc!, alese un loc mai sus cu câteva rânduri,
exact în spatele ei.
În!untru veneau tot mai mul#i oameni, iar Dunos arunc! o privire
în jur, cu ochii mari. Î"i trase mâna dintr-a ei "i f!cu semn unui
b!rbat. Nirati se întoarse "i-l privi, întrebându-se de ce venise, din
moment ce nu ar!ta mai beteag decât ea. Coborî cu u"urin#! c!tre ei,
venind dinspre primul rând.
Dunos zâmbea larg.
— De ce a#i venit aici, Maestre?
— Cu to#ii avem r!ni, Dunos.
B!iatul încuviin#! din cap.
— Ea este Nirati. A venit pentru probleme femeie"ti.
140
B!rbatul zâmbi.
— Eu sunt Moraven. Pacea Festivalului fie cu tine!
— $i cu tine&
Nirati zâmbi, îns!-"i p!str! vocea sc!zut!. La pomenirea numelui
ei, capul Majiatei se întoarse pu#in. Nu m! b!ga în seam!, Majiata,
altfel cobor la tine #i-"i fac ni#te vân!t!i numai bune de t!m!duit.
De undeva, din m!runtaiele cl!dirii, începur! s! bat! tobele.
Nirati sim#i vibra#ia înainte de a le auzi, dar pe m!sur! ce mul#imea
f!cea lini"te, ecourile umplur! domul. Cu fiecare sunet care str!b!tea
gloata, valuri de fric! îi m!turau pe to#i. În unele locuri, oamenii
începuser! s! se gr!beasc! spre ie"iri. Spaima lor devenise
contagioas! "i fugeau destui.
Nirati se a"tept! s-o rup! la fug! "i Majiata, îns! ea nu se clinti.
Arunc! o nou! privire în spate "i pricepu ce se întâmpla. Cât! vreme
sunt aici, nu va fugi. Numai acest motiv n-ar fi putut-o opri pe Nirati,
îns!, dac! pleca, b!iatul va trebui s-o urmeze. Iar el are nevoie de asta
mai mult decât mine.
Totu"i, fermitatea cu care se decisese s! r!mân! se confrunta în
acest moment cu o împotrivire aprig!, pentru c! a r!mâne aici, "i
atr!gând aten#ia magicianului, fusese considerat!, de la Urgie "i chiar
mai înainte, o impruden#! prosteasc!. Kaerinus era ultimul dintre
vanyeshi, "i cum vie#uia de atât amar de vreme, era evident c!
atinsese o m!iestrie în vr!jitorie care-i permitea s! fac! minuni. Se
mai spunea c! zeii r!m!seser! în Ceruri de fric! s! nu-i g!seasc! el "i
s!-i trimit! înapoi.
Puterea pe care o controla distrusese o lume. Declan"ase Vremea
Ghe#ii Negre, ucigând milioane, retezând mun#ii, "tergând de pe fa#a
p!mântului ora"e "i târguri întregi, amenin#ând cu dispari#ia întreaga
omenire. Pove"ti despre xingnaridinii r!t!citori înfrico"au copiii,
f!cându-i s! se poarte cuviincios, iar zvonurile despre ei îi f!ceau pe
b!rba#i s! se adune în mul#imi. Domul fusese construit pentru a pune
sub z!gaz puterea lui Kaerinus, de team! s! nu se dezl!n#uie cumva o
alt! Urgie.
O cea#! u"oar!, cenu"ie, începu s! se scurg! dinspre o intrare
circular!, r!spândindu-se în aren!. Mici tentacule de lumin! albastr!
intens! d!n#uiau în ea – când fl!c!ri, când tr!snete –, pocnind când
141
scânteiau. Lui Nirati i se f!cu pielea de g!in!. Cea#a se îndesi,
umplând deschiderea, apoi o lumin! albastr! se m!ri înl!untrul ei.
Focul lic!ri mai repede "i ap!rur! mici str!fulger!ri, ca ni"te plase de
p!ianjen.
Peste tot în jur, oamenii î"i expuneau bete"ugurile. Dunos trase
neîndemânatic de nasturii robei sale. Se aplec! s!-l ajute "i observ!
fulger!rile albastre jucându-i sub piele, în sus "i-n jos, sco#ând în
eviden#! venele "i arterele. Sub ochii lor, Moraven î"i smulse roba "i
dezv!lui o cicatrice hidoas!, întins! pe partea stâng! a pieptului. O
clip!, Nirati "i Dunos se holbar! amândoi la ea, iar ea se întreb! cum
se f!cea c! un b!rbat atât de puternic încât supravie#uise loviturii î"i
putea imagina c! avea nevoie de t!m!duire.
Dincolo de el, Majiata î"i l!s! roba s! alunece pân! sub omopla#i.
Asta-i accentua linia sânilor "i Nirati cl!tin! din cap. S-a format un
cerc, fat! proast! ce e#ti. Dac! ar fi fost vorba de altcineva, Nirati i-ar
fi atras aten#ia, îns! viermele ro"iatic al cicatricei de pe spatele
Majiatei o dezgusta. Prostia îi adusese stigmatul "i tot prostia va face
ca urma s! r!mân! acolo.
Se auzi un suspin general la ie"irea lui Kaerinus din tunel. Purta o
mantie purpurie, cu guler înalt care-i ascundea partea de jos a
capului. O glug! îl acoperea "i-i umbrea chipul, îns! nu putea
ascunde vederii focul albastru aprins în ochi. Nici un ornament nu
decora mantia, de"i fulgere azurii se rostogoleau în jos, pe umeri.
Dou! lucruri i se p!rur! imediat evidente lui Nirati "i sim#i cum i
se strânge stomacul. Primul era faptul c! la ie"irea din tunel Kaerinus
nu-"i aplecase capul "i nici nu-"i strânsese umerii, de"i m!sura cel
pu#in trei metri în în!l#ime. Umerii s!i, era sigur!, ar fi trebuit s! se
frece de marginile tunelului. Pe când se gândea la toate acestea, el se
m!ri într-atât, încât "i un r!zboinic viruk ar fi p!rut un pitic pe lâng!
el.
Descoperi c! al doilea lucru era "i mai însp!imânt!tor. Se deplasa
înainte mai încet decât un om mergând la pas, îns! nu exista nici un
semn c! s-ar fi mi"cat. Nu putea vedea piciorul sau vreun genunchi
atingând mantia. În loc de asta, plutea înainte pe ce#urile cenu"ii.
Putea fi personajul sculptat de la prova vreunei cor!bii care naviga
senin! în aval, pe Râul de Aur.
142
Se opri deodat! în centrul cercului de p!mânt. Norul din jurul lui
nu se mai rostogolea, se oprise "i el. R!mase neclintit pre# de o clip!,
apoi începu s! se roteasc! încet. Unii oameni se ferir! din calea
privirii sale, câ#iva cedar!, al#ii le"inar!. Dunos î"i strecur! mâna într-
a ei "i i-o strânse, chiar "i Moraven se foi tulburat. Când privirea ei o
întâlni pe a magului, avu senza#ia vag! c! fusese recunoscut!, îns!
numai în treac!t. Ca un negustor care cerceteaz! vitele. Nimic mai
mult.
Sunetul tobelor sc!zu, iar fulgerele încetar! s! mai pulseze prin
cea#! sau pe mantie. Lumina din ochi se modific!, din albastru în
purpuriu. V!p!ile care se zb!teau în cea#! se schimbar! "i ele,
potrivindu-"i culoarea cu a ochilor lui. De undeva din adâncimea
glugii – sau din el – se în!l#ar! cuvinte. Nirati nici m!car nu credea
c!-l auzea vorbind, iar ideea de cuvinte p!rea nelalocul ei.
Asta-i ceea ce se întâmpl! între fra"ii mei #i bunicul.
Mintea ei era str!b!tut! de imagini repezi. V!zu o mân! de b!iat
trecând printr-un cristal str!lucitor. Sim#i pe spate greutatea unei
lovituri de bici. Durerea arz!toare, fierbinte, a unei s!bii sfârtecându-
i carnea îi str!b!tu coastele. Aceste senza#ii, credea ea, proveneau de
la Dunos, Majiata "i Moraven, a"a c! presupunea c! celelalte le
sim#ea dinspre mul#ime. În urma lor venea un cor de urlete – b!rba#i,
animale – cu to#ii în dureri, dureri cumplite.
Nirati se trezi "i ea urlând, la fel ca to#i ceilal#i, umplând domul cu
o zarv! oribil!, care se amplifica de la sine, crescând "i pulsând,
trecând prin ea mai puternic decât vibra#ia tobelor.
O zguduise fizic, dar senza#iile p!trunser! înl!untrul ei
atingându-i durerea "i spaima. Înainte, fusese diferit! de ceilal#i,
pentru c! nu avea nici un talent, îns! aici era la fel ca toat! lumea, era
zdrobit! "i se temea c! nu mai putea fi t!m!duit!.
Cea#a din jurul lui Kaerinus se îngro"!, transformându-se în
tentacule biciuitoare, sfârâind de electricitate. Ceva ca o funie groas!
lovi o b!trân! oloag!, ridicând-o în aer. Fulgere purpurii îi
înconjurar! membrele, îndreptându-le. Capul îi c!zu pe spate, iar
ghebul îi disp!ru, în vreme ce spinarea r!sucit! se îndrept!. %ip!, iar
cea#a o p!r!si, l!sând-o ca o gr!mad! inform!, din care se ridicau
aburi.
143
 Tentaculele se zb!teau iar "i iar, r!sucindu-se spre stânga. Un
strat jos, de cea#!, se r!spândi în afar!, umplând arena. Kaerinus se
ridic! odat! cu el, iar tentaculele se rotir! "i mai repede, învolburând
cea#a atât de tare încât se rev!rs! peste marginile arenei. Un val se
izbi de Majiata arzându-i cicatricea atât de intens încât Nirati nu mai
putu s-o priveasc!. Majiata #ip!, î"i l!s! roba s! cad!, spatele i se
încovoie, apoi întregul ei tors se smuci înainte. Pentru un moment,
p!ru c! se va arunca în vaporii opaci clocotitori, îns! se prinse de
margine "i se l!s! jos, pe jum!tate goal!. Focul purpuriu îi lucea din
ochii goi pe când ea se întinse moale, ar!tând de parc! ar fi fost beat!
"i violat! de o hoard! de turasynzi.
Nirati avu doar o clip! la dispozi#ie s! vad! cât de r!v!"it! era
Majiata, înainte ca un val mai mare de cea#! s! se ridice "i s! o
înghit! cu totul. Pentru un moment, i se p!ru c! era goal!, sub o
ploaie biciuitoare de o#el. Privi în jos, a"teptându-se s!-"i vad! carnea
n!cl!it! de sânge, îns! ochii ei nu mai percepeau realitatea. Se v!zu
din nou copil!, privindu-se atât de la distan#!, cât "i din propria ei
piele. Mergea de mân! cu bunicul ei, prin gr!dinile din Anturasikun.
Soarele str!lucea deasupra, iar în#ep!turile se topir! sub c!ldura lui.
Î"i amintea incidentul doar pe jum!tate, îns! acum se târa din
amintirile ei cu repulsia cu care un soth î"i sfâ"ia coconul. Qiro îi
d!du drumul la mân! "i se întoarse spre Ulan. Unchiul ei era mult
mai tân!r, îns! bunicul era tot b!trânul puternic, albit de ani. Ulan
desp!turi o hart!, ca s-o cerceteze Qiro. Ea nu avu suficient timp
pentru a recunoa"te cel pu#in contururile, "i din gura lui Qiro ie"ir!
oc!ri furioase.
Nu auzea cuvintele, îns! le vedea zburând prin aer, s!ge#i care se
înfigeau drept în unchiul ei. Îi sfâ"iar! pieptul "i sângele #â"ni. Una îi
str!punse #easta, alta se afund! în ochiul strâng. O s!geat! mic! îi
fix! limba de falc!, iar o alta îl jug!ni. Ulan se mototoli precum hârtia
din mâinile lui Qiro.
Cu ochii înotând în lacrimi, privi în sus, la bunicul ei. Se aplec!
dup! hart!, s-o netezeasc!, îns! Qiro i-o lu! "i o azvârli. Apoi îi
zâmbi, se întoarser! cu spatele la Ulan "i o conduse în adâncimea
gr!dinii. Din gura lui curgeau flori, de"i erau doar n!lucile celor care
str!luceau în jurul ei.
144
Iar împrejurul inimii sale se a"ez! o plato"! o#elit!. Nu o spusese
atunci, nu cunoscuse cuvintele pentru a o spune, dar acum în#elese.
Am hot!rât atunci c! n-am s!-l las s! m! r!neasc!, a#a cum a f!cut cu
unchiul Ulan. Nu sunt lipsit! de talent. M-am ferit de el.
Cunoa"terea explod! în mintea ei. Tot ce încercase s! fac! fusese
sortit e"ecului. Lucrase cu sârguin#!, îns! nu se legase de nimic. Nu
m-am l!sat legat!. Nu voiam s! am nici un talent. Nu voiam s! fiu
judecat!, s! fiu str!puns! #i mototolit!. Poate c! nici n-am avut nevoie
de t!m!duire.
Vederea îi reveni "i percepu, în marea cenu"ie, lumina purpurie
arzând în mijlocul arenei. Kaerinus se ridicase suficient de mult încât
cea#a s! umple domul "i s! ating! pe toat! lumea. Asta-i tot? Nici n-
am avut, vreodat!, nevoie de vindecare, sau asta a fost vindecarea de
care am avut nevoie?
Sim#i spiritul lui trecând de ea, f!r! a primi nici un r!spuns. Îns!
se sim#i plutind în sus. Privi în jos "i î"i v!zu trupul. În jurul ei, ca
ni"te fantome, îi z!ri pe Dunos "i Moraven "i chiar "i pe Majiata. De
ceilal#i era numai foarte vag con"tient!. Când privi din nou în sus,
Kaerinus devenise o perl! neagr! cu un foc purpuriu învârtejindu-se
în mijloc. Se r!suci "i p!ru un ochi cu o pupil! înv!p!iat! în care se
oglindea haloul. O v!zu. O v!zu, iar ea se v!zu la rândul ei, reflectat!
distorsionat pe suprafa#a întunecat! a sferei.
Întinse mâna "i puse un deget pe glob. Sim#i ceva str!vechi "i
în#elese c! trebuia s! se team!, îns! nu o f!cu. Îl mângâie din nou, iar
iluzia netezimii suprafe#ei disp!ru. Mici din#i de sticl! îi rupser! din
carne. Fulgere violete o biciuir!. Î"i smuci mâna "i #ip! la
întreruperea contactului.
Ochii i se deschiser! brusc, iar Moraven "i Dunos se l!sar! pe vine
lâng! ea. Începu s! tremure, apoi î"i mu"c! buza de jos.
— Ce... ce s-a întâmplat?
Moraven zâmbi stânjenit.
— Presupun c! a fost ceva diferit pentru fiecare dintre noi. O
clip! am fost prin"i în vraj!, pentru ca în momentul urm!tor ea "i
Kaerinus s! dispar!.
Nirati îi l!s! s-o ajute s! se a"eze. Privi spre locul unde c!zuse
Majiata.
145
 — Ce-i cu femeia aceea? — Timp s! m! vindec, apoi timp s! descop!r ce-mi va permite
— $i-a pierdut cump!tul, cople"it!. vindecarea s! fac.
Dunos d!du din cap "i-i ridic! roba cu mâna dreapt!. — Mult noroc în c!ut!rile voastre.
— A uitat asta. Spadasinul î"i înf!"ur! din nou roba.
Nirati zâmbi pe jum!tate, îns! se opri imediat. Bra#ul lui Dunos — V-a#i îmbarcat într-o c!l!torie de care majoritatea nici nu-"i
r!m!sese ve"ted. Privi spre Moraven "i v!zu un cap!t al cicatricei. dau seama c! ar avea nevoie. Dac! aceast! con"tientizare a fost
— Îmi pare r!u. singurul lucru primit ast!zi, a#i fost cea mai norocoas! dintre noi to#i.
— Pentru ce, Domni"oar!?
— Înc! mai ai cicatricea, iar Dunos...
B!iatul se încrunt! "i ochii i se umplur! de lacrimi, îns! nici una
nu i se rostogoli pe obraji.
— Este în ordine.
Moraven se aplec! peste Nirati "i-l mângâie pe Dunos pe bra#ul
stâng.
— Ai uitat ce #i-am spus pe drum?
— Mi-a#i spus c! voi fi vindecat, r!spunse, iar buza de jos îi
tremura. Nu pute#i avea întotdeauna dreptate, Maestre.
— N-am gre"it, afirm! b!rbatul, cu glas blând, care transmitea
încredere. Magul ne-a promis c! ne va vindeca, nu "i c! ne va da ceea
ce dorim. Ne-a dat ceea ce aveam nevoie.
— Dar eu am vrut s! devin spadasin.
— $i s-ar putea s! devii, spuse Moraven zâmbind, apoi îl b!tu pe
b!iat pe cap. Prima dat! îns!, trebuie s! afli ce s-a vindecat. Acel
lucru î#i va dezv!lui adev!ratul t!u destin.
— Da, Maestre. Mul#umesc&
Nirati privi spre Moraven.
— %i s-a dat ceea ce aveai nevoie?
El în!l#! din umeri.
— Poate c! da.
— Asta nu sun! foarte promi#!tor.
Moraven zâmbi, se ridic! "i o ajut! s! se scoale în picioare.
— T!m!duirea este întotdeauna un proces, magic sau nu. Va
trece o vreme pân! îmi voi da seama ce s-a schimbat. La fel "i Dunos.
Domni"oar!, "ti#i deja sau mai ave#i nevoie de timp?
— Cred c! voi avea nevoie de timp.
Nirati t!cu o clip!, apoi d!du din cap.
146 147

16
Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Când se trezi din nou, Keles descoperi c! se afla într-un pat mare,
într-o înc!pere slab luminat!. Cear"afurile erau proaspete, aidoma
paielor din saltea. Putea mirosi cataplasmele "i celelalte ierburi de
leac. Izul lor nu-l mai sufoca. Se sim#ea întru câtva mai înt!rit "i
înt!rirea c!rnii în jurul r!nilor începuse s! înl!ture durerea, de"i mai
persista.
Întorcând capul, î"i g!si mama stând pe un scaun de lâng! pat,
concentrat! la brodarea unei embleme pe o hain!. A"ternutul fo"nind
tr!da mi"c!rile "i ea î"i ridic! privirea.
— Cum te sim#i?
Îi turn! o cup! mic! de ap!, apoi îl ajut! s! stea cu capul sus "i,
ridicând vasul spre buzele lui, îi permise numai înghi#ituri mici. El ar
fi vrut s-o soarb! imediat pe toat!, îns! "tia c! ar fi vomitat-o imediat,
a"a c! se mul#umi cu un "uvoi rece "i sub#ire alunecând pe gâtlej. B!u
cât putu de mult, apoi d!du din cap, iar ea retrase cupa aproape
golit!.
— Cât am dormit?
— Mult! vreme, ceea ce-i foarte bine. Este cea de-a "asea zi a
Festivalului.
Keles se concentr!.
— Balul Prin#ului este desear!.
Siatsi izbucni într-un râs u"or "i-i d!du pe spate p!rul c!zut pe
frunte.
— Fratele "i sora ta ne vor reprezenta cu cinste.
— Ar fi trebuit s! te duci, mam!.
Ea cl!tin! din cap.
148
— Da, iar toate babele din #ar! s! m! întrebe cum te sim#i sau ce
cred c! s-a întâmplat? Nu, asta nu. E#ti subiectul principal de discu#ii
pe durata Festivalului, dar n-am poft! s! le dau ap! la moar!.
Keles d!du din cap, sau, cel pu#in, a"a credea. Auzi fâsâitul fe#ei
de pern! frecându-i-se de obraz.
— Mi-o amintesc pe ambasadoare. Ce s-a întâmplat?
Siatsi oft!.
— Sunt sigur! c! fratele t!u #i-a vorbit de broa"tele râioase din
Ummummorar, care secret! otrav!. Barbarii o folosesc pentru a vâna,
îns! ea le protejeaz! pe aceste creaturi de animalele de prad!.
Keles încuviin#!.
— Se pare c! "i la viruki se întâmpl! la fel. A"a cum n!du"eala
noastr! e acr! atunci când suntem nervo"i, umorile lor se schimb! "i
ele. Când r!zboinicul te-a t!iat, ghearele lui te-au otr!vit. U"or,
bineîn#eles, îns! ai fost, f!r! nici o îndoial!, otr!vit. Vr!jile
ambasadoarei au putut lupta cu cele mai virulente ac#iuni ale
veninului, îns! altele au nevoie de timp pentru a lucra. Ar putea trece
un an "i mai mult. Pân! atunci, "i mirosul unui viruk te-ar putea
îmboln!vi.
— Din fericire, nu vor fi viruki pe Lupul furtunii.
— Din fericire pentru unii, Keles, dar nu "i pentru tine.
Siatsi îi explic! pe un ton jos ce se întâmplase în seara aceea "i
care fusese decizia bunicului. Lui Keles i se strânse pielea în timp ce o
auzea vorbind. Nu se temea atât de c!l!torie, cât de furie. C!l!toria
cu Lupul furtunii putea fi pl!nuit! s!-l ucid!, îns! explor!rile în inima
Ixyllului în mod sigur l-ar termina.
Chiar "i în lumina sc!zut! v!zu cum p!lise mama sa "i c!
degetele-i tremurau în timp ce-i mângâia p!rul.
— Am vorbit cu Qiro, îns! este neînduplecat. Nu-l pot face s! se
r!zgândeasc!, indiferent cât de mult încerc.
— Las! s! mai treac! timp, mam!.
— Dragul meu, nu mai avem chiar tot timpul de pe lume, spuse
încruntat!. A" putea s!-#i spun despre toate c!ile în care m! sim#eam
îndemnat! s! ac#ionez, îns! toate se lovesc de faptul c! anun#ul a fost
f!cut la petrecerea de ziua lui. Prin#ul l-a auzit. S! dea acum înapoi ar
149
însemna o dezonoare pentru el. Ar sugera c! unul dintre voi, sau
amândoi, sunte#i slabi, "i nu ar tolera asta.
— Crezi c! vrea s! mor?
— Ar fi posibil.
— A dorit "i moartea tatei?
Siatsi se încrunt! o clip!, apoi oft!.
— Timpul "i zvonurile au f!cut ca r!spunsul simplu s! fie mai
u"or de acceptat, îns! Qiro "i Ryn erau mult mai complica#i. Tat!l t!u
l-a înfruntat puternic pe tat!l lui. Ryn avea un dar, unul mai m!re#
decât Qiro, dac! po#i crede asta, iar Qiro "i-a dat seama c! tat!l t!u ar
fi putut consolida rolul casei Anturasi în istorie, dac! se va concentra
asupra acelui dar al s!u. Îns! nu era un om r!bd!tor. La fel ca "i
fratele t!u, altele îl interesau. Qiro a încercat s!-l atrag! pe tat!l t!u
în cartografie, "i asta a dus la ultima expedi#ie. O parte din el
probabil c!-l voia pe tat!l t!u mort, pentru c! s-au luptat cu
ferocitate. Iar o alt! parte l-a jelit cu pio"enie când a murit. $i acum îl
mai plânge.
— M! vrea mort "i pe mine?
— Nu. Vrea s! te întorci dup! ce-#i faci treaba, îl lini"ti
zâmbitoare. Bunicul t!u nu este cu totul lipsit de inim!.
Keles se încrunt!.
— M-a condamnat la o expedi#ie de mai bine de trei mii de
kilometri, de parc! am zbura precum "oimii. Voi trece prin teritorii
unde vr!jile violente au pus st!pânire "i unde pân! "i eroii refuz! s!
mearg!. Singurii care se aventureaz! pe t!râmul Ixyll sunt nebunii
sau gyanridinii, care ac"ioneaz! nebune"te. Va trebui s! traversez
Marea Întunecat!, înfruntând furtunile "i pira#ii, "i voi trece destul de
aproape de Irusviruk pentru a vedea "i mai mul#i dintre r!zboinicii
lor. Unii vor fi rubedeniile celor r!pu"i de Jorim, iar to#i m! vor
îmboln!vi. S-ar putea ca bunicul s! nu fie cu totul cu inima
împietrit!, a"a cum spui, îns! mie îmi arat! prea pu#in! c!ldur!.
Ea izbucni în râs.
— Nu cred s! fi spus ceva atât de distractiv.
— Nu, Keles. $tiu asta.
— Atunci?
150
— Zvonurile sus#in c! Majiata ar fi descris la fel c!l!toria ta, îns!
f!r! nici un regret, îl l!muri Siatsi, cu un zâmbet.
— A"a a f!cut? întreb! cu o u"oar! strângere de inim!. Nu mi-ai
spus dac! Prin#ul a pus s-o biciuiasc!.
— A biciuit-o. A le"inat "i poart! o cicatrice urât!, dar destul de
mic!, pe spate. Sora ta a v!zut-o la ceremonia de t!m!duire.
— A fost Nirati acolo? Ai l!sat-o? se mir!, clipind nedumerit.
— Pentru ea era important s! mearg!, spuse ea cu un oftat. Nirati
a stat aici, la c!p!tâiul t!u, mult timp. A ajutat din r!sputeri, dar
simte lipsa talentului. M! urm!re"te cum amestec ierburile "i
r!d!cinile pentru cataplasmele tale "i v!d cum ar da orice s! fie "i ea
capabil! de a"a ceva. S-a dus în speran#a c!-"i va g!si talentul.
— Iar eu tot îi spun c!-i la fel ca împ!r!teasa Cyrsa. Î"i va g!si
talentul.
— $tiu, Keles, îns! povestea Cyrsei este un balsam doar pentru
r!nile copiilor.
— $i ce s-a întâmplat?
Mama lui d!du din umeri.
— Mi-a spus c! a fost bine, îns! a vorbit mai mult despre un
b!ie#el din sud. Discut! tu cu ea, s! vezi ce po#i afla.
— Am s! discut. Deci, nici o schimbare?
— S-ar putea s! fie ceva, dar spunea c! va trebui s! treac! timp. O
cuno"ti pe sora ta. La fel ca "i tine, n-are r!bdare cu majoritatea
lucrurilor. De fapt, este ner!bd!toare în toate chestiunile, ca bunicul
t!u.
— Asta a"a-i, dar a" fi vrut, mai degrab!, s!-#i calce #ie pe urme,
decât lui.
— $i eu la fel, îns! ar încânta-o s! fie cartograf. Va trebui s! fii
blând cu ea. Cred c! dac! "i-ar fi descoperit vreun talent la h!r#i s-ar
fi oferit s! mearg! în locul t!u.
— Întreab!-m! de cineva mai nepotrivit s! plece decât mine "i-#i
r!spund c! e Nirati.
Mama lui zâmbi.
— De acord, îns! fratele t!u nu este de aceea"i p!rere.
— Nu?
151
 — Spunea c! e"ti la fel de prost preg!tit ca ea. Dup! el, dac! adaptez cu rapiditate, în aceea"i m!sur! cu t!râmul în care m!
expedi#ia nu te va omorî sau mutila, te va duce la nebunie. Atunci aventurez, ba chiar mai repede. Nu-i o treab! u"oar! pentru nici unul
mi-a spus c! ar da orice s! mearg! el în locul t!u. dintre noi.
Keles reu"i s! scoat! un chicotit. — Într-adev!r, nu-i, consim#i Siatsi zâmbind, apoi îi s!rut!
— Ar pleca, nu-i a"a? fruntea. Dormi. Vindec!-te. Asta trebuie s! faci acum, dac! vrei s! ai
— Da, îns! era con"tient c! n-ai fi de acord, de"i a pus la cale un vreo "ans! de succes mai târziu.
plan prin care s! v! pute#i schimba rolurile. — Crezi c! voi reu"i, mam!?
— N-ar func#iona. De vreme ce trebuie s!-i trimit bunicului Ea consim#i din cap.
informa#ii, "i-ar da seama de în"el!torie. — Mai mult chiar decât am putea s! ne închipuim.
— A în#eles "i Jorim, dar credea c! în"el!toria ar r!mâne în
familie.
— Nu. Ar "ti mult prea mul#i, de la echipajul de pe Lupul furtunii,
pân! la cei care m! înso#esc, spuse cu un oftat. Voi pleca spre Ixyll,
dac! nu cumva se r!zgânde"te Qiro sau ordon! Prin#ul altceva.
Mama lui d!du solemn din cap.
— Jorim zicea c! vei face din plecare o datorie de onoare.
— M! cunoa"te bine. Dar m! cunoa#te suficient de bine? Nu crede
c! voi supravie"ui. Cât! dreptate ar putea avea?
Keles plecase ani de zile în expedi#ii, f!cuse studii topografice,
îns! întotdeauna aproape de Nalenyr sau în interiorul principatului.
Nu se gândea nimeni c! n-ar fi putut merge mai departe. Ridic!rile
topografice de pe cursul superior al Râului de Aur erau vitale, iar
Keles se concentra asupra sarcinii imediate. Fiind capabil s! lucreze
astfel, avusese succes, dar se tot întrebase cât de folositoare i-ar fi fost
aceast! capacitate într-o expedi#ie în locuri unde magia putea fi "i
adesea era parte din peisaj.
Râse. Chiar "i faptul c! î#i punea problema ar!ta c! se putea
concentra, dar "i problemele care decurgeau. Vr!jile sc!pate de sub
control corupseser! totul, plante, animale, relicve, iar el era
concentrat asupra aspectelor geografice. Nu vreun munte
transformat în câmpie l-ar putea omorî, ci bizareriile mai pu#in
previzibile ale teritoriului. Îi zâmbi mamei sale.
— Jorim va pleca într-o expedi#ie care-i va solicita la maximum
aptitudinile, pentru c! va face lucruri la care se pricepe el cel mai
bine, dar "i la care sunt eu cel mai iscusit, ambele în acela"i timp. Va
trebui s! înv!# s! supravie#uiesc "i eu la fel, s! fac schimb!ri "i s! m!
152 153

17
Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Kojaikun, Moriande
Nalenyr
— Surioar!, te îngrijorezi prea mult.
Jorim Anturasi d!du încet din cap, în timp ce treceau printr-un
grup de g!rzi keru, s! ajung! în sala de recep#ii din Kojaikun.
— T!m!duirea ar fi trebuit s! te vindece "i de asta.
Nirati scoase repede limba la el.
Cea de-a "asea zi a Festivalului era întotdeauna dedicat! celebr!rii
eroilor. Pentru a transmite un mesaj "i pentru a-l enerva pe Prin#ul
Pyrust, Prin#ul Cyron decisese s! o #in! în turnul cel mai asociat cu
Helosunde. Prin#ul Pyrust î"i exprimase regretele, iar helosundienii
v!zuser! în asta o mic! victorie.
Nirati, înve"mântat! într-o rochie verde de m!tase, cu p!s!ri
galbene, ro"ii "i albastre brodate pe ea, î"i privi cu severitate fratele
mai mic.
— Nu exist! nici o sear! a eroilor, din câte-mi amintesc eu, pe
care tu s! n-o fi terminat cu o ciom!geal!.
— Nes!buin#e tinere"ti.
— A" vrea ca o t!m!duire s! te scape de toate astea.
Expresia ei se îndulci u"or.
— Mama ne-a încredin#at prezentarea onorurilor familiei, a"a c!,
te rog, fii prudent.
— Da, Nirati, voi fi.
Jorim se opri odat! cu ea în pragul u"ii s!lii lungi,
dreptunghiulare. Fusese lambrisat! în întregime cu lemn deschis la
culoare, iar lumina venea prin panourile tapetate cu hârtie ivorie de
orez. Culoarea lemnului amintea tuturor de g!rzile keru "i de
devotamentul lor în serviciul Prin#ului.
154
Cercet! înc!perea "i oaspe#ii îmbr!ca#i în culori vii, apoi îi zâmbi
surorii sale.
— Nu v!d nici un viruk, deci nu cred s! fie probleme.
Ochii verzi ai lui Nirati se îngustar!.
— Î#i mai aminte"ti ce explica#ii trebuie s! oferi despre
întâmplare?
Jorim oft!.
— Keles se odihne"te confortabil "i ne a"tept!m la o refacere
total!, nu-i în pericol, nu vor fi nici m!car urme, a"tept!m cu
ner!bdare plecarea sa în expedi#ie, despre care el nici m!car nu "tie,
dac! nu "i-o fi revenit cumva în ultima or!.
— Jorim!
— %tiu, Nirati. N-am s! spun ce nu se cuvine.
— S! nu intri în vreun bucluc&
De data asta îi arunc! el o privire sever!, îns! amândoi
deprinseser! destule de la mama lor. Iar eu am fost întotdeauna
fratele ei mai mic, ceea ce-i confer! un avantaj pe care nu-l pot anula.
De"i putea fi aspr! cu el, îl "i proteja, iar el nu era dispus s! renun#e la
asta, indiferent de pre#.
— N-am s! intru în bucluc.
— Mul#umesc&
Se aplec! "i-l s!rut! pe obraz.
— Acum, hai s! ne distr!m.
— De parc! ar fi posibil. Gata, am plecat&
Îi par! privirea dojenitoare cu un alt zâmbet, apoi p!"i în sal! "i se
pierdu în mul#ime. Nu era pentru prima dat! când studia o asemenea
adunare cu ochii cu care-i vedea pe barbari. Nu o f!cea dintr-un acces
de superioritate, ci din curiozitate.
Pun r!m!#ag c! nici m!car nu au habar câte dezv!luie despre ei,
atât sunt de ocupa"i cu jocurile lor. Jorim în#elegea despre ce-i vorba
dintr-o privire. Oamenii cei mai importan#i se a"ezaser! în jurul
înc!perii, unde puteau fi v!zu#i cu u"urin#!, f!r! a fi izola#i. Rareori
cineva de vaz! se refugia într-un col#, de"i câ#iva indivizi care voiau
s! fie lua#i ca atare se retr!seser! acolo.
Personajele mai pu#in însemnate aveau întotdeauna pe cineva în
apropiere, cineva cu statut social mai ridicat, care le împrumuta ceva
155
din legitimitatea jinduit!. Dac! Jorim ar fi fost dispus s! trimit!
invita#ia unora dintre femeile din grupul s!u de cunoscu#i, ar fi avut
"i el pe cineva la bra#.
Femeile s-ar fi luptat pentru aceast! onoare, nu pentru a fi v!zute
cu el, ci pentru a intra în aten#ia unor b!rba#i mai vârstnici, care le-ar
fi putut lua ca amante, sau a unor matroane, aflate în c!utarea uneia
capabile s! le z!misleasc! nepo#i. Privind scena, acest scenariu se
derula de cel pu#in zece ori.
Politica "i politicienii urmau un circuit prin sal!. A"a cum
presiunile sociale provocau valuri, tot a"a goneau "i bârfele pe aceast!
tem!. Curteni "i lingu"itori se str!duiau s! ocupe pozi#ii favorabile în
a"teptarea Prin#ului, sperând c! vor putea schimba o vorb! cu el sau,
cel pu#in, s! fie b!ga#i în seam!.
De"i prietenii se întâlneau la astfel de adun!ri, saluturile erau
scurte "i îndeplineau cerin#ele minime ale interac#iunilor sociale. Era
timp "i pentru adev!ratele rela#ii amicale, mai târziu, la Festival,
dup! ziua de Doliu "i înainte de celebrarea gloriei Prin#ului. În
noaptea eroilor, to#i cei aduna#i acolo voiau s! fie lua#i drept eroi, a"a
c! ac#ionau într-o manier! pe care "i-o închipuiau înc!rcat! de aluzii
mitice.
Jorim nu se considera un erou, de"i spera ca unii s!-l considere
unul, "i în#elese paradoxul izvorât din propria sa subapreciere chiar
în momentul când se gândi la asta. Fusese în tot felul de locuri,
f!cuse "i v!zuse lucruri pe care pu#ini dintre cei afla#i aici le-ar fi
putut pricepe. În vreme ce mul#i dintre ei se declarau încânta#i de
faptele sale "i pretindeau c!, într-o bun! zi, ar putea face "i ei ceva
asem!n!tor, preferau siguran#a c!minului "i a vie#ii stabile. Nu-i
putea condamna "i nici nu-i dispre#uia.
$tia doar c! o astfel de via#! nu era pentru el.
Mai erau "i al#ii, care sus#ineau c! ura sau teama de bunicul s!u îl
determinau s! se aventureze atât de departe, îns! gre"eau. În primul
rând, nu în#elegeau c! expedi#iile îl obligau s! fie foarte apropiat de
b!trân. Talentul pentru cartografie era foarte pronun#at în familia
Anturasi, iar odat! cu el venea, prin antrenament "i studiu, "i
abilitatea lui Jorim "i Keles de a intra într-o uniune mental! cu
bunicul lor. Concentrându-se foarte tare "i men#inând, o vreme,
156
informa#ia în mintea lor, puteau schimba date fundamentale cu el.
Bunicul ad!uga informa#iile pe h!r#ile lumii. Schi#ele teritoriilor vaste
trebuiau s! a"tepte pân! la întoarcere, îns! distan#ele str!b!tute,
în!l#imea mun#ilor "i alte informa#ii de acest fel puteau fi transmise
de la dep!rtare.
Keles era mult mai bine preg!tit pentru asta decât Jorim pentru c!
se str!duise atât de mult s!-l antreneze pe fratele s!u geam!n. În
cazul lui Nirati, antrenamentul nu dusese la nimic, pentru c! ea nu
avea acest dar. Nu era ceva r!u. Însemna c! b!trânul Qiro nu vedea
în ea nici o amenin#are, a"a c! nu avea nici un motiv s-o împing! spre
pericole. Jorim, de"i era capabil s!-i transmit! informa#ii bunicului,
nu era atât de precis ca fratele s!u "i ori de câte ori revenea la
Moriande se preg!tea pentru m!suri disciplinare.
Nu, Jorim nu fugea în lume ca s! scape de bunicul s!u, îi pl!cea
doar diversitatea lucrurilor. Î"i l!sa curiozitatea s!-l st!pâneasc! "i se
baza pe norocul s!u pentru a r!mâne întreg. Indiferent cât de
aproape se aflase de moarte, dorin#a lui de a vedea mai multe nu se
diminuase.
Iar acum ajung pe Lupul furtunii. Carena vasului fusese reparat!
înainte de plecarea sa în ultima expedi#ie. Jorim se a"teptase ca
fratele s!u s! aib! onoarea de a pleca, iar asta îl f!cuse pizma". Din
acest motiv îi pomenise lui Qiro de dispozitivul lui Gryst, în speran#a
vag! c! ar fi putut primi "i el o cu"et! pe nav!.
În privin#a expedi#iei, Jorim era entuziasmat "i tem!tor în acela"i
timp. I-ar satisface curiozitatea. Vor merge într-o parte a lumii despre
care nimeni nu "tia nimic, în afar! de pove"ti "i legende, de la Mun#ii
de Ghea#!, pân! la t!râmurile de dincolo de Marea de R!s!rit. Ar
putea face descoperiri, aduce acas! specimene "i ad!uga detalii lumii
cunoscute, prin conturarea "i definirea ei, cu fiecare mil! str!b!tut!.
Zvonurile s-ar preface în fapte, iar legendele s-ar adeveri sau ar fi
dovedite ca mincinoase, necunoscutul ar deveni cunoscut. Ar fi acolo
pentru a face toate astea, spre m!rirea gloriei na#iunii "i a familiei.
În acela"i timp, Jorim sperase c! b!trânul îl va #ine pe Keles
aproape "i-l va instrui ca s! poat! prelua "tafeta. De fapt, de-abia
a"tepta s!-i poat! comunica informa#ii fratelui s!u în locul bunicului,
fiind sigur c! leg!tura ar fi fost mult mai strâns! "i ar fi permis un
157
schimb mai rapid de cuno"tin#e. Iar în cursa pentru descoperirea
lumii, viteza nu trebuia s! fie subestimat!.
C!l!toria lui Keles în pustie îl speria pe Jorim, pentru c! se
avântase destul de departe în s!lb!ticie ca s! vad! locuri unde Urgia
schimbase totul, cu veacuri în urm!. Magia agresiv!, sc!pat! din
z!gazuri când trupele Imperiului se ciocniser! de hoardele de
turasynzi, izbucnise în Ixyll "i m!turase jum!tate de lume. Cerul se
întunecase, z!pezi negre c!zuser! degrab! "i din greu. Legendele
pomeneau de ani întregi trecu#i f!r! veri, iar atunci începuse
decimarea popula#iei. Înainte de Urgie, în Imperiu tr!iau zeci de
milioane de oameni. În zece ani, Principatele aveau o popula#ie
redus! la câteva sute de mii de locuitori. Majoritatea erau aduna#i în
v!ile centrale ale râurilor din cele trei Principate mai mari, în vreme
ce restul se cramponau de via#! cum puteau.
Vremea imprevizibil!, dinspre nord-vest, unde bântuiau furtuni
magice apocaliptice, m!turase Principatele pre# de înc! un veac, cele
nou! zile de Festival al Recoltei fiind cea mai apropiat! idee de var!.
Civiliza#ia imperial! suferise un colaps total, iar haosul ar fi domnit
peste tot, dac! birocra#ii nu ar fi men#inut ordinea. De"i pove"tile
despre vremurile cumplite îi sl!veau pe mini"tri "i func#ionari, Jorim
î"i d!duse seama c! ei nu fuseser! departe de confra#ii lor din
vremurile moderne. Cu toate c! erau enervan#i, avuseser! o menire,
aceea de a-i #ine pe oameni în via#! suficient de mult pentru
începutul unei refaceri.
Jorim "tia c! negându-le eforturile era o grosol!nie. $i-a dat
seama de gre"eal! în urma discu#iilor avute cu Keles, pe când erau
mai tineri. Fratele s!u afirmase c! men#inerea ordinii "i organizarea
transporturilor de hran! au fost eforturi eroice. Jorim r!spunsese c!
mini"trii fuseser! mult prea mul#umi#i de sine, c!utând ordinea, mai
presus de toate, "i în!bu"ind astfel ini#iativele care le-ar fi permis
Principatelor s! se refac! mai repede. Fiecare dintre fra#i trebuise s!
admit! c! dreptatea putea fi de partea celuilalt, dar cum nu exista
nici o cale de a-"i dovedi argumentele, r!m!sese o divergen#! de
opinii de care erau amândoi con"tien#i "i o considerau, cumva, ca pe
o consolare.
158
Jorim se servi cu o cup! de vin "i sorbi, mi"cându-se prin
mul#ime. Îi c!uta pe ceilal#i la fel ca el, adic! singuri. Câ#iva, dup!
îmbr!c!minte, erau str!ini care nu cuno"teau pe nimeni. Al#ii erau
faimo"i ori infami, în func#ie de cum preferai s!-i consideri. O g!si pe
Doamna de Jais "i Jad cu spatele la un perete îngust, înconjurat! de
câ#iva dintre proteja#i.
Î"i ascunse un zâmbet în spatele cupei. Era înc! foarte
atr!g!toare, în pofida anilor. Auzise pove"ti care sugerau c! fusese
concubina prin#ilor înc! dinainte de apari#ia Dinastiei Komyr. Se
întreb! dac! era adev!rat ori dac! femeia care trona în Casa Pl!cerii
de Jad mo"tenise titlul "i î"i asumase rolul pentru a nu contrazice
legenda. Nu în#elegea de ce era considerat! o eroin!, îns! destui eroi
adev!ra#i îi c!lcaser! pragul casei de pl!ceri.
M! întreb dac! Prin"ul m! va trimite la ea când s-o întoarce Lupul
furtunii? O clip! îi trecu prin minte s-o abordeze "i s! se prezinte,
îns! trep!du"ii ei p!reau foarte selectivi, a"a c! se #inu la distan#! "i
se puse la ad!post de umilin#a de a fi dat de-o parte.
R!t!cind mai departe prin sal!, remarc! în mul#ime doi b!rba#i,
cel mai tân!r #inând în mân! o cup! cu vin, îns! f!r! s! bea, în vreme
ce vârstnicul privea totul cu ochi neobosi#i. Centura tân!rului era
înnodat! în maniera spadasinilor, îns! nici unul dintre ei nu avea
spad!. Nim!nui nu i se permitea asta în prezen#a Prin#ului, a"a c! nu
era o surpriz!, îns! cel tân!r p!rea s! nu fie în largul s!u. Cu tot
disconfortul afi"at, p!rea mult mai obi"nuit cu un cadru atât de
somptuos decât companionul s!u.
Jorim privi din nou prin mul#ime "i mai descoperi câ#iva indivizi
care p!reau "i ei spadasini, dar se aflau în compania celor care-i
angajaser!. Nici unul nu era atât de scrut!tor ca b!trânul, îns! el puse
asta pe seama obi"nuin#ei cu asemenea adun!ri "i încrederii c! nu se
va petrece nimic neprev!zut. Oricine destul de smintit s! provoace
necazuri s-ar fi pomenit eliminat de g!rzile keru.
Nimeni din ora# nu-i atât de nebun, poate cu excep"ia lui Kaerinus.
Jorim, la fel ca oricare alt copil din Nalenyr, crescuse cu teama de
ultimul vanyesh. Odat! îl întrebase pe Keles de ce i se permisese
vr!jitorului s! tr!iasc!, dac! toat! lumea se temea atât de mult de el,
iar fratele s!u se mul#umise doar s!-i arunce o privire grea. Apoi î"i
159
coborâse vocea "i spusese: „Dac! l-ar putea ucide, nu crezi c! ar fi
f!cut-o deja? Nu poate fi omorât.”
Asta-l înfrico"ase "i mai tare, iar descrierea f!cut! de Nirati nu-i
adusese nici o u"urare. Povestea oficial!, cunoscut! de to#i, îns! f!r! a
fi crezut! de nimeni, era c! se întorsese dinspre apus, cu mintea
r!t!cit!, redus! la cea a unui copil. De"i era incredibil de puternic, nu
dorea altceva decât s! vindece "i s! fac! lucruri bune. Dac! ar fi fost
adev!rat, de ce-l "ineau prin"ii nalenieni captiv în Xingnakun?
Nu era pentru prima dat! când asem!n!rile dintre soarta lui
Kaerinus "i cea a bunicului s!u îl frapau pe Jorim. Vr!jitorul fusese
închis din cauza r!ului pe care l-ar fi putut face, iar libertatea lui Qiro
ar fi putut fi într-un mod similar v!t!m!toare. Dac! h!r#ile sale ar fi
c!zut în mâinile celor din Virine sau ale deseienilor, ar fi putut începe
s! concureze cu Nalenyr. Economia lor s-ar pr!bu"i, îns! înainte de
asta Prin#ul Cyron ar fi nevoit s! înceap! un r!zboi, c!utând s!-"i
distrug! adversarii.
Lu! o înghi#itur! zdrav!n! din cupa cu vin. Probabil Keles nu
gre"ise. De"i Jorim s-ar putea s! trebuiasc! s! fac! eforturi mari
pentru a-"i croi drum prin mla"tini, s! captureze vreo "opârl! "i s-o
aduc! înapoi la Nalenyr, era nevoie de un efort cu adev!rat eroic
pentru ca s! existe un Nalenyr unde s! se întoarc!. La întoarcerea
Lupului furtunii, cât de mult din Moriande, câ"i dintre oamenii ace#tia
vor mai fi?
Privi în jur, nesigur de r!spuns. Î"i alung! gândurile negre. Se
putea gândi la ele "i mâine, în Ziua Doliului. Noaptea aceasta era un
moment al s!rb!torii, de care trebuia s! se bucure. Pentru c! ar putea
fi ultima noapte a eroilor pe care o celebr!m, am s! m! bucur din plin
de ea.
160
18
Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Kojaikun, Moriande
Nalenyr
Nirati îl l!s! s! plece pe fratele ei cu inima neîmp!cat!. Era sigur!
c! se va #ine departe de belele, dar mai "tia c! erau momente când ele
îl c!utau pe el. Totu"i, la aceast! adunare era mult mai probabil s! fie
ova#ionat ca un erou "i întrebat de expedi#iile sale, decât s! fie
provocat de cineva cu prea multe cupe de vin la bord. Îi dorea o sear!
lini"tit!, pentru c! apropiata expedi#ie nu p!rea s!-i îng!duie prea
multe asemenea.
Intr! în sal!, unde o lu! spre stânga, urmând un traseu care s! o
aduc! în apropierea lui Jorim doar în partea cealalt!. Roba pe care o
alesese avea toate ornamentele purtate la petrecerea bunicului, îns!
nu "i croiala formal!. Pantalonii de m!tase de dedesubt îi ofereau
acea libertate care f!cea din dans o pl!cere, nu o lupt! cu gravitatea "i
constrângerile presupuse de o rob! mai lung!. Unele dintre broderii
fuseser! f!cute chiar de ea, "i se mândrea cu asta.
Î"i examin! broderia cu grij! "i încerc! s!-"i aprecieze priceperea.
De la t!m!duire, î"i reevaluase via#a, privind lumea cu al#i ochi.
Talentul meu este în mine, sunt sigur!. Acum nu mai trebuie decât s!-l
descop!r. Dar cum?
O z!ri pe Doamna de Jais "i Jad "i îi veni în minte talentul
acesteia. Existau atâtea posibilit!#i. Nirati ar fi putut face orice. A#
putea fi o concubin!? Cum ar fi fost dac! se num!ra printre elevele
Doamnei de Jais "i Jad. Ar fi fost, oare, posibil s! ajung! atât de
priceput! în arta dragostei încât asta s! devin! o tr!ire magic!? Lui
Nirati, a c!rei experien#! carnal! era redus! la pip!ielile n!tânge ale
servitorilor "i nobililor be#i, ideea i se p!rea pe cât de hazardat!, pe
atât de îndep!rtat!.
161
 Cuno"tea istorisirile despre cei care erau jaecai, mae"tri legendari
ai disciplinei. Se spunea c! via#a lor se prelungea, iar vitalitatea le
cre"tea pe m!sur! ce-"i perfec#ionau abilit!#ile. Privind frumuse#ea
f!r! cusur a Doamnei, senin!tatea delicat! cu care se sprijinea de
perete sorbindu-"i vinul, Nirati se întreb! cât de b!trân! era de fapt.
Fusese într-adev!r concubina prin#ului a c!rui dinastie c!zuse sub
cohortele neamului Komyr? Femeia de-abia dac! ar!ta pu#in mai în
vârst! decât ea, cu excep#ia ochilor de-un gri str!lucitor, care
exercitau o atrac#ie str!veche "i seduc!toare.
— A" spune c! are unsprezece eneade, nu crede#i?
Nirati î"i întoarse capul, având o admonestare pe buze, r!mas!
nerostit! când recunoscu vocea.
— Conte Aerynnor, m! crede#i atât de vulgar! încât s! fac
presupuneri despre vârsta unei femei?
— V! cer iertare, milady Anturasi, se scuz! deseianul cu p!r
negru, plecându-"i fruntea. Îmi tr!dez natura rustic! prin astfel de
gânduri "i lipsa de maniere sugerând c! a#i putea face la fel.
— Dac! prin a-mi oferi o cup! de vin am spune c! v! cere#i
iertare, sire, atunci a" fi fericit! s! v! pot absolvi de vin!.
Nirati zâmbi "i accept! cupa întins!.
— A#i venit singur? S!rmana "i fragila Majiata nu "i-a revenit
înc!?
— N-a#i vrea s! bem în s!n!tatea ei? întreb! b!rbatul, zâmbind
larg,
— Pentru Doamna de Jais "i Jad? V! rog...
Zâmbetul lui Junei Aerynnor se l!#i "i mai mult.
— Observ c! a v! face fa#! nu este un lucru simplu.
— Oh, v! referea#i la Majiata?
Nirati în!l#! cupa.
— S! se simt!, cât mai repede, ea îns!"i din nou.
— A"a s! fie& consim#i, apoi b!u. Ar fi trebuit s! m! înso#easc!,
îns! a auzit un zvon despre acel jaecaitsae care i-a aplicat pedeapsa,
cic! va veni s!-"i demonstreze talentele. A considerat c! ar fi prea
mult pentru ea.
Nirati zâmbi.
— Nu cred s! cear! voluntari. A#i v!zut pedepsirea ei?
162
Fa#a nobilului deseian se întunec!.
— Da. Am considerat c! este de datoria mea. Fratele vostru a
încasat loviturile destinate mie. Recunosc, m-am pierdut cu firea
când virukul a lovit. Atât de rapid "i atât de uria".
— Poate c! v-a fost fric!, milord, îns! am fost "i eu acolo. V-am
v!zut cum a#i procedat "i nu am observat nici o ezitare. A#i r!sucit-o
pe Majiata "i a#i protejat-o cu trupul. Dac! fratele meu nu ar fi
intervenit, loviturile v-ar fi nimerit, într-adev!r.
— Voi face totul ca s!-i mul#umesc. Se îns!n!to"e"te, din câte am
auzit.
— Da, a"a este, mul#umesc. S-ar bucura dac! a#i veni într-o vizit!.
Stau adesea cu el "i astfel mama se poate odihni.
— Atunci am s!-i aduc respectele mele, spuse Junei "i mai sorbi
din vin. Prin#ul n-a permis ca altcineva s! accepte pedeapsa Majiatei,
îns! jaecaitsaeul n-a lovit-o decât o dat!. Totu"i, familia ei face tot ce-
i st! în putin#! s! nu-i r!mân! urme. A l!sat-o s! mearg! pân! "i la
vanyesh, poate se vindec!.
— $i a ajutat?
— Nu am privit-o atât de aproape, îns! nu am remarcat nici o
desfigurare. Dar Majiata "i familia sa privesc totul prin prisma
dezonoarei, explic! Junei, "i se strâmb!. Nu mi-a f!cut nici o pl!cere
s-o v!d pedepsit!, îns! o parte din mine crede c! trebuia s! fie tratat!
astfel de mult! vreme.
Nirati surâse.
— Ave#i, cumva, percep#ii ie"ite din comun, sau este vorba de o
caracteristic! a poporului vostru?
— Nu fac decât s! înv!#, milady, r!spunse cu un zâmbet stânjenit.
Ar fi trebuit s! fac eforturi teribile ca s! nu aud pove"tile despre
Majiata de dup! petrecere. Ceea ce sugereaz! zvonurile am v!zut cu
ochii mei. La ultima mea vizit! m-a întrebat doar dac! cicatricea o
face hidoas!. Când i-am pomenit de faptul c! fratele vostru e mai
bine, îns! va r!mâne cu cicatrice, a r!spuns c! se bucur!.
— Îl voia pe fratele meu ca s!-"i înal#e familia pe scara social!. Lui
i-a trebuit mai mult timp pân! a în#eles. Sunte#i atât de norocos c! v-
a#i dat seama a"a de repede.
163
 — Familia ei s-a oferit cu amabilitate s! m! g!zduiasc!. Doar orb
s! fi fost s! nu pricep.
Junei privi de jur împrejur prin înc!pere.
— V!d multe lucruri noi. Venind din Deseirion, remarc aici unele
nev!zute de mine mai înainte. Nu sunt sigur c! le în#eleg.
— Cum ar fi?
Înclin! din cap spre Doamna de Jais "i Jad.
— De"i avem "i noi astfel de specimene în Deseirion, nu cred c!
vreunul ar fi bine-venit la o asemenea celebrare. Nu neg c! este
frumoas! "i c! mul#i dintre cei prezen#i i-au c!lcat pragul,
bucurându-se de farmecele ei, îns! pân! la a-i oferi onoruri?
Nirati sorbi din vin, savurându-i dulcea#a.
— În Nalenyr avem ceva mai mult! libertate. Ne hr!ne"te.
Contele se încrunt!.
— Asta poate fi luat! în multe feluri. V! rog s!-mi explica#i.
— Dorin#a carnal!, milord, poate fi tratat! în dou! moduri. Unul
ar fi s!-i nega#i existen#a, s! pretinde#i c! fidelitatea reprezint! cel
mai înalt standard posibil "i s! v! face#i c! nu vede#i ced!rile secrete
de care se bucur! to#i. Prin interzicerea ei, nu face#i altceva decât s!
amplifica#i tenta#ia, iar aceasta-i confer! influen#a atât de
destabilizatoare. Majorit!#ii oamenilor nu le pas! dac! cineva se
bucur! de leg!turile dinafar! c!s!toriei, cu condi#ia ca mariajul s! nu
fie pus în pericol de ele.
Din moment ce atât de multe c!s!torii sunt, de fapt, alian#e
dinastice, cei implica#i în ele nu prea au multe în comun. Acestea
sunt atitudinea "i realitatea din cadrul na#iunii mele.
Aici totul este privit drept ceea ce este: o experien#! senzual!. Cu
to#ii "tim c! este de dorit s! fie varietate. Dac! mânc!m doar un
singur fel de mâncare, bem acela"i vin, ascult!m numai un cântec,
sau mirosim o singur! floare, acestea toate devin foarte repede lipsite
de interes. Din aceast! cauz!, nimeni nu se limiteaz! la nimic, mai
ales în ceea ce prive"te atrac#ia fizic! "i dorin#a, contrar felului în care
func#ion!m noi, ca oameni. P!strând-o pe Doamna de Jais "i Jad ca pe
un obiect al unor asemenea dorin#e, toat! lumea "tiind la ce s! se
a"tepte, se evit! plictisul, o influen#! destabilizatoare.
Nirati îl privi pe conte de peste buza cupei sale.
164
— Dac! ve#i aranja o alian#! cu familia Majiatei, sunt sigur! c!
ve#i avea nevoie de o asemenea eliberare.
Junei în!l#! o sprâncean!.
— Sunte#i o mai bun! observatoare decât m-a" fi gândit,
Domni"oar! Anturasi. L!muri#i-m!, vre#i s! sugera#i c! nu a existat
niciodat! o c!s!torie distrus! din pricina dragostei ivite între un
client "i o curtezan!?
— Deloc, îns! schimbarea afec#iunii se poate întâmpla indiferent
cine este implicat, pentru c! leg!tura sentimental! dinl!untrul
c!s!toriei a pierit, altfel nu s-ar manifesta dorin#a "i nevoia unei
împliniri emo#ionale.
— Sunt foarte impresionat de argumentele voastre.
D!du respectuos din cap.
— Gândi#i profund "i v! exprima#i foarte bine.
— Anii de discu#ii cu fra#ii mei, cu care am dezb!tut toate
aspectele "i punctele de vedere posibile. E foarte distractiv.
Nirati leg!n! vinul în cup! "i privi în jos.
— Nu sunte#i de mult timp aici, dar deja "ti#i de Doamna de Jais "i
Jad. Nu a#i luat în considerare recurgerea la serviciile ei?
— Eu? Ei, bine, nu, îns!...
Nirati î"i ascunse zâmbetul, v!zându-l cum ro"ea.
— Ce s-a întâmplat?
El î"i strânse brusc buzele, apoi privi în jos.
— A" min#i dac! a" spune c! nu mi-a trecut prin minte. Poate m!
ve#i considera provincial, îns! asta ne duce înapoi la punctul de
pornire a conversa#iei noastre. M-a" sim#i stânjenit al!turi de cineva
care e posibil s!-l fi cunoscut pe str!-str!bunicul meu.
Ea ezit! o clip!, apoi d!du din cap.
— În#eleg, de"i unii sus#in c! vinurile cele mai bune sunt cele
învechite pentru a ajunge la perfec#iune.
— Foarte adev!rat, dar sunt destui "i cei care prefer! produc#iile
mai noi.
Nirati sorbi din nou din vin "i în#elese c! se sim#ea relaxat! în
prezen#a contelui deseian. Îi cuno"tea pe foarte pu#ini dintre oaspe#i
"i p!rea încântat s! poat! discuta cu ea. Prezen#a lui îi #inea pe al#ii la
distan#!, iar asta era cât se putea de bine. N-o deranja faptul c! to#i
165
cei care-i vedeau împreun! ar fi putut s-o acuze c!-l seducea pe
pe#itorul Majiatei. Jum!tate dintre ei ar gândi c! era o lec#ie pentru
Majiata, iar cealalt! jum!tate ar putea c!uta tâlcul acestei întâlniri
speculând în jurul h!r#ilor Anturasi, a deseienilor "i a averii Casei
Phoesel.
Ea g!si în conte o companie pl!cut!. Îl conduse încet prin
înc!pere, spunându-i cine "i ce era. Se feri s! bârfeasc!, îns!-i preciza
cine cu cine se avea la cu#ite. Singura dat! când l!s! s!-i scape detalii
lubrice se întâmpl! atunci când privirile p!reau s!-i devin! distrate,
iar ea-"i imagin! c! tot ce-i spusese se transformase într-o
harababur! în mintea lui.
Înainte de a-l întâlni pe fratele ei, r!sun! un gong, iar în înc!pere
se a"ternu lini"tea. $ase g!rzi keru, cu suli#e lungi, purtând flamurile
cu dragonul purpuriu, f!cur! o c!rare prin mul#ime. Prin#ul Cyron
p!"i printre ele "i urc! pe un mic podium aflat la cap!tul cel!lalt al
s!lii. G!rzile ocupar! pozi#ii în jurul lui, iar Prin#ul f!cu o plec!ciune
spre to#i cei de fa#!. Plec!ciunea fu repetat! de toat! lumea. Nirati î"i
men#inu plec!ciunea pe durata impus! de polite#e, cincisprezece
secunde, apoi o extinse la dou!zeci, din moment ce era vorba de
aniversarea dinastiei "i ar fi continuat la treizeci, pentru pedeapsa
dat! Majiatei de c!tre Prin#. Îns! când ajunse la dou!zeci "i cinci,
unul dintre veri"orii Prin#ului se ridic!, iar ceilal#i din înc!pere îi
urmar! exemplul cu un oftat deslu"it.
Prin#ul î"i îndep!rt! bra#ele în semn de salut.
— Bun venit tuturor& Aceasta este seara eroilor, s!rb!torit! în
mod deosebit într-o na#iune de eroi. To#i cei prezen#i sunte#i demni
de acest titlu sau îl ve#i câ"tiga. Na#iunea noastr! cere mult de la eroi,
îns! îi "i r!spl!te"te. $tiu c! nici unul dintre domniile voastre nu s-ar
feri de chemarea patriei.
Doi func#ionari de protocol aduser! un scaun pentru Prin# "i-l
a"ezar! în centrul podiumului. Un ministru de protocol – un
subsecretar cu rang înalt, dup! croiala robei – înaint! "i se adres!
mul#imii.
— Pentru aceast! sear! au fost preg!tite distrac#ii spectaculoase.
În timp ce vorbea, intr! în mul#ime, unde î"i mut! bastonul de
ceremonii din pozi#ia vertical! pe orizontal!. Invita#ii se retraser!
166
încet dup! ce apuc! bastonul de un cap!t cu mâna dreapt! "i începu
s! se învârt!, descriind un cerc.
— Dac! ve#i fi amabili s! respecta#i cercul trasat acum, ve#i putea
vedea lucruri la care majoritatea doar viseaz!.
Contele, privind încruntat "i refuzând s!-i în#eleag! pe cei care
vorbeau cu accent nalenian, nu se retrase odat! cu ceilal#i. În loc de
asta, î"i puse mâinile pe umerii lui Nirati "i o trase în fa#a lui,
plasând-o înaintea tuturor celorlal#i privitori. Ea zâmbi, dându-"i
seama c! ultima dat! când avusese parte de o priveli"te atât de clar!
avea pe umeri mâinile tat!lui.
Distrac#iile se dovedir! mai mult decât fabuloase, începur! cu
patru g!rzi keru interpretând un dans ritualic, folosind suli#ele.
Flamurile pocnir!, capetele suli#elor boc!nir! ascu#it pe piatr!, iar
vârfurile vâjâir! prin aer în timpul r!sucirii. Femeile se mi"cau cu
atâta precizie, for#! "i fluiditate încât p!reau mai mult animale decât
oameni. Când celelalte keru aruncar! în sus mere "i alte fructe,
lamele vârfurilor le str!punser! sau le îmbuc!#ir!, umplând aerul cu
arome dulcegi.
Urmar! jonglerii, apoi acroba#ii, a c!ror abilitate de a se a"eza unii
peste al#ii, tot mai sus, p!rea s! fie limitat! doar de tavan.
Contorsioni"tii î"i încol!cir! membrele în pozi#ii ce p!reau c! nu vor
mai putea fi niciodat! desf!cute, iar dansatorii se unduir! pe muzic!
pân! ce trupurile devenir! pete vibrante.
Fiecare spectacol îl dep!"ea pe precedentul, oricât de imposibil
p!rea. Ministrul îi indica pe cei care oferiser! spectacolul, iar
aplauzele îi r!spl!teau. Dac! rosteau mai mult de câteva cuvinte de
laud! pentru Prin#, ministrul îi întrerupea, anun#ând urm!torul act.
Î"i p!str! vocea ne"tirbit! pân! când ultima trup! de dans se topi
de pe scen!.
— În finalul spectacolelor noastre, v! prezent!m ceva pe cât de
special, pe atât de potrivit cu seara eroilor. Avem printre noi doi
dicaiserri. V! vor prezenta o demonstra#ie a îndemân!rii lor în lupta
cu spada, a"a cum n-a mai fost niciodat! pân! acum. Prin#ul îi salut!
pe Moraven Tolo "i pe turasyndul Chyrut Scok.
Nirati zâmbi. De la întâlnirea lor la t!m!duire "tia c! Moraven era
spadasin. Considerase laudele aduse lui de c!tre Dunos drept o
167
exagerare copil!reasc!, îns! acum era limpede c! b!iatul avusese
dreptate. S! fii ales s! te înf!"i#ezi aici înseamn! c! e#ti foarte bun. O
fi chiar jaecaiserr.
Mâinile lui Junei fur! str!b!tute de un fior. Nirati se întoarse cât
s!-i priveasc! fa#a.
— Ce s-a întâmplat?
— De Moraven Tolo n-am auzit, îns! de turasynd da. Cei de fa#!
cred, probabil, c! a venit s!-"i demonstreze priceperea. A"a este, dar
nu cum se a"teapt! to#i.
— Ce vre#i s! spune#i?
D!du din cap, în timp ce un b!rbat înalt, sfrijit, cu p!rul
întunecat, intr! în cerc.
— Î"i va da c!ma"a jos "i ve#i vedea semnul vulturului negru. Face
parte dintr-un cult barbar. Indiferent ce i s-a spus, atunci când trage
sabia din teac!, lupt! pân! la moarte.
168
19
Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Kojaikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron se aplec! înainte, în scaunul s!u, în vreme ce
lupt!torii î"i f!ceau loc prin mul#ime. Turasyndul era u"or de
localizat, pentru c! se în!l#a cu un cap deasupra tuturor. Hainele îi
tr!dau originea din Pustiet!#ile Turca, de"i Chyrut se n!scuse în
Solaeth. Cu membre bine propor#ionate "i foarte slab, purta o c!ma"!
de piele cu mâneci scurte, care-i dezv!luiau bra#ele crestate în lupte.
Cicatricele albe contrastau cu pielea ro"ie. O fâ"ie de piele îi trecea
peste sprâncene, apoi peste p!rul lung "i negru.
Invita#ii începur! s! "u"oteasc! în momentul când turasyndul
intr! în cerc. Pentru majoritatea întruchipa teroarea. Poporul s!u
declan"ase Urgia, iar mul#i dintre cei de fa#! fuseser! crescu#i sub
amenin#area n!v!litorilor turasynzi, care ar fi putut veni s!-i fure.
Chiar "i Prin#ul auzise pove"ti despre nelegiuirile lor, care-l f!ceau s!
fie precaut, în pofida faptului c! Deseirion "i Helosunde izolaser!
Nalenyrul.
De"i Chyrut nu p!rea s! aib! mai mult de cincizeci de ani, ceea ce
însemna c! era tân!r pentru un turasynd, Prin#ul se întreb! care era
adev!rata sa vârst!. C! era un maestru spadasin era deja bine "tiut,
iar unele surse sugeraser! c! s-ar putea s! fie un jaecaiserr. Dac! a"a
st!teau lucrurile, însemna c! era cu mult mai b!trân decât ar!ta.
Prin#ul se întreba dac! nu cumva era vreunul dintre barbarii
supravie#uitori ai Urgiei, zvonurile spuneau c! mai r!m!seser!, dar se
credea c! erau malforma#i îngrozitor. Oricum, putea fi destul de
b!trân ca s! fi deprins arta de la vreunul dintre supravie#uitori.
Câ#iva din mul#ime începur! s! murmure, "tiind c! turasyndul
lucra pentru Myrian cel Negru, unul dintre personajele din umbr!
care profita de pe urma activit!#ilor criminale din Nalenyr. C!petenia
169
lumii interlope f!cea, câteodat!, servicii Coroanei, cum ar fi
depistarea sau lichidarea spionilor deseieni, a"a c! Prin#ul nu vedea
nici un rost în a-l elimina. În schimb, Myrian cel Negru î"i men#inea
activitatea pe cât se putea de nev!t!m!toare, cel pu#in pân! în
punctul când se ajungea la confrunt!ri.
Sunt vremuri ciudate, când trebuie s! te înh!itezi cu criminalii
pentru a proteja societatea. Nu exista nici o alt! cale, iar Cyron se
resemnase demult. Vor exista întotdeauna indivizi în afara legii, iar
dac! vreunul putea men#ine ordinea, erau de folos. Myrian stabiliza o
situa#ie altcumva haotic!, iar mini"trii Prin#ului pre#uiau stabilitatea
mai mult decât orice.
B!rbatul care intr! în cerc pentru a se confrunta cu turasyndul se
deplasa cu gesturi fluide "i f!r! risip! de energie, ceea ce p!rea o
prob! de smerenie, foarte potrivit! pentru o sear! destinat! s!-i
onoreze pe eroi. Purta o tunic! alb!, tivit! cu verde, pantaloni verzi "i
cizme negre. O c!ma"! neagr! "i o centur! completau #inuta, iar
p!rul negru, nu atât de lung ca al barbarului, era despletit. F!cu o
plec!ciune scurt! spre adversar, apoi se întoarse "i se plec! adânc în
direc#ia Prin#ului.
Cyron î"i îngust! ochii, pentru c! b!rbatul mai scund p!rea
dezavantajat, ceea ce însemna c! nu era deloc a"a. Ve"mintele negre
"i verzi dezv!luiau c! prezen#a lui se datora Doamnei de Jais "i Jad,
adic! nu venise s!-"i arate doar iscusin#a. Tunica lui nu avea nici un
însemn de lealitate na#ional!, impresionându-l pe Prin#, pentru c! în
Moriande, în timpul Festivalului, cineva putea fi ori din Nalenyr, ori
mândrul purt!tor al însemnelor unei na#ii. Pe tunic! fuseser! broda#i
tigri, ca un blazon personal, iar Cyron îl recunoscu, de"i numele
purt!torului nu-i spunea nimic.
Este acel xidantzu pe care mi-l amintesc. Prin#ul zâmbi "i-"i plec!
fruntea spre spadasin. Compania Liber! nu avea nici c!petenie, nici
lealit!#i. Membrii s!i puteau fi mercenari sau vân!tori de
recompense, iar în orice conflict îi g!seai în ambele tabere. Mai mult
decât eroi de închiriat, se deplasau unde pofteau, atât timp cât nu
înc!lcau legile, "i f!ceau de pofteau. Ocazional se pun în serviciul
Coroanei, atât timp cât le convine.
170
Cyron se întreb! de ce Moraven Tolo c!l!torea sub acest nume
nou "i-i fusese prezentat ca un dar oferit de Doamna de Jais "i Jad.
Dac! Prin#ul ar fi "tiut de prezen#a lui în Moriande, l-ar fi convocat
de mult, îns! nu puteai fi niciodat! sigur dac! un xidantzu se
supunea ordinelor. Privi spre Doamna de Jais "i Jad, întrebându-se
dac! prezen#a lui Moraven nu era, cumva, un dar pentru el, cu
demonstra#ia talentului ei ca un premiu în plus.
Îmi va fi de folos, dac! supravie"uie#te luptei.
Turasyndul î"i scoase vesta de piele "i pân! "i Prin#ului i se t!ie
respira#ia. Se p!rea c! pe pieptul, umerii "i spatele s!u fusese tatuat
un vultur negru. Conturul era adecvat, îns! din desen izvora lumina.
Nici o cerneal! din lume, nici chiar cea folosit! de un tatuator Mistic,
n-ar fi putut-o reflecta astfel.
În m!runtaiele lui Cyron î"i f!cu loc o senza#ie de r!ceal! când î"i
d!du seama de adev!r. Desenul nu fusese realizat prin tatuare, fusese
inserat. Pene, sute de pene fuseser! smulse de pe vulturi negri.
Vârfurile lor fuseser! ascu#ite "i apoi înfipte în carne. Era parte dintr-
un ritual turasynd, executat într-un cerc unde – zile la rând – Chyrut
se duelase cu al#i r!zboinici. Lupta lor eliberase energie magic!, pe
care ritualul o capturase "i o transformase într-o for#! capabil! s!
topeasc! penele în carne.
Cyron mai auzise de astfel de lucruri "i le ridiculizase, socotindu-
le pove"ti din Pustiet!#i, dar s! te supui de bun! voie unui asemenea
tratament magic... Prin#ul cl!tin! din cap. El considera "i c! riscul
ceremoniei de t!m!duire era inacceptabil, îns! aceast! tradi#ie data
de dinaintea dinastiei sale "i, f!r! îndoial!, va continua "i dup! ea.
Dou! g!rzi keru se apropiar! de marginea cercului. Fiecare avea
câte-o sabie, care fu înmânat! celui mai apropiat combatant.
Barbarul folosea o sabie turasynd!, u"or încovoiat!. Era ascu#it! la
vârf "i putea str!punge, îns! fusese conceput! mai mult pentru
lovituri laterale, zdrobitoare, administrate cel mai bine de pe "aua
calului. O pereche de corzi verzi, terminate cu ni"te ciucuri de satin,
atârnau de mâner, îns! teaca uzat! sugera c! lama era veche "i fusese
folosit! din greu.
Moraven Tolo î"i accept! propria sabie, care ceda în fa#a lungimii
"i l!#imii armei adversarului. Î"i b!g! teaca sub#ire la centur!, astfel
171
încât mânerul sabiei se ridica la "oldul s!u stâng. Mânerul nu era
ornamentat. Felul în care manevrase sabia, f!r! m!car s! se uite,
ar!ta cât era de familiarizat cu prezen#a ei.
Ambii lupt!tori f!cur! o plec!ciune în fa#a Prin#ului. În timp ce se
ridicar!, Chyrut î"i trase sabia "i azvârli teaca într-o parte. Scoase un
r!get "i t!ie aerul. Cei afla#i la marginea cercului se d!dur! înd!r!t,
iar un b!rbat le"in!. Ura schimonosea chipul turasyndului, "i chiar "i
Prin#ului i se opri respira#ia în gât pentru o clip!.
Moraven Tolo nu f!cu nimic. Nu-"i trase nici sabia. Nu zâmbea,
îns! Prin#ul putea vedea c! asta nu însemna c!-"i neglija adversarul.
Nu se clinti, îns! ochii alba"tri îl cânt!reau pe barbar, m!surându-l,
descifrându-l.
Turasyndul se arunc!, lovind din lateral spre capul scundacului.
Dac! nimerea, i-ar fi retezat lui Moraven craniul la nivelul urechilor,
îns! nici m!car nu trecu pe-aproape. B!rbatul mai mic de statur! î"i
trase capul "i p!"i înainte, pe sub t!i"ul sabiei. Dac! "i-ar fi tras sabia
"i ar fi pivotat pe piciorul drept, ar fi putut s!-l taie pe barbar de la
mijloc, din spate spre fa#!.
Chyrut î"i r!suci încheietura mâinii drepte "i pivot! pe piciorul
drept. Penele-i s!ltar! pe um!rul drept, ajutându-l în mi"care. Roti
sabia cu o lovitur! de revers care i-ar fi t!iat spinarea lui Tolo. Îns!
Moraven î"i scosese, în acel moment, sabia "i-o împinsese în jos, în
spate, parând lovitura. S!biile z!ng!nir!, iar spadasinul mai scund se
azvârli înainte, rostogolindu-se "i ridicându-se la limita cercului, în
punctul cel mai îndep!rtat fa#! de cel de plecare. Se r!suci repede, cu
sabia #â"nind în sus, blocând orice lovitur! de la vintre pân! la
cre"tet.
Barbarul scoase un alt r!get "i "arj!, îns! Moraven nu-l mai
a"tepta. Se întâlnir! în centrul cercului, f!r! s! aib! timp s! schimbe
lovituri, îns! urmând o serie de h!r#uieli complicate.
Prin#ului i se încre#i pielea scalpului, iar firele de p!r de pe bra#e i
se ridicar! când cei doi combatan#i se avântar!, blocar! lovituri,
parar!, se r!sucir! "i apoi s!rir!. Trupurile lupt!torilor erau ca o cea#!
nedeslu"it!, iar s!biile lor deveniser! fantome argintii-cenu"ii,
ap!rând "i disp!rând aproape dincolo de puterea ochiului de a le
urm!ri.
172
Prin#ul studiase, a"a cum era "i de a"teptat, lupta cu sabia. De"i
nu era atât de priceput ca "i fratele s!u, "tia destule încât s! în#eleag!
ceva din ceea ce vedea acum. Cei doi erau mae"tri ai spadei, poate
chiar mai mult. Ac#iunile lor necesitau mai mult talent decât v!zuse
el vreodat!. P!reau s! se anticipeze unul pe altul, Moraven Tolo
r!sucind din nou "i din nou sabia, sau evitând o lovitur! cu o clip!
înainte s!-l despice.
În timp ce privea, Cyron î"i mai d!du seama de prezen#a altui
factor în lupt!, care o f!cea "i mai spectaculoas!. Turasyndul,
indiferent la faptul c! era vorba doar de o demonstra#ie, lupta f!r!
teama c! adversarul l-ar fi putut r!ni. Amândoi aveau un asemenea
control încât singura "ans! ca sângele s! înceap! s! curg! ar fi fost
numai printr-un accident, iar Chyrut se l!sa frecvent descoperit în
fa#a loviturilor rapide ale lui Moraven. Acesta para, bloca "i evita
loviturile, îns! nu riposta niciodat!, indiferent cât de vulnerabil se
l!sa barbarul.
În turasynd începeau s! fiarb! frustr!rile. Mârâi "i-"i dubl!
eforturile. Sabia lui vâjâia prin aer, iar metalul r!suna cu un zgomot
care ar fi cople"it "i un gong de semnalizare. Ie"ir! scântei când
încerc! s!-"i fac! loc prin garda lui Moraven. M!rimea lui, greutatea
sabiei "i furia dezl!n#uit! a atacurilor amenin#au s!-l doboare pe
adversar.
Moraven ceda teren, îns! nu p!rea decât s!-l stârneasc! "i mai
tare pe turasynd. Loviturile sale devenir! din ce în ce mai s!lbatice "i
hot!râte, fiind cât pe ce s! r!neasc! spectatorii, care se apropiaser!
din nou de cerc. Lamele se r!suceau prin aer, p!rând s!-"i fi pierdut
rigiditatea.
Barbarul url! triumf!tor când lovi cu sabia prin diagonal!. O
bucat! triunghiular! de stof! pluti o clip! prin aer, apoi c!zu la
podea. Provenea de la mâneca dreapt! a lui Moraven, iar turasyndul
scoase un r!get, de parc! inima xidantzului fusese str!puns!.
Nu mai mi"ca nimeni. Toate privirile studiau bucata de stof!
zdren#uit!. Z!cea acolo, u"or mototolit!, întunecat! pe lemnul
decolorat. Pentru to#i cei din sal!, cu excep#ia turasyndului, p!rea o
prevestire sumbr! a reîntoarcerii hoardelor "i distrugerea vie#ii, a"a
cum o cuno"teau.
173
 Apoi, vârful unei singure pene pluti în jos, a"ezându-se pe bucata
de stof!.
Prin#ul î"i frec! încheieturile pumnilor de bra#ul scaunului.
Ministrul de protocol îl privi, îi surprinse cl!tinarea din cap, apoi
b!tu din palme.
— Spectacolul s-a încheiat.
Dac! turasyndul a putut s! aud! asta peste aplauzele izbucnite,
nu a luat în seam! comanda. Moraven Tolo s!ri peste lovitura de jos
care desprinse a"chii de lemn, apoi bloc! lovitura din rever. Reveni pe
podea, arcuindu-se lent, spre marginea cercului. Turasyndul îl urm!,
apoi încetini în apropierea ministrului de protocol.
Acesta anun#! din nou c! demonstra#ia se încheiase.
Mâna stâng! a lui Chyrut se r!suci, administrându-i o lovitur! cu
dosul care-l r!suci pe ministru înainte de a-l proiecta în interiorul
cercului. Înainte ca trupul s! ating! podeaua, turasyndul se repezi
din nou la Moraven Tolo. Ridic! sabia pentru o lovitur! cu ambele
mâini, menit! s!-l taie în dou!, îns! î"i descoperi abdomenul.
Prin#ul se chirci, nedorind cu adev!rat s! vad! urmarea atacului
evident lansat de Moraven. De"i n-avea nimic împotriva mor#ii
turasyndului, s!-l vad! îngenuncheat, bocind în timp ce încerca s!-"i
bage intestinele înapoi în burt!, ar fi aruncat o umbr! peste toate
festivit!#ile. Îns! Moraven Tolo nu avea alt! alegere. Trebuie doar s!
aleag! felul în care va proceda.
Sabia turasyndului î"i începu coborâ"ul. Moraven î"i invers! priza
pe sabie, l!sând lama s! se sprijine de tot bra#ul. D!n#ui, parc!,
înaintând în interiorul arcului loviturii lui Chyrut. Înc! un pas
în!untru "i unul lateral spre stânga i-ar permite s! loveasc! direct de-
a curmezi"ul bur#ii barbarului. Trupul lui Tolo ar împiedica mare
parte din public s! vad! spectacolul. Dac! a# avea eu priceperea lui,
a#a a# face.
Nici chiar bufnitura zgomotoas! a sabiei lui Chyrut, lovind în
podeaua de lemn, nu reu"i s! acopere pocnetul ascu#it al mânerului
sabiei lui Moraven zdrobind falca barbarului. Capul uria"ului zvâcni
înapoi, apoi genunchii i se muiar!. Moraven Tolo ie"i din raza de
ac#iune a bra#ului adversarului "i ridic! t!i"ul sabiei la um!rul stâng.
174
Turasyndul se cl!tin! o clip!, aproape oferindu-se pe tav!, pentru c!
Moraven l-ar fi putut desc!p!#âna cu u"urin#!.
Încerc! s! spun! ceva, îns! maxilarul s!u rupt nu-l slujea prea
bine. C!zu înainte, cu fa#a în jos, iar penele de pe spate i se unduir!
pu#in. Respira#ia turasyndului era greoaie, îns! adversarul s!u de-abia
dac! p!rea s! gâfâie.
Din afara cercului ap!ru un tân!r "i lu! sabia barbarului. Moraven
se încrunt! un moment, apoi se l!s! într-un genunchi înaintea
podiumului Prin#ului.
— Spectacolul s-a terminat, Alte#!.
Cyron se ridic! "i d!du din cap spre el.
— A fost un adversar redutabil?
— Unul dintre cei mai buni cu care mi s-a dat vreodat! ocazia s!
lupt.
— Ai fost cu adev!rat în pericol?
Spadasinul î"i înclin! u"or capul.
— În cerc e"ti întotdeauna în pericol. Dar adversarul te poate r!ni
atât cât îi permi#i. Iar orice gre"eal! poate fi ultima.
Prin#ul zâmbi.
— Î#i mul#umesc, dicaiserr Moraven Tolo. Înainte s! pleci din
Moriande, #i-a" r!mâne foarte îndatorat dac! m-ai c!uta la
Wentokikun.
— M! onora#i.
Moraven Tolo se întoarse "i privi la tân!rul care se ocupase de
sabia lui Chyrut.
— Dac! ajutorul meu deprinde bunele maniere pân! atunci, a"
putea s!-l prezint Alte#ei Voastre?
— Da, sigur.
Cuvintele lui Moraven îl f!cur! pe ajutorul s!u s!-"i ridice capul.
Tân!rul îngenunche repede "i l!s! sabia la podea. F!cu o plec!ciune,
îns! nu-"i ridic! fruntea pân! când Moraven nu-i f!cu semn cu o
mi"care din c!lcâi. Tân!rul se îndrept! din spate, îns! r!mase tot în
genunchi.
Prin#ul î"i deschise bra#ele.
— V! mul#umesc tuturor pentru c! v-a#i dat atâta st!ruin#!
pentru desf!tarea noastr!. V-a" invita s! v! bucura#i în continuare de
175
bel"ugul recoltei aduse na#iunii noastre. A#i v!zut eroi în aceast!
sear!, iar de la ei putem doar înv!#a. În primul rând, "tim c! 20
rezultatele cele mai bune pot fi atinse numai prin d!ruire "i mult Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
exerci#iu. În al doilea rând, s! nu reu"im s! d!m tot ce-i mai bun din Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
noi înseamn! s! fim înfrân#i înainte de a apuca s! ac#ion!m. Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Kojaikun, Moriande
Nalenyr

La cuvintele Prin#ului, muzican#ii atacar! o melodie, iar cercul

care-i înconjurase pe executan#ii spectacolelor din aceast! sear! se
umplu încet cu petrec!re#i care dansau. G!rzile keru intrar! "i luar!
ambele s!bii "i pe spadasinul turasynd. Moraven Tolo î"i îng!dui un
zâmbet la auzul felicit!rilor primite, apoi se pierdu în mul#ime,
urmat de Ciras.
Când Moraven se opri, Ciras se a"ez! înaintea lui, f!când o
plec!ciune adânc!.
— V! cer iertare, Maestre& Nu am vrut s! fiu o pacoste.
— În#eleg. Pân! la urm! poate te îndrep#i.
Moraven vorbi cu glas "optit, apoi ar!t! spre un col# liber. F!r!
nici un cuvânt, Ciras i-o lu! înainte. Când tân!rul se pozi#ion! în a"a
fel încât s! #in! înc!perea sub observa#ie, Moraven îl lu! pe dup!
umeri "i-l întoarse cu fa#a spre el, inversând pozi#ia.
— Ierta#i-m!, serrcai Moraven Tolo!
— Poate. Spune-mi pentru ce trebuie s! fii iertat "i de ce ai f!cut-
o.
Sprâncenele tân!rului se strânser!.
— Am fost destul de îngâmfat încât s! presupun c! m! ve#i
prezenta Prin#ului.
— De ce?
— În Tirat, fac parte din nobilime. Am crezut c! m! ve#i prezenta,
la fel ca pe oricare alt nobil, m!rturisi Ciras, apoi î"i ridic! fruntea. Iar
acest lucru contrazice lec#ia pe care mi-a#i dat-o la cimitir. Aici sunt
nimeni.
Moraven zâmbi.

176 177
 — Asta-i foarte bine "i tocmai nimerit, din punctul t!u de vedere,
îns! trebuie s!-l în#elegi "i pe al meu. M! crezi atât de nemanierat
încât s! nu te fi prezentat Prin#ului?
— Nu, Maestre, dar...
O mân! ridicat!-i t!ie vorba.
— Atunci, ce motiv a" avea s! nu te prezint?
Fruntea tân!rului se încre#i de atâta concentrare.
— M! tem c! nu în#eleg, Maestre.
— Nu te cred.
Moraven se sprijini cu spatele de perete.
— Ai v!zut tot ce trebuia s! vezi "i "tii tot ce trebuie "tiut ca s!
descifrezi cimilitura. Concentreaz!-te. Deci, ce ai v!zut?
— L-a#i învins pe monstrul turasynd, dar era evident înc! de la
bun început.
— De ce?
Ciras î"i holb! ochii.
— A#i avut vreun moment de îndoial!? Omul era puternic, rapid
"i imens, îns! nu avea antrenamentul clasic. Nu a fost deloc
organizat, nu a trecut de la atac la ap!rare. A atacat doar, f!r! nici un
r!gaz. A"a cum a#i spus, "tia c! v! ve#i ap!ra "i nu-l ve#i ucide, a"a c!
n-a trebuit s! se îngrijoreze.
— Dar crezi c! a încercat s! m! ucid!?
— Nu. A"tepta#i... nu cumva a vrut?
Moraven d!du încet din cap.
— A fost inten#ia sa. Vulturii Negri "i xidantzu nu se iubesc prea
mult.
— Asta se cunoa"te chiar "i în Tirat, ad!ug! Ciras cu un zâmbet.
— De obicei, conflictele se desf!"oar! în provincii. Nu m-am
luptat cu ei, îns! am discutat cu cei care au f!cut-o. Ai putea s!-l iei
drept un r!zboinic nedisciplinat – Moraven î"i ridic! mâna dreapt!,
ar!tând unde-i fusese t!iat! mâneca –, îns! a fost bun. Mai bun decât
majoritatea.
— Dac! spune#i, Maestre.
— Nu m! crezi?
— Nu-i vorba de asta. A fost bun, îns! nu destul de bun s! se
descurce a"a cum a f!cut-o.
178
— E-adev!rat. Atunci, ce-#i spune #ie asta?
Ciras î"i acoperi pumnul drept cu mâna stâng! "i î"i lipi gura de
ele gândindu-se. Moraven îi v!zu ochii îngustându-se "i m!rindu-se
la loc pe când revedea lupta în minte. Pe fa#! începu s! i se
oglindeasc! o în#elegere treptat! a tâlcului, apoi puse cap la cap alte
câteva lucruri.
— Oh, Maestre, îmi pare foarte r!u.
— Poveste"te-mi.
— Sabia. Trebuie s! fi fost una dintre acelea descântate de un
gyanridin. Am atins-o, v! temea#i c! s-ar putea s! m! afecteze, a"a c!
m-a#i f!cut s-o las jos "i v-a#i folosit de înc!lcarea etichetei de c!tre
mine pentru a-mi distrage aten#ia de la ea.
Î"i frec! palmele de rob! de parc! ar fi vrut s! "i le cure#e de
murd!ria armei.
— A"a-i, Maestre?
— E"ti foarte aproape, Ciras, chiar foarte aproape.
Moraven î"i lipi palmele una de alta, deget peste deget.
— Foarte mul#i r!zboinici valoro"i au urmat-o pe împ!r!teas! în
Pustiet!#i, s!-i distrug! pe turasynzi. Iscusin#a lor a dus la Urgie. Au
fost uci"i cu to#ii.
— Nu crede#i c! împ!r!teasa "i g!rzile ei se vor întoarce când
vom avea nevoie de ei?
— Poate, dar dac! nu s-au întors vreme de "apte veacuri, de ce-ar
mai face-o acum?
Moraven nu-i permise elevului s!u s! r!spund!.
— De"i o arm! nu devine mai bun! când este folosit! de cel mai
bun dintre spadasini, una care a trecut prin mâinile unui maestru îl
poate ajuta pe altul s! ating! mai degrab! un nivel superior de
preg!tire. Este un ajutor în ajungerea la jaedunto.
— $tiu, Maestre. Am folosit o asemenea sabie când m-am
antrenat.
— Excelent. Atunci vei în#elege importan#a a ceea ce-am v!zut
aici. Exist! un zvon, pe care Maestrul Jatan mi l-a împ!rt!"it "i mie,
c! în Pustiet!#i s-ar fi g!sit câteva ascunz!tori cu asemenea arme. Am
studiat destul arma turasyndului ca s!-mi dau seama c! dateaz! de
dinaintea Urgiei. Cineva a c!utat aceste arme.
179
 — Deseienii?
— Poate c! da, poate al#ii. Dar ce anume din ce #i-am spus eu nu
în#elegi?
Ciras c!zu o clip! pe gânduri.
— Nu ar trebui s! existe ascunz!tori cu multe astfel de arme. Ar
trebui s! fi fost îngropate al!turi de st!pânii lor, ori trimise înapoi
familiilor. Nu au fost, pur "i simplu, aruncate la gr!mad!.
— Iar asta înseamn! c!...?
— Multe lucruri, r!spunse Ciras "i se încrunt!. În cel mai r!u caz,
cineva s-a dus acolo "i sap! prin morminte. Iar asta înseamn! c!...
— Spune mai departe.
Ciras scutur! din cap.
— E o nebunie dincolo de orice închipuire.
Vrilxingna, cea mai întunecat! dintre arte "i cea mai periculoas!.
De"i nici cei mai pricepu#i dintre dintre vr!jitori nu puteau învia
mor#ii, nu însemna c! r!posa#ii erau cu totul nefolositori.
Vrilxingnardi-nii localizau "i profanau mormintele celor cunoscu#i
pentru multele lor virtu#i sau abilit!#i din timpul vie#ii. Luau cadavrul
"i îl m!cinau, transformându-l într-o pulbere pe care o vindeau
pentru a fi inhalat!. Se credea c! putea oferi m!iestria celui mort.
Alte practici vrilxingna erau "i mai înfior!toare, îns! ideea c!
trupurile celor mai mari eroi ai lumii puteau fi transformate în praf,
administrat apoi unei armate, era suficient! ca s! îngrozeasc! pe
oricine.
— F!pturile Mor#ii sunt sinistre, îns! gânde"te-te la ce-ai v!zut
aici. O c!petenie a lumii r!uf!c!torilor i-a anun#at pe to#i cei prezen#i
c! are la dispozi#ie mijloacele de manufacturare a eroilor.
Helosundienii vor dori asemenea marf!, s!-i ajute la recucerirea #!rii.
Nobilii nalenieni ar putea vedea în asta o cale de a-"i aduna o armat!
cu ajutorul c!reia s!-l alunge de pe tron pe propriul lor prin#.
— A fost bine c! prin#ul deseian nu a fost aici.
O alt! voce, u"oar!, r!spunse comentariului lui Ciras.
— Nu crede#i, Liserrdin Dejote, c! Prin#ul Pyrust ne-a ar!tat ce
are el de vânzare?
Moraven se întoarse spre dreapta "i f!cu o plec!ciune.
— Ne onora#i, milady.
180
Doamna de Jais "i Jad zâmbi cu u"urin#!, dar nu f!r! o anumit!
re#inere.
— Domnia voastr! sunte#i cel care m! onora#i, dup! ce mi-a#i
reprezentat darul. Sper c! nu a#i considerat oferta mea drept
insult!toare?
— A fost o alt! onoare.
Î"i ridic! mâna stâng! spre el, iar Moraven o lu! cu dreapta.
— S! mergem. Liserrdin, vei fi bine între#inut. La cuvintele ei,
dou! dintre ajutoare îl luar! pe Ciras de bra#e "i-l conduser! spre
dansatori, în vreme ce al#ii îi înconjurar! pe Moraven "i Curtezan!.
— S! m! sup!r c! nu a#i venit s! m! vede#i sau v-a#i închipuit c!
având un nou nume nu v-a" recunoa"te?
Cuvintele ei susurau dulci "i cu blânde#e, înv!luindu-"i cu un aer
de glum! duritatea.
— M-am întrebat, adesea, dac! nu cumva a#i evitat Moriande din
pricina mea.
Moraven îi duse mâna pe antebra# "i o conduse printr-o serie de
u"i duble spre o mic! gr!din! din curte, îi urmau crâmpeie de
muzic!. Gr!dina, întunecoas! "i pustie, era plin! de mireasma florilor
de noapte. Parfumul lor îl completa pe cel ales de ea pentru ocazie.
— Tragedia petrecut! la ultima mea vizit! este cauza. Ori de câte
ori m-am gândit s! m! întorc, vreun semn îmi reamintea de ea. Eram
convins c! zeii au hot!rât s! ne #in! departe unul de cel!lalt, îi spuse
zâmbind.
— Deci ca s! v! feri#i de zei a#i petrecut nop#ile în Casa celor Trei
Perle, dup! sosire?
— Nu folosi#i acest ton afectat în fa#a mea, milady.
— A"a de rece "i formal.
— Iar acum încerci s! m! aba#i, spuse, apoi închise ochii. Exist!
vreun nume familiar pe care ai vrea s!-l folosesc?
— Pentru tine exist! mereu unul.
Mâna ei se ridic! "i-i mângâie delicat obrazul.
— Nu lipse"ti aproape niciodat! din gândurile mele. Îmi place
noul t!u nume. Am s!-l folosesc, Moraven. %i se potrive"te mult mai
bine. Sugereaz! mai mult! profunzime, o pasiune subsumat!, dar
înc! disponibil!.
181
 — Iar numele t!u, Paryssa, a însemnat întotdeauna pentru mine
simbolul pasiunii.
Moraven îi privi fa#a perfect!, dominat! de ochi lumino"i, infini#i.
În decursul anilor, fuseser! câteva mii cei care se uitaser! a"a, îns!
câ#i dintre ei v!zuser! ce vedea el? Ademeni#i de frumuse#ea ei,
sedu"i de anumite mi"c!ri, se folosea de farmecele ei cu aceea"i
dezinvoltur! ca el de spad!.
Se înfior!, amintirea primei lor împreun!ri aducându-i ro"ea#a în
obraji. Fusese un tinerel, nu atât de tân!r ca înv!#!celul s!u, dar pe-
aproape, la fel "i ea. Se duelase pentru onoarea ei, mai pu#in pentru
c! ar fi îngrijorat-o soarta ei, "i mai mult pentru c! b!rbatul implicat
în lupt! merita s! moar!. Nu fusese pentru prima dat! când sim#ise
magia sabiei, îns! era pentru prima oar! când î"i amintea s! fi r!mas
cu el atât de mult "i prima oar! când era sigur c! nu-l va p!r!si
niciodat!.
Ea ajunsese pe aceea"i treapt! cu el când se acuplaser!, împreun!,
atinseser! o intensitate a sim#irii pe care n-o mai întâlniser! nicicare
pân! atunci, "i-i surprinsese pe amândoi. De fiecare dat! dup! aceea,
experien#a survenea mai repede "i cu mai mult! putere, înfiorându-i.
Pentru oricare alt cuplu care ar fi ajuns aici din întâmplare, extazul ar
fi devenit o dependen#!. I-ar fi consumat cu totul, îns! ei posedau
disciplina artei "i se retr!geau la timp. În acela"i fel în care le
deschisese noile posibilit!#i, le dicta "i cum s! evite c!derea.
Degetele ei i se plimbar! pe fa#!, apoi le coborî s!-i desfac! roba "i
î"i l!s! obrazul pe pieptul s!u.
— $tim amândoi de ce te-ai #inut departe "i de ce nu te-am
c!utat. Într-o noapte ca asta, a r!spl!tirii eroilor, n-ar fi mai bine s!
fim împreun! decât separa#i?
— Da, a"a ar fi, îns! statutul meu de erou s-ar putea s!-mi
pretind! s! mai fac unele lucruri în aceast! sear!.
— Cum ar fi?
El îi atinse b!rbia cu mâna "i-i trase fa#a în sus.
— Jatan mi-a povestit de zvonurile despre Pustiet!#i. În mod sigur
m-ai ales s! lupt împotriva campionului lui Myrian cel Negru ca s!
m! pui în gard! asupra a ceea ce se întâmpl!. Tu "i Jatan nu
colabora#i?
182
— Nu, Moraven. Am fost l!sat! s! cred c! te-ai dus la el s!-#i
prezin#i înv!#!celul.
Mâna ei se strânse "i mai tare pe rob!.
— Am colaborat cu Myrian cel Negru. I-am returnat un serviciu,
îns! a" fi cerut mult mai mult dac! a" fi "tiut c! barbarul avea de
gând s! te omoare.
— Myrian cel Negru voia s! le arate tuturor ce poate ob#ine, îns!
a f!cut asta sub ochii Prin#ului, chiar în aceast! noapte, s!-l
în"tiin#eze pe Cyron c! se putea conta pe el în preîntâmpinarea
necazurilor.
— Îns! pentru un anume pre#. Loialitatea lui are un pre#.
— Prin#ul Cyron "tie asta.
Doamna de Jais "i Jad îl s!rut! pe gât.
— Myrian cel Negru a avut de-a face cu mul#i dintre nobilii din
provincie. Negustorii din capital! î"i m!resc profiturile, îns! la
nobilimea m!runt! ajung foarte pu#ini din ace"ti bani. Ini#ial, au
ezitat s! investeasc! în comer#, iar acum negustorii nu prea sunt
dispu"i s!-i r!spl!teasc! pentru c! "i-au #inut banii la te"cherea.
Boierna"ii vor mirodenii "i alte m!rfuri care sosesc, îns! nu au "i
aurul cu care s! pl!teasc!. Mai mult de atât, ei cred c! Prin#ul este
prea preocupat de Helosunde "i de problema cu deseienii. Recolta
din acest an a fost destul de abundent!, îns! Prin#ul n-a redus
impozitele. Dac! nobilii de la #ar! ar fi p!strat mai mult din grâne, ar
fi putut s! vând! mai mult. În loc de asta, Prin#ul le ia recolta "i le
mai "i cere trupe de ap!rare împotriva Deseirionului. Unii dintre ei
au convingerea c! o armat! proprie i-ar putea ap!ra, dac! se
declan"eaz! invazia. Al#ii cred c! ar fi necesar! o armat! s!-l
r!stoarne de la putere pe Prin#, dac! nu devine mai realist.
Moraven d!du încet din cap.
— Îmi închipui, sunt "i în ora" negustori care nu au un profit atât
de gras ca al altora "i cred c! o armat! angajat! de ei ar fi de folos la
perturbarea afacerilor altora. Singura care împiedic! tensiunile s!
devin! incontrolabile pare s! fie prosperitatea general! adus! de
comer#, nu?
— Da. Prin#ul este la curent cu nemul#umirile "i-i oblig! pe unii
negustori s!-i angajeze pe investitorii rurali, dac! vor s! aib! acces la
183
h!r#ile Anturasi. Cei care nu au acceptat s-au lovit de un ghinion
înfior!tor, pân! într-atât încât mai multe case de cartografie au fost
falimentate. Mai trebuie doar dezastrul expedi#iei preg!tite de stat.
Economia se va pr!bu"i, iar s!biile vor ie"i din teac!.
— Iar asta este expedi#ia Lupul furtunii?
Ea-i trimise un zâmbet.
— Pentru cineva care n-a mai c!lcat prin Moriande de atât timp,
deslu"e"ti foarte bine politica local!.
— Azi Moriande, Kelewan cu mult timp în urm!, î"i aminti
Moraven încruntat. Diferen#a atunci a fost c! au adus spadasini "i
concentrarea de for#e s-a v!zut mai u"or. Aici, vor fi armele "i praful,
a"a se pot ascunde armate întregi în depozite, f!r! guri de hr!nit, "i
nimeni nu intr! la idei.
— Ai posibilit!#i de a face fa#! problemei?
— Nu, deocamdat! nu.
Se aplec! "i o s!rut! pe frunte.
— Mai sunt multe de aflat, îns! am prea pu#in timp. Lupul
furtunii nu poate da gre" înainte de a fi lansat.
— Dar ai r!gaz s! petrecem ceva timp împreun!?
Moraven î"i coborî gura spre a ei.
— Cum a" putea, oare, s!-l petrec mai bine decât cu tine?
184
21
Ziua a 6-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Shirikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Pyrust în!l#! capacul cutiu#ei de abanos de pe masa din
salonul apartamentului. Acolo, odihnindu-se pe un culcu" de catifea
ro"ie, g!si nou! figurine de metal, dintre care cea mai înalt! m!sura
"ase centimetri. Erau vopsite în culori vesele, cu excep#ia uneia. Pe
aceast! pies!, vopsit! în negru, în afar! de fa#! "i vulturul alb
inscrip#ionat pe plato"a armurii, o extrase din cutie "i o ridic! la
lumina celei mai apropiate lumân!ri. O r!suci spre stânga "i spre
dreapta, minunându-se mai mult de fine#ea model!rii, decât de
pictarea ei pentru c!, era evident, fusese executat! rapid. Zâmbi.
— Sunt mult mai binevoitori în felul în care m! trateaz! în acest
an, decât în trecut. Asta pentru c! m-am ar!tat pe-aici sau este un
edict de-al lui Cyron?
Cealalt! persoan! din înc!pere st!tea într-un col#, înv!luit! în
umbr!, cu gluga tras! atât de mult peste fa#! încât nu puteau fi
v!zute decât ni"te "uvi#e de p!r lung. Vocea sa, de"i a"ezat!, purta
oboseala vârstei.
— Nu suntem siguri de asta, Alte#!. Cyron nu este atât de pornit
pe emis edicte pe cât era tat!l s!u.
Pyrust î"i puse pe mas! copia miniaturizat! "i scoase piesa care-l
reprezenta pe Cyron. Roba pe care o purta fusese vopsit! cu o
pricepere deosebit! "i ar!ta chiar mai bine decât ve"mintele cu care
se înf!#i"ase la întâlnirea lor. Aurul din ea ar fi fost, f!r! îndoial!,
orbitor într-o lumin! mai puternic!. Artizanul avusese foarte mare
grij! la desenarea "oimului de sub dragon, înf!#i"ându-l într-o
zbatere aprig!, cu penele zburând.
— Ciudat! senza#ia de a-l #ine acum în mân! cu atâta u"urin#!, iar
în via#a real! s!-l controlez cu atâta dificultate.
185
 Invitata sa cl!tin! încet din cap, îns! lumina nu-i atinse
tr!s!turile.
— Controlul este o iluzie. Crede c! el v! controleaz!.
— Chiar a"a?
Pyrust îl a"ez! "i pe el pe mas!, sim#ind o mic! satisfac#ie c!
figurina sa era mai înalt! decât cea a Prin#ului nalenian.
— Oferta sa de hran! a fost una pe care n-a" putea s-o refuz.
Împreun! cu ea au fost sugerate "i condi#iile privind comportamentul
meu. Le pot înc!lca numai spre ruinarea na#iunii mele.
— $i o face#i, milord?
— Nu-i deja evident, Delasonsa? Doar agen#ii t!i mi-au oferit
imaginea exact! a st!rii na#iunii mele. Birocra#ii ascund adev!rul prin
statistici "i în modul în care filtreaz! rapoartele trimise cur#ii.
Administreaz! ve"tile rele cu pic!tura.
— A"a men#in ei ordinea, pentru c! birocra#ia cedeaz! în fa#a
haosului. Se consider! adev!ra#ii p!str!tori ai ordinii în lume,
mo"tenitorii Imperiului pe care împ!r!teasa l-a abandonat cu atâta
amar de vreme în urm!. Ea a împ!r#it puterea politic! între nou!
prin#i, îns! mecanismul pentru men#inerea Imperiului a c!zut în
sarcina birocra#ilor. Dac! n-ar fi însemnat venirea haosului, s-ar fi
sc!pat de prin#i de mult.
F!cu un gest, iar vârful degetului, cu unghia lung! "i încovoiat!,
de-abia dac! ie"i din mâneca grea.
— N-a#i fost surprins de faptul c! Prin#ul Cyron "tia de recolt!.
A#i presupus, f!r! a gre"i, c! agen#ii helosundieni i-au adus
informa#ia. Oricum, birocra#ii au confirmat asta, încercând s!
înceap! negocieri în numele vostru cu birocra#ii lui. Informa#iile
curgeau prin aceste canale cu mult înainte de pr!p!direa recoltei.
Cu stânga sa betegit! Pyrust î"i mângâie ciocul.
— Tot aceste canale ar fi purtat informa#ii despre orice invazie a"
fi pus la cale. Aceste canale îi dezv!luie încerc!rile mele de a-i nimici
pe rebelii helosundieni.
— În parte, da, îns! ne-am ocupat noi de aceste probleme. Este
atât o binecuvântare, cât "i un blestem s!-i avem pe birocra#i. Ai
domniei voastre sunt extrem de eficien#i, dublând "i triplând fiecare
raport, expediindu-le prin mai mul#i curieri, cerând procese-verbale
186
de primire, datate, pentru ca lucrurile s! poat! fi urm!rite. Când
dori#i ceva dus la îndeplinire, se face.
— Da, "i eu folosesc acela"i sistem cu trupele, pe teren.
— Bineîn#eles, Alte#!, "i din acest motiv campaniile voastre au
fost victorioase "i vor fi tot a"a în viitor.
— Nu-i nevoie s! m! flatezi, Mam! a Umbrelor. M! bazez pe al#ii
pentru asta. Pyrust reveni la cutie "i scoase figurina lui Qiro Anturasi.
O #inu în sus "i se întoarse. Aici este cheia viitorului.
— Vre#i s!-l omor?
Pyrust se concentr! dincolo de figurina în roba alb! spre
mormanul de zdren#e de pe scaun.
— Mi-ai cerut adesea s!-#i dau mân! liber! s!-l lichidezi. Ce-i cu
ura asta personal! pe care i-o por#i?
— Nu-i nici un fel de ur!, Alte#!, îi r!spunse cu un u"or chicotit.
Doar o provocare. Anturasikun este închisoarea cea mai sigur! pe
care au putut-o face Prin#ul Cyron "i tat!l s!u. P!trunderea acolo nu
este deloc o treab! u"oar!, iar ie"irea chiar "i mai mult. Pentru mine,
p!trunderea, uciderea lui, într-o manier! care s! par! moarte
natural!, "i evadarea de acolo reprezint!, probabil, cea mai grea
misiune cu putin#! de imaginat.
— În afar! de evadarea din cele Nou! Iaduri.
— Sau cele Nou! Ceruri. Da, St!pâne.
Pyrust o studie o clip!. În cele mai timpurii amintiri ale sale ea-i
ap!rea tot a"a: o bab! turtit! de greutatea veacurilor. Tat!l s!u
spunea c! "i lui i se p!rea la fel, a"a c! Pyrust se îndoia c! ar!ta într-
adev!r a"a. Pe de alt! parte, mai însemna "i c! era, f!r! doar "i poate,
o jaecaivril atât de m!iastr! în artele umbrelor, încât o simpl!
atingere a ei putea ucide. Conducea de mult! vreme mecanismul
siguran#ei statului în Deseirion, atât for#ele vizibile, cât "i pe cele ale
umbrelor, majoritatea sânge din sângele ei. Genera#ii întregi.
Sunt sigur c! l-ai putea ucide pe Qiro Anturasi. L!s! figurina s!-i
alunece în pumn "i-l strânse.
— Detest s!-#i interzic s! r!spunzi provoc!rii, îns! atât timp cât
are vulnerabilit!#ile lui, ne este mai util în via#! decât mort. În afar!
de asta, el are o contribu#ie minor! la problemele cu care ne
confrunt!m. Ar trebui "tears! de pe fa#a p!mântului întreaga sa
187
familie, iar toate h!r#ile lor distruse, iar asta de-abia dac! ar încetini
Nalenyrul, darmite s!-l opreasc!. Explor!rile aduc rela#ii comerciale,
iar de aici rezult! aur, cu care Prin#ul poate antrena "i men#ine o
armat! de mercenari helosundieni care s! m! h!r#uiasc! "i s!-i apere
#ara. Îi ofer! posibilitatea de a tocmi o armat! chiar "i mai mare, dac!
este nevoie. Indiferent ce atac lansez eu, a" fi #inut pe loc în
Helosunde, luptând cu mercenarii lui. Intervine cu trupele naleni, iar
ale mele crap! de foame înainte s! punem m!car piciorul pe
p!mântul Nalenyrului.
— De unde "i finan#area expedi#iilor voastre din Pustiet!#i "i
studierea artei gyan. Dac! po#i recupera destule artefacte sau
ma"in!rii care s! fie perfec#ionate, ai putea crea o armat! în stare s!-l
cople"easc!. Devine o curs!. Vrea "i mai mult aur, tu cau#i mijloacele
prin care s! i-l iei.
— Nu-mi plac astfel de impasuri.
Îl a"ez! pe Qiro pe mas!, lâng! celelalte dou! figurine din set.
— Îmi plac chiar mai pu#in decât Cyron când trage de les!, de
parc! a" fi vreo javr!.
— Exist! un avantaj "i în asta, Alte#!.
— Da?
Cotoroan#a gesticul! vag în direc#ia Kojaikunului.
— Se crede un fel de erou în aceast! sear! a eroilor "i î"i închipuie
c! sunte#i o javr! bine priponit!, la cap!tul lesei. V-a spus c! dac!-i
sunte#i ostil, ve#i fl!mânzi. Chiar crede#i c!-i pas! dac! v! continua#i
campaniile în Helosunde?
Pyrust se încrunt!.
— A"a e. Acest r!zboi prin procur! din Helosunde m! face s!
sângerez, îns! nu "i pe el. Nu poate decât s!-i fie de folos dac! vom
continua luptele.
— Iar dac! ve#i continua s! lupta#i, va crede c! sunte#i prost, din
moment ce risca#i s! opri#i grânele destinate nordului. $ti#i c! va
întârzia transporturile spre noi, îns! nu va îndr!zni s! le fac! la fel "i
alia#ilor s!i. Dac! reu"i#i s! le fura#i grânele, va direc#iona
transporturile spre ei, îns! ve#i avea, f!r! îndoial!, hran!.
— Asta nu-mi aduce nimic.
— Din contr!, v! aduce foarte multe.
188
Capul lui Pyrust se ridic!.
— Nu-i arat! decât c! sunt previzibil "i prost!nac.
— Ceea ce el ar fi mai mult decât bucuros s! accepte. În definitiv,
el crede tot timpul c! fugi#i dup! himere.
Ar!t! înspre cutia cu figurine.
— Scoate#i dou! dintre figurinele g!rzilor, Dragonul Norilor "i
Dragonul Râului.
$tiind c! avea ceva de demonstrat "i presupunând c! era ceva de
valoare, se întoarse spre cutie "i scoase dou! figurine care
reprezentau elita elitelor trupelor naleniene. În afar! de culorile "i
emblemele pictate pe armurile lor, piesele erau identice. Fuseser!
turnate în aceea"i matrice "i deosebite numai prin culoare.
— Sunt la fel.
— Într-adev!r, a"a este. Nu exist! nici un mod pentru a le
deosebi, în afar! de uniforma lor.
— Exact, Prin#ul meu. Operând în Helosunde îi ave#i pe $oimii
Umbrelor "i $oimii Mun#ilor. Ei trec râul "i atac! din diverse pozi#ii,
în expedi#ii de pedepsire. Ce-ar fi dac! a#i folosi acelea"i trupe, dar în
alte uniforme? Ce-ar fi dac! birocra#ii ar trimite acelea"i rapoarte,
indicând unde se afl! unit!#ile, for#a "i desf!"urarea lor? În esen#!, a#i
putea elibera una dintre unit!#i pentru recunoa"tere.
— Iar o singur! unitate consum! numai jum!tate din pulberea
pentru dou!, deci a" putea aduna ceva din ce capturez. Asta în#eleg,
îns! cu ce scop, totu"i?
— M! gândisem c! este atât de simplu, Alte#!.
Râsul ei îl ustur!.
— Nalenienii î"i închipuie c! nu-i ve#i putea învinge niciodat!
pentru c! pot tocmi trupe bine antrenate, care s! v! înfrunte. E
limpede c! ave#i nevoie de s!bii tratate gyan, ca s! le pute#i face fa#!,
de relicve, trupe alimentate cu praf de mort sau alte lucruri de prost-
gust. A"a cum am mai discutat, astfel de trupe ar fi de folos la
început, la atacarea trupelor naleniene "i #inerea lor în loc pentru ca
for#ele voastre mai bine antrenate "i disciplinate s! treac! de ele "i s!
captureze obiective de valoare.
— De acord.
189
 Cotoroan#a se ridic! "i o lu! înainte "ontâc!ind, cu capul aplecat,
iar cocoa"a ei de vr!jitoare era vizibil! deasupra umerilor.
— Ce-ar fi dac! v-a#i trimite trupele s! se antreneze oleac!?
Suficient cât s! b!ga#i disciplina în ele? În loc s!-i trimite#i s! moar!
în lupt!, îi trimite#i în b!t!lie cu o oarecare "ans! de supravie#uire.
Apoi îi pute#i lua "i antrena pentru a deveni o for#! eficient!. Nu
trebuie s! v! îngrijora#i c! vreunul dintre ei ar deveni prea bun, din
moment ce nu i-a#i înv!#a altceva decât cum s! m!r"!luiasc! "i s!
execute ordinele.
Pyrust se încrunt! o clip!, apoi d!du încet din cap.
— Cei care promit ar putea fi trimi"i în "coli "i antrena#i mai
departe. Da, asta ar putea s! mearg!. Disciplina de baz! ar putea fi
mascat! de efortul de a încropi mili#ii locale pentru protejarea satelor
împotriva jefuitorilor care caut! de mâncare pe timpul foametei.
Cyron ar lua asta drept un semn în plus al haosului "i l-ar face s! m!
subestimeze "i mai mult.
Delasonsa trecu pe lâng! el "i cioc!ni cu degetul în capul figurinei
Anturasi.
— În vreme ce Prin#ul Cyron v! crede orientat spre interior, s!
face#i fa#! dezastrului, vom g!si c!i de a-i zdruncina monopolul
asupra cunoa"terii lumii. A"a cum "ti#i, exist! planuri în desf!"urare.
A#i vorbit cu nepotul lui, Keles?
— Da, îns! a fost doar o discu#ie preliminar!. N-am sim#it nici o
dorin#! de a ie"i de sub umbra bunicului s!u.
— Nu, acesta-i cel loial. Cel!lalt este mai incontrolabil "i ar putea
fi supus tenta#iei, de"i trimiterea lui cu Lupul furtunii îl va scoate din
sfera mea de influen#!.
Pyrust zâmbi "i a"ez! g!rzile pe mas!.
— E"ti înc! frustrat! în urma încerc!rilor tale de a infiltra unul
din agen#ii t!i pe nav!.
— Oricum, ar fi fost o pierdere de timp. Cineva cu suficiente
abilit!#i ca s! poat! copia dup! Jorim Anturasi ar fi fost u"or de
recunoscut. Abilitatea lui de a ne comunica ce-a aflat ar fi
îndoielnic!, iar deconspirarea lui, un dezastru. În loc de asta, m!
gândesc s! m! folosesc de timpul cât nava este plecat! s!-i
190
compromit pe cei care au informa#iile, lucru care la revenirea ei ne-ar
putea r!spl!ti mult mai bine eforturile.
— Ce-i cu încerc!rile noastre de a pune mâna pe h!r#ile Anturasi
sau ale altor case?
Ea izbucni în râs.
— H!r#ile Anturasi sunt mai bine p!zite decât trezoreria
nalenian!, a"a c! nu am avut nici un succes. Celelalte h!r#i ne-au
parvenit, îns! oamenii no"tri au mai v!zut a"a ceva "i înainte. Au
remarcat îns! ceva interesant.
— Adic!?
— Avem propriile noastre h!r#i ale #!rmului pentru majoritatea
apelor revendicate, cândva, de Imperiu. În decursul anilor, au ap!rut
unele schimb!ri, cum ar fi mutarea bancurilor de nisip, care provoac!
riscuri de naviga#ie. Curios este c! ultimele h!r#i ori nu le arat!, ori
indic! pericole acolo unde ar trebui s! fie curat. Concluzia este
inevitabil!: Anturasi au propriii lor agen#i în interiorul celorlalte case,
producând h!r#i care-i duc la dezastru pe to#i cei care le folosesc.
Prin#ul deseian ridic! din nou figurina lui Qiro.
— Mai me"te"ugit decât mi-am imaginat, deci.
— $i, a"a cum a#i spus, Alte#!, este vulnerabil.
Se r!suci "i-"i îndrept! un deget spre apus.
— Keles Anturasi va c!l!tori spre Pustiet!#i. Voi pune agen#ii pe
urmele lui. Voi încerca s!-i strecor unul în anturaj, dac! se poate.
Sunt mai pu#in preocupat! de descoperirile expedi#iei, decât de
situa#iile care ni l-ar putea face îndatorat. Dac! i-am putea câ"tiga
încrederea, salvându-l de la moarte, atunci e splendid. Dac! va trebui
s! punem mâna pe el "i s!-l re#inem, putem face "i asta. În cel mai
r!u caz, l-am avea sub control, iar acest lucru ne-ar permite s! #inem
sub control Casa Anturasi.
Pyrust d!du încet din cap.
— Mai exist!, desigur, ceva ce-am putea face.
— Spune#i numai un cuvânt, Alte#!, "i se va face.
— Nu înc!.
Pyrust puse jos figurina Anturasi, apoi o lovi cu unghia pe cea a
Prin#ului Cyron, azvârlind-o pe spate.
191
 — Voi amâna uciderea lui pentru un moment mult mai
important. Nu-i ceva de hot!rât cu u"urin#!.
— Asasinii n-au mai luat un cap încoronat de la destr!marea
Imperiului.
— Asta din câte "tii tu, Mam! a Umbrelor.
Îl surprinse fulgerarea alb! a din#ilor în adâncul glugii.
— Nimeni altcineva nu "tie asta mai bine, Alte#!. Nici un asasin
n-a mai f!cut asta pân! acum. A# fi aflat.
— Da, ai fi aflat. Pyrust aprob! repede din cap. Este ciudat c!
toate pot s!-"i fac! lucrarea numai când va veni timpul potrivit. Un
moment când multe lucruri vor depinde de el, când îl vor ap!sa
toate, asta-l va termina. Nu va mai conta dac! este sau nu eroul
eroilor. Va conta doar moartea sa, iar în haosul care va urma, spada
unui r!zboinic, nu tocul unui birocrat, va instaura ordinea.
192
22
Ziua a 8-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Când fratele s!u intr! în camera pentru b!i de soare, Keles
Anturasi puse cartea de-o parte "i se ridic! încet din scaun. Surpriza
care se putea citi pe fa#a lui Jorim îl bucur! "i-l f!cu s! decid! s! nu
arate nici cea mai mic! urm! de suferin#!. Se for#! s! zâmbeasc! "i se
îndrept! de spate, de"i sim#i mu"c!tura durerii.
— Te refaci mai repede decât s-ar putea crede. E"ti sigur c!-i
în#elept?
— Da, m! simt minunat. Mul#umesc de întrebare, r!spunse Keles,
cu un zâmbet larg. Magia ambasadoarei din Viruk a avut un efect
str!lucit asupra spatelui meu. Trebuie s! fiu în picioare "i activ
pentru c! altfel a" r!mâne aici, s!-"i reverse bunicul furia asupra mea.
— A trecut s! te vad!?
— Nu, îns! l-a trimis pe Ulan, cu mai multe dictate decât are
Urmyr pentru birocra#i. M-am s!turat pân! peste cap.
Jorim d!du din cap "i trase de centura neagr! a robei sale verzi.
— În#eleg. De"i îmi pare r!u de oamenii care trebuie s! lucreze în
timpul Festivalului pentru aprovizionarea Lupului furtunii, de-abia
a"tept s! o iau în jos, pe râu, cât mai departe. Expedi#ia nu poate
începe prea curând.
— Mai d!-mi vreo dou! zile "i voi putea s! o iau "i eu în sus pe
râu, tot mai departe.
— Bucuros.
Jorim trecu de el "i ridic! volumul legat într-o copert! de piele
scorojit!, pe care-l citea Keles.
— Memoriile lui Amenis Dukao? Doar nu studiezi asta pentru
c!l!torie?
— Nu, îns! are o anumit! valoare.
193
 Keles se f!cu din nou comod în scaun "i-i indic! s! ia loc pe un
taburet.
— Ne pl!cea când eram copii. Nirati mi-a citit din carte, "i mi s-a
p!rut lini"titoare. De asemenea, mai g!se"ti "i adev!ruri acolo. Dukao
a c!l!torit prin Pustiet!#i "i a luptat împreun! cu împ!r!teasa
împotriva turasynzilor.
— Adev!r? Zeii s! aib! mil!.
Jorim î"i trase un alt scaun "i se a"ez!, punându-"i picioarele pe
taburet.
— Keles, Keles, ce m! fac eu cu tine?
Lovi cu pumnul în coperta c!r#ii.
Keles î"i ridic! mâinile.
— $tiu ce ai de gând s!-mi spui. Volumul este o compila#ie din
legendele anterioare, toate incluse într-o poveste despre cum
s!lbaticii au g!sit un manuscris în Pustiet!#i. L-au dus unui scrib care
l-a transcris, dup! care manuscrisul original a disp!rut în mod
misterios.
— Corect. Kyda Jameet este pseudonimul unuia dintre nobilii din
Virine, care n-a c!l!torit mai departe, în nord, de mun#i, "i nu s-a
apropiat de Pustiet!#ile din Ixyll dincolo de #!rmul M!rii Întunecate,
iar numele de Dukao "i l-a însu"it din istorie, s! nu "tie nimeni prea
multe despre el.
— Ne-am mai contrazis despre astea "i înainte, spuse Keles,
oftând. Totu"i, unele din observa#iile despre condi#iile din Pustiet!#i
sunt adev!rate.
Jorim oft! la rândul s!u, iar sprâncenele i se arcuir! avântându-se
spre nas.
— Exist! regiuni din Ummummorar "i Tejanmorek care au sim#it
adierea Urgiei. S-au întâmplat lucruri destul de ciudate acolo. Iar
acolo unde te duci este "i mai r!u.
— Este exact ceea ce se spune "i aici.
— Dar nu prea bine, scumpe fr!#ioare. Acolo pe unde am ajuns eu
"i unde am v!zut efectele, s-au întâmplat lucruri la care Jameet nici
n-a visat. Am v!zut un copac, unul singur în inima unei p!duri,
transformat în cristal. Frunzele, atunci când se desprind, se
transform! în materie normal!. D! fructe, dar când sunt culese,
194
putrezesc imediat. Florile au un miros dulceag, dar dac! le culegi,
pier într-o clipit!.
— Dar "i el vorbe"te aici despre astfel de lucruri.
— Îns! insuficient de mult. Eu am v!zut un copac, el pomene"te
de un crâng, dar vei trece printr-o p!dure de cristal "i chiar mai r!u.
Jorim deschise cartea la o imagine care-l înf!#i"a pe erou în
armur!.
— Amenis Dukao a avut noroc. A murit într-o b!t!lie m!rea#!. $i-
a croit drum spre Kianmang cu mult înaintea fra#ilor s!i, "i i-a
întâmpinat în Paradisul R!zboinicilor, atunci când au pierit. N-a
apucat s! vad! niciodat! ce-a f!cut Urgia din Ixyll, cu atât mai pu#in
s! supravie#uiasc!.
Keles d!du din cap, ascunzându-"i un zâmbet în fa#a furiei
crescânde, mocnite, a fratelui s!u. $tia c! se putea juca cu el pe tema
asta o bucat! de vreme, îns! nu voia s! declan"eze o izbucnire de
furie.
— Considera#iile tale sunt bine gândite. Totu"i, aceste pove"ti s-ar
putea s! m! preg!teasc! pentru ce-mi va fi dat s! v!d.
Jorim, din câte se p!rea, era "i el în toane conciliante.
— Este adev!rat. Ca s-o spun pe-a dreapt!, a" vrea s! ai vreun
erou precum Amenis Dukao care s! te înso#easc!.
— M! pot descurca "i singur.
Jorim puse cartea de-o parte, î"i l!s! picioarele pe podea "i se
aplec! în fa#!. Î"i rezem! coatele de genunchi "i î"i împreun! palmele.
— Keles, sunt dou! lucruri adev!rate pe care trebuie s! le "tii.
Primul este c! am cel mai profund respect pentru tot ce-ai f!cut.
Ridic!rile topografice ale cursului superior al Râului de Aur sunt
impecabile. Te invidiez pentru capacitatea de a vedea astfel de detalii
"i de a fi atât de precis. În al doilea rând, trebuie s! "tii c! sunt sigur
c! vei fi la fel de sârguincios, dac! nu chiar mai mult, "i în aceast!
expedi#ie. Munca pe care o vei face acolo va fi admirabil!, nu am nici
un fel de îndoial!.
— Dar?
— Dar sunt îngrijorat pentru tine.
— Jorim, sunt fratele t!u mai mare, este de a"teptat s! m!
îngrijorez eu pentru tine.
195
 Mezinul Anturasi zâmbi scurt.
— E"ti cartograf. Eu sunt aventurier. Studiile pe care le vei face în
Pustiet!#i necesit! un aventurier.
Keles ar!t! spre râu.
— Iar c!l!toria Lupului furtunii nu?
— Ba da, a"a este, îns! nu într-o asemenea m!sur!. Jorim se ridic!
"i începu s! m!soare înc!perea la pas. Am trecut prin s!lb!ticie,
Keles. Nu po#i s! fii sigur de nimic, absolut nimic, iar acolo, în
Pustiet!#i, va fi "i mai r!u. E"ti un spadasin mediocru. Cândva, ai fost
un arca" acceptabil, îns! ai l!sat acest talent s! se atrofieze. Acolo, vei
fi lipsit de ap!rare.
Keles se l!s! pe spate, împreunându-"i mâinile "i lipindu-"i
degetele ar!t!toare de buze. Îngrijorarea sincer! a fratelui s!u
reflecta temerile care-i colc!iau în suflet. În afar! de ceea ce se g!sea
în c!r#i, precum volumele de memorii, sau în oricare dintre suratele
lor apropiate, care erau încântarea copiilor "i-i dezgustau pe
majoritatea adul#ilor, nu "tia nimic despre ce-l a"tepta acolo.
Comentariile fratelui s!u erau în mare parte adev!rate, în privin#a
priceperii la lupta cu spada "i not! în minte s! includ! un arc "i s!ge#i
în lucrurile pe care la va lua cu el.
De"i Jorim avea dreptate, Keles nu voia s! se confrunte cu aceast!
chestiune imediat, a"a c! f!cu ceea ce putu: par! atacul.
— Gre"e"ti, Jorim, atunci când spui c! expedi#ia mea ar necesita
mai mult un aventurier decât a ta. Cel pu#in, "tiu la ce s! m! a"tept.
Pe când tu nu ai nici un indiciu. Acolo ar putea fi orice, sau nimic. Ai
putea s! cazi de pe marginea lumii.
Jorim izbucni în râs. Cei care nu erau familiariza#i cu h!r#ile "i
lumea adesea credeau în viziunea supersti#ioas! c! lumea era plat! "i
avea margini. Îns! ei "tiau c! era ca o minge, de o anumit!
dimensiune. Bunicul lor reu"ise s! o "i calculeze "i, pe baza acestor
calcule, Lupul furtunii fusese preg!tit pentru o c!l!torie de doi ani.
— Ar putea fi orice acolo "i probabil c! a"a-i.
Keles c!sc! inten#ionat ochii.
— Canibali. Demoni. Mon"tri. Ar fi mai bine s! fii un spadasin
mai bun decât te-au f!cut toate istorisirile.
Jorim rumeg! un r!spuns, apoi d!du încet din cap.
196
— $tii, m-am gândit la asta. Orice-ar fi acolo, a fost destul s!-l
omoare pe tata. Nu cred c!-mi va veni "i mie de hac, dar sunt
con"tient de pericole. Cât despre canibali, mon"tri "i demoni, mi s-a
povestit c! dau târcoale prin Ummummorar "i alte locuri. N-am
reu"it niciodat! s! verific dac!-i adev!rat, a"a c! nu sunt prea
îngrozit.
— Nu e"ti? se încrunt! Keles. Atunci de ce-ai mai venit aici s! m!
vezi?
— Cred c! sunt mult prea aventurier pentru Lupul furtunii. M!
pricep s!-mi conduc oamenii în necunoscut, citind terenul, vânând
animale.
— Ceea ce vei face.
— Îns! nu cât! vreme suntem pe mare. Corabia are c!pitan o
femeie, foarte priceput!, a"a c! n-a" fi de nici un folos. Tu ai g!si o
cale s! faci ceva util.
— Vino aici, "ezi.
Keles î"i mut! picioarele de pe taburet, iar de data asta fratele s!u
îl accept!.
— Vei face ceea ce #i se va cere în timpul c!l!toriei. Treaba ta va fi
s! urm!re"ti longitudinea "i latitudinea, apoi s! conduci expedi#ii
prin locurile descoperite de tine. Acesta-i rolul t!u, "i trebuie s! fii pe
cât po#i de aprig "i de uluitor pentru a-l duce la bun sfâr"it. Asta se
a"teapt! de la tine. E"ti trimis în cea mai m!rea#! aventur! din
vremurile noastre. În ochii mei, tat!l nostru este un gigant. L-am
iubit din tot sufletul, îns! chiar "i el s-ar pleca înaintea ta în aceast!
c!l!torie.
Jorim se încrunt! "i-"i "terse o lacrim!.
— Alergiile.
— Desigur.
— Iar aceast! în#elepciune provine din faptul c! e"ti cu doi ani
mai mare?
— Asta "i faptul c! am un fr!#ior care are nevoie de ea.
— Uahh... Dac! ai fi fost atât de în"elept, ai fi evitat marginea
t!ioas! a ghearei virukului.
Keles râse.
197
 — Foarte adev!rat. Am ascultat ce-ai spus, am s! iau cu mine un
arc "i am s! exersez.
Zâmbetul lui Jorim se l!#i.
— M! bucur s! aud asta. Mi-am luat deja libertatea de a pune în
bagajele tale cel de-al doilea arc al meu. %i l-a" fi dat pe cel mai bun,
dar nu vei fi în stare s! tragi de el o vreme. Cel pe care #i-l dau
str!punge orice armur! de la patruzeci "i cinci de pa"i.
— Îmi dai arcul !sta numai ca s! trebuiasc! s! m! apropii "i s!-mi
folosesc spada, nu-i a"a?
Jorim se aplec! în fa#! "i-l b!tu pe genunchi.
— Keles, las!-m! s!-#i explic pe îndelete. Te descurci atât de prost
cu spada încât un m!r n-are de ce s! se team! când te apropii cu
cu#itul.
— Nu sunt chiar atât de jalnic.
— Pe-aproape. Oricum, nu conteaz!.
Jorim î"i strecur! mâna în mâneca dreapt! "i scoase un inel de jad
cu o flan"! curbat! în interior, spre partea opus!.
— Am g!sit acest inel aici, în Moriande. I-a apar#inut, cândva, lui
Panii Ishir. Este men#ionat chiar "i în volumul de memorii, de"i,
probabil, este singurul lucru adev!rat din carte. A fost unul dintre cei
mai buni arca"i ai Imperiului. Exerseaz! cu el "i vei trage mai bine ca
niciodat!, în cel mai scurt timp.
Keles lu! inelul neted de jad "i-l potrivi pe degetul mare. Flan"a
proteja pielea "i era sub#iat! acolo unde fusese folosit! din greu,
pentru a trage coarda arcului. Jadul rece nu vibra înc!rcat de farmece,
tr!dând altfel devotamentul pentru str!vechiul erou. Îns! nu avea
nici o îndoial! c!-l va servi a"a cum spusese fratele s!u, ajutându-l s!-
"i perfec#ioneze talentul, "i mai "tia c! fratele s!u pl!tise scump
pentru el.
— Este un dar prea pre#ios s!-l iau cu mine prin Pustiet!#i, Jorim,
iar tu vei avea mai mare nevoie de el acolo unde mergi.
— Prostii.
Jorim închise palma fratelui s!u.
— Vei avea nevoie de el, sunt sigur de asta.
Keles oft!.
198
— Am s!-l iau, dar numai pentru c! am un alt motiv. Panii Ishir a
fost unul dintre cei despre care se crede c! a supravie#uit b!t!liei.
Este acolo, pe undeva, împreun! cu împ!r!teasa Etern!, gata s-o
serveasc! la întoarcerea ei, dac! vreodat! cele Nou! Principate vor
avea nevoie de ajutor.
— Chiar a"a? izbucni Jorim în râs. Ar trebui s! te întorci la citirea
volumului de memorii, chiar dac! sunt vai "i amar. Sunt mult mai
credibile decât pove"tile despre Împ!r!teasa Adormit!.
Keles î"i mi"c! anevoie umerii "i sim#i o în#ep!tur! la spate.
— Nu-l evaluezi corect. Pove"tile au miez.
— Delirezi, îns! mi-ar pl!cea s!-#i aud argumentele "ubrede.
— Nu sunt deloc "ubrede. For#ele Imperiale trebuie s! fi învins,
altfel barbarii ar fi cucerit demult Principatele. Ea "i ceilal#i erau
înconjura#i în acest loc nou, care s-a schimbat din cauza b!t!liei, de
mon"tri "i alte lucruri mai amenin#!toare pentru Imperiul ei decât
fuseser! vreodat! barbarii. Ea "i ceilal#i supravie#uitori au r!mas
acolo, eliminând aceste creaturi, "i înc! mai sunt acolo. Dac! nu ar fi
a"a, mon"trii ar fi cople"it de mult! vreme Principatele. Este totul
foarte logic.
— A"a ar fi, dac! nu #i-ai baza argumentele pe abera#ii. Presupui
c! mon"trii nu sunt aici, veni#i din Pustiet!#i, pentru c! au fost uci"i.
Dac! mon"trii au existat vreodat!, dac! au fost c!s!pi#i în Pustiet!#i,
nu rezult! de niciunde c! împ!r!teasa "i trupele ei au f!cut-o. De"i
sunt cu to#ii mari eroi, nu prea cred c! mul#i dintre ei au supravie#uit
secolelor trecute de atunci, dac! o fi supravie#uit vreunul.
— Kaerinus a reu"it.
— N-a fost un erou.
— Nu conteaz!.
Keles zâmbi timid.
— Dac! vreunul dintre ei a supravie#uit "i acesta-i tocmai Panii,
n-ar fi grozav s!-i returnezi bunul?
— Dac! nu te ia drept un jefuitor de morminte "i te omoar!
imediat, da.
Jorim cl!tin! din cap.
— Sunt momente când m! mir de tine. Poate c! veninul acela de
viruk #i s-a urcat la cap.
199
 — Hei, tot timpul obi"nuiai s! crezi c! mi s-a urcat oare"ice la
cap.
— Da. Apoi am mai crescut. Unul dintre motivele pentru care
sunt invidios pe expedi#ia ta este c! "tiu c! vei vedea acolo lucruri
mult mai fantastice decât Împ!r!teasa Adormit!.
— Poate c! am s-o v!d "i pe ea.
— Poate c! da. În s!lb!ticie auzi tot felul de scorneli. Sunt de
nou! ori mai aiurite decât memoriile.
Jorim se încrunt! o clip!.
— Totu"i, e ciudat c! a fost ceva care i-a împiedicat pe viruki s! se
foloseasc! de Urgie s!-"i refac! Imperiul. Rezist! la frig mai bine
decât noi "i au supravie#uit mai bine vr!jilor. S-ar fi putut întoarce,
îns! n-au f!cut-o.
— Vezi? S-ar putea s! fi fost ea.
— Sau s-ar putea s!-i fi omorât ei pe mon"trii pe care spuneai c! i-
a m!cel!rit ea.
— S-ar putea. Mi-ar conveni "i dac! ar fi a"a.
Mintea lui Keles se arunc! asupra unei probleme "i mai acute
decât cele ridicate de comentariile fratelui s!u. Sim#i un gol în
stomac, de fric!.
— B!t!lia a eliberat suficient! magie ca s! schimbe întreaga lume.
$i dac! a f!cut mai mult?
— Adic!?
— S! deschid! o gaur! spre o alt! lume, iar de acolo s! se scurg!
aici tot felul de lucruri. Ce-ar fi dac! virukii "i-au petrecut anii
întuneca#i luptând pentru supravie#uire, cu orice-o fi venit de dincolo
de lume?
— P!i, Keles, dac! s-a întâmplat asta, am numai dou! lucruri s!-#i
spun. Primul, înva#! s! tragi cu arcul foarte, foarte bine.
Ochii lui Jorim se îngustar!.
— Al doilea lucru, p!ze"te-#i spatele. N-ai vrea s! se ia ceva dup!
tine pân! acas!.
200
23
Ziua a 9-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron î"i concedie slujitorii "i pe ministrul cu rang minor
dintr-un gest al mâinii.
— Voi continua s! m! îmbrac singur. Ministre Delar, vei a"tepta
pe coridor pân! când Maestrul Anturasi "i eu vom fi terminat, apoi îl
vei conduce înapoi la bal.
Ministrul f!cu t!cut o plec!ciune, a"tept! plecarea slujitorilor
înaintea lui, apoi se strecur! pe u"! afar!, închizând-o dup! el.
Prin#ul trase de umerii tunicii sale, apoi privi spre Keles Anturasi.
Tân!rul ar!ta palid "i pu#in tem!tor, ambele st!ri fiind absolut de
în#eles. Cyron zâmbi, mi"c! din umeri "i-"i coborî mâinile.
— Îmi st! bine?
— Da, Alte#!.
Keles, înve"mântat cu o tunic! simpl!, neagr!, ornat! cu blazonul
familiei, pe alb, peste o hain! verde, cu pantaloni verzi, î"i drese
glasul.
— Da, Alte#!, arat! spectaculos.
— Dar nu te-ai fi a"teptat s-o port, nu-i a"a?
Prin#ul se îndrept! spre o pereche de scaune, a"ezate lâng! o
m!su#! rotund!. În centrul m!su#ei se afla o cutie f!cut! din lemn
închis la culoare. Îi f!cu semn cartografului s! ia loc. Keles f!cu o
plec!ciune, apoi se a"ez!, destul de stânjenit.
— Te rog, Keles, simte-te bine. Nu te-am chemat aici ca s! te
disciplinez. Te consider un prieten "i am fost îngrijorat pentru tine.
Doctorul meu m-a #inut la curent cu starea ta. Lui nu-i place magia
virukilor, îns! a fost nevoit s! asiste la eficien#a ei.
Prin#ul se a"ez! "i continu! atât de mult cu înc!lcarea etichetei
încât î"i întinse picioarele, punându-"i cizmele una peste alta.
201
 — M! onorezi venind acum, aici, împreun! cu familia ta. Am
în#eles chiar c! te vei duce pe râu în sus, pe când fratele t!u pleac! în
jos, cu Lupul furtunii.
— Da, Alte#!.
Keles se încrunt! "i se f!cu comod în scaun.
— Alte#!, sunt onorat c! m! considera#i prieten, îns! asta m!
nedumere"te. Îl cunoa"te#i pe fratele meu mult mai bine "i m-a" fi
a"teptat s! fie el aici, în locul meu.
— A "i fost, îns! nu în noaptea asta. Aceasta este noaptea ta.
Cyron î"i deschise bra#ele pentru a cuprinde camera sa de
îmbr!cat. Predomina lemnul scump, auriu, cu excep#ia unor fâ"ii de
lemn întunecat, care decorau u"ile "i pere#ii cu un model geometric.
Panouri mobile blocau u"i, paravane acopereau col#uri, iar u"i bine
fixate ascundeau spa#iul unei debarale. În afar! de m!su#! "i de
scaune, înc!perea con#inea foarte pu#in mobilier, iar mare parte din
el erau piese practice, precum garniturile pentru atârnarea robelor "i
un mic cabinet pentru p!strarea vinului "i vaselor pentru b!uturi.
— Te-am invitat aici s!-#i spun c! apreciez cu adev!rat eforturile
pe care le-ai f!cut pentru Nalenyr, "i pe care le vei face. Pot s!
vorbesc direct?
Keles clipi, cu ochii mari.
— Dar nu trebuie s!-mi cere#i mie permisiunea pentru asta,
Alte#!.
— Dar nici un cuvânt despre aceast! întâlnire nu trebuie s! plece
de pe buzele tale.
Cartograful î"i uni palmele pe inim! "i ar fi c!zut "i în genunchi,
dac! nu l-ar fi re#inut efectele st!ruitoare ale r!nii sale.
— Niciodat!, Alte#!.
— Bine.
Prin#ul se aplec! în fa#!, sprijinindu-se pe bra#ul stâng al
scaunului.
— Am fost uluit când bunicul t!u te-a trimis în aceast! expedi#ie
spre Ixyll. Este adev!rat c! el "i cu mine am discutat necesitatea de a
trimite pe cineva acolo. Era o regiune prin care se desf!"ura comer#ul
cu Apusul Îndep!rtat. Acum, s! nu "tim noi care este situa#ia acolo ar
fi o prostie. Dac! aceast! cale ar fi redeschis!, expedi#ia Lupului
202
furtunii, "i informa#iile pe care le aduce, ar putea fi inutil!. Cu toate
astea, #inând cont de cele câteva rapoarte provenite de acolo, am fost
siguri c! acest drum va r!mâne închis pentru înc! nou!zeci de ani
sau a"a ceva. Acest lucru ne-ar oferi r!gazul necesar ca s! profit!m de
comer# "i s! g!sim o alt! cale de a reunifica Imperiul. Decizia de a te
alege pe tine "i invocarea numelui meu cu aceast! ocazie m! pun
într-o situa#ie dificil!. Dup! cum "tii, bunicul t!u poate fi... dificil
uneori.
Keles începu s! râd! "i atitudinea sa se relaxa.
— Sunte#i foarte diplomatic, Alte#!.
— Încerc s! fiu, îns! fa#! de tine pot fi deschis. Bunicul t!u m!
sfideaz! din timp în timp, cu o frecven#! tot mai mare, iar dac! nu ar
fi atât de important pentru Nalenyr a" fi pus s! fie biciuit în public.
Nu #i-ar pl!cea s! vezi a"a ceva?
— S! v!d? Sunt momente, uneori, când mi-ar pl!cea s-o fac eu
însumi.
— Ei, nu prea cred s! ai "ansa, îns! m! po#i ajuta în alt mod.
Glasul lui Cyron coborî, obligându-l pe tân!r s! se aplece "i el.
— Misiunea pe care o efectuezi este de o importan#! vital! "i vei
auzi zvonuri despre asta. Zvonuri lansate de mine. Acestea vor
pretinde c! tu e"ti mult prea valoros s! #i se permit! plecarea în
Pustiet!#i "i asta chiar e adev!rat. Oamenii vor fi f!cu#i s! cread! c!
vei fi rechemat aici în secret.
— Nu sunt sigur c! în#eleg tot, sire.
— Este ceva aranjat pentru siguran#a ta. La plecarea ta va avea loc
un adev!rat spectacol. Am g!sit, deja, pe cineva care s! te
înlocuiasc!. Am adunat un întreg anturaj pentru c!l!toria în susul
râului, atât ca s! men#in! aten#ia asupra dublurii tale, cât "i pentru a-
i împiedica pe ceilal#i s! se apropie prea mult de ea. Trupa va înainta
încet "i va face mult! vâlv!. Du"manii no"tri vor fi cu ochii pe acel
grup. Iar tu, deghizat, pe aceea"i ambarca#iune, vei trece neobservat.
— Ierta#i-m!, Alte#!, dar n-ar fi mai prudent s! m! trimite#i cu o
alt! ambarca#iune?
— Nu. Du"manii vor încerca din greu s! afle tot ce pot despre
actor, vor avea prea pu#in timp ca s! studieze "i altceva. Mai mult
203
chiar, concentrându-se asupra dublurii tale le vor permite altora s!-i
identifice.
— În#eleg, Alte#!.
Keles î"i l!s! mâinile jos "i le strânse în jurul abdomenului.
— Crede#i c! va fi vreun pericol în timpul c!l!toriei? Vreau s!
spun, în afar! de pericolele de acolo?
Cyron râse zgomotos.
— E"ti un Anturasi. Vei fi considerat o cheie spre bunicul t!u. De
asemenea, e"ti de nepre#uit pentru valoarea ta intrinsec!. $tiu c!
Prin#ul Pyrust a vorbit cu tine în leg!tur! cu un serviciu pentru el.
— Am refuzat, Alte#!, imediat "i f!r! nici un fel de ezitare.
— Lini"te"te-te, Keles. $tiu asta. $tiu c!-#i iube"ti familia "i #ara "i
mai "tiu c! pot avea încredere în tine.
Glasul lui Cyron deveni din nou mai moale.
— Pot avea încredere în tine, nu?
Keles se strâmb!, îns! î"i coborî un genunchi "i î"i plec! fruntea
atât de adânc, încât aproape c! lovi masa.
— Oricând, Alte#!.
— A"a cum m-am a"teptat. Î#i mul#umesc. Am "tiut c! încrederea
mea nu-i în van. Acum trebuie s! în#elegi ceva din ce-#i voi spune.
Prin#ul se trase înapoi, iar privirile îi devenir! t!ioase.
— Voi avea grij! de siguran#a ta. Trebuie s! ai încredere în mine,
indiferent ce spun aparen#ele. Te voi #ine în siguran#!, iar tu vei
aduna informa#iile pe care le vrea bunicul t!u. S-ar putea s! mai am
nevoie de unele servicii, iar dac! se va ivi ocazia, î#i voi comunica
dorin#ele mele.
Cyron î"i s!lt! în sus mâna dreapt!, iar Keles se ridic!, a"ezându-
se apoi pe marginea scaunului. Prin#ul î"i l!s! mâna pe cutia de lemn
de pe mas!.
— Cuno"ti legenda str!-str!bunicului meu, care, pentru c!-i
pl!ceau jocurile strategice cu solda#i de juc!rie când a fost copil, a
putut s! pun! mâna pe tron "i s! pun! bazele dinastiei? În vreme ce
al#ii se antrenau "i înv!#au s! lupte cu sabia, un copil boln!vicios
punea în mi"care armate întregi, purtându-le prin b!t!lii "i
deprinzând talentul de a-i face pe spadasini mult mai eficien#i în
lupt!.
204
— Da, Alte#!. Fratele meu "i cu mine obi"nuiam s! d!m multe
b!t!lii cu solda#ii, când eram mici. Tata "i, uneori, bunicul ne ar!tau
figurine de Festival, de"i nu ni se d!dea voie niciodat! s! ne juc!m cu
ele.
Cyron zâmbi.
— Nu cred c! s-a jucat vreodat! cineva cu ele, ceea ce-i p!cat.
Deschise cutia pentru a dezv!lui nou! figurine, a"ezate pe o
c!ptu"eal! de catifea.
— Atunci "tii c! Prin#ul d!ruie"te câte un set fiec!rei familii
invitate la ceremonia final!. În afar! de sculptori, pictori "i eu însumi,
e"ti primul om care vede figurinele din acest an. Am f!cut numai
atâtea seturi câte sunt necesare pentru aceast! sear!, iar cele
nereclamate vor fi distruse.
— Sunt minunate, Alte#!.
— $i eu cred asta.
Cyron zâmbi pe îndelete.
— În fiecare an eu stabilesc cine va fi turnat în figurine.
— Este o mare onoare s! prime"ti un set, Alte#!.
Keles cl!tin! încet din cap, f!r! s!-"i poat! dezlipi privirile de pe
figurine.
— Iar s! fii reprezentat printr-una este ceva de neimaginat.
— Las! frâu liber imagina#iei, Keles Anturasi.
Prin#ul ridic! figurina lui Qiro Anturasi.
— Bunicul t!u, fiind nepre#uit pentru noi, a fost turnat în set în
onoarea celei de-a optzeci "i una zi a sa de na"tere. Tu "i cu fratele
t!u ve#i fi turna#i dup! întoarcerea din misiunile voastre. Contribu#ia
ta fa#! de Nalenyr va fi cu atât mai mare cu cât o asemenea onoare î#i
va fi foarte la îndemân!.
Expresia îngrijorat! a lui Keles se dizolv! încet când întâlni
privirea Prin#ului.
— Dac! bunicul meu ar putea ghici c! a"a ceva ar fi posibil, ar
face lucrul acela de neimaginat.
— A"a-i, iar noi n-o s! l!s!m s! afle asta.
Cyron îl puse pe Qiro înapoi în cutie "i închise capacul.
— Secretul va r!mâne în siguran#!, precum figurinele. $i pe tine
te voi #ine tot în siguran#!.
205
 — Da, Alte#!. V! mul#umesc&
Prin#ul î"i deschise bra#ele.
— Te vei întoarce acum la petrecere "i te vei bucura de ea. Spune
celor din jur c! am auzit povestindu-se de pisica de jungl!, de
culoarea nisipului ro"u, cu dungi negre, "i am vrut neap!rat s!
capturezi "ase exemplare pentru gr!dina mea, de"i nu e"ti la fel ca
fratele t!u. A"a ceva va fi suficient pentru a le satisface curiozitatea,
iar cei care nu vor crede povestea sunt destul de de"tep#i s! "tie c! nu
po#i spune, oricum, nimic.
— Da, Alte#!.
Keles se ridic! de pe scaun "i f!cu o plec!ciune.
Înainte s! apuce s!-"i îndrepta spatele, Prin#ul se ridic! "i-l lu! de
umeri.
— Faptul c! te pleci, în pofida r!nii tale, dezv!luie profunzimea
sufletului t!u, Keles Anturasi. Viitorul t!u "i cel al na#iunii noastre se
împletesc. Ne vor duce pe calea prosperit!#ii. S! nu ui#i niciodat! c!
e"ti iubit "i respectat, iar întoarcerea ta este a"teptat! cu ner!bdare.
Keles d!du din cap, se ridic!, "i se retrase din camer!.
Când u"a se închise în urma sa, Prin#ul Cyron se întoarse spre un
paravan care ascundea un col# al înc!perii.
— Acum nu ne va mai deranja nimeni.
Moraven Tolo, îmbr!cat în negru "i alb, cu tigri negri broda#i pe
tunic!, ie"i din spatele paravanului.
— Am ascultat, a"a cum mi-a#i cerut, Prin#e Cyron.
— V! cer iertare, serrcai, pentru c! v-am f!cut p!rta" la aceast!
stratagem!, îns! am vrut s! auzi#i dou! lucruri. În primul rând,
trebuie s! fi#i de acord c! nu are nici o idee despre dificult!#ile cu
care se va confrunta. Este naiv "i are nevoie de protec#ie.
Spadasinul î"i plec! fruntea.
— Dori#i s! fac asta?
— Nu inten#ionez s! v! reduc la rolul unui mercenar, serrcai. Ve#i
descoperi c! în misiunea voastr! pentru decaiserr Jatan, a avea un
cartograf al!turi se va dovedi de mare ajutor.
— În#elepciunea vorbelor voastre nu poate fi ignorat!, Alte#!.
Moraven se întoarse "i privi spre u"!.
— Nu voi fi singurul care se va îngriji de supravie#uirea sa?
206
— Îl ave#i pe elevul vostru.
— Adev!rat, Alte#!, îns! v! rog nu-mi evita#i întrebarea.
— Nu va c!l!tori singur. Prin#ul scoase la iveal! din tunic! o
bucat! de hârtie împ!turit!, sigilat! cu cear! ro"ie. Mai exist! un
serviciu pe care vi-l cer amândurora. Ve#i deschide asta numai dup!
ce-l reîntâlni#i la Gria.
Ochii spadasinului se îngustar!.
— Nu v! refuz un serviciu, Alte#!, pentru c! amândoi "tim c! am
o datorie de onoare fa#! de familia Domniei Voastre. De la mine
dori#i dou! lucruri, m!re#e "i dificile. Presupune#i multe.
Cyron retez! zâmbetul care începuse s!-i înfloreasc! pe la
col#urile buzelor.
— Asear! a#i f!cut un hatâr unui prieten venind aici s! m!
distra#i. Acum v! cer s! v! pl!ti#i datoria c!tre Casa Komyr. Iar apoi
Casa Komyr v! va fi îndatorat!.
Moraven î"i plec! u"or capul, îns! "i-l îndrept! mult prea repede.
— Va trebui mult mai mult decât turnarea mea într-o figurin!
pentru plata acestei datorii.
— Unele datorii nu pot fi pl!tite niciodat!, Moraven Tolo, dar
întâi s! ne preocup!m de serviciul ce trebuie îndeplinit.
Prin#ul se c!zni s!-"i îmblânzeasc! expresia.
— În peregrin!ri ave#i avea ocazia s!-i feri#i pe unii de dezastru.
În aceast! c!l!torie ve#i g!si mijloace de a evita ca r!zboiul s!-i
distrug! pe al#ii. Voi suporta datoria, îns! amândoi "tim c! nu voi fi
singurul care va trage foloase din ac#iunile voastre.
— Dac! mi-a#i fi cerut asta pentru motive mai pu#in importante,
v-a" fi refuzat, Prin#e Cyron.
Moraven se plec! plin de respect.
— N!d!jduiesc într-un succes al eforturilor mele.
— La fel "i eu.
Pe Cyron îl trecur! fiorii pe "ira spin!rii.
— Dac! rata#i, nu va mai fi nici o Cas! Komyr care s!-"i onoreze
obliga#iile.
207

24
Ziua a 9-a, Festivalul!Recoltei,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Keles nu era deloc surprins c! sora lui îi ie"ise prima în cale dup!
ce se întoarse la celebrarea Festivalului. Mul#i al#ii îl v!zuser! tras de-
o parte "i, f!r! îndoial!, se întrebaser! dac! fusese ales pentru vreo
onoare sau pentru vreun perdaf. Când revenise f!r! vreun semn
vizibil al favorului Prin#ului, majoritatea se deciser! s!-l ignore.
— De ce e"ti atât de îngrijorat?
Nirati îl lu! de bra# "i-l frec! cu mâna pe spate.
— E"ti speriat.
O privi, dându-"i seama c! avea dreptate.
— Credeam c! nu-mi po#i citi gândurile.
— Numai fa#a.
Îi adres! un zâmbet încurajator.
— $i chiar dac! am putea comunica astfel, "tii c! nu a" putea s!-#i
citesc gândurile, ci numai ceea ce-ai vrea tu s! "tiu.
— N-a" vrea s!-#i trimit nimic din toate astea.
Keles o conduse la o mas! l!turalnic!, unde slujitorii îi turnar! vin
dulce într-o cup! mic!, de por#elan. Îl b!u, apoi d!du dinadins din
umeri "i încerc! s!-"i lase încordarea s!-i p!r!seasc! trupul.
— Prin#ul n-a f!cut ceva care s! m! sperie. De fapt, a f!cut tot ce-i
posibil ca s! fie lini"titor "i pun foarte mult la suflet tot ce mi-a spus;
"i tu ar trebui, Nirati. Nu te teme pentru mine.
Ochii alba"tri ai surorii sale se îngustar! în timp ce accepta o cup!
de vin.
— Dac!-#i promit c! n-o s!-mi fac griji, îmi spui ce-a#i vorbit?
— Nu pot. Mi-a interzis s! dezv!lui cuiva ce mi-a spus. Am s!-#i
povestesc îns! ceea ce mi-a zis c! pot spune "i celorlal#i, îns! tu ai s!
vezi dincolo de asta de îndat!.
208
Nirati îl privi o clip! peste marginea curbat! a cupei.
— Atunci spune-mi de ce e"ti a"a de însp!imântat.
— Asta-i ceva mai dificil.
Keles b!u din nou, gândindu-se c! sorbind zdrav!n din vin ar
putea s! se euforizeze pu#in. Dar î"i d!du seama c! era ultimul lucru
de care avea nevoie. Asta nu i-ar fi îmbun!t!#it situa#ia; ar fi amânat
doar lucrurile cu care trebuia s! se confrunte.
— Discutând cu Prin#ul, nu am f!cut decât s! pricep enormitatea
misiunii care m! a"teapt!, Jorim mi-a atras aten#ia asupra pericolelor
cu destul! acurate#e, când am vorbit alalt!ieri. Mi-am închipuit c! nu
pot fi decât lucruri pe care o s!geat! sau dou! le-ar putea rezolva.
Sora lui izbucni în râs.
— %inând cont de asta, s! tragi bine nu poate s!-#i strice.
— De acord, îns! Prin#ul a sugerat c! ar fi mult mai multe lucruri.
Misiunea mea nu este doar o cale prin care bunicul m! pedepse"te
pentru c! i-am stricat petrecerea de la ziua de na"tere. De fapt, are
însemn!tate "i ar putea fi crucial! pentru Nalenyr. S-a folosit de ceva
ce considerasem drept o ciorov!ial! de familie "i a extins
perspectivele.
Ea d!du din cap.
— A ridicat "tacheta, f!când ca pre#ul e"ecului s! fie mult mai
mare.
— Da, de parc! posibilitatea de a-#i l!sa oasele pe acolo n-ar fi
fost de ajuns.
— $i tu vrei s! nu mai fiu îngrijorat!?
Keles se aplec! spre ea "i î"i s!rut! sora geam!n! pe frunte.
— Nu, fac "i a"a destule pentru asta. Vreau s! te "tiu aici, în
Moriande, distrându-te, frângând inimi "i g!sind pe cineva care ar
putea fi o completare str!lucit! pentru familia noastr!.
Ochii lui Nirati sc!p!rar!.
— Cred c! am lucruri mai grele de f!cut, #inând cont de faptul c!
mama "i bunicul nu m! vor sc!pa din ochi. Totu"i, mai exist! unele
posibilit!#i.
Keles se întoarse "i-i urm!ri privirea. Tocmai î"i f!ceau apari#ia în
sal! Majiata Phoesel "i familia ei. Împreun! cu ei era un b!rbat înalt,
care, prin îmbr!c!minte "i atitudine, î"i dezv!luia originea deseian!.
209
B!rbatul era chipe" "i mai mult ca sigur acel gen care o atr!sese pe
sora sa în trecut. Când contele îl vizitase, Keles descoperise c! era "i
foarte inteligent, ceea ce era bine, pentru c! sora lui nu-i suferea pe
idio#i.
— Spune-mi, Nir, îl vrei pe deseu pentru c! este cum este sau
pentru c! o înso#e"te pe ea?
Sim#i "ocul care o str!b!tu pe Nirati.
— Buzele tale sunt cele care se mi"c!, dar îl aud pe Jorim vorbind.
— Nu mi-ai r!spuns la întrebare.
— Oricare dintre aceste motive este suficient, îns! unul face ca
totul s! fie mult mai distractiv, drag! frate.
Ochii ei se îngustar! când Majiata se desprinse de grup "i se
apropie de ei.
— Te las s! vorbe"ti singur cu ea.
— S-ar putea s! vin! ca s! te previn!.
— Mi-ar putea trimite o scrisoare, asta dac! reu"e"te s! înve#e s!
scrie.
Nirati îl s!rut! pe obraz "i se duse de acolo, f!r! s-o ia m!car în
seam! pe Majiata printr-o cl!tinare din cap, când trecu pe lâng! ea.
Keles d!du din cap când Majiata ajunse lâng! el.
— Pl!cerea Festivalului fie cu tine.
— $i cu tine.
Majiata î"i puse mâinile pe "old.
— M! bucur s! v!d c! #i-ai revenit de pe urma r!nilor.
— Înc! mai trebuie s! m! refac, dar m! a"tept s!-mi revin
complet.
Ea avu o clip! de ezitare, a"teptând în mod clar ceva, apoi privi în
jos.
— $i eu m! vindec de r!nile mele.
— R!nile tale... ah, da, am auzit c! ai fost la t!m!duire. Eu eram
înc! incon"tient.
Keles î"i imagin! o cicatrice ro"ie pe ceea ce fusese o piele moale
"i sidefie. Î"i aminti cum ea aproape c! intrase în panic!, odat!, când
pe obraz îi ap!ruse o pat!. I se p!ru ciudat c! nu sim#ea nici un
imbold de a-i oferi compasiune sau simpatie, îns! voia s!-i vad!
210
cicatricea pentru a-"i "terge din minte, o dat! pentru totdeauna,
viziunile despre frumuse#ea ei.
Privirea ei reveni sus, iar chipul ei deveni o masc! neted!, sidefie,
cu o pat! de culoare pe buze, obraji "i ochi.
— Tot în spiritul Festivalului a" vrea s! "tii c! nu-#i port pic!
pentru ce mi s-a întâmplat. Te absolv de orice vin! în aceast!
chestiune. N-a fost vina ta.
— Vina mea? întreb! Keles "i se încrunt!. M! tem c! nu în#eleg.
— Nu trebuie s! te prefaci c! nu "tii. În pofida faptului c! m-ai
respins, te cunosc intim, la fel "i tu pe mine. $tiu ce sim#i înl!untrul
t!u.
— $i ce-ar fi asta, mai precis?
— Multe lucruri. Regret "i furie mai presus de toate.
Majiata î"i men#inea o voce neutr! "i calm!, f!cându-i pe amatorii
de scandaluri din mul#ime s! se apropie mai mult pentru a trage cu
urechea.
— Regre#i c! m-ai gonit "i regre#i c! nu ai fost în stare s! m!
protejezi.
— Eu credeam c! te-am protejat.
Keles în!l#! cupa s!-i fie reumplut! de un servitor.
— Altfel ar însemna c! m-am ales cu r!nile astea pentru nimic.
— Oh, nu asta.
Tonul distant din glasul ei, împreun! cu dispre#ul "i strâmb!tura
gurii, n-o mai f!cea deloc atractiv!.
— Ci faptul c! n-ai fost în stare s!-i spui Prin#ului s! m! scuteasc!
de biciuire.
— Poftim?
— Nu e"ti atât de crud încât s! fi vrut s! fiu v!t!mat!, de"i tu e"ti
cel care mi-a frânt inima.
— %i-am frânt inima?
Keles b!u din vin ca s!-"i dea timp de gândire, încercând s!-i
descifreze logica.
— Tu e"ti cea care-a venit s! m! fac! f!râme, î#i aminte"ti? Tu e"ti
cea care a refuzat s! m! înso#easc! pe Lupul furtunii.
— Vezi, dac! eram de acord, acum porneam spre Ixyll.
211
 El strânse o clip! din ochi, sperând s! deslu"easc! sensul spuselor
ei în vreme ce le relua în minte.
— Dar dac! ai fi fost de acord s! mi te al!turi, n-a" fi fost trimis în
Pustiet!#i.
— Vezi, deci e gre"eala ta, Keles.
— Îns! ai spus c! nu-i vina mea.
— Nu, eu te iert.
În vocea ei cre"teau frustr!rile, îns! reu"i s! "i le #in! sub control.
— Vreau s! "tii c! te voi iubi mereu.
El î"i goli vinul "i, într-un moment de singur!tate pe care i-l d!rui
cupa care-o ascundea privirii lui, lucrurile dobândir! un în#eles
brutal. Majiata fusese întotdeauna egocentric!, îns! nu se aventurase
niciodat! atât de adânc în fantaz!ri. Ar fi putut crede c! men#ionase
biciuirea ca s!-l umileasc!, dac! n-ar fi întrev!zut calculele pe care "i
le f!cuse spunând-o.
Pur "i simplu, ea "i familia ei î"i preg!teau miza. L!sând lucrurile
pe f!ga"ul unor termeni amiabili în ceea ce-l privea, ar fi f!cut
posibil! men#inerea, în continuare, a rela#iilor cu bunicul lui. Asta
mai putea fi considerat "i ceva care s!-i fac! pl!cere Prin#ului. Mai
mult de atât, când s-o întoarce, Keles refuza s! se gândeasc! dac! s-o
întoarce, se putea s! fi g!sit o cale terestr! pentru comer#ul de pe
vremuri. În acest caz, fiind prieten cu el, tot i-ar fi îmbog!#it familia.
Î"i coborî din nou cupa, iar un slujitor zâmbitor i-o umplu din
nou.
— Majiata, trebuie s!-#i spun ceva.
— Da?
R!spunsul ei veni cu glas "optit, ca o "u"oteal!, reminiscen#! a
cuvintelor rostite dup! consumarea pasiunilor, în întunericul nop#ii.
— Poveste"te-mi, Keles Anturasi.
— Acum v!d multe lucruri. Lucruri despre tine "i despre mine.
Adev!ruri care nu pot fi negate. Spui c! m! iube"ti, c! m! vei iubi
mereu. Î"i puse mâna stâng! în dreptul inimii. $i eu simt ceva.
— Da, Keles?
Cuvintele ei venir! pe ner!suflate, iar expresia ei se schimb! într-
una de a"teptare.
— Ce sim#i?
212
— Drept s!-#i spun, începu el, mi-e sil!.
— Oh, s!rmanul de tine.
— Nu, cred c! m-ai în#eles gre"it. Mi-e sil! pentru c! am fost
în"elat atât timp de tine în privin#a sentimentelor tale, a scopurilor
tale. Este limpede c! te-ai gândit, poate chiar de la bun început, c!
m-ai putea folosi ca pe o juc!rie. Te jucai cu sim#!mintele mele, chiar
"i acum încerci acela"i lucru. Cu o mângâiere "i o "oapt! sau un s!rut
"i dep!rtându-#i coapsele, ai putea câ"tiga un premiu de la mine.
Adora#ia mea etern!? Bog!#ia familiei mele "i cuno"tin#ele
geografice? Averea câ"tigat!? Nu "tiu ce credeai c! ai putea ob#ine.
Ceea ce-#i ofeream eu era inima mea, devo#iunea mea, dragostea
mea, iar tu le-ai respins. Iar acum vii la mine "i-mi spui c! m! ier"i "i
c! n-ar trebui s! m! simt vinovat pentru c! ai fost biciuit!? Chiar
acum, Majiata, chiar acum? Vocea lui începu s! urce "i nu se mai
controla. A" vrea s! fi avut parte de întreaga m!sur! a pedepsei
Prin#ului. A" fi fost mort, îns! ar fi fost bine. Mai bine mort, iar tu cu
inima sfâ"iat! decât s! crezi în propriile tale în"el!torii.
De pe chipul ei pierise orice urm! de culoare.
— Nu #i-e bine. Este clar c! veninul virukului te-a v!t!mat de tot.
Se întoarse s! plece, îns! el o prinse cu mâna stâng! "i o r!suci
spre el.
— Nu atât de repede&
— D!-mi drumul!
— Nu înc!, pentru c!, în Spiritul Festivalului, a" vrea s!-#i spun
ceva.
O #inu strâns cu mâna, sigur c! degetele sale îi vor l!sa vân!t!i pe
bra#.
— A# fi tentat s! te iert pentru r!nile de pe spate "i pentru c! sunt
trimis în Pustiet!#i, îns! ca s! fac asta, trebuie l!murite câteva lucruri.
Primul ar fi o declara#ie c! tu e"ti responsabil! pentru tot ce ni s-a
întâmplat amândurora. Da, am ac#ionat ca s! te ap!r, nu neg, îns! nu
ar fi trebuit niciodat! s! fac asta dac! tu n-ai fi fost necugetat! "i
irascibil!, atât de absorbit! de sine încât s! crezi c! lumea se învârte
în jurul t!u.
213
 Ochii ei se golir! de expresie "i în#elese c!-"i r!cea gura de
poman!. Îns! nu mai conta, pentru c! avea în jur destule urechi
ciulite.
— Ei, bine, Majiata, noi, Anturasi, "tim, mai bine decât oricine pe
lumea asta, c! întreaga crea#ie nu se învârte în jurul t!u. Noi
explor!m lumea. O extindem. Cei care sunt capabili s! vad! dincolo
de ei în#eleg ce minun!#ie este. Noi facem lumea mai mare, iar asta te
face pe tine tot mai mic!. Desigur, s! fii mai mic! decât te crezi nu-i
pl!cut, dar "tii ceva?
B!u ultima înghi#itur! de vin plin de u"urare "i-i puse cupa goal!
în mân!.
— Plec în Pustiet!#i... fericit... cu bucurie... asta pentru c! voi fi
foarte departe de tine.
214
25
Ziua a 3-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, Moriande
Nalenyr
Urcând pe puntea Lupului furtunii, Jorim Anturasi î"i propti
pumnii în "olduri. Nava uria"! se ridica "i cobora u"or sub t!lpi.
Curen#ii lene"i ai Râului de Aur o împingeau, îns! m!rimea "i tonajul
îi permiteau s! reziste eforturilor râului. Deasupra lui st!teau pânzele
purpurii, strânse pe crucetele 3 fiec!ruia dintre cele nou! catarge. Pe
alte nave, unele dintre cele nou! catarge erau pur ornamentale, îns!
pe aceast! corabie nu exista ceva care s! nu fie perfect func#ional.
— M! ierta#i, se auzi o voce sub#ire din spate, îns! bloca#i
culoarul.
— Se pare c! da.
Jorim se d!du la o parte "i privi cum un b!rbat pirpiriu, urcat la
bord, se aplecase aproape pân! la jum!tatea unei gen#i
supraînc!rcate. Purta o rob! albastr!, de bun! calitate, "i ar!ta înc!
tân!r, de"i nu mai avea mare parte din podoaba capilar!. Cu
siguran#!, nu era marinar sau soldat. Ce treab! are pe aici?
Reprezentantul familiei Anturasi apuc! geanta cu o singur! mân!
"i o ridic! din spinarea omului.
— Ave#i vreo concubin! ascuns! aici?
Omule#ul î"i îndrept! spinarea, iar pe fa#! i se l!#i o expresie de
surpriz!.
— Nu, doar cele necesare. Vocea lui dobândi o oarecare duritate.
N-am nevoie de ajutor.
Jorim se ab#inu de la ripost!. Roba albastr! era încins! cu o
centur! galben!, fapt deloc neobi"nuit pentru cineva cu rang de
3
Platform! orizontal! mic! fixat! deasupra arborelui gabier, servind la
prinderea "arturilor arbore#ilor (din it. crocetta).
215
func#ionar m!runt în vreun minister, îns! la capetele ei fusese brodat
câte un dragon încol!cit. Asta însemna c! b!rbatul avea o anumit!
misiune de curte, iar dac! cineva, atât de nepotrivit pentru o astfel de
c!l!torie, urcase la bord prin decizia cur#ii, nu era cineva pe care-ai fi
putut s!-l iei în râs pân! nu te dumireai în privin#a lui.
Jorim puse geanta pe punte.
— V! cer iertare. Sunt Jorim Anturasi.
— Iar eu... a#i spus Anturasi?
— Da.
B!rbatul f!cu o plec!ciune adânc!.
— V! rog s! m! ierta#i c! am vorbit atât de aspru cu domnia
voastr!, Maestre.
Jorim îl lu! de umeri "i-l oblig! s! se ridice.
— Nu-i nevoie s! v! scuza#i. Spune#i-mi doar numele.
— Iesol Pelmir.
Vocea îi apar#inea unei femei înalte, cu p!rul negru "i ochii
c!prui. De"i era zvelt!, nici glasul, dar nici atitudinea nu sugerau
sl!biciune. În pofida relativei sale tinere#i, purta o rob! de c!pitan.
Aceasta "i înf!#i"area ei nu f!ceau decât s!-i sublinieze t!ria
personalit!#ii.
— A" vrea s! veni#i amândoi în cabina mea, imediat.
— Cum dori#i, C!pitane Gryst.
Iesol se gr!bi în urma ei, apoi ezit! "i se întoarse pe jum!tate spre
geant!.
Jorim o în"f!c! din nou "i o lu! cu u"urin#! pe um!r. Privirea
însp!imântat! a lui Iesol era ea îns!"i o r!splat!, a"a c!-i urm! pe cei
doi spre pupa "i cabinele de sub puntea timoneriei. L!s! sacul de
voiaj pe podeaua coridorului îngust din fa#a cabinei c!pitanului "i-l
urm! pe Iesol.
Se a"teptase la o cabin! înghesuit!, îns! descoperi c! era pl!cut
surprins de ceea ce vedea. Panoul desp!r#itor din spate fusese f!cut
din jaluzele "i când erau deschise, cum se întâmpla s! fie acum, l!sau
s! p!trund! lumina "i aerul proasp!t, oferind "i o priveli"te minunat!
a capitalei Moriande "i a râului. De grinzile din tavan atârnau l!mpi,
ag!#ate de lan#uri, încadrând de sus un pupitru antic. La dreapta, se
aflau cu"eta c!pitanului "i un "ifonier. Pe partea din stânga pupitrului
216
fusese a"ezat! o mas! cu scaune, servind în mod evident ca spa#iu
rezervat pentru cin! "i relaxare.
C!pitanul Gryst nu-i invit! s! "ad!, nici pe Iesol "i nici pe Jorim.
Omule#ul se uita nervos de jur împrejur, îns! Jorim se opri calm,
ducându-"i mâinile la spate. Avea o oarecare idee despre ce urma "i
se preg!ti pentru asta.
Anaeda Gryst se a"ez! în spatele pupitrului, conturându-se pe
fondul peisajului urban. Se sprijini cu mâinile de pupitru "i începu s!
studieze hârtiile umplute cu coloanele lungi ale unor calcule. Începu
s! vorbeasc! cu o voce joas!, îns! Jorim putu sim#i tonul de comand!
al unui conduc!tor.
— Aceasta-i o discu#ie pe care m! a"teptam s-o am cu fratele t!u
numai o singur! dat!, Jorim. Tu s-ar putea s! ai nevoie de dou! astfel
de întrevederi, îns! nu vei avea parte "i de o a treia. În loc de asta, am
s! te las pe cea mai apropiat! stânc!, cu ceva ap! de b!ut. Cât despre
dumneata, Ministre Pelmir, nu m-am a"teptat deloc s! trebuiasc! s!
discut cu dumneata, în#eleg c! Ministrul Hisatal are ni"te îndatoriri
noi, care-i cer s! r!mân! pe uscat, de aceea ne-ai fost trimis
dumneata.
— Da, Domni"oar!.
Ea-"i ridic! dintr-odat! privirile, iar omule#ul se cutremur!.
— Când doresc s! te ascult, Ministre, te voi invita s! vorbe"ti. Nu
te-am întrebat nimic, nici nu #i-am cerut s!-mi confirmi ceea ce "tiu
deja. Nu am nici o idee de ce ai fost ales tocmai tu pentru a-l înlocui,
îns!... indiferent de ce r!u aparent sau real ai comis ca s! ajungi într-
o cu"et! de aici, îns!... Da, dore"ti s!-mi spui ceva?
— Aceasta a fost o întrebare?
Privirile ei se în!sprir!, iar Jorim începu s-o g!seasc! atr!g!toare.
Cu cel pu#in zece ani mai mare ca el, pielea ei se închisese la culoare
din cauza vântului, soarelui "i m!rii. Ochii c!prui puteau fi
considera#i atr!g!tori în cercurile aristocratice, iar for#a caracterului
izvorât! din ei era cople"itoare. Spre deosebire de celelalte femei din
clasa "i cercurile lui, ea avea o#el în "ira spin!rii "i o minte indiferent!
la nuan#!rile artificiale, îns! toate acestea puteau "i reu"eau s! fac!
diferen#a dintre via#! "i moarte.
— Vorbe"te, Ministre.
217
 — Eu... eu am cerut s! fiu trimis pe Lupul furtunii.
Ea-"i r!suci u"or capul spre stânga "i, pe moment, nu spuse nimic.
Apoi, dintr-odat!, î"i înfipse privirea în el.
— Interesant. Asta te recomand! "i mai mult drept candidat al
acestei întrevederi, a"a c! am s! încep. Suntem pe nava Lupul
furtunii. Eu sunt c!pitanul ei. La bord, cuvântul meu este legea. Dac!
un eveniment se consemneaz! în jurnalul de bord, avem un fapt.
Dac! nu, înseamn! c! nici nu s-a întâmplat vreodat!. Cer ca
jurnalului de bord s!-i fie acordat! toat! aten#ia, la fel "i registrelor
de socoteli, îns! am s! le revizuiesc "i modific dup! cum cred eu de
cuviin#!. Prin#ul, în marea sa în#elepciune, dore"te s! "tie tot, îns! nu
vrea s! se încarce cu detalii f!r! relevan#!.
Privirea ei alunec! de la func#ionar spre Jorim "i acesta sim#i "i el
"ocul.
— E"ti un aventurier. Pasiunea ta, via#a ta, voca#ia î#i cer s!-#i
încerci norocul, iar eu m! a"tept s! faci asta. Pe uscat. Dac! faci a"a
ceva pe nava mea, te pun în fiare "i te arunc sub punte, împreun! cu
"obolanii "i alte vie#uitoare. S-a în#eles?
— Da, C!pitane.
— Aceast! nav! are un echipaj de peste o mie de oameni, plus o
sut! optzeci de concubine "i nou!zeci de distin"i înv!#a#i, oaspe#i "i
alte personaje. Pentru a putea naviga, am nevoie de patru sute
cincizeci. Pot ap!rea pierderi "i se vor întâmpla, dar inten#ia mea este
de a le #ine la minimum. La întoarcere vreau s! am cel pu#in nou!zeci
la sut! din oamenii cu care plec, iar dac! m! întorc cu mai mul#i, voi
fi foarte încântat!. Aceast! nav! este ca un or!"el. Marinarii au fost
ale"i dintre cei mai buni din întreaga flot! nalenian!. S-au oferit cu
to#ii voluntari. Cu to#ii n!d!jduiesc s! se îmbog!#easc! "i s! se
acopere de glorie, îns! fiecare "tie c! ob#ine cu siguran#! doar hrana,
apa "i anii. Nu "tiu cum v! gândi#i voi la bog!#ii "i glorie. Nu-mi pas!.
M! intereseaz! doar s! nu v! apuca#i s! r!spândi#i pove"ti care
promit câte-n lun! "i-n stele, dar nu aduc nimic.
Ar!t! spre Jorim.
— Tu, în mod special, vei fi o problem!. Ai foarte pu#ine de f!cut
cât te afli la bord. Î#i sugerez s!-#i g!se"ti ceva de f!cut. Înva#! s!
cân#i la vreun instrument. Mergi pe la toate concubinele de aici.
218
Al!tur!-te înv!#a#ilor în discu#iile lor intelectuale. F! ceva, pentru c!
dac! voi constata c! e"ti o pacoste, î#i voi g!si eu ceva de f!cut. Î#i
garantez c! nu va fi pl!cut. Pe dumneata, Ministre, te voi munci din
greu. Dac! vei avea vreo "ans! s!-#i mai tragi sufletul, asta va însenina
c! te eschivezi de la îndatoriri. Vei fi la dispozi#ia mea tot timpul. Îmi
vei raporta tot, vei scrie ordine, vei executa ordine "i vei raporta de
executare imediat "i precis. Nu se admit scuzele, întârzierile, lenea.
Iesol d!du din cap.
— Are vreunul din voi ceva de spus?
Jorim f!cu semn cu capul.
— Cer permisiunea s! vorbesc, C!pitane.
Ea-l m!sur! din cap pân!-n picioare.
— Se acord!.
— În primul rând, îmi cer iertare pentru c! n-am raportat mai
devreme. $tiu c! plec!m cu fluxul din aceast! noapte, îns! am
petrecut mult timp studiind împreun! cu bunicul meu "i am cu mine
cele mai bune h!r#i.
— Foarte bine.
— În al doilea rând, v! consider pe deplin Comandantul acestei
nave "i m! voi supune întru totul, cu o singur! excep#ie.
Ochii Anaedei Gryst se îngustar!.
— N-ai auzit ce-am spus?
— V! rog, C!pitane.
Jorim ridic! o mân!.
— Nu am nici o inten#ie de a nu v! respecta, îns! am ordine din
partea Prin#ului s! m! îngrijesc de dispozitivul din cabina mea f!r!
nici o întârziere. Obliga#ia mea de a m! ocupa de el este, în opinia
mea, mai important! decât ordinele voastre, "i îmi voi îndeplini
datoria fa#! de Coroan!.
— Vom mai discuta despre acest aspect, Maestre Anturasi. Ea-"i
încruci"! bra#ele sub sâni. Iar dumneata, Ministre? Ce ai de spus?
Iesol f!cu o plec!ciune spre ea.
— Am în#eles tot ceea ce-a#i spus "i m! voi supune ordinelor. Nu
eu sunt cel care trebuia s! fie aici, îns! voi lucra din greu s! v! ar!t c!
soarta a fost blând! prin numirea mea la bord, în aceast! ipostaz!.
219
Dac! este ceva ce ve#i dori s! fac, C!pitane, voi face asta f!r! nici o
ezitare.
O umbr! de zâmbet curb! cap!tul buzelor ei.
— C!rui Minister îi apar#ii?
— Am studiat pentru Protocol, Etichet! "i Diploma#ie, la fel "i
Regulamente, am "i instruirea necesar! pentru Contabilitate "i
Economie, iar cel mai recent, am servit Armonia.
— Nu mi-ai r!spuns la întrebare.
Umerii lui se pleo"tir! pu#in.
— Pân! acum, C!pitane, înc! nu am fost numit la nici un
Minister.
Jorim sim#i o strângere de inim! pentru omule#. Ca în orice
domeniu, cineva trebuia s! studieze "i s! munceasc! din greu ca s! fie
acceptat într-o comunitate ocupa#ional!. C!pitanul Gryst dovedise,
prin c!l!toriile ei din trecut, c! era demn! de comanda m!rea#! care i
se încredin#ase. De"i bunicul lui Jorim era, adesea, nemul#umit de el,
"i el fusese acceptat cartograf pe merit. În ambele cazuri, legile
p!mântului dictaser! plata minim!, felul în care vor fi trata#i, statutul
social "i altele.
Iesol nu fusese acreditat nici unei comunit!#i. De"i putea "i chiar
lucra func#ionar sau amploaiat, probabil, chiar pentru Ministerele
care nu-l vor acredita, f!r! binecuvântarea lor avea, dac! avea, pu#ine
drepturi. Cu un patron puternic, pozi#ia sa în Minister ar fi putut fi
asigurat! "i i-ar fi deschis calea spre un viitor solid "i sigur. F!r! asta,
era la cheremul celorlal#i "i putea fi folosit ca pion în orice situa#ie
politic! posibil!.
— %i s-a promis o acreditare la întoarcere?
— Nu chiar, C!pitane, îns! sugestiile în aceast! direc#ie au fost
foarte consistente.
Ea d!du din cap.
— A"a cum am mai spus, cuvântul meu este legea aici. Sluje"te-
m! bine, iar dac! aceast! c!l!torie dureaz! doi ani, înseamn! c! ai
servit suficient de mult în Ministerul Maritim ca s! fie obliga"i s! te
acrediteze. Au în#elegeri de reciprocitate cu alte Ministere. Se pare c!
acela care #i-a oferit "ansa asta nu crede c! vei supravie#ui. Dac!
reu"e"ti, înseamn! c! i-ai p!c!lit.
220
Iesol d!du încet din cap, de parc! nu i-ar fi venit s! cread! ce-i
auziser! urechile.
— Asta-i foarte frumos din partea voastr!, C!pitane.
Jorim zâmbi senin "i-i f!cu un semn cu capul.
Ea se întunec! la fa#!.
— %i-am dat permisiunea s! comentezi?
Jorim f!cu o plec!ciune.
— Nu, C!pitane.
— Foarte bine, s! #ii minte, Maestre Anturasi. Se r!suci "i cioc!ni
în stâlpul pupei. Lupul furtunii este cel mai m!re# dintre Lupii
nalenieni. Expedi#ia pe care o vom face va d!inui pe veci în analele
istoriei. Face#i ce v-am spus, când v! spun, "i ne vom întoarce teferi la
Moriande. Înfrunta*i-m! "i nava se va întoarce. Nu-i sigur c! "i voi.
M-am f!cut în#eleas!?
— Da, C!pitane.
— Bine. Ministre Pemir, te rog s!-#i iei efectele "i s! te prezin#i
sub punte. Vei fi condus la cabina dumitale, pe care o vei împ!r#i cu
doi tineri elevi-marinari. M! îndoiesc c! vreunul dintre ei va fi bun la
ceva, fiind înc! ni"te copii, dar poate c! reu"e"ti s!-i înve#i unele
lucruri folositoare, cum ar fi scrisul "i adun!rile.
— Da, C!pitane.
Iesol f!cu o plec!ciune "i continu! s! r!mân! a"a în timp ce-"i
târ"ea pa"ii, p!r!sind cu spatele cabina.
C!pitanul Gryst ie"i din spatele pupitrului, apoi se a"ez! pe el.
— Maestre Anturasi, ai de gând s! provoci necazuri, nu-i a"a?
— M! voi str!dui cât pot de mult s! n-o fac, C!pitane.
— Sper "i eu.
Î"i îndrept! un deget spre punte "i, pentru o clip!, se gândi c!
poate-i f!cea semn s! îngenuncheze, ceea ce nu inten#iona deloc.
— $tiu ce este dispozitivul instalat în cabina ta.
— Cum a"a?
— Nu te teme. Secretul de stat se afl! în siguran#!. Borosan Gryst,
inventatorul s!u, este veri"orul meu. Mi-a povestit de visul s!u de a
crea un astfel de dispozitiv. Unchiul meu l-a instalat aici. $tiu ce-#i va
permite s! faci "i de ce. Prin#ul #i-a dat ordinele pe care le-a dat.
Jorim zâmbi.
221
 — Sunt bucuros c! în#elege#i importan#a lui. — Asta s-ar putea întâmpla numai pentru c! Marea de R!s!rit ne-
— Da, îns! am o problem!. a înghi#it cu totul, Jorim Anturasi. Este singura "ans! ca noi s! nu ne
Îl privi fix. mai întoarcem. Ascult!-m! "i vei fi cu noi când vom reveni.
— A"a cum am spus, cuvântul meu are valoare de lege aici, pe
nav!, poate chiar s!-l anuleze "i pe cel al Prin#ului. Nu pot "i nici nu
vreau s! i te supui lui atunci când am nevoie s! mi te supui mie. Dac!
nu faci asta, nu numai c! expui nava unui mare risc, dar te-ai putea
trezi tu însu#i la strâmtoare. În acest echipaj sunt mul#i oameni care
au navigat cu mine ani de zile. Sfideaz!-m!, înfrunt!-m! "i într-o
noapte s-ar putea ca vreunul s! ia în mâna sa decizia de a te
disciplina într-o manier! care-#i va ar!ta cât de mult respect au
pentru mine.
— Nu m-am gândit... da, nu mi-a#i solicitat nici un comentariu.
— Începi s! înve#i.
Ridic! un deget.
— Nu mi te vei supune mie, ca s! te supui Prin#ului, "tiu asta, a"a
c! trebuie s! rezolv problema. De aceea, î#i dau acum un ordin: f!r!
nici o întârziere te duci "i te ocupi de toate cele necesare privind acel
dispozitiv. F!r! întârziere, ai priceput? Acest ordin suprem le
anuleaz! pe toate celelalte pe care le-ai primit.
Cartograful zâmbi încet.
— V! în#eleg perfect, C!pitane.
— Bine.
Ochii ei întuneca#i devenir! necru#!tori.
— Ceea ce-am spus mai înainte r!mâne perfect valabil. Î#i voi
reaminti înc! o dat! c! nu trebuie s! fii un element perturbator în
echipajul meu. Dup! aceea, te las în urm!. Singurul lucru pe care e"ti
calificat s!-l faci aici sunt h!r#ile "i comunicarea informa#iilor c!tre
bunicul t!u. $i eu pot s! fac h!r#i; m! pot folosi "i de dispozitivul
realizat de veri"orul meu. Dac! Prin#ul va trebui s! a"tepte ca s!-"i
primeasc! h!r#ile, sunt sigur c! nu se va sup!ra, atâta vreme cât le va
primi "i vor fi precise.
— $i dac! nu reu"i#i s! i le trimite#i, C!pitane?
Ea zâmbi brusc.

222 223

26
Ziua a 3-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Dracul-de-mare, Moriande
Nalenyr
Keles Anturasi "edea rezemat de balustrada navei fluviale Dracul-
de-mare, pe când aluneca în apropierea Lupului furtunii. Corabia
înalt! "i lung!, cu multele ei catarge "i echipajul în plin! activitate,
f!cea ca m!runta nav! cu fundul plat, împins! în amonte de câte trei
vâsla"i pe fiecare bord, cu lovituri largi din vâslele lungi, s! par! o
glum! în compara#ie cu ea. Mai departe în amonte, vor propulsa
corabia cu pr!jinile, prin apele sc!zute, îns! acum vâslitul era singura
metod! de înaintare contra curen#ilor din canalele adânci, potrivite
pentru nave precum Lupul furtunii.
Soarele se preg!tea s! apun! "i "tia c! fratele s!u era deja la bord.
Sim#i o împuns!tur! de invidie "i senza#ia de înfrângere, iar ambele îl
surprinser!. Plecarea cu Lupul furtunii fusese ceva a"teptat cu
ner!bdare, îns! nu-"i dorise asta atât de mult ca fratele s!u. Chiar "i
atunci când î"i luaser! r!mas-bun în turnul familiei, surescitarea lui
Jorim îl acaparase.
Keles ar fi preferat s!-"i vad! fratele pe Lupul furtunii sau ca Jorim
s!-i fac! o vizit! pe Dracul-de-mare, îns! nu li se permisese. Prin#ul îi
ordonase lui Keles s!-"i vopseasc! p!rul în blondul helosundian "i s!-
"i lase barb!. Una de trei zile nu era mare lucru, îns! îi modifica întru
câtva aspectul. De asemenea, îmbr!case robe de pânz! aspr! "i î"i
redusese conversa#ia la morm!ieli "i propozi#ii scurte.
%inându-se de cuvânt, Prin#ul g!sise un actor care îi sem!na
destul de bine s-o fac! pe Siatsi s! r!mân! mut!. Nirati urcase la
bordul Dracului-de-mare s!-l conduc! pe actor "i jucaser! foarte
conving!tor scena înl!crimat! a desp!r#irii. Când venise la bord, de-
abia dac!-l învrednicise pe adev!ratul Keles cu vreo privire.
224
Nu-i prea b!ga în seam! pe cei despre care se presupunea c! ar fi
trebuit s!-l înso#easc!, îns! în"el!toria îl fascina. Actorul i se p!rea
prea pompos, interpretându-l ca pe un nobil dec!zut. Falsul Keles
#inea prelegeri despre râu, citând fraze întregi din rapoartele scrise de
el, îns! punea accentul pe alte lucruri decât ar fi trebuit. Îl enerva,
îns! trebuia s! recunoasc! faptul c! toat! lumea îi lua dublura în
seam!, în vreme ce el se putea pierde în mul#ime f!r! s! fie remarcat.
De asemenea, era cu ochii-n patru dup! orice agen#i deseieni care
puteau fi prin preajm!, dar pân! acum singurul om din nord pe care-l
v!zuse era Contele Aerynnor, care o condusese pe sora lui înapoi la
Anturasikun. Cu toate astea, de"i încercase s! nu mai par! nalenian,
"tia c! deseienii vor încerca s! par! orice altceva decât ceea ce erau,
a"a c! eforturile sale erau inutile.
Pe când Dracul-de-mare se opintea în amonte împotriva
curentului, î"i d!du seama c! via#a lui devenise foarte complicat!.
Fusese la fel "i înainte, dar complexitatea era controlat!. I se
d!duser! sarcini, precum studiul topografic al Râului de Aur, care
avuseser! atât p!r#ile lor de succes, cât "i elemente de e"ec.
Chestiunea era rezolvabil! "i se descurcase foarte bine.
Problema cu care se confrunta acum nu era deloc controlabil!.
De-abia dac! ar fi putut s-o defineasc!. Se îndrepta spre necunoscut,
va da piept cu for#e necunoscute, ajutat de for#e necunoscute, cu
perspectiva unei viitoare-îns!-necunoscute misiuni pentru Prin#.
Singurele lucruri pe care le cuno"tea proveneau din presupunerile
sale, bazate pe zvonuri "i pove"ti, iar acestea erau f!r! nici o valoare.
Putea fi sigur c! avea du"mani, iar ace"tia i-ar fi f!cut probleme dac!
identitatea i-ar fi fost descoperit!.
Se uit! în jos, spre apa verde-închis, "i cuget! la ideea de a se
arunca în ea, dar nu fu mai mult de un gând trec!tor. Ar simplifica
lucrurile, îns! ar însemna c! am pierdut. Iar eu nu vreau s! pierd.
— E bine s! dai peste unul de-al t!u pe nava asta.
Keles se întoarse "i ridic! privirea. Femeia care vorbise avea p!rul
lung, în bucle blonde. Nasul sub#ire, frumos profilat, "i pome#ii
ridica#i, în combina#ie cu b!rbia voluntar! "i ochii de un albastru-
deschis, reu"eau s! o fac! foarte atr!g!toare, îns! expresia ei insipid!
nu i se potrivea cu fa#a. V!paia care-i ardea în ochi o contrazicea, iar
225
masca evident! îl puse pe Keles în gard!. În plus, roba simpl!, cu un
num!r mai mare, de lân! maro, menit! s!-i ascund! formele, nu
reu"ea s!-i mascheze umerii la#i.
— Da, te lini"te"te.
— Eu sunt Tyressa Joden.
Keles se zgribuli.
— Sunt Kulshar Joden.
Î"i spusese mecanic numele oferit de mini"trii Prin#ului, nepl!cut
surprins c! ea-"i rostise întâi prenumele.
— $tiu.
Ea zâmbi u"or, apoi privi spre ap!.
— Ah, Wentokikun. Crezi c! omul de acolo, de la fereastr!, ar
putea fi chiar Prin#ul? Poate îl prive"te pe Keles Anturasi plecând, nu
crezi?
— Poate.
Mintea-i lucra cu febrilitate.
— Sau pe vreuna dintre keru.
Zâmbetul ei se l!#i pu#in.
— Poate. Avem acela"i nume. Nu cred în asemenea coinciden#e,
dar tu?
— Nu, nici eu.
Se uit! în jur "i nu v!zu pe nimeni prin apropiere.
— E"ti keru?
— Da, am grij! de siguran#a ta. Ea continu! s! vorbeasc! cu glas
sc!zut. Trebuie s! fii discret, pentru c! accentul t!u nu va trece
niciodat! drept helosundian. Stai la cu"etele de jos, cu majoritatea
celorlal#i pasageri, iar dublura ta va primi aproape cea mai bun!
cabin! de la bord. Va trebui s! fii foarte prudent.
— Sunt agen#i du"mani la bord?
Ea pufni.
— Dac! sunt activi, am s!-i depistez "i îi elimin. Trebuie s! fii
precaut, s! nu se vad! nimic ciudat la tine. Pentru c! dac! î"i
împ!rt!"e"te cineva nedumeririle, partenerul de discu#ie sau
altcineva care aude ar putea fi în leg!tur! cu du"manul.
Înainte s! poat! rosti întrebarea, ea ad!ug!:
— Iar du"manul ar putea fi oricine.
226
Keles zâmbi strâmb.
— M! bucur c! ai reu"it s! m! pui în tem!.
— Fac tot ce pot.
Îi ar!t! cu degetul malul sudic al râului.
— Cât de departe crezi c! este pân! la mal?
Keles d!du din umeri, îns! î"i îng!dui o clip! s! aprecieze
distan#a, apoi r!spunse:
— Aproximativ "aizeci de metri.
— Exact, acum te-ai demascat.
— Poftim?
— Nimeni, în afar! de un cartograf sau topograf n-ar putea estima
distan#a a"a cum ai f!cut-o tu. Majoritatea ar r!spunde c! e la „la cât
duce un arc” sau „ceva mai mult de o arunc!tur! de piatr!”.
— Dar tu e"ti aici ca s! m! protejezi.
— De unde "tii?
Keles rev!zu rapid discu#ia lor "i sim#i un gol în stomac. Începu s!
se retrag! de-a lungul balustradei, dep!rtându-se de ea.
— P!i nu "tiu.
Tyressa îl apuc! de um!r, iar el încerc! s!-i înl!ture mâna, îns! nu
se putu desprinde din strânsoare. Ar fi vrut s! considere asta drept o
confirmare c! era o keru, aflat! aici s!-l protejeze, îns! singurul lucru
conving!tor era c! d!duse de necaz.
— Ajunge, Kulshar. Î"i sl!bi strânsoarea, dar numai cu o idee. Mi
s-a ordonat s!-#i spun c! sculptorii nu vor pune "i barba, iar pictorii
vor folosi culoarea maro.
Un semn din partea Prin"ului. Îl trecur! al#i fiori, iar mâna ei se
desprinse de pe el.
— Va trebui s! lucrezi din greu cu mine, nu?
— Da, a"a voi face, îns! exist! "i avantaje. %tiu c! po#i înv!#a. Cred
c! vei asculta de ordine.
— Da, ambele sunt valabile.
— Bine. E"ti ca Prin#ul la prima lec#ie "i a" fi vrut ca el s! fi fost ca
tine la a doua.
Keles zâmbi.
— De-asta e"ti aici?
— Ce vrei s! spui?
227
 — Eu am ajuns aici pentru c! am ab!tut asupra mea mânia
bunicului meu.
— Eu n-am nici un bunic. A murit în Helosunde.
— Îmi pare r!u.
Tyressa se întoarse "i se sprijini de balustrad!.
— De ce #i-ar p!rea? Nu l-ai cunoscut. Din ce se spune în familia
mea, pe lâng! el, bunicul t!u ar fi chiar simpatic.
— Totu"i, n-a" spune c! m! bucur! s! aud asta. Se întoarse "i se
sprijini "i el cu cotul de balustrad!.
— Îns! "tii ce-am spus "i-mi evi#i întrebarea.
— Ce întrebare a fost?
— De ce-ai venit în expedi#ia asta?
Nu spuse nici un cuvânt, îns! f!cu semn din cap spre
Wentokikun.
— Mi s-a dat un ordin, am venit aici.
— Asta-i tot?
Ea-i arunc! o privire piezi"!.
— Asta-i tot ce trebuie s! "tii.
El se încrunt!.
— Poate c! ar trebui s! "tiu mai mult.
— Asta-i tot ce vreau eu s!-#i spun.
— Dar dac! trebuie s! m! încred în tine...
Tyressa scutur! din cap.
— Nu trebuie s! te încrezi în mine. Trebuie doar s! crezi c! "tiu
ce s! fac "i cum s! fac "i c!-mi voi îndeplini datoria. Tot ce-i dincolo
de asta nu mai conteaz!. Prin#ul are încredere în noi. De ce-ai fi tu
mai altfel?
— Dac! te-ar fi întrebat a"a ceva, i-ai fi r!spuns?
— Asta, Kulshar, a fost o întrebare retoric!, f!r! nici o validitate,
a"a c! nu i se va r!spunde.
— În#eleg.
R!mase t!cut, iar fumul înc!rcat de mirosurile de la buc!t!rie
acoperi miasmele grele ale râului.
— Îmi pare r!u, n-am vrut s! te enervez.
A"tept! un r!spuns "i când v!zu c! nu venea nici unul, dup! un
moment se uit! spre ea "i v!zu c! plecase. Keles se gândi s! mearg!
228
dup! ea, îns! nu era sigur. Probabil, era cel mai bine s! n-o fac!, din
moment ce ar fi putut atrage aten#ia. Mai mult, s-ar putea ca ea s! fi
plecat s! verifice ceva ce el nu remarcase. Se sim#i frustrat "i
neajutorat "i asta-i readuse în minte seara de la petrecerea Prin#ului.
Îi azvârlise Majiatei tot ce avusese de spus "i a"teptase replica ei.
Sperase c!-l va p!lmui, ar fi meritat-o. Într-o clipit! îns! v!zuse cât
de meschin se purtase cu el, iar resentimentele sale fuseser! imediate
"i puternice. Se preg!tise pentru lovitura ei de r!spuns, ar#!goas! "i
buim!cit!.
În loc de asta, ea doar îl privise "i începuse s! plâng!. Ochii-i erau
umezi#i de lacrimi, apoi alunecaser! pe obraji, amestecând
sulemenelile într-o dâr! întunecat!. Pentru o clip!, î"i imaginase c!
atât era, dar apoi lacrimile se prelinser! pe rochie murd!rind-o. Buza
ei inferioar! tremura, iar nasul începuse s!-i curg!. Îl privise, iar în
ochii umezi se adunaser! valuri de vinov!#ie.
Nu-i spusese nimic.
Keles se trezise imediat împ!r#it în dou!. Primul gând fusese c!-l
manipulaser!. Cum ar fi putut cineva, care se folosise de el atât de
nemilos, s! fie atât de vulnerabil? $tia c! era doar o alt! stratagem!, o
metod! nou! de a i se b!ga sub piele "i a-l r!ni.
Cealalt! parte din el se topi. Era femeia pe care o iubise, iar el
fusese atât de crud cu ea. O f!cuse s! plâng!, ceea ce era deja destul
de r!u, "i chiar acolo, la festivalul Prin#ului, unde cu to#ii v!zuser!
cum o pedepsise.
Ar fi vrut s! se întind! "i s-o îmbr!#i"eze, s!-i ofere consolare, îns!
nu-"i putuse controla mâinile. Ar!ta atât de mic! "i fragil!, atât de
afectat! de ce-i spusese, încât î"i pusese la îndoial! juste#ea
vehemen#ei, certitudinile sale. S! fi gre#it eu cu totul? Poate c! m!
iube#te.
Cele dou! p!r#i ale min#ii sale se luptau, l!sându-l frustrat "i
neputincios. Nef!când nimic era mai r!u decât s! faci ceva gre"it, dar
cum ar trebui s! ac#ioneze? S!-i întoarc! spatele "i s! plece ar fi fost
ceva "i mai dur "i nemilos. Totu"i, stând acolo, situa#ia era din ce în
ce mai stânjenitoare, înr!ut!#ind lucrurile.
Keles decisese s! se îndrepte spre masa cu vinuri "i întinsese cupa,
s!-i fie reumplut!. Inten#ionase s!-i ofere ei vinul, îns! când se
229
întorsese, ea se retr!sese deja, f!cându-"i repede drum prin mul#ime, Pân! la acest punct al vie"ii tale, Keles, ai fost cocolo#it. Doar
cu un smiorc!it înso#indu-i lacrimile. Oamenii priveau de la ea spre pentru c! înv!#ase s! se descurce cu bunicul, nu însemna c! o putea
el, unii destul de surprin"i, îns! cei mai mul#i cu o expresie de mânie. face "i cu lumea. Vor ap!rea oameni, precum Majiata, care vor dori
P!reau s! spun! to#i, ca unul: „$tia "i ea c! se va întâmpla, dar de ce anumite lucruri de la el, cum ar fi cuno"tin#ele sale, sau poate-i vor
tocmai acum?” vrea chiar moartea. Trebuia s! fie prudent fa#! de ei.
Îl salvase Jorim. Fratele s!u mai mic se apropiase, luase o cup! cu F! mai pu"in de-atât #i nu vei valora nici cât plumbul necesar
vin "i apoi îl tr!sese de-o parte. turn!rii tale. Zâmbi. Mai pu"in #i nu vei valora nici cât zgura care se
— E"ti bine, Keles? desprinde dintr-o form! mult prea plin!.
El b!use, dând din cap.
— Da.
— Ce s-a întâmplat?
— A venit s! m! ierte. Mi-a spus c! n-a fost vina mea.
Jorim râsese din toat! inima, vorbind apoi ceva mai tare decât ar
fi fost necesar.
— Ea te-a iertat? Pe tine, care ai ferit-o s! fie sfâ"iat! în buc!#i? Ea
te-a iertat pe tine?
Efectul cuvintelor spuse de fratele s!u fusese instantaneu, atât în
ce-l privea pe Keles, cât "i pe cei din jur. Bârfitorii îi repetar! imediat
vorbele, contrazicând ceea ce spuseser! pe când priveau desf!"urarea
dramei. O întâlnire emo#ional! deveni înc! o distrac#ie a serii.
Privind înspre ap!, m!sura acum schimbarea petrecut! în el. Se
îmb!rb!tase singur s! accepte c! nimic din ceea ce sim#eau cei din
sal! despre el nu conta. Nu f!cuse nimic r!u. Ea alesese confruntarea,
iar el o tratase dup! cum putuse mai bine. La fel "i aici, ce credea el
despre p!zitoarea sa "i ce credea ea despre el, la fel, nu conta.
Amândoi aveau o misiune de îndeplinit "i vor face ce trebuia. Tyressa
îi va p!zi spatele, el î"i va termina studiul topografic pentru Prin#, "i
cu asta se sfâr"i totul.
I se p!rea corect, îns!, dup! o clip! de gândire, depista hiba din
ra#ionament. Ce gândea Tyressa despre el "i despre cum se descurca
erau lucruri foarte diferite. Erau aspecte din care putea înv!#a, ar fi
putut prinde câte ceva de la ea, în special despre cum era s! fii
observator. De"i era îns!rcinat! cu asigurarea pazei sale, nu-i putea
ceda aceast! responsabilitate. Nu numai c! era obligat fa#! de el
însu"i s! fie un observator, dar mai trebuia s! se gândeasc! la
momentul când ea nu va fi aici s!-l ajute.
230 231

27
Ziua a 14-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Hanul Jandetokun, Moriande, Nalenyr
Când p!"i în Hanul Jandetokun, Nirati î"i l!s! gluga pe spatele
mantiei albe, de doliu. Cei aduna#i în sala de mese de la primul etaj
t!cur! unul dup! altul, când î"i d!dur! seama c! o persoan! în doliu
era printre ei. Din moment ce î"i l!sase gluga "i nu purta pe obrajii
albi#i dârele lacrimilor, desenate cu negru, ceilal#i ajunser! imediat la
concluzia c! persoana îndoliat! nu jelea un membru al familiei.
Taifasul reîncepu, dar ca un murmur difuz, r!mânând a"a pân! la
plecarea ei.
Ea admise c! grija lor era ceva lini"titor, pentru c! era înc! "ocat!.
Moartea fusese cumplit!, cel pu#in asta era impresia pe care i-o
l!saser! "u"otelile "i bârfele. Veri"orii care vorbeau despre asta nu
credeau c! era genul de subiect pe care o tân!r! femeie se cuvenea
s!-l asculte, a"a c! o l!saser! în deplin! ignoran#!. Asta permisese
imagina#iei sale s! caute tot felul de idei. De"i ar fi vrut s! poat!
presupune c! tot ceea ce-"i imaginase era mult mai cumplit decât
realitatea, cumva reu"ise s! se conving! c! nu putea fi a"a.
Nirati mai descoperi "i c! se sim#ea vinovat!. Poate c! o
considerase, cândva, pe Majiata o prieten!. Majiata fusese mai tân!r!
"i întotdeauna pu#in cam distant!. Încercase s-o plac! atunci când
Keles începuse s-o curteze, îns! nu stabiliser! niciodat! rela#ii de
prietenie profund!. Speran#ele lui Nirati c! puteau fi ca ni"te surori
se n!ruiser! destul de repede, oferindu-i o viziune limpede a ceea ce
voia femeia de la fratele ei geam!n.
C! bietul Keles r!m!sese cu totul ne"tiutor asupra felului oribil în
care-l trata nu o surprinsese deloc. Fratele ei avea tendin#a de a vedea
numai partea cea mai bun! din oameni, purtându-se de parc! tr!iau
îndeplinindu-"i rolul idealizat pe care-l stabilise el pentru ei.
Realitatea era, adesea, cu totul alta.
232
Cel pu"in a înv!"at s! se descurce cu Majiata. Confruntarea de la
serata Prin#ului o încântase pe Nirati. Marcase o schimbare în
atitudinea lui Keles. Spera c!-i va prinde bine în mijlocul s!lb!ticiei,
de"i presim#ea deja conflictul inevitabil pe care-l va provoca asta la
întoarcere, când va trebui s! se confrunte direct cu Qiro.
Oricât de mult încerca, nu reu"ea s! prevad! care va fi reac#ia lui
Keles la aflarea ve"tii despre moartea Majiatei. Înainte de a fi început
s! se maturizeze, "i-ar fi putut imagina c!-l va durea profund.
Oricum, ar fi considerat c! era vina lui "i ar fi încercat s!
compenseze. Odat! cu moartea ei, familia Phoesel ar fi putut ob#ine
h!r#i "i concesii pe care nici chiar m!riti"ul ei cu Keles nu le-ar fi
garantat.
Acum îns!, reac#iile lui erau cu totul imprevizibile. Era posibil ca
el s! revin! la vechile st!ri "i s! devin! exagerat de amabil cu familia
ei, îns! Nirati se cam îndoia. La fel de bine, nu credea c! l-ar putea
pufni râsul la aflarea ve"tii sau c! s-ar gr!bi s! ridice paharul în
s!n!tatea uciga"ului. Nu credea nici c! va jura r!zbunare pentru ce se
întâmplase, Jorim ar fi f!cut-o, nu "i Keles. Îns! indiferent cum alegea
s! trateze vestea, era decis! s! fie acolo ca s!-l ajute.
$i-l scoase pe fratele ei din gând începând s! urce treptele spre
camerele de închiriat de la nivelul principal al hanului. De"i nu mai
fusese pe aici înainte, "tia f!r! nici o îndoial! spre ce camer! trebuia
s-o ia. Unii ar fi putut considera c! asta se datora abilit!#ii familiei
sale în materie de orientare, îns! acum era ceva mult mai simplu.
Informatorul ei fusese foarte precis în instruc#iuni, precum "i în a o
aten#iona c! locatarul camerei nu voia s! fie deranjat.
Urcând treptele, o lu! la stânga "i înainta spre partea din fa#! a
cl!dirii. Cioc!ni încet în u"a din mijloc "i a"tept!. Nu auzi nimic, a"a
c! mai b!tu o dat!, dar ceva mai tare. Când nici asta nu stârni vreun
r!spuns, b!tu cu pumnul în u"!, apoi gl!sui cât se poate de clar:
— Sunt Nirati Anturasi. Nu plec de aici pân! nu v! vorbesc "i am
s! bat în u"! pân!-mi umplu pumnii de sânge.
Cuvinte provocar! mi"care în interior. De sub marginea u"ii
izbucni o gean! de lumin!, indicând faptul c! perdelele grele fuseser!
trase de-o parte. Geam!tul sfâ"ietor care acompanie izbucnirea de
233
lumin! sugera o persoan! care se bucurase de prea mult! b!utur! "i
de prea pu#in somn.
— U"a-i deschis!.
Nirati trase z!vorul, îns! ezit! în prag. De"i lumina n!v!lea prin
fereastr!, înc!perea mai p!stra înc! mirosul de transpira#ie nocturn!
"i trupuri nesp!late. Se a"teptase s! dea peste o camer! vrai"te, îns!
cu excep#ia cizmelor înalte, aflate în mijlocul înc!perii, m!nu"ile
aruncate în col#uri opuse "i o g!leat! de bere r!sturnat! lâng! pat,
lucrurile erau într-o relativ! ordine.
Aspectul camerei contrasta puternic cu Junei Aerynnor. Z!cea la
marginea patului, cu umerii l!sa#i, purtând o c!ma"! de noapte
murdar! "i o barb! de dou! zile. P!rul avea nevoie s! fie piept!nat,
iar ochii adânci#i în orbite erau tivi#i cu negru "i injecta#i. Pielea
p!rea destul de palid!, a"a c! dac! s-ar fi aplecat "i ar fi vomitat în
g!leat! n-ar fi fost deloc surprins!. De fapt, aproape c! se aplecase s-o
îndrepte, ca s-o împing! spre el. Închise u"a "i se duse spre scaunul
de lâng! m!su#a a"ezat! la fereastr!.
— Nu doresc deloc s! v! deranjez acum, la necaz, Conte
Aerynnor, dar nu mai ave#i pe nimeni aici, din câte "tiu eu.
El îi arunc! o privire, cu buzele strânse într-un rictus sumbru.
— Familia Phoesel nu dore"te s! m! vad!. Eu am fost cel care le-a
adus vestea cea rea. Când tat!l ei mi-a cerut s!-i spun, n-aveam nici
cea mai mic! idee c! voia s!-l mint. În nord, ar fi a"teptat de la mine
sinceritatea absolut!.
Nirati se a"ez! f!r! s! mai a"tepte s! fie invitat!.
— Am auzit de reac#ia lor. Jandarmeria v-a cerut s-o identifica#i în
locul familiei?
El se frec! la ochi cu mâna dreapt!.
— Sun! atât de oficial a"a. Unul dintre jandarmii care au asistat la
pedepsirea ei a recunoscut-o. Pe când se îndrepta spre casa lor, s-a
întâlnit întâmpl!tor cu mine. Am c!zut de acord s!-l înso#esc, îns!
acum a" vrea s! n-o fi f!cut.
Mâna lui Junei p!r!si ochii "i el privi dincolo de Nirati.
— Exist! lucruri pe care b!rba#ii nu trebuie s! le vad!.
Nirati d!du din cap, în vreme ce o trecur! fiori pe "ira spin!rii.
— Cu ce v! pot ajuta, milord? Dac! a#i dori s!-mi spune#i...
234
El pufni.
— Aceast! ofert!, venit! din partea altcuiva, ar fi o invita#ie la
bârf!. Nu-i cazul t!u, Nirati. Tu nu vorbe"ti cu nimeni de asta.
— A"adar, spune#i-mi.
Junei d!du din cap.
— Nu, ai purta asta în tine, la fel ca "i mine. Asta nu-i o povar! pe
care ar trebui s-o mai poarte "i altcineva.
Nirati desf!cu catarama mantiei, l!sând faldurile s! alunece pe
scaun.
— Eu cred, milord, c! voi fi mai puternic! decât v! închipui#i.
Dac! este a"a o povar!, imagina#i-v! ce u"urare ve#i avea dac! o
împ!r#i#i cu mine. O voi purta "i nu m! voi plânge.
El îi adres! un început de zâmbet.
— V! cunosc, voi, Anturasi, sunte#i mult mai viguro"i decât
Phoeselii, dar chiar "i a"a...
— Cred c! v! sim#i#i vinovat pentru c! nu a#i împiedicat aceast!
tragedie. N-a fost vina voastr!.
— Cum po#i spune asta?
— V! cunosc. A#i salvat-o o dat! de ghearele virukului. A#i fi
f!cut-o din nou.
— Asta se spune, c! un viruk a f!cut-o? Un viruk. Virukul? Ochii
lui Junei se îngustar!. A f!cut întreaga porc!rie de care era capabil.
Nirati d!du din cap. Cele mai intense bârfe din Moriande d!deau
de în#eles c! virukul Rekarafi o ucisese pe Majiata ca s!-"i cure#e
petele de pe onoarea sa. Autorit!#ile îi ceruser! s! le stea la dispozi#ie
pentru a fi examinat, îns! ambasadoarea declarase c! al ei consort
p!r!sise de mult ora"ul. Chiar se oferise s! le permit! s! caute în
ambasad!, îns! poli#ia nu-l putuse g!si.
Unii colportori mergeau atât de departe încât sugerau c! dup! ce
o ucisese pe fat!, plecase în urm!rirea lui Keles. Nirati se cutremur!.
V!zuse urmele de pe spatele lui "i nu avea nici o îndoial! c! Rekarafi
l-ar fi sfâ"iat pe Keles, bucat! cu bucat!, dac! ar fi dat de el. Poate c!
tactica Prin"ului îi va da lui Keles suficient timp s! ajung! acolo unde
virukul nu mai poate veni dup! el.
Clipi "i se concentr! asupra lui Junei.
235
 — Virukul este unul dintre principalii suspec#i, îns! circul! "i alte
zvonuri. Unul sugereaz! c! unul dintre fra#ii mei ar fi f!cut-o.
— Keles sau Jorim?
— Keles. Se spune c! plecarea lui pe râu este un truc "i c! s-ar fi
str!duit din r!sputeri ca s! se al!ture expedi#iei dup! ce a s!vâr"it
fapta.
Nirati scutur! din cap.
— Acum spune#i-mi ce s-a întâmplat.
Junei oft!, iar umerii-i c!zur! "i mai mult.
— A fost o mare încurc!tur!. Locuiam cu familia Phoesel, îns!
"tiam c! Majiata "i cu mine nu ne potriveam. Tat!l ei era înc! sup!rat
pentru c! pusese familia într-o situa#ie stânjenitoare "i c!-l pierduse
pe fratele t!u. Eu eram o alternativ! nevrednic! "i, în pofida faptului
c! tat!l Majiatei era politicos, nu se ferea s! împ!rt!"easc! aceast!
opinie. Totu"i, eram mai bun decât nimic. Eu îmi exprimasem fa#! de
Majiata rezervele fa#! de uniunea noastr! "i i-am spus c! aveam
inten#ia s! plec. Acum trei zile, când m-am trezit, am g!sit un bilet
scris de ea, strecurat pe sub u"a mea. M! implora s! nu fac nimic
pripit "i s! ne întâlnim în ora", dup! l!sarea serii, departe de familie.
Îmi cerea s! ard biletul, ceea ce-am "i f!cut. El se încrunt!. $tiam c!
n-ar fi trebuit s! fiu de acord s! ne întâlnim, îns! ceva din biletul
acela m-a impresionat. Fusese întotdeauna imatur! "i egoist!, îns! în
mesajul acela era ceva diferit. Am aranjat s! ne întâlnim "i am plecat
de la ea de-acas! mai devreme, pentru ca ai ei s! nu aib! vreo
b!nuial!. M-am dus spre locul de întâlnire, îns! am întârziat. Cred c!
am sosit acolo cu un sfert de or! mai târziu, dar nu m-am gândit la
asta.
Nirati se strâmb!.
— Majiata nu era niciodat! punctual!. Cred c! a#i sosit destul de
devreme.
— La asta m! gândeam "i eu. Am a"teptat o or!, convins c! se
hot!râse s! revin! la ceea ce avea de gând s! fac!. M-am întors acas!
"i m-am dus la culcare. În diminea#a urm!toare m-am trezit
devreme, s! m! întâlnesc cu cei din pricina c!rora întârziasem în
noaptea precedent!, "i astfel am dat de jandarm.
— Ce s-a întâmplat dup! aceea, milord?
236
El cl!tin! din cap.
— N-ai vrea s! "tii.
Ei i se f!cu pielea de g!in! auzind tonul vocii lui.
— Trebuie s! "tiu. Nu sunte#i singurul care se simte vinovat.
— Nu cred c! "tii ce-mi ceri.
— Dar, totu"i, v-o cer.
— Prea bine.
Î"i îndrept! spinarea, dar evit! s! se uite spre ea, în timp ce
începu s! vorbeasc! cu un ton neutru.
— Indiferent ce sau cine i-a f!cut-o, a întâlnit-o pe strad!.
Probabil c!-l cuno"tea "i l-a înso#it de bun! voie, ori el era destul de
puternic s-o care dup! el. A dus-o pe un acoperi", de unde ea putea
vedea cu u"urin#! cerul dinspre sud "i cele trei luni urm!rindu-se una
pe alta printre constela#ii. Trebuie s! fi fost ceva frumos. Îmi tot
reamintesc asta, sperând, într-un fel, ca frumuse#ea aceasta s! fi fost
ultimul lucru pe care l-a v!zut.
Încordarea din glasul lui sugera c! Junei "tia c! speran#a lui era
de"art!.
— Adus! pe acoperi", i-au fost sfâ"iate hainele. Nu s-a luptat
defel. Poli#aiul spunea c! ar fi avut t!ieturi pe bra#e dac! ar fi f!cut-o.
„Leziuni defensive”, a"a le numesc ei. A mai spus c! s-ar putea s!-l fi
zgâriat pe atacatorul ei pentru c! s-ar g!si urme de #esut sub unghiile
ei. Avea unghii foarte lungi.
Pufni.
— Desigur, pentru a putea verifica asta, vor trebui s!-i g!seasc!
întâi mâinile.
Nirati r!mase cu gura c!scat!. Nu auzise nimic despre lipsa
mâinilor Majiatei. Nu cuno"tea nici un motiv pentru care cineva s! fi
f!cut a"a ceva. Stomacul ei începu s! se revolte.
— I-a t!iat gâtul, frumos "i precis, aproape retezându-i capul. A
luat-o prin surprindere, pentru c! a murit cu o expresie de "oc
întip!rit! pe fa#!. Apoi a spintecat-o, de la gât pân! la vintre, "i a
jupuit-o cum ar face un vân!tor cu o c!prioar!. A golit-o de
m!runtaie "i i-a împr!"tiat organele în jur. A"a cum am mai spus, i-a
luat bra#ele.
Nirati î"i strânse mâinile la gur!.
237
 — Nu, asta-i mult prea oribil.
— Oribil. Ce ciudat cum un asemenea cuvânt nu-i suficient, nu?
Junei expir! încet.
— Poli#aiul zicea c! i-ar fi trebuit o secure pentru a-i reteza
mâinile în a"a fel. Sau o mu"c!tur!. Iar spintecarea, cu un cu#it sau
chiar dou!. Sau gheare. Cred c! s-au gândit la viruk imediat. Când am
v!zut-o, am c!zut în genunchi "i am vomitat. Dac! a" fi sosit la timp,
poate c! n-ar fi pus mâna pe ea. Dac! n-a" fi hot!rât c! uniunea
noastr! era f!r! viitor, poate c! n-ar mai fi sim#it nevoia de a ne
întâlni departe de cas!. Dac!, dac!, dac!...
Trupul s!u sl!bit se aplec! din nou în fa#!. Î"i acoperi ochii cu
podul palmelor "i începu s! plâng!, repetând la nesfâr"it cuvântul.
Nirati se ridic! "i se îndrept! spre pat, luându-l în bra#e. El se
pr!bu"i în poala ei, cu trupul zguduit de un plâns mut. Nirati-l
îmbr!#i"a tare, în pofida duhorii. Îi mângâie p!rul n!cl!it "i încerc!
s!-l lini"teasc!, #inându-l în bra#e pân! când trupul i se relaxa "i
respira#ia-i deveni mai regulat!.
Apoi îl mut! de pe ea "i-l puse înapoi în pat. Se ridic! "i-i a"ez!
picioarele, apoi îl acoperi cu p!tura sub#ire "i-l mângâie pe fa#!. În
somn, p!rea ceva mai pa"nic, iar asta o f!cu s! zâmbeasc!.
Bietul Junei. O cuprinse compasiunea pentru el, îns! furia sim#it!
pentru Majiata o comb!tea. Moartea ei îl tortura pe Junei "i nu era
corect. Majiata nu merita astfel de sim#!minte sincere, iar dac! ar
mai fi tr!it nu s-ar fi gândit decât cum s! profite de pe urma lor. Dac!
era s! fie ceva bun în moartea ei, asta ar fi fost tocmai faptul c! nu se
mai afla aici, s!-l chinuie pe Keles.
N!d!jduiesc s! nici nu afle prea curând de moartea ei. Am s!
vorbesc cu bunicul despre asta. Oricum, Keles nu-i problema mea cea
mai acut!.
Aplecându-se, în"f!c! g!leata de bere "i o duse jos, în sala mare.
Nevasta hangiului, o femeie rotofeie, cu obrajii rumeni, i-o lu!.
— S! i-o umplu, ca pân! acum?
— Nu.
Nirati folosi un ton ferm.
— S!-i aduce#i o sup!, când se treze"te, ceva u"or, "i vin îndoit cu
ap!. Vreau s! te duci sus "i s!-l îmb!iezi.
238
Femeia se încrunt!.
— E adult. Poate s! se îngrijeasc! "i singur.
Nirati sim#i c! ia foc.
— Ai vreo idee cine sunt?
Femeia lans! o replic! rapid!.
— Nu cred c! ar avea vreo importan#! dac! a" "ti.
— S-ar putea s! aib!. Sunt nepoata lui Qiro Anturasi. Dac! fac s!
se afle c! Hanul Jandetokun are st!pâni binevoitori, ve#i prospera.
Dac! îns! spun c! ne-a#i iritat, acest loc va avea de suferit. Dac! va
trebui, a" putea s!-l rog pe Prin# s! v! închid! cu totul. V!d c! ai
priceput deja, îns! nu trebuie s! te temi, pentru c! dac!-#i cer un
serviciu, am s!-#i fac "i eu unul la schimb.
— D... da, milady?
— F! cum te-am rugat cu contele deseian "i vei avea de câ"tigat.
Orice ar fi de plat!, pl!#i rezonabile, va fi achitat pe loc "i în aur.
— Sau poate mirodenii?
— Dac! dore"ti, se poate, avem o oarecare influen#! "i în privin#a
asta.
Nirati se ab#inu s! zâmbeasc!, de"i era limpede c! ea "i hangi#a se
în#elegeau acum de minune.
— Vreau fie treaz, hr!nit, sp!lat "i ferchezuit. Am s! m! întorc
aici în fiecare zi pentru a vedea cum merg lucrurile. Atunci voi face
pl!#ile.
Femeia d!du din cap.
— Am în#eles, milady Anturasi. M! ocup de asta de suficient timp
ca s! "tiu cum s! pun pe cineva pe picioare.
— Bine. Înc! ceva.
— Da?
— Dac! întreab! cineva de el, nu "tii unde-a plecat. Ba chiar ai s!
te plângi c! n-a pl!tit nimic.
— P!strez banii dac!-mi sunt da#i pentru asta?
— Da. $i am s! te pl!tesc s!-mi spui cine a întrebat de el.
Nirati îi f!cu un semn din cap "i accept! plec!ciunea ei.
— Cooperarea ta va fi r!spl!tit!.
239
 — V! mul#umesc, milady. Vocea femeii coborî pân! la "oapt!. Voi
face tot ce-mi cere#i, dar de ce face#i asta? E doar un deseu. De ce-l 28
ajuta#i? Ziua a 20-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Nirati l!s! ca întrebarea s!-i r!sune în minte, îns! nu afl! nici un Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
r!spuns pe care s!-l fi putut pricepe "i femeia. De fapt, nici ea nu-"i Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
în#elegea primul imbold. Se mul#umi s! zâmbeasc! "i r!spunse tot în Al 736-lea an de la Urgie
"oapt!. Lupul furtunii, Nysant, Cartayne
— Este o investi#ie de viitor. Îmi datoreaz! un dans sau trei, iar eu
nu accept s! nu-"i pl!teasc! datoriile. Jorim Anturasi se folosi de tangajul u"or al Lupului furtunii ca de
un mijloc de a-"i limpezi mintea. St!tea pe punte, în cabina
înghesuit!, cu picioarele încruci"ate "i spinarea dreapt!. Jurnalul s!u
personal, care con#inea m!sur!tori "i h!r#i schi#ate în grab!, precum
"i noti#e orare, z!cea deschis înainte. La lumina slab! a unei singure
lumân!ri, putea scrie suficient cât s!-"i stimuleze memoria, îns!
majoritatea datelor le p!stra în minte, acolo unde îi "i erau necesare
pentru a le putea trimite bunicului.
Î"i potrivi respira#ia "i se relax!, ceea ce se dovedi a fi mai greu
decât î"i imaginase, din cauza ner!bd!rii transmise neîncetat de
Qiro. În fiecare zi, pe cât se putea la vremea amiezii în Nalenyr, Jorim
se preg!tea s! trimit! informa#ii. Experien#a nu fusese niciodat! o
pl!cere, iar ner!bdarea bunicului era chiar "i mai pu#in pl!cut!. Qiro
se schimbase, "i nu în bine.
Când Jorim înv!#ase pentru prima dat! comunicarea telepatic! cu
bunicul s!u, totul se întâmplase la fel de cursiv precum modul în care
masiva nav! Lupul furtunii se balansa ritmic în sus "i-n jos, când era
la ancor!. Bunicul fusese binevoitor "i plin de blânde#e, stimulându-l
s!-"i aminteasc! detaliile f!r! nici un cuvânt. Jorim încercase
întotdeauna s! comunice pe cât putea de mult. Fusese ner!bd!tor s!-
i fac! pe plac "i se bucura de orice încurajare primit!.
Acum îns!, Qiro considera orice lips! de informa#ii ca pe-o
uneltire. Aten#ion!rile sale blânde deveniser! admonest!ri t!ioase. În
cele câteva ocazii când Jorim fusese prea obosit ca s!-"i încropeasc! o
ap!rare, bunicul s!u îi cutreierase mintea, l!sând în urm! o migren!
cumplit!.
Chiar "i când bunicul îi invadase mintea, Jorim nu se îngrijorase
aproape deloc c! secretele sale ar putea fi dezv!luite. Cifrele se
240 241
puteau comunica foarte u"or. Conceptele subiective, precum
frumuse#ea, sau chiar ideea de culoare, nu puteau fi accesate atât de
lesne. $i când lucrase cu Keles se comiseser! gre"eli, în pofida
apropierii lor. Pr!pastia emo#ional! "i cea dintre genera#ii aflat! între
el "i bunicul lui însemna c! se smulgea mai pu#in de la el, "i mai
însemna c! b!trânului îi p!sa mai pu#in de aventurile personale ale
lui Jorim.
B!trânul nu voia decât mai multe informa#ii pentru h!r#ile sale.
Cu aceast! flot! va merge destul de repede. Lupul furtunii nu
c!l!torea singur. Îl înso#eau o duzin! de alte nave, care transportau
ap! "i hran!; furaje pentru caii cavaleriei afla#i la bord, precum "i alte
rezerve necesare, cum ar fi cherestea, frânghii "i material pentru
pânze. Apropiindu-se de insula Cartayne, flota fusese împ!r#it! în
dou!, iar cartografii mai neînsemna#i f!cuser! m!sur!tori în timp ce
navigau spre nord "i sud. Cele dou! p!r#i ale flotei convergeau spre
portul Nysant, din vest, iar Jorim lucrase întreaga noapte compilând
informa#iile într-o hart! precis! a insulei, cu tot cu împrejurimile
portului din sud "i calea spre el printre recife.
Plecând de aici cu puterea min#ii, prin vizualizarea
Anturasikunului "i a sanctuarului bunicului, intr! nesperat de u"or în
leg!tur! cu b!trânul. Qiro începu s! devoreze informa#iile cu
fervoarea omului fl!mând, care d!duse peste o pulp! de c!prioar!.
Pre# de o clip!, Jorim v!zu cu adev!rat imaginea h!r#ii lumii "i privi
cum Cartayne î"i rafina contururile.
Se preg!ti pentru asaltul mental, îns! bunicul întrerupse leg!tura
cu o grab! nea"teptat!. Jorim c!zu cu spatele pe peretele desp!r#itor
"i se lovi la cap, nu îndeajuns de tare încât s! se r!neasc!, dar
suficient cât s! revin! brusc la realitate. Ridicându-se, se frec! pe
partea din spate a capului.
Sper c! totul este în ordine. Încetarea brusc! a leg!turii putea
însemna "i c! bunicul cedase. Poate c!-l l!sase inima, sau poate
suferise un "oc cerebral. Putea fi chiar #i ucis. Jorim alung! imediat
gândul, din moment ce unchiul Ulan nu ar avea în nici un caz nervii
s! fac! a"a ceva "i n-ar permite nim!nui s! se apropie atât de mult
încât s-o poat! face. Pe deasupra, precau#iile Prin#ului îi #ineau la
242
distan#! pe asasini, a"a c! b!trânul era în deplin! siguran#!, în afar!
de dezastre naturale sau de r!zbunarea zeilor.
Renun#! "i la ideea c! bunicul s!u ar fi fost bolnav. Jorim era sigur
c! ar fi primit un semnal dureros, "oc sau panic!, înainte ca leg!tura
s! se fi întrerupt. Egoul bunicului s!u era de o asemenea natur! încât
n-ar fi fost capabil s!-"i ascund! dezgustul c! ajunsese prad! unor
asemenea suferin#e p!mânte"ti.
L-a surprins c! prima reac#ie a fost una de îngrijorare pentru
b!trân. Se a"teptase s! se simt! mult mai u"urat, sau chiar vesel,
pentru c! încetase de mult! vreme s!-i mai plac! de bunicul s!u. Nici
nu-l mai respecta prea mult, în afar! de planul strict profesional al
cartografiei. În afara ei, Qiro Anturasi r!mânea o creatur! demn!
numai de dispre#.
Un cioc!nit în u"a cabinei îl împiedic! s! continue cu examinarea
sim#!mintelor sale.
— Nu m-am lovit, izbitura pe care-ai auzit-o n-a fost nimic.
U"a se deschise "i Anaeda Gryst i se înf!#i"! înaintea ochilor.
— M! bucur s! aud asta. Plec!m pe #!rm.
— M! gândeam... Jorim #â"ni în picioare "i în"f!c! jurnalul sub
privirile ei asprite. Dup! cum a#i ordonat, C!pitane Gryst. Da#i-mi
voie s! încui undeva asta mai întâi.
— Gr!be"te-te, "i s!-#i iei spada.
Î"i deschise cuf!rul marin!resc "i l!s! jurnalul acolo, apoi scoase o
sabie simpl!. Cu un singur t!i", lama se avânta cu timiditate pe o
lungime de o sut! de centimetri doar de la mâner pân!-n vârf,
ad!postit! într-o teac! modest! de lemn. Mânerul era destul de lung
s!-i permit! folosirea sabiei cu ambele mâini, îns! era suficient de
u"oar! ca s! se poat! duela lesne. Jorim nu studiase arta luptei cu
spada la un sem!n, îns! Prin#ul avusese grij! ca mo"tenitorii Casei
Anturasi s! "tie destul cât s! se poat! ap!ra. Jorim se descurcase mai
bine "i ar fi putut ajunge la Rangul Cinci, dac! l-ar fi evaluat vreo
"coal! din capital!.
— V! a"tepta#i la probleme, C!pitane?
— Dac! ar fi a"a, ai vedea cavaleria pe cai, gata s! ne escorteze.
Jorim închise cuf!rul "i-l încuie.
— Am remarcat c! sunte#i neînarmat!.
243
 Ea-"i îng!dui s! zâmbeasc! încet.
— Cei pe care-i vom vedea "tiu, deja, cât sunt de periculoas!.
Sabia ta le va insufla "i un dram de respect. Pentru moment, este
suficient. Vino, nu mai avem nici o clip! de pierdut.
O urm!, ie"ind din cabin!, pân! pe puntea principal!, apoi jos,
coborând pe plasa bordajului pân! la o barc! mic!, aflat! la remorc!
în spatele Lupului furtunii. Cinci marinari, patru vâsla"i "i un cârmaci,
îi a"teptau. C!pitanul Gryst se a"ez! la pupa, l!sându-i lui Jorim
bancheta de la prova, iar el nu se sup!r! deloc pentru acest
aranjament. Vâsla"ii împinser! barca de lâng! nav!, apoi începur!
cursa de aproape un kilometru spre #!rm.
Nysant fusese, cu secole în urm!, un avanpost virukian. Doar
foarte pu#in mai r!m!sese din puternica fort!rea#! de odinioar!,
pentru c! pietrele fuseser! furate din metereze, iar cocioabele de lut
erau acum lipite de ziduri precum cuiburile de viespi. Bordeiele
pric!jite ale oamenilor ridiculizau gloria trecut! a lucr!rilor de
ap!rare. Laturile lor aproximative "i formele pleo"tite se scurgeau pe
lâng! arhitectura virukian!, aproape la fel cum se târâser! sclavii
umani în urma ultimilor lor st!pâni viruki.
Când inima imperiului virukian se scufundase în Marea
Întunecat!, colonia Cartayne începuse s! se spulbere. Virukii
aduseser! sclavi dintre oameni "i na#ia soth pentru a popula teritoriul
"i pentru a lucra. Minele de pietre pre#ioase "i planta#iile din interior
furnizaser! multe bog!#ii Imperiului, îns! f!r! pia#a capitalei,
economia se pr!bu"ise. Virukii se retr!seser!, f!r! s! le mai pese ce se
întâmpla cu sclavii lor.
De-a lungul secolelor, Nysant devenise un centru comercial.
Vântul care b!tea în regiune u"ura naviga#ia navelor venite dinspre
est, spre ora", iar curen#ii de coast! le permiteau întoarcerea în
siguran#! acas!. Pe drum, î"i umpleau cala cu o varietate de m!rfuri,
foarte pre#uite în porturile de origine. Pân! în momentul când flotele
naleniene începuser! s! c!l!toreasc! "i ele spre vest, Nysant fusese o
surs! de comori apusene. Înc! mai juca acest rol pentru o serie de
Principate, iar cor!biile celor Cinci Prin#i înc! mai navigau una lâng!
alta.
244
Jorim "i C!pitanul Gryst urcar! scara unui debarcader "i pornir!
spre interiorul insulei. Imediat dup! o adun!tur! de depozite de pe
chei intrar! într-o pia#! liber!, unde m!rfuri din toat! lumea erau
l!udate de sute de voci. Textile "i mirodenii, animale exotice "i sclavi
erau oferite spre vânzare. C!pitanul Gryst se #inu departe de #arcurile
cu sclavi, unde b!rba#i cu pielea ca abanosul, pe jum!tate goi, din
Aefret, st!teau înl!n#ui#i în "ir pe un podium de licita#ii. Vânz!torul,
o corcitur! oache"! cu tr!s!turi amestecate, cerea licit!ri folosindu-se
de o combina#ie de lingu"eal! "i insulte, în limba local!. Jorim prinse
câteva cuvinte, ici-colo, "i îi pl!cea fluen#a muzical! a vocii, de"i nu
agrea deloc practicarea nego#ului de carne vie.
Continuar! s! mearg! printre standurile cu fructe "i legume,
trecând prin sectorul de p!s!ri cârâitoare "i fleacuri ieftine "i bizare.
C!pitanul Gryst îl conduse prin partea estic! a bazarului "i apoi o coti
spre nord. Se pomenir! în lumea întunecat! a unor alei
întortocheate. În pofida abilit!#ilor sale de cartograf, Jorim sim#i
destul de repede c! se r!t!cise "i avu impresia c! ea asta "i dorea.
În cele din urm!, se oprir! lâng! un mic magazin, cu o p!tur!
zdren#uit! atârnat! la intrare. Se trezi într-o înc!pere minuscul!, cu
podeaua acoperit! de un covor pe care fuseser! împr!"tiate perne
groase. Covorul provenea din Tas al Aud "i valora o avere în
Moriande, la fel ca pernele frumos brodate.
Faptul c! "edea în mijlocul unei averi n-o impresiona deloc pe
femeia zbârcit! "i mic! de statur! care-i privea. Tr!gea dintr-o pip!
lung!, exalând un fum dulceag adunat într-un nori"or plutind la
joas! în!l#ime. C!pitanul Gryst f!cu o plec!ciune, apoi se l!s! în
genunchi, tr!gând dup! ea fuioarele de fum. Jorim se plec! "i el,
men#inându-"i instinctiv postura destul de mult încât s! afi"eze un
respect profund, apoi îngenunche în urma C!pitanului Gryst, în
dreapta ei.
B!trâna le oferi un zâmbet "tirb.
— M! bucur c! te-ai întors, Anaeda. Absen#a ta a fost deplâns!
aici.
— $i pe mine m! întristeaz!, bunico.
Î"i plec! din nou capul.
— Am venit îndat! ce am aflat c! vrei s! m! vezi.
245
 — Ar fi trebuit s! te gânde"ti s! vii mai curând, pentru c! locuin#a
mea î#i apar#ine, dar se vede c! Lupul furtunii necesit! mai mult!
aten#ie din partea ta decât mine.
B!trâna îl ar!t! cu #eava pipei pe Jorim.
— Nu-i p!zitorul t!u. O fi iubitul t!u atunci?
— Un asociat, bunico.
Femeia scoase un v!l!tuc de fum pe nas, apoi strânse bine pipa
între din#i.
— Vei fi mai prevenitoare pe viitor, "tiu.
Mi"c! o pern! "i trase de sub ea o cutie de bambus, cu dopuri la
fiecare cap!t. O deschise la un cap!t "i trase un sul, desf!"urându-l pe
covor. Ca s!-i #in! col#urile jos, se folosi de t!lpile goale, l!sându-i pe
Anaeda "i Jorim s! se ocupe de col#urile apropiate de ei.
Jorim se str!dui s!-"i ascund! reac#ia, îns! Anaeda nu f!cu nici un
efort. Icni, apoi chicoti.
— Este minunat, bunico!
Se întoarse spre Jorim.
— Ce spui?
Jorim î"i frec! b!rbia cu mâna liber!. Sulul de hârtie de orez
m!sura "aizeci de centimetri pe o sut! dou!zeci "i descria clar
suprafa#a sudic! a Principatelor, întinzându-se pân! la vest, spre
Aefret. Cartayne era marcat! proeminent, în centrul h!r#ii; din
c!l!toria lor de pân! acum, "tia c! se întindea cu aproape cinci sute
de kilometri prea mult spre vest. Oricum, la sud se curba un "ir de
insule, la est de legendarii Mun#i de Ghea#!, în str!fundul lumii.
Insulele acelea nu ap!reau pe nici o hart! din câte v!zuse. Pe una
dintre ele era marcat un ora". Celelalte erau ornamentate cu imagini
fanteziste de oameni ciuda#i "i creaturi a"ijderea, la fel "i interiorul
Aefretului, pe partea stâng! a h!r#ii. B!nui c! erau mai mult
decorative decât orientative, îns! nu mai v!zuse niciodat! a"a ceva "i-
l intrigau.
Bineîn"eles, sunt la fel de legendare precum Mun"ii de Ghea"!.
Privi spre b!trân!.
— Unde a fost g!sit!?
— A fost desenat! prin c!l!torii.
Jorim "tia c! era mai bine s! n-o contrazic!.
246
— A fost desenat! pe parcursul multor c!l!torii. Expedi#ii care au
durat ani de zile.
Anaeda se uit! spre el.
— De unde "tii?
Urm!ri cu degetul conturul coastei continentului, spre nord.
— Aceasta este o reprezentare destul de recent! a #!rmurilor.
Probabil, provine dintr-o hart! deseian!, din cauza conturului
golfului de aici, la sud de Ummummorar. Acum dou! sute de ani,
scurgerile de lav! dintr-un vulcan au extins marginea de la stânga,
f!când portul mai mare decât era. Coasta Aefretului a fost desenat!
dup! o hart! folosit! de navigatorii lor. B!tu cu degetul peste
Cartayne. Amplasarea ei în centrul h!r#ii au f!cut-o sothii. Insula este
mai mic! decât ar trebui. Sothii au procedat a"a pentru a ar!ta cât era
de insignifiant! în compara#ie cu Virukadeen. Au desenat h!r#i s!-i
flateze pe st!pânii lor viruki, a"a c! partea aceasta a h!r#ii are peste o
mie de ani. Acum problema este dac! acest arhipelag apare pe h!r#ile
sothilor, sau au navigat al#ii la sud de Mun#ii de Ghea#!?
B!trâna scoase un clonc!nit "i ochii începur! s!-i luceasc!.
— Ia-l ca iubit, Anaeda. F!-i copii, pentru c! vor fi iu#i la minte.
— Asta-i ceva la care-am s! m! mai gândesc, bunico. Acum, ce
zici de întrebare?
B!trâna î"i trase din nou picioarele sub ea "i strânse genunchii la
piept. Partea de sus a h!r#ii se înf!"ur! singur! în timp ce se apucase
s! trag! din pip!. Din gur!-i ie"eau fuioare de fum, ascunzându-i
chipul pentru o clip!, apoi d!du din cap.
— Cred c! a fost desenat! dup! o hart! str!veche.
Jorim interveni cu voce sc!zut!.
— Mai ave#i harta aceea?
B!trâna î"i înclin! capul "i închise ochii. Umbra întunecoas! din
c!u"ul pipei sale se însufle#i de lic!riri ro"ietice.
— Cred c! originalul ar mai putea fi g!sit. Ce-mi oferi?
Anaeda nu avea nevoie s! se uite spre el, pentru c! Jorim nu avea
de gând s! r!spund! provoc!rii, de"i prin minte-i umblau o mie de
gânduri cu privire la ce-ar putea s!-i ofere. C!pitanul se aplec! adânc,
î"i lipi fruntea de hart! "i vorbi "optit, de-abia auzit.
247
 — Oferta noastr! ar fi modest!. Cum harta ta s-ar putea s! ne fie
de ajutor, #i-am putea da în schimb una asem!n!toare. La sud "i spre
est se afl! un alt port. Avem o hart! a sa "i ar permite navelor s!
navigheze chiar "i noaptea. Un loc, despre care se crede c! nu
permite transportul m!rfurilor la #!rm, ar fi la dispozi#ia ta.
Jorim o examin! pe b!trân!, îns! nu surprinse nici un indiciu
despre cum primise oferta. Nu-l uimea aproape deloc c! ar fi putut
avea leg!turi cu contrabandi"tii, pentru c! "i harta compozit! scoas!
de ea la iveal! ar fi fost nepre#uit! pentru tot felul de oameni.
Îns! oferta dezv!luia c! s-ar fi putut s! profite mult mai direct de
pe urma opera#iunilor de contraband!. În cele din urm!, b!trâna
d!du din cap.
— Asta ar fi ceva acceptabil, Anaeda.
C!pitanul Gryst se ridic!.
— E"ti prea bun!, bunico.
— Sunt, copil!, dar îmi place mai ales s! fiu a"a cu tine. B!trâna
se întoarse pentru a-l privi direct pe Jorim. Mai ai ceva ce vrei s! m!
rogi?
— Da, bunico. Unde-ai g!sit harta?
Ea zâmbi.
— Pe insul! sunt multe locuri unde-au locuit virukii. Într-unul
din ele, pe un perete, era pictat! lumea cunoscut! pe atunci. Mare
parte din vopsea era distrus! de licheni "i ciuperci, dar partea asta a
r!mas. Am s! pun s! fii condus acolo "i po#i s!-#i faci propria ta copie.
Jorim se plec! adânc.
— Generozitatea voastr! m! îndatoreaz!.
— Accept aceast! datorie, Anturasi.
B!trâna râse.
— Da, "tiu cine e"ti, "i de asta #i-am f!cut oferta. Numai un
Anturasi care a r!pus un viruk ar îndr!zni s! se aventureze între
ruinele alea. Dac! n-ai s! dai înapoi, harta "i poate "i altele vor fi ale
tale.
248
29
Ziua a 20-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Asath, Nalenyr
Keles #â"ni din trans! când Tyressa îl trase de picioare. Îl s!rut!
ap!sat pe buze, trimi#ându-i fiori prin tot trupul "i l!sându-l n!ucit "i
surprins. Apoi î"i desprinse gura de a lui, întrerupând s!rutul cu
zgomot, "i-l îmbr!#i"a strâns cu bra#ul stâng, petrecut pe dup! umeri.
Vocea ei se ridica puternic! deasupra hohotelor de râs ale celor
din sala mare a hanului.
— M-am s!turat de marinarii !"tia de râu. Mi-e dor de cas!. Tu vii
cu mine.
Mai multe huiduieli "i strig!te le acompaniar! plecarea, pe când
ea-l conduse spre treptele de lemn negeluit, care duceau spre camera
pe care o luaser!. Î"i înt!ri îmbr!#i"area, împiedicând orice încercare
pe care-ar fi putut-o face de a disp!rea de lâng! ea "i, din reflex, el îi
cuprinse mijlocul cu mâna dreapt!. Dintr-odat!, "tiu c! fratele s!u,
men#inând orice stratagem! considera Tyressa c! era necesar!, "i-ar
fi pus o mân! pe fundul ei rotund "i tare, îns! el nu putea. Îmi place
s! r!mân cu mâna întreag!.
Scutur! din cap, înl!turând "i ultima urm! de buim!ceal! "i
încerc! s!-"i imagineze ce-o f!cuse s! procedeze a"a. Nu descifra
nimic, îns! profit! de ocazie s! alunece din nou în sine însu"i "i s!-i
trimit! un mesaj bunicului. Dracul-de-mare urcase pe râu cât se
putea de repede, îns! întârziase apoi din cauza furtunilor care
aduseser! tot felul de resturi pe râu. Continuându-"i c!l!toria,
ajunseser! la Asath, aflat pe partea cea mai de jos a cursului râului,
unde depunerile de ghea#! opreau înaintarea. Înc!rc!turile erau
l!sate la mal "i transportate pe uscat, spre Urisoti, pentru reluarea
c!l!toriei spre portul Gria.
Sosiser! pe la mijlocul amiezii, iar Keles observ! imediat c!
drenarea "i cur!#irea râului nu erau nici pe departe atât de avansate
249
precum se anun#ase în Moriande. Citise diferite rapoarte "i v!zu c!
situa#ia se schimbase doar foarte pu#in fa#! de ultima dat! când
fusese aici. Banii pu"i deoparte pentru proiect erau arunca#i în vânt.
Comunicarea adev!ratei st!ri de lucruri de aici era vital! "i i-ar fi luat
doar câteva momente.
Intr! în transa necesar! pentru a-l contacta imediat pe Qiro "i-l
g!si pe bunicul s!u treaz. Prin intermediul leg!turii avu o anumit!
percep#ie a lucrurilor pe care nu o mai încercase înainte. Senza#iile
transmise de bunicul s!u fuseser! întotdeauna puternice "i,
a"teptându-se la o reac#ie mânioas!, nu se întâmpl! a"a ceva.
Senza#iile erau vagi "i-l f!cur! s! nu se simt! în largul s!u, îns! Keles
nu-"i putu da seama de ce. În afar! de asta, izbutise s! comunice
informa#iile înainte ca Tyressa s!-l fi adus atât de brusc la realitatea
din Asath.
Nu-i spuse nici un cuvânt, de"i-l împingea pe u"! în camera lor.
Se trezi la cap!tul patului "i #ip! când se lovi cu genunchiul de t!blie.
— Ce înseamn!...
Tyressa îl r!suci spre ea "i-i puse mâna pe gur!. $oapta ei r!zb!tu
aspr! "i încordat!.
— Vorbe"te încet "i adun!-#i lucrurile. Plec!m.
Î"i smuci fa#a, eliberându-"i gura de sub palma ei, îns! gl!sui pe
un ton coborât:
— Ce-i asta?
— De tine-i vorba.
Îi d!du drumul "i începu s!-"i strâng! bagajele, rucsac ticsit, o
saltea f!cut! sul sub el, o geant! de um!r "i spada.
— Cred c! transa ta a fost considerat! somn. Nimic ciudat, de"i
este pu#in cam devreme. Dac! nu "i-au imaginat c! dormeai, s-ar
putea s!-"i fi dat seama cine e"ti.
El se frec! la genunchi, apoi î"i lu! bagajul, arcul "i tolba cu s!ge#i,
apoi se încinse cu pumnalul.
— Despre ce tot vorbe"ti?
— Patru b!rba#i. Doi localnici, doi de pe nav!. Se pref!ceau c! nu
ne v!d, dar s-au str!duit mult prea tare pentru asta.
Un fior nou îl cutremur! pe Keles, diferit de ceea ce sim#ise când
îl s!rutase.
250
— Agen#i deseieni?
— Poate. Este bine "tiut c! traficul de pe râu se opre"te aici "i apoi
se circul! pe uscat, spre Urisoti. Ar fi normal s! pui oameni pe aici.
Se duse la fereastra înc!perii "i deschise jaluzelele.
— Acum ie"i. Fii prudent "i du-te în strad!. Mergem la grajduri s!
tocmim ni"te cai. Vom pleca la drum la noapte "i o lu!m înaintea
celorlal#i de pe Dracul-de-mare.
El se încrunt!.
— N-ar fi mai sigur s! c!l!torim împreun! cu ceilal#i?
— Nu "i când sunt porni#i s! pun! mâna pe tine.
— Bine zis.
Keles "ontâc!i pân! la fereastr! "i se c!#!r! peste pervaz. Se
ghemui, f!r! s! mai a"tepte s!-i spun! ea, "i se strecur! pe sub tenda
acoperit! cu #igl!, pân! în spatele cl!dirii. Se l!s! în jos, apoi s!ri la
p!mânt "i ajunse în siguran#! pe sol.
Orice stânjeneal! sim#ise pentru c! fusese atât de neîndemânatic
pieri pe când o stea metalic! în patru vârfuri "uier! prin noapte "i se
înfipse vibrând pe o latur! a hanului. Keles se rostogoli "i se ridic! în
picioare, apoi s!ri lateral când un b!rbat mic de statur! încerc! s!-l
înjunghie cu un pumnal. Keles se izbi de unul din stâlpii de sus#inere
ai tendei "i încerc! s! se retrag! spre stânga, îns! un cui înfipt în stâlp
i se prinse de rucsac "i r!mase bine priponit de stâlp.
Zâmbetul proprietarului pumnalului pieri când Tyressa s!ri de la
fereastr! "i ateriz! cu ambele cizme pe fa#a lui. B!rbatul c!zu pe
spate, izbindu-se dur de p!mânt, iar pumnalul s!u zbur! în noapte.
Ea ajunse pe sol într-o pozi#ie ghemuit!, dar se ridic! într-o clipit!.
Î"i trecu sabia din mâna dreapt! în cea stâng! "i-l smulse pe Keles din
cui.
— Fugi.
O zbughi pe alee, spre grajdurile cu cai de închiriat. Nu avu nici
un moment de ezitare în a-"i alege direc#ia; instruirea "i intui#ia îi
permiseser! s!-"i configureze o hart! a Asathului. De"i vizita din
noaptea trecut! nu-l adusese în acea parte a ora"ului, plimb!rile
fixaser! toate detaliile necesare. Înc! trei alei mai jos, apoi la stânga "i
înc! dou! str!zi.
251
 În urma sa se auzeau zgomote de lupt! "i câte un z!ng!nit
ocazional stârnit de o#elul lovit de o#el. Ascult!, a"teptând #ip!tul
Tyressei sau vâjâitul stelelor de o#el, f!r! a auzi nimic asem!n!tor. În
timp ce larma luptei crescu, fu din ce în ce mai tentat s! se întoarc! "i
s!-"i încordeze arcul, îns! "tia c! pe întuneric ar fi fost mai mult o
pacoste decât de vreun ajutor.
Dep!"i un col#, "i din alee nimeri într-o strad!. Direct înaintea sa,
o strad! "i jum!tate mai încolo, doi b!rba#i st!teau în mijlocul
drumului. Tâlhari cu cu#ite la vedere sau spade alunecând din teci
n!v!lir! în strad! între Keles "i cei doi b!rba#i. Se opri locului "i se
întoarse, îns! v!zu al#ii în urm!. Tyressa provocase destule pierderi
s!-i #in! la respect pe cei care o vânau, îns! tot mai veneau.
Ea-i arunc! o privire rug!toare "i-i f!cu semn, dar ie"i de dup!
col#, dându-"i seama de ce se oprise Keles. Imediat se l!s! într-un
genunchi, s!-"i trag! r!suflarea, apoi sabia-i zvâcni, parând o stea de
o#el.
Unul dintre b!rba#ii care o atacaser! f!cu un pas spre ea.
— Nu ni s-a spus s! te ucidem.
Tyressa se ridic! din nou în picioare.
— Nu trece#i de mine altfel.
B!rbatul d!du din umeri.
— Ucide-o. Secera#i-l "i pe el.
Bandi#ii începur! s! strâng! cercul. Tyressa se apropie de Keles.
— Fii preg!tit s-o iei din nou la goan!. Mergem spre grajduri.
Acum! Fugi!
Cei doi începur! s! alerge. Picioarele ei mai lungi îi oferir! un mic
avans. Briganzii dintre ei "i grajduri se avântar! s-o atace. Cu o
lovitur! de rever, înl!tur! sabia unuia dintre b!rba#i "i-i zdrobi
craniul. Pe cel!lalt îl izbi cu pumnul în fa#!, azvârlindu-l la p!mânt,
îns! nu avea cum s! treac! de opozan#i, nu dup! ce perechea din
mijlocul str!zii alerg! s!-i ajute pe cei care încercau s-o opreasc!. Cei
doi ajunser! cu s!biile scoase "i se mi"cau cu o precizie neîntâlnit! la
tovar!"ii lor.
Mergând întins înainte, cel mai tân!r dintre ei lovi în fa#!,
cosindu-l pe unul dintre tâlhari. Un altul se întoarse pentru a-l
înfrunta, îns! b!rbatul lovi atât de repede încât sabia-i str!punse
252
pieptul "i se retrase înainte ca el s!-"i fi terminat r!sucirea. Par! "i
lovi, ucigând un al treilea brigand "i, dintr-odat!, calea spre grajduri
era deschis!.
Keles #â"ni prin culoar, iar Tyressa i se al!tur!. Amândoi se
întoarser! pentru a-i vedea pe spadasini cum îi m!cel!reau pe
urm!ritori. Vârstnicul gl!sui foarte calm:
— Te-ai descurcat bine, Ciras. Condu-i pân! la grajduri.
C!petenia cu#itarilor p!"i înainte "i de-abia dac!-i învrednici cu o
privire pe ciracii lui r!ni#i sau pe moarte.
— V! b!ga#i acolo unde nu v! fierbe oala.
Spadasinul zâmbi.
— Deci "tii care-i oala mea?
— P!i... nu, îns!... C!petenia se încrunt!. Car!-te din drumul
mea, s! nu fiu obligat s! te ucid.
— Din câte se pare, inten#iile noastre coincid. Spadasinul d!du
din cap, apoi puse un picior în fa#! "i lu! pozi#ie. Ciras, ar trebui s! fii
mai aproape de grajduri decât e"ti acum.
— Da, Maestre. Ciras îl trase pe Keles de um!r. Maestrul mi-a
ordonat s! v! duc la grajduri. S! mergem.
— Nu-l putem l!sa singur. Mai sunt "apte, ba nu, opt. Keles
scutur! din cap. $apte. Cel de colo s-a pr!bu"it din nou.
— N-au decât s! fie "i nou!, sau de nou! ori câte nou!. Veni#i,
trebuie s! disp!rem de aici.
Keles se îndep!rt!, mergând împreun! cu Ciras, iar Tyressa li se
al!tur!, de"i la fel de în sil! ca "i el.
Cu#itarii începur! s! se adune într-o hait! compact!, preg!tindu-
se s! se repead! la b!rbatul r!mas singur s! li se împotriveasc!. Mul#i
dintre ei erau mai masivi decât el "i aproape to#i erau la fel de bine
înarma#i. Tâlharii î"i "terser! palmele transpirate de haine, apoi î"i
încle"tar! pumnii de mânerul s!biilor. Unii î"i schimbar! pozi#ia,
avansând într-o forma#ie prudent!, în vreme ce al#ii înaintar!
suspicio"i, mârâind. Se apropiau din ce în ce mai mult, pas cu pas, o
gloat! preg!tit! s!-l sfârtece pe b!rbatul din fa#a lor. Cum nu-i mai
desp!r#eau decât câ#iva pa"i, c!petenia slobozi un strig!t gutural de
lupt!, iar furtuna uman! se arunc! asupra spadasinului singur.
253
 Cu#itarii formau o semilun! strâns!, cu conduc!torul lor în
mijloc. Cei doi, afla#i pe fiecare flanc, se desprinser! brusc "i gonir!
dup! cei trei care se retr!geau. Cei cinci r!ma"i devenir! un zid
compact de mu"chi, o#el "i mârâieli. Keles privea f!r! s!-"i fi dorit s!
vad!, absolut sigur c! Maestrul lui Ciras va fi mort peste câteva clipe.
Spadasinul se r!suci spre dreapta "i str!b!tu ca o n!luc! linia
adversarilor. S!biile lor fulgerau în noapte, iar, de la o asemenea
apropiere, p!rea imposibil s! nu-l poat! lovi. În mod ciudat, nu
r!sun! nici un z!ng!nit de sabie contra sabie, iar strig!tele de lupt!
înghi#ir! sunetul pa"ilor de pe strad!.
Apoi, unul dintre urletele r!zboinice se transform! într-un
gâlgâit. Modificarea sonor! oglindea ceea ce se petrecea cu c!petenia,
care se încovoie cu burta sfârtecat! "i se pr!bu"i. Spadasinul reap!ru
în spatele semilunii #inând sabia adversarului în cealalt! mân!, f!cu
un pas "i se trase rapid înapoi. Dou! lovituri fulger!toare îi cosir! pe
cei doi din centru, pe când se întorceau s!-l înfrunte. S!biile lor
c!zur!, iar ei se surpar!, cu gâtul "i, respectiv, pieptul deschise.
Pe când trupurile lor c!zur! gr!mad! la p!mânt, ultimii doi din
cvintet se întoarser! s!-l atace. Cel din dreapta f!cu o fandare înainte,
îns! maestrul spadasin se strecur! f!r! efort dincolo de sabia
tremurând!. O lovitur! rapid! îl despic! de la vintre pân! la co"ul
pieptului, iar o alta, din rever, îi retez! capul, amu#indu-i urletul, îns!
f!r! a-i "terge expresia de groaz! de pe fa#!.
Ultimul dintre ei î"i compuse o atitudine care tr!da un oarecare
antrenament. Se sprijini pe piciorul din fa#! "i încerc! o fandare. Apoi
se retrase, revenind din fandare, cu sabia ridicat! protejându-l de la
"old în sus. Ie"ir! scântei când par! o lovitur! frontal!. Chiar
începuse s! "i zâmbeasc! pe când maestrul spadasin î"i împinse
bra#ul înainte, într-o reluare a atacului. Reu"i s-o pareze din nou.
Cea de-a doua sabie a maestrului #â"ni din lateral "i jos, în spatele
blocajului, retezându-i mâinile. Sângele #â"ni, iar sabia b!rbatului
c!zu la p!mânt, apoi o a treia lovitur! aproape c!-i retez! gâtul. Cu
un oftat gâlgâit, cu#itarul se pr!bu"i.
Ultimii doi cu#itari î"i încetinir! "arja când Tyressa "i Ciras luar!
pozi#ie ca s!-i resping!. Cum tovar!"ii lor erau mor#i, atacul î"i pierdu
cu totul t!ria. De parc! ar fi gândit la unison, cei doi preferar! s! o
254
zbugheasc! la ad!postul umbrelor, unul fugind la stânga, iar cel!lalt
la dreapta. Goneau de parc! aveau pe urme to#i demonii din al
cincilea Iad.
Numai c! erau fug!ri#i de ceva mult mai r!u.
Spadasinul #â"ni spre stânga "i lovi, iar cu#itarul se pr!bu"i
rostogolindu-se la p!mânt, cu spinarea frânt!. F!r! s! mai
z!boveasc!, se r!suci "i arunc! sabia capturat!. Lama zbur! cu bolt!
joas! "i-l nimeri pe ultimul în picioare. R!mase acolo, f!r! s! i le
reteze, îns!-l împiedic!. C!zu cu fa#a înainte, lovindu-se de pere#ii
unei cl!diri "i rico"!, surpându-se în cap!tul aleii.
F!r! un cuvânt, spadasinul scoase un cu#it mic "i t!ie gâtul
ultimilor doi oameni. Se l!s! pe vine "i cur!#! lama sabiei "i a
cu#itului de tunica celui c!ruia îi pusese piedic!, apoi se apropie cu
armele în mân!. Se opri la zece pa"i de ei "i f!cu o plec!ciune adânc!
"i îndelungat!.
— V! rog s!-mi ierta#i graba "i isprava stângace.
Keles, c!ruia aproape nu-i venea s! cread! ce v!zuse cu pu#in
înainte, îi întoarse plec!ciunea. Ar fi potrivit-o, ca durat!, dup! cea a
spadasinului, îns! Tyressa r!m!sese cu capul plecat mai mult timp "i
prefer! s! se inspire din gestul ei. Avea impresia c! ar fi r!mas a"a
chiar "i mai mult, dar s! te apleci spre cadavrele întinse pe strad! nu
era o idee prea bun!.
Când î"i îndreptar! spatele, spadasinul î"i b!g! armele în teac!.
— Eu sunt Moraven Tolo. El este înso#itorul meu, Ciras Dejote.
Nu trebuie s! ne spune#i numele voastre. Rostirea lor nu ar fi o idee
potrivit! acum.
Keles î"i deschise gura, o închise, apoi î"i mi"c! stânjenit umerii.
— Cum ne-a#i g!sit?
— Prin#ul Cyron a f!cut în a"a fel încât s! v! înso#im pân! la Ixyll.
Tyressa, cred c! ai instruc#iuni din partea Prin#ului care nu trebuie
citite înainte de Gria, nu?
Tyressa d!du din cap.
— Am primit a"a ceva.
— Con#ine scrisoarea noastr! de prezentare. Pl!nuisem s! ne
dezv!luim prezen#a acolo, îns! au intervenit aceste circumstan#e.
— În#eleg "i v! mul#umesc.
255
 Tân!ra keru î"i b!g! sabia în teac!.
— Am b!nuit eu c! Prin#ul va mai trimite pe cineva.
Keles se încrunt!.
— Ai b!nuit? De ce nu mi-ai spus?
Ea prefer! s!-l ignore.
— A#i fost pe Dracul-de-mare?
Moraven ar!t! spre grajd.
— Vom avea timp pe drum s! ne explic!m totul. Acum ar trebui
s! ne gr!bim.
Alergar! to#i patru spre grajduri. Tyressa "i Keles a"teptar! afar!
în timp ce Moraven "i Ciras aleser! caii. O parte din banii pl!ti#i
pentru închirierea lor le va fi înapoiat! la Urisoti, dup! ce vor l!sa caii
agentului de acolo. Plata dep!"ea valoarea unui animal, a"a c! orice
motiva#ie pentru furtul lor disp!ruse.
Spadasinii fuseser! foarte chibzui#i "i ob#inuser! câte doi cai
pentru fiecare. Acest lucru le va permite s! se mi"te repede "i s!
încheie deplasarea în mai pu#in de cinci zile, cât dura în mod normal
drumul pân! acolo. Keles î"i leg! bagajele în spatele "eii, apoi
înc!lec! "i se al!tur! celorlal#i.
Nici unul dintre ei nu spuse nimic pân! la ie"irea din Asath "i o
bun! bucat! de vreme dup! aceea, când Tyressa repet! întrebarea
despre corabie.
Moraven d!du din cap.
— Am fost "i noi acolo.
— Nu v-am v!zut.
— Î#i aminte"ti de tân!rul preot care o conducea pe m!tu"a sa,
fecioar!, înapoi la Gria? Nu "i-a exprimat ea zgomotos p!rerea despre
minunile Festivalului?
Keles clipi nedumerit. $i-o amintea destul de bine pe doamna
aceea, pentru c! vocea ei r!zb!tea prin pere#i de parc! ar fi fost f!cu#i
din hârtie de orez, iar ea repetase fiecare istorisire de cel pu#in zece
ori. Chiar "i actorul care se pref!cea a fi el începuse s! fie tot mai
nervos din cauza ei. Era gras! "i înceat!, plângându-se neîncetat de
gut! "i de alte boli, care, potrivit spuselor ei, puteau fi t!m!duite
numai prin b!i în apa fierbinte a unui izvor mineral de pe în!l#imea
mun#ilor din Gria.
256
— Domnia voastr! a#i fost?
Spadasinul zâmbi.
— Eu am fost. Ciras a jucat rolul preotului care suferea în t!cere.
Tyressa se întoarse s!-l priveasc! pe Ciras, apoi înapoi la Moraven.
— Dac! v-a#i deghizat la bord, de ce a#i renun#at în Asath?
Îi r!spunse Ciras:
— Maestrul m-a îns!rcinat cu îndatorirea de a trage cu urechea la
to#i, în afar! de el. Pe Dracul-de-mare erau doi oameni din Asath, iar
ei l-au supravegheat foarte îndeaproape pe Keles Anturasi. Nu eram
siguri de ce, îns! când nava a acostat, o delega#ie oficial! s-a
prezentat la Keles "i l-a înso#it pe #!rm, s!-l cazeze la re"edin#a
Lordului Primar Yiritar. Am presupus c! s-a întâmplat acolo ceva care
l-a ajutat pe primar s! dea de cap!tul în"el!toriei.
— Nu ce-a f!cut l-a dat de gol, ci ceea ce n-a f!cut.
Keles sper! ca bezna s!-i ascund! ro"ea#a.
— Când am fost ultima oar! aici, am pierdut un r!m!"ag f!cut cu
Lordul Primar. A tri"at, amândoi o "tiam, a"a c! i-am promis o duzin!
de sticle din cel mai bun rachiu pe care-l are Moriande. I-am spus c!
i-l voi aduce personal, "tiind amândoi c! min#eam, pentru c! urma s!
nu m! mai întorc niciodat!. N-am pomenit vreodat! de incident "i
chiar uitasem de el. Dublura mea nu avea de unde s! "tie de asta "i cu
siguran#! nu a reac#ionat corect.
Tyressa cl!tin! din cap.
— Dar de ce au trimis oameni s! ne caute?
Moraven se foi în "a.
— Lordul Primar, în#elegând c! a fost în"elat, a pus s! fie cerceta#i
to#i cei de pe Dracul-de-mare. Voia s! afle dac! Prin#ul n-a trimis,
cumva, spioni în sus pe râu. S-ar putea s! fi presupus chiar, aflând c!
nu era#i în pielea actorului, c! sunte#i spionul.
Keles aprob! din cap.
— Cine altul ia banii Prin#ului f!r! s! fac! nimic din ce i s-a cerut?
Bineîn#eles, dac! s-ar afla, râul ar fi curat-curat, iar ora"ul lui ar
înceta s! existe.
Spadasinul vârstnic d!du din cap.
— Se potrive"te perfect. V! mul#umesc c! a#i rezolvat "arada.
257
 — Pl!cerea a fost de partea mea. Dac! nu v! sup!ra#i, pute#i
dezlega una pentru mine?
— Da?
— Îmi pute#i spune ce scrie în ordinele sigilate pe care le are
Tyressa?
— Nu "tiu. Cunosc doar ceea ce cred eu c! spun aceste ordine,
îns! sunt pure specula#ii.
Keles zâmbi.
— Da#i-i drumul, presupune#i.
Moraven cl!tin! încet din cap.
— Nu, nu prea cred. S-ar putea ca între noi "i Gria s! fie multe
pericole. S! încep s! fac specula#ii ar însemna s! distrag aten#ia
tuturor. Prin#ul vrea ca noi s! afl!m când ajungem la Gria.
— $i dac! nu ajungem atât de departe?
— Atunci, indiferent ce ne-ar fi cerut s! facem, ar deveni
nesemnificativ, nu-i a"a Maestre Anturasi?
Moraven râse repezit.
— S! mergem la Gria "i s! ne dovedim nou! în"ine c! suntem
demni de poruncile Prin#ului.
258
30
Ziua a 27-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati, Deseirion
Prin#ul Pyrust î"i strânse mai tare pe trup mantia neagr! "i mârâi.
O privire aruncat! într-o oglind! îi reaminti cât de mult sem!na
acum cu modelul soldatului de plumb care-l înf!#i"a, creat de
nalenieni. De"i maestrul s!u spion îi spusese c! nu-l jucau pe degete
"i c! era bine c! Prin#ul Cyron îl subestima, faptul c! era v!zut ca o
juc!rie pentru copii îl scotea din s!rite.
Îns! nu numai asta-l rodea, întunecându-i gândurile, f!cându-le
la fel de sumbre precum capitala sa. La întoarcere, îi convocase pe
to#i mai-marii lui mini"tri "i le ceruse o socoteal! exact! "i deplin! a
recoltei. Ezitaser! într-o asemenea m!sur!, încât trebuise s! le
explice c! de"i fiii "i fiicele Deseirionului vor continua s! intre în
aparatul birocratic, fiii "i fiicele lor s-ar putea s! nu se numere printre
ei. Nu intrase în detalii, l!sând ca temerile fiec!ruia s!-i mobilizeze.
Raportul complet dovedise c! situa#ia era mai grav! "i decât
sugerase Prin#ul Cyron. În vreme ce Pyrust era nevoit s! admit! c!
recolta fusese subevaluat!, chiar "i cele mai generoase estim!ri ale
rezervelor ar!tau c! poporul s!u va fi for#at s! m!nânce orezul
preg!tit pentru a fi îns!mân#at prim!vara urm!toare. Nu exista nici o
"ans! ca to#i ai lui s! supravie#uiasc! f!r! orezul nalenian.
Mini"trii estimaser! o rat! a deceselor în rândurile popula#iei
între cinci "i zece la sut!. Î"i permiseser! chiar s! aprecieze c!
majoritatea victimelor vor fi b!trânii "i cei foarte tineri, îns! f!cuser!
predic#ia dându-i forma unei tragedii. $i Cyron v!zuse lucrurile la fel,
când spusese c! Pyrust nu va fl!mânzi, îns! poporul s!u da.
Prin#ul deseian chicoti, pentru c! nici vecinul din sud, nici
birocra#ii deseieni nu în#elegeau adev!rata bucurie a de#inerii puterii
"i cum putea fi folosit!. Dac! ar fi considerat necesar, i-ar fi putut
men#ine pe copii în via#!, ba chiar "i pe b!trâni. Ar putea ordona ca
259
hrana s! le fie distribuit! lor în mod preferen#ial, iar dac! un copil
sau un b!trân ar fi murit de malnutri#ie, familiile lor ar fi c!s!pite,
bunurile lor împ!r#ite, iar osemintele str!mo"ilor risipite. Nici m!car
nu trebuia s! formuleze o asemenea amenin#are, ci s! împr!"tie
povestea despre unul sau dou! locuri unde se întâmplase asta, iar
zvonurile o vor duce mai departe în lumea larg!, fiind mereu
localizat! într-un sat, ora" ori vale aflate nu prea departe "i toat!
lumea ar trage concluzia c! localitatea lor ar fi urm!toarea la rând.
Problema era c! Pyrust nu vedea nici o dificultate în a-"i duce
inten#ia la îndeplinire. Ar putea selecta o familie complet nevinovat!,
sau poate dou!, "i acuza de moartea unui copil, din cauza
subnutri#iei, punând s! fie nimicite. În afar! de faptul c! era un
mijloc subtil de eliminare a opozan#ilor politici, un singur act real de
acest fel era mai bun decât o sut! de zvonuri fabricate.
Totu"i, pierderea a cinci sau zece la sut! din popula#ie, cu
condi#ia ca victimele s! provin! de la marginea societ!#ii, din
segmentul neproductiv, p!rea mai mult o binecuvântare decât o
tragedie. Supu"ii s!i erau ca o turm! care-"i dep!"ise teritoriul
p!"unatului, o reducere a popula#iei p!rea inevitabil! "i se va sc!pa
de cei slabi. Supravie#uitorii vor fi mai puternici "i nu se vor osteni cu
îngrijirea celor nevolnici. Întreaga încercare îi va face na#ia mai
puternic!.
De"i era pe deplin preg!tit s! accepte o astfel de purificare a
neamului, se împotrivea acestei solu#ii dintr-un singur motiv: detesta
situa#iile care-i erau impuse, de oameni sau de zei. Dac! putea g!si o
cale s!-i înfrunte pe to#i, îi convenea de minune. Imediat dup!
revenirea la Felerati, demarase mai multe planuri, capabile s!
schimbe lucrurile, atât pe termen scurt, cât "i pe termen lung.
Sugestia f!cut! de Delasonsa privind împ!r#irea unor unit!#i
militare în dou!, una dintre ele pentru antrenarea #!ranilor în
vederea constituirii de mili#ii, începuse s! fie aplicat! imediat. Pyrust
poruncise s!tenilor s! ofere oameni pentru serviciul în mili#ia local!.
Îi va hr!ni pe cei care se ofereau "i va trimite câte un quor în plus de
orez satelor din care proveneau. Aceste transporturi vor fi, desigur,
întârziate pentru ca satele, cu mult mai pu#ine guri de hr!nit acum,
s! nu consume rezervele aflate la dispozi#ia Coroanei. Solda#ii vor fi
260
hr!ni#i din livr!rile naleniene. Nu numai c! potriveala era o ironie,
dar orezul auriu provenit din sud era mult mai hr!nitor decât
sortimentul local.
Va l!sa mili#iile s! se antreneze timp de o lun!, apoi le va pune la
lucru, conform celei de-a doua p!r#i a planului. Ca r!spuns la
vremurile grele "i pie#ei restrânse, cum se întâmpla întotdeauna,
contrabanda "i neplata taxelor înfloriser!. Va trimite mili#iile în
ora"ele mai mari "i le va folosi pentru încol#irea "i neutralizarea
elementelor criminale. Ele vor elibera din marile depozite grânele
dosite, dintre care vor putea duce acas! unele cantit!#i. Mili#iile vor
dobândi experien#! de lupt!, iar oamenii se vor bucura s! fie primi#i
ca ni"te eroi acas!. Vor fi aclama#i pentru c! au adus servicii
Coroanei, ceea ce-i va face s! se simt! ca f!când parte din structura
statului. Odat! ce vor începe s! se identifice cu el "i cu na#iunea, îi
vor apar#ine spre a-i folosi.
Rapoartele de pe câmpurile de instruc#ie d!deau de în#eles c!
exista "ansa ca unul din cinci recru#i s! fie suficient de dota#i încât s!
fie preg!ti#i ca r!zboinici. Acest lucru aproape c! nici nu-l
surprinsese, pentru c! se f!ceau frecvent recrut!ri, iar cei care
supravie#uiau b!t!liilor f!r! s! fi fost aproape deloc antrena#i aveau
din start un talent nativ. Uneltele pentru t!iat sau treierat erau, în
esen#!, s!bii "i buzdugane. Activit!#ile normale ale unui #!ran
necesitau priceperi transformabile în ceva ce avea o mai mare
însemn!tate practic! pentru Pyrust. Dac! recru#ii acceptau chemarea
la instruirea suplimentar!, le pl!tea câte-o prim!, lor, satului din care
proveneau "i starostelui satului, care-i ajutase s!-i conving! pe tineri
"i tinere s! accepte onoarea de a fi instrui#i mai departe.
Foarte recent, mini"trii îi raportaser! iritarea nalenienilor, pentru
c! trupele sale continuaser! atacurile în Helosunde. Protestele
parveniser! prin canalele diplomatice neînsemnate, deoarece
atacurile $oimilor Mun#ilor fuseser! o replic! la raidurile
helosundienilor. Pentru c! raidurile fuseser! u"or de provocat, iar
r!spunsul lui, aprig, nici Cyron "i nici ai lui nu se l!saser! prosti#i.
Totu"i, era destul de sigur c!, s! fi fost for#at s! opreasc! toate
opera#iunile, helosundienii f!ceau la fel, iar asta îi servea de minune
scopurile.
261
 Pyrust î"i strânse ciocul în pumn "i trase de el f!r! s!-"i dea
seama.
Ap!ruser! amenin#!ri privind întârzierea livr!rilor de orez sau
oprirea lor total!, a"a cum prev!zuse Delasonsa, îns! Pyrust "tia c!
nu putea abandona toate presiunile exercitate asupra Helosundiei.
Chiar Cyron spusese c! mai degrab! va arunca el un ciolan lupului,
s!-l #in! departe de u"!. Dac! nu-mi ar!t col"ii, va uita c! sunt lup.
Prin#ul deseian travers! podeaua scâr#âitoare de lemn de cedru,
trase la o parte u"a balconului de sud al turnului s!u "i ie"i în
crepusculul amurgului. Deja Fryl – luna mare, albicioas! – începuse
s! se înal#e deasupra m!rii. Lumina ei dezv!luia contururile
neregulate ale acoperi"urilor ora"ului. Cea#a se ridicase s! mu"te din
debarcaderele din Swellside. Un tentacul masiv î"i f!cea drum spre
molcomul Râu Negru, în vreme ce altele mai mici umpleau str!zile "i
aleile. La ferestre ardeau lumini g!lbui, la fel "i în l!mpile de pe
strad!, îns! ce#urile le vor înghi#i, curând, pe toate. Numai luminile
gyanri, de pe cel mai mare dintre cele trei poduri, #ineau cea#a la
respect. Luceau precum safirele "i modelul dup! care fuseser!
aranjate îi dezv!luia forma constela#iei Shiri, "oimul.
Mâinile lui Pyrust ie"ir! la iveal! de sub mantie, când se aplec!
peste balustrada de piatr!. La ridicarea turnului fusese folosit! piatra
neagr!, capabil! s! ascund! murd!ria "i jegul ora"ului. Altfel,
contrasta foarte viu cu albea#a turnurilor din Moriande, sfidându-le.
Felarati înfrunta "i provoca Moriande, a"a cum f!cea de secole, de"i
sudul rareori percepuse vreo amenin#are real! din partea sa.
Deseirionul fusese întotdeauna o provincie de frontier! a
Imperiului. Ini#ial, singura sa valoare fusese ca loc unde erau
cantonate trupele trimise s!-i încetineasc! pe barbari. Primii împ!ra#i
construiser! o re#ea de fort!re#e pentru a men#ine trupele "i, încet,
încet, ora"ele se dezvoltaser! în jurul lor. Felarati fusese cel mai mare
dintre ele "i cel mai important, din moment ce proviziile treceau prin
el, în sus pe Râul Negru "i afluen#ii s!i, spre celelalte fort!re#e.
O molim! dezl!n#uit! printre turasynzi ucisese destui dintre ei
pentru a le reduce for#a timp de câteva secole, înainte de Vremea
Ghe#ii Negre. Interesul imperial pentru Deseirion pierise când pacea
"i prosperitatea începuser! s! sporeasc!. Sprijinul imperial se
262
diminua, îns!, în loc s! bat! în retragere, oamenii aspri care f!cuser!
din Deseirion c!minul lor se hot!râser! s! r!mân!. Prospectorii
descoperir! filoane de fier, cupru, cositor "i c!rbuni. Bog!#ia mineral!
dusese la apari#ia turn!toriilor, iar fierul, bronzul "i o#elul începur! s!
curg! spre sud, în schimbul aurului "i orezului. Via#a în Deseirion nu
era atât de u"oar! precum în sud, îns! deseienii se obi"nuiser! cu
asta. Împ!ra#ii "i al#i nobili s-au mai folosit de Deseirion "i ca de un
#inut unde "i-au expediat odraslele nedisciplinate "i generalii rebeli.
Deseienii i-au primit pe ace"ti proscri"i în inima lor, instruindu-i "i
modelându-i s! poat! supravie#ui în nordul neiert!tor. Oamenii de la
frontierele Imperiului "tiau c! trebuiau s! fie mai uni#i decât cei din
provinciile decadente din sud. Dac! nu erau cei mai puternici "i cei
mai puri dintre semin#iile Imperiului, barbarii ar fi putut r!zbate
dincolo de ei "i distruge Imperiul.
Când împ!r!teasa a plecat s! lupte cu turasynzii, auncându-i în
Ixyll, "i-a adunat trupele dintre deseieni. A predat controlul
provinciei unui b!rbat mic de statur!, îns! de"tept, care a ferit
Deseirionul de cuceririle helosundiene, înaintând rapoarte constante
despre b!t!lii sângeroase în care oamenii s!i au fost singurii care au
împiedicat hoardele barbare s! dea n!val! peste malurile Râului
Negru. De"i aceste lupte erau la fel de mitice precum Mun#ii de
Ghea#!, omologul s!u helosundian, un veri"or, mare r!zboinic, îns!
destul de prost încât s! nu poat! deosebi ziua de noapte, a luat seama
la ele "i n-a mai nutrit niciodat! alte ambi#ii.
Iar la producerea Urgiei, ambi#iile au fost m!turate de pe fa#a
p!mântului, împreun! cu mare parte din popula#ie. De atunci,
Deseirionul a schimbat dinastiile la fiecare nou!zeci pân! la o sut!
dou!zeci de ani. Ca întotdeauna, percep#ia în regiunile limitrofe era
c! via#a la ora" îl muiase pe Prin#, transformându-l într-un sudist.
Tat!l lui Pyrust "tia c! lucrul acesta ar fi dus la distrugerea dinastiei
sale, a"a c! lans! un atac asupra provinciei Helosunde. Nu numai c!
invazia avu succes "i f!cuse ca mândria s! înfl!c!reze "i mai tare
spiritele "i s! p!trund! mai adânc în inimile compatrio#ilor s!i, dar
fiind prin"i constant între amenin#!rile turasynzilor "i
helosundienilor, nu mai aveau suficient timp s! se gândeasc! "i la
sl!biciunea din Felarati.
263
 Pyrust chicoti "i î"i privi mâna zdrelit!, cadaveric! pe piatra rece
"i neagr!. Degetele lips! îi dovediser! cât putea fi de greu. $oimul
r!mânea un simbol al Deseirionului, dar blazonul s!u personal avea
dou! pene retezate din aripa stâng! a "oimului. Patru dintre cele mai
bune unit!#i ale sale se l!udau c! de#ineau oasele degetelor sale la
comandament, unde erau respectate "i venerate precum moa"tele
marilor r!zboinici.
Felarati, Ora"ul Întunecat, se întindea sub ochii s!i. Fabricile "i
forjele azvârleau în aer nori plini de scântei ro"ietice. Duhoarea lor se
impregna în toate, cople"ind chiar "i cele mai îmb!t!toare arome din
sud. Otr!veau aerul, mâncarea "i acreau vinul. Înnegreau z!pada ca
se a"ternea peste ora" "i f!ceau ca Râul Negru s! fie "i mai întunecat,
la rev!rsarea în mare.
Pyrust nu g!sea nici o virtute în starea în care se afla ora"ul, dar
nu vedea nici o cale de a ie"i din asta. Acolo, în fabrici, gyanridinii
lucrau la inven#iile lor. Poate c! doar unul din o sut! de dispozitive
gyanrigot va func#iona "i numai unul din o sut! se va dovedi folositor.
Rev!zuse planurile pentru toate, de la ambarca#iuni fluviale care
puteau vâsli singure, pân! la tripoduri gigantice care puteau
transporta trupe "i distruge zidurile de ap!rare ale ora"elor, rezistând
oric!rui atac. Nici unul dintre aceste planuri nu d!duse roade pân!
acum, îns! vor da.
Numai dac!-mi permit s! le finan"ez în continuare. Deseirion avea
stare de spirit, a"a cum Nalenyrul avea aur, îns! nu cheltuia atât de
u"or "i nici nu mergea atât de departe. Pyrust avea o mul#ime de
oameni care se aventuraser! spre apus, s! aduc! thaumston pentru
alimentarea dispozitivelor, îns! apusul nu era deloc darnic, iar
livr!rile f!cute capitalei erau costisitoare "i pe sponci.
Prin#ul surprinse un hâr"âit de cizm! pe piatr! "i pricepu imediat
de unde provenea. Mai "tiu c! nu l-ar fi auzit dac! Delasonsa n-ar fi
dorit s!-"i anun#e astfel prezen#a. Nu se întoarse spre ea, îns! î"i
schimb! pozi#ia "i se sprijini în coate.
— Ce ai pentru mine, Mam! a Umbrelor?
Cotoroan#a r!m!sese în umbra mantiei cu glug! "i în ascunzi"ul
pasajului întunecos de la intrare.
264
— De toate, Prin#ul meu. Campania noastr! de zvonuri lansat!
printre helosundieni d! roade. Ei cred c! ve#i fi for#at s! v! retrage#i
oamenii "i adun! trupe pentru a v! pedepsi. Vor s! serbeze Festivalul
de Anul Nou la Meleswin. Vor ataca "i-i vor masacra pe to#i cei l!sa#i
în urm! de noi, apoi vor jefui ora"ul.
— Asta-i foarte bine de "tiut. Vom avea înc! dou! luni ca s! ne
instruim solda#ii "i s! organiz!m recuperarea teritoriului. Voi
conduce personal contraatacul. Vreau s! afli cine-i va conduce pe
helosundieni la Meleswin. În ajunul atacului nostru, vreau s! fie ucis
cel mai popular dintre liderii lor, iar vina s! cad! asupra unuia dintre
ceilal#i. Vreau s!-"i sar! la gât unul altuia. De asemenea, te vei asigura
c! depozitele de wyrlu "i bere de orez sunt bine aprovizionate, pentru
a le istovi trupele.
— Bineîn#eles, st!pâne. A" mai putea aranja s! apar! "i o molim!,
sau ciuperci printre grâne, care s! le ia min#ile.
— Nu, trebuie s! fie propria lor sminteal! "i certurile dintre ei
care s! ne permit! s!-i zdrobim. Le va sl!bi alian#ele. În plus, avem
nevoie de o victorie militar!, altfel Cyron va uita c! suntem lupi.
— Da, Alte#!. Mai am "i ve"ti despre Keles Anturasi. A ajuns la
Asath "i se îndreapt! spre Gria. Înso#itorii lui sunt destul de vizibili "i
se mi"c! încet.
— Este o în"el!torie.
— F!r! nici o îndoial!. În momentul în care au sosit acolo,
autorit!#ile locale au pierdut vreo doisprezece oameni într-o
înc!ierare de noapte. Patru dintre pasageri nu "i-au mai continuat
c!l!toria împreun! cu ceilal#i de pe nav!. Dou! perechi, Keles "i o
lupt!toare keru, se dau drept helosundieni, sau Keles "i un xidantzu,
un preot "i m!tu"a sa bogat!. Le-am pierdut urma, îns! vor fi reg!si#i
la Gria.
Pyrust d!du din cap.
— Dac! Keles s-a desp!r#it de dublura sa, înseamn! c! nu are nici
o cale de comunicare cu Moriande, decât prin bunicul s!u.
— Iar transmiterea de informa#ii în acest fel este limitat! "i nu se
poate "ti cât îi va spune Qiro Prin#ului. Iar dac! transmite mesaje
prin intermediul agen#ilor de pe cursul râului, vom afla, Alte#!. Pân!
acum n-a mai f!cut asta.
265
 — Bine. Asta înseamn! c! Cyron nu "tie precis în ce situa#ie se
afl! "i nu poate trimite sprijin. Faptul c! pune în pericol o persoan!
atât de important! este ceva nea"teptat, ceea ce înseamn! c!
rezultatele pe care le a"teapt! merit! orice risc.
Prin#ul deseian se întoarse.
— Trimite un grup dintre cei mai buni agen#i ai t!i. Îl vreau pe
Keles Anturasi viu "i aici, în Felarati, în cel mult un an.
— Dar nu asta a#i dorit înainte.
— $tiu, dar trebuie s! mi-l fac mai mult decât îndatorat mie. Îl
vreau la cheremul meu. Dac! Lupul furtunii va izbândi în misiunea sa
"i Keles poate fi oferit la schimb pentru h!r#ile acelea, va valora
pentru noi mult mai mult decât colaborarea lui benevol!. Cu cât st!
mai mult timp cu noi, cu atât mai mult va deveni asemenea nou!. S-
ar putea s! ajung! s! nu mai vrea s! plece niciodat!.
— Dup! cum dori#i, milord. Vocea ei se înveseli pu#in. Vre#i s! fac
o investiga#ie discret! asupra celor mai ar!toase dintre fiicele
nobililor "i s! g!sesc vreo "ase care s! se ocupe de el "i s!-i suceasc!
min#ile?
— Asta ar fi dr!gu#, îns! numai ca plan de rezerv!.
Pyrust zâmbi pe îndelete.
— Odat! ce-l am aici, am s!-i ar!t c! poate face pentru noi mai
mult decât poate bunicu-s!u pentru Nalenyr. Bunicul lui e m!re#,
îns! eu am s!-l fac "i mai "i. M!gulirea, l!comia "i desfrânarea sunt
cele trei arme pe care le vom folosi noi "i va fi câ"tigat pentru cauza
noastr!. Ori a"a, ori va fi un Anturasi mai pu#in care s! m! indispun!.
266
31
Ziua a 36-a,!Luna!Câinelui,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, Archurko, Ethgi
Jorim Anturasi privea cum marinarii afla#i într-una dintre b!rcile
Lupului furtunii vâsleau din greu spre nav!. A"a cum se vedea de aici,
expedi#ia care debarcase pe #!rm "i localnicii avuseser! o întâlnire
pa"nic!. Îns! graba cu care reveneau la bord marinarii sugera ceva
neobi"nuit. Aceea"i adiere care r!zb!tea dinspre ocean îl împiedicase
s! aud! discu#iile de pe insul! "i ducea departe "i vorbele marinarilor,
pe când vâsleau cu grab!.
La o zi dup! ce i se ar!tase harta copiat! la Nysant, fusese condus
la locul unde ap!ruse desenul original. C!l!uza sa "tia foarte bine
drumul prin jungla verde, iar Jorim avea vaga b!nuial! c! b!iatul î"i
agonisea traiul c!utând "i jefuind vechile ruine al virukilor. Timp de
câteva sute de ani, în Erumvirine fusese o pia#! foarte înfloritoare
pentru astfel de lucruri, îns! gusturile se modificaser! nu cu mult
timp în urm!. Totu"i, pieselor cât se putea de bizare li se atribuiau,
adesea, puteri magice, în pofida dovezilor care ar!tau contrarul.
Ultima parte a expedi#iei îi obligase s! se strecoare printre ruine,
pân! ajunseser! într-o înc!pere care supravie#uise veacurilor aproape
intact!. C!l!uza, un b!iat zvelt "i oache", cu un nas mult prea mare
pentru a-i fi în armonie cu chipul, #inu tor#a, astfel ca Jorim s! poat!
studia harta de pe perete. Cea pe care o v!zuse deja era o schi#! a
desenului "i nu fusese copiat! cu prea mare acurate#e, pe când
originalul fusese pictat ca o fresc!, în tonuri bogate de albastru.
Mucegaiurile îi mâncaser! marginile, îns! ceva din vopseaua alb!
folosit! pentru a zugr!vi Mun#ii de Ghea#! f!cuse ca aceasta s!
reziste asaltului. $irul de insule, de"i pictate în alb, se contura pe
albastrul oceanului.
Jorim o studiase cu aten#ie, apoi f!cuse un desen detailat. Afi"!
îns! un u"or dezinteres, pentru a tempera entuziasmul tot mai mare
267
al c!l!uzei. Men#inerea acestei atitudini nu fusese îns! ceva u"or,
deoarece detaliile prost ilustrate pe hart! se p!straser! cu o claritate
vie pe perete, iar el se str!duise din r!sputeri s! le reproduc! în
desenul s!u cu toat! acurate#ea. Liniile trasate de desenatorul
celeilalte h!r#i pentru a indica mun#i sau dârele întortocheate
prezentate drept râuri erau, de fapt, simboluri ale sothilor pentru
limbajul virukian, iar Jorim le cuno"tea prea bine. Insula Ethgi, lâng!
#!rmul c!reia ancoraser!, fusese cea mai mare din lan#, pe harta
original! "i singura unde era indicat! existen#a unei a"ez!ri. Pe hart!
ap!reau mun#i care înconjurau un golf. Pictura mural! înf!#i"a
altceva, un atol plat, cu recife circulare. Simbolul sothilor, luat drept
mun#i desena#i la repezeal!, reprezenta vechiul cuvânt eshjii. Pentru
viruki, asta însemna c! insula era locuit! de demoni "i trebuia evitat!
cu orice pre#.
C!l!toria pân! acolo fusese relativ lipsit! de evenimente, în afar!
de faptul c! vântul b!tuse aproape f!r! vlag!. C!pitanul Gryst î"i
muncise echipajul f!r! încetare, punându-i pe oameni s! ridice "i s!
coboare pânzele, degajând pun#ile pentru b!t!lie "i decizând o serie
de repara#ii minore. Îi interzisese lui Jorim s! pronun#e cuvântul
„demon” "i s! explice marinarilor ce i-ar putea a"tepta pe insula
Ethgi, chiar dac! numele folosit de ei pentru ea era cea mai recent!
pronun#ie a variantei virukiene.
Ceea ce eshjii însemna cu adev!rat în limba virukian! era fennych.
În decursul tuturor expedi#iilor sale, Jorim nu întâlnise mai mult de
unul sau doi dintre ace"tia, ceea ce era cât se putea de bine. Singuri
sau câte doi, putea fi inteligen#i, amuzan#i, chiar fermec!tori,
dovedindu-"i priceperea la jocuri, cântat, dansat "i chiar în mici
concursuri de dexteritate "i for#!. Adesea, ap!reau ca personaje hazlii
în istorisirile despre eroi, iar oamenii aveau tendin#a de a considera
apari#ia lor drept un semn de bun augur.
Pentru viruki, fennii nu erau deloc amuzan#i. De"i cel mai înalt
dintre ei nu dep!"ea un metru, trupurile lor rotofeie ascundeau o
for#! dispropor#ionat de mare. Aspectul lor umanoid ascundea din#i
ascu#i#i, gheare lamelate, retractabile, v!z "i auz foarte ascu#ite "i un
m!nunchi de p!r scurt pe cap, de obicei c!runt, cu fâ"ii întunecate
sau pete, strecurate printre "uvi#e. Aveau abilitatea de a-"i schimba
268
înf!#i"area într-o varietate de animale mici sau de m!rime medie, f!r!
s! semene întru totul cu un câine, lup, pisic!-de-munte ori viezure, ci
cu o corcitur! între dou! dintre acestea. $i cel mai important lucru
pentru viruki, aveau o poft! de nest!vilit pentru carnea de viruk "i o
duritate care f!cea extrem de dificil! uciderea lor, iar când erau în
hait!, deveneau animalici, cruzi "i cu totul de neoprit. De"i scotoceau
cu bucurie printre morminte s! m!nânce mor#ii, nu se d!deau
înd!r!t de la vânarea "i uciderea unei pr!zi vii. Pentru ei nu conta
dac! era vorba de b!rba#i, femei, adul#i sau copii.
Jorim î"i explic! simpatia cu care oamenii îi priveau pe fenni prin
du"m!nia cu neamul viruk. Altfel, aduna#i în hait!, adoptau cea mai
bestial! dintre formele lor "i orice afec#iune pe care o aveau pentru
omenire disp!rea "i ea. Deveneau doar o hoard! feroce, care putea s!-
"i croiasc! drum printr-o p!dure mestecând-o, devorând orice nu
putea fugi din calea lor, fie c! era plant!, animal sau orice altceva.
Barca ajunse la Lupul furtunii "i locotenentul Geressa Toron urc!
la timonerie s!-i raporteze C!pitanului Gryst. De"i era total diferit!
ca statur! "i culoare de Anaeda, ele împ!rt!"eau acela"i devotament
pentru nav! "i pentru mare, ceea ce le f!cea s! par! foarte asemenea,
de"i nu era cazul. Geressa privi spre Jorim, de parc! s-ar fi a"teptat s!-
l vad! plecând, îns! Anaeda cl!tin! din cap.
— Raporteaz!, locotenent. Maestrul Anturasi este interesat "i el
de asta.
Femeia supl! d!du din cap, iar soarele îi aprinse v!p!i aurii în
p!rul castaniu-deschis.
— Am fost saluta#i cu prietenie de localnici, sunt aproape rup#i de
foame. Majoritatea sunt pescari, î"i las! plasele în largul golfului, îns!
nu p!r!sesc niciodat! vecin!tatea insulei. Al#ii cultiv! p!mântul la
marginea junglei. Defri"eaz! o zon! "i o cultiv! pân! când nu mai
produce nimic, apoi defri"eaz! alta. Las! ofrande de mâncare "i pe"te
spiritelor p!durii. În ultimii ani, insula "i marea le-au dat de mâncare,
dar nu "i în acest an. Plasele de pescuit au r!mas goale, iar gr!dinile
nu au primit destul! ploaie. Acum afirm! c! spiritele p!durii sunt
sup!rate "i au ucis oameni care încercaser! s! mai defri"eze din
p!dure. Am fost bine primi#i pentru c! ultima dat! când au trecut
printr-un ciclu asem!n!tor, nu v! pot spune cu cât timp în urm!, îns!
269
cea mai b!trân! dintre persoanele de pe insul! spune c! s-au scurs o
sut! trei ani, iar asta a fost înainte de na"terea ei, un preot a prezis c!
la urm!toarea perioad! de teroare va sosi o nav! pentru a-i lua de
aici. Ei cred c! Lupul furtunii este acea nav!.
Anaeda se duse pân! la balustrad! "i privi spre insul!.
— Cât de mul#i spun ei c! sunt?
— Cinci sute, dar cred c! mint. Am v!zut foarte pu#ini copii "i
chiar "i mai pu#ine femei de vârsta la care ar putea z!misli.
Anaeda se întoarse spre Jorim.
— Ce crezi?
— Am b!nuiala c! anii de bel"ug au dus la cre"terea rapid! a
popula#iei fennych. Dac! este vorba de un ciclu, au mai trecut prin
asta. Dac! fennii atac! în hait!, a"ezarea ar putea fi ras! de pe fa#a
p!mântului, continu! Jorim cu un oftat. Chiar dac! num!rul indicat
de ei este cel adev!rat, flota nu poate îmbarca un asemenea grup.
Subnutri#i, lipsi#i de orice educa#ie sau abilit!#i, în afar! de cele de
baz!, necesare supravie#uirii, înseamn! c! "ansele lor în alt! parte a
lumii ar fi extrem de reduse.
C!pitanul în!l#! din sprâncene.
— Îmi sugerezi s!-i l!s!m s! moar!?
— Nu v-am sugerat nimic în acest sens, îns! nu putem permite ca
o profe#ie mitic! s! devin! o obliga#ie. C!pitane, dac! v! gândi#i mai
bine, oamenii au ajuns pe mare acolo fie prin propriile lor mijloace,
fie în cala navelor virukilor. $tiu c! pot p!r!si insula, îns! nu au
încercat. Am plecat din Nysant de o s!pt!mân! "i jum!tate, pe mare
calm!. S-ar fi putut salva deja "i singuri, dac! ar fi vrut. În loc de asta,
ei a"teapt! s! fie salva#i, iar dac! nu am fi plecat în expedi#ie "i nu ar
fi fost harta aceea, nici n-am fi ajuns pe aici vreodat!.
Anaeda zâmbi cu încetineal!.
— Punctul t!u de vedere a fost însu"it, îns! nu rezolv! problema
cu care se confrunt! ei. Nu-i putem lua cu noi, nici nu-i putem
trimite în nord, spre Nysant, cu una dintre navele noastre de baz!.
Dac! i-am lua la bord, echipajul i-ar considera piaz! rea. Ba chiar mai
r!u, ar putea fi purt!tori de boli "i, în cel mai bun caz, ar putea
mânca mai mult decât ne-am permite noi s! le oferim. Pe de alt!
parte, dac! i-am l!sa în urm!, ar face echipajul s! dea vina, pentru
270
orice nenorocire care ne-ar lovi, pe spiritele lor. Trebuie s!-i ajut
cumva. Ai vreo propunere?
Jorim f!cu un semn din cap.
— Am. N-am v!zut niciodat! o hait! de fenni în plin atac, îns!
s!tenii din Ummummorar povestesc adesea cum reu"esc ei s!-i #in!
la respect. Vom folosi unele dintre rezervele noastre "i cred c!
echipajul va în#elege.
Arunc! o privire spre cer.
— Cred c! avem destul timp pân! la asfin#it s! ne punem planul
în aplicare. C!pitane, dac! ordona#i Lupului furtunii s! intre în golful
Ethgi, cred c! rezolv!m problema în cel mai scurt timp.
Jorim a"tepta pe una dintre laturile insulei, la Archurko,
împreun! cu un grup de solda#i de pe Lupul furtunii. A"ezarea nu era
mai mult de o îngr!m!deal! de colibe de lut "i case alungite,
construite din bambusul local. Mai de mult, localnicii s!paser!
"an#uri "i ridicaser! linii de ap!rare, de"i se mai vedeau "i #epu"e noi
de bambus a"ezate acolo. N-ar fi fost îns! suficient nici m!car s!-i
încetineasc! pe fenni, din moment ce mul#i dintre ei puteau s!ri cu
u"urin#! pe coama oric!rei ridic!turi, îns! aspectul mândru al zidului
de protec#ie îi încuraja pe oameni.
Fusese de-a dreptul încântat când C!pitanul Gryst îi permisese s!
înso#easc! for#a expedi#ionar! debarcat! pe insul!. În vreme ce
solda#ii "i marinarii î"i vedeau de treburile lor, el discut! cu b!trânii
satului pentru a afla mai multe despre istoricul a"ez!rii. Nu-l
surprinse s! aud! c! starostele satului fusese "i preotul lui Quun,
Ursul. Adoratorii acestui zeu pre#uiau statornicia "i continuitatea mai
presus de toate, a"a c! erau lega#i prin tradi#ii de apari#ia ciclurilor.
Îns! mai multe lucruri îl surprinser!. Ceru s! i se arate "i i se
oferir! sortimente din pe"tii prin"i de ei. Îi recunoscu u"or, îns!
remarc! faptul c! erau mult mai pu#ine specii decât s-ar fi a"teptat.
Totalul variet!#ilor pe care le v!zu reprezentau o treime din ceea ce
se vindea la Nysant "i când întrebase de ce nu consumau "i al#i pe"ti,
curiozit!#ii sale i se r!spunse cu un simplu „este împotriva
rânduielilor noastre”.
271
 Vorbind cu mai mul#i localnici, descoperi c! multe alte lucruri
erau „împotriva rânduielilor”. S! se avânte dincolo de vederea insulei
constituia o înc!lcare a regulilor religioase. Producerea "i consumul
de b!uturi alcoolice erau interzise "i ele. Legile religioase nu
permiteau multe lucruri, dirijându-le foarte strict traiul spre ceea ce
era important "i le permitea supravie#uirea.
Jorim începu, încet, încet, s!-"i contureze o imagine în minte a
ceea ce se petrecuse aici de-a lungul vremurilor. Mica a"ezare conta
pe liderii s!i religio"i pentru îndrumare în momente de restri"te.
Unul sau mai mul#i preo#i interziceau unele lucruri. Se putea
întâmpla ca, într-un an cu recolt! proast!, s! interzic! fabricarea
berii. În acela"i fel, orice s!rb!toare la care b!rba#ii beau peste
m!sur! "i se înc!ierau putea aduce acela"i fel de interdic#ie. Cazurile
de intoxicare din pricina consum!rii unui anumit fel de pe"te putea
aduce interzicerea pescuirii lui, iar temerile privind pierderea unor
ambarca#iuni, pe vreme de furtun!, dac! navigau prea departe de sat,
ar fi putut aduce reglement!ri în acest sens.
În loc s! se extind! #i s! se dezvolte, a#a cum face orice societate,
aceasta s-a strâns în sine. Numai gândindu-se la a"a ceva, sim#i cum îl
treceau fiorii. Întreaga lui existen#!, chiar voca#ia familiei, era
dedicat! extinderii societ!#ii "i a orizonturilor sale. Mutarea
oamenilor de pe Ethgi nu numai c! era imposibil! din punct de
vedere logistic, dar i-ar fi distrus. Ar fi privit Nysantul drept un cuib
al deprav!rii "i viciilor, "i înclina el însu"i s! le dea dreptate, "i ar fugi
înapoi pe insul! cât de repede puteau.
Se l!sase întunericul, "i lini"tea se pogorî în jur, de se auzeau
pocnetul fl!c!rilor care ardeau pe tor#e "i fâlfâitul aripilor liliecilor
care zburau în noapte. To#i solda#ii r!m!seser! nemi"ca#i, cu ochii "i
urechile încordate. Briza le purta u"or mirosul înspre jungl!, dar mai
ducea "i alt iz.
Iar acel iz atr!gea fennii precum focul insectele.
Solda#ii "i marinarii nu fuseser! deloc încânta#i când butoaie
nenum!rate de bere de orez fuseser! înc!rcate în b!rci "i c!rate la
#!rm. S!tenii le purtaser! prin Archurko pân! la marginea junglei,
unde fur! îngropate pân! aproape de capac, apoi destupate. Jorim nu
avea nici o idee cât de mul#i puteau fi fennii, a"a c! aduseser!
272
dou!zeci de butoaie, iar participan#ii la expedi#ie îl jeliser! pe fiecare
de parc! ar fi fost o iubit! pierdut!.
Spera c! trucul cu berea de orez va func#iona, pentru c! în
Ummummorar ad!ugau mai multe feluri de fructe "i r!d!cini la
fermenta#ie, preg!tind sezonul principal al fennilor, cum îl numeau
ei. Dac! momentul trecea f!r! s! se fi întâmplat nimic, s!tenii
consumau amestecul, dedându-se unei orgii de b!utur! "i bucurie.
Îns! dac! se ar!ta pericolul, n!prasnica licoare era turnat! în troace
confec#ionate din bu"teni t!ia#i "i scobi#i.
La fel ca în legendele din Ummummorar, fennii din insul! se
apropiau pruden#i de alcool. Jorim de-abia dac!-l z!rea pe primul,
târându-se înspre cel mai apropiat butoi. De dimensiunile unui urs
mic, dar cu coad! lung! "i urechi mo#ate, î"i scufund! laba în berea
de orez "i apoi o linse. Mârâi "i încerc! s! ia mai mult, înainte de a se
apuca de buza butoiului cu ambele labe "i a-"i scufunda capul în
bere.
În mai pu#in timp decât le trebuir! stropilor s! se înal#e dup!
scufundarea fennului în bere, ceilal#i n!v!lir! din p!dure "i se
repezir! la b!utur!. Unii se aruncar! cu totul, al#ii se înghesuir! în
jurul butoaielor, cu boturile adânc scufundate, în vreme ce alte
exemplare s!reau "i se împingeau precum c!#elu"ii luptând pentru
sfârc de supt. Câ#iva se înc!ieraser! pentru a în"f!ca un butoi, apoi se
desprinser! din încle"tare, f!r! s! se fi r!nit, pentru a-i goni pe al#i
b!g!re#i departe de prada lor.
Aerul se umplu de zgomotul mu"c!turilor "i de mârâieli, urmate
de urlete prelungi, înc!rcate de jale. Când toat! zarva se stinse încet
"i fa#a rotund! a lunii se ridic! deasupra scenei, creaturile îmbl!nite,
cu bur#ile rotunjite, z!ceau pr!v!lite în jurul butoaielor, tres!rind "i
sfor!ind, altele cl!tinându-se pe picioare "i c!zând. Unii î"i
înghionteau tovar!"ii incon"tien#i, împungându-i s! se ridice în
picioare, îns! "i ace"tia cedar!, rând pe rând, b!uturii "i for#ei
gravita#iei.
La un moment dat C!pitanul Gryst consider! c! nu mai era nici
un pericol, iar oamenii de pe Lupul furtunii p!r!sir! liniile de ap!rare
"i se apropiar! de hoarda de bestii r!puse de alcool. Jorim se
asigurase c! se afla în fruntea tuturor "i ajunse primul. Fennii nu
273
începuser! înc! s! revin! la forma lor docil!, îns! nu mai p!reau
amenin#!tori. Îl cercet! pe cel mai apropiat, apoi altul, verificându-le
din#ii "i labele. Dup! ce examinase "ase dintre ei, se opri la cel de-al
treilea pe care-l inspectase.
Îl rostogoli pe tân!rul mascul pe burt!, apoi îl ridic! de ceaf!.
— Acesta va fi suficient, C!pitane.
Anaeda d!du din cap.
— Omorâ#i-i pe ceilal#i "i întoarce#i-v! la nav!.
Un sergent din Dragonii Marini se uit! la ea.
— V! cer iertare C!pitane...
— Da, sergente Solok?
— Uciderea lor este o treab! care provoac! sete, C!pitane.
B!rbatul zâmbi în timp ce oamenii lui se apucaser! s!-i
c!s!peasc! pe fennii adormi#i.
— Ar fi p!cat s! risipim ce-a mai r!mas din bere.
274
32
Ziua a 4-a,!Luna!#obolanului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Telarunde, Solaeth
Dac! situa#ia peste care au dat în or!"elul Telarunde nu ar fi fost
atât de încordat!, Moraven Tolo ar fi izbucnit în râs. Îns! felul în care
se prezenta, necesita temperarea lui Ciras. Tyressa avu bunul-sim# de
a se uita spre el înainte de a decide s! fac! ceva. Keles Anturasi se
mul#umi s! struneasc! bidiviul, oprindu-l, apoi arunc! o privire prin
pia#a ora"ului, încercând s!-"i limpezeasc! mintea de cea#a în care se
pierdea uneori.
Deplasarea de la Asath pân! pe coasta M!rii Întunecate se
desf!"urase rapid. Hot!râser! s! evite Gria, a"a c! Moraven îi
condusese spre nord-est, într-un golf unde-"i vindeau ni"te
contrabandi"ti m!rfurile. Trafican#ii nu f!ceau mofturi "i le acceptar!
caii drept plat! provizorie pentru trecerea lor. Îi transportau adesea
pe xidantzu "i nu-i deranja s! aib! unul care s! le r!mân! îndatorat.
Moraven se mai folosise de aceast! familie "i înainte, descoperind c!
una dintre virtu#ile lor era faptul c! nu prea aveau #inere de minte,
re#inându-i numai pe prietenii foarte buni.
Trecerea spre Eoloth decurse repede "i neobi"nuit de lipsit! de
probleme. Nu d!dur! cu ochii de pira#i, iar vremea se ab#inuse de la
ciud!#enii. Mâncarea servit!, foarte s!rat! "i rece, îi f!cuse s!-"i
doreasc! ra#iile râncede de pe Dracul-de-mare, îns! dup! trei zile
debarcar! de pe nav!, intrând în cel mai mare ora" din Solaeth.
Casele din Eoloth aveau câte dou!, trei etaje, în pofida faptului c!
erau construite din c!r!mizi de lut, tencuite apoi "i v!ruite. Locuitorii
se "i mândreau cu casele lor "i le decorau frecvent cu citate scrise cu
vopsea str!lucitoare, inscrip#ionate în jurul u"ilor "i geamurilor, sau
le ornau cu ieder! pictat!, care nu ar fi putut supravie#ui într-un
climat rece "i uscat. Cu cât erau mai str!lucitoare culorile "i mai
exotice imaginile pictate, cu atât mai boga#i proprietarii, de"i nici
275
Keles "i nici Ciras nu prea d!deau doi bani pe ceea ce însemna
chiverniseal! pentru eolothieni.
Ei doi aveau în comun multe lucruri, dobândite prin faptul c!
avuseser! parte de o via#! privilegiat! din primii ani. Ciras r!mânea
foarte precis în ac#iuni "i ritualuri. Continuase s!-"i p!streze bunele
maniere, chiar dac! era n!du"it, obosit "i fl!mând, st!ri devenite o
constant! în compartimentele înghesuite "i umede ale navei.
Moraven îi admira înc!p!#ânarea "i refuzul de a face compromisuri,
dac! acestea nu reprezentau un avantaj tactic.
La fel, Keles descoperi c! problemele erau cople"itoare, dar
înfrunt! totul cu bravur! "i f!cu tot ce-i st!tea în putin#!. Moraven
fusese l!sat s! cread! c! era de"tept, îns! tân!rul comisese o serie de
gre"eli. Nu erau grave, îns! erau cam dup! acela"i calapod. O bun!
parte din timp p!rea înce#o"at, iar timp de mai multe zile se plânsese
de dureri de cap la trezire, de parc! "i-ar fi petrecut nop#ile de
dinainte bând vârtos.
Tyressa îl intriga pe Moraven, pentru c! avea o disciplin! care-i
sfida vârsta, fusese în mod clar bine antrenat!, îns! era foarte
doritoare s!-i asculte p!rerile despre cum "i-ar putea îndeplini
misiunea. De obicei, r!zboinicii unei na#iuni sau asocia#i unei case
nobiliare, îi priveau de sus pe xidantzu, considerându-i prea
independen#i pentru a putea fi angaja#i. Tyressa p!rea c! ignora toate
astea, în afar! de circumstan#ele în care siguran#a lui Keles ar fi fost
în pericol.
Odat! ce trecuser! de Gria, Tyressa deschise ordinele sigilate pe
care le purta. Îi întinse mesajul lui Moraven, apoi parcurse celelalte
documente. Dup! o a doua lecturare, i le d!du lui Keles. El le citi, se
încrunt! "i se sprijini cu spatele de bordajul ambarca#iunii.
— Va fi foarte greu.
Moraven zâmbise.
— Valabil pentru orice misiune de aici. Face doar ca totul s! fie "i
mai ciudat.
Mesajul Prin#ului extinsese misiunea lui Keles, prin ad!ugarea a
dou! sarcini suplimentare. Prima era s!-l ajute pe Moraven s!
depisteze posibile ascunz!tori de arme de dinaintea Urgiei. Urma s!
fac! h!r#i detaliate ale localiz!rii lor "i s! nu comunice informa#iile
276
nim!nui, nici m!car bunicului s!u. Ultima precizare îl b!gase în
cea#!, îns! fusese de acord "i cu asta, notând c! „înseamn! c! va
trebui s!-i oferim mult mai multe lucruri, s! nu înceap! s! le caute
el”.
Al doilea lucru pe care i-l ceruse Prin#ul era s! dea o mân! de
ajutor la g!sirea lui Borosan Gryst. $tia cine era "i se însufle#ise la
ideea c! l-ar putea întâlni, începuse s! explice pu#in despre ce-ar fi
putut avea Gryst, apoi t!cu. To#i cei din grup remarcar! re#inerea lui
în a deschide subiectul, îns! nim!nui nu-i mai p!sa, pentru c!, f!r!
îndoial!, î"i d!duser! seama c! s-ar l!muri pe deplin dac! l-ar g!si
vreodat! pe Gryst.
Mesajul pentru Moraven, scris de Prin# însu"i, fusese sigilat
separat de restul documentelor.
„Gryst este cel mai important, restul nu conteaz!.” Moraven citise
mesajul "i-l arsese, spunând:
— Prin#ul ne ureaz! mult noroc. Am s!-i las pe zei s! deslu"easc!
mesajul s!u în fum "i ne vor ajuta pe drum.
Ceilal#i în#eleseser! c! nu-i putea l!sa s! citeasc! "i ei mesajul.
Nu-i pl!cea deloc faptul c! Prin#ul Cyron le dirija eforturile în g!sirea
unui singur om, îns! conduc!torii puneau întotdeauna pe primul
plan problemele lor. Implica#iile din mesaj nu fuseser! deloc subtile:
ceilal#i puteau muri în orice fel, dar Borosan Gryst trebuia adus la
Moriande.
Moraven sim#i fiori alunecându-i pe "ira spin!rii. Mai trecuse,
odat!, printr-un moment când privise via#a celorlal#i cu o asemenea
nep!sare "i fusese bucuros c! totul se schimbase pân! la urm!.
Uciderea b!rba#ilor la Asath fusese necesar! datorit! faptului c!
supravie#uitorii ar fi chemat ajutoare. Puteau fi urm!ri#i pân! în
Solaeth, sau, mai degrab!, ar fi atras o aten#ie nedorit! asupra lor.
Moartea celor din Asath de-abia dac! merit! pomenit! Prin"ului.
Moraven ar fi vrut ca Cyron s! aib! ocazia s! vad! adev!rata valoare a
vie#ii individului, îns! se îndoia c! ar fi avut vreo importan#! pentru
el. Amploarea problemelor pe care le avea Prin#ul "i faptul c!
mini"trii îl izolaser! de s!lb!ticia realit!#ilor vie#ii însemnau c! n-ar fi
putut avea niciodat! aceast! "ans!. Era p!cat, îns! mai putea fi "i
277
singura cale prin care Prin#ul s-ar fi putut achita de responsabilit!#ile
fa#! de #ar!.
Moraven se gândea la asta "i la multe altele pe când galopau pe
drum. Mul"umesc zeilor c! nu m-au adus în acelea#i restri#ti. Tocmai
când î"i spuse asta, cronc!nitul strident al unei ciori r!sun!
batjocoritor.
Solaeth fusese dintotdeauna o provincie de grani#!, f!r! s! fac!
niciodat! parte cu adev!rat din Imperiu. În arhitectura cl!dirilor sau
în p!ienjeni"ul de alei "i drumuri care str!b!teau ora"ul se vedeau
foarte pu#ine influen#e imperiale. C!peteniile militare împ!r#iser!
demult #ara, de"i î"i trimiteau reprezentan#ii într-un consiliu de
conducere la Eoloth, men#inând aparen#a unei na#iuni "i a domniei
înaltului Guvernator de acolo.
Indiciul cel mai frapant al desp!r#irii de influen#a Imperiului era
omniprezen#a dispozitivelor create de gyanri. Moraven mai v!zuse
luminile albastre care ardeau în noapte "i în alte ora"e mai mari "i
"tia c! sunt foarte costisitoare, îns! aici acelea"i lumini albastre
sclipeau pe bro"e sau pe mânerele s!biilor decorative. Nu avea nici o
îndoial! c! luminile nu vor dura foarte mult, pentru c! thaumston
pentru alimentarea lor se g!sea cu dificultate, îns! ace"ti oameni
foloseau ca simple ornamente lucruri la care cei mai ale"i oameni din
Moriande nici m!car nu visau.
Cantitatea imens! de produse gyanri deschise imediat o discu#ie.
Moraven "i ceilal#i nu aveau nici un fel de probleme s!-"i afi"eze
surprinderea fa#! de ceea ce vedeau. Cu grij!, putur! s! abat! turnura
discu#iei spre Gryst, iar dup! o zi reu"ir! s-o orienteze în direc#ia
cuvenit!. Plecând din Eoloth, #inur! aproape numai nordul,
îndreptându-se spre or!"elul Telarunde.
Cei de aici trimiseser! oameni în capital! dup! ajutor. Localitatea
se întindea la picioarele unui munte unde str!juiau ruinele unei vechi
citadele. O dihanie, despre care se spunea c! provenea din Ixae Yllae,
se oplo"ise printre ruine "i vâna adesea vaci, capre "i oi, ba chiar "i
câte un p!stor. Vara uscat! p!rea s!-i fi oferit condi#ii ideale "i ataca
mai feroce decât înainte. Localnicii se temeau c! era perioada de
hran! a creaturii.
278
Dup! ce-"i înc!rcase într-o c!ru#! inven#iile gyanri, Borosan Gryst
plecase s! distrug! bestia. Se spunea c! oricum era în drum spre
Dolosan "i c! fusese încântat s! dea o mân! de ajutor. Plecase înso#it
de reprezentan#ii or!"ene"ti "i to#i din Eoloth care le povestiser!
t!r!"enia erau siguri c! finalul nu va fi unul de balad!, când toat!
lumea tr!ie"te fericit! pân! la adânci b!trâne#i.
Cât de adev!rate le-au fost prezicerile. Moraven zâmbi, în pofida a
ceea ce sim#ea, privindu-i pe localnici lucrând cu sârg în pia#a
ora"ului. Adunau gr!mezi de vreascuri, balo#i de paie, chiar "i o pies!
rupt! de mobilier, pe care o puneau în vârf. Morm!iau în timp ce
munceau, izbucnind uneori în accese de furie s!lbatic!, urmate de o
t!cere tulburat! doar de murmure aprobatoare.
În centrul acestui morman, legat de un stâlp gros, cu funii
puternice, z!cea Borosan Gryst. Cel pu#in, lui Moraven a"a i se p!ru,
c! era Gryst, dup! p!rul castaniu-ro"cat "i ochii bicolori, albastru "i
c!prui. Nu-i fusese descris ca fiind prea înalt, iar funiile, de"i erau
bine strânse în jurul lui, l!sau s! i se vad! burdihanul. Se potrivea
atât de bine cu descrierea, încât Moraven era sigur c!-l identificase,
iar când b!rbatul începu s! vorbeasc!, orice îndoial! îi pieri.
Fiecare cuvânt al s!u mustea de exasperare.
— Nu, nu, de ce nu m! asculta#i? Gr!mezile de vreascuri ar trebui
s! fie mai aproape de rug "i orientate în sus. Pune#i-le la genunchii
mei. V!paia se aprinde sub ele. Lua#i de acolo buc!#ile alea mari, ard
mai greu, e numai lemn tare. Vor arde încet. Trebuie lemn mai
moale, s! ard! mai puternic. Asculta#i-m!& Vre#i un foc eficient sau
nu?
R!spunsul mul#imii ar!ta c! dorin#ele oamenilor erau total opuse.
Perora#iile sale îi f!cur! s! lucreze cu "i mai mult! râvn!, a"ezând
lemnele "i mai sus, tot la voia întâmpl!rii. Indiferent cu cât! ardoare
i-ar fi rugat, refuzau s!-i acorde orice aten#ie.
— Cru#!-#i for#ele, ca s! po#i s! urli, smintitule& strig! un b!rbat.
— V-am spus c! ar fi trebuit s!-i pune#i întâi un c!lu" la gur!, se
b!g! un altul.
Moraven î"i îmboldi calul înainte "i ridic! vocea:
— Oameni buni din Telarunde, tovar!"ii mei "i cu mine suntem
curio"i. Ce face#i acolo?
279
 — Încropesc un rug total ineficient. Le va lua o or! s! fac! treab!
de zece minute, cu mult mai pu#in lemn irosit.
Spadasinul ridic! mâna.
— Dac! nu v! este cu sup!rare, Maestre Gryst, v! în#eleg ideile.
Dorin#a mea este de a afla cum a#i ajuns s!-i sf!tui#i pe oamenii de-
aici cum s! ridice un rug.
Un b!rbat mai vârstnic, cel care amintise necesitatea c!lu"ului, îi
arunc! o c!ut!tur! lui Moraven.
— Am s!-#i spun eu, bucuros. A venit "i a spus c! a ucis monstrul
din mun#i. A pus un lucru aici, altul dincolo, pân! le-a împr!"tiat
peste tot, apoi le-a adunat în ceva rotund, ca un ceaun. L-a îndreptat
spre fort!rea#! "i l-a trimis într-acolo, ca pe un câine gonind dup!
vulpe. Ne-a zis c! este suficient, iar noi am s!rb!torit.
Ar!t! spre o cas! alungit!, spre marginea de nord a ora"ului.
Col#ul dinspre miaz!noapte al acoperi"ului de paie lipsea, iar
Moraven ghici c! la fel "i mare parte din peretele din spate.
— St!team aici, mul#umindu-i "i pream!rind zeii pentru norocul
nostru, când monstrul a venit "i a spart casa lung!. A apucat trei
b!rba#i în toat! puterea, nu #âncii de pe câmp, "i i-a dus la vizuin!.
Acum spune c! va mai trebui s! treac! ceva timp, "i i-am oferit
destul, dar a fost hot!rât un r!gaz, iar acum preg!tim focul.
Moraven cl!tin! din cap.
— Eu n-a" aprinde înc! rugul, dac! a" fi în locul vostru, pentru c!
Borosan Gryst nu v-a în"elat.
Fa#a b!trânului se încrunt! încet.
— Nu e"ti de pe aici "i nu ne place s! fim tra"i pe sfoar! de str!ini.
Am fost p!c!li#i o dat!. Vorbe"te deslu"it. S! "tii c! avem lemn
destul.
Spadasinul îi pironi cu o privire t!ioas! pe Gryst, reu"ind s!-l
amu#easc!.
— Dispozitivul pe care l-a folosit lucreaz! în multe feluri. S-a dus
la fort!rea#!. A g!sit bestia. $i-a dat seama c! bestia este mai mult
decât poate dovedi el, a"a c! mi-a trimis un mesaj. Am venit
împreun! cu tovar!"ii mei s! termin!m treaba.
Localnicii strân"i în jurul b!trânului priveau, pe când el "ov!ia
între a-i da dreptate sau nu. Frânturi de emo#ii i se oglindeau pe chip
280
"i, pentru o clip!, Moraven crezu c! reu"ise. Apoi expresia b!trânului
se întunec! "i deschise gura.
Nu ajunse s! scoat! nici un cuvânt, deoarece Keles Anturasi s!ri
din "a "i ar!t! spre fort!rea#!.
— F!r! nici o îndoial!, asta-i Cetatea Xoncyr. Este a"a cum spune
cel!lalt. Acolo-i sora lui.
B!trânul clipi nedumerit.
— Care cel!lalt?
Tyressa c!l!ri pân! la ei "i se l!s! în fa#!.
— Cealalt! creatur! pe care am distrus-o. Borosan este cerceta"ul
nostru. Doar nu v! închipui#i c! am venit f!r! un cerceta", nu?
Ajungeam mai repede, îns! cel!lalt era fratele ei mai mare, iar
mireasa lui tocmai amenajase un cuib cu câteva zeci de ou!, a"a c!
amândoi erau foarte aprigi.
S!tenii începur! s! "u"oteasc! între ei, îns! b!trânul refuza s! se
lase prostit.
— Voi nu ar!ta#i de parc! a#i fi dat vreo lupt!.
Ciras gr!i cu blânde#e:
— Nu lupta ne-a întârziat pe drum, ci îngrop!ciunea pe care am
s!vâr"it-o pentru cei cinci tovar!"i ai no"tri care au pierit. La început
am fost nou!.
Invocarea num!rului nou! avu efectul dorit. Câ#iva dintre cei
prezen#i îl traser! pe b!trân, iar al#ii începur! s! desfac! rugul. Unul
se apuc! s!-l întrebe pe Borosan dac! exista vreo cale eficient! de a
înl!tura lemnul, "i el îi oferi încântat toate sfaturile de care avea
nevoie.
Moraven privi spre conduc!torul satului.
— Dac! ne ar!ta#i distrugerile f!cute "i ne l!sa#i s! discut!m cu
tovar!"ul nostru, atunci poate vom hot!rî cum s! proced!m.
— Da, bineîn#eles.
B!trânul î"i ridic! mâinile.
— A"tepta#i aici, voi preg!ti totul.
Dup! ce b!trânul disp!ru în fug!, Keles se apropie "i privi în sus.
— Îl lu!m pe Gryst "i plec!m, da?
Moraven cl!tin! din cap.
— Am cump!rat libertatea Maestrului Gryst cu o promisiune.
281
 Keles c!sc! ochii.
— Glume"ti, nu-i a"a? Ai de gând s! urci acolo "i s! omori "tiu eu 33
ce monstru? Ziua a 5-a, Luna!#obolanului,!Anul!Câinelui
— Eu? Nu. Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
— E reconfortant s! aud asta, se lini"ti cartograful "i zâmbi. Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
— Nu, nu am de gând s! m! ocup doar eu, continu! Moraven cu Al 736-lea an de la Urgie
un surâs. Ci noi to"i. Wentotekun, Moriande, Nalenyr

Prin#ul Cyron "edea pe tron, îngreunat din nou de robele

sufocante ale rangului. Între el "i pragul u"ii era întins un covor ro"u,
tivit cu purpuriu, îns! doar atât de lat cât s! permit! unui singur om
s! p!"easc! pe el. Între marginile sale "i "irul de stâlpi era un spa#iu
acoperit cu lemn deschis la culoare, motiv pentru care celor doi
mini"tri care îngenuncheaser! de-o parte "i de alta a sa li se îng!duia
s! r!mân! în centrul înc!perii. Dac! vreunul dintre ei sau numai
robele lor ar fi atins covorul, ar fi putut porunci s! fie omorâ#i.
Nu-i veni deloc s! zâmbeasc!, amintindu-"i povestea unui
împ!rat care examinase roba unui ministru hr!p!re#, pe care-l ura, în
c!utarea unor scame purpurii. C! fuseser! sau nu puse chiar de
împ!rat între firele periei folosite atunci nu "tia nimeni. Cyron se
îndoia c! se va osteni într-o bun! zi s! scape în acest fel de vreo
pacoste de la Curte, îns! fusese tentat s! procedeze a"a de câteva ori.
Ministrul Armoniei, Pelut Vniel, îngenunche la dreapta. Potrivit
descenden#ei "i rangului, roba sa albastr! avea dragoni broda#i cu
migal! pe spate "i piept, fiecare tivit cu purpuriu. Vniel nu era cel mai
important ministru, dar se ridicase într-o func#ie important! în
cadrul Armoniei folosindu-se de "iretlicuri "i îndr!znind rareori s!-l
contrazic! pe Prin# în chestiunea importan#ei formei fa#! de fond.
Oricum, întrevederea era una dintre aceste ocazii, "i furia lui Cyron
cre"tea încet "i sigur.
De partea cealalt! îngenunchease Ministrul Rela#iilor Externe din
Helosunde, Koir Yoram. Mai tân!r "i decât Prin#ul, Koir avea firea
aprig! a unui refugiat care nu voia altceva decât eliberarea patriei "i
refacerea na#iunii. Fervoarea acestei dorin#e îl l!sase prad!
tremur!turilor ori de câte ori i se d!deau ve"ti pe care ar fi preferat s!
nu le fi auzit. De la Festival încoace se întâmplaser! multe lucruri
282 283
care nu-i pl!cuser! deloc "i, Cyron era sigur, atât îl sâcâise pe
Maestrul s!u pân! ob#inuse permisiunea s! se adreseze tronului.
Pelut fusese intermediarul irit!rii, explicându-i lui Cyron cum
st!teau lucrurile, mai pu#in ca s!-"i dezv!luie adev!ratele sale
sentimente "i mai mult ca s!-i dovedeasc! de ce audien#a era
necesar!. Birocra#ii d!deau dovad! de un patriotism ciudat, pentru c!
luptau în primul rând s! protejeze structurile care le asigurau pozi#ia
"i mai pu#in s! apere na#iunea împotriva jefuirii sau atacurilor.
Solicitarea unei audien#e de c!tre Koir survenise mult prea repede "i
la un nivel prea înalt, pentru a putea fi tolerat!.
Cyron aprobase, în cele din urm!, audien#a, fiindu-i util!. Era mai
mult decât bucuros s! finan#eze opera#iunile militare helosundiene,
preferând s! se verse sângele mercenarilor decât al poporului s!u.
Problema era c! mercenarii nu se considerau ni"te simplii lefegii. De
fapt, erau convin"i c! sunt o na#iune "i c! aveau un cuvânt de spus în
ceea ce-i privea. Mai mult chiar, se considerau alia#i cu drepturi egale
ai Nalenyrului, nu s!r!ntoci cer"ind ni"te gr!un#e, fiind îndrept!#i#i
s!-l consilieze pe Prin# "i s!-"i dea cu p!rerea asupra oric!rei decizii
politice care-i afecta.
Palmele lui Pelut Vniel erau lipite de coapse.
— Vei afla, Ministre, c! nu am inten#ionat niciodat! s! ascundem
de voi vestea livr!rii de orez pentru Deseirion. Subordona#ii dumitale
au primit rapoartele necesare. Ne cerem scuze c! învelitoarea lor
inadecvat! a ascuns adev!rata lor natur!, f!când s! fie ignorate. Noi
rapoarte, actualizate, au fost deja trimise, învelite adecvat "i purtând
sigiliul meu.
Koir se adânci într-o plec!ciune. Pe roba lui verde erau broda#i
câini aurii, îns! nimic nu indica faptul c! vie#uiau pe spinarea
dragonului nalenian. %i s! mai crezi c! scamele purpurii ar putea
str!luci pe aceste m!t!suri de smarald.
Koir se înve"mântase pentru a-"i manifesta lipsa de respect, "tiau
to#i trei, îns! mai "tiau c! a fi informat "i a reac#iona era o victorie
pentru el.
— Ministrule, aten#ia dumitale pentru detalii ne încânt!.
Problema care ne preocup! este acest ajutor acordat du"manului
nostru comun, într-un moment când el este cel mai vulnerabil.
284
Pentru prima oar! într-o enead! suntem în m!sur! s!-l izgonim din
Helosunde. Grânele îi vor face pe solda#ii s!i mai puternici. În acela"i
timp, a#i încetinit livr!rile c!tre noi. Nu în#elegem aceast! strategie.
Cyron î"i controla respira#ia cu grij!. Helosundienii înc! mai
trebuiau s! cad! de acord asupra mo"tenitorului ultimului lor Prin#,
al c!rui singur talent, din câte se constatase, fusese s! toarne copii
oric!rei femei în afar! de nevast!-sa. %i când te gânde#ti c! m-am
întâlnit cu v!duva lui #i am g!sit-o atât de dezgust!toare, încât mai
degrab! m-a# c!lug!ri decât s! stau cu ea. Birocra#ii formaser! un
comitet pentru a decide care dintre bastarzii Prin#ului s-ar cuveni s!
conduc! Helosunde, dar "i cum s!-"i men#in! func#iile "i s!
neutralizeze orice preten#ii la tron din partea v!duvei. Acest lucru o
învenina "i mai mult, iar un mariaj politic cu ea devenise ceva de
neconceput pentru Cyron.
Ministrul de Stat nalenian rosti cu glas sc!zut:
— Transporturile de grâne nu sunt pentru trupele deseiene. Ele
sunt menite civililor.
— Dar ar trebui s! "ti#i c! Pyrust ia de la gura oamenilor "i
hr!ne"te trupele.
— Desigur. Ne-am asumat riscul s! se întâmple a"a. Orezul lor
f!r! culoare umple burdihanul trupelor sale, în vreme ce orezul
nostru auriu este livrat civililor. Crezi c! ei nu "tiu de unde-l primesc?
$tiu "i cui s! mul#umeasc!, atunci când b!trânii "i copiii lor vor
supravie#ui. Vor considera Nalenyrul un t!râm bogat.
— $i-i va face s! i se al!ture lui Pyrust, când le va porunci s!
înainteze spre sud. Vor trece prin Helosunde, ca s! ajung! aici. Nu-i
putem opri, pentru c! r!zboinicii no"tri sunt nevolnici. Cererile
noastre au fost foarte rezonabile.
Pelut d!du gânditor din cap.
— Da, rezonabile, îns! pentru ofensiv!, nu pentru ap!rare.
Pl!nui#i un atac asupra Meleswinului.
Lui Koir îi tremura buza de jos, tr!dându-i surprinderea, atât fa#!
de informa#ia de care dispunea Pelut, cât "i fa#! de franche#ea cu care
o dezv!luise. Prin tradi#ie, s-ar fi cuvenit s! treac! mai mult timp
pân! ce Pelut s! desprind! strat dup! strat de motive "i s! ajung! la
285
dorin#a lui Koir de a-i respinge pe deseieni dincolo de cel de-al treilea
ora" ca m!rime din Helosunde.
— Agen#ii no"tri au aflat c!, drept r!spuns la presiunile f!cute
asupra lui de c!tre Prin#ul Cyron, Pyrust "i-a retras trupele din
Meleswin. Avem de gând s! recuper!m ora"ul, eliberându-ne
cet!#enii.
Cyron "tia c! era o minciun!. Meleswin se întinsese cu mult!
vreme în urm! pân! la ora"ul deseian geam!n, pe malul nordic al
Râului Negru. De la ocuparea sa, popula#ia helosundian! fusese
izgonit!, iar conduc!torii deseieni îi aduseser! acolo pe oamenii lor.
Acum, Meleswin era mai mult un ora" deseian, decât unul
helosundian. Orice cucerire a lui s-ar fi terminat cu o v!rsare de
sânge fa#! de care Pyrust n-ar fi putut face altceva decât s! r!spund!.
— Ministrule Yoram, curtea a studiat aceast! situa#ie pe cât de
mult a fost posibil.
Pelut î"i împreun! mâinile.
— Se crede c! orice atac împotriva Meleswinului ar fi o solu#ie
nerecomandat!. Nu putem sprijini a"a ceva.
Koir nu f!cu nici un efort de a-"i înfrâna furia.
— Vre#i s! spune#i c! nu ve#i permite.
— Sunt doar cuvintele dumitale. Ale mele au fost alese cu grij!,
pentru a exprima ceea ce trebuie.
— A" putea s!-i reamintesc ministrului c! Helosunde este un stat
suveran, îndrept!#it s! se apere "i cu toate drepturile de a-"i urma
propriile interese? Recâ"tigarea prerogativelor sale asupra teritoriului
însu"it de invadatorii lacomi este doar una dintre c!ile noastre de
ap!rare. Totodat!, cu cât suntem mai puternici, cu atât scade
amenin#area deseian! asupra voastr!.
Cu un gest din încheietur!, Cyron deschise evantaiul din mâna
dreapt!. Un dragon auriu, pe fond purpuriu, se întinse pe semiluna
evantaiului ascunzându-i fa#a de la ochi în jos.
— Iar Maestrul a gr!it: „Câinele care a"teapt! comenzile
st!pânului s!u este r!spl!tit. L!tr!turile nevolnice z!mislesc numai
nemul#umiri.”
Kir în#epeni pe dat!, dar Pelut reu"i s!-"i mascheze "ocul. Dac!
întrevederea s-ar fi desf!"urat cum se cuvenea, Cyron nu ar fi spus
286
nimic, r!mânând impasibil "i neclintit, pe întreaga durat!.
Ascunzându-se în spatele evantaiului, d!duse semn c! nu voia s! fie
remarcat. De"i auziser! citatul urmyrian, manierele de la curte le
cereau s! pretind! c! nu gl!suise deloc. În acela"i timp, erau nevoi#i
s!-i acorde întreaga aten#ie.
Ochii alba"tri ai helosundianului sc!p!rau de furie, îns! nu spuse
nimic pân! când Cyron nu închise evantaiul.
— Helasunde consider! c! datoria sa fa#! de Nalenyr este una
sacr!, precum cea pentru propriii s!i cet!#eni. Nu am uitat multele
daruri trimise de poporul nalenian. Suntem gata s! ne punem între
nobilul popor nalenian "i s!lbaticii deseieni, precum g!rzile keru,
care se interpun între Prin#ul Cyron "i du"mani.
Pelut î"i îng!dui s!-"i închid! ochii pe jum!tate.
— Nalenyr nu va interzice niciodat! Helosundului orice ac#iuni
pe care Prin#ul s!u le va crede necesare, dar aceast! chestiune a
Maleswinului este una care pretinde o maxim! pruden#! "i
deliberare.
Sc!p!rarea ochilor lui Koir îi tr!da gândurile. Pelut îi spusese c!
Nalenyr va sus#ine orice decizie a unui prin# helosundian. Aceasta ar
obliga birocra#ia s! ajung! la o decizie privind mo"tenitorul rangului
princiar, înainte de a putea autoriza vreun atac. Ciorov!ielile asupra
mo"tenitorului vor dura luni de zile, dac! nu cumva ani, iar
necesitatea atacului va disp!rea.
Ori asta, ori totul va decurge pripit #i se va termina cu un dezastru.
Cyron î"i înfrân! dorin#a de a cl!tina din cap. Dac! în locul lui ar
fi fost Pyrust, acesta ar fi erupt de pe tron "i ar fi "ters insolen#a lui
Koir. Probabil omorându-l. De"i o lovitur!, dou! ar fi fost
satisf!c!toare, Cyron i-ar fi mituit mai degrab! pe Koir "i pe mini"tri
s! nu fac! nimic. Din nefericire, i-ar lua aurul, apoi l-ar folosi s!-"i
finan#eze planurile, conspirând în acela"i timp cu propriii s!i mini"tri
s! p!streze secretul asupra rezultatelor dezastruoase.
Koir f!cu o plec!ciune, dar nu destul de adânc! pentru ca fruntea
s!-i ating! covorul.
— În#elepciunea "i prietenia dragonului sunt cele mai nepre#uite
comori ale poporului helosundian. M! voi retrage acum, s! le
287
împ!rt!"esc asta "i celorlal#i lideri ai no"tri. Fie ca Puterea lui Nou!
s! continue s! fericeasc! Dinastia Komyr.
Ministrul helosundian se ridic! "i se retrase din înc!pere. Pelut îl
privi plecând. Apoi se întoarse spre Cyron "i f!cu o plec!ciune.
— Se duce acolo unde dorim noi.
Cyron pufni.
— Hot!rât s! nu fac! nimic, ori gr!bindu-se pe un drum care-i va
aduce "i mai multe probleme? Meleswin este un dezastru în devenire.
Dac! nu pot vedea c! este o capcan! a deseienilor, sunt pro"ti.
N!d!jduiesc, doar, ca însu"i Koir s! fie în fruntea hoardei când vor
intra în ora".
— Pu#in probabil, Alte#!.
— $tiu, înseamn! c! numai cei bravi dintre ei vor pieri, în timp ce
idio#ii r!mân.
Cyron zvâcni din încheietur!, deschizându-"i din nou evantaiul "i
retezând orice "ans! de continuare a discu#iei.
— Un dragon nu plânge din dezgust, ci pentru curajul risipit f!r!
noim!.
288
34
Ziua a 5-a, Luna!#obolanului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, pe!M$rile!Sudului
Dup! nici o s!pt!mân! de la plecarea din Archurko, Jorim î"i
d!duse seama c! înv!#ase mult mai multe despre semin#ia fennych
decât din orice alt! surs! din lume, cel pu#in cele omene"ti. Nu avea
nici o îndoial! c! virukii "tiau mult mai multe despre ei, îns! nu
putea s! se a"tepte ca rapoartele lor s! fie nep!rtinitoare. Examinase
creatura cu mare aten#ie, men#inând-o constant în preajma sa în
primele trei zile, apoi l!sând-o s! r!t!ceasc! f!r! el, odat! ce
C!pitanul Gryst se convinsese c! nu va provoca nici un dezastru.
Jorim mai întâlnise tot felul de viet!#i, precum "opârla-curcubeu,
capabil! s!-"i schimbe culoarea pentru a se potrivi cu mediul
ambiant. Fennii p!reau s!-"i poat! modifica înf!#i"area "i chiar
personalitatea. Izola#i de specie, fennii începeau imediat s! se
adapteze vie#ii în preajma oamenilor. Exemplarul s!u luase propor#ii
apropiate de cele umane, de"i capul, ochii "i urechile r!m!seser!
mari. De fapt, potrivit m!sur!torilor f!cute de Jorim, capul s!u,
orbitele, ochii crescuser!, de fapt.
Îi explicase toate astea lui Iesol într-un mod cât se putea de
simplu:
— Prezint! un anumit grad de neotenie, se adapteaz! dup!
modelul copilului, pentru c! aceast! form! invoc! instinctele noastre
protectoare cele mai acute.
— Dar nu avem copii la bord.
— Asta-i adev!rat, îns! capul supradimensionat "i ochii mari sunt
caracteristici comune puilor multor specii.
Jorim d!du din cap când fennul s!ri de pe vine la un cap!t de
frânghie, balansat în joac! de un marinar.
289
 — De asemenea, comportamentul juc!u" este "i el comun. Încet,
încet, se adapteaz! social în felul în care o fac oamenii, iar fiind iste#
încearc! s! capteze aten#ia, evit! s! fie lovit "i este hr!nit.
Îns! comportamentul s!u dep!"ea sfera imitativului, pentru c!,
destul de repede, fennul începu s! vorbeasc!. Dovedi o abilitate
extraordinar! pentru deosebirea "i filtrarea sunetelor, iar Jorim se
gândi c! putea fi unul dintre motivele pentru care urechile se
m!riser!, chiar dac! nu erau, în mod vizibil, omene"ti. Sintaxa i se
p!rea irelevant!, îns! î"i dezvolt! o dorin#! insa#iabil! de a cunoa"te
„numa” fiec!ruia "i a tuturor lucrurilor. Cuvintele „Jrima numa”,
urmate de sunetul labei b!tând în ceva, devenir! atât de comune,
încât Jorim se trezi r!spunzând "i în somn.
Înv!#area limbajului era, în mod clar, o abilitate adaptiv!, iar
faptul c! fennul era capabil s! al!ture în#eles unor cuvinte mai
degrab! abstracte oferi o dovad! important! a nivelului s!u de
inteligen#!. Dup! mai multe zile, fennul î"i oferise propria sa „numa”
prin b!taia în piept "i anun#ând „Shimik”. Adesea, morm!ia pentru el
într-o limb! melodioas!, îns! rezist! oric!ror încerc!ri ale lui Jorim
de a schimba vreo vorb!.
Shimik înv!#a foarte repede ce comportament era permis "i ce nu,
precum trezirea oamenilor dintr-un somn adânc sau deranjarea lor
când lucrau. Altfel, î"i însu"ea limbajul celor de pe pun#ile de jos "i-l
încorpora în vocabularul s!u. În acest fel, tot ce era defect sau r!u
deveni „dreu”. Fiind capabil s! provoace râsul, fennul era r!spl!tit
imediat, a"a c! deveni un fel de clovn, de"i renun#a imediat la
bufonerii când i se al!tura lui Jorim în cabin!, "i era nevoie de lini"te
ca s! fac! m!sur!tori, s! înregistreze datele sau s! comunice cu Qiro.
În pofida faptului c! avusese la dispozi#ie mai pu#in de o
s!pt!mân! s!-l studieze pe Shimik, Jorim ajunse la unele concluzii
despre creatur!, care explicau de ce putea fi atât de docil! când se
afla departe de restul speciei, atât de inteligent! "i, cu toate astea, s!
devin! bestial! în grup. Cât timp era singur, Shimik era atât de docil,
încât Jorim îi putea deschide gura s!-i studieze din#ii, sau s!-i scoat!
ghearele, f!r! s! provoace vreun mârâit. Armele cu care fennii erau
capabili s! atace "i s! omoare un r!zboinic viruk erau la locul lor, îns!
nefolosite.
290
Decisese c! erau nem!surat de inteligen#i "i foarte dota#i pentru a
tr!i în societate. Când se aflau departe de semeni, se sim#eau foarte
vulnerabili "i erau pa"nici, din moment ce unul singur n-ar fi putut
r!pune mai multe creaturi deodat! "i, cu siguran#!, nu un viruk. Îns!,
în grup, nu se temeau de nimic. Puteau cople"i numeric aproape
orice, iar "ansele ca vreunul dintre ei s! fie izolat "i ucis sc!deau cu
fiecare nou individ ad!ugat mul#imii. Când se adunau în grup, nevoia
de inteligen#! disp!rea "i ac#ionau "i reac#ionau la unison.
Pe Ethgi presupunea c! se întâmplase ceva simplu. În
circumstan#e normale, fennii aveau, probabil, teritoriul lor "i
r!mâneau într-o relativ! izolare. Evident, g!siser! membri ai sexului
opus "i începuser! s! se înmul#easc!, iar el î"i punea întreb!ri
referitoare la m!rimea "i aspectul puilor. Când cre"teau destul, puii
se desprindeau de grup "i-"i stabileau propriile teritorii, iar pe m!sur!
ce se înmul#eau, popula#ia se multiplica, obligându-i s! accepte
compania celorlal#i. Astfel se forma o hait! care se deplasa "i omora
tot ce întâlnea în cale, for#ând cucerirea altor teritorii unde s! se
a"eze "i fiecare î"i g!sea locul. Întregul proces se declan"a din nou, cu
perioadele dintre n!v!liri determinate de rezervele de hran!,
animalele de prad! ale locului "i al#i factori capabili s! limiteze
expansiunea popula#iei. Pe Ethgi, nu mai era nici un alt loc, în afar!
de sat, "i nici o alt! prad! în afar! de localnici, ceea ce dusese la
situa#ia în care intervenise Lupul furtunii.
Studierea lui Shimik "i descifrarea coordonatelor pentru naviga#ie
îl #ineau pe Jorim ocupat. Dac! nu ar fi avut un fenn de îngrijit, "i-ar
fi ie"it din min#i, pentru c! nu-i r!mânea mai nimic de f!cut la bord.
Lupul furtunii naviga spre sud, încercând s! prind! un curent care
ducea spre est. În timpul deplas!rii se uitar! dup! insulele din
arhipelag, îns! f!r! vreun succes. Asta-i provoca anumite frustr!ri,
pentru c! harta din Soth p!ruse atât de promi#!toare. D!duser! peste
Ethgi "i atât.
C!pitanul Gryst era mai degrab! înclinat! s! treac! u"or peste
absen#a insulelor. St!tea împreun! cu Jorim lâng! balustrada de la
pupa, pe puntea de comand!, studiind luminiscen#a vag! a siajului
l!sat în lumina crepuscular! a soarelui gata s! apun!.
291
 — Exist! mai multe explica#ii pentru faptul c! insulele nu sunt
aici. Harta aceea are peste dou! mii de ani vechime. Ceea ce-a fost
indicat ca insul! s-ar putea s! fi fost atoli, ie"i#i din ap! într-o vreme
când nivelul m!rii era sc!zut. În afar! de asta, nu avem nici un
indiciu c! virukii în#elegeau no#iunea de longitudine mai mult decât
noi, a"a c! s-ar putea s! fie la câteva leghe distan#! de locul unde ne-
am a"tepta s! le g!sim.
Jorim cl!tin! din cap.
— A#i putea la fel de bine spune c! vreun zeu s-a coborât pân!
aici, le-a s!ltat din mare "i le-a mutat în alt! parte. Ar trebui s! fie
aici. Arcul de cerc era chiar acolo, pe hart!, format dintr-un lan# de
insule. Poate c! nu erau decât vulcani vechi sau a"a ceva.
— Poate c! erau doar legende ale virukilor, tot a"a cum sunt
Mun#ii de Ghea#! pentru noi.
— Nu asta am vrut s! spun.
Jorim î"i în!l#! o sprâncean! spre ea, apoi se întoarse s! priveasc!
spre sud, dincolo de prov!.
— Sunt chiar acolo.
— Cum de "tii asta, Maestre Anturasi?
— Pentru c! are sens. Dac! cineva o ia spre nord, prin Pustiet!#ile
Turca "i dincolo de ele, va ajunge la un t!râm al ghe#ii. Are sens,
pentru c! acelea"i condi#ii ar exista "i în sud. Acest lucru, împreun!
cu legendele, indic! existen#a acolo a Mun#ilor de Ghea#!.
Shimik, a c!rui blan! crescuse scurt! "i dobândise nuan#a g!lbuie
ca mierea a pun#ii de lemn de stejar, se rostogoli pe spate, apoi î"i
întinse labele spre Jorim.
— Jrima, uppa uppa. Î"i fr!mânta degetele mici, iar Jorim îl ridic!,
s! nu-"i scoat! ghearele "i s! înceap! s! se urce pe el.
Anaeda zâmbi când fennul îi f!cu semn cu mâna.
— Cred c! e"ti destul de ciudat, Maestre Anturasi. E"ti aici ca s!
faci m!sur!tori, s! putem defini lumea "i s-o cunoa"tem mai bine. Îl
studiezi cu foarte mare aten#ie pe acest fenn "i notezi ceea ce afli. La
fel, faci desene cu pe"tii pe care-i prindem, desenezi p!s!rile pe care
le vezi, faci h!r#i ale constela#iilor imposibil de v!zut din Moriande "i,
cu toate astea, î#i permi#i s! crezi într-un t!râm unde mun#ii sunt de
292
ghea#!, bazându-te doar pe istorisirile fanteziste din vremea eroilor.
Cum este posibil?
Briza m!rii îi r!scoli pletele, iar Shimik încerc! s! prind! o "uvi#!
cu laba.
— Nu sunt sigur, C!pitane, c! ar trebui s! m! împac doar cu un
anumit tip de informa#ii. Sunt mul#i oameni care tr!iesc în v!ile
mun#ilor, convin"i, din tot sufletul lor, c! p!mântul e plat "i c! cerul
este un capac a"ezat deasupra lui. Pentru ei, am c!zut dincolo de
marginea lumii. Îns! cred c! mun#ii sunt acolo "i "tiu de ce. Par#ial,
este vorba de pove"tile pe care le-am auzit. Toate vechile h!r#i îi
indic!. A"a cum am spus mai înainte, dac! avem un t!râm al
ghe#urilor în nord, de ce n-ar fi "i în sud? Iar m!sur!torile f!cute de
mine arat! c! se face tot mai frig. Multe dintre p!s!rile "i pe"tii pe
care i-am v!zut seam!n! cu cei din climatul mai rece, din nord. Sunt
argumente pentru existen#a Mun#ilor de Ghea#!.
— Î#i accept ra#ionamentele, dar unde tragi linie? Un zâmbet îi
curb! buzele. Al#ii cred c!, dincolo de mun#i, se afl! o gaur!, intrarea
în Lumea Subp!mântean!. Dac! te aventurezi acolo, ai putea afla
întreaga bog!#ie trimis! ca sacrificiu pentru str!mo"ii no"tri. Dac!
vom g!si mun#ii, po#i fi sigur c! vor fi destui doritori pentru o
expedi#ie dincolo de ei.
Jorim cl!tin! din cap.
— Cunosc "i eu legenda, dar cred la fel de mult în ea cât în ideea
c! împ!r!teasa Cyrsa se va întoarce dinspre apus, dac! T!râmul celor
Nou! Prin#i ar fi amenin#at. Convingerea c! ea "i eroii ei
supravie#uitori sunt doar c!zu#i într-un somn adânc nu are nici o
noim!. Nu exist! nici o informa#ie care s! sus#in! a"a ceva. V!zând c!
nu se mai întoarce, oamenii au început s! #eas! pove"ti ca s! se simt!
ei mai în siguran#!. Vremurile erau atât de grele, încât au avut nevoie
de pu#in! speran#!, a"a c! "i-au închipuit un salvator care ar veni s!-i
ajute dac! lucrurile s-ar fi înr!ut!#it. Ea d!du din cap.
— S-ar putea s! fie "i a"a. Sau ea chiar este acolo "i a"teapt!.
— M! întrebam, C!pitane, cum v! permite#i s! crede#i în astfel de
supersti#ii?
Ochii Anaedei se îngustar!.
293
 — Nu te limita doar la izbânda de a câ"tiga o disput!. Erai destul
de sigur c! adunase"i destule dovezi pentru a ajunge la concluzia c!
Mun#ii de Ghea#! exist!. Sunt mai multe aspectele capabile s!
sugereze c! împ!r!teasa Cyrsa a existat sau s-ar putea s! existe. $tim
amândoi c! despre jaecai se spune c! tr!iesc mai mult. Mai "tim c! ea
"i r!zboinicii ei erau de fa#! la declan"area Urgiei, odat! cu care a fost
dezl!n#uit! o mare cantitate de energie magic!. Ai v!zut schimb!rile
provocate în toat! lumea. Mai gânde"te-te, Maestre Anturasi. La
marginea multor sate sunt cercuri în care se dueleaz! spadasinii "i
unde s-au întâlnit doi jaecai; energia magic! este eliberat!. În unele
dintre aceste cercuri nu se v!d niciodat! vitregiile iernii, iar în altele,
unde z!pada se depune, nu se mai tope"te niciodat!, nici chiar în
plin! var!. Astfel, magia poate într-adev!r s! conserve, dar "i s!
distrug!, deci de ce n-ar fi de acceptat c! "i ea a supravie#uit?
— Este o întrebare foarte bun!, C!pitane.
Jorim privi spre Shimik.
— Sunte#i foarte dur!, iar dovezile indic! necesitatea de a v!
exercita autoritatea. Du-te, prinde, Shimik.
Cu un #ip!t de încântare, fennul s!ri din bra#ele lui, o lu! la fug!
s!ltând pe punte "i disp!ru prin cel mai apropiat hublou,
îndreptându-se spre m!runtaiele navei. Unul dintre motivele pentru
care C!pitanul Gryst permitea s! fie l!sat singur era c! avea o pl!cere
ne#!rmurit! de a vâna "obolani "i se dovedise mult mai eficient decât
oricare dintre câinii adu"i la bord pentru acest scop.
— Insist, a#i pus bine problema. S-ar putea ca ea s! fie acolo.
Jorim î"i încruci"! bra#ele pe piept.
— De ce-a#i deschis subiectul?
Ea se aplec! pe balustrad! "i rosti cu glas sc!zut:
— %i-am citit rapoartele "i am ad!ugat unele pasaje din ele în
jurnalul de bord. Am v!zut m!sur!torile pe care le faci "i le-am
comparat cu ale mele. Suntem amândoi de acord cu majoritatea lor.
Din cât pot s!-#i spun, incapacitatea noastr! de a g!si insulele nu
înseamn! mai nimic. Îns! v!d ceva îngrijor!tor în toate astea.
— Adic!?
Anaeda expir! încet.
294
— Insulele nu dispar, pur "i simplu. S-ar putea s! fi trecut pe
lâng! ele, navigând noaptea, îns! nu ne deplas!m atât de repede
încât s! nu putem vedea nici o urm! de ele. Am z!ri nori deasupra
lor, buc!#i de lemn plutind pe ap!. Ceva, ceva tot ar veni de-acolo.
Deci, nu avem nici o dovad! empiric! a faptului c! le-am fi ratat, îns!
asta nu înseamn! nimic.
Jorim vorbi încet.
— Este altceva, nu-i a"a? Ceva ce nu este atât de concret.
— Sunt pe mare de mai bine de optsprezece ani, aproape
dou!zeci "i "apte. Am v!zut multe "i mi se pare c! se petrec lucruri
ciudate. E ceva cum nu trebuie pe-aici. S-ar putea s! fie Mun#ii t!i de
Ghea#!, dar s-ar putea foarte bine s! fie "i altceva.
Jorim se încrunt!.
— Crede#i c! am ajuns într-o zon! unde, s! spunem, s-a dat o
uria"! b!t!lie naval! în timpurile str!vechi "i totul muste"te de
magie?
— Nu "tiu. Asta ar putea fi o explica#ie. La fel de u"or ar fi ca
vr!jile s! curg! în curen#i, precum cei marini, iar noi s! fim prin"i
într-un fel de contracurent.
Anaeda ridic! din umeri.
— S-ar putea s! fie ceva cu totul diferit. Nu am observat nici un
fel de efecte negative asupra echipajului "i avem rezerve din bel"ug,
iar m!sur!torile noastre ne indic! faptul c! ne deplas!m constant
spre sud. Este îns! ceva ce nu-mi pot explica, iar în consecin#!
reprezint! o amenin#are pentru flota mea. Iar mie nu-mi plac astfel
de primejdii.
— Nu v! învinov!#esc pentru asta.
Jorim t!cu, c!zut pe gânduri, apoi d!du din cap.
— Nu cred c! bunicul meu ne-ar fi de vreun folos dac! l-a" ruga
s! ne ajute. E p!cat c! fratele meu nu-i aici. El #ine minte toate
legendele din vremurile str!vechi. Ar "ti dac! s-a întâmplat ceva aici.
— Vezi ce-#i po#i aminti. %i-a" fi recunosc!toare pentru orice idei
posibile.
Se ridic! "i-l privi direct în ochi.
— Nu mai este nevoie s! spun c! nu trebuie s! vorbe"ti cu nimeni
despre lucrurile astea. Nici m!car cu Iesol.
295
 Jorim zâmbi.
— N-a#i dori s! beneficia#i de în#elepciunea lui Urmyr în acest
caz?
— Înc! nu-s atât de disperat!. Vom vedea ce se întâmpl! mai
departe, înainte de a extinde cercul celor implica#i. Orice ciud!#enie
ar putea nelini"ti echipajul, iar dac! ne pa"te necazul, a" prefera s! fie
de partea noastr!.
Jorim î"i compuse un surâs vag.
— De aceea-l l!sa#i pe Shimik s! bântuie peste tot, pentru a le
distrage aten#ia?
— Nu, de fapt, îmi place c! omoar! "obolanii. $i prefer ca
echipajul s!-l considere un semn bun. Oamenii cred în aceste
talismane aduc!toare de noroc "i înainte de sfâr"itul acestei c!l!torii
convingerile lor vor fi serios puse la încercare.
296
35
Ziua a 5-a, Luna #obolanului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Telarunde, Solaeth
În timp ce înaintau pe versantul muntelui spre ruinele Fort!re#ei
din Xoncyr, pe Keles Anturasi îl urm!rea ironia faptului c! fratele s!u
ar fi pornit bucuros s!-l distrug! pe monstru. Lui Jorim nu i-ar fi
trebuit înso#itori "i s-ar fi întors dup! ce-ar fi r!pus creatura la fel de
lesne precum cade o frunz! din copac. Ar fi înc! una dintre marile lui
aventuri, dintre cele care-l enerveaz! pe bunicul #i-i aduc admira"ia
florii nobilimii.
Zâmbi, opintindu-se în urma lui Ciras. C! era total nepotrivit unei
astfel de expedi#ii, fusese un punct asupra c!ruia Tyressa îi atr!sese
deja aten#ia lui Moraven Tolo ceva mai devreme, diminea#a. Ar!tase
spre Keles "i Borosan spunând:
— Ei doi ar trebui s! r!mân! aici, pân! ne ocup!m noi de
creatur!.
Borosan, care-"i petrecuse mare parte a dimine#ii me"terind o
mic! bil! de metal, alc!tuit! din resturi "i buc!#i culese dintr-o ta"c!
mare de piele, î"i ridicase capul clipind nedumerit.
— În nici un caz.
Femeia keru îi zâmbise, îngenunchind lâng! el.
— Pre#uiesc faptul c! ai venit pân! aici, încercând s! scapi
Telarunde de monstru, îns! eforturile tale au dat gre".
— Nu, nici pe departe. Borosan puse jos ceea ce me"terea "i ar!t!
spre ruinele numite de localnicii Dorunkun. Thanatonul meu e deja
acolo. Dac! n-a omorât înc! dihania este pentru c! n-a descoperit
cum.
Înainte s! întrebe cineva de thanaton, Borosan ridic! din nou bila,
d!du la o parte o clapet! "i r!suci ceva din interior, aruncând-o pe
nea"teptate în mijlocul podelei de p!mânt a colibei. S!lt! o dat!, apoi
patru picioare metalice #â"nir! din ea. Bila #op!i spre stânga, se
297
întoarse, apoi în ea se deschise cercul unei diafragme. Se auzi un
sunet ascu#it, apoi un "obolan chi#c!i azvârlit la perete, str!puns de o
s!geat! de lungimea unui deget.
Ciras s!ri în sus "i aproape c!-"i trase sabia. Mica ma"in!rie î"i
retrase picioarele "i r!mase acolo, inert! "i inofensiv!. Moraven
studie bila un moment, schimb! câteva priviri cu Tyressa, apoi f!cu o
plec!ciune spre gyanridin.
— Thanatonul trimis sus e mai mare?
— Mult mai mare. L-am construit din piesele pe care le aveam în
c!ru#!. $oricarul !sta e doar o machet!. Cel adev!rat este acolo "i
studiaz! creatura, gândindu-se cum s-o ucid!.
Keru trecu o piatr! de ascu#it de-a lungul t!i"ului suli#ei luate de
la un localnic.
— În mod sigur func#ioneaz! bine împotriva "obolanilor, îns! nu
a"a ceva ne a"teapt!.
Comentariul ei amar fu primit în t!cere. Keles sim#i din nou c!
fratele s!u ar fi fost mult mai priceput s! afle cu ce se confruntau.
Într-un efort de a ob#ine cât de multe informa#ii, Keles discutase cu
to#i cei care v!zuser! creatura sau se aventuraser! pân! la fort!rea#!.
Cei din urm! erau mult mai mul#i decât primii, îns! îi crezuse pe
unul sau doi dintre cei ce d!duser! cu ochii de lighioan!. Cea mai
bun! descriere o înf!#i"a ca pe un "arpe uria", capabil s! azvârle
vapori otr!vitori. Avea blan! "i o coam! "i putuse s! în"face trei
b!rba#i puternici în noaptea în care atacase satul.
Keles nu auzise niciodat! de o astfel de creatur!, dar dac! venea
din Pustiet!#ile din Ixyll sau Dolosan, fusese z!mislit! din vr!jile cele
rele. A"a cum remarcase Borosan, creatura ar fi putut avea o piele
foarte groas! sau s! fie vulnerabil! numai când deschidea botul,
ar!tându-"i cerul gurii. Tbanatonul s!u, primir! ei asigur!ri, ar fi
putut descoperi cum s-o r!pun!, îns! asta cerea timp.
Iar timpul nu le mai st!tea la dispozi#ie. Nici unul dintre ei nu
d!duse m!car de în#eles c! ar fi fost mai bine s! dispar!, pur "i
simplu, f!r! s! se mai ocupe de monstru, de"i probabilitatea de a-"i
pierde via#a în lupta cu el era extrem de mare. Moraven era hot!rât s!
se #in! de promisiune "i poate s! mai adauge o legend! despre
xidantzu.
298
Keles ajutase pe cât putuse de mult la preg!tiri. Din discu#iile lui
ini#iale privind fort!rea#a, putea acum s! schi#eze un plan destul de
am!nun#it al fortifica#iilor. De fapt, credea c! este vorba de
Xoncyrkun, men#ionat! în memoriile lui Amenis Dukao, pentru c!
forma sa de ansamblu "i turnul înalt din inima ei se potriveau foarte
bine cu descrierea f!cut! de el. Localnicii îi spuneau Dorunkun, dup!
un comandant militar care o ocupase în timpurile moderne "i din
care pretindeau c! se trag mai mul#i dintre ei. Negau îns! c! ar fi
auzit m!car de Amenis Dukao, ceea ce, într-un fel, îi f!cea s! fie mai
ne"tiutori decât oile p!storite de ei, considera Keles.
Chiar "i a"a, ei cuno"teau bine fort!rea#a. Ruinele datau, în mod
sigur, din ultima perioad! imperial! "i f!cuser! parte din lan#ul de
avanposturi folosite pentru descurajarea atacurilor turasynzilor.
Construit! pentru a cuprinde vârful dealului "i folosind aflorimentul
natural ca un ultim obstacol, fort!rea#a includea tuneluri "i înc!peri
s!pate direct în stânc!. Monstrul se ascundea în aceste s!la"e
întunecate.
Moraven hot!râse c! Borosan va înso#i grupul, îns! Tyressa tot ar
fi vrut s!-l lase pe Keles s! r!mân! jos. De"i nu-"i dorea s! fie în
apropierea unui monstru care putea târî dup! el b!rba#i în putere,
refuz!. Ar!t! spre unul dintre planurile desenate de el.
— Uita#i, în timpul perioadei respective au existat mai multe
proiecte de baz! pentru fort!re#e. Odat! ce ajung în!untru, pot s!-mi
dau seama pe unde se deschid toboganele pentru gunoi, precum "i
alte c!i alternative pentru a ajunge la grajduri, unde vietatea asta-"i
are bârlogul.
Tyressa cl!tin! din cap.
— E prea riscant.
— Ar fi prea riscant dac! n-a" merge. Am un arc "i pot s! trag
destul de bine. În afar! de asta, chiar dac! m! l!sa#i aici, n-am s! fiu
în siguran#!. Ar!t! cu degetul spre u"a închis! a colibei. Am s! iau
locul lui Borosan, dac! da#i gre".
Tyressei nu-i pl!cea s! parlamenteze, îns! î"i d!du seama c!
probabil avea dreptate. Nici lui nu-i convenea, îns! era bucuros c!-l
l!sau s! mearg! cu ei.
299
 — N-am s! p!#esc nimic. N-a reu"it s! m! omoare un viruk, a"a c!
nu-mi închipui c! o va face bestia.
Dup! o noapte cu prea pu#in somn, se de"teptar! pentru un mic
dejun deloc generos. Lipsa de în#eles a risipirii hranei pe oameni ca "i
mor#i nu era str!in! s!tenilor. Pe Keles nu-l deranja o mic! por#ie de
terci, din moment ce era destul de apos, f!cut din grâne purpuriu-
alb!strii pe care nu le putu identifica. Ad!ugând "i faptul c! mai
multe pisici din sat aveau câteva degete în plus "i chiar picioare
suplimentare, î"i reaminti c! se aflau pe un t!râm transformat de
vr!ji.
Sim#ea c! îl ardea stomacul "i nu doar de la terci.
Pornir! la drum to#i cinci. Keles sperase ca soarele s! str!luceasc!,
înc!lzindu-i pe parcursul celor trei kilometri prin lanurile aurii, spre
fort!rea#!, îns! ziua începuse cenu"ie, iar curând se porni o ploaie
rece în timp ce m!r"!luiau. Moraven aprecia ploaia, f!când
observa#ia c! ajuta la fixarea prafului, îns! pentru Keles era un
avantaj minor.
Xoncyrkun era ap!rat! de un zid care înconjura vârful dealului
într-un oval de numai cincizeci de metri de la un cap!t la altul. Zidul,
de aproape patru metri pe alocuri, devenise o ruin! c!zut! în uitare,
iar localnicii îl folosiser! ani "i ani ca surs! de piatr!. Cl!dirile
exterioare, joase, unde se ad!postiser! garnizoanele, erau intacte, în
afar! de acoperi". Principala fort!rea#! de pe creasta dealului, în!l#at!
cu al#i nou! metri, fusese odat! ad!postul ciorilor de câmp.
Excrementele lor mânjeau piatra cenu"ie cu dâre albe "i negre, dar
Keles nu mai z!ri nici o dovad! c! era ocupat! "i acum. Presupunea
c! monstrul b!gase groaza în ele "i plecaser!, pentru c!, s! fi fost "i
de dou! ori mai mare decât fusese descris, tot nu putea ajunge la ele.
O gaur! întunecat! din zid, pe la jum!tatea distan#ei dintre
poarta principal! "i fort!rea#!, marca locul prin care ie"ea "i intra
creatura. Foarte repede, norii coborâr!, înv!luind fortifica#iile, iar lui
Keles i se p!ru un semn bun. Cu fiecare pas mai aproape putea vedea
cât de mare era gaura, iar asta însemna c! monstrul era mai masiv
decât ar fi îndr!znit oricare dintre ei s!-"i imagineze.
Norii reduseser! vizibilitatea la câ#iva metri. Tyressa deschise
drumul, trecând printr-o sp!rtur! din zid în curtea principal!. Se
300
mi"caser! cu to#ii cât mai f!r! zgomot. Keles studie interiorul
ruinelor, apoi se l!s! pe vine "i ar!t! spre cl!direa cea mai apropiat!.
— Asta trebuie s! fi fost magazia. Acolo sunt c!ile de acces spre
grajduri, iar dincolo, dup! garnizoan!, chiar la stânga, spre pintenul
de piatr!, trebuie s! fi fost rampa principal!, de unde lupt!torii se
puteau lansa c!lare în exterior. Probabil c! deschiderea este la fel de
ampl! ca "i gaura din zid.
Ciras se ridic! "i începu s! mearg! spre magazie. Ocolind un bloc
mare de piatr!, desprins din zid, un "arpe negru se ridic! din spatele
bolovanului. Capul cu coam! se unduia cu u"urin#! la vreo trei metri
în!l#ime, iar trunchiul s!u era la fel de gros ca "oldurile lui Keles.
$arpele "uier! "i se trase înapoi, îns! înainte de a lovi, sabia lui Ciras
#â"ni din teac! "i se ab!tu cu o bolt! strâns!. Fulgerarea argintie
sec#ion! reptila de parc! n-ar fi fost decât un fuior de cea#! care l-ar fi
ajutat s! se ascund!. Jum!tatea de sus a trunchiului se pr!bu"i pe
pietre, în timp ce corpul principal se zvârcoli într-un val de sânge.
Cirus se retrase, cu aburi cenu"ii ridicându-se de pe lama spadei "i
tunic!, acolo unde fuseser! murd!rite de sânge. Keles sim#i o
fierbin#eal! pe obrazul drept "i îndep!rt! cu degetele sângele
"arpelui. Sim#ea furnic!turi în degete, îns! rezist! tenta#iei de a le
duce la gur! "i linge.
Ciras î"i scoase tunica "i se folosi de un col# al ei s! "tearg! lama
înainte de a azvârli ve"mântul. B!g! sabia în teac!, apoi î"i îng!dui s!
izbucneasc! în râs.
— Ei, bine, Maestre Gryst, ce probleme a avut thanatonul t!u în a
r!pune bestia?
Borosan se încrunt!.
— Ar fi trebuit s-o fi f!cut deja. $i ar fi pe aici, acum, dac! pe !sta-
l urm!rea.
Tân!rul spadasin pufni.
— Ar trebui s!-#i p!strezi vr!jile pentru "oareci. Monstrul a fost
r!pus, iar noi ne-am f!cut datoria.
Maestrul lui Ciras se l!s! într-un genunchi.
— Aici gre"e"ti.
301
 — Cum a"a? Este exact bestia pe care i-au descris-o s!tenii lui
Keles, de"i se pare c! au cam exagerat. Era destul de puternic s!
în"face oi "i oameni.
— Da, dar uit!-te unde l-ai t!iat.
Moraven ar!t! spre trunchiul retezat, în care se vedea un tub
sub#ire înconjurat de cartilagii. Putea lua oameni, îns! nu i-ar fi putut
înghi#i niciodat!.
Ciras se încrunt!.
— Poate c! se hr!nea precum p!ianjenii. Injecteaz! otrav! în
prad!, aceasta se dizolv!, apoi sugea con#inutul.
— Sau, f!cu Moraven încet, ridicându-se în picioare, sugea la #â#a
cuiva mult, mult mai mare.
P!mântul se cutremur! sub o vibra#ie surd!, de parc! o stânc!
masiv! s-ar fi pr!bu"it din vârful turnului "i-ar fi c!zut în curte. O
alt! vibra#ie mi"c! blocul de piatr!, apoi înc! una, mai rapid! "i mai
puternic!. Nechemat!, în mintea lui Keles se contura imaginea a ceva
mult mai mare, strecurându-se printr-un pasaj îngust, cu inelele
lovindu-se de ziduri. Se uit! înainte, acolo unde ar fi trebuit s! se
deschid! rampa, "i se scotoci dup! o s!geat! la "oldul drept.
Timpul încetini, "i înregistr! fiecare senza#ie cu o claritate
incredibil!. Degetele, înc! str!b!tute de furnic!turi de la sângele
"arpelui, mângâiau pana moale "i se strânser! pe lemnul dur. Inelul
de jad de pe deget refuz! s! se înc!lzeasc!. Vârful argintiu al s!ge#ii
scrijelea interiorul tecii, apoi arcul gemu când fix! s!geata în coard!
"i începu s-o trag!. Um!rul s!u drept începu s!-l ard!, iar vârful
tremur! în "uieratul spadei scoase din teac! de Moraven, iar Ciras
s!ri în picioare.
Thanatonul lui Borosan ie"i rostogolindu-se din ce#uri "i ridicând
scântei, cum venea dintre cl!direa garnizoanei "i col#ii de stânc!.
Picioarele sale ie"ir! la iveal! cu un scrâ"net metalic, chiar imediat
dup! partea cea mai îngust! a pasajului. Un panou curbat din vârful
s!u se deschise din fa#! spre spate "i o arbalet! grea se ivi din interior,
r!sucindu-se "i fixându-se pe pozi#ie. Dou! bra#e metalice, delicate,
a"ezar! s!geata, în timp ce un alt bra#, greu, trase coarda arbaletei.
Thanatonul se l!s! în jos, încheieturile picioarelor dep!"indu-i acum
vârful.
302
Monstrul veni repede, o umbr! neagr! ondulându-se prin cea#!.
Se cabr!, iar negura se desp!r#i, l!sându-l pe Keles s! aib! o priveli"te
complet! a capului acoperit cu solzi aurii, te"it, triunghiular. Nu v!zu
ochii, ci doar despic!tura n!rilor. Falca viet!#ii se l!s! în jos,
dezv!luindu-i col#ii albi, zim#ui#i. $uier!, iar Keles înghe#! de fric!.
Thanatonul nu sim#ea îns! nici un fel team!. Trase, lovind "arpele
în gât, de la mic! distan#!. Vârful str!punse carnea dihaniei, t!indu-i
"uieratul, îns! în mod clar asta se întâmplase mai degrab! din cauza
surprizei decât a r!nii. S!geata p!rea ca o în#ep!tur! de viespe pe
pielea unui elefant.
Capul "arpelui se repezi înainte, iar "uieratul încet! dintr-odat!.
Din bot #â"ni veninul incolor "i n!cl!i thanatonul. Patul de lemn al
arbaletei izbucni imediat în fl!c!ri, iar pietrele de sub vân!torul
mecanic începur! s! fumege. Buc!#i din thanaton prinser! a se topi,
fire "i sârme rupându-se cu pocnituri. Un picior, apoi un altul se
r!sucir! dizolvându-se, în vreme ce glasul plâng!re# al lui Borosan
comenta cum s-ar fi putut sim#i crea#ia sa.
Keles slobozi s!geata, lovitura fiind mult mai reu"it! decât s-ar fi
a"teptat. Î"i îng!dui un fream!t de pl!cere la gândul c! darul fratelui
s!u func#ionase atât de bine, pentru c! s!geata zburase direct acolo
unde #intise. Oricum, bucuria-i disp!ru când vârful rico"! din
c!p!#âna plat! a "arpelui "i se pierdu prin coama neagr!. Nu clintise
nici m!car un solz "i, sim#ind un gol în stomac, î"i d!du seama c! "i
s! fi p!truns prin solzi, ar fi r!nit jivina mult mai pu#in decât o f!cuse
thanatonul.
S!geata avu îns! un efect nea"teptat. Traversând coama, str!b!tu
un alt "arpe, de m!rimea celui ucis de Ciras. Mai ap!rur! doi, apoi
trei, pentru ca, în cele din urm!, s! se adune mai mult de zece, ie"i#i
din desi"ul bl!nii, to#i sâsâind furio"i "i scuipând venin, cum f!cuse "i
mama lor. Pentru a înr!ut!#i "i mai mult lucrurile, s!geata lui nu-l
omorâse pe cel lovit, iar dup! cum se zvârcoleau "i s!reau, se îndoia
c! ar mai putea nimeri un altul.
Keles se sim#i dintr-odat! foarte deta"at, de parc! ar fi asistat la
întreaga scen! de la distan#!, privindu-se cum scotea înc! o s!geat! "i
dându-i drumul. Observatorul cataloga toate detaliile bestiei, tr!gând
concluzii "i, spera, comunicându-le bunicului sau fratelui, chiar "i pe
303
moarte. Puii de "arpe aveau cuibul în coam! "i era clar c! tot acolo se
hr!neau. Oarb! prin conforma#ie, presupuse el, pentru c! nu putea
vedea nici o urm! de ochi, mama depindea de ei pentru a se putea
hr!ni, devorând prada "i apoi hr!nindu-i "i pe ei. Spera doar ca "erpii
s! aib! un du"man natural, c!ci cu un cuib apucând s! creasc! "i s! se
reproduc!, st!vilirea expansiunii lor ar fi fost dificil!.
Moraven, Ciras "i Tyressa se aruncar! în lupt!. Keru î"i azvârli
suli#a "i lovi "erpoaica în falc!. Vârful suli#ei se înfipse în cerul gurii
"i-i produse în mod sigur durere. Veninul vâscos f!cuse deja suli#a s!
fumege, amestecându-se cu sângele negru care picura din ran!.
Tr!gându-"i spada, garda keru se apropie f!r! team!, inten#ionând
s!-i provoace "i alte r!ni.
Cei doi xidantzu atacar! dr!muindu-"i efortul, ceea ce nu trebuia
s!-l surprind! pe Keles. Controlul pe care-l aveau asupra trupurilor "i
asupra armelor dep!"ea tot ce v!zuse pân! atunci, inclusiv lupta lui
Moraven la Asath, "i nu putea face mai mult decât s! se minuneze.
Spadele decapitar! câ#iva dintre "erpii mici, apoi r!zboinicii s!rir!
peste trupurile cuprinse de spasme s!-i atace "i pe ceilal#i.
Pentru o clip!, Keles crezu c! ar putea învinge. $erpii mai mici
începuser! s! cad! "i cei trei atacatori se apropiaser! de pântecul
celui mai mare. Cea de-a doua s!geat! a sa îl lovise în gur!. Nu-i
provocase chiar rana l!sat! de suli#a Tyressei, îns! vipera reac#ionase
la durere.
Apoi, unul dintre "erpii mai mici secer! picioarele Tyressei,
m!turând-o cu coada. În timp ce c!dea, Moraven s!ri lâng! ea "i
omorî "arpele care o lovise. Oricum, în dreapta sa, un alt "arpe
împro"ca vapori de venin, f!cându-l pe Ciras s! se retrag!. Sabia sa
z!ng!ni pe jos, când î"i acoperi fa#a cu palmele, tu"ind din greu.
Keles lans! o a treia s!geat! spre "arpele care-l fug!rea pe Ciras "i
rat!, condamnându-l la moarte pe tân!rul spadasin.
Atunci Borosan se ridic!, întinzându-"i mâna înainte. $oricarul se
rostogoli prin aer. $arpele cel mic se repezi la el, prinzând bila în bot.
Dintr-odat!, picioarele îi #â"nir!, str!pungând cutia cranian!. $arpele
c!zu, zvârcolindu-se, dar se dovedi a fi doar un avantaj temporar,
pentru c! puii erau, cu adev!rat, cea mai mic! dintre probleme.
304
Moraven se aplec! s-o ridice pe Tyressa. Mama se în!l#! deasupra
lor în timp ce buc!#ile nedizolvate de suli#! c!deau. Fie c! "arpele
inten#iona s! scuipe venin, fie c! voia s! se arunce asupra lor s!-i
devoreze, amândoi erau ca "i mor#i.
Apoi un #ip!t ascu#it, dispre#uitor "i extaziat, umplu ce#urile "i se
reverber! din zidurile fort!re#ei. Ceva dreptunghiular "i întunecat
coborî din cea#! "i izbi din spate capul viperei, cutremurând creatura.
Atacatorul disp!ru imediat în coama "arpelui. Capul bestiei se ridic!,
cu nasul pe sus, prin ce#uri, izbindu-se de turn. Se rostogoli dintr-o
parte în alta, încercând s!-"i desprind! de pe trup ceea ce-i s!rise în
spate. $uier! furios un moment, apoi chi#c!i jalnic. Era scuturat! de
fiori pe de-a-ntregul, "i lovi cu coada baza turnului. În#epeni un
moment, apoi, ca o bucat! de frânghie în c!dere, se pr!bu"i în curte,
cr!pând mortarul înt!rit de secole.
Keles se l!s! jos, gemând în!bu"it, în timp ce s!ge#ile sale trosnir!
pe piatr!. Ridicându-se în genunchi, apuc! una "i încerc! s-o a"eze în
coarda arcului. Mâinile-i tremurau, iar stomacul începuse s! i se
revolte. S!geata i se împotrivi, refuzând s! fie fixat!. Privi în jos, s-o
pun! unde trebuia, apoi privi din nou la capul viperei, aflat la cinci
pa"i distan#!, de dou! ori cât în!l#imea lui. În coam! se foia ceva,
apoi se opri. N!cl!it de sângele aburind al viperei, care i se prelingea
de pe coate "i de pe umerii coco"a#i. O lumin! fierbinte îi ardea în
ochi, apoi î"i ridic! spre cer degetele cu gheare. %ip! din nou, de data
asta plin de triumf, apoi î"i coborî mâinile. Înaint! "i se ghemui pe
fruntea aurit! a viperei.
— Keles Anturasi. Foarte bine. Cicatricele de pe spatele lui Keles
începur! s!-l doar!, când îl recunoscu pe viruk. C!l!toria a fost foarte
lung!. Am venit dup! tine.
305

36
Ziua a 14-a, Luna!#obolanului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Chiar dac! lui Nirati nu-i pl!cuse de Majiata, detesta s! vad!
expresia plin! de speran#! de pe fa#a Lordului Marutsar Phoesel. Mic
"i suplu, purta o musta#! bine îngrijit! "i un cioc vopsit, la fel ca
p!rul, pentru a ascunde semnele vârstei. Pe roba neagr! erau brodate
berze aurii, pe piept "i pe spate, iar o centur! îngust!, aurie, îi
încingea mijlocul de dou! ori pân! s! fie închis!. Mul#i oameni îl
considerau ar!tos "i fermec!tor, abundau istorisirile despre legiunile
sale de amante, dar faptul c! "tia c! Majiata fusese z!mislit! dintre
coapsele lui îi t!iase orice eventuale dorin#e lui Nirati.
Dar se corect! imediat. Faptul c! #i-a aruncat fiica în bra"ele lui
Keles îl face hidos în ochii mei.
Singura concesie pe care o f!cuse Lordul Phoesel perioadei de
doliu era c!ma"a alb!, purtat! sub tunic!. Era vizibil! doar la gât "i la
man"ete, sugerând multora c! prefera s! sufere în adâncul s!u. Nirati
credea c! individului nu-i st!tea grozav de bine în alb. De"i nu
suferea cine "tie cât pentru Majiata, considera c! tat!l ei ar fi trebuit
s! fac! un efort mai mare ca s!-"i arate jalea.
B!rbatul ezit! o clip!, intrând în anticamera salonului de primiri
al lui Qiro. Se mai întâlniser! cu alt! ocazie, dar fusese primit într-o
alt! sal!, la un nivel mult mai jos al turnului "i nu atât de intim!.
Aceast! înc!pere, cu pere#ii ei de un alb str!lucitor "i podeaua
acoperit! cu du"umele, ironiza fine#ea s!lilor care duceau pân! la ea.
Camera avea doar dou! ornamente "i nici unul nu p!rea potrivit.
Cel mai remarcabil era o cu"c! semicircular!, cu bare aurite, care se
în!l#a de la podea pân! în tavan. Ocupa mijlocul înc!perii "i acoperea
peretele opus de la un cap!t la cel!lalt. În perete, era o u"! la fel
barat! cu z!brele aurite, de numai un metru "i ceva în!l#ime.
306
Nirati, a"teptând în interiorul cu"tii, îl întâmpin! de la intrare pe
Lordul Phoesel.
— V! rog s! intra#i "i s! a"tepta#i acolo, lâng! cealalt! u"!.
B!rbatul d!du din cap "i privi în jur dup! ce p!"i în!untru.
— N-am mai fost aici înainte.
— Foarte pu#ini au intrat aici.
Nirati se deplas! în urma lui "i trase dup! ea u"a cu"tii. Se închise
cu un clic. Un altul îi r!spunse "i mica u"! aurit! culis! în sus pe
perete.
— Bunicul meu v! a"teapt! acum.
Lordul Phoesel se apropie de canatul jos al u"ii "i se aplec!. Se
uit! în!untru, apoi privi înapoi spre ea, cu o expresie consternat! pe
fa#!. Ea nu spuse nimic, a"a c! porni înainte ghemuit, scâncind când
piciorul din fa#! rat! prima treapt! de jos. C!zu pe burt!, întinzându-
se pe podea.
A#a cum #i dorea bunicul.
Nirati se l!s! în patru labe "i se strecur! pe u"!, ridicându-se în
înc!perea urm!toare. Cu"ca circular! se întindea "i de aceast! parte a
peretelui, un cerc complet care-i prindea pe oaspe#i ca într-o
capcan!. F!cu o plec!ciune spre Qiro "i d!du din mân! spre tat!l
Majiatei, ridicat în genunchi.
— Îl cuno"ti pe Lordul Phoesel.
Qiro, care studia un craniu uman suflat cu aur, adus de el din
Pustiet!#i, d!du din cap.
— Ne-am mai întâlnit. B!trânul scrut! orbitele goale ale hârcii "i-
o puse la locul ei, pe un mic piedestal, unde st!tea de obicei. Zâmbi "i
privi spre negustor, îns! nu spuse nimic.
Lordul Phoesel r!mase în genunchi, cu capul dat pe spate pentru
a putea admira toate comorile etalate în jur. În timp ce el "i Nirati
erau închi"i în cu"c!, peste tot în jur, la un bra# distan#! dincolo de
bare, se aflau butoaie de lemn "i cufere în doage de fier. Tapiserii
uria"e "i tablouri acopereau pere#ii. La col#uri fuseser! îngr!m!dite
arme, iar în înc!pere pluteau aromele mirodeniilor, ridicându-se din
zecile de cutii a"ezate una peste alta.
În sertarele întredeschise lic!reau bijuterii, iar din sacii cr!pa#i se
împr!"tiaser! monede de aur str!lucitor.
307
 Craniul, de"i era un obiect de art! unicat, nu constituia cel mai
ciudat articol din înc!pere. Capetele a nenum!rate animale, de la
antilopele cu patru coarne "i tigrii-de-nisip, pân! la f!lcile larg
c!scate ale unui rechin din Marea Întunecat!, fuseser! montate pe
supor#i "i ag!#ate de perete. Piei de animale, cu blan! groas!, bogat!,
acopereau tronul a"ezat în centrul peretelui din spate, iar penaje de o
fine#e inimaginabil! decorau m!"tile ceremoniale, armurile "i tolbele
cu s!ge#i colec#ionate.
Înc!perea con#inea lucruri din întreaga lume "i, dac! ar fi fost
scoase la vânzare, ar fi adus un câ"tig demn de un prin#. Îns! toate
z!ceau depozitate la întâmplare, dormitând sub un strat gros de praf,
de parc! ar fi fost ni"te nimicuri. Mai mult decât atât, Qiro se mi"ca
liber printre ele, în timp ce vizitatorul s!u r!mânea închis în cu"c!.
În cele din urm!, Lordul Phoesel î"i reg!si glasul.
— V! mul#umesc c! m-a#i primit, Maestre Anturasi... M!rite
Maestre Anturasi. Nici nu ave#i idee cât de mult apreciez aceast!
favoare.
Qiro se a"ez! pe tron "i-"i plimb! degetele prin blana dungat! a
unui animal monotrem.
— I-am f!cut un favor nepoatei mele "i am acceptat s! v! primesc.
S! nu ne îmb!t!m cu ap! rece în privin#a motivului "i felului în care
a#i ajuns aici. Dac! ar fi fost dup! mine, nu a#i fi fost niciodat! admis
în apropierea mea.
Tat!l Majiatei începuse s! se ridice, dar se l!s! imediat în
genunchi "i f!cu o plec!ciune adânc!.
— Cred c! v-am ofensat f!r! s! vreau, M!rite Maestre. Ce-a"
putea face s! îndrept lucrurile?
— M-a#i ofensat, într-adev!r, dar nu doresc s! îndrepta#i nimic.
— În mod sigur a" putea face ceva. Ce anume v-a stârnit mânia?
Qiro zâmbi pe îndelete, iar Nirati sim#i un sloi de ghea#!
trecându-i prin pântec. Intervenise pentru Lordul Phoesel la bunicul
ei ca un favor pentru Junei. Îns! lui Qiro nu-i pl!cea cum se folosise
Lordul Phoesel de Nirati ca s! ajung! la el, iar pentru asta va pl!ti.
— Dragul meu Lord Phoesel, a#i f!cut un contract cu Casa Tilmir
pentru achizi#ionarea de h!r#i la bordul Berzei de aur. Nava se
308
îndreapt! spre Nysant, urmând în mod curios un curs aproape în
siajul Lupului furtunii.
— M!rite Maestru, nava mea nu urm!re"te expedi#ia. De la
Aefret, Barza de aur se va îndrepta spre vest.
— S! nu mai punem la socoteal! faptul c! a#i f!cut contract cu o
cas! rival! mie. O cas! de cartografie inferioar!.
B!rbatul se plec! "i mai adânc.
— Da, M!rite Maestru. Am descoperit asta "i din acest motiv sunt
aici. Speram s! pot ob#ine de la domnia voastr! h!r#i noi "i s! le
trimit la bordul L!stunului. Ar porni dup! Barza de aur.
Qiro î"i examina o unghie.
— S-ar putea s! fie posibil. Ar mai fi "i problema pl!#ii.
— Da, M!rite Maestru. Va trebui s! pl!tesc ceva "i Casei Tilmir,
îns! voi putea s!-mi permit s! v! ofer pre#ul pe care-l cere#i.
Col#urile gurii lui Qiro se curbar! în sus.
— Asta va fi treizeci la sut! din venit. Cheltuielile pe care le ave#i
nu sunt problema mea.
— Trei... treizeci la sut!?
Lordul Phoesel scutur! din cap.
— Dar de obicei percepe#i numai cincisprezece la sut!, "i asta
dup! cheltuieli.
— Acum e vorba de o urgen#!, Marutsar, "tii prea bine. Pesc!ru#ul
de argint a folosit h!r#ile Tilmir "i a e"uat pe un banc de nisip la
Miromil. N-o s! po#i readuce nava pe linia de plutire decât la
prim!var!. Acolo mai exist! pericole ascunse "i nu-#i po#i permite s!
pierzi "i Barza de aur.
— Dar asta-i jecm!nire în toat! regula&
— N-a" spune, mai degrab! î#i fac un favor.
— Un favor?
Lordul Phoesel se ridic! într-un genunchi, întunecat la fa#!.
— Dup! ce au însemnat familiile noastre una pentru cealalt!, !sta
poate fi numit favor?
Qiro se ridic! din jil#, cu fl!c!ri în ochii sp!l!ci#i.
— Nu încerca s! m! manipulezi. Am v!zut mult mai multe decât
tine, mai multe decât ai fi vreodat! în stare s! vezi. Eu percep lumea.
V!d adev!rul dincolo de m!run#i"urile de aici. E"ti un prost,
309
Marutsar Phoesel, dac! nu po#i recunoa"te un favor atunci când î#i
fac unul. Sunt tot felul de lucruri nemen#ionate pe nici una dintre
h!r#ile Tilmir, lucruri înfrico"!toare, care #i-ar putea înghi#i cu totul
cor!biile. $tiu asta, de ani de zile. $tiam c! faci transporturi f!r!
h!r#ile mele. Te-ai adresat altora. N-am acordat nim!nui o asemenea
audien#!. Acesta-i favorul. Ai f!cut deja o gre"eal!, nu mai face "i
altele.
Lordul Phoesel se congestion!. Se vedea limpede c! ar fi vrut s!
urle la Qiro, îns! strânse doar din pumni într-o furie neputincioas!.
Frica îl f!cea s! tremure, iar privirile agitate îi r!t!ceau prin întreaga
înc!pere. În preajma lui se aflau multe din bog!#iile lumii, iar lipsa
h!r#ilor îl împiedica s! le în"face, a"a cum f!ceau "i gratiile.
Se l!s! din nou în genunchi.
— Treizeci la sut!?
— Da, m! simt generos.
Lordul Phoesel î"i în!l#! capul.
— Barza va e"ua?
Qiro î"i smuci capul spre stânga.
— S-ar putea întâmpla. Roag!-te s! fie acalmie la Nysant "i s! nu
aib! vânt în pânze în timp ce L!stunul se îndreapt! spre sud. Ar
trebui s! ajung! la timp.
Negustorul d!du încet din cap.
— Voi pune s! se întocmeasc! imediat hârtiile ca s! le semna#i.
Atunci primesc "i h!r#ile?
Patriarhul Casei Anturasi se încrunt!.
— Milord, v! rog s! nu m! insulta#i. Gândi#i-v!, în cele din urm!,
la leg!turile dintre familiile noastre. H!r#ile au fost deja copiate "i v!
a"teapt! la plecare. L!stunul poate ridica ancora într-o or!. Pute#i
trimite hârtiile pân! la sfâr"itul s!pt!mânii.
— Sunte#i cum nu se poate de amabil, M!rite Maestre Anturasi.
— Chiar sunt, nu-i a"a?
Ochii lui Qiro se îngustar!.
— Marutsar, îmi pare r!u de pierderile dumitale.
B!rbatul îngenuncheat d!du din cap.
— Pesc!ru#ul, da, ce tragedie.
— Eu m! refeream la fiica ta.
310
Sângele pieri de pe fa#a lordului "i Nirati se temu c!-i venise r!u.
Se plec! adânc, lipindu-"i fruntea de podea, apoi se îndrept! din
spate, îns! nu cu totul.
— V! mul#umesc, M!rite Maestre. Fie ca prosperitatea s!
zâmbeasc! în continuare Casei Anturasi.
— Va zâmbi, milord, în mod sigur va zâmbi.
Tat!l Majiatei se furi"! din înc!pere mergând în patru labe. Nirati
se preg!ti s!-l urmeze, îns! bunicul ridic! mâna. A"tept!, "i când
Lordul Phoesel deschise u"a cu"tii de cealalt! parte, gratiile aurite
coborâr! din nou peste canatul scund.
Nirati î"i îndrept! b!rbia.
— Vrei ceva cu mine, bunicule?
B!trânul se a"ez! pe tron "i, de ast! dat!, zâmbi cald.
— Ai f!cut asta ca un favor pentru prietenul t!u deseian. Merit!,
oare?
Întrebarea o lu! prin surprindere.
— Cred c! da. Am devenit destul de apropia#i.
— În#eleg c! tr!ie"te din vânzarea m!rfurilor, aranjând
transporturi, "i din administrarea unor acorduri comerciale. Ar
considera foarte valoroas! orice leg!tur! cu noi.
— Ar considera, bunicule, îns! nu mi-a cerut nimic pentru el. Îi
pare r!u pentru Lordul Phoesel.
Ochii lui Qiro sclipir!.
— $i ai riscat s! atragi mânia mea pentru el. Trebuie s! fie, într-
adev!r, foarte special. Faptul c! a supravie#uit urgiei lui Pyrust "i a
reu"it s! plece în sud spune destule despre el. Dar în sfor!rii s-a
b!gat?
Nirati se încrunt!.
— S-a întâlnit cu unii dintre lorzii de pe continent "i i-a ajutat s!
investeasc! în nave. $tiu c! i-a avertizat s! nu intre în afaceri cu aceia
care nu folosesc h!r#ile Anturasi. Cam a"a au evoluat lucrurile.
— Î#i place de el, Nirati?
Ea ezit!, încercând s!-"i ascund! un zâmbet, dar apoi îl l!s! s!-i
înfloreasc! cu totul. Junei fusese fermec!tor "i foarte manierat,
bucurându-se de compania ei la fel de mult pe cât se bucura "i ea de
a lui. Nu fusese deloc insistent asupra nici unui aspect, a"a c! atunci
311
când ajunser! la rela#ii intime, totul decurse natural. Întâlnirile lor
aveau calitatea unei pove"ti de dragoste "i se înfiora numai când î"i
aminti mângâierile lui.
— Da, bunicule, îmi place.
— Bine. Asta-mi face "i mie pl!cere.
Qiro d!du încet din cap.
— Am s! te mai întreb doar un singur lucru, Nirati.
— Ce, bunicule?
— Îmi e"ti foarte drag!. $tiu c! sunt unii care spun c! nu faci
parte din familie pentru c! nu ai nici un talent la cartografie, dar dac!
e"ti fericit! a"a, atunci "i eu sunt, "i la fel "i fra#ii t!i. Dac! vei fi,
vreodat!, nefericit!, ai s!-mi spui, nu-i a"a?
— Dac! asta dore"ti, bunicule.
— Da.
Î"i deschise bra#ele.
— Stau aici, în mijlocul comorilor lumii, îns! ceea ce pre#uiesc cel
mai mult st! dincolo de gratii. A" face buc!#i întreaga lume, dac! te-
ar r!ni cineva. Nirati, s! nu ui#i c! e"ti cea mai pre#ioas! comoar!.
Dac! te va lua cineva de lâng! mine, te rog s! fie cineva care s! te
merite.
Ea se plec! adânc.
— Da, bunicule. Mul#umesc&
Ar fi vrut s! se ridice în picioare "i s! fug! din turn, s!-l g!seasc!
pe Junei, dar când se uit! în ochii bunicului ei, dorin#a îi pieri pe
dat!. O privea cu o ner!bdare pe care nu i-o mai v!zuse de când era
copil!.
— A" putea s!-#i mai cer un favor, bunicule?
— Bineîn#eles&
— Las!-m! s! petrec ziua împreun! cu tine. Vreau s! vizitez din
nou atelierul. Vreau s!-#i v!d munca "i s! v!d unde au ajuns fra#ii
mei. A trecut mult, foarte mult timp, de când n-am mai f!cut asta.
— Da, Nirati, mi-ar pl!cea& Se ridic!, zâmbind cu o und! de
mândrie. Vino la atelier "i-am s! împart cu tine lumea mea.
312
37
Ziua a 25-a, Luna!#obolanului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, pe!M$rile!Sudului
Dup! înc! dou! s!pt!mâni pe mare, Lupul furtunii g!si, în cele
din urm!, una dintre insulele de pe harta din Soth. Avea un mic golf,
în care se aventurar! tocmai la timp, pentru c! o furtun!
însp!imânt!toare se ab!tu "uierând dinspre sud-vest. Insula se
dovedi a fi un vulcan stins, acoperit de jungl!, care de-abia dac!
m!sura cinci kilometri în lungime, îns! oferi protec#ie flotei. Una
dintre navele mai mici, Lupul ce"urilor, se smulse din ancoraje "i fu
azvârlit! pe mal.
Într-un fel, e"uarea ei era ca un dar al zeilor, pentru c! echipajele
se gr!bir! s! foloseasc! buc!#i din ea ca s! repare avariile provocate
de furtun! celorlalte nave ale flotei. Proviziile din cal! fur!
redistribuite, iar nava repus! pe linia de plutire. Cu un singur catarg
r!mas, nu mai putea continua marea c!l!torie, "i C!pitanul Gryst o
trimise înapoi la Nalenyr, cu ve"tile despre câte v!zuser! "i
realizaser! pân! atunci.
Jorim fusese tentat s!-l trimit! pe Shimik înapoi cu Lupul
ce"urilor, s!-l distreze pe Prin#, îns! echipajul era atât de ata"at de
fenn, încât renun#!. Cel pu#in, asta notase în raportul s!u despre
episod, f!când observa#ia c! va studia în continuare creatura, precum
"i capacit!#ile sale de adaptare. Adev!rul era c! #inea destul de mult
la Shimik "i nu dorea s! se despart! de micul animal.
Shimik continu! s! evolueze, ca r!spuns la via#a de la bord. Din
moment ce petrecea atât de mult timp în cal!, vânând "obolani,
blana lui se întunec! la culoare, devenind ca mahonul. Degetele i se
alungiser! "i formaser! muchii osoase pe întreaga lungime "i pe
podul palmei, acolo unde înainte ap!ruser! urme de mu"c!turi se
"obolan. De asemenea, devenise mai zvelt "i se putea c!#!ra pe sc!rile
orizontale de parâme la fel de bine ca marinarii cei mai pricepu#i. Î"i
313
continua numerele de comedie spre deliciul tuturor, dar putea avea "i
momente sumbre, de parc! ar fi imitat-o pe C!pitanul Anaeda. În
mod surprinz!tor, aceasta nu se sim#ea deranjat!, "i nu o dat! îi
g!sise pe amândoi apleca#i asupra câte unei h!r#i, studiind-o.
De"i nici una dintre celelalte furtuni venite dinspre sud nu fusese
atât de s!lbatic! precum cea pe care o suportaser! lâng! insula
numit! acum de ei Byorang, Insula furtunii, flota fu biciuit! frecvent
de vânt puternic "i ploi aprige în drumul ei. Marea devenise suficient
de agitat!, încât "i Lupul furtunii se balansa în sus "i-n jos, ca o
juc!rie. În acele momente, Anaeda îi tot amintea c! trebuie s! te
folose"ti de ambele mâini, s! te prinzi bine, altfel riscai s! te treze"ti
peste bord. În cea mai mare parte a timpului r!mase în cabin!, din
moment ce norii "i ploile f!ceau imposibil! orice încercare de
pozi#ionare prin observarea stelelor.
Când se aventura afar!, nu mergea prea departe, privea doar
valurile, apa înf!#i"ându-i-se în miriadele ei de forme. Privea o lupt! a
elementelor, în care vântul "i apa f!ceau tot ce le st!tea în putere s!
distrug! nava de lemn. Privea celelalte vase ridicându-se pe creasta
valurilor, apoi disp!rând pe coama lor, f!r! s! "tie dac! nu cumva,
dincolo de cortina de ap!, nu-"i aflaser! sfâr"itul, spulberate, sau vor
ap!rea din nou.
Pânze de ploaie asaltau Lupul furtunii. Pic!turi grele se sp!rgeau
de punte, r!sunând cu putere, desp!r#ind "uvoaiele de ap! care
acopereau totul. Valurile se pr!v!leau peste prov!, apa întunecat!
împr!"tiindu-se ca o spum!. Pânzele r!m!seser! în!l#ate, iar vântul le
umfla. Catargele gemeau sub ap!sare "i Anaeda d!dea neîncetat
ordine pentru ridicarea unei pânze sau coborârea alteia. O rafal! mai
puternic! de vânt le-ar fi putut sfâ"ia sau frânge vreun catarg, îns!
înfruntarea furtunii f!r! nici o pânz! ridicat! ar fi însemnat
abandonarea oric!rei "anse de a cârmi. Vântul ar fi putut azvârli nava
pe-o parte, înspre valurile uria"e, iar asta însemna sfâr"itul oric!rei
nave, chiar "i a uneia la fel de mari precum Lupul furtunii.
Majoritatea echipajului se descurca bine în condi#ii de furtun!,
îns! nu acela"i lucru se putea spune "i despre pasageri. Iesol î"i
petrecea mare parte a timpului bolnav de groaz!. Când se a"ternea
calmul, î"i relua febril munca, s! nu r!mân! în urm!, ceea ce-l l!sa
314
frânt de oboseal! "i chiar mai pu#in capabil s! suporte o mare agitat!.
Ceilal#i r!mâneau la ad!post "i-i #ineau pe buc!tari ocupa#i cu
prepararea de fierturi pentru tratarea r!ului de mare.
Cea mai rea dintre furtuni îi lovise în cea de-a dou!zecea zi a
Lunii $obolanului "i durase trei zile pline. Se risipi pe la amiaza celei
de-a dou!zeci "i treia zile, iar norii disp!rur! atât de repede încât te-
ai fi putut întreba dac! pe-acolo fusese sau nu o furtun!. Conform
ordinelor, flota puse capul compas spre sud, navigând în zigzag, când
înspre vest, când înspre est, la fiecare trei ore, "i, foarte curând, "apte
dintre cele nou! nave r!mase se al!turar! Lupului furtunii.
Dou! nave nu reg!siser! flota nici în cea de-a dou!zeci "i cincea
zi, "i to#i cei de la bord presupuser! c! Dragonul lunii "i Arm!sarul
m!rii nu supravie#uiser! furtunii. Dar, la venirea zorilor celei de-a
dou!zeci "i cincea zile, unul dintre pândarii coco#a#i printre oamenii
de pe gabie v!zu o corabie spre est. Anaeda ordon! ca Lupul furtunii
s! schimbe imediat cursul "i s! se apropie.
Jorim privea totul de la prov!, sim#ind un gol în stomac. Unul
dintre membrii echipajului identificase nava ca fiind Dragonul lunii,
iar dac! avea dreptate însemna c! pierduse dou! dintre cele patru
catarge. Pe cele r!mase fluturau resturile pânzelor ag!#ate de vergi,
iar parâmele se leg!nau în b!taia brizei. În timp ce se apropiau, nu
v!zu nici un semn de via#! la bord "i consider! c! era de bun augur
c! nici una dintre b!rcile de salvare nu r!m!sese pe punte.
C!pitanul Gryst i se al!tur! în momentul observa#iei, îns! ea
cl!tin! din cap.
— Nu-i chiar un semn d!t!tor de speran#e. Este posibil s! se fi
gândit c! nava se va scufunda, dar s! lansezi b!rcile pe o asemenea
furtun! ar fi fost sinucidere curat!, ca "i r!mânerea pe un vas care se
duce la fund. Da, uite acolo, uit!-te în spate, la cârm!.
Jorim se strâmb!.
— Unde e?
— Exact. Nu mai e. Au supravie#uit furtunii, apoi au lansat
b!rcile, legate de nav! cu parâme, ca s! poat! cârmi.
— Dac!-i a"a, unde-s b!rcile, unde-i echipajul?
Ea oft! adânc.
— Nu "tiu.
315
 Se r!suci "i strig! un ordin.
— Locotenente Minan, coborâ#i-mi barca. Maestrul Anturasi "i cu
mine plec!m pe Dragonul lunii. S! ne înso#easc! un pluton de solda#i.
Trimite#i înc! o barc!, cu un echipaj de schimb care s! se ocupe de
nav!.
Minan începu, la rându-i, s! dea ordine. În momentul când
ajunser! la mijlocul navei, barca fusese deja l!sat! la ap!. Anaeda
coborî prima pe plasa întins! pe bordaj, urmat! de Jorim, iar Shimik
se arunc! dup! ei, cu capul înainte, ca o veveri#!. Anaeda remarc!
prezen#a fennului, dar nu spuse nimic, iar Shimik nu f!cu g!l!gie
când solda#ii urcar! în barc! "i marinarii se puser! pe vâslit spre
Dragonul lunii.
Apropiindu-se, Jorim nu mai v!zu nici o avarie semnificativ! la
bordul navei mai mici. Anaeda le ordon! marinarilor s! dea o dat!
ocol cor!biei, apoi se apropiar! de babord, unde atârna o plas! de
abordaj. Solda#ii urcar! primii, iar dup! ce unul dintre ei semnaliza
c! totul era în ordine, urc! "i Anaeda. Shimik se ag!#! de spatele lui
Jorim cât urcar!, apoi s!ri, #op!i pe punte "i disp!ru în m!runtaiele
navei.
C!pitanul Gryst str!b!tu puntea, mergând spre cabina care
apar#inuse C!pitanului Calon, cu Jorim la doar un pas în urm!.
Cabina p!rea s! fie în ordine, f!r! stric!ciuni din cauza furtunii.
— Au trecut prin furtun! "i s-au putut reorganiza.
Se duse la micul pupitru lipit de peretele desp!r#itor de la babord
"i deschise jurnalul de bord la ultima pagin!.
— Cursul, viteza estimat! "i continuarea rapoartelor privind
avariile în diminea#a celei de-a dou!zeci "i patra zile. Calon a lansat
b!rcile, îns! numai dou! dintre ele. Nu exist! nici o indica#ie potrivit
c!reia celelalte dou! au fost pierdute în timpul furtunii. Nici un semn
de panic!, iar ea n-ar fi l!sat jurnalul la bord dac! ar fi abandonat
nava.
Jorim privi spre lampa cu ulei, ag!#at! de un lan# sub#ire,
leg!nându-se lâng! cu"eta c!pitanului.
— E goal!, iar uleiul s-a terminat. E rece, dar cred c! ardea de ieri.
— Da, nu po#i s! pui mai mult ulei decât pentru o zi în l!mpile
astea, în plus, ar fi fost reumplut! în timpul cartului de diminea#!.
316
Anaeda închise jurnalul "i-l puse sub bra#. S! continu!m, s! mergem
s! verific!m cambuza.
Locotenentul Minan "i oamenii s!i sosiser! "i se îndreptau spre
cambuz!. C!pitanul Gryst le ordon! s! cure#e puntea de resturi "i s!
fie gata s! ridice pânzele. Se apucar! de treab!, nu f!r! s! morm!ie.
Jorim pricepu, din comentariile auzite pe jum!tate "i ocheadele lor,
c! nici unui marinar nu-i pl!cea s! se afle la bordul unei nave de
unde disp!ruser! to#i camarazii lor.
— C!pitane, cât de mare era echipajul cor!biei?
— Dou! sute de oameni.
Î"i l!s! capul jos "i coborî treptele spre cambuz!. Deasupra
focurilor din buc!t!rie, acum stinse, st!tea o oal! neagr!, uria"!,
con#inând o mas! de orez legat, cu o lingur! de lemn înfipt! în ea. O
apuc! "i încerc! s! trag! lingura, îns! nu reu"i decât s-o rup! în dou!.
R!mase o clip! cu privirea a#intit! asupra mânerului frânt.
— Orice s-a întâmplat aici, a fost ieri-diminea#!. Hai s! vedem
mai departe.
Jorim se întoarse "i se deplas! dincolo de trepte, în zona spa#ioas!
de sub puntea principal!. Acolo se leg!nau o sut! de hamace goale,
u"or, ca "i atunci când le ocupau marinarii. De unele atârnau p!turi,
altele c!zuser! pe podea. La prima privire, p!rea c! echipajul tocmai
fusese chemat la posturi "i se putea întoarce, dintr-o clip! în alta, s!-
"i adune a"ternutul, s!-"i a"eze mesele "i s! se bucure de micul dejun.
Jorim r!scoli cu vârful piciorului una dintre p!turi, îns! pânza era
rigid! "i r!mase gr!mad! pe podea.
— Nu-mi place.
Anaeda se întoarse spre el.
— Sânge?
— Cred c! da.
Ea d!du din cap.
— De acord. Po#i s!-i sim#i izul în aer.
Anaeda se strecur! printre hamace spre pupa navei. Acolo cercet!
cabinele, una dup! alta. Z!voarele de lemn ale u"ilor "i canaturile
erau cr!pate, iar în cabine existau semne c! avusese loc o lupt!
crunt!. Cabinele ofi#erilor inferiori erau literalmente n!cl!ite de
sânge. Pe podeaua celei în care st!tuse preotul din Wentiko se afla o
317
rob! însângerat!, sfâ"iat! în buc!#i. Se l!s! jos lâng! rob!, iar Jorim
examina tambuchiul.
— Uita#i, chiar aici, unde cineva ar fi pus um!rul dac! încerca s!
for#eze intrarea în înc!pere... Se întinse "i desprinse un solz de
m!rimea unghiei de la degetul mic. Provine de la un pe"te, îns! n-am
v!zut în via#a mea un asemenea pe"te.
Anaeda se ridic! în picioare.
— Nici eu nu "tiu de prea mul#i pe"ti care s! aib! gheare. S! mai
c!ut!m.
Tambuchiul care ducea spre infirmeria navei r!m!sese intact, dar
acolo erau lipi#i solzi cam la în!l#imea umerilor. Anaeda scoase un
pumnal de la centur! "i-l introduse între "ipcile u"ii, desf!când
z!vorul. Deschise tambuchiul cu for#a, împingând în l!turi un cuf!r
care-l bloca, "i p!trunser! prin canatul îngust.
Infirmeria fusese o cabin! suficient de mare, destul de spa#ioas!
pentru dou! cu"ete destinate pacien#ilor "i una pentru medic. Cufere
de diferite m!rimi erau lipite de peretele interior, iar pupitrul
medicului era împins într-un col#. Cele dou! cu"ete de la peretele
opus r!m!seser! neocupate, îns! nu "i cea a doctorului.
În ea z!cea un trup, al unui b!rbat corpolent. Limba umflat! îi
ie"ea din gur!, iar buzele se albiser! din cauza dârelor de saliv!
uscat!. Resturile unei cupe de lut z!ceau lâng! pat, iar o pat!
întunecat! colora podeaua, acolo unde se vedeau cioburile.
Anaeda îi atinse obrazul cu dosul palmei.
— E mort.
— Se pare c! de mâna sa.
Ea ridic! o cutie de carton de pe biroul doctorului "i citi ce scria
pe ea.
— Înt!ritor pentru inim!.
— S-ar putea s!-l fi folosit împotriva r!ului de mare. Tot asta ia "i
Iesol.
— Da, îns! diluat foarte mult. Jum!tate din cutia asta s-a dus.
Voia s! fie sigur c! moare, "i înc! repede.
C!pitanul r!sfoi jurnalul medical, apoi îl închise brusc "i
bomb!ni.
318
— Era destul de îngrozit încât s! se omoare, dar nu a înregistrat
nimic aici.
În afara înc!perii se auzi un duduit rapid, iar Shimik s!ri "i se
prinse de muchia tambuchiului. Ghearele sale scobir! a"chii de lemn
din canat când r!mase ag!#at acolo.
— Viino viino, cappatana naeda! Jrima viino!
S!ri, r!sucindu-se în aer "i o zbughi pe punte, înapoi spre pupa.
Jorim "i Anaeda îl urmar! pe cât de repede puteau, îns! hamacele
îi încetinir!. Shimik a"tepta la treptele care coborau spre puntea
urm!toare "i se ghemui acolo, privindu-i, apoi se uit! în jos. Când
trecur! "i de ultimul hamac, fennul #â"ni în jos pe sc!ri, iar ei gonir!
dup! el. Aruncându-le o ultim! privire, o zbughi spre tambuchiul
deschis al armur!riei.
Anaeda ajunse acolo prima "i se opri în prag. Shimik se ghemui la
picioarele ei în a"a fel încât ea s-ar fi împiedicat dac! ar mai fi
înaintat. Îns! p!rea destul de mul#umit! s! se agate de marginea
canatului "i s! stea acolo. Se aplec! u"or în fa#!, apoi se întoarse "i
privi spre Jorim.
— Maestre Anturasi, cred c! numai tu ai putea s!-mi explici asta.
Se d!du la o parte, iar el privi în interior. Singura surs! de lumin!
era o raz! de soare strecurat! printr-un hublou deschis. Putea vedea
clar dou! cadavre întinse pe podea. Unul, un b!rbat chel, în rob! de
marinar, avea un ciocan de fierar strâns în mâna dreapt!. Avea
aproape toat! fa#a zdrobit!. Ochiul stâng atârna de un nerv. Roba îi
fusese sfâ"iat! pân! la gât, iar balta de sânge închegat în care z!cea se
scursese din carotida t!iat!.
Îns! ceea ce-l omorâse îl opri pe Jorim s! fac! vreun pas în
interior. Creatura p!rea vag umanoid!, prin faptul c! avea bra#e "i
picioare, de"i erau mai degrab! romboidale în sec#iune decât
rotunjite, precum membrele omene"ti. Aceea"i form! romboidal! o
aveau coada lung! "i trupul, care se îngusta spre piept. Forma precis!
a capului era dificil de întrev!zut, din pricina faptului c! ciocanul îl
zdrobise. O parte dintre solzii care acoperiser! trupul creaturii se
desprinseser! "i luceau în lumina soarelui.
Mâinile viet!#ii aveau membrane între degete. Se terminau cu
gheare ascu#ite "i cu ele îi venise de hac fierarului. De asemenea, erau
319
vizibili "i din#ii ascu#i#i, triunghiulari, câ#iva pierdu#i în urma Jorim f!cu semn cu capul.
loviturilor de ciocan. — Am fi putut omorî mai mul#i, îns! au luat trupurile.
Jorim ar!t! spre creatur!. — Deci sunt "i canibali?
— Solzii se potrivesc. Are caracteristicile unui pe"te. Cred c! — Nu "tiu. Dac!-l disec!m pe cel r!mas aici, s-ar putea s! afl!m.
deschiz!turile acelea sunt bronhii. C!pitanul î"i înfipse pumnii în "oldurile înguste. Strânse din ochi.
— În#eleg. Deci, ce-i asta? — F!-o. Vreau s! "tiu ce sunt "i în ce ne-am b!gat.
El cl!tin! din cap. Shimik, ridicându-se din pozi#ia ghemuit!, îi imit! atitudinea.
— N-am nici o idee. Nici m!car nu-mi amintesc ca o astfel de Privi în sus, spre ea, apoi spre cadavre, "i cl!tin! din cap.
jivin! s! fi fost pomenit! în pove"tile populare sau legende. E — Dreu. Dreu.
adaptat! pentru via#a acvatic!, indiferent ce-o fi. Oare din cauza asta
navele care se îndreapt! spre sud rareori se mai întorc? Posibil, dar
nu sunt convins.
— De ce, Maestre Anturasi?
Se ridic! "i-i sus#inu cu înc!p!#ânare privirea direct!.
— Dac! presupunem c! o hait! din ace"ti oameni-rechini a
m!cel!rit echipajul "i a luat cadavrele, atunci mai trebuie s! facem
câteva presupuneri. Una ar fi c! o vân!toare cu atât succes presupune
antrenament. Asta înseamn! c! au mai vânat oameni "i înainte.
Consider! atacarea navelor un mod eficient "i mul#umitor de a tr!i.
Anaeda d!du din cap.
— Sun! logic.
— Dac! fac asta de mult! vreme, "i-au extins raza de ac#iune.
Stabilirea unei baze precum cea de pe Ethgi ar fi ceva simplu. I-am
vedea ajungând pân! în deltele "i în zonele populate. Ar fi existat,
deja, relat!ri "i dovezi ale existen#ei lor.
— S-ar putea, Maestre Anturasi, dar dac! nu pot rezista decât în
apele mai reci?
— S-a spus, cândva, c! turasynzii nu pot vie#ui decât în câmpiile
lor reci "i uscate, îns! când cre"terea popula#iei i-a obligat s! se
extind!, au f!cut-o.
Jorim scutur! din cap.
— S-ar putea s! nu fi auzit de astfel de jivine înainte, dar sunt
dispus s! pun r!m!"ag c! vom mai vedea în viitor.
Anaeda î"i "terse fruntea cu palma.
— Au pierit dou! sute de suflete, iar noi am ucis doar unul dintre
ei?
320 321

38
Ziua a 17-a, Luna Ursului,!Anul!Câinelui
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Dolosan
În cele cinci s!pt!mâni "i jum!tate de la uciderea "arpelui cu
coam! "i a odraslelor sale, la Telarunde, grupul înaintase lent spre
apus. Keles Anturasi î"i asum! întreaga responsabilitate pentru
ritmul lent, fiind incapabil s! se deplaseze mai repede. Graba ar fi
f!cut ca studiile sale topografice s! nu fie complete. Moraven c!zuse
de acord c!, de"i misiunea sa de localizare a sursei comer#ului cu
arme str!vechi constituia o urgen#!, ridic!rile topografice erau cheia
izbânzii. Acceptul s!u de-abia dac!-l domoli pe Ciras, care în mod
vizibil avea dureri, îns! refuza cu înc!p!#ânare s! recunoasc!.
Pur "i simplu, dup! lupt!, to#i "ase avuseser! nevoie de timp s! se
refac!. De"i nu fusese v!t!mat fizic, Borosan ie"ise cel mai r!u din
confruntare. Jeluia distrugerea thanatonului, de parc! acesta ar fi fost
c!#elu"ul familiei. Ceea ce-l durea mai tare era c! gyanrigotul nu-"i
îndeplinise misiunea "i î"i ceruse iertare pentru c! e"ecul s!u îi
pusese pe to#i într-o situa#ie grea. Nici chiar sugestiile lui Moraven,
cum c! nu atacase pentru c! "arpele "i puii lui constituiser! o
multitudine de #inte care-l z!p!ciser!, nu reu"ir! s!-i aduc! alinarea.
Jur! c! va construi un thanaton "i mai bun, iar ceilal#i îl tachinau,
îns! n!d!jduiau c! nu vor da peste alt "arpe cu coam!, pe pielea
c!ruia s!-l încerce.
De asemenea, ridic!rile topografice trebuiau s! fie f!cute în mai
multe trepte, îngreunând deplasarea. Primul pas era vizitarea
a"ez!rilor din vestul #inuturilor Solaeth "i Dolosan. Vorbir! cu
localnicii "i adunar! informa#ii despre regiunile înconjur!toare. De
câte ori puteau, angajau pe câte cineva s!-i conduc! spre urm!toarea
a"ezare sau alt punct de interes. Tot avansând, a"ez!rile devenir! din
ce în ce mai rare, iar punctele de interes mai multe, fapt care îi
încetinea din nou.
322
Odat! ce adunau informa#iile preliminare despre o regiune, o
explorau cu grij!. Keles f!cuse excelente estim!ri despre viteza de
deplasare "i distan#ele acoperite. Având un ochi exersat, putea
m!sura distan#a doar punând-o pe Tyressa s! plece c!lare "i
urm!rind cât de repede se mic"ora imaginea ei. Fiecare informa#ie,
de la localizarea pâraielor "i pe"terilor, pân! la felurile de pe"te
disponibile "i aproximarea copacilor de pe fiecare acru, era trecut! în
carnetul lui Keles.
Când Borosan Gryst î"i reveni, deveni foarte util ac#iunii de
prospectare. Me"teri la "oricarul s!u "i reu"i s! încropeasc! un al
doilea thanaton, mai mic, de m!rimea unui lup. Le m!sur! pa"ii
exact, apoi îi trimise în anumite puncte "i înapoi, oferind m!sur!tori
foarte precise ale distan#elor. Gyanrigotul putea chiar s! se ca#ere în
copaci "i pe versan#ii stânco"i, aducând informa#ii despre în!l#imea
lor.
Chiar "i virukul îl ajuta. Rekarafi îi d!du numele în virukian! ale
mun#ilor "i râurilor. Ar!ta spre locurile unde ceea ce p!reau
mormane de roci fuseser!, cândva, avanposturile lor. Putu chiar s!
arate cum fuseser! t!iate p!durile "i apoi replantate dup! ocupa#iile
virukiene "i umane din regiune.
Când Keles îl v!zuse prima dat! ridicându-se peste cadavrul
"arpelui cu coam!, Rekarafi îi spunea etharsaal în virukian!, inima-i
urcase pân!-n gât. Era sigur c! virukul venise s!-l omoare pentru cele
întâmplate în capital! sau s!-l r!zbune pe cel ucis de fratele lui.
Sim#ise un gol în stomac "i se aplecase s! vomite.
R!zboinicul venise, într-adev!r, pentru el, dar nu cu gândurile de
care se temea. Le explic! lui Moraven "i Tyressiei c! fusese trimis de
consoarta sa pentru a-l proteja pe Keles. Ambasadoarea apreciase
corect c! n-ar fi ajuns în Pustiet!#i, dac! n-ar fi fost incidentul de la
petrecere; de aceea, protejarea lui devenise o chestiune de onoare
pentru viruk. Rekarafi le anticipase sosirea la Eoloth "i a"teptase ca
s!-i urmeze, de"i nu le explicase niciodat! cum de ajunsese atât de
departe "i atât de repede. Keles presupuse c! era vorba de magie, "i
asta-l f!cu s! se întrebe cum de reu"iser! oamenii s! se elibereze din
sclavie.
323
 Cu tot ajutorul s!u, Rekarafi însemna "i un mare impediment în
calea deplas!rii. Keles nu putea r!mâne în apropierea lui mai mult de
câteva minute. Odat!, f!cu gre"eala de a bea ap! în aval, dup! viruk.
Apa care-l atinsese pe Rekarafi îl îmboln!vi foarte tare, atât de tare
încât nu putuse fi mi"cat timp de dou! zile "i r!mase letargic pre# de
o s!pt!mân! întreag!. Visele-i fur! bântuite de co"maruri "i din ce în
ce mai des se trezea obosit, sim#indu-"i trupul de parc! ar fi fost
fr!mântat de copitele cailor.
Durerile de cap "i boala influen#ar! "i modul în care-i trimitea
informa#ii bunicului. Mai multe zile nu se putuse concentra suficient
de bine ca s! realizeze leg!tura, iar când reu"ea, transmitea lucruri
nesemnificative "i vagi. Era obi"nuit cu preten#iile bunicului, îns!
b!trânul îi cerea din ce în ce mai pu#ine. Keles ajunsese la concluzia
c! în momentul contactului îi trimitea bunicului atâtea informa#ii
deodat!, încât tot ce mai putea face b!trânul era s! a"tepte pân!
putea digera totul. O alt! posibilitate era c! mintea lui se degrada
odat! cu vârsta, îns! Keles nici m!car nu voia s! se gândeasc! la asta.
În loc s! se concentreze asupra b!trâne#ii bunicului "i la
problemele pe care le-ar fi putut provoca asta, îi trecu prin minte c!
dificultatea trimiterii de informa#ii putea fi din cauza naturii
#inutului. Dolosan primise primul val de energie magic! eliberat! în
urma b!t!liei de la Ixyll. Dovezile erau de net!g!duit. P!mântul se
cr!pase "i se modificase, platouri vaste de piatr! se ridicaser! din
p!mânt "i se avântaser! spre cer. În afar! de asta, marginile
superioare se rotunjiser!, de parc! s-ar fi topit. Valul magic se
rostogolise mai departe, trecând prin v!i, acoperind mun#ii, erodând
piatra "i transformând tot ceea ce atingea.
N-ar fi crezut în ruptul capului c! unele lucruri se întâmplau,
dac! nu ar fi f!cut m!sur!tori. Pe alocuri, stânci uria"e se mi"cau
între apusul "i r!s!ritul soarelui, alunecând din aliniamentele trasate
cu o zi înainte. Când se ducea s! vad! dac! nu cumva se rostogoliser!
într-o parte, prin ce mijloace, nu-"i putea imagina, nu g!sea nici o
neorânduial!. Însemn! cu cret! unul dintre pietroaie, pe partea
dinspre nord, iar în diminea#a urm!toare descoperi c! semnul era
orientat spre sud. Migrase, îns! nu "i suprafa#a pe care desenase.
324
Dolosanul fusese cople"it de violen#a magiei "i, chiar dac! aceasta
se diminuase cu trecerea anilor, efectele sale erau inevitabile. Într-o
vale, o întreag! suprafa#! împ!durit! fusese transformat! într-o
p!dure vie, de cupru. Chiar "i mai ciudat, copacii se leg!nau cu
mi"carea unduioas! a ierbii-de-mare frem!tând sub valuri. Grupul se
opri la marginea v!ii, nehot!rât s! mearg! mai departe, pentru c! s-ar
fi putut îneca într-un lichid nev!zut. Când intrar!, sim#ir! o presiune
în cre"tere "i trebuir! s! se deplaseze "i mai încet. Vorbele ie"eau mai
greu, iar Keles percepu mângâierea curen#ilor prin haine "i p!r.
C!ut! plante "i animale, s! vad! ce efecte avea asupra lor vie#uirea
într-un astfel de loc. Oare p!s!rile scuipau foc, s! poat! modela
frunzele în cuiburi? Sau poate deveniser! la fel ca pe"tii, înotând prin
aer? Pe"tii puteau s! înoate afar! din ap!? Nu v!zu nimic "i nu g!si
r!spuns la întreb!ri, îns! tot c!utând, începu s! în#eleag! curiozitatea
fratelui s!u în privin#a lumii. Pentru el, întotdeauna aceste lucruri se
g!siser! dintotdeauna pe p!mânt, dar pentru Jorim ele erau ale
p!mântului.
Mergând mai departe spre vest, intrar! cu adev!rat în Pustiet!#i.
Ziua, p!mântul lic!rea, de parc! din el s-ar fi în!l#at fierbin#eala,
totu"i, o vale era destul de înghe#at! încât s! le abureasc! respira#ia,
iar urm!toarea înfierbânta orice bucat! de metal prea tare ca poat! fi
atins!. Dealurile se unduiau încet, de parc! erau p!turi sub care se
foiau copiii. Din loc în loc, putu recunoa"te multe dintre plante, îns!
p!reau mai mari sau mai mici decât era normal, iar adesea
inflorescen#ele erau dispropor#ionat de mari fa#! de plant! "i în culori
nemaiv!zute de el în natur! pân! atunci.
P!trunderea în Pustiet!#i îl f!cu pe Borosan Gryst mai fericit, iar
pe Rekarafi "i Ciras mai mohorâ#i. Pentru gyanridin, era un t!râm
însufle#it de energia magic!, unde putea g!si thaumston, cu care s!
dea via#! crea#iei sale. Îns! Rekarafi îl privea ca pe un p!mânt unde
domniser!, cândva, ai lui "i-l g!sea de nerecunoscut. Pentru Ciras, era
pântecul unde se z!mislea magia nou!, amenin#ând arta în care se
str!duia s! se perfec#ioneze.
Într-o sear!, iritarea lui Ciras crescu deoarece soarele zilei îi
înro"ise pielea atins! de venin. Cu o lovitur! de picior azvârli
"oricarul într-o parte.
325
 — %ine monstruozitatea asta departe de mine.
Borosan clipi nedumerit cu ochii s!i mari.
— Monstruozitate? A h!cuit unul dintre "erpii mai mici la fel de
u"or ca tine.
Spadasinul scutur! din cap.
— L-a ucis f!r! nici o onoare, f!r! s! "tie ce f!cea. Este o
monstruozitate, pentru c! face totul f!r! nici o considera#ie.
Moraven înte#i focul cu un b!#.
— S! nu fie adev!rat, Liserrdin Dejote, c! exist! considera#ie în
crea#ia Maestrului Gryst, a unui gyanrigot?
— Ca s! fiu de acord cu asta, Maestre, ar trebui s! admit c!
prestigiul fierarului care a f!cut spada este mai mare decât al meu, cel
care-i folose"te unealta. Poate c! fierarul a dorit ca arma s! ucid! f!r!
discriminare, îns! eu sunt cel care decide când "i cum s-o folosesc. Eu
îmi asum responsabilitatea pentru aceste ac#iuni.
— $i nu crezi c! Maestrul Gryst face la fel? Aminte"te-#i c! "i-a
cerut iertare pentru e"ecul thanatonului.
Ciras î"i a"ez! o bucat! de pânz! rece pe partea dreapt! a fe#ei.
Veninul îl arsese, r!sucindu-i carnea în col#ul gurii "i ochiului, de
parc! fusese atins! de foc.
— Îmi amintesc. Maestrul Gryst "i-a cerut iertare, îns! sunt al#ii
care n-ar face-o. A#i v!zut thanatonul. Imagina#i-v! o companie de
thanatoni patrulând printr-un castel sau, mai r!u, trimi"i s!-i
izgoneasc! pe s!teni din casele lor. Ar face asta f!r! nici o ra#iune. Nu
ar asculta de nimic, n-ar putea fi convin"i c! st!pânul care le-a dat
ordinele gre"ea sau este nemernic.
Tyressa î"i desf!cu p!tura.
— Deci te temi c! ace"ti gyanrigo"i i-ar putea înlocui pe xidantzu?
— Nu, asta nu s-ar putea întâmpla niciodat!.
— Atunci de ce te temi?
— Nu m! tem de nimic. Problema cu gyanri este c! li se confer!
abilit!#i pentru care oamenii obi"nui#i trebuie s! se antreneze ani de
zile. Vor eroda respectul datorat celor care au acumulat
îndemânarea. Munca asidu! va deveni ceva de domeniul trecutului.
Oamenii nu vor mai respecta magia sau nu se vor mai teme de ea "i
vor pava drumul spre revenirea vanyeshilor.
326
Keles, obi"nuit cu discu#iile avute cu fratele "i sora sa, ridic!
mâna.
— Iart!-m!, Ciras, dar ai luat-o razna. S! pui un gyanrigot s!
lucreze pentru cineva nu înseamn! c! "i-ar dori s! devin! magician.
— N-am spus a"a ceva.
— Dar ai sugerat. Eliberat de nevoia de a ara p!mântul "i a planta
recolta, un #!ran ar putea s! înve#e multe alte lucruri. Ar putea
deveni un mare poet sau artist, un olar priceput ori chiar spadasin.
Ochii lui Ciras se mic"orar!.
— Sau poate magician?
Keles d!du din umeri.
— Ar putea fi orice. Acord!-i suficient bun-sim# încât s! nu-"i
doreasc! s! fie magician.
— Ai mai mult! încredere în bunul-sim# decât mine, Maestre
Anturasi.
Ciras ar!t! spre "oricar.
— Acum se deplaseaz! "i face m!sur!tori pentru tine. Nu a avut
nevoie s! fie instruit. Leg!tura dintre autodisciplin! "i abilitatea de a
controla magia s-a rupt. Dac! vor vedea c! magia poate fi atât de
simpl! într-un domeniu, o vor aplica "i în alt! parte. Tot a"a cum
gyanrigotul str!bate drumurile pentru tine, vor fi al#ii care vor
deschide drumul spre nebunia care a distrus lumea.
Moraven Tolo se încrunt!.
— Ideile tale sunt interesante, îns! gândirea las! de dorit.
Ciras se ridic! în picioare.
— Cum a"a, Maestre?
— Îi consideri pe vanyeshi întruchiparea r!ului, pentru c! a"a ai
fost înv!#at s!-i vezi. Au luptat al!turi de Nelesquin, îns! la fel au
f!cut "i mul#i serrdini. Au fost spadasinii de partea r!ului pentru c!
au luptat împreun! cu el?
— Trebuie s! fi fost.
— $i dac! au fost în"ela#i?
— $i asta este posibil.
— Ceea ce-ar însemna, Ciras, c! unii dintre vanyeshi s-ar putea s!
nu fi fost r!i, ci doar indu"i în eroare.
Moraven ar!t! spre "oricar.
327
 — Oamenii pot fi la fel ca unealta asta. Diferen#a este c! ei au
posibilitatea de a-"i controla comportamentul. Preocuparea ta nu
trebuie s! fie ce comportament s! fie permis "i care nu, ci cum s!
încurajezi oamenii s! fie responsabili pentru comportamentul lor.
Interdic#ia va e"ua la un moment dat. Responsabilitatea n-are voie s!
fac! asta.
Ciras ezit!, apoi î"i l!s! capul în jos.
— Îmi cer iertare pentru lipsa mea de chibzuin#!.
În p!rul negru al lui Moraven juca lumina focului, iar el î"i în!spri
privirea.
— Lipsa de chibzuin#! î#i va fi iertat! de data asta. Ai ajuns lipsit
de minte ca un gyanrigot. Te face la fel de periculos pe cât îi consideri
tu pe ei. Singurul mod de a te dovedi st!pân pe tine însu#i ar fi s!
gânde"ti cu adev!rat. Prea adesea oamenii confund! no#iunea de a fi
capabili s! gândeasc! "i a proceda astfel. Nu exist! o gre"eal! mai
periculoas!.
C!l!toria lor îi duse pân! în inima Dolosanului, la marginea de
miaz!zi a unui bazin enorm, m!surând cel pu#in trei sute de
kilometri dinspre sud-vest spre nord-est, "i peste dou! sute de la est
la vest. Vegeta#ia alc!tuit! din arbu"ti de-abia dac! oferea un ad!post
"i vreo pat! de culoare. Fiecare dintre nenum!ratele ravene mici,
s!pate în peisaj, era teritoriul unei adev!rate izbucniri vegetale.
Rekarafi str!b!tu în t!cere mai mul#i kilometri în timp ce coborau
o pant!.
— Aici a fost Isdazar.
Keles scuip! saliva acrit!.
— Apele str!lucitoare?
R!zboinicul virukian d!du din cap.
— Un lac întins. Am navigat pe aici cu Ierariachul meu, în
vremurile de demult.
Moraven se r!suci în "a, privind înapoi spre virukul cu mers
s!lt!re#.
— A existat o popula#ie virukian! numeroas! pe-aici?
— Cândva, da.
Întinse un deget cu ghear! spre nord.
328
— Tavliarch a fost c!minul multora. Când a venit tavam alfel, apa
a dat în clocot. S-a ridicat într-un nor fierbinte, de unde a revenit pe
p!mânt ca o ploaie neagr!. Tot ce-a atins a murit. A topit Tavliarch.
Apa s-a scurs înapoi în bazin "i a dat în clocot din nou "i din nou. În
cele din urm!, a fost absorbit! de p!mânt.
Borosan d!du din cap.
— Procesul continuu al absorb#iei în sol "i ploile au permis
mineralelor s! formeze sedimente. Unele sunt simple geode, în
vreme ce altele s-au depus în straturi întregi. Aici, în aceast! regiune,
se g!sesc depuneri abundente de thaumston, de"i capacit!#ile lor
magice sunt adesea istovite.
— Cum ar putea fi istovite?
Keles se în!l#ase în sc!ri "i ar!ta spre o plant! cu un m!nunchi de
fructe acoperite cu penaj.
— Ne afl!m în apropierea Ixyllului. Ar trebui s! fie mai puternice
aici.
— Nu, Keles. Vezi tu, apa de aici, probabil din cauza mineralelor,
a fost un r!u conductor de energie magic!. A colectat-o, îns! a
transferat pu#in! din ea celorlalte lucruri. Pân! acum am v!zut doar
semne ale magiei îns!#i, care a afectat mediul. Aici a atins apa, care
izola terenul de dedesubt. La vest de aici, spre zonele mai înalte, ve#i
vedea lucruri din ce în ce mai ciudate, mai ales acolo unde magia a
continuat s! curg!, îns! ce-a ajuns aici sunt doar reziduurile.
Tbaumstonul de aici are avantajul c! se afl! în stare concentrat! "i
este capabil s! absoarb! o mare cantitate de energie magic!. Oamenii
sap! dup! el "i-l a"az! în locuri unde ar putea fi înc!rcat. Odat! ce s-a
energizat, posibilit!#ile sunt nelimitate.
Keles se strâmb!.
— $i cum se încarc!?
— Este relativ simplu. Pui e"antioanele într-o cutie metalic! "i
ridici un stâlp deasupra ei, sau trasezi canale de scurgere în jurul ei,
tehnicile difer!. Apoi a"tep#i.
— Ce?
— O furtun! foarte special!. Ideal! este una moderat!. Suficient!
cât s! încarce thaumstonul, dar nu mai mult. Din fericire, bazinul are
tendin#a de a atrage furtunile.
329
 — $i dac! furtuna-i prea puternic!? se ar!t! Moraven curios,
în!l#ând o sprâncean!. 39
— Ne-ar ucide, îi r!spunse Borosan cu un zâmbet. Dar nu v! Ziua a 3-a, Festivalul!de!Anul!Nou,!Anul!#obolanului
teme#i. Sunt sigur c! ar fi cel mai spectaculos fel de a muri. Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Meleswin (Helosunde)
Deseirion

Prin#ul Pyrust î"i înfipse muchia scutului de fier în fa#a

helosundianului, f!cându-l s! se r!suceasc!. Arma omului zbur! "i
Prin#ul deseian înaint!, lovind adânc în alte p!r#i vitale. Sabia ie"i cu
un plesc!it umed. Îl împinse din fa#a lui, apoi continu!.
În jurul lui, $oimii Aurii se deplasau pe strada principal! din
Meleswin, h!cuind "i str!pungând tot ce mi"ca. Majoritatea
helosundienilor din ora" erau be#i "i epuiza#i. Când ocupaser!
Meleswinul, nu cru#aser! pe nimeni. B!rba#ii fur! uci"i, femeile
siluite, iar copiii trimi"i mai departe, ca sclavi. Delasonsa prev!zuse
cu mare acurate#e ce avea s! se întâmple, îns! nici chiar Pyrust nu se
a"teptase s! vad! str!zile ticsite de cadavre. $obolanii "i câinii se
înfruptau din ele chiar "i când de la ferestrele cu obloanele trase din
cauza frigului mai r!zb!tea câte-un râset r!gu"it.
Planul de a învr!jbi "i m!cel!ri conducerea helosundian! nu
avusese nevoie de prea mult! osteneal!. Consiliul de Mini"tri fusese
profund divizat în privin#a numirii unui nou prin# "i-l aleseser! pe
Eiran, un nobil m!runt, cu ambi#ii la fel, "i o sor! ar!toas!, pe care
mul#i o priveau ca pe o trambulin! spre putere. Eiran se considera un
geniu militar, dup! ce dusese multe r!zboaie cu solda#ii de juc!rie.
Trupele deseiene în retragere opuseser! mai pu#in! rezisten#! decât o
f!cuse oricare dintre armatele sale imaginare, a"a c! el "i o hoard! de
trupe nedisciplinate intraser! în ora".
Pyrust pl!nuise contraatacul pentru ultima parte a Festivalului,
îns! ve"tile despre luptele dintre diferitele fac#iuni îi oferiser!
impulsul de a lansa opera#iunea mai devreme. Generalul Pades, care
avea un statut ca de prin#, ocupase depozitele de lâng! râu, blocând

330 331
accesul la magaziile cu bunuri. Ca s! le recupereze, Eiran trimisese
trupe din garnizoana Por#ii de Sud.
B!ie#ii pe jum!tate instrui#i "i ologii l!sa#i acolo nu fuseser! în
stare s! dea nici alarma. $oimii Umbrei îi m!cel!riser!, apoi
ocupaser! cartierul sudic. Trecur! din cas! în cas!, t!ind gâtlejuri
pân! ce nu mai întâmpinar! nici o rezisten#!. $oimii Aurii, $oimii de
Munte "i $oimii Argintii intrar! atunci în ora" "i se r!spândir! peste
tot. $oimii Aurii, împreun! cu cei Argintii, p!trunzând în ora" pe
ambele flancuri, n!v!lir! direct asupra centrului "i palatului
primarului, iar celelalte dou! unit!#i se r!spândir! spre est "i vest, s!-
l înconjoare pe Pades "i oamenii s!i, la nord.
Pe m!sur! ce deseienii se apropiau de palat, începur! s! apar!
lupt!torii. Majoritatea, din câte se p!rea, de-abia dac! avuseser! timp
sau prezen#! de spirit s! pun! ceva pe ei "i s!-"i trag! sabia din teac!.
Nu aveau nici o idee cu cine luptau sau de ce, iar câ#iva urlau c!
fuseser! tr!da#i de Pades. Al#ii, "ontâc!ind în retragere din luptele de
la nord, l!sar! armele jos a"teptându-se la mil!.
Nu avur! parte de ea.
Pyrust str!b!tea str!zile. Scutul fusese fixat atât de strâns la
jum!tatea antebra#ului, încât n-ar fi putut s!-l dea jos decât cu tot cu
m!dular. Pe plato"a armurii sale negre fusese gravat un $oim Auriu "i
d!duse instruc#iuni s! fie zugr!vit cu dou! pene retezate. Consilierii
s!i credeau c! asta nu era deloc ceva în#elept, îns! "tia c!
helosundienii n-ar fi fost în stare s! priceap! semnifica#ia blazonului.
Dar era încântat s! vad! c! mai mul#i dintre $oimii s!i Aurii î"i
modificaser! armurile ca s! ascund! acelea"i dou! pene, oferind
du"manului o mul#ime de #inte false.
Pe str!zi î"i f!cur! apari#ia "i mai mul#i r!zboinici, pe jum!tate goi
"i cu ochii înce#o"a#i. Celor mai iste#i dintre ei le trebui doar o privire
spre batalionul de solda#i deseieni în armuri, care umpleau str!zile,
ca s-o ia la goan!. Îi vor ajunge din urm! $oimii Umbrei. Ceilal#i
helosundieni, având convingerile tipice asupra virtu#ilor cauzei lor,
slobozir! un strig!t de lupt! "i "arjar!.
Strig!tele lor devenir! scâncete, apoi horc!ituri "i t!cere.
O mân! dintre ei r!m!seser! pe treptele palatului, agitând suli#e
"i s!bii. Se preg!tir! pentru lupt!, îns! tremurau precum c!#eii care
332
se înfruptau din cadavre. Dac! ar fi avut coad!, "i-ar fi încol!cit-o
strâns în jurul m!dularului "i pântecului.
Pentru o clip!, lui Pyrust îi fu mil! de ei. Vinovat de moartea lor
era numai Prin#ul Cyron. Poate c!, înfrico"a#i de atacatori, î"i
d!duser! "i ei seama. Solda#ii tocmi#i de Cyron r!m!seser! în
Nalenyr. Cei mai buni dintre ei, g!rzile keru, nu intrau niciodat! în
lupt!. Dac! prin#ul nalenian i-ar fi trimis s! lupte, atunci s-ar fi dat o
adev!rat! b!t!lie pentru Meleswin.
%i poate chiar mi-ar fi fost team! de ce m! a#teapt!.
Pyrust lovi cu sabia de muchia scutului.
— Nici un prizonier.
D!duse ordinul cu glas sc!zut, iar porunca fu transmis! din om în
om în rândul trupelor. Înc! o lovitur! îi f!cu sabia s! vibreze, apoi
începu s! alerge.
În timp ce gonea, suli#ele helosundiene se în!l#ar!. Câteva,
aruncate f!r! vlag!, se înfipser! înaintea lui. Una îl zgârie pe unul
dintre r!zboinicii care alergau împreun! cu el. Restul zburar!
inofensive pe deasupra. Cei ce le lansaser! începur! încet s!-"i dea
seama, pe când $oimii se apropiau nev!t!ma#i, c! suli#ele ar fi fost
mult mai eficiente dac! le-ar fi folosit ca s! loveasc!.
Pyrust î"i ridic! scutul pentru a para o lovitur! de sus în jos. Îi
f!cu bra#ul s! se cutremure "i-i cr!p! o parte din scut, îns! muchia
bloca lovitura. R!zboinicul î"i retrase sabia, dar când sfâr"ise
mi"carea, spada Prin#ului îi despicase în dou! fluierul piciorului
stâng. B!rbatul url! "i c!zu, tr!gând dup! el înc! unul. Lovituri repezi
îi terminar! pe amândoi. Trupurile moi se rostogolir! pe treptele de
marmur!, pictând un covor ro"u în cinstea sosirii lui Pyrust.
Solda#ii care flancaser! pâlcul de helosundieni d!dur! la o parte
por#ile palatului. Arcuri zbârnâir! din interior, iar oamenii se
r!spândir! care încotro, cu s!ge#i înfipte în gât, bra#e sau picioare.
Îns! al#ii n!v!lir! în cl!dire "i când Prin#ul Pyrust î"i croi drum spre
intrare, vreo jum!tate de duzin! de arca"i z!ceau mor#i.
Pyrust îl ajut! s! se ridice pe unul dintre oamenii s!i lovi#i la
picior. R!zboinicul se aplec! "i smulse s!geata, aruncând-o cu
dispre#.
— Nu-i nimic, milord.
333
 — Este un blazon al onoarei.
Pyrust porni pe sc!ri în sus, încet, potrivindu-"i pasul cu cel al
r!nitului. Al#i $oimi Aurii n!v!lir! pe treptele de marmur!, luându-i-
o înainte, "i se postar! de ambele p!r#i ale u"ilor de bronz ale intr!rii
în principala sal! de audien#e. Prin#ul ridic! o mân!, iar cei care se
preg!tiser! s! deschid! u"a se relaxar!.
Se apropie "i lovi în u"! cu mânerul spadei.
— Prin#e Eiran, sunt Pyrust, am venit pentru ora"ul meu.
Deschide u"a "i nu #i se va face nici un r!u. Nu auzi nici un r!spuns "i
se încrunt!. Se r!suci, apoi î"i agit! spada ca solda#ii de lâng! u"! s!
elibereze culoarul direct spre intrare. Nu face#i nimic. Întorcându-se
spre u"!, se d!du la o parte, î"i b!g! spada în teac! "i f!cu semn spre
solda#ii care a"teptau acolo. Deschide#i acum.
Traser! de frânghiile legate de clan#e, iar u"ile se deschiser! încet,
retr!gându-se precum cortina de pe scena unui teatru. Un stol de
s!ge#i rico"a în u"i "i podea. Pyrust se aplec! "i culese una dintre
s!ge#i, apoi izbucni în râs. %inând-o în mâna dreapt!, p!"i în prag "i
intr!.
Sala de audien#e era prea mic! pentru a putea fi m!car
considerat! spa#ioas!, îns! marmura "i granitul încastrate în podea,
alc!tuind "i podiumul din spate, erau importate. Fuseser! aranjate în
a"a fel încât s! formeze blazonul helosundian, cu câinele, l!sat intact
de tat!l lui Pyrust, din moment ce lucrarea de art! conferea înc!perii
o anumit! prestan#!. Frescele de pe pere#i fuseser! pictate din nou,
pentru a ilustra diferite scene glorioase din istoria deseian!, iar pe
Pyrust îl distra s! vad! c! îi devastaser! portretul de pe peretele estic.
Fa#a sa fusese "tears! prin lovirea repetat! cu o urn! de aram!,
ciobit!.
Gr!mada de tineri "i foarte be#i nobili helsondieni, îngr!m!di#i
între blazon "i podium, reflecta imaginea de afar!, a str!zilor ticsite
cu cadavre. Acolo, hoiturile z!ceau în b!l#i se sânge, urin! "i
excremente, în timp ce în!untru, nobilii erau pr!v!li#i în vinul v!rsat
pe jos "i propria lor vom!. Armurile, nici una cu urme de lupt!,
fuseser! aruncate de-o parte. Indiferent ce robe vor fi purtat pe
dedesubt, ofereau acum o pav!z! iluzorie femeilor tupilate dup! ei "i
privindu-l pe Pyrust cu ochi îngrozi#i. O mân! de nobili, printre care
334
"i noul Prin#, reu"iser! s! r!mân! în picioare "i s! trag! cu arcul, îns!
nici unul nu pusese o alt! s!geat! în coard! "i numai doi dintre ei î"i
pip!iau tolba.
Pyrust ridic! s!geata luat! de jos.
— N-a#i vrea s! mai încerca#i o dat!?
Drept r!spuns, arcurile z!ng!nir! pe podea. Arca"ii le urmar!
curând, iar paloarea lor cenu"ie se accentua. Numai Eiran r!mase în
picioare, îns! d!dea din mâini "i înghi#ea cu noduri. Pyrust îl pironi
cu privirea, avansând spre el, r!sucind încet s!geata între degete. Cu
fiecare pas, tremuratul helosundianului se intensifica.
Pyrust privea dincolo de el, spre femeia care st!tea în fotoliul
primarului. Putea fi o keru, dac! ar fi fost mai înalt! "i mai solid!,
pentru c! avea p!rul blond, privirile de ghea#! "i duritatea izvorâte
din ura în stare pur!. M!ri pasul, trecând de Prin# "i de cele trei
trepte spre tron. Arunc! s!geata "i o apuc! pe femeie de gât,
ridicând-o brutal, îns! ea nu scoase nici un sunet.
Sângele de pe m!nu"! îi mânji gâtul. Ea înghi#i "i el sim#i asta.
Sim#ea c! via#a ei era în mâinile sale, îi sim#ea b!t!ile inimii. Numai
faptul c! i se mic"oraser! pupilele "i vibra#ia fin! a n!rilor îi tr!dau
adev!ratele sentimente. Îl scuip!.
Pyrust îi d!du drumul, î"i "terse saliva de pe obraji "i o lovi cu
dosul palmei. Îi izbi capul într-o parte, azvârlind-o cu spatele de tron,
îns! ea nu c!zu. O ro"ea#! tot mai puternic! îi acoperea obrazul
drept. Se îndrept! din spate "i ochii-i devenir! ca dou! fante.
Pyrust î"i puse mâna pe fa#a ei.
— Nu mai scuipa. M-ai dezam!gi dac! nu te-ai putea gândi la o
nou! insult!.
Se r!suci, întorcându-i inten#ionat spatele, "i coborî treptele spre
fratele ei. Pyrust î"i l!s! mâna grea pe um!rul Prin#ului. Cu cea mai
u"oar! ap!sare l-ar fi putut arunca în genunchi. În loc de asta, strânse
"i mai tare "i-l #inu pe Eiran drept.
$opti în urechea helosundianului:
— Sora ta #i-a salvat via#a. Ea este, nu-i a"a? N-ai putea seduce
niciodat! pe cineva atât de curajos, indiferent ce coroan! ai purta.
Jasai, începu s! spun! Pyrust, r!sucindu-se pe c!lcâie spre fat!, când
l-au ales pe fratele t!u Prin#, te-au f!cut "i pe tine prin#es!?
335
 Ea-l înfrunt! cu privirea. — Te asigur, milord, c! întotdeauna te voi urî.
— Nu. — Îns! m! vei tolera, ca s!-#i salvezi poporul. Via#a poporului
— Atunci am s-o fac eu. meu va fi ceva mai bun!. Nu este cine "tie ce dot!, îns! am s-o accept.
Eiran scutur! din cap. Jasai î"i ridic! b!rbia.
— Nu. — Cred, milord, c! nu ai men#ionat darul cel mai de pre# pe care
Pyrust întinse bra#ul cu scutul, îl apuc! pe tân!rul Prin# "i-l #i-l voi face.
r!suci. Rosti cu o voce joas! "i rece: — $i anume?
— Pricepe odat!, Eiran. E"ti un prost "i un la". Spui nu, îns! nu — Domnia mea în Helosunde î#i va îng!dui s!-#i urmezi celelalte
po#i face nimic pentru a impune asta. De fapt, dac! a" vrea s-o ambi#ii.
batjocoresc pe sora ta chiar acum, pe tron, ai #ine-o pentru mine. Îi zâmbi.
Uit!-te, "tie "i ea asta. — M-ai f!cut prin#es!, mi-ai dat Helosunde, îns! eu te voi face
Eiran ridic! fruntea, iar privirea surorii sale îl str!punse. Se împ!rat.
pr!bu"i în genunchi "i vomit! pe cizmele lui Pyrust. Pyrust î"i mu"c! buza în interior, ca s!-"i înfrâneze zâmbetul.
Prin#ul deiesan îl azvârli într-o parte, mai pu#in ca s!-l scoat! din — Într-un Festival al noului început, acesta ar putea fi cel mai
b!ltoac! "i mai mult s!-"i "tearg! cizmele. Urc! din nou treptele spre bun început dintre toate. Noul an are, într-adev!r, semne bune.
tron.
— Tu, Jasai, duces!, contes!, orice te-au f!cut ei în sminteala lor,
vei fi de-acum Prin#es! de Deseirion. Primul lucru ob#inut deja de
tine: via#a fratelui t!u. Am s! pun s! fie readu"i în sim#iri to#i curtenii
s!i, urca#i în "a "i escorta#i spre sud, de unde se pot duce spre
Nalenyr f!r! nici o opreli"te. Al doilea lucru îl prime"ti la c!s!torie:
încetarea ostilit!#ilor în aceast! provincie. Nu vor mai fi nici un fel de
raiduri împotriva poporului t!u. Nici deport!ri for#ate.
Jasai îl pironi cu privirea arz!toare, iar Prin#ul ezit! o clip!. Furia
întip!rit! pe fa#a ei avea o expresie inconfundabil!, îns! sc!p!r!rile
ambi#iei erau "i ele acolo. Smintitul ei frate se îmb!tase cu succesul "i
r!sf!#ul luptei, îns! ea r!m!sese lucid!. Se preg!tise pentru
ascensiunea spre putere.
— Nu crezi c! po#i avea încredere în mine. A"a ar!#i c! e"ti
în#eleapt!, îns! vei înv!#a c! te po#i încrede. Pyrust se întinse "i-i lu!
mâna într-a lui. Vei mai putea ob#ine înc! ceva. D!ruie"te-mi un fiu
"i el va domni în Helosunde, a"a cum ar fi trebuit s-o fac! fratele t!u.
Vei fi regenta lui.
Fruntea ei se încre#i o clip!.
— De ce mi-ai oferi Helosunde?
— Dac! n-a" face-o, m-ai urî pe veci.
336 337

40
Ziua a 3-a,!Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, pe!M$rile!Sudului
De la g!sirea Dragonului lunii "i a ciudatei creaturi aflate la bordul
navei, expedi#ia nu mai cunoscuse prea multe bucurii. În parte, asta
se putea datora continu!rii drumului spre sud, împin"i de curentul
dominant. Marea deveni mult mai ostil!, iar vremea se r!cise
semnificativ. Shimik reac#ion! printr-o blan! groas!, iar ghea#a
în"el!toare de pe pun#i se ad!ug! pericolelor vie#ii la bord.
C!pitanul Gryst era mul#umit! s!-i cedeze lui Jorim pocitania
marin!, iar el îi convoc! rapid pe savan#ii de pe Lupul furtunii pentru
a studia jivina. O disecar! "i conservar! buc!#i din ea în diferite
borcane. F!cur! schi#e ale fiziologiei sale. Analizar! "i ghearele,
g!sind în interiorul lor un venin despre care credeau c! era
asem!n!tor cu al r!zboinicului virukian. Paraliza animalele mici, iar
investiga#iile sugerar! c! s-ar putea ca majoritatea oamenilor din
echipaj s! fi fost afecta#i de el înainte de a avea m!car vreo "ans! de a
lupta.
Studierea stomacului bestiei scoase la iveal! oase de pe"te "i
degete, în#elegându-se astfel c! restul echipajului de pe Dragonul
lunii nu va mai fi g!sit niciodat!. Buc!#i din carnea jivinei fur! date
pisicilor "i câtorva "obolani, f!r! nici un efect negativ. Faptul c!
pisicile înfulecaser! cu mare poft! buc!#ile nu-i f!cu îns! "i pe
oameni s!-"i doreasc! un osp!# din acest fel de carne.
Îns! rezultatele întregului studiu nu se dovedir! satisf!c!toare.
Înv!#a#ii c!zur! de acord asupra unui singur lucru, "i anume c! nu
mai v!zuser! a"a ceva. Explica#ii erau din abunden#!, la fel "i
presupunerile despre cum ajunsese s! existe o asemenea creatur!.
Unii credeau c! zeii erau sup!ra#i pe oameni "i creaser! aceste
lighioane pentru a-i înlocui. Al#ii vorbeau de o situa#ie mult mai
sinistr! "i obscen!, în care marinarii naufragia#i comiseser! acte de
338
nedescris împreun! cu femeile-pe"te. Jorim prefera teoria pe care i-o
explicase Anaedei, c! erau doar o specie nou! de creaturi. Îns! lipsa
oric!ror referin#e despre ele îl punea pe gânduri, dar r!mase la teoria
lui, din moment ce singura alternativ! logic! era c! reprezentau o
crea#ie spontan! a zeilor. Nu putea accepta cu inima u"oar!
interven#ia divin!.
Î"i aminti de discu#ia cu Keles, înainte ca amândoi s! plece.
Fratele s!u sugerase c! împ!r!teasa Cyrsa înc! tr!ia în Ixyll, luptând
acolo cu ceva ce reprezenta o amenin#are pentru vechiul Imperiu.
Keles avansase o teorie ciudat!, potrivit c!reia Urgia deschisese o
poart! spre o alt! lume, permi#ând venirea unor for#e înc!
nemaiv!zute de oameni. De"i Jorim o considera extrem de pu#in
probabil!, putea servi ca explica#ie pentru lipsa de legende privitoare
la ace"ti demoni ai m!rii.
În cele din urm!, le accept! pur "i simplu existen#a. Nu era atât de
important de "tiut de unde veniser!, pe cât deveniser! de necesare
descoperirea locului unde se aflau acum "i aflarea direc#iei spre care
s-ar fi putut îndrepta. Faptul c! fuseser! în stare s! atace o nav! "i s!
o cure#e de întregul echipaj, l!sând doar câteva semne ale trecerii lor
pe acolo, îl însp!imânta. Nu era atât de îngrijorat pentru Lupul
furtunii, cât pentru orice mic! insul! "i din pricina a ceea ce s-ar fi
întâmplat dac! dih!niile urcau pe cursul vreunui râu "i începeau s!
devoreze satele.
În luna Ursului, flota localizase mai multe dintre insulele de pe
harta din Soth "i trimisese echipaje care s! le cerceteze. G!siser!
urme de a"ez!ri omene"ti, îns! trecuser! ani de când satele nu mai
erau locuite. Pe una dintre insule, putuser! s! vâneze o mul#ime de
porci s!lbatici, reîmprosp!tându-"i rezervele de carne, "i asta le
permisese s! aib! parte de un osp!# pe cinste cu ocazia Festivalului
de Anul Nou. Chiar mai mult, prezen#a porcilor sugera c! demonii
marini nu c!lcaser! pe insule, iar toat! lumea se sim#i mai u"urat!.
Festivalul de Anul Nou trecu f!r! nici un incident, nici m!car o
furtun!, "i to#i se bucurar!, de"i era ceva neobi"nuit. Oricum, nimeni
nu se plânse, iar petrecerea se desf!"ur! cu un schimb de daruri între
echipajele din flot!; nimic extraordinar, toate erau rezultatul muncii
f!cute în pu#inele momente libere, avute din când în când. Se
339
schimbar! ve"minte recent ornate cu broderii noi, se interpretar!
serenade, spre distrac#ia tuturor, iar buc!tarii ad!ugar! în bucatele
obi"nuite mirodenii p!strate special pentru astfel de momente.
Shimik oferi "i el un dar celor de pe Lupul furtunii. Alotia, una
dintre concubinele care-"i f!cuse ucenicia în apropierea Doamnei de
Jais "i Jad, petrecuse ore întregi înv!#ându-l pe fenn un dans. Jorim
nu comentase la cererile ei repetate de a sta în compania fennului,
din moment ce-l #inuse ocupat în timpul disec#iilor. Numai când
îmbr!case mica vietate într-o rob! albastr!, brodat! cu tigri aurii, se
l!murise ce f!cuse cu el în tot acest r!stimp.
Dansul tradi#ional, prezentat sub numele Chado-ong-dae, era de
obicei interpretat pentru a saluta noul an de c!tre o femeie tân!r!,
aflat! la vârsta m!riti"ului, care-"i c!uta perechea. Era de mult!
vreme considerat drept un dans al seduc#iei, cu mi"c!ri ml!dioase "i
fluide, reflectând gra#ia dansatoarei "i natura ei senzual!. Jorim
v!zuse dansul interpretat de mai multe ori în decursul anilor, într-o
varietate de stiluri, pe tot cuprinsul celor Nou! Principate "i chiar
mai departe.
Îns! niciodat! nu-l v!zuse dansat a"a cum o f!cuse Shimik. Ceea
ce erau mi"c!ri delicate "i gra#ioase pentru o fat!, la el erau aprige "i
#an#o"e. Acolo unde ea era o tigroaic! strecurându-se prin jungl!,
ferindu-se de to#i pentru a se p!stra pentru cel ales, Shimik devenise
un tigru pornit la vân!toare. Salturile sale devenir! rostogoliri din
care ie"ea ca o str!fulgerare de gheare "i col#i. Devenise numai
mu"chi "i for#!, cu mi"c!ri hot!râte "i amenin#!toare, iar momentele
de vân!toare erau destul de feroce ca s!-i fac! pe marinari s! se trag!
înapoi, l!sându-i loc.
Când muzica "i dansul încetar!, î"i schimb! atitudinea "i alerg! la
Alotia s!-i sar! în bra#e, în timp ce oamenii ova#ionau. Urmele naturii
feline disp!rur! într-o îmbr!#i"are copil!reasc!, înapoiat! de
concubin! din toat! inima, iar mârâiturile se transformar! într-un
gângurit fericit. Schimbarea aduse un alt ropot de aplauze din partea
spectatorilor, f!cându-i atât pe dansator, cât "i pe profesoar! s! se
plece cu umilin#! "i s! le ureze tuturor bucurie în timpul Festivalului.
Spectacolul fu atât de bine primit, încât C!pitanul Gryst ordon!
ca Shimik s! fie trimis pe toate navele flotei s! distreze echipajele.
340
Grupuri din fiecare nav! urcar! la bordul Lupului furtunii înainte de
spectacolele sale. În zorii lunii Tigrului, Shimik primise uniforme de
pe fiecare nav!, precum "i o mare varietate de daruri, care umpleau o
cutie de lemn, fiind r!scolite cu veselie ori de câte ori vremea rea îl
#inea în cabin!.
De"i Festivalul le oferise un r!gaz de la furtuni "i ghinioane, luna
Tigrului se anun#a n!prasnic!. Chado, zeul-tigru, pândea dintre
umbre "i aduse nenoroc printre cei care-l iritaser!. Nori "i ce#uri se
anun#aser! odat! cu schimbarea anului, f!când imposibil de deslu"it
pân! "i felinarele de semnalizare de la pupa, ori prova celei mai
apropiate nave.
Informa#iile se transmiteau între nave printr-o procedur!
laborioas! de semnalizare cu l!mpile. Nu numai c! se pierdea timp
serios la comunicarea oric!rui mesaj, îns! multe dintre nave nu
puteau citi semnalele. Zvonurile #esute pe marginea acestora
abundau, iar ultimele urme de veselie din timpul Festivalului se
evaporar!.
Flota era urm!rit! de ceva.
To#i aflaser! despre demonii marini; nu se f!cuse nici un efort
pentru a p!stra secretul. Din dorin#a de a contracara teama, înv!#a#ii
fuseser! îns!rcina#i s! încerce s! afle despre ce era vorba. C!pitanul
Gryst tr!ia cu speran#a de"art! în g!sirea unei explica#ii, care ar pune,
astfel, cap!t specula#iilor "i ar reface încrederea oamenilor, cl!tinat!
de tot felul de pove"ti. Din nefericire, marinarii respinser! la unison
toate solu#iile savan#ilor, presupunând c!, din moment ce erau la ei
acas! pe mare, "tiau mai bine. Asta însemna c! demonii marini erau
periculo"i "i atacaser! o nav!, luând cu ei întregul echipaj. Mai
însemna c! pândeau afar!, a"teptând s! atace urm!toarea nav!
imprudent!, "i vor face asta în continuare, pân! la sfâr"it.
Jorim î"i d!duse seama c! felul de a fi al marinarilor încuraja
pove"tile despre urm!rirea flotei, situa#ia continuându-se indiferent
de explica#ii. De"i nu voia s! ia în serios pove"tile, nu exista nici o
cale s! evite ca relat!rile s!-i ajung! la urechi. Se sim#ea ru"inat c! se
l!sase prad! supersti#iilor "i-i dezv!lui asta "i C!pitanului Gryst la o
partid! de "ah într-o sear!, în cabina ei.
Ea î"i desprinse privirile de pe tabla de "ah "i se încrunt! la el.
341
 — Nu trebuie s!-#i mai spun cât de ciudat poate fi oceanul.
Gânde"te-te la el ca la o cea#! groas! întins! peste o suprafa#!
nem!surat! de p!mânt. A"a cum v!zduhul are p!s!rile sale, oceanul
are pe"tii. Nu avem cum s! "tim ce se afl! jos, dincolo de pe"ti, la fel
dup! cum nu "tim ce se afl! dincolo de nori. Dac! te gânde"ti la toate
astea un moment, î#i po#i da seama c! "i demonii m!rii au propriul
lor imperiu acolo jos, pe fundul oceanului, îns! au descoperit o cale
prin care pot urca pe cerul lor "i afla ce trece în zbor printre norii lor.
A"a ne-au g!sit pe noi.
Jorim î"i mi"c! umerii de parc! l-ar fi trecut fiori pe "ira spin!rii.
— Nu crede#i asta, nu?
— S! cred? Nu, spuse, "i mut! Maestrul Umbrelor. Nu mi-a"
pierde timpul sau energia crezând a"a ceva. Îns! accept c! este
posibil. Eu vreau doar un r!spuns, pentru c! bâjbâiala îmi afecteaz!
echipajul.
De undeva de pe punte, o voce d!du alarma. Înainte ca ei doi s!
apuce s!-"i trag! scaunele de la mas!, Locotenentul Minan deschise
u"a cabinei.
— V! rog s! m! ierta#i, C!pitane. Se v!d l!mpile verzi în pupa.
— La o parte, Locotenente. Anaeda trecu de el "i se urc! pe punte.
Continua#i-v! to#i îndatoririle. Timonier, p!streaz! cursul.
Alergar! pe punte "i Jorim c!zu pe scândurile înghe#ate. Se ridic!
"i goni pe scar!, s! i se al!ture c!pitanului la pupa. Vântul înghe#at îi
t!ia respira#ia, îns! nu conta prea mult, pentru c! nimic nu l-ar fi
putut înc!lzi.
Sus, se deschisese o sp!rtur! îngust! între nori "i argintul p!rea c!
se scurge peste ce#uri. Lumina lunii desen! conturul unei nave uria"e,
nu chiar de lungimea "i l!#imea Lupului furtunii, îns! la fel de
echipat! pentru c!l!toriile îndelungate în largul oceanului. Avea cele
nou! catarge obi"nuite, îns! de ele atârnau pânze sfâ"iate. Jorim putu
s! descifreze blazonul de pe una dintre ele "i "tiu c! era nalenian!,
îns! din vremuri de dinaintea domniei Prin#ului Cyron.
Unul dintre marinarii de la pupa ar!t! cu mâna.
— Asta-i Lupul valurilor.
Lui Jorim i se f!cu pielea de g!in!.
342
— Lupul valurilor a disp!rut cu optsprezece ani în urm!. Tat!l
meu era la bord.
— Nu mai este, Maestre Anturasi.
Lumina lunii cobora peste creaturile care acopereau puntea "i se
c!#!rau pe parâme. Demonii m!rii, to#i. Cel g!sit pe Dragonul lunii
era un pitic, pentru c! jivinele acestea erau aproape înc! o dat! cât un
om obi"nuit. Lanternele din fa#!, de la pupa "i cele atârnate de
catarge ardeau cu o lumin! verde, care se reflecta în solzii lor, pe
când se roteau în dansuri f!r! acompaniament.
Prin mintea lui Jorim se înv!lm!"eau un milion de gânduri.
Încerca s!-"i aduc! aminte cum ar!ta tat!l s!u. Imaginea b!rbatului
r!mas! în mintea lui fusese z!mislit! de zeci de pove"ti, îns! acum se
evaporar! cu toate, privind nava fantomatic! #inând cursul cu ei. Câte
bur#i hr!nise, oare, tat!l s!u? Nu-"i putu imagina ce-ar trebui s! le
spun! mamei "i bunicului sau surorii "i fratelui. O s! ajung s! le spun
sau voi sfâr#i ca hran!, cum a p!"it #i el?
Cineva-l trase cu grab! de pantaloni "i-l aduse la realitate. Privi în
jos.
Shimik tr!gea de arc.
— Twanga, twanga!
Jorim se întreb! o clip! cum ar încorda fennul arcul, îns! nu
st!rui în gânduri, "i întinse mâna s!-l ia "i s! scoat! o s!geat! din
tolba târât! de Shimik pe punte. Trase coarda, #inti "i lans!.
S!geata se pierdu în întuneric. Jorim se gândi c! ratase, dar unul
dintre demonii m!rii se cutremur! "i c!zu de pe parâm!. Ceilal#i se
oprir! din dans când c!zu pe punte, apoi se aruncar! asupra lui,
zgâriind "i mu"când. Îi smulser! membrele "i câ#iva începur! s!-i
urm!reasc! pe punte încercând s! fure o parte din prad!.
Jorim puse înc! o s!geat! în arc, îns! Anaeda ridic! mâna.
— Nu-i bine.
— Înc! una, C!pitane, v! rog& implor! Jorim, înghi#ind cu noduri.
Înc! una, pentru tata&
Ea d!du din umeri "i se d!du înapoi. El încorda arcul "i #inti. Se
ab#inu s! trag!, m!surând distan#a, sim#ind balansul navei în sus "i-n
jos. L!s! ritmul s!-l p!trund!, apoi trase.
343
 S!geata î"i atinse #inta. O lamp! verde, ridicat! sus pe catargul
principal, se avânt! ca o stea c!z!toare pe puntea principal!. Explod!
când o atinse, împr!"tiind ulei fierbinte peste scânduri "i pe catarg.
Mai mul#i demoni ai m!rii, trânti#i pe jos, se zvârcoleau, transforma#i
în tor#e vii. Se r!spândir! pe punte, dând foc parâmelor "i cablurilor,
în timp ce nava se balansa, împr!"tiind "i mai mult focul lichid.
Curând, explod! înc! o lamp!.
Orice-ar fi mânat Lupul valurilor înainte se oprise. Nava în fl!c!ri
ie"i de sub vânt "i norii se închiser!. Dar "i f!r! lumina lunii, nava
r!mase mai departe vizibil!. Se înclin! spre babord, spre apa
oceanului, ridicându-se "i coborând. O clip! o puteau vedea arzând
toat!, iar în alta catargele li se p!reau fl!c!rile unor lumân!ri
îndep!rtate. Dup! o vreme, chiar "i lumân!rile se stinser!, iar Lupul
valurilor disp!ru.
Anaeda Gryst se întoarse spre el.
— S! te felicit pentru cum ai tras?
Jorim cl!tin! din cap.
— Dac! a" crede c! a fost pentru ultima dat! când vedem
demonii m!rii, ar trebui. Dar nu cred.
— Nici eu, spuse oftând. De fapt, cred c! este extrem de posibil s!
nu fi reu"it decât s!-i înt!râ#i.
344
41
Ziua a 3-a, Luna Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Dolosan
Natura dizarmonic! a întinderilor, inclusiv drumul spre Ixyll, îl
tulbura pe Moraven într-un mod la care nu s-ar fi a"teptat. În via#a sa
v!zuse multe lucruri, îns! nimic n-ar fi putut întrece Pustiet!#ile.
G!si c! totul era nelini"titor de familiar, de parc! "i-ar fi amintit
par#ial ni"te vise.
Teritoriile din vest p!reau s! fie pline de locuri care nu f!ceau
parte din aceast! lume. Le trebui o zi întreag! s! str!bat! valea
luxuriant!, acoperit! cu un covor de plante maro, cu inflorescen#e
masive, albastre. Tulpinile "i r!d!cinile pulsau "i nici un cal nu se
atingea de ele sau de flori. Tyressa culesese o inflorescen#! "i întregul
buchet de flori se închisese, frem!tând ca un val. Keles s!pase în
p!mânt "i, din câte-"i puteau da seama cu to#ii, plantele erau legate
printr-o re#ea comun! de r!d!cini.
Mai interesant chiar, valea începuse s! se modifice. P!mântul
însu"i se mi"ca, adâncind valea "i for#ându-i s! se gr!beasc! s!
mearg! înainte. Lucrurile nu ajunseser! îns! pân! la punctul în care
s! fie pu"i în pericolul de a fi strivi#i, pentru c! unduirea p!mântului
se înf!ptuise încet. Moraven sim#ise doar cum valea îi îmboldea tot
a"a cum împingeai de pe frunz! o omid!.
Privi spre viruk, care galopa al!turi de ei.
— Nu se poate ca valea s! fie vie.
— Nu mai vie decât un gyanrigot, îns! asta n-o împiedic! s! se
mi"te.
Lucrurile devenir! "i mai stranii, de parc! fiecare vale sau câmpie
ar fi fost alc!tuit! conform unui plan. Una dintre paji"tile pe care o
str!b!teau îl f!cu pe Rekarafi s! se opreasc! deodat! ca tr!snit "i s!
îngenuncheze printre flori. Moraven nu era sigur c! pricepuse de ce,
îns! Ciras îl l!muri imediat.
345
 — În Tirat avem ni"te pergamente. Sunt foarte vechi "i pe ele sunt
desenate imagini ale unor plante care nu mai exist!. Seam!n! cu
astea, spuse "i ar!t! în jur.
Maestrul spadasin o lu! în galop spre viruk.
— Putem s! mai z!bovim pe aici, dac! vrei.
— Ca s!-mi permi#i s! m! b!l!cesc într-un trecut care nu se va
mai întoarce niciodat!?
— S! te las s!-#i reîmprosp!tezi amintirile care #i-au adus, cândva,
atâta bucurie.
Rekarafi îl privi cu aten#ie.
— Chiar "i amintirile fericite dor. Este vorba de desp!r#ire.
Moraven plec! de acolo, s!-i lase virukului un r!gaz de medita#ie.
Cuvintele str!vechi g!siser! ecou în el. Era ceva în aceste Pustiet!#i
care nu-i pl!cea. Ar fi vrut s! pun! totul pe sim#!mântul constant al
atingerii magice, îns! asta nu-i prilejuise niciodat! vreo experien#!
nepl!cut! înainte. Totu"i, era atât de obi"nuit s! controleze magia,
încât senza#ia îl f!cu s! r!mân! tot timpul în gard!, iar asta-l obosea.
Pe cât g!sea el de nelini"titor t!râmul magiei incontrolabile, lui
Ciras îi pl!cea în mod sigur, iar asta-l irita. Nu fusese la fel de tân!r,
când sim#ise prima împuns!tur! a jaedunto, "i avusese norocul de a
se fi antrenat într-o varietate de "coli înainte. Nu-"i putea aminti
înv!#!turile, îns! acestea existaser!, iar instruc#iunile Maestrului
Jatan îi readuseser! abilit!#ile, chiar dac! nu "i amintirea lor.
Experien#a de serrian îl disciplinase "i-l preg!tise s! evalueze
experien#ele tr!ite, s! poat! înv!#a din ele. F!cuse asta imediat "i
înv!#ase cum s!-"i extind! accesul spre magia luptei cu sabia. Phoyn
Jatan îi recunoscuse poten#ialul "i pozi#ia. Luase în calcul maturitatea
lui Moraven "i îi explicase, foarte simplu, c! se afla la o r!scruce a
vie#ii. Dac! ajungea s! considere jaedunto o putere, un fel de drept în
virtutea c!ruia putea face ce poftea, puterea îl va zdrobi. De"i ar
ajunge s! str!bat! genera#ii la rând, existen#a i s-ar transforma într-o
eternitate de chinuri. N-ar mai cunoa"te niciodat! pacea.
Punând la suflet înv!#!turile Maestrului Jatan, Moraven deprinse,
încet, cum s!-"i controleze puterea. Lec#iile fur! asimilate lent, iar
perfec#ionarea veni cu timpul. N-ar fi putut uita niciodat! expresia
însp!imântat! din ochii tân!rului Matut, când îi m!cel!rise pe tâlhari
346
f!r! s! se gândeasc! nici o clip!, pe drumul spre Moriande. Din acea
zi, dac! era posibil s! evite lupta, o f!cea. Dac! era posibil s! evite s!
ucid!, f!cea "i asta. Iar când trebuia s! ia via#a cuiva, era o moarte
curat! "i rapid!.
Ciras nu ajunsese înc! la punctul în care putea separa dorin#a de
a-"i perfec#iona îndemânarea de consecin#ele folosirii ei. Argumenta
c! uciderea bandi#ilor din Asath contase foarte pu#in "i c!, de fapt,
fusese necesar! ca s!-i împiedice s! dea alarma asupra fugii lui Keles.
Moraven era de acord cu ambele puncte de vedere. Dac! nu l-ar fi
acceptat "i pe ultimul, nu i-ar fi doborât pe adversarii s!i. Îns! prima
op#iune nu era chiar atât de limpede. De"i moartea unui tâlhar avea
consecin#e limitate, era pu#in probabil s!-l jeleasc! cineva drag, acest
punct de vedere nu reu"ea s! ia în calcul efectele asupra spadasinului.
Moraven nu-"i putea aminti fiecare persoan! c!reia-i venise de
hac "i credea c! pacea interioar! oferit! de jaedunto îl ferea de multe
asemenea amintiri. Nu-l scutea îns! de toate. Ucisese în b!t!lii, în
confrunt!rile de la marginea drumului "i în dueluri. Î"i amintea cum
se sim#ise când o sabie despicase un pântec, sau urletul celui al c!rui
membru era retezat de trup. De fiecare dat! când lua o via#!, îi ap!sa
spiritul. Pentru a-mi des!vâr#i poten"ialul, îi împiedic pe al"ii s! #i-l
realizeze pe al lor.
Moraven era pe deplin con"tient c! una dintre "colile filosofice
despre jaedunto sugera c! acest lucru era absolut necesar.
Presupunea c! modul în care ajungea cineva pe o pozi#ie înalt! era
captarea poten#ialului celor m!cel!ri#i în drum. Contradic#ia
evident! aici era cea a cizmarului priceput, a c!rui îndemânare nu
ucisese pe nimeni, îns! cre"tea zilnic "i-l aducea tot mai aproape de
jaedunto. Poate c! existau mai multe c!i spre jaedunto. Sau poate c!
odat! cu fiecare capodoper! realizat!, altcineva era lipsit de "ansa de
a o fi creat.
Indiferent de sursa teoretic! a puterii, lucrul pe brânci, disciplina
"i r!bdarea erau toate considerate vitale. Prin preumbl!rile lor, Ciras
Dejote î"i dezvoltase o anumit! ner!bdare, care, de"i nu p!trunsese
înc! pe domeniul luptei cu sabia, aducea cu sine un dispre# agasant.
Nu vedea nici un folos în Borosan Gryst "i în gyanrigotul s!u. În
vreme ce Moraven fusese impresionat de îndemânarea nalenianului
347
de a crea "i recrea ma"in!rii, Ciras îl tot pisa cu observa#ii despre cât
de repede se stricau, sau cum prin alte metode, mult mai simple,
puteau realiza ceea ce izbutiser! ele.
Moraven încercase s!-l abat! pe Ciras, dându-i o sarcin! simpl!.
În timpul cercet!rii topografice, d!dur! peste semnele l!sate de un
grup de tâlhari care bântuiau prin regiune. G!sir! urmele unor jafuri
în câteva locuri de odihn!. Prospectorii de thaumston fuseser! uci"i,
iar toate rezervele lor din pre#iosul mineral furate. De asemenea,
descoperir! un num!r de morminte mici, de la vechile mormane de
pietre, pân! la pe"teri zidite, care fuseser! deschise, iar con#inutul lor
r!v!"it.
Lui Ciras îi reveni sarcina de a înregistra toate dovezile asupra
jafurilor bandei. Acest lucru îl #inea ocupat. Ideea de a întâlni "i a
avea de-a face cu uciga"ii "i pâng!ritorii celor mor#i îl stimula. Îi
ascu#i capacitatea de observa#ie "i chiar îi înfl!c!ra imagina#ia.
Examina pistele atât de îndeaproape, încât putea identifica indivizii
numai pe baza urmelor l!sate de caii sau de pa"ii lor. Le d!du nume
"i putea spune cum tr!iau.
Din nefericire, aceast! sarcin! îi alimenta "i ner!bdarea. De câte
ori cl!deau peste semne proaspete, voia s! plece imediat în urm!rirea
bandi#ilor. Moraven îi interzicea întotdeauna, argumentând cu
necesitatea de a-l ajuta pe Keles. Ciras îl contrazicea, ar!tând c!
misiunea primit! de la Maestrul Jatan le cerea s!-i intercepteze pe
jefuitori "i aceasta ar trebui s! primeze. Moraven îi reamintea c!
misiunea îi fusese încredin#at! lui, nu lui Ciras, "i el va decide când
era momentul s! loveasc!.
În cele din urm!, î"i încruci"ar! pa"ii cu semne care dezv!luiau o
poveste ce se cerea cercetat!. Deplasându-se prin zonele
depresionare, ajunser! la un canion în peretele c!ruia se deschidea
alt drum. Bandi#ii c!l!riser! într-acolo, apoi majoritatea dintre ei se
întorseser! "i-"i continuaser! mar"ul prin canion, spre nord-est.
Totu"i, trei dintre ei nu mai ie"iser! de acolo, iar Moraven se trezi
pi"cat de curiozitate.
Decise s! c!l!reasc! el în fa#! "i studie pere#ii de stânc! atât de
înal#i, încât cerul devenise o fâ"ie sub#ire, ca o panglic! albastr!. Nu
v!zu pe nimeni la marginea canionului, nici semne de c!#!rare, îns!
348
r!mase vigilent. Moraven era destul de sigur c! bandi#ii nu aveau nici
o idee c! erau urm!ri#i, a"a c! "ansele ca ei s! preg!teasc! o
ambuscad! erau minime, iar folosirea a numai trei oameni pentru
asta ar fi fost o prostie. Luând totu"i în considerare posibilitatea ca
oamenii lips! din grup s! fie mor#i, însemna c! cineva îi ucisese.
Indiferent cine sau ce-a fost, reprezint! o amenin"are #i pentru noi.
Dup! cinci kilometri, canionul se deschidea într-o vale îngust!,
care "erpuia vreo trei kilometri înainte de a de închide din nou.
Moraven nu putea vedea cap!tul cel!lalt al v!ii, îns! îi fu u"or s!-"i
imagineze c! traseul ducea pe coam!. P!rea o cale destul de
convenabil! de a ajunge pe platou "i, f!r! îndoial!, era folosit de
oameni "i animale deopotriv!.
Îns! nu era un drum lipsit de pericole. La trei sute de metri în
adâncimea v!ii se afla un ochi de ap!, cu un diametru nu mai mare
de zece metri. Nici o und! nu alerga pe suprafa#a lui, iar soarele se
reflecta orbitor. %inând cont c! mare parte din apa din depresiunile
Dolosanului era s!lcie, balta p!rea destul de primitoare.
Singurul lucru care tulbura imaginea idilic! era cercul de schelete
albite "i trupuri proaspete, c!zute lâng! ea. Majoritatea z!ceau cu
capul spre iaz, îns! câteva, între care "i unul dintre bandi#i,
încercaser! s! fug! de lâng! ea. Cercul se întindea pân! spre pere#ii
de est "i vest ai v!ii, iar câteva schelete erau lipite strâns de stânci,
inclusiv doi r!zboinici în armur!.
Moraven î"i struni calul, iar ceilal#i se r!spândir! în zona sigur!
din apropierea canionului, în vreme ce virukul se ghemui într-o fâ"ie
îngust! de umbr! înspre est. Caii loveau nervo"i cu copitele în
p!mânt "i se d!deau înd!r!t, nevoind s! mai z!boveasc! într-un loc
al mor#ii.
Keles b!tu u"or pe gâtul calului.
— Nu te condamn pentru c! nu-#i place aici.
Ciras galop! lâng! Moraven "i ar!t! cu crava"a spre unul dintre
bandi#i.
— +la-i Picior de Lemn, iar murgul mort era calul s!u. Ceilal#i doi
sunt Scâlciatul "i Gaur!-n Talp!. Primul a c!zut Picior de Lemn, iar
Scâlciatul a fost urm!torul, zburat din "a. Gaur!-n Talp! a încercat s!
fug! c!lare. S-ar putea s! se fi aruncat chiar pe calul Scâlciatului,
349
poate c! da, îns! a c!zut, apoi a încercat s! se târasc! înainte de a-"i
da duhul.
— Cred c! ai t!lm!cit corect semnele.
Moraven î"i ridic! mâna la ochi, s!-i fereasc! de str!lucirea
soarelui, "i se uit! cu mai mult! aten#ie spre bandi#i. De unde se afla,
nu putea vedea ce anume ucisese caii, îns! Gaur!-n Talp! avea o
gaur! în tunic!, pe "ira spin!rii. Se p!rea c! era o arsur!
considerabil!. Unul dintre scheletele în armur! avea de asemenea o
gaur! în plato"!, îns! se afla la distan#! prea mare ca Moraven s!-"i
dea seama ce o provocase.
Se l!s! în jos din "a.
— În mod clar e vorba de un perimetru aici. R!mâi pe loc. Vreau
s! v!d ce se întâmpl! când...
— A" putea face o sugestie, Maestre Tolo?
Ciras îl s!get! pe Borosan cu o c!ut!tur! piezi"!.
— Ia-o încet, gyanridinule, Maestrul "tie ce face.
Moraven râse.
— De fapt, habar n-am. Mi-ar prinde bine orice sugestie.
— Ar fi fost mai u"or dac! n-am fi abandonat c!ru#a mea la
Telarunde, dar m! descurc "i a"a.
Borosan desc!lec! "i se duse la calul de povar! tras dup! el.
Deschise o desag! "i scoase "oricarul la iveal!.
— Putem s!-l folosim ca s! vedem ce-i acolo.
Spadasinul d!du din cap.
— Excelent! idee.
Gyanridinul trimise "oricarul în cerc, iar acesta î"i scoase
picioarele în momentul când încet! s! se mai rostogoleasc!. Mica
minge de metal p!"i înainte, apoi o lu! la stânga "i la dreapta,
apropiindu-se încet de murgul mort.
Iazul reac#ion!. O und! se form! la suprafa#!, de parc! un pietroi
ar fi nimerit exact în mijloc, formând un cerc perfect. Lovi malul, îns!
în loc s! se reverse, se întoarse "i goni înapoi spre centru. Câ"tig!
vitez! "i când ajunse la mijlocul apei, o tromb! de trei metri #â"ni în
v!zduh. O form! sferic! se desprinse de acolo, r!mânând suspendat!
în aer "i lucind în lumina soarelui, în timp ce coloana de ap! se
retrase.
350
Sfera pulsa, modificându-"i forma. Se aplatiz! ca un disc, apoi se
îngro"! la mijloc. Lumina trecea prin ea "i, deodat!, "oricarul începu
s! fumege. Micul gyanrigot continu! s! goneasc! spre calul mort, iar
traseul s!u în zigzag oblig! discul s!-"i schimbe forma "i s! se
repozi#ioneze. Câteva urme negre de arsur! punctau carcasa
"oricarului, îns! ajunse la calul mort "i se ascunse între crup! "i
coad!.
Un ultim fuior de fum se ridic! din p!rul încre#it al cozii. Discul
devenise din nou sfer! "i plutea acolo. Luminile o str!b!teau cu
încetineal!, apatice. P!rea aproape binevoitoare "i, în mod sigur,
inofensiv!.
Dac! n-a# fi v!zut asta, setea s-ar fi putut s! m! fac! s! accept
invita"ia iazului.
Tyressa îngenunche la marginea cercului mor#ii.
— Nu "tiu ce-i asta. Nu "tiu dac! tr!ie"te, a"a c! nu "tiu cum ar
putea fi ucis!. Nu "tiu nici dac! ar trebui s! încerc!m, îns! m-am
obi"nuit cu "oricarul acela mic.
— Ar fi p!cat s!-l pierdem.
Moraven î"i mângâie b!rbia, apoi privi drept spre Ciras.
— Ce faci?
Înv!#!celul s!u î"i împ!turise cu grij! tunica "i începuse s!-"i
scoat! "i c!ma"a, în pofida frigului.
— Sunt cel mai rapid dintre noi. Am s! alerg la "oricar "i-l iau de
acolo. Dac! gonesc în zigzag ca "i el, sfera nu m! va putea ucide.
S! te sacrifici pentru ceva ce dispre"uie#ti? Poate c! exist! speran"e
pentru tine, Ciras. Moraven ridic! mâna.
— S-ar putea s! fie pu#in cam prematur. Maestre Gryst, pute#i
rechema "oricarul?
Borosan se încrunt!.
— M! tem c! nu. Ultima dat! când l-am folosit, dac! v! aminti#i,
a fost s!-l trimit într-o gaur!, s! vedem dac! era ceva thaumston
depus acolo. S-a dus spre cal pentru c!, dup! cum îmi imaginez,
desaga de lâng! "a este plin! cu thaumston. Odat! ce l-a detectat, va
continua s!-l caute, iar eu nu am aici o cantitate mai mare, care s!-l
atrag! înapoi.
351
 Dinspre Rekarafi se auzi un zgomot de armuri "i oase. Virukul
azvârli spre sfer! un craniu cu coiful pus, îns! nu nimeri. Pe când
proiectilul trecu pe lâng! ea, apa se l!#i într-un disc, iar lumina solar!
concentrat! topi coiful.
— Indiferent cu cât e"ti mai rapid decât noi, Maestre Dejote,
trebuie s! fii mai iute decât ea.
Virukul î"i scutur! capul p!ros.
— $i nu e"ti.
Ciras nu-l b!g! în seam! "i începu s! se întind!.
— Nu voi da gre", Maestre.
— A"teapt!, am o idee.
Keles începu s! scotoceasc! prin desagii de la "aua sa, apoi
desc!lec!.
— Borosan, dr!covenia aceea a concentrat lumina solar! ca s!
ard! "oricarul, da?
— Cred c! da.
Gyanridinul zâmbi larg.
— Da, incredibil de eficient. Atâta vreme cât str!luce"te soarele,
are o surs! nelimitat! de energie, iar dac! poate face la fel "i cu
lumina lunii "i cea a stelelor, ceea ce cred c! face, din moment ce
unele dintre schelete sunt ale unor animale exclusiv nocturne, deci...
Ciras scutur! din cap.
— Pe cer nu-i nici un nor. Cheia problemei este viteza.
Keles d!du din umeri.
— S-ar putea s! ai dreptate. Totu"i, las!-m! s! m! uit la ceva de-
aici.
Îi arunc! Tyressei dârlogii calului, apoi merse repede spre vest , la
marginea cercului. Se l!s! într-un genunchi, aproape vizavi de locul
unde se ghemuise virukul, "i studie iazul. Cânt!ri punga de piele din
mâna stâng!, apoi desf!cu "ireturile care o legau strâns. În mod clar,
m!sura distan#a pân! la iaz, iar Moraven nu avea nici o îndoial! c! un
cartograf ca el putea estima asta pân! la ultimul centimetru.
Apoi, în loc s! se întoarc! la ei "i s! le spun! cât de departe era
iazul "i s! calculeze cât de repede trebuia s! alerge Ciras, Keles #â"ni
în picioare "i o lu! la goan!. Se ducea direct spre iaz, s!rind peste
mormanele de oase albite "i ocolind coiful pe jum!tate topit.
352
Picioarele sale lucrau din greu, r!scolind nisipul la fiecare pas.
%inându-"i capul jos "i bra#ele în balans, alerga mai repede decât "i-ar
fi putut închipui Moraven c! era posibil.
Totu"i, viteza lui nu conta.
Mi"c!rile din sfer! se accelerar!. Pe suprafa#a sa se formar! din
nou unde, iar lumina se învolbura în ea. Discul ap!rut se aplatiz!,
centrul se umfl!. Lumina soarelui îi iriza marginile. Deoarece Keles
gonea direct spre el, discul nu avea nevoie s! pivoteze ca s! #inteasc!.
Se orienta în jos, f!r! nici cel mai mic efort, urm!rindu-l cu hot!rârea
rece "i calculat! a unui animal de prad! în!l#at deasupra unui iepure.
Moraven ar fi scos un strig!t de avertizare, îns! exclama#ia
„Genial”, ie"it! din gura lui Borosan, îl opri. Pre# de o clipit!,
spadasinul se gândi c! gyanridinul comenta comportamentul
discului, îns! v!zu încotro privea "i în#elese.
— Mai repede, aproape c! ai ajuns&
Keles râse, cu triumf însp!imântat. Direc#ia aleas! de el începea în
cea a luminii solare, îns! îl ducea într-o fâ"ie îngust! de umbr!. Un
col# de stânc!, sus de tot, pe peretele canionului, proiecta o umbr!
alungit! "i sub#ire pân! în mijlocul iazului. Înc! un minut, dou! "i
deplasarea soarelui l-ar lipsi de acest culoar, îns! Keles v!zuse asta "i
ac#iona instantaneu.
Dar ce face când va ajunge la iaz?
Cu pieptul s!ltând, cartograful se l!s! în genunchi, spulberând un
craniu str!vechi, aflat la marginea iazului. Azvârli con#inutul pungii
de piele în sus, spre cer. %â"ni un jet negru de pulbere, care întunec!
discul, iar acesta începu s! fiarb! "i s! se înnegreasc! de-a binelea
atunci când Keles goli în ap! ce mai r!m!sese din con#inut.
— Bineîn#eles, praf de c!rbune, în#elese Tyressa "i b!tu din
palme.
Keles, cu fa#a înnegrit! toat! de praful de c!rbune, cu excep#ia
din#ilor, râse cu poft!.
— Dac! lumina nu poate trece prin el, nu mai poate arde nimic.
— Bun! treab!, Maestre Keles, îl l!ud! Moraven.
— De unde "tiai c! va func#iona? mârâi înso#itorul spadasinului.
Keles d!du din cap.
— Mi se p!rea c! doar fuga în umbr! putea însemna ceva.
353
 Ciras aprob!.
— $tiu, mi-am dat seama de asta, dar nu era lâng! "oricar. La
c!rbune m! refer.
Cartograful se a"ez! pe jos.
— Nici nu m-am gândit dac! merge sau nu.
— Poate c! va trebui s! ne gândim cât va mai #ine trucul.
Moraven înc!lec! din nou "i struni calul. Dac! este ceva viu, s-ar
putea cur!#a de cerneal!. Dac! este doar o vr!jitorie, s-ar putea s-o
fac! "i mai repede. V! sugerez s! v! gr!bi#i.
Dând din cap, Keles se ridic! în picioare "i recupera "oricarul.
— Vre#i "i acest thaumston?
— Da, v! rog. Niciodat! nu-i prea mult.
— Ciras, ia ce po#i de la bandi#ii !"tia, inclusiv orice alte cantit!#i
de thaumston. Poate c! mai sunt "i alte indicii, care ne-ar spune cine
sunt fârta#ii lor.
Moraven lu! dârlogii calului lui Ciras.
— Mi"ca#i-v! repede. Dac! acest canion merge tot a"a, s-ar putea
s! ajungem pe platou înaintea lor. $tiind unde se duc "i ce au de
gând, c!l!toria noastr! ar deveni mult mai u"oar!.
354
42
Ziua a 10-a, Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron descifra mânia Prin#ului Eiran de parc! ar fi fost
scris! cu cea mai neagr! cerneal!, pe coli imaculate de hârtie, îns!
nu-i p!sa. În timpul zilei ninsese, iar z!pada c!zut!, pur! "i alb!, nu
mai era ceva de speriat copiii. Cyron putea vedea în ea ceva frumos,
nu un vestitor al vremurilor grele, "i îi f!cuse mare pl!cere s!
p!"easc! pe ea, în gr!dina lui personal!.
Luna în urcare f!cea s! luceasc! z!pada "i-i oferea destul! lumin!
încât s! poat! vedea animalele nocturne începând s! se agite în
#arcuri. Unele nu tolerau prea bine frigul "i r!m!seser! în ad!posturi,
pân! la sosirea îngrijitorilor care veneau s! le hr!neasc!, îns! favori#ii
s!i îi auziser! pa"ii "i vocea "i ie"iser! s!-l vad!, în speran#a c! se vor
alege cu ceva.
Cyron trecu prin fa#a unei cu"ti mici "i zâmbi. În interior, o zibet!
p!tat! se c!#!rase pe o creang!. Cu blan! cafenie, str!b!tut! de dungi
groase, negre, "i puncte întinse pe întreaga lungime a trupului ei
sinuos, îl fascina pe prin# cu aspectul ei hibrid, între pisic! "i
nev!stuic!. Aproape la fel ca tine, Eiran, de#i "ie-"i lipsesc gra"ia ei,
"inuta #i #armul. Cyron plesni din limb! spre ea "i capul îngust al
creaturii î"i f!cu apari#ia.
— Aceasta, Prin#e Eiran, provine din cap!tul cel mai de sud al
Ummummorarului. Jorim Anturasi mi-a adus-o, împreun! cu
perechea ei. De"i accept! s! stea în cu"c!, ar prefera mai mult s!-i las
libertatea de a goni prin gr!din!. Îns! nu pot face asta, pentru c!-i
place s! m!nânce ou! de pas!re "i ar afecta p!s!rile pe care le de#in.
Eiran, care ar!ta îngrozitor dup! goana spre Moriande "i pentru
c! nu fusese primit cu o noapte înainte, nici m!car nu încerc! s!
mimeze interesul.
355
 — Atunci înseamn! c! are ceva în comun "i cu sora mea.
— Sora voastr! bea ou!?
Cyron î"i desf!"ur! mantia "i scoase un co"ule# în care se aflau
câteva ou! mici, albastre. Apropie unul de gratiile cu"tii, iar zibeta se
ridic! pe labele din spate. Animalul lu! oul cu labele din fa#!, apoi îl
cr!p! "i începu s! ling! albu"ul scurs.
— Nu, Prin#e Cyron, "i ea este tot o captiv!. Prin#ul Pyrust o #ine
a"a. Probabil c! s-au întors în Felarati, tr!ind ca so# "i so#ie.
— V! mul#umesc c! mi-a#i reamintit. Va trebui s! le trimit un
dar.
Eiran începu s! tremure de furie, iar chipul s!u palid se
împurpur!. Dac! Prin#ul Cyron n-ar fi înv!#at demult s!-"i controleze
mânia, fa#a sa ar fi fost la fel de congestionat!. Nu anticipase faptul c!
mini"trii din Consiliul Helosundian vor alege atât de repede un prin#
care s!-i conduc! "i, cu siguran#!, nu s-ar fi gândit niciodat! c! Eiran
putea fi o op#iune. Jasai ar fi fost mai potrivit!, dar helosundienii
p!reau s! respecte femeile doar ca mame, concubine sau g!rzi keru,
iar ea nu intra în nici una dintre aceste categorii. Nu avea nici un
dubiu c! Eiran fusese împins înainte pentru ca altcineva s! poat!
intra în circuitul succesiunii c!s!torindu-se cu ea, iar Pyrust f!cea
tocmai asta. Singura cale de a contracara preten#iile la tronul
helosundian era men#inerea lui Eiran în via#!, pe când el nu voia
altceva decât s!-l azvârle pe idiot "i pe cei care-l aleseser! în cu"ca
tigrilor.
Cyron se gândise c! o solu#ie rapid! pentru mini"tri ar fi fost
numirea Generalul Pades. Preg!tirea militar! îl transforma într-o
op#iune logic!. Pyrust avusese ocazia s! vad! cât era de periculos "i,
f!r! nici o îndoial!, fusese extrem de încântat s!-l pun! pe Eiran s!-i
duc! lui Cyron capul retezat al generalului.
Recucerirea Meleswinului se soldase cu uciderea celor mai
capabili comandan#i militari, în afar! de keru, "i-i secerase pe cei mai
vajnici dintre helosundieni. Mercenarii, numi#i Garda de Onoare,
pentru a-i îmbuna pe zei "i satisface vanit!#ile omene"ti, r!m!seser!
în fort!re#ele lor din trec!torile mun#ilor. Totu"i, Pyrust nu era nici
atât de puternic, nici atât de prost încât s! se aventureze spre sud,
356
mai ales c! venise z!pada, a"a c! situa#ia din nord r!mânea
neschimbat!, pân! la prim!var!.
Nu pot decât s! sper c! va fi o iarn! lung! #i aprig!. Nu numai c! l-
ar "ine acas!, dar mi-ar oferi #i pretextul de a nu mai trimite urm!torul
transport de orez. Cyron oft!, alungându-"i gândul. Popula#ia
deseian! era la fel de captiv! ca zibeta, iar dac! nu-i hr!nea, ar fi
fl!mânzit. Nu voia s! se întâmple a"a ceva.
Cl!tin! din cap "i porni înainte, auzind cum scâr#âie z!pada sub
pa"ii lui Eiran, pe când îl urma. În baladele eroilor, de obicei câte-un
vers sau dou! vorbeau despre marile nenorociri v!zute de erou, care-l
determinau s! fac! multe fapte bune mai târziu. Ca s! fie "i Cyron
demn de o astfel de balad!, bardul ar fi trebuit s! n!scoceasc! un
incident justificativ pentru decizia lui de a nu-i l!sa pe deseieni s!
moar! de foame. Putea fi salvarea unui animal exotic din bazarul din
Moriande "i îngrijirea lui pân! la rec!p!tarea s!n!t!#ii. Ar fi putut
vedea în asta un îndemn de a proceda la fel "i cu deseienii, poate cu
întregul Imperiu.
Dac! s-ar fi petrecut a"a ceva, Cyron ar fi considerat asta drept o
consolare. Dac! a"a ar fi mers lucrurile, ar fi putut gândi în
perspectiv!, ar fi putut defini problema "i analiza limitele. Ar fi putut
s-o aplice, dac! ar fi fost necesar. Înfometarea du"manului constituia
un avantaj, îns! nu era în stare s! fac! a"a ceva.
Tat!l s!u sau bunicul s!u a"a ar fi procedat, f!r! m!car s!
clipeasc!, îns! ei crescuser! în vremuri mult mai grele, când
cruzimea era o virtute. În timp ce el, beneficiind de programul de
explor!ri al tat!lui s!u, vedea lumea ca un loc al resurselor în
expansiune, nu o surs! limitat!, care ar fi necesitat ra#ionaliz!ri.
Comer#ul îi înt!rea na#iunea "i oferea avantaje tuturor, fericindu-i
aproape tot poporul, iar ceilal#i erau st!pâni#i doar de ner!bdare,
pentru c! bog!#ia avea nevoie de timp s!-"i g!seasc! drum spre ei.
Dar chiar "i ace"tia trebuiau s! admit! c!-"i cheltuia banii pentru a
sus#ine proiecte de care beneficiau "i ei, cum ar fi drenarea Râului de
Aur.
Pentru c! na#iunea lui era st!pâna unei lumi în expansiune,
avusese vreme s! examineze divergen#ele din trecut, care separaser!
teritoriile vechiului Imperiu. În Vremea Ghe#ii Negre, Principatele
357
deveniser! de un na#ionalism s!lbatic. Aveau nevoie ca o percep#ie de
sine s! le ofere un scop "i s! le uneasc! împotriva adversarilor
comuni. Z!pada c!zut! le izolase, a"a c! existaser! pu#ine informa#ii
"i contacte cu restul lumii. Oamenii de-abia dac! dispuneau de
suficiente resurse ca s! supravie#uiasc!, deci comer#ul era considerat
un lux, iar lemnul era mult mai folositor pentru înc!lzit decât pentru
construirea navelor destinare explor!rilor.
Când ceilal#i Prin#i se gândeau la vechiul Imperiu, îl vedeau ca pe
un t!râm dezbinat de o împ!r!teas! r!zboinic!, unul care trebuia s!
fie reunificat prin sabie. Nu exista nici o îndoial! c! împ!r!teasa
Cyrsa împ!r#ise Imperiul între familii care se vor lupta între ele
pentru putere. F!cuse asta închipuindu-"i c! nici una dintre ele nu va
deveni dominant! "i va putea s! i se opun! la întoarcere. O situa#ie
provizorie, de un an, doi se împ!mântenise "i devenise nerealist!
dup! Urgie.
Cyron nu în#elegea nevoia de a cuceri totul cu sabia în mân!.
Helosundienii p!reau mul#umi#i s! fie aservi#i. Erumvirine se bucura
de extinderea comer#ului "i nu p!rea s!-i pese c! leg!tura lor cu
lumea trecea prin Nalenyr. Climatul lor mult mai temperat impusese
un stil de via#! care satisf!cea indolen#a lene"!. Hibernau ca Ursul de
pe blazonul lor, iar Cyron se îndoia c! Ursul mai reprezenta vreo
amenin#are, dac! s-ar fi trezit.
Înc! o genera"ie #i a# putea s! unesc na"iunile noastre printr-o
c!s!torie între case.
— Frate, n-ai auzit nimic din ce-am spus mai înainte.
Cyron se opri "i-l privi pe Eiran cu r!ceal!.
— Uit!-te în jur, frate. Ce vezi?
— Z!pad!. O gr!din!. Cu"ti. Animale.
— Nu, prive"te cu aten#ie.
Eiran î"i coborî umerii între faldurile mantiei acoperite de z!pad!.
— V!d ceea ce #i-am mai spus.
Cyron d!du din cap.
— Atunci spune-mi ce nu vezi.
— Nu în#eleg.
358
— Nu, nu pricepi, drept pentru care te afli în încurc!tura de
acum, iar nepo#ii "i nepoatele tale vor avea un handicapat drept
mentor.
Cyron ar!t! cu mâna spre "irul de cu"ti.
— $tii ce nu vei vedea aici, Eiran? Nu vei vedea un dragon. În rest,
orice altceva. Un "oim deseian, un câine helosundian. Dar "tii de ce
nu vei z!ri nici un dragon?
— Pentru c! mult l!udatul t!u Anturasi nu #i-a g!sit înc! unul?
pufni helosundianul.
— Oh, a" îndr!zni s! spun c! dac! i-a" cere lui Jorim s!-mi
g!seasc! unul, mi-ar aduce. Ar g!si vreo duzin! "i mi i-ar aduce pe
to#i.
Cyron î"i coborî mâna "i trase mantia mai strâns.
— Nu vezi nici unul pentru c! nu a" pune un dragon în cu"c!. Un
dragon s-ar ve"teji "i-ar muri într-o cu"c!. Un dragon nu poate fi
închis, pentru c! are preocup!ri mult mai vaste.
— Tot a"a "i câinele&
— Ha, ha& Cyron se întinse "i-l apuc! pe Eiran de pieptul mantiei.
Îl f!cu s! se împleticeasc! vreo zece pa"i, apoi îl azvârli spre o cu"c!.
Uite-#i câinele helosundian. E un exemplar magnific. G!rzile mele
keru au foarte mare grij! de el. Este favoritul lor.
Câinele, cu coada încol!cit! spre cap, ca s!-i înc!lzeasc! nasul, se
ridic! "i î"i scutur! blana lung! "i deas!, de iarn!. Negru, cu alb în
jurul ochilor "i la capetele labelor, animalul era destul de mare "i de
puternic s! r!pun! un lup. Când g!rzile keru intrau în lupt!, î"i
pictau o masc! alb! în jurul ochilor, pentru a onora blazonul na#iunii
lor.
Câinele îl adulmec! pe Eiran, apoi latr!, ar!tându-"i col#ii.
— Singurul lucru pe care nu-l poate tolera câinele helosundian
este la"itatea.
Cyrion î"i coborî glasul la numai o "oapt!.
— Dac! ceea ce spui c! se petrece între Jasai "i Pyrust este
adev!rat, atunci ea l-a acceptat ca b!rbat f!r! nici o constrângere.
Unii ar contesta asta, spunând c! #i-a r!scump!rat via#a, a"a c! vei
putea s-o sprijini. Vor transforma captivitatea ei într-o cauz! pentru
care s! aduni ajutoare "i s! trimi#i o armat! de invazie spre nord.
359
 — Este exact motivul pentru care-a fost de acord.
— Uit!-te la el, Eiran, înc! mârâie la tine. $tie c! e"ti îngrozit de
Pyrust. $i sora ta "tia asta. Mai "tia c! n-ai s! te întorci niciodat! dup!
ea. $tia c! te vei folosi de orice pretext posibil pentru a evita asta. A
v!zut cum #i-a fost m!cel!rit! armata.
Nu, a acceptat oferta lui Pyrust "tiind precis ce însemna.
Helosunde beneficiaz! de o anumit! autonomie "i scap! de
opresiune. Nu vor mai fi r!zboaie. Voi continua s! men#in g!rzile
keru "i Garda de Onoare "i î#i voi permite chiar "i #ie s! te f!le"ti cu
ele, nu te teme. E"ti un c!#el care nu se va duce niciodat! la r!zboi.
Eiran se desprinse de gratiile cu"tii.
— Atunci îmi vei #ine poporul z!vorât, a"a cum îl #ii pe acest
câine?
— Într-o cu"c! vei fi în siguran#!. Ca "i animalul de acolo. Am s!-
#i g!sesc o veri"oar! de-a mea, cu care s! te c!s!tore"ti "i s! faci copii.
Unul dintre copiii mei, f!cu#i cu cine decid eu, se va c!s!tori cu una
dintre nepoatele tale, unindu-ne casele. Î#i voi c!s!tori copiii în cele
Cinci Principate. Te voi face s! fii de folos, dar nu "i o amenin#are, a"a
c! Pyrust nu va sim#i nevoia de a pune s! fii ucis.
Helosundianul îl pironi cu privirea, cu ochii m!ri#i de
surprindere.
— Nu po#i face asta. Nu sunt într-o cu"c!, nu sunt animal de
companie.
— Nu, nu e"ti. Tu e"ti doar cineva care mai umbl!, de"i ar trebui
s! fie mort.
Din inima gr!dinii se ridic! #ip!tul ascu#it al "oimului deseian,
cerând s! fie hr!nit.
— Chiar "i !sta "tie c! trebuia s! mori la Meleswin "i a"a s-ar fi
întâmplat, dac! n-ai fi fost considerat o pacoste pentru mine fiind în
via#!, nu mort. Dac! Pyrust te-ar fi c!s!pit, l-a" fi contracarat,
obligând Consiliul de Mini"tri s! fac! o nou! alegere, cineva mai
maleabil, sau s! nu ia nici o decizie. Trimi#ându-te înapoi, m-a l!sat
s! aleg dac! te ucid sau nu. Iar asta-mi aminte"te s!-#i spun ca atunci
când mergem la tigri, s! nu stai prea aproape de marginea
împrejmuirii lor.
Pe Eiran îl scuturar! fiorii.
360
— N-ai îndr!zni.
Dac! ar avea un pic de minte, ar #ti s! discearn! ceva dincolo de
bluful t!u.
— Nu ast!zi, pentru c! tigrii au fost deja hr!ni#i. Dar ar fi bine s!
te asiguri c!, pe viitor, vei face lucrurile pe care le doresc, altfel mai
facem o plimbare prin gr!din!.
Fa#a Prin#ului helosundian se întunec! "i privi în jos. Mici
rotocoale de abur erau singurele semne c! tr!ia. Apoi, î"i ridic! din
nou capul, cu ochii mohorâ#i.
— Atunci, gata cu via#a mea?
Cyron d!du din umeri.
— Spune-mi, la ce te-ai gândit când te-au ales Prin#?
— M-am gândit... m-am gândit c! voi ar!ta foarte eroic în robele
func#iei.
Oft!, sco#ând dou! jeturi de aburi.
— Nici chiar cele mai str!lucite robe nu pot face un prin#. Ai fost
ales, Eiran, ca s! fii manipulat "i controlat. Cei care te-au urmat la
Meleswin nu "tiau. %i-au acceptat autoritatea.
Ochii lui Cyron se îngustar!.
— Am s!-#i dau o "ans!, mai pu#in pentru folosul meu, mai mult
pentru c!-i va da lui Pyrust ceva la care s! se gândeasc!.
Spinarea tân!rului se îndrept!.
— Despre ce-i vorba?
— Am de gând s!-#i pun la dispozi#ie destul aur ca s! cumperi o
sut! de mii de quori de orez. Vreau s!-l folose"ti pentru lucruri
folositoare celor care se a"teapt! s!-i conduci. Vreau s! tr!ie"ti
împreun! cu ei, s! înve#i de la ei, s! vezi ce au nevoie, nu ceea ce
spun ei c! le trebuie. Apoi, vreau s! le oferi mijloacele necesare
pentru atingerea acestor scopuri.
— Nu în#eleg.
— Dac! a"a va fi "i peste un an, î#i g!sesc un turn care va deveni
colivia ta aurit!. Nu vei avea niciodat! nevoie de ceva, nu-#i vei dori
nimic, nu te vei teme de nimic în colivie, îns! nici nu #i se va da
vreodat! drumul din ea.
Cyron întinse o mân! printre gratiile cu"tii "i scarpin! dup!
urechi câinele helosundian.
361
 — Înva#! ce ai de f!cut, f! ce ai de f!cut "i atunci vom fi cu
adev!rat fra#i. F!-te folositor mie "i vei vedea c! resursele mele "i 43
recuno"tin#a sunt nelimitate. Ziua a 13-a,!Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, în!apropierea!Mun"ilor!de!Ghea"$

— V! mul#umesc c! v-a#i f!cut timp s! m! primi#i, C!pitane.

Jorim f!cu o plec!ciune în direc#ia ei.
— L-am rugat pe Iesol s! confirme ceea ce-am descoperit.
Anaeda î"i cur!#! pupitrul.
— Ai adus h!r#i, deci este vorba de o problem! de naviga#ie?
— $i da, "i nu.
Jorim a"ez! pe birou h!r#ile f!cute sul "i o desf!"ur! pe prima.
— Aceasta-i harta traseului nostru de pân! acum. Am inclus
informa#iile pe cât de bine am putut, din ce-am aflat pân! acum "i
din harta sothilor. Am trasat, deja, coasta Mun#ilor de Ghea#!, cel
pu#in cât am reu"it s! aflu pân! acum.
Anaeda studie o clip! harta, urm!rind cu degetul linia deplas!rii
flotei. Cursul lor îi dusese spre sud, apoi virase spre est, spre
marginile pustiet!#ii oceanului, pentru a descoperi insulele "i a
confirma existen#a Mun#ilor de Ghea#!.
— Mi se pare o hart! destul de precis!. Care-i problema?
Jorim inspir! adânc "i încerc! s!-"i potoleasc! senza#ia de grea#!
din stomac.
— V! aminti#i cum erau insulele trecute pe harta sothilor, ceva
mai dep!rtate unele de altele decât ne a"teptam? V! aminti#i "i când
v-am spus c! au desenat Cartayne mai mic! decât s-ar cuveni, nu-i
a"a?
— Ceva pentru flatarea virukilor, nu?
— Da. Cuno"tin#ele despre neamul soth sunt o prob! de
în#elepciune transmis! mie de c!tre bunicul meu, iar eu nu am nici
un indiciu de unde le-a primit, îns! "tiu c! este convins c! a"a este. A
lucrat cu h!r#ile sothilor "i, pe baza unor m!sur!tori, a f!cut câteva

362 363
estim!ri. $tie c! lumea are forma unui glob. În urma acelor
m!sur!tori, a reu"it s! calculeze chiar "i dimensiunile întregii lumi.
C!pitanul d!du din cap.
— Sunt perfect con"tient! de speran#ele c!, navigând înspre est,
am putea atinge #!rmurile vestice ale Aefretului. Logica unei
asemenea treceri este imbatabil!, îns! problema este de a alege cea
mai scurt! cale. Spre est sau spre vest? Când e"ti de suficient timp pe
mare, auzi "i pove"tile celor care sus#in c! au g!sit locul de unde au
plecat Oamenii Adev!ra#i, t!râmul ochilor sp!l!ci#i. Unii cred c! noi
venim din alt! lume, trimi"i aici s! ne împlinim un anumit destin.
Al#ii cred c! am fost doar ab!tu#i de la curs. %inând cont de furtunile
de aici, înclin s! cred varianta asta. Î"i încruci"! bra#ele. Înc! nu
reu"esc c! v!d unde-ar putea fi dificultatea.
— Problema, C!pitane, este c! toate calculele bunicului meu au
fost gre"ite.
Desf!"ur! cea de-a doua hart!.
— Arta m!sur!torilor nu este în întregime foarte precis!. Nici pe
mare, nici pe uscat. Fiecare dintre Principate folose"te sisteme u"or
diferite, iar majorit!#ii oamenilor nici c! le pas!. Pentru ei, ora"ele se
afl! la o zi de c!l!torie, o s!pt!mân!, ori mult prea departe. Chiar "i
ridic!rile topografice f!cute de fratele meu "i de mine au erori. Cu cât
ne îndep!rt!m mai mult de Moriande, cu atât sunt erorile mai mari "i
se amplific!. Dispozitivul creat de v!rul vostru ne-a permis s! facem
m!sur!tori mult mai precise, îns! mi-am dat seama c! f!ceam o
gre"eal! de calcul. Am comunicat erorile bunicului meu "i, când am
f!cut corec#iile, dintr-o dat! scala sothilor pentru Cartayne a avut un
alt în#eles.
Se întoarse "i puse o mân! pe um!rul lui Iesol.
— L-am rugat pe ministru s! m! verifice la matematic! "i le-a dat
elevilor de lucru.
Ochii Anaedei se îngustar! când se apuc! s! studieze noua hart!.
— Cât de mare este eroarea?
— De dou!zeci "i cinci la sut!.
Î"i ridic! repede capul.
— Adic!, nu "tim nimic despre un sfert din lume?
— Da.
364
Se a"ez! "i se frec! la ochi.
— Deci, dac! o #inem tot spre est ajungem la Aefret, îns! va dura
mult mai mult decât ne-am a"teptat.
Jorim se aplec! peste pupitru, sprijinindu-se pe ambele mâini.
— Dac! vom ajunge vreodat!.
Anaeda se l!s! pe speteaza scaunului, încruci"ându-"i degetele.
— Explic!-mi!
— Curen#ii. Ne afl!m la sud de Ecuator, iar curentul marin circul!
de la dreapta spre stânga. Curen#ii de ap! cald! se duc spre Polul Sud.
La nord de Ecuator, se mi"c! în direc#ie opus!. Dac! lumea ar avea
dimensiunile pe care le-am crezut, atunci circuitul din sud ne-ar
duce la Aefret. Curentul superior ne-ar fi purtat spre #!rmuri de la
cap!tul cel!lalt al Drumului Mirodeniilor. Dificultatea pe care o avem
este c! lumea pare s! fie mult mai vast! decât credeam. $tim c! apa
este mai rece în larg "i mai cald! în apropierea #!rmului. Dac! nu ar fi
nimic în acel sfert necunoscut de noi, curentul de la Ecuator s-ar fi
r!cit prea mult pentru a avea for#a cu care ajunge pe #!rmurile
noastre.
C!pitanul navei zâmbi u"or.
— Sunt bucuroas! c! timpul petrecut la bordul Lupului furtunii #i-
a oferit accesul la informa#iile pe care le de#ii acum. Cuno"tin#ele tale
despre curen#i sunt admirabile, îns! gre"ite. Ar fi suficient ca #!rmul
de vest al Aefretului s! fie conturat în a"a fel încât s! intercepteze
curentul polar, s!-l înc!lzeasc! "i s!-l direc#ioneze înapoi spre vest,
de-a lungul Ecuatorului.
Se aplec! înainte "i studie vasta întindere a oceanului, la est de
Principate.
— Chiar acum, când î#i spun toate astea, trebuie s!-#i invalidez
ideea, pentru c! nu cred în ea. În fiecare sfert de lume, a"a cum arat!
ea în acest moment, apa "i uscatul sunt în echilibru. Presupunerea c!
nu-i decât ap! acolo este la fel de absurd! ca sus#inerea existen#ei
unui zid de piatr! ridicat pân! la stele. Apoi, mai e "i misterul locului
din care au venit Oamenii Adev!ra#i. Ne-am putea pune acelea"i
întreb!ri "i despre demonii m!rii, despre locul lor de provenien#!. S!
fie posibil ca o întreag! lume nou! s! existe în inima acestei vastit!#i?
Bineîn#eles c! da, îns! asta ne aduce alte întreb!ri.
365
 Jorim î"i în!l#! o sprâncean!.
— $i care ar fi astea?
— De ce nu apare acest h!u sau ce-o fi pe h!r#ile sothilor?
Iesol se plec! umil.
— Cer permisiunea de a vorbi, C!pitane.
— V! rog, Ministre.
— Cei din Soth au fost sub st!pânirea virukilor. I-au servit în
toate felurile, inclusiv ca educatori "i p!str!tori ai informa#iilor. Poate
c! au preferat s! ascund! asemenea cuno"tin#e, pentru ca oamenii
din acel loc s! nu ajung! tot sub st!pânirea virukilor.
— Foarte posibil, îns! virukii erau marinari foarte abili "i au
explorat o bun! parte a lumii. Ideea c! birocra#ii din Soth ar fi putut
ascunde de ei informa#ii despre un sfert de lume este neplauzibil!.
Jorim se îndrept! din spate.
— Am o alt! explica#ie, C!pitane.
— $i care ar fi aceea?
— Poate c! sfertul de lume nu exista când Imperiul Viruk a fost la
apogeu.
Anaeda se încrunt!.
— Deocamdat!, mi se pare c! ideea cu birocra#ii sun! mult mai
bine.
— Nu, gândi#i-v! o clip!. $tim cât de mult a schimbat Urgia
întreaga lume, dar asta a fost foarte pu#in în compara#ie cu
scufundarea capitalei Virukadeen în Marea Întunecat! "i întâmpl!rile
de atunci. Virukii au luptat într-un r!zboi folosind vr!jitorii atât de
puternice încât nici chiar magicienii no"tri legendari nu le-ar fi putut
st!pâni. Imagina#i-v!, dac! dori#i, c! r!zboiul a transformat tot ce s-a
scufundat în ceva asem!n!tor cu thaumstonul. S-ar fi putut întâmpla
orice. Am v!zut vulcani ad!uga#i liniei #!rmurilor. Poate c! sute de
vulcani au erupt atunci "i au putut extinde lumea.
— Atunci ai putea sugera, Maestre Anturasi, c! harta sothilor
despre Cartayne reprezint! insula mai mic! decât în realitate pentru
a ilustra faptul c! au stabilit c! lumea se extinsese?
Jorim cl!tin! din cap.
— Nu "tiu, C!pitane Gryst. Eu trasez h!r#i, g!sesc animale. Sunt,
dup! cum a#i spus la prima noastr! întâlnire, un aventurier. Nu-mi
366
pas! ce anume a plasat aici o mas! de p!mânt. Ar putea fi zeii,
vr!jitoriile virukilor sau doar nepriceperea cartografilor din Soth.
Toate astea sunt nesemnificative. A" vrea numai s! ajung acolo "i s!
v!d ce putem g!si.
Anaeda se ridic! în picioare "i f!cu o plec!ciune spre el.
— Î#i apreciez abordarea în#eleapt! a acestei chestiuni. În mod
sigur, avem o îndatorire, iar aceasta este studierea Mun#ilor de
Ghea#!. Vreau s! spun c! ne vom continua misiunea. Unde vom pleca
de acolo depinde de r!spunsul la o întrebare. S! te gânde"ti bine la
r!spuns, înainte de a gl!sui.
— Da, C!pitane&
— Cunoscând natura rela#iei tale cu bunicul t!u, presupun c! nu
i-ai spus de erorile m!sur!torilor.
— Nu, C!pitane&
— De asemenea, mai cred c! ai fi încercat s! evi#i asta pân! la
întoarcere. Descoperind ceva acolo, o nou! suprafa#! de p!mânt,
c!minul Oamenilor Adev!ra#i, orice memorabil, l-ar putea distrage
suficient de mult încât s! treac! cu vederea erorile. Te-ar scuti de
multe nepl!ceri.
— Adev!rat.
— Atunci, iat! întrebarea mea. Îl privi cu aten#ie. E"ti dispus "i
capabil s!-l în"eli pe bunicul t!u cu privire la ceea ce vom descoperi?
Se cutremur!. Jorim n-ar fi avut nici un fel de remu"c!ri în a-"i
min#i bunicul; îl mai min#ise el "i cu nenum!rate alte fleacuri, mai
mult prin omisiune, toat! via#a. Qiro nu "tia nimic de fenn sau de
întâlnirea cu Lupul valurilor. Bunicul s!u fusese destul gr!bit "i nu-l
sondase, a"a c! Jorim nu fusese nevoit s! se str!duiasc! din greu s!
ascund! informa#ii. $tia c! ar fi putut, îns! propriul s!u entuziasm ar
fi complicat mult lucrurile, dac! o asemenea descoperire ar fi fost
realizat! vreodat!.
— Sarcinile mele nu sunt doar spre folosul familiei Anturasi,
C!pitane, ci reprezint! ordinele Prin#ului Cyron. Dac!-l mint pe
bunicul meu, îl mint "i pe Prin#. Cred c!-mi în#elege#i lipsa de dorin#!
în a face asta.
— Da, în#eleg, îns! avem o mai mare responsabilitate fa#! de
Coroan! "i Nalenyr. Celelalte Principate cred c! dac! avem destul
367
noroc pentru a reveni acas!, în cel mai bun caz vom fi g!sit doar o
nou! rut! spre Aefret. Aceasta reprezint! o amenin#are pentru ei,
pentru c! presupune o cre"tere a comer#ului în favoarea Nalenyrului,
îns! este o amenin#are cu care au început s! înve#e s! se obi"nuiasc!.
Dac! îns! descoperim un nou continent, avem acces nu numai la
bog!#iile Aefretului, ci "i la cele ale unei lumi inimaginabile. Nalenyr
va putea dep!"i instantaneu orice alt! na#iune. Asta înseamn! c! to#i
ceilal#i vor fi inclu"i într-un imperiu nalenian. Deseirion nu va putea
face fa#! situa#iei "i mai mult ca sigur c! "i Virine va trebui s!
reac#ioneze.
Jorim d!du încet din cap.
— Ne-am înapoia într-o #ar! devastat! de r!zboi. Nalenyr s-ar
putea s! nici nu mai existe când ne întoarcem acas!.
— Îmi permite#i?
Iesol privea sfios din scaun.
— A"a cum a spus "i Maestrul: „Primejdia visurilor apare atunci
când cineva ac#ioneaz! de parc! ar fi ni"te profe#ii.”
Cartograful se încrunt!.
— Explic!, te rog.
— A#i vorbit de pericolele externe, îns! Naleyrul mai are dou! alte
amenin#!ri, ambele bazate pe visele de îmbog!#ire. Una este intern!,
pentru c! lorzii de pe continent nu-"i vor permite s! piard! comorile
g!site. Vor face eforturi considerabile pentru a trimite nave care nu
se vor mai întoarce. Asta îi va ruina. %!ranii î"i vor p!r!si ogoarele "i
se vor îmbulzi în ora"e, în speran#a c! vor fi primi#i în echipajul
vreunei nave sau c! vor putea lucra într-un "antier naval, a"a c!
recoltele vor avea de suferit "i na#iunea se va confrunta cu foametea.
Întreaga structur! a societ!#ii va suferi o ruptur!.
Omule#ul se înfior!. Ca membru al aparatului birocratic nu putea
avea nici o apreciere pentru haosul adus de o asemenea schimbare.
Jorim vedea frica oglindindu-i-se pe fa#! "i o auzi "i în glasul s!u, în
timp ce vorbea, apoi vocea i se schimb!. Frica se diminua, iar furia
crescu.
— Cea de-a doua amenin#are o reprezint! mini"trii. Domniile
voastre, C!pitane "i Maestre Anturasi, mi-a#i ar!tat mai mult!
amabilitate "i respect decât oricine altcineva din aparatul birocratic.
368
Mini"trii prosl!vesc ordinea mai presus de orice "i le displace faptul
c! bog!#ia mult! confer! o putere pe care ei nu o pot controla. Sunt
capabili de orice pentru a men#ine ordinea.
Ochii Anaedei se îngustar!.
— Chiar "i de tr!dare?
— Mai mult, de"i ei nu i-ar spune în acest fel. Dac! s-ar crede
despre Prin#ul Cyron c! ar permite puterii s! ajung! în mâinile celor
nedemni, pentru ei ar fi foarte simplu s! g!seasc! un nobil care s!
gândeasc! la fel ca ei sau care s! poat! fi controlat. Prin falsificarea
rapoartelor, l-ar putea face pe Prin# s! nu vad! c! mocne"te o revolt!,
ba mai mult, l-ar putea da pe mâna du"manilor. Dac! nu cumva nu s-
ar decide s!-l omoare chiar ei.
Jorim se încrunt!.
— Asta e prea mult.
— Lua#i în considerare ce spune istoria, Maestre Anturasi.
Consiliul de Mini"tri din Helosunde nu a dovedit nici o dorin#! de a
renun#a la putere, iar tr!darea de c!tre ei a Prin#ului helosundian
este acceptat! ca un fapt împlinit. Stabilirea unui astfel de Consiliu
pentru Nalenyr ar putea fi considerat! solu#ia unei probleme cu care
mini"trii nu s-au mai confruntat pân! acum.
Iar eu sunt singura leg!tur! cu Nalenyrul. Jorim se întreba dac!
asta era, de fapt, adev!rat, din moment ce un num!r de înv!#a#i de la
bord erau "i ei capabili s! stabileasc! o leg!tur! cu rudele lor de
sânge din Nalenyr. Atunci, este limpede din nou c! nici unul dintre ei
nu #tie unde ne afl!m, iar dac! descoperim ceva #i le spunem c! este
Aefretul de Vest, asta le vor povesti celor de acas!.
Jorim privi spre cei doi interlocutori ai s!i.
— V! da#i seama c! intr!m într-o conjura#ie tr!d!toare? Când ne
vom întoarce, s-ar putea ca Prin#ul s! ia în seam! motivele "i deciziile
noastre. Sau s-ar putea hot!rî c! timpul pierdut prin expedi#ia
noastr! a afectat Nalenyrul "i s! pun! s! fim spânzura#i pentru
tr!dare.
— Eu cred, Maestre Anturasi, c! ve#i fi capabil s!-l convinge#i c! a
fost spre binele na#iunii. $ti#i cât de mult îi plac animalele aduse
pentru gr!dina sa.
Anaeda Gryst zâmbi.
369
 — Vom p!stra secretul, a"a c! darurile vor fi o surpriz!. Cum s-ar
mai putea plânge de ceva? 44
— Nu-i o persoan! chiar atât de simpl!. Ziua a 17-a, Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
— Nu, dar este rezonabil. în fond, avem un motiv s! navigam spre Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
est. Ruta comercial! este valabil! numai dac! ne întoarcem acas!. Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
B!tu cu degetul în harta lumii noi. Al 737-lea an de la Urgie
— S! afl!m ce-i acolo. Apoi vom vedea dac! putem ajunge înainte Dolosan
ca toat! lumea s! fie suficient de extaziat! ca s! înceap! s! se omoare
pentru ceea ce-am g!sit. Keles Anturasi se trezi încet, în speran#a de"art! c! procedând
astfel nu l-ar mai durea capul. Nu voia s!-"i deschid! ochii, pentru c!
"i cea mai mic! gean! de lumin! îi f!cea capul s! pulseze de durere.
$tia c! Rekarafi nu inten#ionase s!-i produc! nepl!ceri, iar grea#a
încercat! prima dat! disp!ruse demult, îns! migrenele nu se l!sau
învinse. Se declan"aser! pe la apusul soarelui "i nu-l mai l!saser! s!
doarm!, l!sându-i o durere surd! pentru tot timpul zilei.
Spera ca ultimele urme de venin s! dispar!, în cele din urm!, din
organismul s!u. F!cuse tot ce-i sugeraser! ceilal#i ca s!-l ajute s!
scape de el, de la mâncatul a tot felul de ciud!#enii g!site prin jur,
pân! la gimnastic!. Fructele p!roase, odat! cur!#ate, fuseser! cele
mai eficiente. Aveau un gust acru intens, care, de"i nu-l sc!pase de
migrene, îi distr!sese aten#ia de la ele.
Ciras î"i f!cuse o ambi#ie personal! în a-i ar!ta lui Keles cum se
folosea o sabie. Cartograful era destul de convins c! asta se datora
faptului c! tiratianul era înc! iritat de solu#ia lui simpl! de la iaz.
Moraven considerase ac#iunea lui Keles un exemplu de folosire a
inteligen#ei în locul ac#iunii brute, iar pe Ciras se pare c!-l rodea la
suflet. Instruc#ia cu sabia era un mijloc de a pl!ti o datorie "i-l for#a
pe Keles s! se concentreze asupra altor lucruri decât propria sa stare.
Tyressa adoptase o alt! abordare, care presupunea s!-l ia pe Keles
în mici preumbl!ri prin apropiere. Acestea aveau avantajul de a-l #ine
la distan#! de Rekarafi, dar îl "i îndep!rtau de jurnalele sale "i de
h!r#i. Îl instrui cu o r!bdare deplin! asupra animalelor, a urmelor
l!sate de ele, a plantelor "i semin#elor, a florilor "i cum s! afle dac!
erau sau nu comestibile. F!cu eforturi mari de a separa faptele de
specula#ii, de"i ultimele observa#ii asupra diverselor creaturi

370 371
confirmau, adesea, ceea ce dedusese ea din studierea urmelor l!sate
"i a excrementelor.
El asculta cu aten#ie "i începu s! în#eleag! mai mult de ce fratele
s!u era atât de implicat în studiile lui topografice. Putea m!sura "i
desena terenul, îns! asta nu exprima întreaga cunoa"tere despre el. Îi
f!cea bine s!-"i umple pl!mânii cu aerul proasp!t "i s! simt! florile
delicate, sau s! z!reasc! un smoc de blan! ag!#at de vreun ghimpe "i
s! afle de unde provenea.
— E ciudat, Tyressa, îns! eu am crezut întotdeauna c! voi, keru,
sunte#i creaturi citadine. Aceste cuno"tin#e pe care le ai nu sunt ceva
ce înve#i în Moriande.
Ea râse "i se a"ez! lâng! ni"te iarb! neagr!, crescut! pe un t!p"an
mai ridicat, mângâind cu degetul inflorescen#a purpurie.
— Pentru nalenieni, suntem or!"ence, îns! acolo vezi doar o trup!
în uniform!. Am cu zece ani mai mult ca tine, îns! sunt în Moriande
de numai "apte ani.
— $i înainte?
Ea f!cu o grimas!.
— Nu eram în Moriande.
Keles se apropie "i îngenunche lâng! ea.
— Tyressa, îmi amintesc c! mi-ai spus, în prima noapte pe
Dracul-de-mare, c! sunt lucruri pe care nu trebuie s! le "tiu. Vreau s!
respect asta. Voi accepta asta, îns! sunt curios. Presupun c! ai înv!#at
în Helosunde multe din ce mi-ai ar!tat mie. Nu încerc s!-mi vâr
nasul unde nu trebuie, încerc doar s! g!sesc un sistem de referin#!.
Femeia blond! î"i întoarse capul "i-l examina. Privirea ei îl pironi
mai rece decât vântul, îns! doar pentru o clipit!. Apoi, treptat, deveni
mai cald!.
— Keles, am ajuns s! te respect pentru abnega#ia cu care-#i faci
datoria, chiar "i pentru inventivitatea ta. Tu crezi c! dore"ti numai un
sistem de referin#!, îns! experien#a mea anterioar! îmi spune c! nu
este numai atât. $tiu ce sunt obi"nui#i s! cread! b!rba#ii nalenieni
despre keru. Îmi amintesc remarcile tale "i ale fratelui t!u la
s!rb!torirea zilei de na"tere a bunicului t!u. Da, eram chiar la u"!.
Keles se înro"i.
— N-am vrut...
372
— Nu-#i face probleme. Nu ne-ai privit altfel decât oricare b!rbat,
iar privirile tale erau mult mai amabile decât ale multor femei.
Zvonurile auzite de tine exprim! ceea ce crede#i voi despre noi. Ne
#inem deoparte, #i s-a povestit. Nu avem iubi#i, nu z!mislim copii "i
am trecut prin ritualuri secrete care ne permit s! ne tragem puterea
din Helosunde. Ai mai auzit c! ne plac doar femeile sau c! Prin#ul
este singurul b!rbat pe care-l accept!m în pat. Unii chiar cred c! l-am
sedus pe Prin# "i pe tat!l s!u, înaintea lui, "i c! avem un mo"tenitor
pentru tronul nalenian, urmând s!-l înlocuim atunci când am decide
c! nu mai este de folos pentru cauza celor din Helosunde.
— Am auzit aceste pove"ti, îns! nu le-am crezut niciodat!.
Ea se opri, apoi î"i coborî privirile "i d!du din cap.
— Probabil c! nu, a"a-i? Odat! ce-ai abandonat fanteziile
adolescentine, nu te-ai mai gândit la a"a ceva. Nu-i o surpriz!, de
fapt, e p!cat.
El se ridic! "i scutur! praful ro"iatic de pe genunchi.
— P!cat? Cum a"a?
— Asta dovede"te cât e"ti de izolat de via#a de toate zilele. Ea se
r!suci "i privi spre el. O iubeai pe femeia pentru care te-ai ales cu
cicatricele?
— Da, bineîn#eles.
— De ce?
Keles î"i împreun! bra#ele pe piept.
— Ei, bine, pentru c! era dr!gu#! "i dintr-o familie bun! "i...
vocea îi pieri. Tat!l meu s-a c!s!torit cu o femeie dintr-o cas! de
comercian#i, tat!l s!u la fel. De la mine se a"tepta acela"i lucru.
— Se a"tepta.
Tyressa rupse o tulpin! de iarb! neagr! "i o puse dup! urechea
stâng!.
— O iubeai pentru c! te-ai gândit c! se a"tepta de la tine s-o
iube"ti. Se potrive"te cu concep#ia ta despre lume, a felului prin care
cifrele "i distan#ele î#i permit s! cuantifici întreaga lume. Cau#i
ordinea, iar ea f!cea parte din acest e"afodaj. Ea era piesa potrivit!
pentru mozaicul despre care presupui c! ar fi via#a.
— Nu-i a"a.
373
 Totu"i, nu g!sea nici un argument pentru sus#inerea nega#iei.
Credea c! o iubea pe Majiata pentru era de a"teptat s-o iubeasc!.
Trebuia, pentru c! aveam nevoie de cineva s! m! iubeasc!, a#a cum
mama l-a iubit pe tata.
Ea-"i deschise bra#ele "i se învârti încet.
— Uit!-te la locul !sta, Keles. Exista mai înainte ca tu s! te fi
gândit m!car s! începi s!-l masori "i s!-l define"ti. Va continua s! fie
ceea ce este cu mult dup! ce h!r#ile tale se vor fi transformat în praf.
El se zgribuli.
— Grozav. Mul#umesc. Am început s! în#eleg. Nu conteaz! ce fac.
Ea scutur! din cap.
— Nu, prostule, ai în#eles pe dos. Nu ceea ce faci tu aici conteaz!.
Ci ceea ce-#i spun #ie realiz!rile tale de aici, asta conteaz!. În clipa
asta nu e"ti decât o marionet! ac#ionat! de bunicul t!u. Mai r!u
chiar, te-a instruit atât de bine încât "i dup! ce moare vei continua s!
te compor#i în acela"i fel. Un p!pu"ar nu "i-ar fi putut dori mai mult
de la marionetele l!sate în urm!-i. Se pare c! nu în#elegi c! tot ceea
ce faci aici va conta. H!r#ile tale vor deschide acest t!râm pentru a fi
explorat. Oamenii vor veni, dar pân! nu pricepi c! p!mântul
înseamn! mai mult decât distan#e "i eleva#ii, nu vei putea s!-i
conduci acolo unde ar trebui s! mearg!, sau s! le ar!#i cum s! se
preg!teasc! pentru diverse lucruri.
— Acest loc, Tyressa, este foarte departe de ideea de colonizare.
Da, sunt tot felul de manglitori "i c!ut!tori de copite de cai mor#i
care ar putea tr!i aici, îns! p!mântul îi schimb!. Asta-i vraja sc!pat!
de sub control.
— Da, Keles, dar te va schimba "i pe tine?
— Nu în#eleg.
Tyressa oft!.
— Nici nu visez c! ai putea. Uite, lumea mea era foarte mic!. Da,
provin din Helosunde, am copil!rit acolo. Am ucis câ#iva deseieni, iar
din acest motiv am fost selec#ionat! s! fiu o keru. De acolo, lumea
mea s-a extins, a inclus Moriande. Îns! acum sunt aici, privind lucruri
pe care nu le-am mai v!zut înainte "i mi-am dat seama c! întreaga
lume nu este doar o na#iune captiv!. Poporul meu se aga#! în
continuare de o mic! por#iune de lume care îi va costa mai mult
374
decât merit!. Nu te uita la mine atât de contrariat, "tii bine c! spun
adev!rul. În loc s! ne petrecem timpul punând la cale tot felul de
raiduri "i s! ne v!ic!rim pentru c! zeii "i-au ascuns fa#a de noi, ar
trebui s! adun!m, s! depozit!m "i s! ferec!m totul "i s! ne îndrept!m
spre Solaeth sau Dolosan, sau chiar spre Râul de Aur, locuri unde ne-
am putea construi o alt! na#iune. A"a, l!s!m trecutul "i datoria s! ne
defineasc!. Ele limiteaz! ceea ce-am putea deveni.
Keles încuviin#! încet din cap.
— $i spui c! aderen#a mea slugarnic! la instruc#ia mea "i la
dorin#ele bunicului meu m! limiteaz! într-un fel sau altul?
— Numai în m!sura în care te împiedic! s! vezi lumea a"a cum
este. Îi zâmbi. Cum te po#i gândi s! define"ti lumea când ai o
spuzeal! de cifre "i un mald!r de pergamente care te despart de ea?
— Într-adev!r, nu pot. Se încrunt! o clip!, apoi privi în ochii ei.
Ce-ai spus tu acum... Nu este doar un rezultat al particip!rii tale la
expedi#ie, nu? Aveai aceste idei "i înainte, de asta-i fost selec#ionat!.
Tyressa se r!suci "i începu s! mearg! spre locul unde-"i l!saser!
caii s! pasc! iarba neagr!.
— S-ar putea s! fi contat "i asta.
— Duci o via#! singuratic!, nu-i a"a?
Privirea pe care i-o arunc! era sfid!toare.
— Te oferi tu s! m! scapi de povara asta?
— Nu, nu la asta m-am gândit. El î"i pironi privirea în jos. Te
sim#i singur! pentru c! gândurile tale te poart! mai departe decât
cele ale tovar!"elor tale. În cazul meu, se întâmpl! contrariul. Eu m-
am restrâns în lumea mea, iar ceilal#i erau mul#umi#i s! m! lase s! fiu
a"a. Chiar "i aici, era#i cu to#ii gata s! m! l!sa#i în pace "i s! nu v!
lega#i la cap cu mine.
— S-ar putea s-o fi f!cut, dar ai rezolvat problema la iaz. Ea-i
zâmbi. N-ai sf!tuit pe altcineva cum s-o fac!, te-ai avântat tu. Ai f!cut
ceva pentru binele nostru comun. Atunci ni te-ai al!turat. Ne-ai l!sat
s! afl!m c! suntem ceva mai mult decât gyanrigo"i.
Keles i se al!tur! la cai "i s!ri în "a.
— Dac! asta credeai, îmi pare r!u. Nu eram... Nu m! gândeam la
lume, m! gândeam numai la ce trebuia s! fac.
Ea d!du din cap.
375
 — În#elegem. Majoritatea dintre noi, oricum. Borosan e mai r!u Unul dintre c!ut!tori zâmbi, dezvelindu-"i din#ii îng!lbeni#i.
ca tine, iar despre ce gânde"te virukul nu am nici cea mai mic! idee. — O r!scruce.
— Mai r!u ca mine? E posibil? întreb! zâmbind. Tyressa, îmi pare — Cândva, un ora" virukian.
r!u pentru c! am gândit la fel ca to#i despre keru. N-am vrut s! te Rekarafi î"i deschise ochii.
insult. — Tavam alfel l-a redus la dimensiuni omene"ti.
Ea se întoarse încet s!-l priveasc!. — Mul#umesc, Rekarafi.
— Vrei s! spui c! nu ne g!se"ti mai atr!g!toare decât ar putea fi Keles zâmbi.
orice muiere nalenian! crescut! în perne? — De-abia a"tept s!-l v!d.
— Da. Vreau s! spun... Nu, adic!... Umerii lui Keles se l!sar! în Seara se consum! printr-o cin! împ!r#it! între ei, iar Borosan îi
jos. Omoar!-m! acum. Te va scuti mai târziu de necazuri. distra pe oaspe#i cu un duel între "oricarul s!u "i un mic thanaton.
Tyressa izbucni în râs. Ciras cânt! o balad! din Tirat, iar Tyressa oferi o lamenta#ie pentru
— S-a trezit dragonul adormit. Încet, încet, dar e, f!r! nici o Helosunde cel pierdut. Vizatorii se revan"ar! cu cântece deocheate,
îndoial!, treaz de acum. care înc!lzeau nop#ile prin Dolosan. Se încheie cu în#elegerea de a
Pe drum înapoi, îi ar!t! o mul#ime de lucruri, inclusiv intrarea c!l!tori împreun! pân! la Opaslynoti, iar Keles se târî în cortul s!u
într-o pe"ter! mic!, care p!rea c! respir!, iar Keles sorbi fiecare f!r! nici un imbold de a-i raporta bunicului s!u.
cuvânt. Când ajunser! la locul de tab!r! ales de Moraven, constatar! Diminea#a sosi destul de repede, iar când, în cele din urm!, f!cu
c! li se al!turaser! trei c!ut!tori. Unul, un b!trân zbârcit, îmbr!cat în ochi, capul începu s!-i duduie. Sim#i durerea "i zâmbi. În trecut,
bl!nuri de animale de culori nemaiv!zute prin Moriande, st!tea de-o migrenele fuseser! un impediment în misiunea sa, îns! acum erau
parte, lâng! Moraven "i Borosan. Gyanridinul servea adesea ca doar durere. Erau doar o mic! parte a lumii lui, a"a c! era hot!rât s! o
t!lmaci pentru prospectori "i s!p!torii de oase. Ceilal#i doi, mai tineri fac! pe cât de mic! se putea.
"i în mod sigur mai s!n!to"i, se ocupau de foc "i perpeleau ceva
acolo. Keles prefera s! cread! c! era un iepure, de"i avea "apte
picioare.
Ciras st!tea cu ei "i schimbau tot felul de polite#uri, îns!
conversa#ia se men#inea încordat!. Rekarafi se c!#!rase pe o stânc!,
în direc#ia vântului. Adierea rece îi r!scolea p!rul. Î"i închisese ochii
"i-"i în!l#ase n!rile. Despic!turile lor frem!tau, de parc! ar fi putut
inhala ceea ce pr!jeau. Î"i odihnea mâinile pe genunchi, iar lumina
fl!c!rilor lucea pe ghearele sale.
Ciras î"i plec! fruntea când cei doi se apropiar! de foc.
— Avem oaspe#i. Nu au dat de nici o urm! a bandi#ilor, îns!
vântul a adus unele zvonuri. Se îndreapt! spre Opaslynoti, la poalele
trec!torii spre Ixyll.
Keles ar fi vrut imediat s! le cear! s! descrie trec!toarea, îns! se
ab#inu.
— $i ce este Opaslynoti?
376 377

45
Ziua a 18-a, Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Nirati se trezi brusc. Nu se auzise nici un sunet sau mi"care, nici
m!car vreo raz! r!zlea#! de soare nu se ab!tuse asupra ei ca s-o
aduc! la realitate din somnul greu ca moartea. Fusese doar senza#ia
brusc! resim#it! de cineva adormit de prea mult! vreme, care, într-un
fel sau altul, în#elese c! nu mai era cazul s!-"i prelungeasc! somnul.
Se trezi cu fa#a în pern!. Sim#ea pe obraz umezeala rece de pe
învelitoare. Nu erau lacrimi, de"i era sigur! c! plânsese în timpul
nop#ii. De fapt, era saliva scurs! din gura c!scat! în timpul somnului.
Epuizarea nu-i permisese nici m!car decen#a de a-"i compune o
postur! apropiat! cât de cât de frumuse#e.
Î"i duse, încet, mâinile lâng! trup, dar asta nu era pe atât de
simplu pe cât ar fi trebuit. O dureau toate, în special umerii "i
coatele. Durerea surd! p!rea o senza#ie familiar!, având
caracteristica unei tensiuni rezultate din mi"c!ri repetitive. Când o
ajutase pe maic!-sa cu plant!rile de prim!var! "i toamn! în gr!dina
lor, avusese o durere asem!n!toare la umeri "i în partea de jos a
spatelui.
Se ridic! cu lentoare, îndreptându-"i spatele, apoi r!mase a"a,
gâfâind din cauza efortului. $tia c! era ridicol s! fie atât de epuizat!
în urma unui mi"c!ri atât de neînsemnate, dar se sim#ea incredibil de
sl!bit!. P!turile i se p!reau atât de grele, încât ar fi putut fi foarte
bine s! fie #esute din fir de plumb. C!ma"a de noapte se r!sucise pe
ea "i nu putea s!-"i elibereze picioarele, de"i tr!sese. Faptul c! era
imobilizat! o înfrico"! pentru un moment, apoi se for#! s!-"i p!streze
calmul.
Atacul de panic! îi readuse în minte visele. Începu s! reconstituie
încet noaptea, în speran#a c! va putea separa realitatea de închipuiri.
Undeva, acolo, credea c! se afla ceea ce o l!sase f!r! vlag!, de"i se
378
îndoia c! va putea descoperi ce. Nu-i r!mânea nimic altceva mai bun
de f!cut decât s! stea "i s! se gândeasc!. Avea nevoie de acest
simulacru de autocontrol dac! inten#iona s! se mai ridice din pat.
Seara precedent! fusese chiar pl!cut!. Contele Aerynnor o
invitase la teatru, s! vad! împreun! piesa lui Jaor Dirxi, Sabia de
pan!. Era cea mai reu"it! dintre satirele sale, despre o gâsculi#! atât
de priceput! la mânuitul penei, c! era capabil! s! înving! orice
spadasin întâlnit. Faptul c! spadasinii purtau costuma#ii care
trimiteau la Deseirion sau c! pana ei era de aur "i c! ea era o fat!
cinstit! din Nalenyr ad!ugau trimiteri la actualitate, salvând o
produc#ie mai degrab! mediocr!.
De acolo, se plimbaser! prin gr!dinile publice, apoi reveniser! în
apartamentele pe care le închinase contele, odat! ce întrerupsese,
oficial, toate leg!turile cu familia Phoesel. Acolo b!user! vin "i
f!cuser! dragoste, apoi el o condusese acas!. Cel pu#in a"a credea ea,
pentru c! nu-"i mai amintea nimic despre asta, îns! era aici.
Mama ei "tia c! se culca cu nobilul deseian, îns! în afar! de faptul
c! o preocupa ca nu cumva Nirati s! nu r!mân! cu inima zdrobit!,
privise întreaga poveste dintr-o perspectiv! practic! "i plin! de bun-
sim#. Îi preg!tise tinctura de piciorul-cocostârcului "i i-o
administrase înainte de fiecare mas! de sear!. O invitase pe Nirati s!
i se confeseze în toate "i chiar sugerase c! ar putea s-o viziteze pe
Doamna de Jais "i Jad pentru un sfat.
Nirati se opusese ultimei idei. Experien#ele sale sexuale anterioare
se consumaser! în compania unor iubi#i la fel de neexperimenta#i ca
"i ea. Nu g!sise cine "tie ce pl!ceri în acupl!ri, în afar! de bucuria de
a vedea satisfac#ia partenerilor ei "i a se sim#i dorit!, î"i subordona lor
propriile ei satisfac#ii, pentru c! pân! la Junei nu cunoscuse extazul
care putea fi adus de sex.
Junei se comportase ca un iubit atent "i blând. În primul rând se
îngrijise de pl!cerea ei, dezbr!când-o lent, studiind-o, mângâind-o "i
s!rutând-o. C!ldura respira#iei sale pe piele, fiorii da#i de mângâierile
lui, fie c! o atingea cu vârful degetelor, cu dosul palmei, sau chiar "i
când purta m!nu"i fine de piele, stârneau în ea un foc mistuitor. El îi
vorbea, spunându-i cât era de frumoas! "i cât de mult o dorea,
întrebând-o cum dorea ea s-o fac!. Mai repede, mai încet, mai dur
379
sau mai blând; orice-ar fi dorit, îi oferea, iar când f!cea el sugestii,
deschidea în ea adev!rate lumi noi ale dorin#elor.
S-ar fi putut gândi, dup! ce f!ceau dragoste cu pasiune, c! visele
ei erau molatice, sau pa"nice, ba chiar înfierbântate, îns! se
dovediser! a fi cu totul altceva. O dureau membrele, de parc! visul
fusese adev!rat. Se sim#ise neajutorat!, cu mâinile legate la spate, cu
picioarele strânse sub ea. Era imobilizat! de leg!turi groase. Prima
dat! se gândise c! erau de piele, dar, dup! ce le studiase mai bine,
deveniser! inelele unui "arpe cu blan!. Îi putea auzi sâsâitul, iar
strânsoarea c!rnii lui o înfior!. Se zb!tuse s! scape, îns! "arpele
aproape c!-i râse în nas, spunându-i c! nu mai era sc!pare, c! nu
exista nici un fel de sc!pare. Era prins! în capcan! pentru totdeauna.
Apoi venise bunicul ei "i o trezise din somn. Era convins! c! "i
asta era tot un vis, îns! î"i scoase bra#ele de sub p!turi "i putu vedea
urmele ro"ietice la încheieturi "i alte zgârieturi pe bra#e. Se luptase cu
el, "tia, pentru c! înc!-i mai putea auzi glasul poruncindu-i s! stea
nemi"cat!.
Se uitase spre bunicul ei.
— Bunicule?
— Da, copil!. Da, micu#a mea Nirati. A trebuit s! vin. Se uit! în
jos, spre ea, cu ochii în fl!c!ri, apoi privirea i se îndulci. Se a"ez! la
marginea patului "i-i lu! mâinile într-ale lui. Ai avut un co"mar.
— Da, am avut; unul foarte r!u. Îl l!s! s-o ridice în "ezut. Dar
cum de e"ti aici, este imposibil?
Qiro Anturasi cl!tin! din cap.
— Prin#ul crede c! m-a închis pe veci, îns! exist! pasaje secrete "i
c!i despre care el nu "tie nimic. Eu le cunosc pe toate. S! vin la tine
n-a fost deloc greu. În plus, ai nevoie de mine pentru motive care
sunt suficiente ca s!-mi asum orice risc.
Nirati îi strânse mâinile.
— S-a întâmplat ceva r!u, bunicule?
B!trânul îndrept! capul, de parc! numai prin atitudinea sa ar fi
putut nega aceast! posibilitate. Apoi oft!.
— Ca s! spun adev!rul, Nirati, "i eu am somnul chinuit. Demoni
"i mon"tri îmi bântuie visele, ca "i pe ale tale.
Ea vorbi "i mai "optit.
380
— Este ceva ce nu mi-ai spus despre fra#ii mei? Sunt în pericol?
— Fra#ii t!i sunt bine, a"a cum "i era de a"teptat, îmi raporteaz!,
a"a cum sunt instrui#i s! fac!. Jorim se str!duie"te s! se concentreze.
Keles a avut dintotdeauna aceast! abilitate. Aflu multe prin
intermediul lor, ceea ce va fi spre folosul tuturor.
— Nu mi-ai r!spuns la întrebare.
Qiro aproape c! zâmbi.
— Nu, nu #i-am r!spuns. Amândoi încearc! s! ascund! anumite
lucruri de mine. N-o fac din r!utate, a" "ti asta. Ascund lucruri de
mine pentru ca eu s! nu #i le pot împ!rt!"i #ie "i mamei tale, îns! am
aflat unele. A"a cum era de presupus, Keles întâmpin! dificult!#i. Este
bolnav, nimic serios, nu ai nici o team!, copil!. Îns! nu doarme prea
bine. Din când în când, alunec în vise "i atunci v!d unele lucruri.
Pustiet!#ile sunt mai ciudate decât îmi aminteam. Pentru Keles, ele
reprezint! o provocare.
Nirati se înfior!.
— Ai "ti dac! s-ar întâmpla ceva îngrozitor, nu?
— Da, copil!, a" "ti. O privi #int!. Îns! nu te teme. N-am s! permit
s! i se întâmple nimic nepotului meu, dac!-mi st! în putere. Fra#ii t!i
au resurse despre care nu "tiau c! dispun. Se vor descurca.
Strânse pu#in mâinile bunicului ei, pentru c! nu "tia ce s! spun!.
Glasul s!u, absent, la fel ca "i privirea, purta în el c!ldura "i respectul
pe care nu le întâlnise când Jorim "i Keles erau aici.
— Îi iube"ti, nu-i a"a?
Qiro se scutur!, iar privirea îi reveni la realitate.
— Bineîn#eles. Îi controlez pentru c! îi iubesc.
Vocea lui începu s! urce "i în tonalitatea ei se strecur! o striden#!.
— Lumea este crud!, rece "i dur!. Se opune încerc!rilor Casei
Anturasi de a o defini. Ne sfideaz!, îns! va pierde. Eforturile sale ne
vor ajuta s-o învingem.
Îi strânse palmele, apoi le l!s! s! cad! pe a"ternut "i se ridic!.
— Îns! acum, voi, favori#ii mei, sunte#i principala mea îngrijorare.
Nu #i-a" fi tulburat somnul. Î#i aminte"ti jocul pe care obi"nuiam s!-l
juc!m?
Nirati zâmbi, în pofida sim#!mintelor sale.
— Sigur c! da. Cum a" putea s! uit?
381
 Când era mic! "i nu dovedise nici un talent pentru cartografie, se Apoi î"i privi din nou încheieturile. Urmele ro"ietice r!m!seser!,
sim#ise distrus!. A"a c!, în timp ce Qiro le d!dea lui Jorim "i lui Keles la fel "i zgârieturile. De ce "i cum se pricopsise cu ele n-ar fi putut
mici sarcini de îndeplinit, se a"eza "i desena h!r#i pentru ea. Astfel au explica. Începu s! tremure. Se întoarse "i, cu spatele lipit de perete, se
creat t!râmul mitic Kunjiqui, pe care ea-l descria, iar bunicul ad!uga l!s! s! alunece pe podea.
simboluri pe hart!, rafinând "i definind lumea crea#iei ei. Ceva nu era deloc bine, îns! n-ar fi putut spune ce. $tiu atunci c!
Qiro îi întinse o mân! "i ea se strecur! afar! din pat. O duse la un singurul loc unde "i-ar fi putut g!si lini"tea era t!râmul imaginar,
perete "i-l atinse. O sec#iune a zidului alunec! înapoi f!r! nici un creat de o feti#!.
zgomot, dezv!luind un coridor întunecos. — Sper, "opti ea, c! asta va fi suficient.
— Pentru tine, Nirati, am g!sit o cale spre Kunjiqui. Vino. Te va
pune la ad!post de fric!.
Ea-l urm! pe coridor "i ajunser! pe o paji"te însorit!, care n-ar fi
putut exista, din moment ce iarba era m!tase, iar p!s!rile care cântau
în copaci erau desprinse din broderii. Copacii aveau crengile
îngreunate de fructe, toate diferite, fiecare din ele uria"e "i zemoase.
Ea zâmbi, privind o par! cu coaja ca de l!mâie "i "tiu imediat c! în
interior se afla un miez cu gustul amândurora.
Qiro îi d!du drumul mâinii "i o l!s! s! pluteasc! în t!râmul creat
de ei doi.
— Acum e"ti mai mare, a"a c! s-ar putea s! fie "i alte lucruri pe
care #i le-ai putea dori. Pâraiele în care curge acum ceai dulce ar
putea fi de vin. Stelele vor dansa pentru tine, dac! asta dore"ti.
Fructele vor fi ceea ce tânje"ti mai mult. Vântul va fi întotdeauna
blând "i c!ldu#. Când cade ploaia, te va înviora. A"a va fi întotdeauna
în Kunjiqui.
Vocea lui pieri "i ea se r!suci pentru a-l privi, îns! el disp!ruse ca
o n!luc!. Asta o surprinse, îns! nu sim#i nici un fel de team!, ci, din
contr!, se sim#ea în siguran#! aici, pe t!râmul propriei sale
imagina#ii. Se a"ez! pe iarba m!t!soas! "i-"i l!s! capul jos, ascultând
ciripitul u"or al p!s!rilor.
$i adormi.
Pe deplin treaz! acum, Nirati î"i adun! toate puterile s!-"i dea jos
c!ma"a de noapte "i se duse la perete. Îi atinse pietrele reci "i apoi
împinse, sperând c! ele se vor da la o parte, dar, desigur, nu se
întâmpl! a"a. Nu numai c! era un perete exterior, dar se mai "i afla la
trei etaje de la nivelul solului. Am visat totul. L-am visat venind aici,
am visat Kunjiqui.
382 383

46
Ziua a 27-a, Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Lupul furtunii, în!largul!Coastei!Interzise
Ridic!rile topografice de pe coasta Mun#ilor de Ghea#! continuau
de dou! zile, când o furtun! se declan"a dinspre vest "i se n!pusti
asupra flotei. Cerul se întunecase atât de repede încât pân! "i Jorim
începu s! cread! c! zeii îi urau. Majoritatea marinarilor presupuneau
c! erau aproape de poarta spre Lumea Subp!mântean! "i c! furtuna
era un efort de a-i #ine la distan#!. Asemenea specula#ii inutile se
auzeau numai printre morm!ielile de la masa cu hran! rece. Vântul
"uier!tor "i ploile biciuitoare f!ceau ca orice alt gând în afar! de cele
necesare supravie#uirii s! fie un lux exorbitant.
Pentru Jorim, cele patru zile în care navele fur! izbite f!r! mil! "i
aruncate spre est fur! momente de teroare cumplit!, înlocuit! numai
de frustr!ri. Având pu#ine talente folositoare în astfel de situa#ii, i se
ordonase s! r!mân! în cabin!. Chiar "i cererile sale pentru informa#ii
cum ar fi viteza "i direc#ia fur! refuzate. Afl! mai târziu c!
dispozitivul folosit la m!surarea vitezei fusese smuls "i azvârlit în
mare de un tân!r marinar nefericit. Funia înnodat! legat! de el fusese
smuls! atât de repede din mâinile sale, încât pierduse un deget.
Urletele furtunii, r!p!itul ploii pe punte "i scâr#âitul fiec!rei
îmbin!ri de pe nav! îi reaminteau de fragilitatea cor!biei. De"i Lupul
furtunii era cea mai mare nav! pe care o construise vreodat! cineva,
marea furioas! era capabil! s-o zdrobeasc! precum un lampion de
hârtie sub roata unei c!ru#e. Singurele lucruri care împiedicau s! se
întâmple asta erau priceperea echipajului "i îndârjirea celor la de
timon!. Ei men#ineau nava în direc#ia vântului, printre valurile
uria"e.
Lui Shimik nu-i pria deloc furtuna "i se ascunsese într-un cocon
de p!turi, într-un col# al cabinei lui Jorim. Micu#a creatur! mieuna
când tunetul bubuia prin apropiere "i gemea în contratimp cu
384
v!ic!relile navei. Jorim ar fi vrut s! i se al!ture fennului în siguran#a
culcu"ului, îns! mândria "i mânia fa#! de vreme îl împiedicau.
Misiunea lui, înt!rit! de ordinele C!pitanului Gryst, era s!
execute calculele pentru determinarea pozi#iei. Avea la dispozi#ie
cronometrul Gryst, care m!sura aproape exact timpul, cel pu#in atâta
vreme cât un cronometru era comparat cu cel!lalt. Nu putea stabili
dac! era amiaz! sau noapte, nu putea face m!sur!tori dup! stele, din
moment ce furtuna îl obliga s! r!mân! în cabin!, iar norii ascundeau
soarele, la fel "i stelele.
La fel de iritant ca "i imposibilitatea de a face m!sur!tori era
faptul c! stihiile îl împiedicau s! confirme descoperirea f!cut! în
timpul ridic!rilor topografice. A"a cum steaua polar! era folositoare
naviga#iei în emisfera nordic!, bunicul s!u îl îns!rcinase s! aleag!
echivalentul ei în sud. El hot!râse c! Ochiul Coco"ului se potrivea
perfect "i inten#ionase s!-i transmit! informa#ia lui Qiro imediat ce-
ar fi fost sigur. De"i Ochiul nu putea fi v!zut din Moriande, coada
constela#iei era vizibil! "i era cunoscut! din vechile texte ale
popoarelor viruk "i soth. În regiunile de la sud de Ecuator servea de
minune ca reper "i era o descoperire care ar mai fi putut atenua din
erorile sale în m!sur!tori.
Într-un fel, urm!rirea ceasurilor r!m!sese singura sa ra#iune de a
fi pe nav!. C!pitanul Gryst trimitea marinari s!-l întrebe cât era
ceasul. Iar pe m!sur! ce furtuna se prelungea, aceste intervale se
degradau tot mai mult, la fel ca "i comportamentul tuturor celor de la
bord. Marinarii spuneau c! o furtun! atât de intens! nu putea dura
mai mult de o zi sau dou!, îns! aceasta se prelungise deja în cea de-a
treia "i a patra zi, iar unii considerau c! a #ine socoteala timpului în
aceste circumstan#e era o eroare.
Dup! patru zile, furtuna încet! "i oceanul deveni a"a de lini"tit
cum nu-l mai v!zuser! vreodat!. Jorim trase cu ochiul afar! din
cabin! "i citi ceasurile. Efectua calculele pe cât de repede putea "i
reverific! totul.
Fluieratul s!u de surpriz! îl trezi pe Shimik, iar acesta se ridic!, se
frec! la ochi "i a"tept! o explica#ie.
— Mers departem departem.
385
 Jorim se a"ez! "i studie linia trasat! pe hart!. Furtuna îi aruncase
la peste o mie de mile spre est "i înc! pu#in spre nord. Îi adusese
direct într-o zon! necunoscut!.
Flotei îi trebui dou! zile s! se regrupeze. Dou! nave disp!ruser!,
"i cei r!ma"i din flot! nu "tiau sigur dac! ele se zdrobiser! de Mun#ii
de Ghea#! sau fuseser! trase la fundul oceanului. Ultima variant!
constituia un mod îngrozitor de a muri. Se d!dur! asigur!ri c! vor fi
c!uta#i eventualii supravie#uitori la întoarcere, îns! "tiau cu to#ii c!
promisiunile erau de"arte. Curen#ii îi purtaser! mai departe spre
nord-est, departe de Mun#ii de Ghea#!, iar întoarcerea ar fi fost
imposibil! de aici.
Timp de alte dou! zile, curen#ii "i briza u"oar! continuar! s! se
manifeste ducându-i spre nord-est, pe întinderea f!r! seam!n a
oceanului. Jorim era pe cale s! abandoneze orice speran#! în g!sirea
uscatului, când unul dintre pândarii de pe gabie v!zu o linie de nori
peste linia orizontului dinspre est. La vremea când soarele apuse,
v!zur! linia întunecat! de sub nori, ceea ce însemna mun#i, iar
zvonurile se r!spândir! degrab! prin flot! c! g!siser! drumul spre
Aefret. Vântul potrivit "i marea calm! contribuir! la îmbun!t!#irea
st!rii de spirit "i C!pitanul Gryst le îng!dui s! s!rb!toreasc!
evenimentul înainte de a spune echipajului:
— Haide#i s! navigam, s! nu a"tept!m vreo furtun!, s! ne
împing! din spate&
La venirea zorilor, mun#ii crescuser! considerabil, iar to#i
pricepeau c! trebuiau s! fie foarte înal#i. Jorim î"i aminti c! Anaeda
spusese c! un perete de piatr! era la fel de improbabil ca "i marea
deschis! în sfertul necunoscut al lumii, îns! dup! înc! o zi se p!rea c!
se îndreptau direct spre un zid de piatr!. Mun#ii continuau s! tot
creasc! "i nici una dintre liniile coastei nu p!rea deloc primitoare.
Flota se întoarse spre nord "i naviga de-a lungul coastei. Dup!
mai multe zile, avur! parte de primul noroc. O desp!r#itur! în mun#i
dezv!lui cursul unui râu, care se v!rsa într-un golf natural. Chiar mai
important decât ideea ancor!rii în siguran#! "i posibilitatea de a g!si
ap! de b!ut, era faptul c! Dragonul lunii z!cea e"uat pe plaj!. Se
crezuse c! pierise în furtun!, iar marinarii sim#iser! c! tragedia f!cea
parte din nenorocirile aduse de blestemul evident care ap!sa nava.
386
Era clar c! fusese adus! pe plaj! pentru repara#ii. Supravie#uirea ei îi
f!cu pe mul#i s!-"i reconsidere credin#a în blestem.
Îns! asta nu dur! decât pân! în momentul când oamenii î"i
d!dur! seama c! pe nav! nu era nici urm! de echipaj. Când restul
flotei li se al!tur!, Jorim urc! lâng! C!pitanul Gryst pe puntea
timoneriei. Nu putu vedea nici un semn de a"ezare omeneasc!, focuri
sau corturi. La fel ca toat! lumea, se gândea la tot ce putea fi mai r!u,
c! demonii m!rii m!cel!riser! echipajul "i c! tocmai se osp!tau cu el.
— Demonii m!rii vi se vor p!rea blânzi în compara#ie cu ce-am s!
v! fac eu vou!, zbier! C!pitanul Gryst. Sta#i cu ochii-n patru dup! ei
"i nu vom avea "i alte probleme. Locotenente Linor, adun! dou!
escadroane de solda#i pentru o misiune de recunoa"tere pe plaj! "i
asigurarea ei.
— Cer permisiunea de a merge cu ei, C!pitane.
Ea se r!suci "i-l pironi pe Jorim cu o privire dur!.
— N!d!jduie"ti s! fii mâncat de demonii m!rii, Maestre Anturasi,
sau s!-i omori?
— Nici una, nici alta. Dac! sunt demonii pe acolo, vom g!si
imediat semne. $tim c! se folosesc de nave, a"a c!-mi închipui c!
dac! despre ei este vorba, vor repara Dragonul lunii. Motivul pentru
care vreau s! merg este s! arunc o privire prin jur. M-a#i luat la bord
pentru explor!ri.
— A" prefera ca solda#ii no"tri s! asigure întâi plaja.
— Nu doresc s! ne cert!m, dar v! rog s! lua#i în considerare un
lucru, înainte de a stabili decizia final!. Dintre to#i cei de la bordul
acestei nave, eu am cele mai multe "anse de a afla ce se petrece. M-
am aventurat dincolo de Principate, în locuri înc! nenumite.
Buzele ei se strânser!, formând o linie, apoi d!du din cap.
— Dac! ie"i din raza mea vizual!, dac! pleci de pe plaj!, s! nu te
mai întorci. Te las aici.
— Cum ordona#i, C!pitane.
Jorim f!cu o plec!ciune "i se retrase spre cabina lui. Se încinse cu
sabia, apoi îi urm! pe solda#i pe când coborau în cele dou! b!rci ale
navei. C!pitanul Gryst privea de la timon! "i Shimik se zgâia din
spa#iul dintre picioarele ei "i balustrad!.
— Locotenente Linor!
387
 Femeia care comanda solda#ii privi în sus.
— Da, C!pitane&
— Ascult! de Maestrul Anturasi, îns! nimeni nu pleac! de pe
plaj! decât la ordinele mele.
— S-a în#eles&
Jorim î"i lu! locul s!u obi"nuit, la prova b!rcii, iar solda#ii se
puser! pe vâslit spre #!rm. Studia vegeta#ia, luxuriant!, verde,
abundent! "i înalt!. Mun#ii, care se înfigeau în nori, l!sau mai pu#in
de doi kilometri de p!mânt între ei "i ocean, iar copacii ocupaser! cu
agresivitate semiluna îngust! a #!rmului. Se a"teptase ca apa
oceanului s! fi r!pus orice urm! de vegeta#ie, îns! în mod clar
furtunile azvârliser! cantit!#i incredibile de ap! peste stânci "i apa
dulce colectat! astfel fusese suficient! pentru a hr!ni copacii.
%i râul de asemenea. Marinarii se puser! pe suduit când trebuir!
s! manevreze împotriva curentului creat de el. Jorim b!nuia c! apa
din golf era mai mult dulce decât s!rat! "i se întreba ce pe"ti ar putea
g!si aici. Ar putea fi de râu, de mare, hibrizi ciuda#i?
Barca atinse plaja pe coama unui val, "i Jorim s!ri pe #!rm înainte
chiar s! fi fost ridicate vâslele. Se l!s! într-un genunchi "i lu! un
pumn de nisip, l!sându-l s!-i alunece apoi printre degete. Îl sim#i la
fel ca orice alt nisip, recunoscând atingerea buc!#ilor de scoic! "i a
ierbii-de-mare. Chiar "i #ip!tul p!s!rilor i se p!ru vag familiar.
Se ridic! "i se al!tur! Locotenentului Linor în timp ce str!b!tea
perimetrul de #!rm din apropierea navei.
— Nici urm! de demonii m!rii.
Ea d!du din cap.
— Nimic care s! arate c! a avut loc o lupt!.
Mergând de-a lungul plajei, ea ar!t! spre o c!rare desenat! spre
interiorul teritoriului.
— Au desc!rcat cât de mult au putut "i s-au dus spre interior.
Poate c! au g!sit o cavern! sau vreun deal, unde s! construiasc! un
ad!post.
Se oprir! pe malul râului. Pe"ti argintii înotau în curentul apei "i
p!s!rile se avântau în picaj pentru a-i pescui cu ciocurile ascu#ite ca
ni"te pumnale. Jorim îngenunche "i lu! ap! în c!u"ul palmei. O
388
mirosi, apoi o v!rs!. Î"i picur! pu#in pe buze, îns! nu sim#i nici o
furnic!tur! acolo sau pe mâini.
— Nu cred c! sunt probleme cu apa. Dac! n-ar avea penajul
albastru, pas!rea aceea ar putea fi o Barz! Imperial!. Bea "i se
hr!ne"te: acest loc este, probabil, sigur.
Se ridic! "i privi înapoi spre nava tras! la mal.
— Au ajuns în acest golf acum patru sau cinci zile. Au desc!rcat
nava, au tras-o la mal "i au început s! fac! repara#ii. S! spunem c!
asta le-a mai luat dou! zile. Atunci s-a întâmplat ceva. Ceva ce i-a
f!cut s! înceteze lucrul "i i-a împiedicat pe mul#i dintre ei s! se mai
întoarc!. Ce-ar putea fi?
Locotenentul Linor privi dincolo de el, iar fa#a i se albi toat!.
Jorim se r!suci "i v!zu r!spunsul.
Un b!rbat cu pielea ar!mie st!tea la cap!tul c!r!rii. Era imposibil
de înalt "i mai musculos decât orice alt om v!zut vreodat! de Jorim.
Partea de sus a trupului era protejat! de o armur! confec#ionat! din
fibre groase "i o ap!r!toare de brâu din fibre mai fine. Ambele
fuseser! decorate cu motive geometrice desenate în galben
str!lucitor, verde "i albastru. Fluierul picioarelor "i antebra#ele erau
protejate de plato"e "i ap!r!toare de cupru. În mâna stâng! avea un
scut mic, rotund, iar în cealalt! o ghioag! de lupt!. Din câte putea
observa Jorim la o prim! privire, în ghioag! fuseser! prinse lame de
piatr! neagr!.
Î"i not! în minte s! studieze arma mai târziu, îns! numai pentru
c! masca gigantului îi solicita acum aten#ia. Nu-i împiedica deloc
p!rul lung "i negru s!-i atârne liber pân! pe umeri. Masca fusese
confec#ionat! din aur, cu inser#ii de jad pe întreaga suprafa#!; de
asemenea, ceva ce p!rea jais îi înconjura deschiz!turile pentru gur! "i
ochi. Trei pene lungi, verzi, #ip!toare, cu câte un ochi galben, se
ridicau la un metru deasupra capului, f!cându-l de trei metri
în!l#ime.
Jorim ridic! mâna, oprind încercarea Locotenentului Linor de a
trage sabia. Dându-"i seama c! s-ar putea s! comit! actul final, cel
mai prostesc din via#a sa, Jorim f!cu o plec!ciune lung!, apoi o trase
de bra# pentru a o face "i pe ea s! se plece. Ridicându-se, zâmbi cu
mult mai mult! senin!tate decât era cazul.
389
— Pacea zeilor fie cu tine.
Gigantul înclin! din cap, apoi vocea lui bubui din spatele m!"tii. 47
— Fie ca zâmbetul lor s! v! încânte via#a. Ziua a 27-a, Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Jorim clipi nedumerit. Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
— Ai accent nalenian. Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
B!rbatul d!du din cap. Al 737-lea an de la Urgie
— Veni#i. Prietenii vo"tri v! a"teapt!. Opaslynoti, Dolosan

Pe drumul spre Opaslynoti, Keles Anturasi hot!rî c! numele

locului era suficient pentru a inspira nenum!rate poezii romantice.
Era destul de departe de Moriande ca poe#ilor s! nu le pese de
realitate. Magia sc!pat! de sub control care bântuia prin regiune
putea permite s! se întâmple absolut orice, iar numele însu"i era un
amestec de terminologie virukian! "i imperial! sugerând istoria
m!rea#! îngropat! sub straturile de mister.
Îns! orice no#iune de romantism începea s! p!leasc! în fa#a
concluziei c! nu exista, de fapt, nici un drum spre Opaslynoti. O rut!
comercial! pleca din portul Sylumak, înspre nord-nord-vest, îns!
peisajul schimb!tor al regiunii din vestul Dolosanului însemna c!
ruta era arareori aceea"i la a doua trecere. Dealuri întregi se puteau
topi sub ploaia neagr!, transformând v!ile în câmpii pe care puteau
r!s!ri p!duri de copaci spino"i. Crengile m!turau cârduri întregi de
p!s!ri de pe cer, iar plantele le devorau. Cei care alegeau s! intre în
astfel de locuri mergând pe jos nu se descurcau nici ei mai bine, iar
thanatonul lui Borosan avea zgârieturi adânci pe carapacea sa, urme
ale unor încerc!ri e"uate de a explora aceste desi"uri.
C!l!torii prin regiune r!m!seser! foarte pu#ini, majoritatea
venind de sus, din Sylumak, sau dinspre Dolosan, a"a cum f!cuser! "i
ei. Spre sud, se întindea Irusviruk, îns! virukii nu voiau s! aib! de-a
face cu oamenii, mai ales cu cei destul de sminti#i încât s! locuiasc!
în Dolosan. Dac! sc!pa cineva din Ixyll, nu se "tia, deoarece nici unul
dintre c!ut!tori nu vorbea despre asta, sugerând c! drumul r!m!sese
la fel de inaccesibil cum era "i când bunicul s!u încercase s!-l
str!bat! cu ani în urm!.
Rekarafi îi urm!rea pe c!ut!tori cu pruden#!, neavând nici un pic
de încredere în ei. Preferau s! fie cunoscu#i drept thaumstoneri, ori
390 391
thaumstonieri, o separare bazat! pe genera#iile din care f!ceau parte,
se p!rea, îns! el le spunea talkiegio. Le spuse c! asta însemna
scotocitori, îns! p!rea s! o fac! în a"a fel încât Keles era convins c!
voia s! spun! p!duchi, iar thaumstonerilor nu le pica bine. Ripostar!,
sugerând c! el nu putea fi decât un r!uf!c!tor, din moment ce
singurii viruki din Dolosan erau numai r!uf!c!torii.
Keles puse cap!t oric!rei dispute afirmând c! Rekarafi fusese
trimis s! aib! grij! de siguran#a sa. Acest lucru era f!r! precedent "i le
oferi scotocitorilor altceva despre care s! discute. F!cur! asta
morm!ind "i discutând în argou, ceea ce-l f!cu pe Keles s!-"i
doreasc! s! fi avut abilitatea fratelui s!u în materie de limbi.
Drumul spre Opaslynoti îi duse spre partea de vest a Dolosanului,
la baza ridic!turii care marca marginea platoului Ixyll. Pe m!sur! ce
se apropiau "i se l!s! noaptea, era din ce în ce mai u"or de v!zut
cortina magic!, lic!rind de-a lungul în!l#imilor, de"i luminile
purpurii "i cele de un albastru-închis nu luceau atât de tare. Mai
degrab!, reu"ea s! ascund! stelele "i colora Lunile în drumul lor prin
pâcla ei, îns! numai vederea ei îl f!cu pe Keles s!-l treac! fiorii.
Pentru a p!trunde în Ixyll, trebuiau s! treac! prin cortin! "i numai
zeii singuri "tiau ce se întindea dincolo.
Într-o sear!, se desp!r#i de grup, mergând pe un deal scund,
privind cortina de lumini schimbându-se, de parc! ar fi fost unduit!
de adierea nop#ii. Cât de mult st!tuse acolo s! priveasc! nu avea nici
o idee, îns!, dintr-odat!, î"i d!du seama c! tremura. Chiar atunci
p!tura lui f!cut! sul îl atinse pe latul spatelui.
Se întoarse "i-l v!zu pe viruk ghemuit lâng! el, cu fa#a spre vânt.
Asta-l înfiora în cu totul alt fel.
— De cât timp stai aici?
Rekarafi, conturat ca o siluet! vag!, d!du din umeri.
— De suficient timp ca s!-mi dau seama c! #i-e frig.
— Pe mine m! priveai?
— Adic!, dac! te urm!ream? Am observat c! începuse"i s!
tremuri. %i-am adus p!tura.
Se întinse "i ar!t! spre Ixyll.
— La asta m! uitam. Tavam eyzar.
392
Keles desf!cu curelele de piele care #ineau p!tura sul, apoi se
înveli cu ea.
— Tavam înseamn! vr!jit. Eyzar nu mai "tiu.
— Voal, în limba ta, îns! ceva mai mult de o podoab!. Un voal
acoper!.
Î"i puse mâna pe genunchi.
— Acest v!l a disp!rut rapid. Voi v! bizui#i pe cifra nou!, datorit!
zeilor vo"tri, iar noi pe zece.
— Ave#i zece zei?
Keles privi spre cer, pentru a localiza cea de-a zecea constela#ie.
— Nu. Sclavii no"tri aveau zece degete. Nu voiam s! fac! vreo
confuzie, când num!rau.
Virukul înainta, tot în direc#ia vântului.
— Acum "aptezeci de decade, s-a dat b!t!lia care a ridicat aceast!
tavam eyzar. În acele zile, putea fi v!zut! în lumina soarelui. Întrecea
soarele în str!lucire, pentru c! pe Vremea Ghe#ii Negre era foarte
pu#in! lumin! de la soare. Voi, în Principate, n-o putea#i vedea, îns!
str!lucea în Irusviruk atât de tare încât nu mai exista noapte. Ro"ie "i
galben!, aurie, argintie, verde "i albastr!, lumina se amesteca "i se
fr!mânta, apoi vr!jile se avântau dinspre în!l#imi "i dezl!n#uiau
haosul.
Umerii virukului se ridicar!, coco"ându-se.
— Nu po#i în#elege cum a fost atunci, Keles. Ce-ai v!zut pân!
acum a fost ceva de necrezut, atât de multe lucruri, toate atât de
diferite. Când au curs vr!jile, au dizolvat totul, îns! au "i s!vâr#it
totul. Toate locurile pe care le-ai v!zut "i mai mult chiar decât î#i po#i
imagina, toate existau aici, în acela"i timp. Trecutul "i viitorul s-au
amestecat, realit!#ile s-au combinat, plantele "i animalele la fel, tot ce
n-a fost protejat cumva a fost reconstruit.
Cartograful î"i închise ochii "i încerc! s! priceap! ceva din
cuvintele lui.
— Ai dreptate. Nu-mi pot imagina.
— Gânde"te-te numai la iaz, Keles, "i la ce puteai vedea când apa
era nemi"cat!. Asta era lumea. Apoi gânde"te-te la apa agitat! pân! la
spum!. Ceea ce vezi se schimb!. Aici, unde apa era vr!jit!, realitatea
393
era distorsionat!. Toate lucrurile existau în acela"i timp, îns! unul
persista, pentru c! vr!jile erau prea puternice.
— A continuat s! se agite.
— Da, "i putea fi #inut! în frâu numai de o tavam eyzar.
Deschizându-"i din nou ochii, Keles se ghemui. De"i virukul se
tr!sese mai aproape, migrena nu i se amplific!. Se a"teptase la asta,
îns! nu-i mai p!sa. Rekarafi p!strase distan#a pe tot parcursul
c!l!toriei "i, în vreme ce Keles se temea de el, încerc!rile virukului de
a a"eza aceast! distan#! îl obligase la respect.
— Te referi la acest voal într-un fel care m! face s! m! gândesc c!
a mai existat unul.
Capul lui Rekarafi se r!suci spre el "i pic!turi reci de lumin!
stelar! i se oglindeau în ochii întuneco"i.
— Virukadeen a fost distrus într-o b!t!lie magic! pe care nu ai
putea-o în#elege. Urgia voastr! a preschimbat #inuturile "i a evaporat
o mare interioar!. Nimicirea Virukadeenului a devorat teritorii. Acolo
unde se afl! Marea Întunecat!, a fost, cândva, un lan# muntos care se
ridica spre stele. Noi tr!iam acolo "i, indiferent cât de departe eram
de cas!, îl puteam vedea. Cel mai înalt pisc era întotdeauna acoperit
de z!pezi, pentru c! se ridica deasupra norilor, îns! tavamazari au
supus vântul voin#ei lor "i au îmblânzit soarele. Casa noastr! era la fel
de înverzit! ca "i Ummummorar, la fel de cald! ca Miromil. Era un
paradis.
Keles cl!tin! din cap.
— Cum au putut-o distruge?
Virukul scoase un trosnet din gât, de parc! ar fi sf!râmat oase.
— St!m acum într-un loc distrus de ai t!i "i mai întrebi a"a ceva?
Mai conteaz! motivele, dup! trei mii de ani? Cei care aveau puterea
voiau "i mai mult! "i p!zeau cu l!comie ceea ce aveau. Cei care nu
aveau voiau "i ei pu#in! "i nu s-ar fi dat în l!turi de la nimic s-o
ob#in!. N-a fost nicidecum ceva nobil sau m!re#, de"i p!r#ile
implicate s-au str!duit s! prezinte lucrurile chiar a"a. Pe m!sur! ce
evenimentele se desf!"urau, erau "i dintre aceia care au v!zut
urm!rile. Ei i-au adunat pe tavamazari, ace"tia r!m!seser! în afara
conflagra#iei, "i au ridicat tavam eyzarul, pentru a-l putea controla.
Virukadeenul s-a scufundat, iar Perla Neagr! s-a în!l#at la ceruri.
394
Cartograful privi în sus. Gol-dun, cea de-a doua lun! ca m!rime,
atârna pe cer: o sfer! neagr!, cu o str!lucire cenu"iu-argintie.
— Gol-dun este comoara zeilor. Trece încet printre ei pentru c!
nu suport! s! fie smuls! din mijlocul lor.
Se auzi din nou zgomotul de oase frânte.
— A" putea s!-#i vorbesc despre adev!rata origine a zeilor vo"tri,
Keles Anturasi. Îns! ai refuza s! m! crezi. Perla Neagr! nu plutea pe
cer în vremea tinere#ii mele. Numele vostru atribuit ei este un altoi
pe cel dat de noi. Noi am numit-o gboal nuan. Cea mai potrivit!
traducere pentru tine ar fi „piatra sufletului”. Cât despre „v!l”, aici nu
exist! nuan#e.
— Explic!-mi, te rog.
Rekarafi î"i închise încet ochii.
— Nu te va ajuta s! trasezi harta lumii tale.
— Dar m! va ajuta s! în#eleg lumea pe care o cartografiez.
Virukul r!mase nemi"cat, cu ochii închi"i, apoi î"i ridic! b!rbia.
Keles se întreba la ce se gândea Rekarafi. Aproape c! î"i îng!dui s!
cread! c! virukul d!dea ascultare fantomelor sale "i le c!uta sfatul
înainte de a vorbi. Poate c! vorbe#te cu ambasadoarea, la fel ca eu cu
bunicul.
În cele din urm!, î"i deschise din nou ochii.
— În credin#a noastr!, suntem judeca#i dup! moarte. Când facem
r!u, în sufletul nostru se creeaz! o piatr! neagr!, o ghoal nuan.
Fiecare fapt! bun! creeaz! o piatr! alb!, o ghoal saam. Judec!torul
adun! aceste pietre "i le cânt!re"te. Când sunt mai multe pietre negre
decât albe, sufletul intr! în chinurile ve"nice. Dac! este invers,
sufletul merge în paradis.
— Iar dac! exist! un echilibru?
Rekarafi d!du din cap.
— Ghoalul este aruncat, iar sufletul se întoarce în lume imaculat.
— Deci, tu crezi c!...
Keles se opri când mâna virukului se ridic! "i ghearele lic!rir!.
Izul vag de venin îl ame#i "i se d!du înapoi.
— Despre ce-i vorba?
— Î#i spun asta din dou! motive, Keles. Primul este c! s-ar putea
s! g!sim mormintele virukilor, iar dac! sunt deschise, vei vedea
395
pietre albe "i negre. Când un trup este înmormântat, adesea, prietenii
sau du"manii vor arunca bolovani în mormânt, s! p!streze egalitatea.
Ar trebui s! te fac! s! în#elegi.
Keles d!du din cap, în t!cere, dar spera c! vor g!si un astfel de
mormânt, s! poat! vedea dovada celor descrise de Rekarafi.
— Al doilea motiv este c! atunci când te-am lovit, mi-am creat un
ghoal nuan. Vreau s! echilibrez lucrurile "i am venit s! te servesc. A"
putea face multe lucruri, cum ar fi s! r!pun un etharsaal, ceea ce mi-
ar aduce un ghoal saam, îns! te voi sluji pân! când îmi vei oferi o
ghoal saam.
Keles se încrunt!.
— Cred c! am în#eles, mul#umesc.
— Este datoria mea s! te slujesc "i s! te protejez.
Virukul î"i l!s! capul într-o parte.
— Poate nu va fi împov!r!tor.
Coborâr! de pe deal "i se întoarser! în tab!r!, luându-se dup!
str!lucirea albastr! a unui felinar cu thaumston. Keles se târî în cort,
gândindu-se la tot ce-i spusese virukul. În#elesese multe lucruri "i
erau multe "i cele neîn#elese. Cel mai important dintre ele era de ce
se decisese Rekarafi s!-i vorbeasc!. Adormi gândindu-se la aceast!
enigm!.
Diminea#a urm!toare veni devreme, înso#it! de migrena
obi"nuit!, îns! Keles se descurc!. Drume#ii adunar! repede tab!ra "i
pornir! la drum peste o câmpie plat!, ale c!rei p!turi sub#iri de
z!pad! neagr! fixaser! praful la sol. To#i cei din grup considerau
culoarea z!pezii drept un semn r!u, iar thaumstonerii îi zorir! s!
mearg! pe cât de repede puteau. Când eforturile de cartografiere
depuse de Keles îi întârziar! prea mult, scotocitorii îi l!sar! de
izbeli"te.
Luându-se dup! urmele din z!pad!, cei "ase intrar! într-un
canion care, de"i era mult mai lat decât cel cu iazul, le aminti totu"i
de el. Str!lucirea sticloas! a pere#ilor stria#i îi sugera lui Keles c!
fluviul vr!jilor s!pase "i acest canion "i c!, periodic, inunda#iile
"lefuiau bine pere#ii. Reu"i chiar s!-"i vad! imaginea reflectat! pe
suprafa#a lor, îns! c!l!rind mai departe, surprinse diferite imagini. În
396
majoritatea, era un copil, unul nefericit, iar de câteva ori se v!zu
aplecat "i înfrânt, precum unchiul s!u, Ulan.
Dar "i mai r!u, uneori ochii s!i îl priveau de pe fa#a bunicului s!u.
Nici chiar oglindirea unui schelet îmbr!cat în hainele sale, c!l!rind
un schelet de cal, nu-l indispuse atât de tare cât imaginea sa ca
propriul s!u bunic. Trecutul #i viitorul nu mai pot coexista, îns! aceste
reflexii le arat!.
Nimeni nu f!cu nici un comentariu, îns! ritmul de mers încetini
pe când studiau cu to#ii imaginile. Keles îi v!zu pe to#i a"a cum erau
acum, îns! expresiile de pe fa#a lor, trecând de la oroare la încântare,
sugerau c! se vedeau pe ei în"i"i, a"a cum se privise "i el. Numai
Rekarafi se uita aruncând priviri dispre#uitoare, de"i l!s! dâre cu
ghearele pe o suprafa#! neted!.
Urmar! canionul întortocheat într-o vale care se întindea spre
nord, sud "i mai departe, spre vest, c!tre Ixyll. Semne de a"ez!ri
umane începur! s! apar!, mare parte sub form! de resturi
abandonate. Ici, colo, se vedea c! târn!coapele ciobiser! roca, iar
lope#ile r!scoliser! solul. La un moment dat, Keles surprinse
imaginea cuiva care s!pa, îns! în spa#iul real tot ceea ce r!m!sese era
o gaur! scobit! demult "i o jum!tate de coad! de lopat! rupt!.
În cele din urm!, urcând o mic! ridic!tur! de p!mânt, v!zur!
Opaslynoti. Borosan î"i l!s! ambele mâini pe oblâncul "eii "i zâmbi.
— A crescut.
Ultima urm! de romantism pieri din sufletul lui Keles. Opaslynoti
era un ora#, îns! diferit de oricare alt ora" v!zut de el vreodat!. Nimic
nu l!sa s! se vad! c! avea o obâr"ie virukian!. Se întreba ce putea
vedea acum Rekarafi. Dac! Moriande ar fi redus la a#a ceva, mai bine
a# muri.
Cea mai la îndemân! compara#ie pentru Opaslynoti era cea de
groap! de gunoi, cu oamenii mi"unând prin ora" precum viermii.
Cuib!rit acolo, la intersec#ia a dou! canioane de patru kilometri
l!#ime, fusese ridicat lâng! peretele de sud-vest. În zilele de glorie ale
virukilor, ocupase spa#iul de la confluen#a a dou! râuri. Keles î"i
putea imagina cu u"urin#! cor!biile care navigaser! pe ele "i turnurile
ridicându-se seme#e, îns! adev!rul despre Opaslynoti se reafirma
acum.
397
 Când a"ezarea omeneasc! mai era înc! mic!, peretele de stânc! ar Ciras, care-"i îmboldise calul spre dreapta, pentru a examina un
fi putut oferi o oarecare pav!z! împotriva furtunii magiei. Dac! prin set de urme diferite, care duceau spre ora", cl!tin! din cap.
canion ar curge ap!, n-ar fi fost decât o bulboan! u"oar!. De acolo, se — M! gândesc c! nu este obligatoriu s! fie chiar a"a, de data asta,
extinsese în jos. P!mântul dislocat fusese împins spre nord, Maestre Gryst.
prelungind proeminen#ele rocii pentru ridicarea unui baraj. Felul în Moraven se încrunt!.
care se reflecta lumina soarelui în unele p!r#i ale pere#ilor depresiunii — Ce-i asta?
dezv!luia c! rezistase unor furtuni magice, îns! faptul c! partea — Urmele duc spre cel mai mare dintre domuri. Le "tiu.
dinspre aval fusese "i ea "lefuit! sugera c! vr!jile se scurser! "i acolo, Ciras î"i l!s! mâna pe mânerul sabiei.
iar groapa Opaslynoti fusese un bazin perfect de colectare. — Cumva, jefuitorii au ajuns înaintea noastr! aici.
Apropierea nu-l f!cea pe Keles s! se simt! deloc mai bine.
S!p!turile fuseser! organizate pe terase, a"a c! zona locuit! coborâse
pân! la platoul de piatr!. Sus, de jur împrejurul perimetrului gropii,
sem!nând cu calotele unor ciuperci otr!vitoare, cl!diri cu cupole,
mari "i mici, ofereau ad!post. C!mile "i cai st!teau în padocurile de
lâng! domurile mai mari, iar el presupuse c! animalele erau mânate
în interior pentru a fi protejate de furtuni.
Lucrul ciudat despre domuri era c! fuseser! în mod clar
construite din chirpici, îns! aveau acoperi"uri plate, de piatr!, a"ezate
deasupra lor.
— Borosan, pentru ce sunt pietrele acelea?
Gyanridinul î"i l!s! mâinile la oblâncul "eii.
— Pietrele sunt scoase la suprafa#! din adâncimea cavit!#ilor. Ele
con#in ceva thaumston "i vor absorbi energia magic!. Dup! furtun!,
oamenii coboar! scuturile domurilor "i vând thaumstonul, îns! are o
concentra#ie foarte mic! "i nu este cine "tie cât de folositor.
Î"i îmboldi calul.
— Haide. Am prieteni prin zonele mai de jos. Ne ad!postim caii "i
ne vor primi în!untru.
Moraven î"i drese glasul.
— Jos e cel mai bine?
Borosan d!du din cap.
— Furtunile m!tur! marginile gropii, îns! foarte rar umplu Pu#ul
pân! la v!rsare. Atât timp cât evit!m c!derile din timpul unei furtuni,
jos este cel mai bine. Opaslynoti, în pofida a ceea ce crede#i, nu este
un loc unde vom avea probleme.

398 399

48
Ziua a 27-a,!Luna!Tigrului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tocayan, Caxyan
Jorim putu, în cele din urm!, s!-l conving! pe r!zboinicul cu
masc! de jais, jad "i aur s! a"tepte pân! trimiteau ei o barc! înapoi,
dup! C!pitanul Gryst. B!rbatul p!ru s! în#eleag! cuvântul c!pitan.
Jorim o trimise pe Locotenentul Linor înapoi spre Lupul furtunii.
Ceilal#i din trupa de debarcare ocupaser! pozi#ii defensive în
apropierea Dragonului lunii "i priveau b!nuitori spre p!dure.
Jorim se a"ez! pe vine pe plaj!, împreun! cu gigantul. De"i acesta
reu"ise s! pronun#e perfect salutul, st!pânea limba nalenian! destul
de vag. Se prezent! cu numele de Tzihua, "i, la cererea lui Jorim,
începu s! spun! în limba sa natal! denumirile comune. În foarte
scurt timp, cartograful afl! c! poporul lui Tzihua î"i spunea
amentzutl, iar na#iunea lor era Caxyan, "i c! provenea dintr-un
avanpost sudic numit Tocayan. Echipajul Dragonului lunii fusese dus
în interior pentru propria sa protec#ie, din moment ce mozoyanii – o
semin#ie vr!jma"! – trimiseser! iscoade prin întreaga regiune.
Jorim începu s! asimileze mici no#iuni din limba respectiv!.
Sufixul „-yan”, spre exemplu, denomina un loc. Mozoyanii erau din
afara locului, ceea ce însemna c! erau la fel de str!ini, precum erau
turasynzii de Imperiu. Pe Jorim îl încânt! faptul c! limba amentzutl
avea o structur! natural!, fiindu-i astfel mult mai u"or s-o înve#e.
Într-o or!, C!pitanul Gryst debarc! pe #!rm, aducându-i cu ea pe
Iesol "i Shimik, precum "i pe botanistul flotei. Tzihua o salut! "i fu
mul#umit c! oamenii flotei r!mâneau pe #!rm în vreme ce el conduse
un mic grup dintre ei spre avanpostul din interior. Îi spuse lui Jorim
c! nu trebuiau s! se team! de mozoyeni, din moment ce dispuneau
de o astfel de trup!. F!cu un semn cu mâna "i chem! din adâncul
p!durii "ase tineri "i tinere, l!sându-i în urm! s! fie de „ajutor”, îns!
400
ambele tabere "tiau c! erau l!sa#i ca ostatici, pentru siguran#a
grupului care-l acompania.
Tzihua îl privi suspicios pe Shimik, îns! când fennul î"i ridic!
bra#ele "i Iesol îl lu! ca pe un copil, îngrijorarea sa se domoli
considerabil. Îi conduse pe Iesol, Anaeda "i Jorim în p!dure, "i dup!
câ#iva zeci de pa"i, plaja disp!ru în întunecimea verde. Nu mult dup!
aceea, li se al!turar! "i al#i r!zboinici pe c!rarea "erpuind în jurul
trunchiurilor imense ale unor copaci. Maimu#e aurii "i surate mai
mici #ipau la ei din frunzi"ul des de deasupra, alergând în jos,
chir!ind, apoi repezindu-se înapoi sus pentru a tr!nc!ni cu tovar!"ele
lor.
Jorim "i Anaeda nu vorbir! aproape deloc, îns! Jorim se gândea la
ce morm!ia Iesol în barb!. „Oh, vai, vai, vai” se auzir! atât de des
încât Shimik începu s! cânte "i el „Ovaiavaiavaia”. Fennul se apuc!
apoi de un soi de pase de vân!toare, reu"ind s! izgoneasc! sutele de
maimu#e "i deveni suficient de zgomotos ca urm!ritorii lor arboricoli
s! r!mân! locului "i s!-"i ciuleasc! urechile când Shimik le întorcea
urletele.
Jorim considera jungla drept un loc nemaipomenit, plin de plante
"i animale cum nu mai v!zuse niciodat!. Era destul de sigur c! ar fi
putut petrece un an "i mai bine "i nici m!car s! reu"easc! s!
scrijeleasc! m!car suprafa#a acestei lumi pe care ar fi vrut s-o
descopere. Deja v!zuse zeci de variet!#i de flori viu colorate, ale unor
plante ce cre"teau pe crengile copacilor, în timp ce r!d!cinile lor
atârnau în aer. Maimu#ele, precum "i urmele de c!prioare mici "i alte
creaturi similare l!sate pe c!rare sugerau c! existau "i animale mari
de prad! prin apropiere, îns! el nu v!zu nici unul. Asta-i produse un
fior de team!, de"i b!gase de seam! c! nici Tzihua, nici oamenii s!i
nu p!reau cine "tie cât de îngrijora#i de viet!#ile pândind din spatele
zidurilor verzi din jur.
C!rarea se întindea paralel cu cursul râului. Jorim aprecie c! se
deplasaser! spre est cam cinci kilometri, înainte ca râul s! fac! un
ocol spre sud, în jurul unui deal. Jungla f!cea imposibil de v!zut cât
era de înalt dealul, îns! c!rarea se l!#ea u"or pe m!sur! ce urcau. Alte
c!r!ri se al!turau "i, deodat!, c!rarea se termin!. Ie"ir! din jungl! în
cercul unei câmpii întinse, verde, de mai bine de opt kilometri în
401
l!#ime. Marginea îndep!rtat! consta într-o por#iune defri"at!, pentru
a fi cultivat!, întins! pân! la marginea junglei. Jorim nu putu
recunoa"te ce se cultiva acolo, iar celelalte parcele erau n!p!dite de
buruieni.
Practic! recolta alternativ!. F!cu observa#ia "i î"i d!du seama c!
asta îi deosebea de popula#ia din Ethgi. Amentzutlii aveau destule
cuno"tin#e "tiin#ifice ca s! "tie c! l!sând ogoarele s! se odihneasc! o
dat! la fiecare cinci sau "apte anotimpuri, nu le epuizau niciodat!.
Ajunse la aceast! concluzie într-o clipit!, iar asta-i suger! mai
departe un nivel de sofisticare ridicat, în pofida lipsei armelor de o#el,
remarcat! la Tzihua. În momentul urm!tor, pe când privirile sale se
concentrar! dincolo de ogoare, b!g! de seam! c! ceea ce luase de la
distan#! drept dealuri gola"e nu erau forma#iuni geologice naturale,
iar estim!rile sale privind sofisticarea amentzutlilor se m!rir!
exponen#ial.
Tzihua folosise cuvântul nalenian „avanpost” pentru a descrie
Tocayanul, îns! cuvintele nu reu"eau s! cuprind! cu totul ceea ce
însemna, în realitate. De la distan#! v!zu patru piramide în trepte,
ridicându-se din inima platoului. Era destul de limpede c! piatra
fusese extras! din mun#ii din apropiere, dar asta mai însemna c!
fuseser! transportate de la o distan#! de minimum cinci kilometri,
spre locul unde se construiau piramidele. Mai mult chiar, c!rarea,
devenit! între timp un drum în toat! regula, nu avea nici urm! de
"an#uri s!pate de ro#ile c!ru#elor. Dar Jorim nici nu v!zu vreun cal,
de"i oamenii care lucrau câmpul foloseau ni"te animale de trac#iune
asem!n!toare cu ni"te c!mile mici, f!r! cocoa"e îns!.
În afar! de piramide, cu o în!l#ime de aproape treizeci de metri,
se mai vedeau "i un num!r de cl!diri circulare, pe un sfert din
în!l#imea piramidelor, punctând peisajul. $i acestea aveau o structur!
solid! de piatr!. De"i le lipseau ornamentele arhitectonice ale
construc#iilor imperiale, erau suple "i solide. Pu#inele decora#iuni de
care dispuneau se prezentau sub forma unor blocuri de piatr!
sculptate cu imagini ale unor p!s!ri "i "erpi, amintindu-i lui Jorim de
unele dintre cele mai sumbre simboluri naleniene "i deseiene.
— Tzihua, câ#i amentzutli sunt în Tocayan?
402
R!zboinicul î"i ridic! mâna dreapt!, deschizându-"i cele cinci
degete. Apoi î"i închise pumnul "i se apuc! de încheietur! cu stânga
"i din nou de cot.
— Pricepi? Zece în mân!. Apoi înc! zece "i înc! o dat! zece.
Jorim "tia c! treizeci n-ar fi putut fi r!spunsul corect.
— Nu sunt sigur.
Atunci gl!sui Iesol:
— Maestre Anturasi, ei folosesc sistemul virukian, num!rând din
zece în zece. Încheietura înmul#e"te num!rul cu zece, iar cotul de
înc! zece ori. Um!rul de înc! zece ori, cred. El v! spune c! acolo se
afl! o mie de oameni.
— O mie de oameni într-un avanpost?
Jorim cl!tin! din cap.
— De când se afl! aici Tocayan? Locul lui Tocayan?
Degetele lui Tzihua se desf!cur!, iar mâna apuc!.
De o sut! dou!zeci de ani? Jorim privi în urm! la Anaeda.
— Au putut ei s! fac! asta în numai o sut! dou!zeci de ani?
— Nu cu o mie de oameni, numai dac! sunt mult mai
industrializa#i chiar "i decât nalenienii.
Ochii ei închi"i la culoare se îngustar!.
— Asta, ori poate Ministrul Iesol ne ofer! el un r!spuns?
— Pofti#i?
— Dac! num!r! în maniera virukian! poate c! s-au folosit de
magia lor.
— Asta nu-i... Jorim t!cu "i încerc! s! împace dou! idei despre
care credea c! erau dou! adev!ruri la fel de valabile. În primul rând,
"tia c! virukii folosiser! magia, care putea fi foarte puternic!.
Ambasadoarea îi vindecase fratele "i nici unul dintre medicii
nalenieni n-ar fi putut face ce reu"ise ea. În vreme ce oamenii
lucraser!, cândva, din greu s!-"i perfec#ioneze abilit!#ile care le-ar fi
permis accesul la magie, virukii se jucaser! cu asta la modul cel mai
natural.
Vanyeshii c!inaser! s! foloseasc! vr!jile în maniera virukian!, îns!
demersul lor se dovedise a fi un dezastru. Jucându-se cu magia,
declan"aser! Urgia. Era de neconceput, într-un mod cât se poate de
403
clar, c! oamenii nu puteau s! practice magia "i s! fie constructivi,
f!r! nici un fel de efecte secundare.
Îns! Jorim "tia c! vr!jitoria era o abilitate care putea fi
perfec#ionat!. Vanyeshii avuseser!, ini#ial, un oarecare succes. Iar
virukii erau la de pricepu#i. Poate c! amentzutlii descoperiser! o
"tiin#! capabil! s! ofere accesul la magie în circumstan#e controlate.
Dac! era a"a, atunci cei mai puternici dintre magii lor erau Misticii,
iar asta era ceva demn de luat în seam!.
Descoperirea unei asemenea discipline ar valora mai mult decât tot
aurul #i bijuteriile pe care le-am putea duce în Nalenyr. Dac! era
folosit! magia aici, avanpostul "i ogoarele sugerau c! efectele sale
secundare v!t!m!toare erau #inute sub control. Numai posibilitatea
de a face asta, de a struni vr!jile s!lbatice, ar permite deschiderea
Drumului Mirodeniilor spre vest.
Jorim deveni tot mai entuziasmat de perspectiv!, a"a c! se st!pâni
imediat. Specula#iile erau cu toate foarte atr!g!toare, îns! nu avea
nici un fel de dovad! c! ace"ti oameni controlau vr!jile. Tot ceea ce
v!zuse pân! acum ar fi putut fi realizat de armate întregi de sclavi, iar
trupurile lor moarte ar fi putut îngra"! ogoarele traversate. Se putea
întâmpla ca amentzutlii s! nu-i considere pe sclavi oameni, a"a c! era
posibil s! nu fi fost inclu"i în socoteala f!cut! de Tzihua. Îns!
indiferent cum fusese creat Tocayanul, faptul c! fusese ridicat într-o
sut! "i dou!zeci de ani era ceva remarcabil, iar Jorim inten#iona s!
descifreze secretul istoriei sale.
Pe când se apropiau tot mai mult de ora", Jorim c!ut! urme ale
vr!jitoriilor, îns! nu v!zu nimic. De fapt, ceea ce vedea îi reamintea
foarte mult de cei din Ummummorar. Femeile "i b!rba#ii purtau
ve"minte peste "olduri, dar în afar! de cei cu armuri, umblau cu to#ii
cu pieptul dezvelit. P!rul negru îl purtau lung "i împletit într-o
singur! coad!, cu "nururi viu colorate "i cu m!rgelele obi"nuite.
Hainele lucr!torilor p!mântului nu aveau în compozi#ie nici una
dintre culorile purtate de solda#i sau de al#i oameni întâlni#i în
apropierea ora"ului. Anumite culori p!reau s! precizeze casta,
verdele fiind comun solda#ilor, ro"u predominant la negustori,
galbenul pentru muncitori, negru pentru oficiali, iar purpuriul se
aplica persoanelor despre care Jorim presupuse c! f!ceau parte din
404
preo#ime. De"i predomina o anumit! culoare, anumite nuan#e p!reau
s! indice alte afilia#ii "i ornamentele #esute în haine sau b!tute pe
ap!r!torile pentru bra#e, încheieturi, br!#!rile, ap!r!torile pentru gât
intrau în clasele $arpe, Pisic! "i Vultur.
Tzihua îi conduse spre una dintre cl!dirile mari, rotunde, care
f!ceau în mod clar parte dintr-un complex de locuin#e. Intrând în
inima lor, se îndrept! spre o înc!pere central! "i deschise u"a.
— Aici este echipajul vostru de pe Dragonul lunii.
În interior îi g!sir! pe marinarii de pe corabie ar!tând pu#in tra"i
la fa#!, îns! p!reau bine hr!ni#i "i odihni#i. Înc!perea circular! avea
un bazin în centru, pentru sp!lat, "i compartimente pentru gunoi în
afara perimetrului. Echipajului i se d!duser! saltele #esute, folosite
pentru dormit, "i destul! hran!, încât fructe "i pâine r!m!seser!
depozitate într-un col#.
Locotenentul Minan î"i netezi uniforma, se apropie "i se plec!
înaintea C!pitanului Gryst.
— M! predau în custodia voastr!, C!pitane, pentru orice m!suri
disciplinare ve#i considera necesare.
Anaeda îi întoarse salutul, împreun! cu Iesol, Shimik "i Jorim. Ea
se îndrept! prima.
— Pentru ce s! te pedepsesc?
— Pentru pierderea navei mele.
— Cred c! o vei g!si acolo unde ai l!sat-o. La întoarcere,
repara#iile ar trebui s! fie aproape gata.
Arunc! o privire în jur.
— Se pare c! întregul echipaj este aici.
— În afara a patru oameni pierdu#i în timpul furtunii, C!pitane,
spuse Minan, l!sând capul jos. $i doi dintre oameni, g!zdui#i în alt!
parte. La un moment dat, l-am v!zut pe unul dintre ei, dar nu "tim
nimic de cel!lalt.
Anaeda se întoarse spre Tzihua, apoi privi spre Jorim.
— Vreau s! "tiu unde sunt oamenii lips!.
Jorim începu s!-i traduc! cererea r!zboinicului amentzutl, îns!
din spatele s!u se strecur! în sal! unul dintre cei doi. Dirhar Pelalan
se l!s! într-un genunchi înaintea C!pitanului Gryst "i f!cu o
plec!ciune adânc!.
405
 — Am venit, C!pitane, s! dau o mân! de ajutor.
Jorim se întoarse aproape cu totul spre Minan.
— Cealalt! persoan! absent! este Lesis Osebor?
— Da, cum a#i "tiut?
Anaeda se încrunt!.
— Ai cu dumneata doi lingvi"ti, Locotenente. L-au luat pe
Maestrul Pelalan ca s! înve#e limba noastr!. Maestrul Osebor a fost
trimis spre nord, presupun.
Tzihua f!cu semn din cap.
— Nemehyan.
— Adic!? întreb!, privind spre Dirhar.
— Maestrul Osebor a fost trimis spre capitala amentzutlilor,
Nemehyan. El trebuie s!-l înve#e limba noastr! pe Regele-Vr!jitor.
Jorim în!l#! din sprâncene.
— Regele-Vr!jitor?
— Titlul în amentzutl este maicana-netl. Maicana sunt casta
conduc!toare, mo"tenitorii tradi#iilor magice ale m!re#ei puteri
antice. Regele este cel mai puternic dintre ei. Se spune c! poate
înghe#a soarele pe cer "i poate sf!râma mun#ii cu un singur cuvânt.
Jorim zâmbi.
— Chiar c! a" vrea s! v!d asta.
— $i ve#i vedea, r!spunse Tzihua, dând scurt din cap. Acum c! a
venit prin#esa voastr! a m!rii, ne vom deplasa spre nord, la maicana-
netl, în#eleptul peste în#elep#i, care va decide ce s! fac! cu voi.
406
49
Ziua!întâi, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Opaslynoti, Dolosan
Dup! o s!pt!mân! de stat în ora"ul c!ut!torilor, Moraven Tolo nu
se sim#ea mai bine decât în primele momente dup! ce p!"ise în el. Î"i
d!duse seama c! de"i avea o existen#! îndelungat!, experien#ele sale
erau limitate, în mare parte, între frontierele vechiului Imperiu, de
obicei în Erumvirine, Nalenyr, ori cele Cinci Principate. $tia multe
despre oameni, iar experien#a sa îi spunea multe despre modul în
care vor reac#iona în anumite situa#ii. Îns! acele circumstan#e
fuseser! totdeauna limitate la un spa#iu care ar fi putut fi descris
drept o zon! civilizat!.
Chiar "i numai apropierea de ora" îi pusese în alert! sim#ul
primejdiei. V!zuse oglindiri ciudate ale propriei sale persoane în
pietrele netede. Uneori, ap!ruse ca un copil, îns! nu se putuse
recunoa"te. Alteori, purta o armur! complet!, tivit! cu purpuriu, îns!
nu v!zuse niciodat! un astfel de material, darmite s!-l fi "i folosit. Se
v!zuse cu o barb! lung!, str!b!tut! de "uvi#e albe "i apoi ca un trup
putrezit, cu o ran! adânc! acolo unde se întindea cicatricea.
Nu era sigur ce v!zuse "i nu avea nici o cale de a determina dac!
avea sau nu vreo semnifica#ie. Ar fi vrut s! ignore totul, îns! ceva din
el îl împiedica. Dup! vindecare se sim#ise altfel, într-un mod aproape
imperceptibil. Viziunile rezonaser! cu acea senza#ie "i i-o
alimentaser!.
Dac! de o idee de normalitate avea nevoie pentru a-"i reprima
fiorii da#i de neobi"nuit, Opaslynoti nu era locul cel mai potrivit. Cei
care locuiau acolo sim#eau o mare încântare în a fi antiteza estului
civilizat. Cei "ase b!teau destul de tare la ochi pe aici, iar cei din
Opaslynoti b!gaser! de seam! "i nu voiau s! aib! de-a face cu ei.
Dac! n-ar fi fost Borosan cu ei, ar fi fost trimi"i înapoi în Pustiet!#i "i
nim!nui nu i-ar fi p!sat dac! n-ar mai fi fost v!zu#i vreodat!.
407
 Îns! prezen#a lui Borosan le aduse o anumit! toleran#! din partea
localnicilor. De"i majoritatea spuneau c! p!rea prea normal pentru a
putea fi unul dintre thaumstoneri, îndemânarea sa la gyanri îi aduse
respectul lor. În vreme ce manierele lui se potriveau cu cele ale
locuitorilor, chiar "i Moraven era de acord cu asta, din punct de
vedere fizic Borosan era mai normal decât ar fi putut spera s! fie
oricare dintre ei.
Prietenul lui Borosan, Writiv Maos, le oferi g!zduire în locuin#a
sa, aflat! la al treilea nivel dintre cele opt ale ora"ului. Cel de-al
nou!lea nivel era Pu#ul, îns! nu locuia nimeni acolo, din câte "tia
toat! lumea. Nivelul al treilea era al doilea în materie de confort.
P!r#ile superioare erau destinate oaspe#ilor "i noilor veni#i, cu to#ii
privi#i cu suspiciune. Sub nivelul patru tr!iau vechii locuitori, care nu
aveau noroc sau ambi#ie. Erau mul#umi#i s! duc! o existen#!
mizerabil! "i dificil! lucrând în Pu# sau în întreprinderile auxiliare,
ap!rute precum ciupercile dup! ploaie pentru a sus#ine trebuin#ele
gyanridinilor.
Pu#ul era punctul principal al ora"ului "i era atât venerat, cât "i
temut. Când furtunile magice se ab!tuser! dinspre Ixyll, o parte se
scurseser! pe gaur! în jos, în inima ora"ului. Nimeni nu "tia cât era
de adânc! "i unele relat!ri d!deau de în#eles c! ducea într-un
complex vast de caverne subterane, în vreme ce al#ii sus#ineau c!
gaura se deschidea spre alt! lume. Tot ceea ce "tia Moraven era c!
Pu#ul era înc!rcat de magie: un ochi de ap!, cu unde violete "i
alb!strii, în continu! mi"care, potrivit! cu cortina care înconjura
Ixyllul însu"i.
Lucr!torii din Opaslynoti se ocupau de trei activit!#i importante.
Minerii s!pau dup! thaumston brut, de la buc!#i mari cât capul unui
om, pân! la g!le#i cu praf. Mul#i dintre mineri lucrau chiar în
Opaslynoti, îns! un num!r important munceau "i pe parcelele
independente, din afara ora"ului. Prospectorii bântuiau peste tot în
c!utarea locurilor unde thaumstonul se acumulase deja, sau era
relativ lipsit de impurit!#i.
O a doua clas! de lucr!tori cur!#a "i f!râmi#a minereul brut,
amestecându-l apoi cu ap! "i nisip, pentru a ob#ine "lam, pe care îl
împachetau în calupuri. Fâ"iile erau l!sate la soare s! se coac!.
408
M!rimile variau de la un deget pân! la pl!ci potrivite pentru
construirea unei cl!diri. De cele mai multe ori îns!, erau turnate în
forma unor c!r!mizi de câte dou!zeci "i doi de centimetri lungime,
"apte l!#ime "i cinci grosime.
Lingourile de thaumston erau înc!rcate apoi pe pale#i sau în
co"uri "i coborâte cu macarale sau scripe#i în Pu#. Moraven urm!rise
oameni efectuând acea parte a opera#iunii timp de dou! zile.
Lucr!torii erau îngrijora#i de temperatura din timpul zilei, de
adâncimea la care-"i l!sau înc!rc!tura "i p!reau s! vocifereze
neîncetat c! putea fi ultima tran"! pân! la începerea sezonului
furtunilor.
Muncitorii artizani erau preocupa#i de fabricarea diferitelor
dispozitive care foloseau energia magic! din thaumston. Multe erau
obiecte simple, asem!n!toare cu l!mpile aprinse pe cele mai ar!toase
cl!diri din cele Nou! Principate. De asemenea, foarte populare erau
mici animale mecanice, de tabl! "i vopsite #ip!tor. Dintr-un anumit
motiv, când Moraven trecu prin pia#! împreun! cu Rekarafi,
nenum!ra#i oameni le oferir! astfel de mici juc!rii.
Rekarafi respinse toate ofertele cu o zvâcnire a degetelor sale cu
gheare "i vorbi numai o singur! dat!:
— Nu v! da#i seama c! virukii nu mai au copii care s! fie captiva#i
de asemenea lucruri?
Remarca îl zguduise pe Moraven. Fusese separat de trecutul s!u,
îns! mai avea un viitor. Dac! nu mai pot avea copii, sunt separa"i de
viitor. Se întreb! dac! asta se întâmplase pentru c! nu se mai puteau
reproduce sau fusese decizia lor. A# face eu o asemenea alegere dac!
poporul meu ar fi pierdut gloria?
Resursele de thaumston, u"or de dobândit, f!ceau ca lumina
artificial! s! fie disponibil! peste tot. Asta permitea ca mare parte din
existen#a celor din Opaslynoti s! aib! loc în adâncimea p!mântului.
Pia#a, cu deschiderea sa la suprafa#! sub unul dintre domuri, cobora
pân! la nivelul cinci. Terasele ofereau un spa#iu permanent pentru
comercian#ii vechi, în vreme ce negustorii afla#i în trecere se luptau
pentru un spa#iu pe platoul central. Mul#i investeau în etajere
me"te"ugite în care s!-"i etaleze m!rfurile pentru a atrage oamenii
409
spre standurile lor, etajere care puteau fi considerate adev!rate
lucr!ri de art!.
Lumina nu era îns! întotdeauna de folos, pentru c! mul#i dintre
cet!#enii din Opaslynoti suferiser! oribil din cauza expunerii, ani de-
a rândul, la vr!jile s!lbatice. Asta nu r!m!sese f!r! efecte, unele
ascunse, îns! nici cele mai voluminoase dintre robe sau m!"tile nu
puteau ascunde schimb!rile majore suferite de ei. Chiar mai r!u,
mul#i dintre ei p!reau s! fie încânta#i de ele.
Totu"i, unii le c!utaser! în mod clar. A"a cum turasyndul î"i
înfipsese pene în carne, pentru a face parte din el, unii dintre oamenii
de aici f!cuser! lucruri "i mai bizare. Membrii unei familii aveau
patru bra#e, o pereche crescute sub cele normale. Se povestea c! în
urm! cu câteva genera#ii, doi fra#i plecaser! în prospect!ri. Unul
dintre ei î"i rupsese picioarele în urma unei c!deri, iar cel!lalt îl
ducea în spate când o furtun! magic! s-a ab!tut asupra lor. Cei doi
b!rba#i se topiser! unul într-altul, devenind un singur om, iar
schimbarea se propagase mai departe în familie.
Al#ii, se spunea, î"i cususer! pe piept bra#ele unor cadavre în
speran#a c! vr!jile i-ar putea afecta "i pe ei în acela"i fel. Au dat gre",
îns! oamenii cu antene de insecte crescute pe frunte, sau bl!nuri cu
dungi, ca de tigru, s! le #in! cald, sugerau c! unele experimente
reu"iser!.
Moraven g!sea c! aceste schimb!ri, provocate deliberat, erau mai
dificil de acceptat decât cele întâmpl!toare. Considera asta drept ceva
curios, pentru c! "i el, prin disciplin! "i studiu, încerca s! se
perfec#ioneze, î"i aminti de comentariile lui Ciras despre dezastrul
care s-ar produce dac! magia ar deveni ceva simplu. Ceea ce vedea
sugera c! Ciras s-ar putea s! aib! dreptate.
C!uta tipare în efectele haotice ale magiei. V!zu mul#i oameni
târ"âindu-se, pentru c! nu-"i mai puteau îndoi picioarele în mod
normal, sau târându-"i câte-un bra# crescut mai lung decât cel!lalt.
Unii dintre ei de-abia dac! mai puteau fi recunoscu#i ca fiin#e umane.
Cazurile cele mai tragice erau ale celor surprin"i afar! de o furtun!
magic! sau c!zu#i în Pu#. Din câte se p!rea, unii încercaser! s! se
sinucid! aruncându-se acolo, "i cu toate c! Pu#ul nu-"i ceda niciodat!
mor#ii, îi l!sa pe cei vii s! ajung! la suprafa#!, din când în când. De"i
410
fuseser! salva#i, nu era nici o îndoial! c! "i-ar fi dorit s! nu fie
niciodat!.
Nu întrev!zu nici o schem! conform c!reia fuseser! modifica#i
oamenii, îns! î"i d!du seama c! aflarea uneia era imposibil!. A"a cum
le spusese lui Nirati "i Donos, vindecarea lua ceva timp. Dar aici,
vr!jile foloseau ca baz! ceea fusese omul pân! în momentul
transform!rii. În cazul fra#ilor, s!-i fi ajutat s! supravie#uiasc! a"a
cum reu"iser! dragostea lor fierbinte unul pentru altul "i sacrificiul
f!cut de unul pentru cel!lalt? S!-i fi crescut b!rbatului un bra# mai
lung decât cel!lalt pentru c! era lacom "i hr!p!re#?
$i mai important, putea autodisciplina de spadasin s!-i permit!
lui Moraven s! controleze magia "i modific!rile f!cute lui?
Furnic!turile începuser! s!-l distrag!. Se sim#eau de parc! ar fi fost
ars de soare. Detesta senza#ia. Când nu o mai putea suporta, c!uta s!-
"i distrag! aten#ia de la ea, iar Opaslynoti avea multe posibilit!#i în
acest sens.
La fel ca în alte ora"e, munca grea "i banii de cheltuial! însemnau
c! multe meserii destinate distrac#iei înfloriser! peste noapte.
Fuseser! s!pate în p!mânt o mul#ime de taverne. Nici una nu se
apropia m!car de elegan#a simpl! a celor din Principate, îns! asta nu
p!rea s!-i deranjeze pe cei care le umpleau la orice or! din zi "i din
noapte. Ora"ul era deservit "i de dou! fabrici de bere, care
transportau butoaiele pe spinarea unor gyanrigo"i de m!rimea unor
cai de povar!. Casele pentru pl!cerile carnale nu p!rea îns! s! se
bazeze pe gyanrigo"i, de"i Moraven nu excludea a"a ceva. Nu
cercetase "i casele, îns! presupunea c! fiecare accepta un anumit tip
de clientel! "i nu avea nici o dorin#! de a vizita cele mai venerabile
dintre aceste stabilimente.
Cele mai mari locuri de distrac#ie erau arenele, care treceau ca
dimensiuni de la o groap! mizerabil!, s!pat! în spatele vreunei
taverne, pân! la mari amfiteatre, unde se puteau a"eza sute de
oameni. Prezen#a lor nu-l surprindea pe Moraven, din moment ce
duelurile dintre b!rba#i atr!seser! deja o mul#ime. Când Ciras auzi de
asta, î"i dori s! primeasc! învoire s! mearg! s! lupte "i el, iar
Moraven fu aproape tentat s!-l lase s-o fac!.
411
 Totu"i, aici arenele nu erau locuri unde-#i puteai pierde via#a.
Singurii combatan#i accepta#i erau gyanrigo"ii. Mari sau mici,
clasifica#i în func#ie de greutate, ma"in!riile se luptau spre deliciul
spectatorilor. Gyanridini din tot ora"ul defilau mândri cu crea#iile lor.
În arene se acceptau r!m!"agurile "i sume mari de bani î"i schimbau
st!pânii printre spectatori. Combatan#ii "i creatorii lor se alegeau cu
faima "i mici câ"tiguri, pentru eforturile lor.
În vreme ce p!rea ceva natural ca to#i hido"ii s! se bat! între ei ca
animalele, tocmai acesta era motivul pentru care n-o f!ceau. De"i
locuitorii poate c! evitau unele forme ale civiliza#iei, ei nu aveau nici
o inten#ie de a abandona ceea ce era omenesc. Decizia lor de a nu se
ucide unii pe al#ii îi unea, iar crima era pedepsit! prin gonirea
uciga"ului afar!, în furtun!. Magia capabil! s!-i modifice pe to#i îl
judeca, g!sindu-l vinovat sau nevinovat, iar el va suporta
consecin#ele. Borosan Gryst f!cuse o nou! versiune a celui mai mare
dintre thanatonii s!i "i nu-i trebui mult pân! s! g!seasc! un loc unde
s! lupte. Moraven, Ciras "i Rekarafi îl acompaniar! pân! la o aren! de
m!rime medie, la nivelul al treilea. Keles c!zuse lat din cauza uneia
dintre migrenele lui n!ucitoare, iar Tyressa r!m!sese s! aib! grij! de
el "i amândoi le urar! distrac#ie pl!cut!. Cei patru î"i pl!tir! intrarea
cu aur, ceea ce i se p!ru destul de ciudat omului de la intrare, pentru
c! majoritatea spectatorilor î"i achitau locul cu nou! granule de praf
de thaumston.
Se îndreptar! spre rândurile de sus, unde g!sir! un loc potrivit s!
priveasc! lupta. În centrul suprafe#ei de nisip ro"iatic se afla un
gyanrigot cu un aspect de scorpion, care z!ng!nea mi"cându-se pe
îndelete în cerc. $ase picioare sub#iri îi s!ltau burta la un metru de
sol. Cele dou! picioare din fa#!, mai mari, se terminau cu cle"ti
masivi, cu suprafe#e zim#ate în interior. O coad! arcuit!, terminat!
cu un ac periculos de ascu#it, se ridica pân! la jum!tatea sa.
Adversarul s!u era un gyanrigot cu o form! de cupol!, marginile
sale arând nisipul în timp ce se deplasa. Urmele l!sate de el
dezv!luiau c! mobilitatea-i era asigurat! de un fel de ro#i, îns! nu se
mi"ca prea repede. %epi ascu#i#i îi împodobeau domul, iar unii se
puteau roti. Cu ajutorul unui mecanism, vârfurile se puteau extinde,
str!pungând du"manul dac! se afla aproape de el. Mai multe vârfuri
412
fuseser! retezate, probabil de cle"tii scorpionului. Borosan vorbi cu
glas sc!zut:
— Ambii lupt!tori sunt construi#i pentru confrunt!ri corp la corp.
A#i v!zut thanatonul meu. Este destul de agil s! se men#in! în afara
razei de ac#iune "i, totu"i, s! provoace daune inamicilor. Este
suficient de precis s! nu ierte nimic de la o asemenea distan#!, ceea
ce înseamn! c! ar trebui s! câ"tig.
Moraven d!du din cap.
— A#i petrecut ceva timp studiindu-i pe ace"ti lupt!tori, nu-i a"a?
— Da. Scorp ar trebui s! ias! înving!tor "i va fi mai greu de
învins, dar m-a" descurca "i cu %epil!.
Ciras se for#! s! îndep!rteze orice urm! de dezgust din glasul s!u.
— Ciudate nume. Cum v-a#i denumit propriul thanaton?
Gyanridinul clipi nedumerit de parc! n-ar fi în#eles întrebarea.
— Denumit?
— Ca s! putem pune r!m!"aguri pe lupta lui, Maestre Gryst.
— R!m!"aguri?
Moraven î"i puse o mân! pe um!rul lui Ciras.
— Poate ar trebui s!-i spune#i Moartea $erpilor.
— Pre... presupun c! a" putea, dar l-am prezentat doar ca
thanaton Num!rul Patru. Adic!, "ti#i c! este, de fapt, al treilea, dar a
fost modificat atât de mult încât simt c! a devenit un nou gyanrigot.
Virukul î"i l!s! mâna pe umerii lui Gryst.
— Poate c! m! vei onora numindu-l Nesrearck.
Borosan zâmbi.
— Acesta-i echivalentul în virukian! pentru Moartea $erpilor?
— Similar "i foarte potrivit.
— Atunci a"a va fi.
Borosan î"i întoarse capul spre locul ac#iunii.
— Mai bine m! duc jos, Nesrearck a"teapt! "i trebuie s!-l mai
reglez pu#in ca s!-l pot înfrânge pe câ"tig!tor.
În vreme ce se îndep!rta, Moraven privi spre viruk.
— S! m! ier#i, Rekarafi, îns! te-am mai auzit folosind acest
cuvânt "i alt! dat!, ca un blestem, cel pu#in mie a"a mi s-a p!rut. L-ai
folosit fa#! de lucrurile oferite de negustori. Am în#eles eu gre"it?
Râsul virukului r!sun! ca trosnetul oaselor frânte.
413
 — Permite-mi gluma asta. Înseamn! „juc!rie de nimic”.
Ciras pufni.
Moraven privi cum Scorp se feri spre stânga, apoi o zbughi spre
dreapta "i-l prinse pe %epil! cu unul dintre cle"ti. Se repezi imediat
"i-"i în!l#! cle"tele. Gyanrigotul cu cupol! c!zu pe spate, cu #epii
înfip#i în p!mânt "i roti#ele gonind nebune"te.
F!r! nici o p!rere de r!u, Scorp se r!suci "i începu s!-i smulg!
ro#ile cu cle"tii. Coada îi zvâcni "i to#i cei din aren! î"i #inur!
respira#ia, a"teptându-se ca el s!-i str!pung! plato"a pântecului. Îns!
înainte de a se întâmpla asta, un lan# z!ng!ni în aren!, aruncat de la
margine, apoi r!sunar! clopotele "i Scorp se retrase în partea cealalt!
a ringului.
Înv!#!celul lui Moraven se uit! întreb!tor spre el.
— Maestre, este evident c! ma"in!riile sunt o imita#ie a vie#ii.
Thanatonul Maestrului Gryst are întrebuin#!rile sale, nu neg asta.
$oricarul a ajutat "i la studiile topografice, îns! nu-i bine. Ciras î"i
agit! mâna dreapt! spre ring. Nu vede#i c! astea toate sunt o
batjocur! la ceea ce domnia voastr! "i eu încerc!m s! perfec#ion!m în
timpul vie#ii? Privi#i, avem doi combatan#i într-un ring. Lupt!, îns!
pentru ce? Pentru pl!cerea gloatei "i câteva zeci de grame de praf
magic?
— Sunt unii, Ciras, care intr! în cerc "i lupt! de pl!cere, îi
r!spunse Moraven cu un zâmbet. Este o distrac#ie destul de obi"nuit!
"i uneori duce pân! la moarte.
— Dar, Maestre, noi lupt!m s! ne perfec#ion!m abilit!#ile. Dac!
reu"im, devenim mai mult decât am fost. Dac! !"tia reu"esc, li se
ascut din nou zim#ii "i se întorc la lupt! f!r! nici un alt obiectiv real.
Virukul î"i l!s! capul în jos.
— Vre#i s! spune#i, Maestre Dejote, c! este mai bine ca oamenii
s! fac! v!rs!ri de sânge "i s! moar! decât s! fie pu#in îndoit metalul?
Este mai lesne s! torni din nou o carcas! de metal, decât s! aduci
mortul la via#!. Nu ar fi de preferat r!zboaiele purtate de armate
formate din ace"ti gyanrigo"i, decât un conflict de genul celui care a
provocat Urgia?
— Doar nu-#i imaginezi c! aceste ma"in!rii n-ar lupta "i
împotriva oamenilor?
414
Ciras î"i coborî glasul.
— Îi "tim pe cei care bântuie prin regiune "i acum se afl! în
Opaslynoti. Trebuie c! "i ei v!d aceste lupte "i "i-au dat seama de
poten#ial. Cu suficient thaumston, oare n-ar putea fi creat un Scorp
suficient de mare s! transporte oameni? De ce n-ar fi cle"tii adapta#i
s! fie folosi#i împotriva caselor, vitelor "i oamenilor? Dac! vrem ca
lumea s! fie în siguran#!, ar trebui s! m!cel!rim orice gyanridin
întâlnit în cale.
Virukul se aplec! înainte, sprijinindu-se în pumni.
— Noi avem o vorb!: „Apa m!rii nu se poate întoarce la munte.”
Gyanri sunt o realitate "i n-o vom distruge. Mai mult, cred c! ar
trebui s! ne bucur!m de ea.
Ciras î"i c!sc! ochii.
— Cum po#i spune asta?
— Te tot plângi c! ma"in!riile nu au abilitatea de a lua decizii, a"a
cum po#i tu. Aceasta-i sl!biciunea lor. Studiaz!-le a"a cum ai face-o
cu orice alt du"man. Exploateaz!-le sl!biciunile.
Se auzi un dang!t de clopote, atr!gându-le aten#ia din nou spre
aren!. Un b!rbat înve"mântat în rob! ro"ie se deplas! spre centrul
arenei "i gl!sui cu voce tare, s! fie auzit de to#i:
— În aceast! lupt! avem un participant de departe, din Nalenyr.
Borosan Gryst ni-l aduce pe Nesrearck, Moartea $erpilor.
Se auzir! câteva aplauze anemice, îns! Moraven nu era surprins.
Nesrearck z!cea în nisip ca o bil! insipid!. Se gândi c! Borosan nu
voia s! dezv!luie nimic adversarului despre capacit!#ile thanatonul
s!u, îns! gyanridinul nu era chiar atât de subtil. Pur "i simplu, nu
avea nici un sim# teatral. Proprietarul lui Scorp, pe de alt! parte, "tia
exact ce avea de f!cut. Când crainicul îl salut! pe campion,
scorpionul #â"ni spre centrul arenei, cu cle"tii ridica#i "i cl!mp!nind
zgomotos. Apoi se retrase încet, p!"ind aproape cu trufie, cu cle"tii "i
coada sus. Mul#imea începu s! scandeze: „Scorp! Scorp!”
Crainicul se gr!bi s! ias!, folosind o u"! decupat! în pere#ii de
lemn ai arenei, apoi clopotele r!sunar! din nou. Scorpi goni din nou
spre centrul ringului "i, pentru o clip!, Moraven se temu c! Nesrearck
suferise o defec#iune, pentru c! sfera r!mase inert!. Apoi, panourile
se traser! înapoi, picioarele ie"ir! la iveal!, iar vârful zim#at al
415
harponului p!rea s! fie a#intit asupra gyanrigotului advers. Înainte ca
Scorp s! fie capabil s! recunoasc! vreo form! de amenin#are,
harponul #â"ni "i str!punse botul scorpionului, ie"ind în apropierea
ultimului "ir de picioare.
Scorpi se rostogoli înapoi, iar picioarele cedar! sub el. Se surp!
într-un z!ng!nit metalic, ridicând un nori"or de praf ro"u, care-l
ascunse privirii. Cle"tii p!c!neau la întâmplare, iar coada se zb!tea.
Cle"tele drept se strânse de coada harponului, îns! nu f!cu aproape
nici un progres în încerc!rile lui de a trage de ea.
Nesrearck îi d!du de dou! ori ocol lui Scorp, deplasându-se lateral
pentru a men#ine urm!torul proiectil, un harpon mult mai mic,
orientat spre #int!. În afar! de faptul c! zgâriase coada harponului,
campionul nici m!car nu p!rea con"tient de prezen#a adversarului.
Picioarele i se mi"cau, îns! la întâmplare.
Nesrearck îi mai d!du ocol înc! o dat!, apoi harponul se retrase.
Panourile care mascaser! mecanismul arbaletei se închiser! cu
p!c!nituri sonore. Pentru o clip!, lui Moraven i se p!ru c! aude un
ecou "i observ! c! Scorpi reu"ise, în cele din urm!, s! rup! coada
harponului.
Campionul se ridic! repede. %â"ni înainte "i aproape f!r! nici un
efort apuc! în cle"ti dou! dintre picioarele lui Nesrearck. Smulse
picioarele ca un bhotcai scuturând un copac, r!sturnând spre dreapta
gyanrigotul sferic. De"i era grav lovit, Nesrearck nu se d!dea b!tut. Se
puse în mi"care folosind picioarele din stânga "i încerc! s! scape de
pericol, dar Scorp se apropie prea repede, apucându-l de cioturile
picioarelor cu cle"tele din dreapta, s!ltându-l pe Nesrearck pe spatele
s!u. Panourile arbaletei se deschiser! din nou, iar harponul ar fi
trebuit s! treac! prin gyanrigotul mai mare, îns! singura problem!
era c! arbaleta se baza pe for#a gravita#iei pentru a men#ine s!geata la
locul ei. A"a c!, de"i mecanismul func#ionase impecabil, harponul
c!zuse inofensiv la p!mânt.
Cle"tele stâng al lui Scorpi se ridic! "i p!trunse adânc în pântecele
lui Nesrearck. Picioarele sale fur! cuprinse de spasme, apoi se pliar!.
Lan#ul z!ng!ni pe nisip, nu departe de locul unde st!tea Borosan.
Cineva îl aruncase, pentru c! surprinderea era clar întip!rit! pe fa#!.
Moraven îl b!tu pe Ciras pe um!r.
416
— Du-te "i ajut!-l. Adun!-i ma"in!ria "i trimite-l înapoi acas!.
— Dup! cum dori#i, Maestre.
Aplauzele r!sunar! în toat! arena, iar Scorp "ontâc!i, dând un
ocol ringului în vreme ce slujitorii adunar! piesele rupte ale lui
Nesrearck "i-l rostogolir! de pe câmpul de lupt!. Scorp se reîntoarse
acolo unde a"teptau creatorii s!i. Scoaser! harponul din el cu un
scrâ"net metalic. Azvârlir! harponul în mul#ime "i un b!rbat îl ridic!
triumf!tor, în pumnul strâns.
Crainicul reveni în centrul ringului.
— Doamnelor "i domnilor, mi s-au dat asigur!ri c! Scorp este
înc! în m!sur! s! lupte, îns! nu mai avem al#i combatan#i înregistra#i
pentru aceast! sear!. Dac! cineva vrea s!-l înfrunte pe campionul
nostru, îl rog s! vin! acum. Dac! nu, vom trece la o categorie mai
mic! de gyanrigot.
Rekarafi se ridic! cu totul.
— Eu îl voi înfrunta pe Scorp.
Capetele se întoarser! spre el, când glasul de bas al virukului
str!b!tu "u"oteala. Oamenii se traser! înapoi, f!cându-i crainicului
un culoar liber de vedere pân! la rândul de sus.
— A trecut mult timp de când un viruk ne-a oferit un combatant.
Adu-#i gyanrigotul aici "i vom...
— Nu ofer un rearck. Eu voi lupta.
Crainicul ezit!.
— Nu l!s!m oamenii s! lupte...
— Eu nu sunt om.
Vizavi de aren! începu s! se ridice o scandare: „Mori, mori,
virukule!” care lu! amploare tot mai mare, în timp ce se r!spândea
pretutindeni. Crainicul se uit! spre creatorii lui Scorpi, iar ace"tia
d!dur! neîndupleca#i din cap. B!rbatul în rob! ro"ie f!cu un semn cu
mâna.
— Vino jos, virukule.
Moraven îl apuc! de bra# pe Rekarafi.
— De ce? Virukul râse.
— Înv!#!celul t!u se teme de juc!rii, dar eu nu. Se r!suci "i galop!
în mâini "i picioare pe treptele înguste "i s!ri peretele de aproape trei
417
metri. Ateriza pe vine, iar nisipul ro"iatic se ridic! u"or pe lâng! — Nesrearck!
picioarele sale. Rekarafi î"i întinse o mân! "i-"i îndoi un deget. Victoria sa fu salutat! cu o lini"te mormântal!, îns! virukului nu
Crainicul fugi din ring. Gyanrigotul campion se apropie de el, p!rea s!-i pese. Se deplas! spre perete "i s!ri peste el cu aceea"i
încet "i cu pruden#!. Era limpede c! virukul nu se num!ra printre u"urin#! cu care-l zdrobise pe Scorp. Îi f!cu pe spectatori s! fug! din
adversarii s!i obi"nui#i. Faptul c! se orientase spre el, cu cle"tii larg calea sa, râzând de ei aproape cu veselie.
deschi"i, coada ridicat!, confirma previziunile lui Ciras c! aceste Ciras se încrunt!.
ma"in!rii puteau fi folosite "i vor fi folosite împotriva oamenilor. — Cum a f!cut... ce-a f!cut... nu în#eleg.
Ciras i se înf!#i"! pe partea stâng!. Moraven zâmbi.
— Ce face? — A descoperit sl!biciunea. Gyanrigotul sem!na cu un scorpion,
— Tocmai î#i dovede"te ceea ce a sugerat mai înainte. A a"a c! Borosan i-a atacat capul cu o lovitur! care ar fi ucis un
descoperit o vulnerabilitate "i o va exploata. scorpion. A ratat. Astfel, orice îl guverna pe Scorp nu se afla în corp.
— $i dac! gre"e"te? Bulbul de pe coad!, pe de alt! parte, r!m!sese neatins "i n-a fost
— Atunci vei putea vedea ce culoare are sângele de viruk. niciodat! folosit a"a cum se cuvenea.
Rekarafi r!mase chircit, deplasându-se pe vine de la dreapta spre — Acum în#eleg asta, Maestre.
stânga. Îl l!s! pe Scorpi s! domine centrul arenei, acesta p!rând a fi — Atunci ar mai trebui s! în#elegi ceva, Lirserrdin Dejote.
obiceiul gyanrigotului. Î"i întinse prima dat! mâna stâng!, apoi Moraven ar!t! spre gyanrigot "i spre oamenii care-l tr!geau din
dreapta "i privi cum se în!l#au cle"tii, pentru a se feri de ei. Fugi spre aren!. Dezgustul "i nega#iile te-au împiedicat s!-#i în#elegi du"manul.
dreapta mai repede, de parc! ar fi vrut s! profite de unghiul mort al S-ar putea ca gyanrigotul s! nu fie vreodat! un inamic cu care s!
ma"in!riei. Scorp se r!suci "i el rapid, men#inându-l pe viruk în trebuiasc! s! lup#i, îns! dac!-i în#elegi, pe ei "i limitele lor, po#i fi
spa#iul dintre cle"ti. sigur c! nu te vor învinge niciodat!.
Virukul î"i coborî ambele mâini, punându-le pe genunchi. Î"i
coco"! umerii, apoi î"i ridic! "ezutul împingându-"i capul înainte. Î"i
deschise "i închise f!lcile, iar ma"in!ria îi r!spunse pocnind din cle"ti.
La fel ca el, "i ea se întinse u"or înainte, apoi, cu o rapiditate
n!ucitoare, se lans! în atac.
Rekarafi s!ri în sus "i înainte, picioarele sale foarte puternice
propulsându-l mult deasupra cle"tilor "i dincolo de raza lor de
ac#iune. Se închiser! cu zgomot, în gol, iar el dep!"i chiar "i coada "i
spinul. Coborând, î"i întinse piciorul drept r!sucindu-l în aer.
Mâna stâng! biciui aerul în spate, iar el se întoarse "i-l apuc! pe
Scorpi de coad!, chiar sub bulbul îngro"at de unde ie"ea acul. Cu un
zvâcnet al încheieturii, virukul r!sturn! gyanrigotul pe spate.
Punându-"i piciorul stâng pe el, î"i încheie mi"carea întinzând mâna
stâng! "i blocând coada. Piciorul s!u drept lovi într-un punct unde
coada se îmbina cu corpul gyanrigotului "i rupse apendicele cu totul.
Izbi cu dispre# coada de corpul lipsit de via#! al gyanrigotului.
418 419

50
Ziua a 2-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Soarele ajunsese la zenit, îns! Prin#ul Cyron tot nu putea sc!pa de
visul care-l trezise din somn cu nou! ore în urm!. Avea rareori
co"maruri "i nu crezuse niciodat! în puterea profetic! a viselor, îns!
acesta îl tulburase. I se usca gura numai la amintirea unor frânturi,
iar picioarele i se muiau.
Se f!cea c! era dragon "i se a"ezase, încol!cindu-"i inelele, pe
p!mânt. Era un peisaj stâncos, dezolant, cr!pat sub c!ldura soarelui
sau, poate, în urma impactului c!derii sale, nu "tia sigur. Fiecare
oscior din trupul s!u p!rea la fel de frânt "i, când încerc! s! se mi"te,
durerea n!ucitoare provocat! de frecarea "i rea"ezarea fragmentelor
de oase îi paraliza mintea. Frustrarea de a fi beteag îi provoca o
durere mult mai mare decât suferin#ele îngrozitoare provocate de
mi"care.
Trupul z!cea sfârtecat "i însângerat. Uitându-se de-a lungul s!u,
î"i putu vedea membrele str!punse de pietrele ascu#ite. Sânge negru
se adunase în jurul lor "i curgea peste el. Se gândea la Râul Negru "i
încerc! s!-"i aminteasc! geografia deseian! pentru a-"i da seama dac!
el, dragonul, z!cea cu spinarea frânt! pe malul Râului Negru sau dac!
nu cumva acolo exista un simbolism care îi sc!pa. I se p!rea ironic
faptul c! era st!pânul celei mai mari puteri din lume, asta din cauza
h!r#ilor Anturasi "i, cu toate astea, cuno"tin#ele sale despre geografie
erau atât de s!race, încât nici nu putea identifica unde se afla în vis.
De"i semnifica#iile locale îi sc!pau, nu "i restul. Un "oim uria"
ateriz! pe pieptul s!u "i-"i înfipse ciocul ascu#it în m!runtaiele sale. Îl
sfârteca, ciugulindu-i ficatul. Aripa din stânga avea dou! pene
retezate, îns! asta nu stânjenea pas!rea. Mai jos, sub ea, un câine
420
lip!ia din balta de sânge negru. Ursul virinian mu"ca lene" din coada
lui.
Aceste simboluri nu aveau nevoie de nici o t!lm!cire, îns! altele
da. Mi"unând în jurul s!u "i al ursului, un adev!rat covor de furnici
negre se pusese în mi"care, avansând neînduplecat. F!r! nici o
ra#iune, necru#!toare, furnicile devorau totul în calea lor "i, cumva,
în#elegea c! dezolarea dimprejur era cauzat! de ele. Atacar! ursul "i
acesta scoase un urlet prelung când oasele albe ie"ir! la iveal!,
cur!#ate de carne "i zgârciuri. Câinele l!tr! "i b!tu în retragere, iar
"oimul î"i lu! zborul.
Furnicile negre se apropiar! dinspre coad!, îns! nu le putea
urm!ri avansul prea bine pentru c! vulturii i se a"ezaser! pe bot. $i-ar
fi putut cl!mp!ni f!lcile, pentru a-i goni, îns! nu suficient de repede
pentru a prinde "i zdrobi vreunul. Ei îns! #inteau spre ochii "i
urechile lui. Îi sfâ"iar! buc!#i din limb!. Îl orbir!. Îl f!cur! surd. Îl
reduser! la t!cere, a"a c! nici m!car nu mai putu s! urle când
furnicile începur! s!-l devoreze de viu.
— Sunte#i bine, Alte#!?
Cyron clipi n!uc "i l!s! lumea real! s! i se rea"eze sub priviri.
St!tea pe tron, în timp ce Pelut Vniel era îngenuncheat la dreapta sa.
Amândoi purtau glugile albe de doliu, îns! l!sate pe spate suficient
de mult încât s! nu le stânjeneasc! discu#ia.
— Da, Mare Ministru, sunt bine.
— $tiu, Alte#!, c! moartea Marelui Maestru Lynesorat este o
adev!rat! surpriz!, ne a"teptam cu to#ii s! mai tr!iasc! mul#i ani. $i
ar fi fost respectat! perioada corespunz!toare de a"teptare pân! la
alegerea mea, s! v! servesc în func#ia în care-a fost el învestit, de"i, la
cererea v!duvei sale "i date fiind momentele grele, conven#iile nu mai
pot fi respectate.
Cyron d!du din cap. Da, mai bine s! crezi c!-l jelesc, decât s! m!
vezi pierdut în medita"ii pe seama unui vis.
— N-am nici o îndoial!, Mare Maestru, c! ve#i servi cu cinste în
locul s!u. Ba chiar cu m!re#ie, pentru c! m! cunoa"te#i mai bine. În
plus, sunte#i mult mai la curent cu necesit!#ile statului.
B!rbatul f!cu o plec!ciune "i î"i lipi fruntea de podea, înainte de
a-"i ridica din nou capul.
421
 — Singura mea dorin#! este s! v! eliberez de obliga#iile zilnice, — Cred îns! c! Prin#ul Pyrust va primi în curând ve"ti care-i vor
astfel încât deciziile pe care numai Domnia Voastr! le pute#i lua s! tulbura somnul. De aceea, speran#a mea este c! ve"tile acestea v! vor
devin! singura preocupare. face s! dormi#i "i mai bine.
%i sunt multe din astea, în mod sigur. Vniel se referea, f!r! doar "i — Mul#umesc& Sper s! ave#i dreptate.
poate, la problema helosundian!, care devenise un nod foarte Cyron îi zâmbi scurt "i sper! c! reu"ise s!-"i acopere "iroaiele
încâlcit. Prin#ul Eiran pusese la suflet ordinele lui Cyron "i era pe cale înghe#ate care-i alunecau pe spinare. E#ti unul dintre acei vulturi, nu-i
s! câ"tige simpatia poporului s!u. Dar, pe m!sur! ce-"i asuma a#a? Aud ce spui, v!d ceea ce ai vrea tu s! v!d, iar ceea ce spun trece
responsabilit!#ile, "ansele de a fi asasinat cre"teau. Pyrust n-ar face prin tine. Îl cople"i un sim#!mânt lini"titor, de parc! o parte din
asta niciodat!, îns! rivalii helosundieni ai lui Eiran, da, la fel "i mister ar fi fost l!murit!.
nemul#umi#ii nalenieni. Acum, cine sunt furnicile #i de unde au venit? Privirile sale se
Îns! Cyron avea o îngrijorare mult mai acut!. Qiro Anturasi ascu#ir!. %i când vor veni, voi putea s! le opresc?
continua s! fabrice h!r#i, îns! rapoartele de pe Lupul furtunii "i
expedi#ia spre Ixyll deveniser! scurte "i concise. Ca lucrurile s! stea "i
mai r!u, din regiunile de coast! veneau rapoarte privind raiduri ale
unor nave-fantom!. Flota nu putuse s! depisteze nici una, darmite s!
le "i atace. Comercian#ii nu voiau s!-"i trimit! navele în larg f!r! nici
o protec#ie, iar perturb!rile rezultate în activitatea comercial!
amenin#au s!-i destabilizeze guvernul. F!r! bani, nu s-ar mai putea
dezvolta "i, în cele din urm!, ar c!dea prad! Deseirionului.
Vniel se încrunt!.
— Sunte#i preocupat, Alte#!?
Prin#ul ezit! un moment, apoi d!du din cap.
— Da, sunt îngrijorat. Spune#i-mi ce "ti#i de visele profetice.
Pe ministru îl cam trecur! fiorii, îns! reu"i s!-"i ascund! reac#ia.
— Exist! unii care pun mare pre# pe simboluri. Din câte "ti#i,
Prin#ul Pyrust este unul dintre ace"tia. Nu m-am gândit c! "i Domnia
Voastr! crede#i în a"a ceva, Alte#!.
— Nu cred, Ministre. Nu v! teme#i pentru s!n!tatea mea mintal!.
— Nu, nici vorb! de a"a ceva. V! preocup! unul dintre vise,
Alte#!? întreb! b!rbatul, zâmbind.
Cyron î"i închise ochii pe jum!tate "i izgoni sugestia.
— Da de unde. M! întrebam doar dac! Prin#ul Pyrust n-are
cumva co"maruri.
— A" putea s! m! interesez, Alte#!.
Marele Ministru Vniel î"i l!s! zâmbetul s! se mai l!#easc! pu#in.

422 423
 B!trânul înl!tur! coaja oului "i #inu bolul în sus, cu ambele mâini,
51 pentru ca Pyrust s! se poat! uita în!untru. Lumân!rile ag!#ate
Ziua a 2-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului deasupra "i în spate aruncau destul! lumin! ca s! vad! g!lbenu"ul
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron p!tat cu sânge. Se d!du înapoi, iar b!trânul l!s! bolul în jos.
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr Glasul s!u reveni la o "oapt!.
Al 737-lea an de la Urgie — Oul e al unei g!ini din Thyrenkun. G!ina a b!ut urina Prin#esei
Thyrenkun, Felarati Jasai. Umorile ei rele sunt astfel dezv!luite. Este un semn pe care
Deseirion Prin#ului nu-i este îng!duit s!-l ignore. A-i acorda prin#esei întreaga
aten#ie înseamn! dezastru.
Un fum cenu"iu, dulceag, se ridica pe fa#a prezic!torului. Lumina — A"a o fi?
slab! permitea ca str!lucirea ro"iatic! de la cap!tul be#iga"ului — Da.
parfumat s! aduc! pu#in! culoare tr!s!turilor sale zbârcite, dar îi — Eu n-a" fi de acord cu asta.
transformase fa#a într-un p!ienjeni" de dâre întunecate. Ochii pe — A#i v!zut oul. Este un semn al zeilor.
jum!tate închi"i, de un alb l!ptos, cu totul orbi, luceau umezi în fum. — Eu n-a" zice. Zeii nu s-ar folosi niciodat! de trucuri
Faldurile pielii îi atârnau în voie, de parc! ar fi fost, demult, rudimentare.
corpolent, îns!, dup! nenum!ra#i ani, se uscase cu totul. Pyrust d!du din cap.
Pyrust "edea r!bd!tor, înv!luit în bezna glugii. Prezic!torului i se — E"ti b!trân, încet. Am v!zut be"ica cu sânge în mâna ta stâng!.
spuse doar c! era unul dintre sfetnicii Prin#ului. Î"i luase chiar "i o B!trânul clipi.
m!nu"! cu dou! degete false, s!-"i ascund! bete"ugul. Aroma — Nu trebuie s! m! folosesc de nici un fel de trucuri ca s! v!d în
be#i"orului îl calma, chiar dac! fumul îi adusese usturime-n ochi. Î"i viitor.
#inea respira#ia când fumul aluneca spre el "i inspira aer proasp!t — Nu? Dar o faci, atunci când e"ti mesagerul mini"trilor.
când se ivea ocazia. Pyrust î"i l!s! gluga jos.
Glasul ghicitorului r!sun! adânc, vibrând cu un timbru — $tii cine sunt.
impun!tor. B!trânul î"i plec! fruntea.
— Fere"te-te, Prin#ule-$oim, de urletele c!#elei în c!lduri. Te va — Alte#!.
împiedica s! zbori. Cuib!rindu-se într-o vizuin! pe p!mânt, te va #ine — Î#i voi mai da o singur! "ans! s! descoperi viitorul.
departe de cuib "i de la în!l#imi, a"a cum ar trebui s! fie orice "oim. — Da, sire.
$oimul crede c!-i în#elege scheun!turile, îns! urechile lui sunt f!cute F!r! nici o ezitare, Pyrust scoase un pumnal ascu#it, gros. Îl
pentru lucruri mai bune. înfipse în burta omului "i-o spintec! spre stânga, înainte de a trage
B!rbatul desc!rnat se întinse pe sub m!su#a a"ezat! între ei "i lama afar!.
scoase un bol de alam! "i un ou. Prezic!torul plimb! oul prin fum, — Cite"te-mi în m!runtaiele tale.
l!sând ca vaporii cenu"ii s!-l înv!luie. Îl ridic!, #inându-l în vârfurile Prezic!torul r!mase acolo, cu intestinele ie"ite într-o încol!ceal!
degetelor, apoi î"i deschise palma l!sându-l s! se odihneasc! în podul alb!, fierbinte, adunat! în poala sa.
ei. Cu cealalt! mân!, trase de marginea bolului. Zdrobi oul cu mâna — V!d moarte.
"i-l arunc! în!untru. Pyrust izbucni în râs.
— Acolo! Vezi? Vezi? — Aproape c!-mi pare r!u c! te omor.
424 425
 Capul b!trânului zvâcni în sus, de parc! era cuprins de spasme. Silueta în mantie îl conduse afar! din cl!dire, în noapte.
Fa#a i se contorsionase, apoi începu s! vorbeasc! cu un glas hârâit, iar — Dac! îmi porunci#i, voi intra pe t!râmul zeilor "i-l voi ucide pe
cuvintele-i erau mu"c!toare. Nu era o voce pe care s-o mai fi folosit Grija.
înainte. Nu sem!na cu nimic ie"it dintr-un gâtlej omenesc. — N-a fost chiar atât de obraznic.
— Por#ile t!râmului meu se casc! larg pentru târgurile cu tine, Pyrust i se al!tur!.
Prin#e Pyrust. Îmi vei oferi ca plat! mai mult "i mai multe decât — $tii care dintre mini"tri i-au b!gat în cap omului propria lor
oricare înaintea ta. Dac! nu te dai înapoi de la ast! în#elegere, profe#ie?
n!zuin#ele tale vor avea rod. — Da, Alte#!. Moartea se va abate asupra lor mai iute decât
Prezic!torul c!zu înapoi, bolborosi ceva "i r!mase nemi"cat. "oapta prin care o ve#i porunci.
Pyrust "edea acolo, iar pumnalul r!mase pe m!su#! într-o — Ab#ine-te. Voi face s! se afle c! am avut un vis oribil "i c! m-
b!ltoac! de sânge. T!râmul meu? Luna Lupului: Grija, zeul Mor#ii. A am dus la ghicitor, îns! a disp!rut, la fel ca în visul meu. Mini"trii se
vorbit zeul Mor"ii prin gura acestui ghicitor? Mini#trii mei l-au vor întreba dac! nu cumva exist! vreo fac#iune disident! în mijlocul
transformat în unealta lor. De n-ar face #i un zeu la fel? lor, care "i-a propus s!-mi ascund! mesajul. N-au decât s! se omoare
Prin#ul scutur! din cap. Lumea "tia de credin#a lui în visele între ei "i s! m! scuteasc! astfel de probleme.
profetice pentru c! a"a voia. Pe m!sur! ce oamenii începeau s! — Cum dori#i, Alte#!.
accepte acest adev!r, îi prezentau lucrurile sub forma unor vise. Pyrust d!du din cap.
Astfel, toate încerc!rile lor de manipulare deveneau mai u"or de — M! voi gândi la ce-am auzit acolo. S-ar putea s! nu vrei s! "tii,
observat. Adesea, se #inea de ceea ce-i spuneau, "i, de multe ori, Delasonsa, îns! o parte din mesaj te privea pe tine. Dup! cum
n!scocea el câte un vis pentru explica unele decizii sau victorii. porunce"te zeul, nu vei duce lips! de activitate.
Oamenii "tiau deja c! o visase pe Prin#esa Jasai înainte de b!t!lia de
la Meleswin.
— Oare "i zeii sunt la fel de u"or de în"elat asupra mea, precum
oamenii, sau Grija chiar mi-a vorbit?
Mortul nu-i r!spunse, îns! Mama Umbrelor ap!ru în dreapta sa "i
se plec!.
— Zeii vorbesc arareori. Iar atunci când o fac, preten#iile lor sunt
dificil de ignorat. Sunt chiar "i mai greu de slujit.
Alte dou! siluete în negru ap!rur! din spatele ei "i traser! afar!
trupul prezic!torului. În cel mai scurt timp, orice urm! a crimei va fi
înl!turat!, iar cei care ar fi putut b!nui ceva vor p!stra t!cerea, ori
vor trece chiar ei printre por#ile lui Grija.
— Ai auzit "i tu?
— Nu, milord, nici nu doresc s! "tiu nimic.
Pyrust zâmbi "i se ridic!.
— %i-e team! de zei?
— De unul singur.
426 427

52
Ziua a 2-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Înainte s! plece la drum spre capitala Caxyan, C!pitanul Gryst
negociase eliberarea echipajului de pe Dragonul lunii. Tratativele se
dovedir! nesperat de simple. Nu numai c! echipajul se întoarse la
nav! "i începu lucr!rile de repara#ii, îns! artizanii din Tocayan îi
înso#ir! pe marinari pentru a înv!#a ce puteau de la ei "i pentru a-i
ajuta s! ob#in! provizii din produsele locale.
Nu erau necesare prea multe supliment!ri, din moment ce flota
avea rezerve importante, îns! Anaeda accept! binevoitoare produsele
alimentare. Artizanii î"i petreceau mare parte din timp observând, iar
nalenienii aflar! c! amentzutlii nu aveau nici un fel de tradi#ie naval!
de care s! se poat! vorbi. De"i pescuiau în râuri "i pe lâng! #!rm, î"i
considerau teritoriul drept cornul abunden#ei.
De aceea, când Tzihua "i anturajul s!u urcar! la bordul Lupului
furtunii pentru c!l!toria spre nord, acest lucru nu se petrecu f!r!
anumite emo#ii. Nemehyan fusese construit la în!l#ime, pe un deal
care domina golful natural, iar motivul pentru care amentzutlii nu
plecau pe mare p!rea s! fie pierdut între ce#urile trecutului, un trecut
evitat în discu#iile tuturor. Dup! revizuirea h!r#ilor "i calcularea
distan#elor, s-a decis c! drumul pe uscat ar fi durat o s!pt!mân! "i
jum!tate, în vreme ce pe ap! ar fi luat numai o treime din acest timp.
Jorim îi întâmpin! pe r!zboinic "i pe oamenii s!i la bordul navei
"i-i conduse sub punte, la cabinele lor. Aflase destule despre sistemul
lor de caste pentru a "ti c! r!zboinicii ocupau o pozi#ie important!.
Preg!tind expedi#ia spre nord, tâmplarii navei rearanjaser! pere#ii
desp!r#itori în a"a fel încât cei zece oameni adu"i de Tzihua vor
împ!r#i spa#iul cu trupele de la bordul Lupului furtunii. Cât despre
Tzihua, el va sta în cabina lui Jorim, considerat! acceptabil! de c!tre
to#i.
428
Gigantul fusese nevoit s! se aplece, ca s! poat! intra în cabin!, "i
s!-"i strâng! umerii, ca s! se poat! deplasa prin ea, îns! f!cu toate
astea cu bun!voin#!. În mod sigur îl intriga faptul c!, pe parcursul
c!l!toriei, Shimik îi studia masca, iar blana de pe capul fennului
arbor! nuan#e verzui spre auriu. $i mai interesant era c! pe frunte-i
crescuser! smocuri de blan! care imitau penele.
Jorim "i Tzihua î"i petrecur! mare parte a c!l!toriei închi"i în
cabin!. Motivul ini#ial fu dorin#a amândurora de a-"i l!rgi
cuno"tin#ele despre limba celuilalt. Tzihua se dovedi a fi receptiv "i
foarte dornic s! înve#e. Nu avea abilit!#ile lui Jorim, dar, f!r! îndoial!,
era inteligent. Castele r!zboinicilor aveau propriile dialecte, iar
Tzihua trebuia s! exerseze dialectul maicana, pentru c! tocmai fusese
ridicat la casta respectiv!.
Aceast! veste îl surprinse pe Jorim.
— Poate c! nu în#eleg corect cum func#ioneaz! societatea voastr!.
La noi, schimbarea de cast! nu este posibil!. Un #!ran nu ar putea
deveni birocrat, dup! cum nici artizan sau r!zboinic.
Ezit!.
— De fapt, un #!ran ar putea deveni r!zboinic, dar numai dup!
antrenament îndelungat. Iar asta se întâmpl! rar, deci o astfel de
trecere este pu#in probabil!.
Tzihua d!du din cap.
— Maicana este ceea ce cred c! voi numi#i jaecai. Când cineva
dintre noi înva#! destul, fiind binecuvântat cu priceperea de a
controla magia, atunci devenim maicana, cu toate drepturile,
privilegiile "i responsabilit!#ile.
— Iar maicana domnesc peste amentzutli?
— A"a cum se cuvine. Ei ne ap!r! de mânia zeilor.
— Zeii no"tri nu sunt atât de r!zbun!tori.
Gigantul l!s! un zâmbet s!-i lumineze fa#a.
— Voi ave#i nou! zei, noi avem "ase. Ai no"tri au mai multe de
f!cut "i atunci sunt mai furio"i.
— Ai no"tri nu se preocup! prea des de problemele muritorilor.
— Atât timp cât le aducem sacrificii, nici ai no"tri. Dac! i-am
mul#umit, ei ne ap!r! în vreme de centenco.
— Nu mi-e cunoscut cuvântul.
429
 Tzihua strânse din ochii întuneca#i.
— Nu este c!derea mea s!-l explic, prietene. Tot ceea ce trebuie
s! "tii este c! centenco s-a ab!tut din nou asupra noastr!, iar soarta
lumii va fi hot!rât! iar.
Al doilea motiv pentru care Jorim "i Tzihua r!m!seser!
sechestra#i în cabin! era c! furtuna pe mare se înte#ise în cea de-a
doua zi a c!l!toriei. De pe chipul r!zboinicului amentzutlian pierise
orice culoare "i Jorim era destul de sigur c! vomitase jum!tate din ce
mâncase. Shimik î"i f!cu datoria luând g!le#ile "i golindu-le peste
bordul navei, dar începu destul de repede s! se fac! mic de fric!,
atunci când pe Tzihua îl apuca râgâitul.
Din fericire, furtuna trecu repede "i nici o vorb! despre suferin#a
lui Tzihua nu ajunse la urechile oamenilor s!i. De"i nu explicase
nimic, Jorim în#elese c! asta ar fi însemnat o pierdere a demnit!#ii
pentru el. Avu o mic! discu#ie cu bhotcaiul navei "i folosirea unei
anumite tincturi îi f!cu pe to#i r!zboinicii amentzutlieni s! vomite în
noaptea de dinaintea sosirii navei la Nemehyan. Tzihua putu astfel s!
coboare la ei "i s!-i îngrijeasc!, fapt pentru care fu privit ca un zeu.
Dac! avu vreo b!nuial! cu privire la truc, "i-o p!str! pentru sine,
f!r! s!-i spun! nimic lui Jorim.
Cu toate c! Jorim v!zuse Tocayanul "i mare parte dintre capitalele
celor Nou! Principate, nimic nu-l putea preg!ti pentru Nemehyan.
P!strase în minte imaginea unei piramide singuratice, în!l#ate pe
vârful unui deal, îns! nimeni nu-i spusese c! dealul fusese, cândva,
un munte. Piscul fusese netezit, de parc! l-ar fi retezat o spad!,
oferind acum o suprafa#! de peste opt kilometri p!tra#i. Piramide "i
multe cl!diri rotunjite se în!l#au pe câmpia creat!. Un drum "erpuia
în interior, întret!indu-se în toate direc#iile într-un mod lesne de
ap!rat. Câmpiile din jurul bazei muntelui "i dinspre nord erau
pres!rate cu cl!diri rotunde "i erau cultivate. Jungla cea mai
apropiat! fusese defri"at! spre nord pe o suprafa#! de mai mul#i
kilometri, iar înspre est se afla o mla"tin! întins!, de unde lucr!torii
extr!geau sare.
Dac! Tocayan este c!minul a mii de oameni... Jorim efectu! câteva
calcule în minte, dorindu-"i s!-l fi pus pe Iesol s! le verifice. Acest
430
ora" ar putea g!zdui câteva sute de mii de oameni, ceea ce-i spunea
c! ogoarele din jur nu erau îndeajuns pentru a-i hr!ni. Asta înseamn!
comer" pentru alimente cu regiuni îndep!rtate, precum Tocayan.
Când flota se apropie, oamenii se adunar! s! o întâmpine. Agitau
flamuri de pânz! viu colorat! "i cântau cântece. Jorim nu putea
prinde destule cuvinte pentru a în#elege pe de-a-ntregul ce spuneau.
Interpre#ii nu erau r!zboinici sau din castele maicana, a"a c!
vocabularul s!u nu-l ajut! foarte mult.
— Din câte pot s! spun, C!pitane, este un cântec de întâmpinare
a "arpelui, ceea ce mi se pare de în#eles.
Anaeda privi în sus, la pânza purpurie cu blazonul dragonului
nalenian.
— M! bucur c! iau asta de bun augur. Sunt sigur! c! "i roba ta va
fi perceput! la fel.
Jorim d!du din cap.
— Tzihua a insistat s-o port. Altfel, a" fi îmbr!cat uniforma mea
de pe Lupul furtunii.
— Asta nu conteaz!, Maestre Anturasi, tot te vom socoti de-al
nostru. Lupul furtunii va r!mâne aici, la ancor!. Unele dintre navele
noastre cu pescaj mai mic vor efectua o recunoa"tere "i vom vedea
cât de mult ne putem apropia. Acest golf ar fi perfect pentru
a"teptarea în port. Deocamdat!, va trebui s! ne descurc!m cu b!rcile
cor!biei. Pleci cu primul grup, împreun! cu Tzihua.
— Voi avea grij! s! afle c! nu c!uta#i decât un loc sigur de
ancorare "i c! nu v! teme#i de tr!d!ri.
— În oricare alt loc n-ar fi adev!rat, îns! ace"tia sunt unicii
oameni pa"nici întâlni#i. Sunt aproape surprins! c! au o cast! de
r!zboinici, "i înc! una suficient de bine antrenat! încât s! produc! un
jaecaiserr.
— Se cere o investiga#ie. $i, a"a cum ne-am în#eles, nu am
comunicat nimic din toate astea bunicului meu.
Anaeda î"i în!l#! o sprâncean!.
— B!nuie"te ceva?
— Întotdeauna m! b!nuie"te de câte ceva, a"a c! am preg!tite
lucruri pe care mi le poate extrage din minte dup! un oarecare efort.
Pare s! fie mul#umit cu asta acum, "i-i abate aten#ia.
431
 Jorim d!du din umeri.
— Îmi închipui c! "i fratele meu se descurc! bine cu ridic!rile lui
topografice, iar asta-i ocup! bunicului meu timpul.
— O binecuvântare ascuns!, deci. Dac! fratele t!u ar fi cu noi, nu
sunt sigur! c! ne-am fi descurcat la fel de bine cu amentzutlii sau c!
am fi ajuns atât de departe în discu#iile cu ei. Acum, du-te, asigur!-te
c! totul merge "i mai bine în continuare.
Jorim f!cu o plec!ciune spre ea, apoi se întoarse s! alerge degrab!
spre locul unde grupul Tocayan cobora într-o barc!. Shimik îl ajunse
din urm! într-o clipit!. Nu numai c! avea smocuri de blan! pe frunte,
dar îi ap!rur! "i bucle pe tâmple, s! semene cu Jorim. Cartograful
împletise ni"te "uvi#e în blana lui Shimik "i, având permisiunea lui
Tzihua, îl lu! cu ei în barc!.
Locotenentul Linor ordon! îndep!rtarea b!rcii de lâng! Lupul
furtunii, "i marinarii începur! s! vâsleasc! din greu. Marea era calm!
în golf, "i Tzihua suport! bine traversarea. Pe când treceau prin
dreptul flotei, echipajele "i pasagerii izbucnir! în urale, iar
amentzutlii r!spunser! f!când semn cu mâna.
Îns! onorurile flotei la adresa oaspe#ilor p!lir! în compara#ie cu
cele rezervate lor de c!tre popula#ia din Nemehyan. Barca alunec! pe
plaj! "i Jorim, aflat la prova, a"a cum era obiceiul, s!ri "i o trase pe
mal. Tzihua i se al!tur! "i foarte repede scoaser! barca pe uscat.
Ceilal#i r!zboinici s!rir! din barc! "i se desp!r#ir! în dou! grupuri de
câte cinci, flancându-i pe cei doi b!rba#i "i fennul, care, asemenea
unui copil, m!r"!lui cinci pa"i înainte "i studie totul cu ochii m!ri#i
de uimire.
Oamenii de pe plaj! se desp!r#ir! f!când un culoar "i, la trecerea
grupului, se l!sar! în genunchi. Se înclinar! suficient de adânc încât
s! r!mân! cu pietricele lipite de frunte la ridicare. Nimeni nu-i privea
pe Jorim sau Tzihua direct în ochi, în loc de asta î"i ascundeau fe#ele.
În acela"i timp intonau cu to#ii tetcomchoa, la nesfâr"it, cu voci
"optite, pline de respect.
F!când o curb!, spre cap!tul drumului, Jorim r!mase cu gura
c!scat!. Pe întreaga distan#! de peste trei kilometri de drum,
localnicii erau alinia#i om lâng! om. %inuta lor "i culorile
schimb!toare pe m!sur! ce drumul urca erau în ton cu castele lor.
432
Indiferent de pozi#ie, to#i îngenuncheau "i se plecau, murmurând
tetcomchoa. Nu numai c! Jorim n-avea habar despre semnifica#ia
cuvântului, dar amploarea primirii îl surprindea. Nimic asem!n!tor
nu se întâmplase în Tocayan. Îns! cei din Tocayan îl cunosc pe
Tzihua. Aici, el este un nou membru al maicana în vizit!. Tetcomchoa
trebuie s! fie un fel de titlu de onoare, de#i nu-mi dau seama de ce nu
mi-a spus asta Tzihua.
Urcar! spre ora" f!r! grab!, în pas egal. Odat! ajun"i pe platou,
"irul oamenilor se întindea în jos, de-a lungul unui bulevard lat "i în
sus pe treptele care duceau spre o piramid! în trepte, înalt! de
aproape cincizeci de metri. Î"i continuar! mar"ul înainte, acceptând
salutul celor de pe margine. La baza treptelor, garda de onoare se
opri, îns! Tzihua urc! mai departe. Cei de lâng! piramid! nu se
prosternau, îns! f!cur! plec!ciuni adânci "i î"i al!turar! vocile
incanta#iilor.
Jorim urca tot mai mult, împreun! cu Tzihua, "i dori s! fi r!mas
jos, cu garda de onoare. Asta-i numai pentru el, iar eu r!mân mofluz.
Pe când se apropiau de vârf, se întinse "i-l apuc! pe Shimik de mân!.
Îl trase pe fenn lâng! el "i zâmbi în sus, spre Tzihua, ajungând la
cap!tul treptelor. De acolo, un covor ro"u, #esut, se întindea înspre o
deschiz!tur! întunecoas! "i o cl!dire p!trat!, ridicat! pe culmea
piramidei.
— Tu mergi mai departe, prietene, de aici onorurile sunt pentru
tine. Î#i mul#umesc pentru c! ne-ai l!sat s! te înso#im pân! aici.
Tzihua se l!s! în genunchi "i-l strânse în bra#e, cu blânde#e, pe
Fenn.
— Este onoarea mea c! am ajuns pân! aici. Ceea ce s-a preg!tit
în!untru este pentru tine. Tzihua se înclin!, iar penele lui "terser!
pietrele.
Jorim sim#i un gol în stomac. Cam la fel ca al t!u, când marea s-a
r!zvr!tit. Privi înapoi, îns! nu se putu îndura s! admit! realitatea a
ceea ce vedea mai jos: zeci de mii de oameni, cu fe#ele adâncite în
praf. Nu avea nici o idee de ce-i ar!tau atâta respect, îns! era sigur c!
se f!cuse o gre"eal!. S! o înl!ture nu va fi deloc u"or, dar se gândea c!
locul de unde ar trebui s! înceap! ar fi coridorul acela.
433
 Decizia nu-i f!cu nicidecum intrarea în piramid! mai u"oar!. Se
opri în umbra holului, s!-"i obi"nuiasc! ochii cu întunericul, "i se
delecta cu r!coarea din interior. Prima dat!, devenir! vizibile
structuri masive, de piatr!, urmate de construc#ii mai complexe.
Cap!tul cel!lalt al micii înc!peri era dominat de un disc uria", de cel
pu#in treizeci de centimetri grosime, inscrip#ionat cu mii de
simboluri. Recunoscu în ele alfabetul amentzutl, de"i nu avea nici o
idee cum s! înceap! s! le descifreze.
Îns! orice dorin#! de a face asta pieri când o femeie ie"i dintre
umbrele tronului de piatr! "i se apropie de el. Înalt! "i foarte supl!,
cu p!r lung "i negru, precum pana corbului, prelins pân! pe vârful
sânilor, acoperind aproape pieptarul de aur, se uita spre el cu ochii
mari, oglindind mai mult! triste#e decât respect sau curiozitate.
Ap!r!toarea de "old pe care o purta era în întregime neagr!, dar
#esut! cu un model în relief "i decorat! cu nasturi de aur.
Dup! înc! vreo câ#iva pa"i f!cu#i înainte, se opri "i-l examin! din
cap pân!-n picioare. Privirea st!rui asupra robei verzi, unde se aflau
dragonii broda#i în fir de aur, peste pieptul s!u. Ochii ei întuneca#i se
strânser! o clip!, apoi pe figura ei se întip!ri o expresie hot!rât!.
— Este a"a cum a#i prezis deja. Este centenco. V-a#i întors.
Î"i înclin! capul.
— Spune#i-mi, Lord Tetcomchoa, cum mai salv!m lumea "i de
data asta?
434
53
Ziua a 2-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Opaslynoti, Dolosan
În timp ce-"i tr!gea hainele de protec#ie primite, Keles Anturasi se
întreb! dac! nu cumva era ceva în neregul! cu el. Sezonul furtunilor
se ab!tuse necru#!tor în Ixyll. Magia neîmblânzit! începuse s! se
acumuleze înspre vest, ridicând ziduri uria"e de praf cenu"iu, punctat
cu purpuriu "i fulgere negre. Chiar dac! furtuna se desf!"ura la peste
optzeci de kilometri distan#!, bubuiturile tunetelor îi d!deau fiori.
Presiunea cre"tea, iar buc!#ile de stânc! "i thaumston începur! s!
lic!reasc!.
Opaslynoti deveni un furnicar, duduind de activit!#i, ajungând s!
rivalizeze cu foiala febril! din atelierul Anturasi, când Qiro era furios.
Jum!tate dintre oameni se apucar! s!-"i preg!teasc! bunurile "i
casele împotriva furtunii apropiate. Prelate de pânz! acopereau
fiecare u"! sau fereastr!, strânse pe cât de tare se putea. Toate aveau
acela"i model pestri#, cenu"iu "i maro, prezent "i pe hainele purtate
acum de Keles, de"i numai ve"mintele sale exterioare erau
confec#ionate din acela"i material #eap!n. Orice col# l!sat pe dinafar!
era b!gat în!untru sau legat strâns. În timp ce tinerii lucrau cu
febrilitate, cet!#enii mai vârstnici, ai c!ror ochi str!luceau în
a"teptarea furtunii, chicoteau "i f!ceau observa#ia c! „lovitura” urma
s! fie cea mai crunt! din câte v!zuser! vreodat!.
Restul popula#iei, atât muncitorii din nivelurile de jos, cât "i
prospectorii, comercian#ii sau minerii independen#i, se gr!beau s!
a"eze capcane. Acestea constau din aproape orice, de la pâlnii "i vechi
capcane pentru raci, cu sita ref!cut! cu sârm!, pân! la pr!jini lungi,
de care atârnau cabluri metalice, instalate de-a lungul presupusei
rute a furtunii. Fiecare dispozitiv era garantat s! re#in! cât mai mult!
magie posibil "i s! încarce o rezerv! de thaumston. În cele din urm!,
furtuna va trece de ei "i va reumple Pu#ul, iar cei care nu voiau s!
435
pl!teasc! pentru înc!rcarea cu thaumston se foloseau acum de ocazie
pentru a-"i a"eza colectoarele.
Singura problem! cu acestea era c! trebuiau supravegheate. Dac!
cineva le punea prea devreme "i nu se îngrijea de ele, altcineva "i le
putea însu"i. Ie"irea din ad!post, imediat dup! trecerea furtunii, "i
înh!#area e"antioanelor altcuiva era "i asta o idee bun!. Îns! ambele
comportau anumite pericole, pentru c! furtunile puteau ajunge mai
repede sau puteau reveni, surprinzându-i afar! pe cei nepreg!ti#i.
De"i îmbr!c!mintea de protec#ie ajuta, sau cel pu#in a"a se spunea,
era la fel de folositoare ca "i o c!ma"! de noapte ud! înaintea
viscolului, dac! erai prins într-o furtun!.
Pân! la începerea urgiilor, Keles fusese muncit de dureri de cap
cumplite. Cu trupul s!getat de durere, de"i mul#i î"i d!duser! cu
p!rerea asupra cauzelor, cea mai n!stru"nic! fiind ideea c! vântul din
sud, b!tând dinspre Irusviruk, ab!tuse asupra sa duhoarea vreunui
viruk, nimic din ce încercase nu reu"ea s!-i aline suferin#ele. Aproape
imediat dup! primele bubuituri ale tr!snetelor r!sunând în
dep!rtare, durerile de cap încetaser! "i se sim#ise cel mai bine de
când Rekarafi îi zdrelise spatele.
Îns! apropierea furtunilor p!rea s! aib! efectul contrar asupra
celorlal#i din jur. Presupunea c! asta se întâmpla cu cet!#enii din
Opaslynoti pentru c!, dintr-odat!, deveniser! atât de ocupa#i. Cei
care ridicaser! capcane se preg!teau s! se aventureze în Ixyll imediat
ce furtuna se oprea, a"a c! a"teptarea declan"!rii cursei sporea "i ea
tensiunea.
Unii dintre cei deja afecta#i de magia dezl!n#uit! se plângeau de
dureri "i chiar de alte lucruri mai sinistre. Un b!rbat, al c!rui trup era
acoperit cu o blan! de tigru, î"i scoase ghearele "i trebui s! fie b!gat
într-o cu"c!. O femeie îns!rcinat! d!du na"tere unui ou de cristal,
de"i copilul ei p!rea s! o duc! foarte bine în!untru. Un b!trân cal de
trac#iune n!pârli, abandonându-"i pielea ca un "arpe, ceea ce produse
destul! mizerie, îns! b!trânii puneau toate aceste lucruri neobi"nuite
pe seama ciclurilor naturale ale furtunilor. Ultima oar! când se
n!pustise vreuna cu atâta furie fusese la na"terea lui Qiro Anturasi,
iar thaumstonerii relatau c! ciclul actual se acumulase de ceva timp.
436
Moraven "i Ciras p!reau cei mai afecta#i din grupul lui Keles.
Amândoi deveniser! ceva mai neaten#i "i mai îmbufna#i, de parc!
furtunile le-ar fi atins capacitatea de concentrare. Pe de alt! parte,
Borosan ajunse s! fie mai sup!r!cios, pentru c! din cauza fluctua#iilor
energiei de fond, toate micile sale dispozitive func#ionau ciudat. Le
dezasambla repede, cel pu#in pe cele care nu se mai puteau mi"ca
singure, "i se sim#ea frustrat deoarece nu-"i putea testa noile idei
decât dup! încetarea furtunilor.
Tyressa "i Rekarafi suportau cel mai bine situa#ia, îns! asta nu
însemna c! ofereau o companie mai bun!. Virukul se #inea mai mult
singur, refuzând ofertele repetate, f!cute de proprietarii arenelor de a
lupta cu un alt gyanrigot. Îl momiser! cu adev!rate averi în aur "i
thaumston, iar el le respinsese pe toate. În vreme ce nici unul dintre
cei care încercaser! s!-l angajeze nu putea în#elege, Keles avea unele
idei despre cum se sim#ea Rekarafi. În fond, ei erau odrasle de sclavi,
gata s! arunce asupra lui ofensa final!: lupta cu juc!riile f!cute spre
amuzamentul celor biciui#i cu milenii în urm! pentru o asemenea
obr!znicie.
În schimb, Tyressa îl uimise. În timp ce ceilal#i plecaser! la o
aren! s! vad! luptând thanatonul lui Borosan, ea r!m!sese cu Keles "i
se îngrijise de el. Îi pusese comprese reci pe fruntea aprins! de febr!
"i-i cântase balade lini"titoare. De-abia dac! mai putea fi luat! drept
o keru. Se trezi sim#indu-se pierdut când ea pleca numai cât s!
reumple rezervorul cu ap!, iar vocea sa, dojenindu-l pentru c! nu
dormea, era singurul lucru care-i mai alina durerea.
Îns! odat! ce se înzdr!veni, ea disp!ru. Se a"teptase s! o g!seasc!
dormind, îns!, când se uit! dup! ea, s!-i mul#umeasc! pentru îngrijiri
"i s! o întrebe ce-i putea oferi pentru a o r!spl!ti, n-o putu g!si
niciunde. Numai c! în acea diminea#! aflase c! ea se aventurase prin
Opaslynoti "i, f!r! s!-i spun! nimic, îi depistase pe bandi#i.
Când ceilal#i venir! s!-l viziteze, încercar! cu to#ii s! fie veseli,
îns! to#i p!reau îngrijora#i c! el s-ar putea s! nu-"i mai poat!
continua misiunea. Cu toate c! Moraven Tolo nu fusese atât de ferm
cât Ciras cu privire la expedi#ia prin Pustiet!#i, Keles observase c!
maestrul spadasin nu uitase scopul. Pe parcursul c!l!toriei, Moraven
fusese cât se poate de atent în locurile despre care se zvonea c! erau
437
vechi câmpuri de b!t!lie "i posibile necropole. R!scolirea mor#ilor
atr!gea anatema asupra oricui. Orice ascunz!toare de arme dintre
cele folosite în b!t!liile de demult reprezenta o amenin#are pentru
cele Nou! Principate. În Ixyll ar putea g!si ceea ce c!uta Moraven "i,
mai mult ca sigur, vor trebui s! se lupte cu agen#ii deseieni pentru a
putea captura armele. Keles tot mai inten#iona s! fac! topografie prin
Ixyll, îns! î"i d!duse seama c! îns!rcinarea lui Moraven devenise mai
important!. Am s! fac tot ce-mi st! în putere s!-l ajut.
Totu"i, apropierea furtunilor îl revitalizase pe Keles "i-l sc!pase de
durerile de cap pulsatorii, care-l înso#iser! pe toat! durata c!l!toriei.
Nu se putea hazarda cu nici o presupunere privind cauza, de"i credea
c! magia incontrolabil! o revigorase, cumva, pe cea virukian! "i-i
s!vâr"ise vindecarea. Se deplasa mai u"or "i era în stare s! gândeasc!
mai limpede.
Nu "tia precis de ce, apropierea furtunii magice îl f!cea s! se simt!
mai bine. În mod vizibil, asta avea un efect contrar asupra lui
Moraven, iar Keles credea c! se întâmpla pentru c! spadasinul era un
Mistic, întregul concept al atingerii de c!tre cineva al acestui nivel de
preg!tire era u"or de în#eles când era vorba de ceva atât de evident
precum lupta cu sabia sau tragerile cu arcul, îns! ce însemna asta în
alte domenii? Ce-ar fi fost în stare s! fac! cineva care era atât de
dotat la matematic!? Puteau ace"ti oameni s! fac! totul mai repede,
sau poate lucrurile mai complexe? Cânt!re#ii, scriitorii, arti"tii, ba
chiar "i buc!tarii, fermierii "i curtezanele erau u"or de descifrat. Dar
cum st!teau cartografii? Puteau deveni la fel de buni "i cum s-ar fi
manifestat asta?
El "i fratele s!u petrecuser! ceva vreme întrebându-se cum ar fi
a"a, îns! se opriser! întotdeauna asupra altor aspecte ale artei lor.
Keles î"i dorise întotdeauna s! fie foarte precis, iar din acest motiv
cartografierea Râului Negru fusese o sarcin! perfect! pentru el. Lui
Jorim îi pl!cea s! fac! descoperiri. Pentru el, ceea ce con#inea un
teritoriu îl definea mai bine decât orice alte m!sur!tori.
Poate c! unui cartograf nu-i era cu putin#! s! ajung! la jaedunto,
îns! perspectiva nu-l descuraja. Într-un fel, poate c! era o u"urare,
din moment ce candidatul cel mai evident pentru jaedunto era Qiro.
De"i nu-l voia mort pe bunicul s!u, g!sea ideea c! magia ar putea s!
438
prelungeasc! via#a omului în a"a fel încât fiii fiilor lui Keles "i str!-
str!nepo#ii ar putea ajunge s! lucreze tot pentru el îngrozitoare.
Desigur, trebuie s! scap cu via"! din aceast! expedi"ie #i s! m!
întorc la Moriande înainte de a începe s! m! îngrijorez de soarta
copiilor mei #i alor lor.
Haina protectoare pe care i-o d!duser! pentru incursiunea în Ixyll
era interesant! "i explica unele schimb!ri remarcate de el la
prospectori "i minerii independen#i. Era alc!tuit! din dou! straturi.
Cel interior consta adesea din m!tase sau bumbac, în vreme ce
exteriorul era confec#ionat dintr-o prelat! groas!, uneori matlasat!.
Întregul material fusese fiert în n!mol de thaumston, pân! ce praful
cenu"iu se impregnase în #es!tur!. Asta o f!cea s! fie #eap!n! "i s!
dea senza#ia de mânc!rime, astfel c! oamenii purtau adesea un al
treilea strat de material netratat, pentru contactul cu pielea, iar Keles
le urm! bucuros exemplul.
Îmbr!c!mintea interioar! consta din ciorapi, pantaloni "i o
c!ma"! cu mâneci lungi, cu man"ete care acopereau dosul palmelor.
Unii purtau m!nu"i de m!tase peste asta. Un coif m!t!sos acoperea
capul, totul de la ceaf! în sus, l!sând doar dou! despic!turi în dreptul
ochilor. Respira#ia prin acest material î#i aducea în n!ri un miros de
p!mânt, cu un iz acru, de parc! la vopsire fusese folosit! urina.
Majoritatea oamenilor purtau cizme normale de piele, în completarea
stratului interior.
Cel!lalt strat începea cu înc!l#!ri rigide de prelat!, strânse u"or
peste înc!l#!mintea existent!. Pantaloni grei, din acela"i material,
urcau pân! la primele coaste "i erau men#inu#i cu ajutorul unor
suspensori b!ga#i în cizmele de suprafa#!. Un alt coif, de prelat!, îl
acoperea pe cel de m!tase, cu deschiz!turi în dreptul ochilor. O rob!
grea acoperea totul, bine încins! la mijloc, apoi se tr!geau m!nu"ile,
legate pân! la jum!tatea antebra#ului. M!nu"ile lui Keles aveau dou!
desp!r#ituri laterale, permi#ând introducerea a dou! degete deodat!,
astfel c! ar fi putut apuca "i lansa o s!geat!. Moraven "i Tyressa
purtau m!nu"i întregi, care nu le stânjeneau mi"c!rile cu sabia.
Ochii, desigur, erau dificil de protejat, iar asta explica de ce atât
de mul#i oameni prezentau prima dat! schimb!ri în aceast! regiune.
Pentru a proteja ochii, toat! lumea purta un material transparent,
439
doar cu pu#in mai dens decât plasa de p!ianjen. Permitea o vedere
destul de bun!, îns! se povestea c! devenea fierbinte în zilele de var!.
Mul#i plecau f!r! el, iar ma"ia rezidual! îi afecta ani în "ir.
Într-un fel, purtarea ve"mintelor protectoare era socotit! inutil!
de cei care v!zuser! grupul expedi#ionar preg!tindu-se, Rekarafi
p!rând s! alimenteze din plin aceste opinii. El decisese s! nu-"i pun!
nimic altceva decât un ve"mânt interior sub#ire, "i, probabil, n-ar fi
purtat nici atât dac! n-ar fi fost preocupat s! se fereasc! cât de cât de
frigul iernii. Exper#ii în Ixyll f!cuser! observa#ia c! pentru o scurt!
recunoa"tere nu vor avea nevoie de protec#ie, iar dac! ar fi surprin"i
de furtuna magic!, nici toat! protec#ia din lume nu i-ar mai fi ajutat.
Cei care erau de acord cu observa#ia se tr!geau din rândul creaturilor
lumpene, ceea ce-l convinsese pe Keles s! se echipeze complet, din
cap pân!-n picioare.
În vreme ce al#ii c!utau protec#ia cavernelor adânci, a nivelurilor
de jos, când n!v!li prima furtun!, Keles se aventur! la suprafa#! "i o
privi sosind. Nu f!cuse asta singur, pentru c! mul#i mineri
independen#i z!boviser! pân! în ultima clip!, asigurându-se c!
nimeni nu se atinsese de capcanele lor. Rekarafi se al!tur! "i el, fapt
la care nu se a"teptase, îns! se sim#i mai încurajat de prezen#a
virukului.
Furtuna alesese s! se dezl!n#uie dinspre Ixyll "i s! se scurg! în
canion cu pu#in înainte de apus. Soarele lumina din spate norii de
praf ridica#i de furtun!, ad!ugând tonuri de purpuriu "i ro"u unui
tablou pictat cu fulgere negre. Keles ar fi vrut s! o asemuiasc! unei
furtuni obi"nuite, îns! fulgerele se produceau orizontal "i vertical,
de"i uneori sc!p!rau în zigzag, iar alteori se învârteau în jurul
coloanelor de praf, înconjurându-le în rotocoale de foc. Desc!rc!rile
de energie se acumulau, plesnetele tunetelor r!sunau ascu#it, pe
m!sur! ce furtuna se apropia de cortin!, apoi aceasta se evapor!, iar
furtuna p!trunse în vale.
— Propun s! plec!m acum, Keles.
D!du din cap "i Rekarafi îl conduse înapoi în domul unde
a"teptau "i ceilal#i. În preumbl!rile sale, Tyressa d!duse peste mai
multe grupuri despre care credea c! sunt bandi#ii. Cu ajutorul lui
Ciras se opri în cele din urm! la unul singur "i încerc! s! afle despre
440
el tot ce putea. Î"i l!saser! animalele în alt dom, îns! se preg!teau s!
plece spre Ixyll imediat ce furtuna trecea de Opaslynoti.
Din câte se putuse constata, nu aveau vreo hart! care s! le indice
direc#ia, iar asta îl lini"ti pe Keles. Nici el nu se preg!tise de plecare
cu mai mult decât propriile lui cuno"tin#e despre legendele vechi "i o
varietate de zvonuri în care avea prea pu#in! încredere. Jorim ar fi
putut s! extrag! adev!rul de la localnici, sau ar fi izbutit s! scoat!
ceva din pove"tile lor, un detaliu, dou!. Keles se bizuia pe un anumit
num!r de istorisiri din care putea trage asem!n!rile cuvenite.
Chiar "i în dom, hainele de protec#ie dobândir! o lucire alb!struie
nep!mântean!, palid!, de culoarea focului din inim!. Caii, înc!l#a#i în
pânz! "i acoperi#i cu p!turi, frem!tar! speria#i când vântul începu s!
urle "i praful scrâ"ni, frecându-se de exteriorul domului. Borosan
#inea un dispozitiv în palm!, al c!rui rost Keles nu reu"ea s!-l
priceap!, dar gyanridinul îl studia cu aten#ie, apoi î"i ridic! privirile.
— Se amplific! dincolo de orice m!sur!toare. N-am mai auzit
niciodat! de a"a ceva.
Keles se uit! spre el.
— B!trânii spun c! anul !sta ciclul a ajuns la maximum.
— Da, îns! cre"terea de intensitate este aritmetic!. Furtuna asta
se amplific! geometric. E r!u, foarte r!u.
Deodat!, urletele vântului se intensificar!, urcând pân! la un #ip!t
dureros de ascu#it, apoi devenir! insesizabile. Vibra#ia foarte înalt! îl
f!cea pe Keles s!-i cl!n#!ne din#ii în gur!, dar nu sim#ea nici o
durere. Privi în sus, spre cupol!, a"teptându-se s-o vad! tremurând,
dar în loc de asta observ! c! devenise transparent!. Un strat de praf
trecu peste ea, ascunzând, pentru o clip!, inima furtunii, apoi se
limpezi din nou.
Keles studia furtuna, aproape f!r! s!-"i dea seama c! Ciras tr!gea
de coifuri, aplecându-se ca s! vomite. Deasupra, cerul se deschise "i
dezv!lui o sfer! argintie, împestri#at! cu negru, scuipând fulgere "i
limbi de foc purpurii. Suprafa#a se v!luri, devenind o re#ea de fisuri,
asemenea cojii unui ou cr!pat. O minge str!lucitoare se desprindea
dintre ele, apoi se afunda într-un lichid vâscos, sângeriu, care
devenea negru. Fulgerele #â"neau "i, dintr-odat!, suprafa#a redeveni
neted!.
441
 Apoi, fr!mântarea suprafe#ei mingii se opri "i în ea se deschise o
gaur! rotund!. Keles avu impresia unui ochi, holbat a mirare. Îl
privea cu aten#ie, apoi pupila se focaliz!. Un fluid ro"u ca sângele
umplu gaura, apoi arse intens, înainte ca un jet de fl!c!ri s!
izbucneasc! "i s! se împr!"tie pe dom.
Flac!ra lovi suficient de tare pentru a zgudui p!mântul "i a-l
trânti jos pe Keles. Tunetele bubuiau prin vale "i începur! s! cad!
buc!#i din interiorul domului. Keles privi în sus "i descoperi c! domul
devenise din nou opac "i desen! repede în minte re#eaua de
cr!p!turi. E doar suprafa"a interioar! care se desprinde. Nu era îns!
nici un pericol ca domul s! se surpe "i nici o "ans! de supravie#uire
dac! se întâmpla asta.
Ecourile tot mai slabe ale bubuiturilor acopereau urletele
vântului. U"ile domului nu mai z!ng!neau, obloanele ferestrelor nu
mai cl!n#!neau, iar praful începu s! se a"eze încet pe sol. Tyressa
lini"tea caii "i Moraven îngenunche lâng! înv!#!celul s!u plin de
grea#!, iar Borosan studie din nou instrumentul s!u. Îl lovi o dat! cu
mâna, apoi cl!tin! din cap.
— Furtuna s-a terminat. Nu pare, îns! a"a e.
Keles se duse #int! spre cea mai apropiat! u"! "i o deschise.
Furtuna încetase, nu mai era nici o îndoial!, iar domul însu"i
str!lucea suficient de tare încât s! fac! de ocar! soarele muribund.
Praful de thaumston acoperea totul, plutind spre col#uri "i adunându-
se în fa#a u"ii precum z!pada. Chiar "i mai impresionant, Pu#ul se
umpluse "i un amestec de culori frem!t!toare se v!rsa peste
marginile nivelului cel mai de jos, amenin#ând s!-i inunde pe
locuitori.
De cealalt! parte a ora"ului Opaslynoti, dou!zeci "i patru de
c!l!re#i scoaser! afar! caii de povar!, începându-"i drumul spre nord.
Printre ei se num!rau "i tâlharii, afla#i în c!utarea armelor, cadavrelor
"i a thaumstonului. Mai mult ca sigur c! puseser! la ad!post ceea ce
furaser! deja, a"a c! dac! Moraven "i Ciras nu-i puteau g!si "i opri în
Ixyll, mai aveau înc! o "ans! de a se ocupa de ei, asta dac! reu"eau s!
le ia urma pân! la ascunz!toare.
Dar îi vom opri noi.
442
Apoi, Keles î"i ridic! privirile. Eu am gândit asta? Era, mai
degrab!, ceva la care s-ar fi gândit Jorim. Treaba lui era s! g!seasc! o
rut! prin Ixyll "i, dac! era posibil, s! g!seasc! "i mormintele pe care
ceilal#i le jefuiser!. Aventura nu era pentru el.
Dar de ce nu? Ryn fusese atât tat!l s!u, cât "i al lui Jorim; în venele
lor curgea acela"i sânge. Poate c! mi-am îng!duit o arie prea îngust!
de interese. Poate c! ceea ce am eu nevoie #i ceea ce are lumea nevoie
este ceea ce face Jorim, la fel ca tat!l nostru înainte.
Cu aceste gânduri înfl!c!rându-i-se proaspete în minte, se
întoarse "i le zâmbi tuturor.
— Concuren#a noastr! se îndreapt! deja spre Ixyll. Dac! este ceva
acolo, vom afla primii, v! garantez.
Moraven d!du din cap.
— S-ar putea s! trebuiasc! s! ne gr!bim mai tare decât ar permite
studiile tale.
— Nu are nici o importan#!, Maestre Tolo.
Keles î"i agit! mâna înm!nu"at! spre nord-vest.
— Din moment ce v-a#i str!duit s! m! aduce#i pân! aici, va fi o
pl!cere pentru mine s! v! ajut în misiune. Cred c! exist! un
precedent, de"i bunicului meu nu i-ar pl!cea, iar eu sunt în totalitate
la dispozi#ia voastr!.
443

54
Ziua a 3-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Trebuia s! înceteze. Nirati "tia c! lucrurile nu mai puteau
continua a"a cu Junei. Se uit! la încheieturile mâinilor, urmele
purpurii începând s! se îng!lbeneasc!. Semnele îi r!m!seser!, de"i el
era plecat de la jum!tatea s!pt!mânii. Le acoperise, îns! era sigur! c!
servitorii le remarcaser!.
Le-au v!zut. I-au spus mamei.
Rezultatul nu se l!sase a"teptat. Mama ei se ar!tase gata s!
asculte orice-ar fi avut ea de spus. Invita#ia la confesiuni survenise
deschis "i chiar firesc. Discutaser! adesea foarte deschis despre multe
lucruri, chiar "i despre sex. Mama fusese cea care preg!tise po#iunea
care o ajutase s! nu r!mân! îns!rcinat!. Chiar "i a"a, Nirati nu putea
discuta cu ea ce f!cea acum.
Oricum, nici n-am nevoie.
Siatsi nu fusese niciodat! o femeie proast!, iar priceperea ei la
bhotadina nu era ceva de ignorat. Dedusese cu u"urin#! c! Junei îi
picurase leacuri pentru a o seduce, iar Siatsi ad!ugase unele lucruri în
propriile sale po#iuni pentru a contracara lucr!turile deseianului.
Asta face parte din joc, îns! nu cred c! ceea ce mi-a dat nu mai are
efect. Trupul meu este atât de obi#nuit cu asta încât sunt necesare
doze din ce în ce mai mari pentru a m! men"ine sub influen"a lui.
Nirati "tia c! licorile lui Junei î"i pierdeau puterea asupra ei, îns! îi
pl!cuse asta. Nu drogurile pe care i le turnase îi creaser! dorin#a de a
fi cu el; acestea îi insuflaser! doar senza#ia c! nu se putea controla.
Astfel, era liber! s! cedeze dorin#elor lui.
Iar dorin"ele lui au devenit #i ale mele.
Junei î"i men#inea un "arm hipnotic asupra ei, care se acumula în
vreme ce latura lui mai întunecat! se dezv!luia treptat. Putea fi
444
resping!tor "i chiar distant, disciplinând-o acolo unde al#ii ar fi
încurajat-o. Îi ar!tase limitele propriei sale r!bd!ri. O adusese pân! la
margine "i o #inuse acolo, l!sând-o s! se b!l!ng!ne în pragul
neantului, apoi o tr!sese înapoi. În ocazia urm!toare o aducea "i mai
departe, propulsând-o spre noi piscuri, de unde pr!bu"irea ar fi fost "i
mai grea dac! ar fi c!zut, iar ea începuse s! caute fiorii acestor
expedi#ii.
Atinse cu degetul julitura de la încheietura mâinii stângi, ap!sând
tot mai tare pân! când începu s-o doar! de-a binelea. O durea, îns!
nu atât de mult pe cât ar fi crezut. Desigur, nu era nimic în
compara#ie cu ceea ce se "tia capabil! s! îndure. Junei o l!udase
pentru rezisten#a la durere, remarcând c! adev!ratul ei talent în via#!
nu fusese dezv!luit decât dup! ce începuse s! "i-l exploreze. Sugerase
chiar c! ea ar putea deveni o jaecaixar, capabil! s! p!trund! pe
t!râmul magiei prin durere.
Miriade de gânduri îi goniser! prin minte când îi spusese asta. În
primul rând, sim#ise un val de bucurie cuprinzând-o. T!m!duirea ei
d!duse roade. Î"i g!sise talentul "i voia s! mearg! mai departe "i s!
descopere "i mai multe. Dac! era bun! la ceva, voia s! afle cât de bine
se pricepea.
Îns!, dep!"ind destul de repede bucuria, îndoielile începuser! s-o
asalteze. $i dac! el gre"ea? Nu cumva se ag!#ase de primul lucru care
i se p!ruse a fi un talent "i pusese cap!t, prematur, c!ut!rilor ei? Î"i
petrecuse întreaga via#! respingând posibile talente, iar dac! durerea
nu era darul ei adev!rat, va fi, din nou, bun! de nimic.
Ar putea s!-l încânte pe Junei, la fel cum se dovedise o mângâiere
pentru bunicul ei. Îi oferise un scop, dar la ce bun toate astea dac!
însemna c! nu-"i aflase, cu adev!rat, vreun talent?
Întrebarea cer"ea un r!spuns. Junei sim#ea nevoia s-o controleze,
s-o determine s! fac! ce dorea el, s! fie capabil s! fac! ce voia cu ea. Îi
pl!cea s!-l lase în voia lui. Îi oferea pl!ceri prin faptul c! se d!ruia cu
totul controlului lui. Îi ar!tase lucruri despre ea pe care nu le "tia, iar
ea nici m!car nu ceruse asta. În mod sigur, nu le-ar fi putut descoperi
niciodat! f!r! c!l!uzirea lui.
Dar Junei m-a condus spre destinul meu sau m-a l!sat oare de
izbeli#te?
445
 Crezuse c! via#a ei era una simpl!. Junei îi ar!tase c! asta era o
iluzie. Era o muritoare ca oricare, îns! avea o for#! interioar!. Putea
îndura mai mult decât al#ii "i ar fi putut ajunge la magie prin asta. Se
putea foarte bine ca ea s! fi ajuns la mijloacele prin care s!-"i
foloseasc! întregul poten#ial. Ar putea deveni o jaecaixar!
Totu"i, mândria ei în fa#a acestei realiz!ri p!rea absurd!. La ce
bun s! devin! cineva Mistic al durerii? Ar putea-o folosi Doamna de
Jais "i Jad în rela#iile ei cu patronii dificili? Ce alte întrebuin#!ri
posibile ar mai putea avea ea? Nu ajungea niciunde. Poate, dac! ar
exista o cale prin care s! poat! prelua durerile altuia, ar fi de folos,
îns! n-ar face decât s! trateze simptomele, nu "i bolile. Talentul
mamei sale cu tincturile putea ame#i durerea "i chiar s! înceap!
vindecarea, îns! chiar "i la apogeul puterii ei, dac! ajunsese la astfel
de culmi, nu putuse face nici una, nici alta.
Un alt gând întunecat i se strecur! în minte. Cum ultimele r!ni
st!ruiau mai mult, Junei îi d!duse mai pu#in din leacurile sale pentru
a-i m!ri abilitatea de a suporta durerea, a"a c! nevoia lui de a i-o
provoca atinsese un nou vârf. R!mânea la fel de tandru dup! aceea "i
se ocupa de trebuin#ele ei, tratându-i r!nile "i având grij! de ea.
Blânde#ea lui se manifesta invers propor#ional cu duritatea lui. La un
moment dat, ar fi putut face ceva ce nu putea fi domolit. Î"i putea
pierde controlul, controlul cedat lui, "i provoca o v!t!mare
ireparabil!.
Din acest motiv totul trebuie s! înceteze. Pentru c! exista ceva ce
drogurile nu puteau tempera, "i asta era frica. Fusese capabil! s!-l
suporte fiind dur "i chiar crud, îns! când fa#a lui se transformase într-
o masc! bestial!, nu mai p!ruse deloc uman. Se întreba dac! nu
cumva el era un jaecaixar, maestru în arta de a provoca dureri. O
trecur! fiorii pe "ira spin!rii numai gândindu-se.
În plus, sminteala a ceea ce îndurase aducea o alt! form! de
nebunie. Adesea, la sfâr"it, "i mai ales dup! ultimele întâlniri cu
Junei, o parte din ea se refugia la Kunjiqui. Propriile scâncete
deveneau din ce în ce mai stinse, pe m!sur! ce se afunda "i mai mult
în paradisul ei. Ape r!coroase îi alinau durerile c!rnii, iar când
adierea blând! nu-i mai aduce la urechi rug!min#ile de îndurare,
corpul s!u fizic amor#ea "i r!mânea acolo, în vise.
446
Uneori, Qiro i se al!tura, îns! nici unul dintre ei nu avea nevoie s!
vorbeasc!. Kunjiqui devenise, într-un fel, refugiul lor din lume.
Amândoi se sim#eau tr!da#i: ea, de Junei "i de nedrept!#ile vie#ii, el,
de c!tre fiu, nepo#i, Prin# "i, în orice zi, de nenum!ra#i al#ii. Uneori,
în timpul vizitelor, când amândoi î"i r!coreau picioarele în pâraie reci
"i l!sau pe"tii multicolori s! le alunece inofensivi pe la vârful
degetelor, paranoia lui incipient! disp!rea cu des!vâr"ire.
În lipsa suspiciunilor "i urii care-l mânau, devenea un biet b!trân
obosit. Nu era vina lui c! lumea-l înc!rcase cu responsabilitatea pe
care o avea. Cele dou! expedi#ii în curs de desf!"urare extindeau "i
redefineau lumea, permi#ându-i s! umple uria"ele pete albe de pe
hart! "i din cunoa"terea sa, dar mai r!mâneau atâtea lucruri neaflate.
Ajunsese s! în#eleag! c! nu din ur! sau team! se purta Qiro atât
de rece cu Jorim "i Keles, ci din cauza temerilor c! presiunile la care
era supus vor sfâr"i prin a-i zdrobi iremediabil. Pentru a-i proteja, se
purta dur. Aceast! dragoste forma miezul fiin#ei sale, îns! îndep!rta
straturile de protec#ie numai în Kunjiqui. Doar ea "tia adev!rul.
Trebuie s! le spun. Trebuie s! ajung s! le spun. Nirati se decise s!-l
înfrunte pe Junei, când acesta se întorcea de la tratativele cu nobilii
din interiorul teritoriului. Nu-i mai putea suporta pr!d!lniciile
asupra ei "i nu mai conta dac! n-avea s! mai afle niciodat! dac!
durerea era sau nu talentul ei.
S-ar putea s! am un talent, îns! am #i responsabilitate. O
responsabilitate fa"! de familia mea. Î"i ridic! mâinile "i s!rut!
încheieturile. Ai mei fac totul pentru mine #i n-am s! fac mai pu"in
pentru ei.
447

55
Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 727-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
M! consider! un zeu. Jorim d!du încet din cap, gest imitat de
Shimik cu întreaga uimire sim#it! de Jorim.
— M! consider! un zeu.
Rostit cu voce tare, gândul nu suna mai bine "i nu se schimba
nimic, indiferent de câte ori o spusese. Amentzutlii aveau un zeu
numit Tetcomchoa. Simbolul s!u era un "arpe cu pene "i tr!ise
printre ei cu mai bine de o mie patru sute de ani în urm!. Îi
condusese în ceea ce numeau ei R!zboiul Ansatl. Pe cât putea Jorim
s!-"i dea seama, fusese un r!zboi împotriva unor creaturi reptiliene.
La sfâr"itul unei perioade denumite de ei centenco, dup! ce r!zboiul
fusese câ"tigat, zeul urcase la bordul unei cor!bii "i plecase înspre
apus.
Jorim ar fi vrut s! fie "i Keles aici, pentru c! el ar fi putut în#elege
totul, ar fi g!sit o cale de a explica reprezentantei maicana, Nauana,
cât de mult gre"ea. Jorim, g!zduit în înc!perea de la vârful piramidei
lui Tetcomchoa, p!"i peste roata uria"! "i urm!ri cu degetele unul
dintre cercurile cu cifre, inscrip#ionate pe suprafa#!. Shimik se c!#!r!
pe tronul mare, de piatr!, "i se ghemui lipit de speteaz!.
Nauana f!cuse eforturi uria"e s!-i explice totul lui Jorim, de"i n-ar
fi putut spune dac! era convins! c! trebuia reeducat în aceast!
încarnare, sau voia doar s!-"i testeze propriile sale cuno"tin#e.
Amentzutlii foloseau un calendar ciclic, bazat pe fazele lunii "i
interac#iunea dintre lunile ro"ie "i alb!. În vreme ce luna neagr!,
Gol-dun, nu figura în calculele lor, Nauana îl asigur! c! timpul începe
odat! cu z!mislirea lunii negre, fapt care-i dezv!lui cât de mult
difereau interpret!rile despre lume dintre poporul amentzutl "i
Imperiu. Lucrurile continuar! a"a pentru o perioad! de "apte sute
treizeci "i "apte de ani, printr-o progresie simpl!, foarte u"or de
448
în#eles. Îns!, la sfâr"itul unui ciclu, pe m!sur! ce zilele se scurgeau în
jos în centrul ro#ii, intrau în perioada centenco.
Era începutul sfâr"itului tuturor lucrurilor. Anun#a crize majore,
cataclisme "i orori. Anterior, adusese ani f!r! veri "i ierni sinistre. Un
val n!prasnic m!turase de pe mare întreaga flot! a amentzutlilor,
punând cap!t unei mândre tradi#ii maritime, cu ajutorul c!reia
putuser! s!-i înving! pe ansatli cu un centenco mai înainte. Cel
anterior acestuia adusese o molim! cumplit!, cauza mor#ii a sute de
mii de oameni. Iar înainte de asta, fusese na"terea lunii negre, când
începuse timpul.
Lui Jorim i-ar fi pl!cut s! poat! respinge totul ca pe o prostie, îns!
dup! ce f!cuse o convertire brut! a datelor în sistemul imperial îi
înghe#! sângele în vene. Anii lor în care lipsise vara se potriveau cu
perioada de dup! Urgie. R!zboiul cu semin#ia ansatl corespundea
destul de mult cu ridicarea Dinastiei Taichun, r!mas! la putere pân!
când împ!r!teasa Cyrsa crease cele Nou! Principate "i plecase s!
lupte cu turasynzii. Centenco de dinainte se potrivea cu sosirea
Oamenilor Adev!ra#i, înving!torii virukilor "i întemeietorii primului
Imperiu, iar data na"terii lunii negre a amentzutlienilor corespundea
cu momentul când disp!ruse Virukadeen, iar Imperiul Viruk intrase
în declin.
$i, ca s! fie "i mai r!u, se presupunea c! ridicarea Dinastiei
Taichun fusese ini#iat! de un b!rbat care luptase sub flamura
dragonului. Înainte de asta, nici unul dintre comandan#ii militari sau
prin#i nu îndr!znise s! foloseasc! vreun blazon al zeilor, iar mul#i
spuneau c! Taichun pretinsese a fi zeu, sau fiu al unui zeu. Se credea
c! sosise dinspre est, cu o nav!, "i se înconjurase cu un grup de
r!zboinici cu pielea ar!mie.
Desigur, istoricii ulteriori explicaser! c! totul trebuia considerat
drept o hiperbol!. Venirea lui dinspre est trebuia s! arate c! era
extraordinar, pentru c! soarele r!s!rea din acea direc#ie "i c! era
lumina care s! cure#e barbaria care mu"ca din Imperiu în acele
vremuri. Se presupunea c! paza sa de corp era format! din turasynzi,
iar principalul talent al lui Taichun p!rea s! fie capacitatea de a
încheia alian#e cu c!peteniile r!zboinice, apoi s! le tr!deze
du"manilor, r!mânând îns! cu fidelitatea popoarelor. A"a reu"ise s!
449
întemeieze un nou Imperiu, s! creeze o nou! birocra#ie "i s! dicteze o
carte de în#elepciuni populare care guvernase via#a multora de atunci
"i pân! în prezent.
Cartea în#elepciunii provocase cele mai multe probleme, pentru
c! Nauana îi oferise una cu maximele lui Tetcomchoa, iar Jorim o
terminase la fel de repede precum Iesol putea rosti un citat din
Urmyr. Nauana lu! asta drept înc! un semn al faptului c! î"i recupera
natura divin!, în vreme ce el avea probleme cu revizuirea total! a
istoriei, a"a cum era ea cunoscut!.
Jorim oft! "i Shimik chicoti, un obicei enervant, pe care-l
deprinsese de la hoardele de copii amentzutl, încânta#i de compania
lui. Jorim se încrunt! privind spre fenn.
— Nu-mi e"ti de nici un ajutor, "tii? Pe jum!tate este chiar vina
ta.
Ochii lui Shimik se m!rir! "i zâmbi, ar!tându-"i to#i din#ii, îns!
nu p!ru deloc cuprins de remu"c!ri.
— Jeluita jeluita trist.
Cartograful morm!i spre el. Jorim încercase s!-i explice Nauanei
c! nu era zeu "i nici de natur! divin!, îns! ea se mul#umise s! arate
spre Shimik, ca dovad! evident! a divinit!#ii sale. Amentzutlii nu
"tiau de fenni, a"a c! simpla lui apari#ie însemna pentru ei c! Jorim
trebuia s! fie cineva special. Shimik mai speculase, de asemenea, "i
faptul c! dragonul era important, a"a c! atunci când pe blana lui
ap!ru un tipar "erpuit, to#i cei care-l vedeau erau convin"i de originea
sa divin!.
Într-un fel, s-ar fi putut bucura de experien#a de a fi luat drept
zeu. Existau locuri în Ummummorar unde era venerat, mai ales dup!
r!punerea unui viruk. Fusese s!rb!torit "i ova#ionat, i se oferiser!
so#ii cu zecile, s! z!misleasc! "i al#i r!zboinici puternici ca el.
Refuzase, dar numai pentru c! avea o pasiune pentru descoperiri, nu
"i pentru putere.
Problema cu amentzutlii era c! ei se a"teptau ca el s! fac! ceva
pentru c! lumea era pe moarte. Numai el i-ar fi putut ajuta s! treac!
prin noul ciclu centenco. Amenin#area la adresa lumii era acum
aceea"i ca înainte: ni"te semin#ii str!ine îi invadau "i amentzutlii nu
erau siguri cum i-ar putea opri f!r! ajutorul s!u.
450
— St!pâne Tetcomchoa, v! rog s! m! ierta#i&
Vocea Nauanei r!m!sese calm!, îns! umpluse înc!perea de piatr!,
rotunjind toate marginile "i aducând lumin! chiar "i în cel mai
întunecat col# al inimii sale. Ea r!m!sese la acelea"i convingeri, având
o încredere total! în el, în pofida celor mai aprige încerc!ri ale sale de
a-i risipi impresiile. Ii umpluse capul cu predic#iile sumbre ale
ridic!rii celui de-al "aptelea zeu, care ar fi putut fi al zecelea, din
moment ce trei dintre zeii lor aveau caracteristici tripartite. De-abia
putu în#elege ceea ce Keles ar fi priceput într-o clipit!, iar acest gând
îi oferi un prilej de a se mai aduna.
Se întoarse "i se întinse ca s!-l scarpine pe Shimik pe dup!
ureche.
— Ridic!-te, Nauana. N-a" vrea s! pui jos nici m!car un genunchi
în fa#a mea.
— Dup! cum dori#i, St!pâne. Femeia cu p!rul negru ca pana
corbului se ridic! încet, iar respira#ia îi era înc! pu#in întret!iat!,
#inând cont de câte trepte urcase. Am venit s! v! spun c! s-a ar!tat
Hoarda Mozoyan!.
— Dinspre nord-est? A"a cum ne-am a"teptat?
— A"a cum a#i prezis, St!pâne.
Jorim d!du din cap "i-l lu! pe Shimik în bra#ele sale.
— Foarte bine. Cheam! oamenii.
Nauana f!cu un semn cu capul "i privi în sus. Întrev!zu frica în
ochii ei întuneca#i "i, pentru o clip!, se temu c!-i era fric! de el.
— St!pâne, ve#i vrea s! vede#i asta. Sunt precum cea#a.
Cl!tin! din cap, apoi se strecur! pe lâng! ea, spre acoperi"ul plat
al piramidei. Privi spre nord. Dinspre nord-est, ie"ind cu încetineal!
din jungl! "i umplând câmpia, î"i f!ceau apari#ia sute de mii de
creaturi m!runte. Nu putea vedea flamuri sau blazoane, nimic s!
aduc! a organizare, nici conduc!tori c!lare, s! ofere direc#ia de mar".
Îl consola doar faptul c! printre n!v!litori nu se aflau uria"i sau alte
monstruozit!#i, îns! hoarda de creaturi de statul unui copil era destul
de însp!imânt!toare.
Mozoyenii nu erau, a"a cum crezuse prima dat!, ni"te barbari, ca
"i turasynzii. „Mozoyan” nu însemna ceva dintr-un alt t!râm, ci de pe
nici un t!râm. Amentzutlii nu aveau nici o idee despre originea lor,
451
de"i refugia#ii din Iyayan, un ora" din nord, la fel ca "i Tocayan, au
relatat c! ap!ruser! din mare aproape ca broa"tele #estoase venite s!-
"i depun! ou!le.
La cererea lui Jorim, Tzihua plecase în larg, la bordul uneia dintre
navele mai mici ale flotei, strecurându-se printre valurile str!b!tute
de mozoyeni, aducând înapoi cadavre. Nu trebuise s! ucid! pe
nimeni, culesese doar cadavrele de pe ceea ce fusese ruta de mar" a
mozoyenilor. Le adusese cu dou! zile înainte, apoi Jorim "i câ#iva
dintre înv!#a#ii flotei f!cur! disec#ii.
Chiar de prima dat! Jorim î"i d!duse seama c! nu erau demonii
m!rii pe care-i v!zuser! ei, îns! nu putea respinge cu totul vreo
leg!tur! între ei. Aveau branhii rudimentare, iar pielea, de"i nu era
acoperit! de solzi, sem!na cu cea de rechin. Capetele nu erau înguste,
precum ale demonilor m!rii, îns! gura le era plin! cu din#i ascu#i#i,
dispu"i pe mai multe straturi, gata s! se refac!, dac! pierdeau
vreunul. La mâini "i la picioare aveau degete unite prin membrane,
de"i picioarele erau mai potrivite pentru deplasarea pe uscat decât ale
demonilor m!rii.
I se p!reau ni"te rubedenii îndep!rtate ale demonilor m!rii, de
parc! ace"tia s-ar fi împerecheat cu rechini "i broa"te, iar odraslele lor
ar fi crescut apoi împreun!. Martori oculari relataser! c! puteau s!ri
la în!l#imi impresionante, chiar "i la ie"irea lor din p!dure se puteau
vedea asemenea dovezi. Degetele se terminau cu gheare, îns! testele
de zgâriere pe animale mici nu dovedir! urme de venin, dar era clar
c! din#ii puteau mu"ca destul de urât. Se foloseau de arme, într-o
anumit! manier!, îns! numai de pietre sau be#e. Plecau la lupt! f!r!
armuri. T!ria lor st!tea în mul#ime.
Ce-l intriga cel mai tare pe Jorim era faptul c!-i reaminteau de
creaturile care obi"nuiau s!-i bântuie co"marurile pe când era copil.
Avea numai doi ani când tat!l s!u s-a pierdut pe mare. Când adul#ii
discutau de fa#! cu el despre dispari#ie, nu spuneau cine "tie ce, îns!
un b!iat iste# poate auzi lucruri pe care se putea s! le în#eleag! doar
par#ial.
Iar acestea bântuie prin co"maruri.
Sc!pase de ele de ani de zile. Mama îl lini"tea când era mic,
ascultându-i bâiguielile f!r! noim! de parc! musteau de în#elepciune,
452
apoi se culca lâng! el, #inându-l în bra#e pân! adormea. Mult mai
târziu, se trezea singur, n!cl!it de transpira#ie "i se ghemuia în pat
implorând venirea zorilor.
În cele din urm! i se confesase lui Keles, dup! ce, la vârsta de zece
ani, adormise în gr!dina Anturasikun "i se trezise brusc dup! ce o
broasc! prinsese cu limba o musc! de pe fa#a lui. Odat! ce reu"ise s!
se opreasc! din râsul provocat de groaza lui total! "i Jorim îi spuse
tot, Keles se comport! a"a cum ar fi trebuit s-o fac! un frate mai
mare.
— Jorim, e"ti puternic "i rapid, iar ei sunt amfibieni. Sunt
familiariza#i cu apa "i cu înotul. Pe uscat îi vei doborî. Cât pot ei
rezista? Mai deloc.
Keles îi ciufulise p!rul.
— F! tot ce po#i tu mai bine "i-i vei învinge, Jorim. Îi vei învinge
în vise "i nu te vor mai tulbura.
— Aici n-ai dreptate, Keles, pentru c! m! tulbur! acum enorm,
murmur! el.
— A#i spus ceva, St!pâne?
Jorim zâmbi "i se întoarse.
— Nu-i nimic. Vorbeam cu fratele meu.
— În#eleg.
Vocea ei avea tonul conving!tor al cuiva care î"i exprima acordul
doar de dragul polite#ii. Ea în#elesese c! avea un frate de sânge "i
acceptase asta, îns! mai "tia c! nu era un frate divin. Toat! lumea "tia
asta. Din moment ce fratele s!u era muritor, nu i-ar fi putut auzi
vorbele, a"a c! era vorba de un alt obicei de-al lui, cu care trebuia s!
se acomodeze.
— Nauana, trebuie s! în#elegi ceva.
Jorim ar!t! spre linia de tran"ee, întins! dinspre marginea de
nord-vest a junglei pân! jos, înspre sud-est "i la baza pantei abrupte.
— Consilierii mei "i cu mine am pus la punct cea mai bun!
ap!rare la care ne puteam gândi. R!zboinicii vo"tri vor lupta din greu
"i mai "tiu c! maicana vor face tot ce le va sta în putere spre a
controla oquihui. Îns! nu exist! nici o garan#ie a victoriei.
453
 Ea zâmbi într-un fel care-l f!cu s!-"i doreasc! s!-i ia chipul în
palme "i s-o s!rute nebune"te. Încrederea ei nu putea fi zdruncinat!,
"i când îl accepta în acest fel nici n-ar fi vrut s! fie.
— Se va face voia voastr!, St!pâne.
Jos, r!sunau cornurile de lupt! "i cei câ#iva r!ma"i pe platouri, în
afar! de solda#i, se retraser! pe drum "i începur! lunga ascensiune
spre în!l#imi. Ultimii care plecau d!duser! foc cl!dirilor, golite de
orice provizii înainte de retragere. Briza venit! dinspre ocean aducea
fumul spre mozoyani "i Jorim spera c! nici branhiile lor, nici pl!mânii
nu se sim#eau prea bine sub acest asalt.
Hoarda avansa, dând ocol în jos pentru a ajunge la parapetele din
mijlocul liniei. Tran"eele fuseser! excavate cu ajutorul magiei,
maiacana lucrând noaptea pentru ca iscoadele du"mane s! nu-i vad!
"i nici ca oamenii lor s! nu fie însp!imânta#i de puterile pe care le
st!pâneau. Vr!jile lor ar fi fost îndeajuns pentru a-i arunca înapoi în
mare pe mozoyeni, "i poate suficiente pentru a azvârli întreaga
hoard! drept pe Mun#ii de Ghea#!, îns! nu se foloseau de ele în acest
fel. R!zboiul era problema Castei R!zboinicilor, iar dac! maicana le-
ar fi uzurpat locul în acest fel, asta ar fi însemnat distrugerea total! a
culturii amentzutl.
R!zboinicii avuseser! suficient timp s! se preg!teasc! pentru atac.
Pe fundul tran"eelor "i pe crestele parapetelor se aflau #epu"e
ascu#ite. Mai important, r!zboinicii studiaser! câmpul de b!t!lie "i
cuno"teau reperele care le-ar fi indicat c! mozoyenii intraser! în raza
arunc!torilor de suli#e. Folosind pr!jini grele, pentru a m!ri raza de
ac#iune, r!zboinicii amentzutl lansau suli#e "i s!ge#i cu #epi spre masa
cenu"ie, tot mai aproape de ei.
Suli#ele, cu vârf de obsidian, p!trundeau cu mare u"urin#! în
carnea mozoyenilor. Creaturile se prindeau de cozile lor "i c!deau la
p!mânt, zdrobite de cei veni#i din urm!. Ploaia de s!ge#i cu ghimpi
t!ia brazde adânci în rândurile lor. Pete purpurii se l!#eau pe pielea
cenu"ie când mozoyenii c!deau la p!mânt.
Îns! golurile c!scate se umpleau pe m!sur! ce veneau al#ii.
R!zboinicii amentzutl îl impresionaser! pe Jorim prin disciplin!.
Dac! linia de tran"ee ceda, hoarda se va strecura pe acolo f!r!
întârziere. Cei afla#i la nord-vest de bre"! s-ar putea retrage în jungl!,
454
îns! sanctuarul nu ar rezista prea mult. De"i hoarda ie"ise cu totul
din jungl! pentru a ocupa câmpiile, vor trimite în mod sigur o parte a
for#ei lor pentru a-i vâna pe cei fugi#i. R!zboinicii afla#i între bre"! "i
drumul de acces ar putea s!-"i croiasc! drum pân! sus, îns! n-ar fi
decât o ariergard!, m!cel!rit! "i ea în cele din urm!.
Linia trebuia s! reziste "i va rezista. Deja, câteva companii de
r!zboinici amentzutl se deplasau spre sud-est pentru a-i sprijini pe
solda#ii r!ma"i f!r! prea multe suli#e "i s!ge#i. În timp ce alte
proiectile urcau cu bolt! deasupra lor, bravii r!zboinici se duser! la
parapete imediat ce primii mozoyeni s!ltar! pe ele. Mul#i s!riser!
prea scurt "i, cu bufnituri umede, sfâr"ir! str!pun"i de #epu"e. Al#ii,
lovi#i de s!ge#i în plin salt, c!zur! în groap! s! moar!. Iar cei care
reu"iser! saltul cu succes nu avur! nici ei o soart! mai bun!, pentru
c! ghioage de lupt!, cioplite în piatr!, îi sfârtecar! mai adânc decât
o#elul. Tzihua azvârli un mozoyan în groap!. Al#i broscoi infernali
s!ltar! dincolo de el pentru a fi dezmembra#i de r!zboinici acolo
unde aterizar!.
În ciuda eroicului efort al amentzutlilor, hoarda continua s!
preseze. Mozoyenii pe moarte umpleau deja tran"eele cu carnea lor
cenu"ie, sângerând!. Un covor de trupuri va acoperi, în curând,
parapetele "i #epu"ele, iar mozoyenii vor putea s! p!"easc! în lini"te
peste trupuri "i peste crestele lucr!rilor de ap!rare. De"i amentzutlii
vor putea s!-i împing! înapoi o dat!, poate de dou! ori, uzura luptei
se va întoarce în favoarea du"manilor.
Jorim se uit! dup! semnalizatorul nalenian, sta#ionat sub el, pe
trepte.
— Lanseaz! primul semnal, te rog.
Marinarul duse cornul la buze "i scoase un sunet jos, vibrant, care
se reverber! între cl!diri "i mun#i. Jos de tot, la marginea pantei
abrupte, solda#ii nalenieni avansar! peste margine, potrivir! s!ge#ile
în arcuri "i lansar! la comand!. Sute de s!ge#i umplur! v!zduhul "i
c!zur! printre mozoyeni. Tot a"a cum f!cuser! înainte suli#ele "i
s!ge#ile cu ghimpi, "iruri întregi de broscoi infernali fur! secerate.
Arca"ii se concentrar! asupra mozoyenilor cei mai apropia#i de pant!
pe când hoarda se gr!bea s! umple golurile, întreaga lor linie se ab!tu
455
lateral. F!r! nici o chibzuial!, scurtar! linia pe care amentzutlii
trebuiau s-o apere, oferindu-le timp s!-"i concentreze for#ele. 56
Jorim d!du din cap. Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
— Ei, bine, asta ajut!. Întrebarea este dac! va fi suficient. Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Nauana zâmbi din nou. Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
— St!pâne, a#i pus o întrebare la care deja cunoa"te#i r!spunsul. Al 737-lea an de la Urgie
Jorim d!du din cap. Ixyll
— A" vrea s! ai dreptate.
Se ghemui "i-l l!s! pe Shimik jos, ar!tând spre semnalizator. Frica-l în"f!case pe Moraven Tolo, spre surprinderea sa. Nu-"i
— Du-te "i spune-i. putea aminti când se mai sim#ise cu adev!rat însp!imântat, îns! izul
Ochii fennului str!lucir!. vag de cupru din gur! era ceva ce mai sim#ise "i înainte. Recunoscu
— Doooi? setea devastatoare. Îi era foarte frig "i numai gândul la mâncare îl
— Doi. f!cea s!-i vin! grea#a.
Shimik o zbughi imediat, coborând câte trei trepte o dat!. Url!. Ceea ce-i amplifica frica era imposibilitatea de a-"i aminti ultima
— Doooi& Doooi& Dooi& cu un entuziasm care îi smulse dat! când mai tr!ise o astfel de teroare. O g!sea prea familiar! "i voia
semnalizatorului un zâmbet. s!-"i aduc! aminte când mai fusese atât de însp!imântat, îns! nu
Ridic! din nou cornul "i lans! un alt sunet, acesta întret!iat "i reu"ea. Se strecura pe sub v!lul amneziei sale, uluitor de aproape,
repetat, parc! potrivindu-se cu incanta#iile lui Shimik. îns! nesemnificativ!. Iar dac! n-are form!, nici substan"!, nu pot
Jorim privi spre ea. lupta cu ea.
— S-ar putea ca nici asta s! nu fie destul, îns! este tot ce avem Începuse s!-i fie team! dup! ce plecaser! din Opaslynoti, dar
mai bun. ame#itorul entuziasm de la început, cu care goniser! prin vale "i apoi
în Ixyll, înainte s! se închid! din nou tavam eyzarul, îl ajutase s! #in!
frica sub control, dar înc! îi rodea sufletul precum hainele-i frecau
pielea pân! la sângerare, iar fiorii magiei se transformaser! într-un
chin.
Nu erau singuri în aceast! expedi#ie, "i studierea celorlal#i îi mai
ab!tea oarecum aten#ia. Rekarafi nu era cea mai neobi"nuit! creatur!
din întreaga gloat! aflat! în drum spre Ixyll, de"i era singurul viruk
pe care-l v!zuse. Oamenii urm!ri#i de ei goneau înaintea lor, dar,
dup! spusele lui Keles, nu aveau vreo idee despre locul spre care se
îndreptau. Thaumstonerii veterani sugerau c!, dup! o asemenea
furtun! puternic!, tot ceea ce fusese "tiut mai înainte s-ar putea s! fi
fost "ters, a"a c! toat! lumea se deplasa într-un teritoriu virgin.
Pericolele erau din abunden#! "i nenorocirea-i lovise pe unii
dintre thaumstoneri în momentul când puseser! piciorul în Ixyll. Ici,
colo, mici turbioane de praf #â"neau în sus "i dansau juc!u"e, la fel ca
456 457
demonii de praf din cele Nou! Principate. Unul aprinse un om. Altul
îl transform! pe un c!ut!tor într-o mas! de gândaci, care reu"i s! se
men#in!, timp de câteva ore, ca o comunitate de forma unui om. Ar fi
putut supravie#ui mai mult, dac! n-ar fi fost felicitat din inim!,
printr-o b!taie pe spate. Moraven nu se îndoia c! gândacii vor reu"i,
într-un sfâr"it, s!-"i reconstituie forma.
Asta dac! nu vor fi din nou împr!#tia"i de furtun!.
Destul de repede, hoarda se f!râmi#! tot a"a cum p!#ise "i omul-
gândac. Keles le indic! înso#itorilor s!i direc#ia nord-vest. Alegerea
avea sens, pentru c! spre nord-vest era vechiul Drum al Mirodeniilor,
din care nu se mai vedea nici o urm!. Traseul lui Keles îi duse printr-
o forma#iune de dealuri încre#ite, cu unele în!l#imi mai mari în spate.
Singurul avantaj era c! dealurile ascundeau un num!r de pe"teri
suficient de mari cât s! ad!posteasc! întregul lor grup, inclusiv caii.
C!ut!torii recomandaser! g!sirea unor ad!posturi sub p!mânt,
deoarece, de"i furtunile puteau muta mun#i întregi dintr-un loc în
altul, rareori magia neîmblânzit! penetrase scoar#a p!mântului.
P!mântul însu"i purta semne despre cât de puternic! putea fi
furtuna. Stânci uria"e fuseser! rostogolite în jos pe deal, uneori chiar
în sus pe deal, apoi "lefuite mai fin decât obrazul unui copil. Copacii
aveau frunze din care picura nu sev!, ci sânge, "i crengi care se
r!suceau în jurul p!s!rilor, pentru a le devora. Alte plante cre"teau,
înfloreau, l!sau semin#e "i mureau în r!stimp de o or!, trimi#ând
valuri circulare de flori de forme "i culori ciudate, cu dungi "i pete
modificându-"i forma precum uleiul pe ap!. Ar fi fost frumoase, dac!
n-ar fi duhnit a gaze de mla"tin! "i carne putred!.
Magia s!lbatic! din Ixyll nu r!pusese absolut tot ce atinsese. Ceea
ce cre"tea p!rea s! prospere. Locurile unde furtunile dezgoliser! o
palm! de p!mânt erau cucerite repede de plante sau de insecte care
ridicaser! movile uria"e ce pulsau de via#!. Rekarafi ar!t! spre una
mai deosebit!, în!l#at! ca un vulcan, cu valuri de furnici galbene
alergând în sus "i-n jos pe laturi. Spuse c! astfel de furnici nu mai
fuseser! v!zute pe lume de sute de ani. Erau considerate o delicates!
în Virukadeen, îns! nimeni nu vru s! se opreasc! pentru a le încerca.
Astfel de lucruri #ineau în frâu frica lui Moraven, pentru c!-i
ofereau repere din realitate, de care se putea ag!#a. Nu-l surprindea
458
c! insecte disp!rute de atâta vreme ap!ruser! dintr-odat! în ajunul
furtunii. Nu numai c! avea senza#ia cople"itoare c! se afla altundeva,
dar "i altcândva. De parc! mergeau printr-un teritoriu care se
modifica "i lua forme impuse de mintea lor acolo. Moraven v!zuse
ceea ce Rekarafi numise movil!, dar el folosise o anumit! defini#ie
când o numise a"a "i insectele ie"iser! la iveal! când virukul ar!tase
spre ele.
Ar fi v!zut acela#i lucru ca mine, dac! a# fi ar!tat eu primul într-
acolo? Se înfior!. Nu era sigur ce v!zuse, îns! sim#ea c! era ceva
ap!s!tor de recognoscibil. Amintirile reveneau, croindu-"i drum prin
mintea lui ca dintr-un abis. Scrâ"netul ghearelor lor rezona cu frica
sa.
Unde suntem? Stomacul i se strânse. Când suntem?
C!l!rir! timp de trei zile prin Ixyll, într-o c!utare f!r! de succes a
mormintelor sau urmelor vechiului Drum al Mirodeniilor. De"i g!sir!
pe"teri din bel"ug, "i unele urme de a"ez!ri, nu d!dur! nici m!car
peste o necropol! virukian!, dar!mite de catacombe pline cu
r!zboinici imperiali c!zu#i. Dezam!git, Moraven nu era cu adev!rat
sigur c! "tia cum ar!tau astfel de morminte, îns! faptul c! nu g!siser!
nimic de dinaintea Urgiei îl umplea de frustr!ri.
Dac! a# #ti ce c!ut!m, a# #ti #i c! am g!sit.
Mai r!u, nu d!dur! peste nici o urm! a bandi#ilor care-o luaser!
înainte. Logica lui Keles, s! m!r'!luiasc! spre nord-vest, fusese
impecabil!, bazat! pe istorie, precum "i pe legendele unora ca
Amenis Dukao. Drumul spre nord-vest era bine cunoscut; Imperiul
avusese avanposturi de-a lungul lui, a"a c! atragerea turasynzilor pe
acel drum ar fi oferit trupelor Cyrsei mai multe "anse. Îns! dispari#ia
bandi#ilor sugera c! s-ar putea s! fi avut alte informa#ii. Asta însemna
c! se îndreptau spre un complex de morminte, în vreme ce Keles "i
ceilal#i orbec!iau f!r! rost.
Expedi#ia "i natura Ixyllului îi marcar! pe to#i. Rekarafi deveni
hipervigilent "i p!rea s! mearg! înainte f!r! s! mai doarm!. Ciras
ajunse s! fie "i mai irascibil "i dormea prost, la fel "i Tyressa. Keles,
care p!rea s!-"i fi revenit din plin de pe urma migrenelor, aborda înc!
totul cu mult! pruden#!. Borosan deveni neobi"nuit de taciturn "i
obsedat de modificarea "oricarilor "i a noului s!u thanaton, Num!rul
459
Cinci, pentru a-i p!zi. Chiar "i ma"in!riile ac#ionau ciudat, cele mai
mici ag!#ate în spatele celor mai largi, pe când galopau pe lâng! cai.
Cu to#ii p!reau s! a"tepte ceva "i, din acest punct de vedere,
Moraven nu se deosebea de ceilal#i. Îns! în el sim#ea ceva diferit. Cu
to#ii se confruntaser! cu senza#ia necunoscutului "i chiar a
insondabilului. El sim#ea c! era ceva acolo, "tia ce este, îns! nu-i
putea pronun#a numele. Acest sim#!mânt familiar aduse cu sine o
prevestire, ap!rut! deoarece "tia c! îl a"tepta ceva pe el.
Dar ce?
În cea de-a treia zi, începu s! se lase bezna, de"i, atât de departe
în nord, amurgul mai z!bovea. Coborâr! versan#ii din nord-vest ai
unor dealuri "i o luar! peste un platou vast, pr!fos, care ar fi putut fi,
cândva, un lac. Dup! aproape doi kilometri, deja înv!luit în umbre, îi
a"tepta un deal striat. În pofida faptului c! soarele apunea dincolo de
el, Moraven surprinse o sclipire scurt!, de genul celei produse de o
oglind! de semnalizare. Ar!t! într-acolo, dar Tyressa "i virukul o
v!zuser! deja.
Au v!zut lumina mea, sau au creat-o ei deja?
Keles nu d!duse cu ochii de ea, nici Borosan, dar asta se
întâmplase pentru c! studiau amândoi dispozitivul folosit de
gyanridin pentru m!surarea nivelului de magie incontrolabil!. În
vreme ce Moraven ar!ta spre nord-vest, Keles se r!suci în "a,
indicând nord-estul.
— Acolo-i, Borosan. Ai dreptate. Este o furtun! "i înc! una
puternic!.
Moraven se întoarse "i o putu vedea printre faldurile voalului.
Majoritatea furtunilor v!zute de ei în Ixyll fuseser! mici "i
îndep!rtate, dar asta nu era nici una, nici alta. Norii cenu"ii-purpurii
erau absorbi#i în pâlnia spiralat! a unui vârtej care cutreiera peisajul.
În el se zb!teau focuri ro"ii-aurii, iar fulgere negre erupeau în afar!.
Tunetele bubuiau "i mugetul furtunii îi vibra în co"ul pieptului. Ciras
gemu "i Moraven se întinse spre el s!-l calmeze în "a. Keles prinse
ideea din zbor.
— Trebuie s! g!sim repede un ad!post.
Tyressa ar!t! spre nord-vest.
— Pe dealul de acolo erau lumini. Din nou, vede#i? Str!fulger!ri.
460
Cartograful d!du din cap.
— Nu reflect! furtuna, asta-i sigur. S-o lu!m din loc. Cred c! am
putea reu"i s! ajungem acolo înainte de venirea furtunii.
C!l!re#ii î"i înghiontir! caii, îns! pe sub p!turile lor, cu care erau
acoperi#i, animalele nu sim#ir! nimic. Îns! cailor nu le trebuia nici un
imbold ca s-o ia la goan! din fa#a furtunii. Din fericire, suprafa#a
lacului secat nu era accidentat!, a"a c! bidiviii puteau s! goneasc! cu
toat! viteza.
Moraven î"i dep!"i frica pe cât putea de bine pentru a-l putea #ine
pe Ciras în "a, îns! furtuna nu putea fi ignorat!. Vântul pe care-l
stârnise începu s! urle. Se acumulase o c!ldur! du"m!noas!, care-l
f!cea s!-"i doreasc! s!-"i smulg! toate hainele de pe el. Peste tot în
jur, vraja f!cea ca #es!tura de thaumston s! luceasc!. În timp ce
c!l!re#ii s!ltau în "a, iar caii galopau, pânza forma încre#ituri, iar
marginile "i încre#iturile izbucneau în str!fulger!ri argintii sau
albastre, în timp ce iriz!ri violete umpleau cutele mai întunecoase.
Furtuna îi va ucide, nu exista nici o îndoial! în privin#a asta. Îns!,
în pofida acestei certitudini, nu de moarte se temea el. Era altceva.
Provenea din cotloanele cele mai adânci ale min#ii lui, o creatur!
neagr!, greoaie, duhnind a putreziciune. Purta o armur! care
z!ng!nea "i o masc!. O masc! de b!t!lie, metalic!, cu solzi de
dragon. Gura ei se c!sca dezvelind din#ii ascu#i#i, iar din gâtlej scotea
un hohot gutural, amestecat cu h!ulitul lupesc al vântului...
Duduiturile potcoavelor se luau la întrecere cu tunetele.
Iluminat! de sc!p!rarea fulgerelor furtunii, calea deveni vizibil!. Nu
prea abrupt! "i destul de lat!, era t!iat! în deal, ducând spre o
deschiz!tur! întunecat!, prin care puteau trece f!r! s! descalece.
Calul lui Borosan intr! primul, iar ceilal#i îl urmar!. Rekarafi o lu! la
dreapta "i evit! versantul, strecurându-se pe sub marginea crevasei în
timp ce thanatonul goni "i ultimul cal în!untru.
Moraven trebui s! lase capul în jos ca s! poat! intra în cavern!,
apoi s!ri din "a. Ciras se dep!rtase, îns! reu"i s! r!mân! în "a. Înainte
s! cad!, Keles "i Moraven îl culcar! încet la p!mânt. Tyressa mân!
caii mai adânc în cavern!, conducându-i spre stânga, dup! un col#,
iar potcoavele lor p!c!neau "i sunetul se reverbera între pere#ii a ceea
ce p!rea s! fie o incint! masiv! de piatr!.
461
 Moraven î"i smulse v!lul "i strânse coifurile într-un sul gros în
jurul gâtului.
— Trebuie s!-l ducem pe Ciras "i mai departe în pe"ter!. Ajuta#i-
m!&
Keles d!du din cap "i-l lu! pe tân!r de subsuori, în vreme ce
Moraven îl prinse de glezne. Se deplasau încet prin pasaj, bazându-se
numai pe ce auzeau, din moment ce lumina dinspre intrare se
diminua pe m!sur! ce înaintau. Umbra virukului aluneca pe pere#i,
blocând mare parte din lumin!. Moraven putea în#elege fascina#ia
fa#! de furtun! "i "tia c! virukul nu putea fi atât de prost încât s! mai
z!boveasc! pe acolo când se va declan"a.
Ajungând lâng! intrarea în urm!toarea incint!, Borosan aprinse
lanterna gyanrigot, pe care o adusese cu el. Lumina albastr! se înfipse
adânc în întunecimea înc!perii, iluminând intrarea înalt!, arcuit!,
care d!dea într-o alt! incint!, îns! nu p!trunse mai departe. Pe când
gyanridinul o plimb! înspre dreapta, împr!"tiind lumina pe pere#ii
înconjur!tori, deveni tot mai clar c! ad!postul fusese, cândva, o
forma#iune natural! în stânc!, dar fusese prelucrat! din greu de
mâna omului.
Moraven l!s! gleznele lui Ciras "i se îndrept! în t!cere. Ar fi vrut
s! vorbeasc!, îns! cuvintele nu-i veneau. Considera c! tot ce lumina
scotea la iveal! era atât impun!tor, cât "i terifiant. $tiu într-o clipit!
c! î"i descoperise sursa spaimei. Aflase ceea ce c!utaser! de zor, ceea
ce jaecaiserrul Jatan îi spusese s! g!seasc!. Genunchii îi tremurau.
Lumina lui Borosan alunec! pe peretele "lefuit, apoi ni"e p!trate,
de în!l#imea, l!#imea "i adâncimea potrivite omului, li se înf!#i"ar!
ochilor. Fiecare dintre ele fusese acoperit cu o lespede de piatr!
cimentat!. Pe fiecare fuseser! cioplite numele "i faptele de vitejie ale
celor îngropa#i. Literele fuseser! suflate în aur, a"a c! numele "i
legendele lic!reau la lumin!. Keles suspin!.
— Acela de acolo. Este mormântul lui Amenis Dukao. A murit cu
împ!r!teasa.
Înainte ca vreunul dintre ei s! poat! comenta ceva, virukul url!.
Moraven se întoarse, incapabil s!-i priceap! vorbele, îns! nu mai
conta.
Furtuna ne-a ajuns din urm!.
462
Silueta virukului umplea intrarea. Rekarafi se prinse de ambele
margini ale coridorului de intrare "i r!mase neclintit când furtuna
lovi. Prima dat!, un nor de praf n!v!li în!untru, ridicându-l pe viruk
de la sol. Picioarele lui se leg!nau prin aer, apoi o flam! aurie-
ro"iatic! izbucni din afar!, înv!luindu-l. Piatra din mâna lui dreapt!
se sf!râm!. Rekarafi, înc! ancorat cu mâna stâng!, fu azvârlit înapoi
"i se izbi de zidul de la intrare.
F!r! a mai fi blocat! de prezen#a virukului, o minge str!lucitoare
de vraj! s!lt! în înc!pere. Pluti o clip!, apoi trimise tentacule de
fulgere negre în patru direc#ii. Furcile lor pocneau "i se zb!teau,
mi"cându-se precum bra#ele "i picioarele, pe când mingea se târa
înainte. Pre# de o clip!, Moraven se gândi c! luase forma
thanatonului Num!rul Cinci. Sau am f!cut-o noi a#a, cu min"ile
noastre.
Apoi, o gaur! întunecoas! se c!sc! în centrul mingii "i se umplu
cu magia topit!. Punctul ro"u se zb!tea înainte "i înapoi, în timp ce
mingea avansa. Privea. C!uta.
Se opri asupra lui.
Apoi explod!.
Un uragan de argint îl pocni pe Moraven, ridicându-l în aer.
Durerea îl cuprinse în timp ce zbura prin v!zduh. Fiecare mu"chi
intr! în spasme, se încord! "i apoi se relax!. Când se pr!v!li, se
rostogoli moale, f!r! s! încetineasc!. Alunec! pe podeaua înc!perii,
apoi se izbi de peretele criptelor.
Era doar vag con"tient de ceea ce se petrecea cu trupul s!u, îns!
nu mai avea nici o importan#!. Când îl lovise magia, ceva intrase în
mintea lui. P!trunse adânc, sfâ"iind totul în jur, "i-i umplu rana cu
dispre#.
„Tu e#ti. Te-ai întors. Bine.” Percep#ia lui Moraven asupra realit!#ii
se spulber!, pân! nu mai r!mase decât vocea aceea. „N-ai s! mai
scapi niciodat!.”
463

57
Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion
Prin#ul Pyrust o g!si pe Jasai din Helosunde a"teptându-l în
camera de audien#e. C!minul con#inea doar c!rbuni sf!râma#i "i nu
producea prea mult! c!ldur!. În pofida acestui lucru, nu purta nimic
în picioare, doar c!ma"a de noapte, care s!-i acopere goliciunea.
%esut! din lân! groas!, c!ma"a nu era chiar atât de grea încât s! nu
poat! vedea prin ea conturul avântat al sfârcurilor înt!rite.
Ve"mântul îl primise, îns! ea preferase dintotdeauna culorile vesele,
obi"nuite în Nalenyr. Acum îmbr!case straiul neboit, a"a cum f!ceau
muritorii de rând din Deseirion.
Îngenunche la apropierea lui "i î"i l!s! capul. P!rul lung "i blond
alunec!, ascunzându-i fa#a, dar el nu sim#i nici o team! sau c!in#! în
atitudinea ei. Nu dorea nimic, în nici un caz iertare, "i nu avea aerul
c! ar fi fost cuprins! de remu"c!ri. Asta-l surprinse, îns! î"i masc!
reac#ia, întinzând încet mâna pentru a desface catarama mantiei sale
negre, de lân!, tivit! cu o fâ"ie de blan! de lup.
Îi d!du drumul la picioare.
Ignorând-o pentru moment, Pyrust se aplec! s! arunce câteva
surcele peste c!rbuni. Aterizar! cu un bufnet pl!cut, împr!"tiind un
nor de scântei care porni în sus pe horn. Un val de c!ldur! #â"ni
afar!, apoi se ridicar! fl!c!rile, ad!ugând pu#in! lumin! în înc!perea
întunecat!. Focul trimise o lucire aurie în p!rul lui Jasai.
Î"i scoase m!nu"ile "i le arunc! peste mantie. %inându-"i mâinile
deasupra focului, privi cum fl!c!rile dansau printre degetele
r!"chirate. Î"i frec! palmele una de alta, apoi rosti cu voce joas!.
— E mai cald aici. Nu-#i refuz dreptul la c!ldur!.
Asta provoc! replica a"teptat!. Jasai c!zuse de acord s! se m!rite
cu el "i s!-l înso#easc! în Felarati de dragul fratelui, îns! i se
464
împotrivea în nenum!rate feluri. Primul era s! se plâng! de frig "i s!
#in! în permanen#! un foc aprins în camera ei, zi "i noapte. Pyrust îi
explicase c! na#iunea lor era s!rac! "i o astfel de risip! de lemn nu era
permis!.
Asta îns! n-o împiedic! s! continue.
O l!s! cu foc neîncetat timp de patru zile, apoi nu i se mai d!du
lemn. Când se plânse, îi spuse c! î"i consumase deja ra#ia. El, pe de
alt! parte, folosea mai pu#in decât majoritatea oamenilor, a"a c! avea
rezerve mai mari de lemne. Îi spuse c! i se putea al!tura în camera sa
de noapte "i c! i se va #ine de cald, îns! ea r!spundea c! prefera s!-i
fie frig.
Fermitatea ei mai #inu doar o zi "i o noapte, ar fi putut rezista mai
mult, dac! el ar fi înlocuit mobilierul pe care-l arsese. Pân! la urm!
venise la el. În pofida noii ra#ii de lemne puse la dispozi#ia ei, la
începutul s!pt!mânii, ea decisese s! r!mân!.
Pyrust nu era prost. Se c!s!toriser! în grab! la Meleswin "i el
consumase uniunea în aceea"i sear!. Îl acceptase atunci pentru c!
f!cea parte din în#elegerea lor, dar de atunci îl respinsese pân! în
noaptea când lipsa de c!ldur! o f!cuse s! intre în patul lui. Dar chiar
"i atunci "tiu c! o f!cuse de nevoie. Îns! nu conta absolut deloc de ce
intrase în patul lui, ci doar c! o f!cuse. Ura, apatia, dorin#ele
imposibil de satisf!cut, se putea descurca cu toate astea. Îns! nu "i cu
nesupunerea.
Jasai nu-"i ridicase capul.
— Mi-ai explicat, so# al meu, c! resursele valoroase nu pot fi
risipite aici, în Deseirion.
— Dar mi-ai ars din lemn pân! ai aflat c! m! supun acelora"i
reguli ca "i poporul meu.
— Am fost smintit!.
— Iar acum e"ti în#eleapt!?
— Mai în#eleapt!, milord. Î"i ridic! fa#a "i lumina focului lic!ri în
urmele de lacrimi de pe obraji. Am ve"ti pentru tine, Prin#e Pyrust.
Lacrimile nu aveau nici o noim!. Se întoarse s! se uite la ea "i f!cu
câ#iva pa"i înainte, pentru ca fl!c!rile s!-i lumineze silueta.
— Ce ve"ti?
Ea-"i strânse bra#ele în jurul mijlocului sub#ire.
465
 — Mo"tenitorul t!u cre"te în pântecul meu.
Pyrust î"i împreun! mâinile la spate, cea stâng! în cea dreapt!,
dintr-odat! con"tient de bete"ugul s!u. Ce-ar crede copilul meu de
asta? Acest gând îi venise de parc! ar fi fost un alt mesaj trimis de zei
"i-l f!cu s! se înfioare. Ceea ce v!zuse el pân! acum drept via#a "i
viitorul s!u se proiectau acum "i mai departe, prin genera#iile care
vor veni. El fusese întotdeauna un sfâr#it, îns! de acum era o verig!
din lan#, iar responsabilitatea sa era s! fac! lan#ul puternic.
Î"i miji ochii.
— Mo"tenitorul meu, sau al helosundienilor?
Ochii lui Jasai se m!rir!, apoi î"i l!s! privirea-n podea.
— Nu m! surprinde c! m! întrebi asta. Mi-ai promis un
mo"tenitor al tronului în Helosunde "i c! voi fi regenta lui. Aceasta-i
în#elegerea acceptat! de mine. Acesta a fost scopul meu, când m-am
culcat cu tine. $tiam c! voi face ca orice copil de-al meu s! te urasc!,
a"a cum te-am urât eu, "i c! recolta vie#ii tale va fi acr! "i plin! de
am!r!ciune.
Vehemen#ei din glasul ei îi lipsea ascu#i"ul de dinainte. Ceva o
înmuiase.
— Dac! asta ne-a fost în#elegerea, de ce este acum mo"tenitorul
meu?
Ea oft! încet.
— Î#i sunt soa#! de o lun! "i jum!tate. Mi-ai spus c! voi înv!#a s!
am încredere în tine "i asta s-a "i întâmplat. E"ti crud "i capabil de
multe lucruri, inclusiv de crime f!r! nici o mil!, îns! nu e"ti ipocrit.
Î#i #ii promisiunea. Înduri acela"i frig ca "i poporul t!u, aceea"i foame,
acelea"i primejdii. Eu mi-am petrecut via#a în Nalenyr, ascultându-i
pe lorzi "i pe doamne promi#ând multe, îns! faptele lor nu au urmat
niciodat! cuvântul dat. Ei doresc s! conduc!, dar metoda lor de a o
face este supravegherea oamenilor, urm!resc direc#ia spre care se
îndreapt!, apoi #â"nesc înainte "i trâmbi#eaz! c! sunt asculta#i.
Fratele meu nu avea nici o c!dere s! fie prin# helosundian "i toat!
lumea "tia asta, inclusiv el. I s-a spus ce se a"tepta de la el "i s-a
conformat acelor a"tept!ri.
466
— Îns! acum se descurc! mai bine, pentru c! Cyron a stabilit noi
a"tept!ri pentru el. Asta ar trebui s!-#i dea speran#e pentru na#iunea
ta "i pentru revenirea ei la putere.
— Îns! asta nu se va întâmpla niciodat!, nu? F!r! s! mai a"tepte
vreo invita#ie, se ridic! în picioare "i-i lu! mantia, pe care "i-o puse în
jurul umerilor. Nu-#i po#i permite vreo r!scoal! în Helosunde, sau
Deserion va fi sl!bit "i Cyron nu se va mai sim#i amenin#at. Nici
Cyron nu poate accepta o revolt! în Helosunde pentru c! se teme s!
nu piard! controlul acolo. Copilul nostru pe tronul helosundian ar fi
co"marul s!u cel mai cumplit, din moment ce el ar uni na#iunile
noastre "i l!sa frontiera lui descoperit!.
Pyrust se întoarse "i se duse în spatele ei, a"ezându-"i mâinile pe
umerii ei.
— Analiza ta este foarte bun!, dar ai uitat s! adaugi c! fiul t!u, în
calitate de Prin# de Helosunde, ar fi rivalul fratelui t!u, iar rezolvarea
acestei situa#ii va duce, f!r! îndoial!, la asasinarea unuia sau altuia.
— Mai degrab! a amândurora, milord, din moment ce Consiliul
de Mini"tri nu-i va controla pe nici unul dintre ei.
Se uit! înapoi, spre stânga, apoi î"i înclin! capul "i-i s!rut! mâna
betegit!.
— De asta copilul nostru trebuie s! fie Prin# de Deseirion. În#eleg
asta "i o accept. Accept "i alte lucruri.
— Cum ar fi?
— Trebuie s! devin deseian!. Consiliul de Mini"tri spera s! m!
m!rite cu cineva, oricine. Pentru mine nu conta. Acum, fiind
m!ritat! cu tine, am ie"it din discu#ie "i din orice planuri în ceea ce
prive"te Helosunde. Devenind deseian!, poporul t!u ar putea avea
"ansa de a ne iubi copilul, copiii no"tri. Pentru asta, voi adopta
îmbr!c!mintea deseian! "i obiceiurile locului. La fel ca tine, m! voi
mul#umi cu pu#in, pentru ca al#ii s! aib! mai mult. Cu permisiunea
ta, voi face unele lucruri spre a le ru"ina pe celelalte prin#ese, ca "i ele
s! fac! mai mult pentru oameni. Dac! e"ti de acord, a"a va fi.
— S! aprob, da.
Pyrust î"i coborî gura spre urechea ei stâng! "i glasul i se schimb!
într-o "oapt! t!ioas!.
467
 — Îns! rapiditatea deciziei tale nu sugereaz! "i inten#ia de a o
respecta. Cred c! po#i s!-mi în#elegi scepticismul.
Ea d!du încet din cap.
— Oh, s! nu m! în#elegi gre"it, milord. Te respect "i chiar te
admir, dar înc! te mai ur!sc. Îi voi aduce pe lume pe copiii no"tri f!r!
s! te iubesc vreodat!. Îns! îi voi iubi pe ei, lor le va fi destinat!
dragostea mea. De fapt, pe tine te ur!sc mai pu#in decât pe cei care
m-au adus în aceast! situa#ie. M-au dat ca pe ceva de nimic, au
sc!pat de mine. Vreau s! apuc s!-i v!d cum î"i regret! nebunia. Aici
cred c! suntem uni#i.
El î"i permise s! chicoteasc!.
— $i cum se potrivesc astea cu darul pe care mi-l faci?
Promisiunea c!-mi vei îng!dui s! fiu împ!rat?
— Toate acestea sunt unul "i acela"i lucru.
Ea se înfior! "i se lipi cu spatele de el.
— Copiii no"tri ar trebui s! fie mai mult decât oricare dintre noi "i
merit! mai multe decât a avut oricare dintre noi. Vei deveni împ!rat,
iar ei vor avea un imperiu. Va fi cel mai bine pentru ei "i pentru
întreaga lume.
Pyrust o s!rut! pe ceaf!.
— Sunt bucuros c! odraslele mele au o mam! atât de de"teapt!.
Se aplec! "i o b!tu u"urel pe fese.
— Acum du-te, soa#! a mea, "i înc!lze"te-ne patul. Am s! vin "i eu
într-o clip!.
— Da, so#ul meu. Apoi vom înfierbânta foarte tare patul.
Jasai ie"i din înc!pere l!sându-i m!nu"ile, una întreag! "i cealalt!
deformat!, s! zac! flasce pe podea. Pyrust le azvârli între umbre, apoi
p!"i înainte ca s!-"i înc!lzeasc! mâinile.
Nu fu deloc surprins când Mama Umbrelor ie"i din întuneric,
aducându-i m!nu"ile cu mâna ei chircit!.
— V! sâcâie ceva, Prin#ul meu?
Pyrust se holba la fl!c!ri, "tiind prea bine c! de-abia ar fi putut s-o
vad!, chiar dac! ochii s!i puteau privi "i în bezn!.
— În mai pu#in de o lun! "i jum!tate e deja îns!rcinat!?
— A#i putut vedea c! era fecioar! când a#i luat-o în noaptea
nun#ii.
468
— Sângele apare în ou! "i pe cear"afuri prin tot felul de mijloace.
Se încrunt! puternic.
— N-o fi fost deja îns!rcinat!?
— Interogatoriile nu au scos la iveal! nici un fel de zvonuri cum
c! ar fi avut vreun iubit.
Umerii Delasonsei se ridicar! "i coborâr!.
— Pe drumul pân! aici a sângerat, apoi n-a mai sângerat deloc.
Este extrem de probabil c! este îns!rcinat!, a c!zut grea numai cu
Domnia Voastr!.
— Deci, dac! este îns!rcinat!, atunci copilul este al meu?
— Da.
— S-ar putea ca aflând c! este l!uz!, asta s! fi declan"at
schimbarea ei?
Mama Umbrelor chicoti.
— Nu a fost atât o schimbare, cât o acceptare a realit!#ii. Ea
încearc! s! aranjeze ca lucrurile s! fie cât mai bune pentru copiii ei.
Este tân!r!, da, îns! nu "i frivol!. Maternitatea schimb! arareori o
femeie în acest fel; mai degrab! stârne"te în ea pornirile adev!ratei
sale firi.
Pyrust d!du din cap.
— Zugr!ve"te un viitor foarte interesant.
— Da, milord, îns! unul înc! nerealizat.
Vocea Delasonsei ie"i cu blânde#e din adâncimea glugii.
— Ar putea pierde sarcina, sau copilul n-ar apuca s! tr!iasc!. De"i
nici un asasin n-ar putea ajunge la ea, vor exista încerc!ri "i cea mai
mic! încurc!tur! ar putea declan"a un dezastru.
— Bineîn#eles c! ai dreptate.
Se întoarse spre ea, apucând m!nu"ile cu mâna beteag!.
— Zvonurile despre sarcina ei trebuie sugrumate în fa"!, iar cei ce
le r!spândesc, uci"i. Cyron n-ar pune s! fie ucis!, dar Consiliul de
Mini"tri Helosundian, da. Aminte"te mini"trilor mei c! s!n!tatea lor
depinde de a nevestei mele, cu care sunt foarte grijuliu. Vor trebui s!
se întreac! pe sine pentru a o face fericit!.
— Vede#i foarte clar lucrurile, milord.
Pyrust oft!, b!gându-"i m!nu"ile la centur!.
469
 — Bastardul fratelui meu mort va deveni o problem! odat! cu
na"terea copilului.
Ea încuviin#! solemn din cap.
— M! voi ocupa eu de Thyral.
— S! nu-l ucizi.
— Nu?
— Delasonsa, s-ar putea s! m! crezi nebun, îns! nu sunt lipsit de
suflet. Tat!l lui a murit pentru c! a îndr!znit s! dea ascultare
agen#ilor nalenieni "i a complotat împotriva mea. A fost nevoie s! fie
ucis, la fel "i odraslele lui mai mari. B!iatul era în scutece pe atunci "i
acum are "ase ani. Nu "tie cine este "i acum a venit vremea s!-l
antren!m. Spune-i c! l-am ales pentru o treab! foarte special!. Va fi
înv!#!celul t!u, apoi garda fiului meu. Va ajunge garda împ!ratului.
Mama Umbrelor f!cu o plec!ciune adânc!, r!mase a"a o vreme,
apoi se ridic! încet.
— M! onora#i, încredin#ându-v! în mine ca s!-i antrenez pe cei
de-un sânge cu Domnia Voastr!.
— Îndr!znesc s-o fac, Delasonsa, numai pentru c! "tiu c! vei sta
între ambi#ie "i sângele meu.
Pyrust zâmbi încet.
— Acest viitor va ajunge s! existe. Zeii îl vor, la fel "i eu.
470
58
Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Sunetul trompetei se rostogoli peste câmpiile înecate în fum, apoi
din jungl!, dinspre nord-vest, se auzi semnalul de r!spuns. De"i pâcla
"i distan#a îi f!ceau dificil de observat, cinci sute de r!zboinici
nalenieni, purtând uniforme de un ro"cat aprins, goneau prin jungl!
pe caii lor. Dragoni mari, aurii, li se încol!ceau pe piept, iar flamurile
ro"ii fluturau sub vârfurile l!ncilor u"oare. Fiecare om purta un scut
rotund, cu acela"i blazon cu dragonul, iar de #epu"a de pe vârful
coifului atârna o flamur! colorat!, câte o culoare diferit! pentru
fiecare dintre cele cinci companii.
Nauana suspin!, iar dintre amentzutlii aduna#i acolo se ridic! un
murmur difuz. În nici una dintre conversa#iile cu ei Jorim nu g!si nici
un indiciu c! "tiau ce erau caii. Animalele de povar! folosite de ei,
cunya, "i veri"orii lor mai mari, ayana, le d!duser! înv!#a#ilor
nalenieni impresia c! erau mai apropia#i de c!mile decât de cai. În
vreme ce ayana putea, uneori, s! fie c!l!rit, amentzutlii nu avuseser!
nici conflicte "i nici tradi#ii mar#iale legate de lupta c!lare.
Pe m!sur! ce companiile înaintau, se desp!r#ir!, dou! la stânga "i
trei la dreapta, formând un spa#iu de manevr! pentru o duzin! de
care de r!zboi. Trase de câte patru cai fiecare, carele aveau un
conduc!tor în centru "i câte doi arca"i a"eza#i pe mici postamente,
care le permiteau s! trag! pe deasupra lui "i a cailor. Trei lame
curbate periculos, de peste un metru lungime, ie"eau de pe butucii
axei, str!lucind puternic în lumina soarelui când se r!suceau.
Nauana privi spre Jorim cu ochii m!ri#i de uimire.
— St!pâne Tetcomchoa, a#i f!cut o minune. Animale ciudate "i
lucruri chiar "i mai ciudate. Ne-a#i d!ruit victoria.
Jorim cl!tin! din cap.
— Doar o "ans!. Cât de bun!, Nauana, vom vedea.
471
 Ea î"i întoarse privirile spre câmpul de b!t!lie în vreme ce
murmurul crescu între ai s!i. Nu numai c! nu "tiau nimic de cai, dar
nu aveau nici o cuno"tin#! practic! despre roat!. %inând cont c!
tr!iau într-o #ar! muntoas!, unde transportul bunurilor pe spinarea
animalelor era mult mai practic decât construirea de drumuri pentru
c!ru#e, folosirea ro#ii în calendar sau la juc!riile copiilor îi conferea
un sens ciudat. Caii #i carele sunt, pentru ei, stric!toare de lume, tot
a#a cum este pentru noi descoperirea acestui continent.
Cavaleria se puse în mi"care la galop, traversând rapid câmpurile
cultivate. Datorit! felului în care se risipise fumul peste ogoare,
cavaleri"tii ap!reau "i disp!reau din vedere. Jorim era destul de sigur
c! nici r!zboinicii amentzutlieni, nici mozoyenii nu puteau vedea
trupele naleniene. Îns! le puteau auzi. Ropotele potcoavelor cailor
r!sunau precum tunetele.
S!ge#ile continuau s! cad! ca o ploaie, ucigând sute de legiuni
cenu"ii, iar amentzutlii men#ineau linia de ap!rare în pofida presiunii
însp!imânt!toare exercitate de du"man. O parte din forma#iunea
mozoyenilor aflat! cel mai departe de pant! se desp!r#i, luând-o spre
nord "i vest. Prima dat! Jorim se temu c! aveau de gând s! se
regrupeze "i s! înfrunte cavaleria, dar în loc de asta, ei doar se
aruncar! asupra liniilor amentzutliene. Se îndreptau spre un punct
unde ap!rarea sl!bise "i cadavrele cenu"ii umpleau "an#ul. Fie
inten#ionat, fie din întâmplare, asaltau cel mai vulnerabil punct al
liniei de ap!rare, "i înc! suficient de numero"i încât s!-i cople"easc!
pe r!zboinicii care li se opuneau.
$uvoiul cenu"iu "arj!, îns! nu mai apuc! s!-"i ating! #inta.
L!ncierii nalenieni #â"nir! din fum "i lovir! flancul. Rapizi "i
puternici, caii zdrobir! trupurile goale, smulgând membre "i
azvârlindu-i prin aer pe mozoyeni. L!ncierii trecur! vârfurile groase
de o#el prin trupurile sub#iri, apoi î"i aruncar! armele, îngreunate de
câte o jum!tate de duzin! de broscoi demonici. S!biile ap!rur! în
mâinile goale, ab!tându-se în cercuri largi asupra du"manilor "i
retezând membre "i capete. Scuturile îi lovir! din zbor pe mozoyenii
care se aruncau asupra lor, iar copitele cu potcoave de o#el îi tocar!
pe sol.
472
Mozoyenii se repezir! în bre"ele ap!rute între companiile de
l!ncieri doar pentru a se trezi înaintea unei alte urgii. Carele de
r!zboi se repezir! asupra lor. Arca"ii tr!geau pe cât de repede puteau
"i fiecare s!geat! î"i g!sea #inta. În unele cazuri, s!ge#ile str!pungeau
un trup "i se înfigeau în urm!torul. Îns! mozoyenii care c!zuser!
r!pu"i de s!ge#i erau mai noroco"i decât supravie#uitorii, pentru c!
ro#ile cu lame se dovedir! a fi "i mai îngrozitoare. Retezau picioare "i
ciopâr#eau trupurile deja c!zute. Ro#i, copite "i picioarele
mozoyenilor fr!mântar! p!mântul, transformându-l într-un noroi
însângerat care se împr!"tie peste tot, acoperind laturile carelor de
lupt! "i trupurile cailor.
Dezorienta#i "i f!r! nici un conduc!tor, mozoyenii din flanc
intrar! în panic! "i o luar! la goan! urlând, încercând s! se al!ture
corpului principal. Spaima se r!spândi în rândurile întregii for#e
invadatoare. Se refugie din fa#a cavaleriei, ca un banc de pe"ti fugind
de un pr!d!tor, apoi #â"nir! înapoi spre nord. Rândurile din spate se
desprinser! "i fugir! cât de repede puteau. Disp!rur! în fum, iar
c!l!re#ii se repezir! dup! ei.
$irurile cenu"ii aflate cel mai aproape de tran"ee se întoarser! "i
încercar! s! fug!, îns! nu aveau loc de manevr!. S!ge#i, #epu"e, suli#e
îi secerau pe capete. R!zboinicii amentzutl se lansar! în lupt!,
trecând de parapete "i-i atacar! pe mozoyeni. Tzihua conduse un mic
grup de lupt!tori peste "an#ul umplut cu cadavre direct în masa
colc!itoare a du"manilor. Ghioagele lor de r!zboi se ridicau "i c!deau,
iar sângele se împr!"tia formând cercuri ro"ietice, t!ind un culoar lat
în rândurile trupelor mozoyene.
Centrul forma#iei acestora r!m!sese în plin haos. Unii se retraser!
spre nord-est "i cavaleria trecu printre ei m!cel!rindu-i cu sutele.
Carele de lupt! f!ceau ce puteau, dar în cele din urm! trebuir! s! fie
retrase. Noroiul însângerat devenise prea gros "i amenin#a s!
blocheze ro#ile, iar trupurile mozoyenilor ofereau prea pu#in!
aderen#!. Arca"ii înc! mai alegeau #inte individuale "i, spre sfâr"itul
luptei, se întrecur! în lansarea unor lovituri din ce în ce mai dificile.
Amentzutlii începur! s! cânte. Jorim nu putea în#elege nimic din ce
spuneau, pentru c! dialectele se amestecau, îns! r!zboincii p!reau s!
fie îmb!rb!ta#i de acele cuvinte. $i al#i r!zboinici, la fel de masivi
473
precum Tzihua, î"i conduser! companiile în vâltoare. B!t!lia se
transform! în m!cel, iar amentzutlii se avântar! în el cu un zel pe
care Jorim nu-l mai v!zuse nicicând "i spera s! nici nu-l mai vad!
vreodat!.
Mai repede decât ar fi crezut c! este posibil, dar nu chiar atât de
curând, b!t!lia se termin!. Terenul cel mai apropiat de pant! era
acoperit cu un strat gros de pân! la un metru de trupuri cenu"ii.
C!zuser! "i unii lupt!tori nalenieni "i amentzutl, iar "i mai mul#i erau
r!ni#i, unii foarte grav. Îns! pierderile lor erau nesemnificative în
compara#ie cu cele ale inamicului, care erau f!r! num!r.
Cl!tin! din cap.
— M! întreb câ#i trebuie s! fi fost.
Nauana privi spre el.
— Cred c! "ti#i în mod sigur, St!pân al meu.
— Nu "tiu. A" vrea s! facem o num!r!toare.
— Dup! cum este voia St!pânului Tetcomchoa.
Nauana se duse pân! la marginea piramidei, î"i mângâie gâtul cu
mâna "i apoi gl!sui cu o voce care umplu întreaga vale. Jorim nu putu
în#elege toate cuvintele, deoarece se exprima într-unul dintre cele
mai comune dialecte, îns! cei de dedesubt în#eleser! "i cântecul
încet!. Ceea ce p!rea a fi întreaga popula#ie începu s! se deplaseze pe
calea de acces spre câmpul de b!t!lie.
Pe când coborau, r!zboinicii amentzutl se traser! din nou în
spatele parapetelor "i se a"ezar! în forma#ie, î"i a"ezar! mor#ii "i
r!ni#ii în fa#a lor, apoi î"i în!l#ar! fe#ele "i vocile spre ceilal#i oameni.
Intonar! la unison o incanta#ie ritualic!, repetând-o din nou "i din
nou. „Timpul nostru s-a sfâr"it, al vostru începe.”
Oamenii ajunser! pe câmpul de b!t!lie "i se r!spândir! în
grupuri. Lucr!torii "i sclavii începur! s! adune cadavrele "i s! le mute
de colo-colo, f!r! a încerca s! se eschiveze de o astfel de îndatorire
morbid!. Mul#i se oprir! s!-"i vopseasc! fe#ele sau s!-"i înmoaie p!rul
în sângele du"manului. Asta i se p!rea ciudat lui Jorim, nu numai
pentru c! socotea c! era o barbarie, dar "i pentru c! activitatea lor
avea s!-i acopere oricum de sânge din cap pân!-n picioare.
Mutar! cadavrele în zone unde membri ai claselor de artizani "i
negustori începur! s! le ciopâr#easc!. Cu o eficien#! incredibil!
474
jupuiau pielea "i o depuneau într-un loc. Al#ii cur!#au carnea de pe
oase. Acestea erau despicate, îns! nu aveau m!duv!, a"a c! sfâr"eau
prin a fi aruncate în gr!mezile cu gunoaie. Viscerele erau de
asemenea sortate "i adunate, rev!rsându-se în "an#urile golite de
cadavre "i cur!#ate de #epu"e.
Mai ciudat! decât toate se dovedi a fi îndatorirea politicienilor. La
baza pantei, pe o suprafa#! uria"!, cur!#at! în mare grab! de sclavi, ei
începur! s! adune capetele. În foarte scurt timp, ap!ru o mare
piramid! de cranii "i nu avu nici un dubiu c! se f!cea o evaluare
foarte exact! a materialelor de construc#ie.
Va avea, deci, parte de num!r!toarea cerut!.
Armele erau, de asemenea, sortate. Amentzutlii î"i recuperar!
armele, apoi se retraser! ca s! le cure#e "i s! le repare. Armele
rudimentare folosite de mozoyeni fur! aruncate într-o gr!mad!, dar
amentzutlii refuzar! s! se ating! de s!ge#ile "i l!ncile de origine
nalenian!. Lui Jorim îi trebui un moment pentru a-"i da seama de ce,
apoi concluziona c! numai r!zboinicilor le era permis s! pun! mâna
pe arme. Îi transmise un mesaj C!pitanului Gryst, iar ea d!du ordin
oamenilor s!-"i adune armele "i s! le cure#e, a"a cum f!ceau "i
amentzutlii.
Cavaleria "i carele de lupt! se retr!seser! spre nord-vest "i erau
gata s! intervin! dac! mozoyenii ar mai fi revenit, îns! p!reau s! fie
pu#ine "anse s! se întâmple a"a ceva. Pe la mijlocul amiezii,
r!zboinicii amentzutlieni se organizar! în patrule "i p!trunser! în
jungl!. Trupele naleniene se folosir! de ocazie ca s! se reîntoarc! la
bordul navelor "i s! se îngrijeasc! de animale. La c!derea serii,
primele patrule se întoarser! "i raportar! c! mozoyenii disp!ruser!,
ceea ce d!du prilejul începerii unor incanta#ii de mul#umire, toate
în!l#ându-se pân! spre vârful piramidei "i la zeul care privea în jos.
Jorim petrecu ceva timp privind cum amentzutlii se descurcau
dup! b!t!lie. Ap!rur! oale "i gr!tare. Fâ"iile de carne erau puse la
fiert sau l!sate s! se usuce. Pielea era fiart! "i întins!. Oasele, odat!
uscate, vor fi folosite ca îngr!"!mânt. Chiar "i intestinele erau uscate
"i apoi utilizate la corzile de peptli, be#e curbate, cu o plas! la unul
din capete, pentru un joc ciudat cu mingea.
475
 Se p!rea c! nu se risipea nimic.
Amentzutlii râdeau "i cântau în timp ce lucrau, iar h!cuirea era
considerat! o s!rb!toare. Chiar "i Nauana coborî pe câmpul
carnagiului "i d!du o mân! de ajutor la recolt!ri, revenind în amurg,
acoperit! cu sânge "i aducând carne de mozoyan pr!jit!, pentru el.
Jorim scutur! din cap.
— Noi nu avem obiceiul s! ne mânc!m du"manii.
Ea se încrunt!.
— Nu suntem canibali, St!pâne. Nu am consuma carne de om,
dar s! risipim carnea de mozoyan sau de ansatl ar fi o prostie. A#i
v!zut cum au devastat jungla "i câmpiile. Ne-au luat ce ne trebuie ca
s! tr!im. Acum, vigoarea lor ne apar#ine.
Se gândi o clip! "i g!si c! logica ei era inatacabil!. Nu mâncase
virukul omorât de el, carnea acestuia l-ar fi îmboln!vit, iar
mozoyenii, în mod cert, nu erau oameni. Mâncase cot la cot cu
nenum!rate triburi s!lbatice în decursul c!l!toriilor sale, care
credeau c! prin consumarea inimii unui animal curajos, aceast!
calitate le va fi transmis! lor. De"i nu-"i dorea nimic de la mozoyeni,
consumarea unei buc!#i dintr-unul ar fi victoria suprem!
Sau poate m! va feri s! am co#maruri cu ei la noapte.
Accept! o bucat! mic! de la ea "i o mestec!. Nu era chiar rea. Îi
amintea de broasc!, "arpe "i broasc! #estoas!. Dându-"i seama c!
mozoyenii mâncaser! în mod sigur oamenii m!cel!ri#i de ei, sim#i un
val de grea#! prin stomac îns! îl #inu sub control. Desigur, dac! ar fi
aruncat carnea de-o parte "i ar fi declarat-o rea la gust, to#i cei de sub
el ar fi f!cut la fel, chiar dac! asta ar fi însemnat s! fl!mânzeasc! pe
viitor.
Jorim zâmbi.
— A"a se petrece dup! b!t!lie?
— Avem doar câteva b!t!lii. Când lupt!m cu oamenii, r!zboinicii
au grij! de ai lor. De dou! ori pe an avem migra#iile de tohcho, care se
duc spre nord "i sud. R!zboinicii mân! o parte dintre cirezile lor spre
cel mai apropiat ora" "i le sacrific!. Al#ii ies "i le prelucreaz!. Îns!
mozoyenii nu necesit! aducerea lor aici.
— Nu a#i mai avut de-a face cu mozoyenii pân! acum, nu?
476
— Nu i-am mai v!zut înainte de anul acesta. Ea zâmbi "i o fâ"ie
însângerat! de pe obrazul ei cr!p!. Am r!mas a"a cum ne-a#i cerut,
St!pâne Tetcomchoa, mereu vigilen#i. Ne-a#i d!ruit victoria asupra
ansatlilor "i acum asupra mozoyenilor.
— $i astfel se termin! centenco.
Zâmbetul Nauanei disp!ru.
— Nu, St!pâne, a"a începe. Prima noastr! întâlnire cu ansatli a
fost "i o mare victorie, îns! de-abia dac! a prevestit r!zboiul.
Mozoyenii sunt vestitorii celui de-al "aptelea zeu.
— Ce "ti#i voi despre acest al "aptelea zeu?
Ea se a"ez! pe vine lâng! el, picioarele lui leg!nându-se la
marginea piramidei. Shimik veni lâng! ei "i se a"ez! încercând s-o
imite, îns! asta nu-i lumin! expresia.
— Trebuie s! în#elege#i, St!pâne Tetcomchoa, c! puterile noastre
de a face prevestiri au avansat foarte mult de când a#i fost aici prima
dat!, îns! vremea lui centenco aduce multe viziuni. Sunt multe
lucruri pe care nu le în#elegem "i nu le putem descifra.
Jorim d!du încet din cap.
— Accept asta "i nu este vreo gre"eal! de-a voastr!. Centenco are
darul de a complica totul.
— Da. Cel de-al "aptelea zeu are dou! nume. Primul este
Mozoloa.
— Mozochoa a" mai în#elege, pentru c! ar însemna „zeul str!in”,
ori „zeul de nic!ieri”, dar de ce -loa în loc de -choa?
Ea oft!.
— „Choa” înseamn! zeu. Omchoa este zeul jaguar, iar domnia
voastr! sunte#i Tetcomchoa. „Loa” ar însemna c! zeul este mort.
Omchoa l-a mâncat "i ucis pe Zochoa, geam!nul s!u din umbr!, a"a
c! are dou! aspecte. Zochoa este acum Zoloa, dar nu este pomenit,
din moment ce face parte din Omchoa.
— În#eleg. Deci Mozoloa ar însemna „zeul mort de nic!ieri”.
— Da. Este un zeu mort, nu un zeu al mor#ii, precum Omchoa.
Nauana se frec! la obraz, înl!turând sângele uscat. Cel de-al doilea
nume al s!u este Neletzatl. Asta înseamn! c! face lucruri noi. Adic!
„cel ce d! nume”, pentru c! ceea ce nume"te el se "i arat!.
477
 — Un zeu f!r! cas!, care este mort "i un creator. Acum în#eleg
confuzia. Jorim îi întinse îmbuc!tura de carne lui Shimik, s! se
înfrupte din ea. Ce altceva mai "ti#i?
— Mozoloa are o ur! foarte mare "i se crede c! prin ur! puterile
sale cresc. Este "i foarte furios. Este mort, îns! ur!"te s! fie mort.
A"teapt! s! vin! vremea reîntoarcerii sale "i acest lucru este posibil
numai prin centenco. Puterea sa este în cre"tere.
Jorim în!l#! din sprâncene.
— Dar nu s-a reîntors înc!?
— Nu.
— Îl putem opri?
— Acum m! tachina#i, St!pâne. Când a#i plecat, a#i luat-o spre
vest, pentru c! de acolo a#i spus c! va veni Mozoloa. Î"i întinse mâna
stâng! ar!tând spre "esurile de jos. V-a#i întors ca s! ne salva#i de
mozoyeni ca s! v! putem servi. Dac! Mozoloa trebuie înfrânt, ne ve#i
conduce în orice trebuie întreprins pentru asta. De asta v-a#i întors,
nu?
Jorim se înfior!. Descoperi c! era extrem de u"or s! uite c!-l
considera un zeu, iar întreb!rile sale nu f!ceau decât s-o încerce.
Încrederea ei în el, credin#a în destinul poporului ei, mai ales în
vreme de centenco, cerea s! nu încerce s!-i deschid! ochii asupra
acestei no#iuni.
— S! spunem, Nauana, c! este suficient c! sunt aici, cu voi.
Jorim î"i trase picioarele spre el "i le strânse la piept.
— $tiu multe despre apus. Dac! acolo se afl! Mozola, "i dac!
acolo trebuie noi s! mergem pentru a-l înfrânge, "tiu cum s! fac s!
ajungem acolo.
Nauana f!cu o plec!ciune adânc! înaintea lui.
— Este suficient, st!pâne. Amentzutl v-au a"teptat mult timp
întoarcerea, ca s! v! putem sluji. Conduce#i-ne oriunde ve#i dori "i v!
vom urma. V! vom sluji pân! la ultima pic!tur! de sânge "i nu v!
vom l!sa.
478
59
Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Hot!rârea de a-i spune lui Junei Aerynnor c! natura rela#iei lor
trebuia s! se schimbe se risipi în focul emo#iei lui de a se fi întors din
interiorul teritoriului. Nu venise direct la ea, ci trimisese un mesager
cu un mesaj prin care o ruga s! vin! la un han numit Kitorun, pe la
apusul soarelui. Sosi acolo înve"mântat! într-o pelerin! ro"ie, a"a
cum îi ceruse s! poarte, "i i se servi un pocal cu vin, un sortiment
ro"u, din regiunea de sus. Nu era tocmai bun, îns! ea mai "tia c! era
mai bun decât po"irca servit! de obicei la Kitorun.
Hangiul îi lu! pelerina când se a"ez! "i, dup! ce-"i termin! primul
pocal, îi aduse o mantie neagr!, cu glug!. Începu s! protesteze, îns!
mantia avea un mic buzunar interior, iar în el g!si un alt bilet.
Con#inea noi instruc#iuni, urmate de ea întocmai, urmând un traseu
peste râu "i spre est, într-o parte mai veche a ora"ului. În pelerina
ro"ie ar fi devenit o #int!, îns! în negru se potrivea perfect.
Pe când se îndrepta spre punctul de întâlnire, Junei ap!ru din
spate. Î"i #inu vocea coborât!.
— Nirati, este ceva foarte important. Ia-o spre stânga "i apoi din
nou la stânga, ocolind cvartalul. A treia la stânga este o alee. Du-te pe
acolo "i bate la a doua u"! de pe dreapta. Vei fi l!sat! în!untru. Mergi
sus, prima u"! la stânga. S! nu începi s! tremuri.
— De ce nu pot s! merg împreun! cu tine?
— $"""... M! voi îngriji s! m! asigur c! nu e"ti urm!rit!. Nu vor
ezita s! te r!neasc! pe tine ca s! dea de mine.
$oaptele sale r!gu"ite o f!cur! s! se înfioare. F!cu a"a cum îi
ceruse, p!strându-"i ritmul de mers. Blestem! gluga, pentru c! nu-i
permitea o vedere periferic! "i rezist! tenta#iei de a se r!suci pentru a
vedea dac! era sau nu urm!rit!. Nu avea nici o idee despre ce se
479
petrecea, îns! era de presupus c! ei, asupra c!rora o avertizase el,
erau agen#i deseieni. Tot ei au ajuns #i la Majiata?
Perspectiva aceasta o f!cu s! simt! o strângere de inim!. Nimic
nu era exclus cu deseienii, dup! ce auzise de istorisirile despre
atrocit!#ile comise în Helosunde. Chiar "i a"a, ceea ce i se întâmplase
Majiatei era dincolo de orice auzise ea mai înainte. Asta s! fie #i
soarta mea?
Bazându-se pe Junei pentru a fi în siguran#!, travers! aleea,
ocolind b!ltoacele "i c!utând un semn al trecerii lui pe acolo înaintea
ei. Nu v!zu nimic, îns! în întunecimea tot mai intens! a nop#ii nu
avea nici o lamp! pentru a vedea ceva, orice. G!si u"a "i b!tu. Se
deschise, "i un pitic strâmb o l!s! s! intre. El nu-i spuse nimic, dar
ar!t! spre scar!, care trepida sub pa"ii ei. Era sigur! c! se va pr!bu"i
cu fiecare scâr#âitur!, dar reu"i s! ajung! la cap!tul ei "i intr! în
camer!.
Nirati nu se a"teptase la prea mult, #inând cont de împrejurimi,
dar înc!perea fusese transformat! cu ajutorul unor legiuni de
lumân!ri, groase "i sub#iri, lungi, scurte, aromate, care pâlpâiau de pe
orice suprafa#! plat! disponibil!. Dou! ardeau în sfe"nice plasate de-
o parte "i de alta a unei oglinzi cât un stat de om. Patul din înc!pere
cunoscuse "i zile mai bune, îns! a"ternutul "i cear"aful erau curate.
Un urcior cu vin "i dou! pocale, precum "i ni"te brânz! "i pâine, erau
a"ezate pe o noptier!.
Nu-l vedea niciunde pe Junei, a"a c! aproape c!-i s!ri inima din
piept când îi sim#i mâinile atingându-i coatele. Bra#ele sale o
cuprinser! "i o aduser! cu spatele lipit de el. Din reflex, ea-l apuc! de
mâini "i le strânse, uitând, pe moment, c! trebuia s! aib! o discu#ie
serioas! cu el.
El o r!suci "i-i zâmbi.
— Oh, Nirati, atât m-am gândit la tine de când am plecat. E"ti
chiar mai frumoas! decât îmi aminteam. Mult prea frumoas! pentru
un asemenea loc, "i-mi cer iertare. Îns! trebuia s! te v!d "i a fost
singura cale posibil!.
Ea pufni, îi era pu#in team!, "i era "i mai îngrijorat!. Junei ar!ta la
fel de chipe", dar cam tras la fa#!, cu cearc!ne negre sub ochi.
Pierduse "i din greutate în timpul c!l!toriei "i nu-"i prea putea
480
permite a"a ceva. Ochii deveniser! mai nelini"ti#i, iar umbra
omniprezentului s!u rânjet disp!ruse.
— Ce s-a întâmplat, Junei, care-i problema?
— Ia loc, draga mea. O conduse înapoi la marginea patului "i
paiele proaspete pârâir! când se a"ez!.
— M-am dus s! vorbesc cu lorzii din interior "i se petrec multe
lucruri. Mai multe decât credeam eu, mai mult decât b!nuiai "i tu,
sunt sigur. Nu pentru c! ai fi proast!, nici pe departe, ci pentru c!
multe lucruri nu mai ajung în capital!.
Se duse la noptier! "i-i turn! un pocal cu vin. Î"i turn! "i lui unul
"i i le prezent! pe amândou!, l!sând-o s! aleag!. Îl lu! pe cel din
mâna stâng! "i adulmec! înainte de a sorbi. $i acest vin provenea din
interior, îns! de la sud de Râul de Aur, "i era de cea mai bun! calitate.
Cel mai bun chiar, aroma sa delicat! n-ar fi putut ascunde nici un fel
de tincturi, a"a c! "tiu c! nu o droga.
Junei se l!s! în genunchi în fa#a ei "i apoi pe c!lcâie.
— Sunt atâtea pe care a" vrea s! #i le împ!rt!"esc.
— Mai întâi spune-mi cine te urm!re"te. A pus Prin#ul Pyrust
agen#ii pe urmele tale?
Exilatul deseian zâmbi.
— Oh, a avut oameni care m-au supravegheat înc! de când am
ajuns aici. În Moriande, ei au fost mai greu de depistat, îns! în
interior a fost simplu s!-i g!sesc. Reprezint! cea mai mic! grij!
pentru mine. Sau, cel pu#in, a"a cred.
— Nu în#eleg.
— Ai v!zut cum lorzii din interior m! tot curtau. A fost încânt!tor
cum m-ai izolat de ei "i mi-a pl!cut. Oricum, faptul c! am acceptat
invita#ia de a-i vizita a fost cel mai bun lucru pe care l-am f!cut de
când mi-am p!r!sit #ara.
Vocea lui sc!zu la o "oapt!.
— Nobilii din interior sunt foarte porni#i împotriva Prin#ului
Cyron. Nu primesc nici un sfan# din comer#ul extern "i li se cere s!
pl!teasc! tot felul de taxe. Cyron trimite banii înapoi în vest, s!
finan#eze proiecte, cum ar fi drenarea râurilor, îns! cei de acolo iau
banii f!r! s!-i cheltuiasc! pentru asta. Nobilii consider! aceste
481
proiecte drept metode pentru îmbog!#irea celor din Moriande, a"a
c!, dup! ei, Prin#ul ar trebui s! le finan#eze din comer#.
Nirati cl!tin! din cap.
— Îns! astfel de proiecte le vor u"ura transportul m!rfurilor c!tre
pie#ele disponibile pentru ei prin activitatea noastr! comercial!.
— Da, desigur, îns! ei nu v!d lucrurile a"a, scumpa mea. L!comia
i-a orbit.
Ochii-i sc!p!rau în timp ce vorbea.
— Voiau s! m! pun! s! v!d dac! n-a" putea aranja s! fac! "i ei
investi#ii în transporturi, livr!ri care s! scape de ochii oficialit!#ilor,
pentru maximalizarea profiturilor. De asemenea, au mai lansat "i
unele aluzii destul de str!vezii cum c! dac! a" fi un agent deseian, ar
privi foarte favorabil o alian#! cu Pyrust, interiorul Nalenyrului "i
Deseirionul uneltind împotriva Moriandei "i a exila#ilor helosundieni.
— Dar asta-i tr!dare.
— Chiar a"a.
Junei sorbi din vin.
— Dac! ar avea mai multe for#e sub drapel sau mai multe arme
din Ixyll, care ar garanta superioritatea lupt!torilor, ar declan"a o
revolt!. Îns!, dup! cum stau lucrurile, au nevoie de bani ca s!
procure arme "i mai au nevoie "i de un conduc!tor. Câ#iva chiar au
sugerat c! eu a" putea juca acest rol, îns! m! flatau doar, într-un mod
destul de evident. Fiecare din ei ar vrea s! fie prin#ul din fruntea unei
noi dinastii.
— Asta ar fi oribil.
— De acord, draga mea.
Nobilul deseian puse cupa jos "i r!suci inelul din aur "i jais de la
mâna dreapt!.
— Prin#ul Cyron se afl! într-o situa#ie foarte delicat!. Erumvirine
este un gigant adormit, cu o popula#ie aproape înc! o dat! ca a
Nalenyrului. Dac! recolta lor ar fi compromis!, o hoard! fl!mând! ar
n!v!li în nord "i nici chiar tot aurul câ"tigat de Cyron din comer# n-ar
putea s! le cumpere orez. De"i Nalenyrul s-ar putea s! ajute
economia Erumvirinilor prin nego#, nu-i destul s!-i opreasc! s!
ac#ioneze în cazul unui dezastru. Deserionul "i Helosunde creeaz! o
alt! problem!. Cyron îi finan#eaz! pe exila#ii helosundieni "i folose"te
482
mercenari pentru a-"i asigura frontiera sa nordic!, dar dac! nego#ul
lui se pr!bu"e"te, nu va mai avea suficient aur s! fac! asta. Dac!
Helosunde "i Deseirionul "i-ar aplana divergen#ele "i s-ar alia,
Nalenyrul s-ar confrunta cu o amenin#are de netrecut.
Privi în sus, spre ea, iar un zâmbet îi înflori pe fa#!.
— Da fapt, numai familia ta, Nirati, este cea care-l scute"te pe
Cyron de un dezastru. Toat! lumea a"teapt! rezultatul expedi#iilor
fra#ilor t!i. Dac! dau peste noi comori, aten#ia întregii lumi va fi
ab!tut! spre asta #i Nalenyrul va avea destul aur ca s! poat! cump!ra
pacea. Ar putea chiar s!-i cumpere "i pe lorzii din interior, sau pe cei
care-i înlocuiesc. Totul se afl! într-un echilibru stabilit cu o precizie
aproape absurd!, iar toate astea se vor bulversa dac! fra#ii t!i
e"ueaz!.
Ea zâmbi.
— Dar ui#i ceva care face ca echilibrul s! fie mai pu#in periclitat,
Junei. $tii cine sunt lorzii din interior. Dac! te duci la Prin#ul Cyron
"i-i dai numele lor, îi poate neutraliza. Nu s-ar mai teme de o alian#!
dintre ei "i Deserion. Aici au gre"it. Credeau c! e"ti un agent deseian,
iar aceast! gre"eal! le-a scos sminteala la iveal!.
— Dar nu sminteala lor este cea expus!.
Junei b!tu u"or, cu dreapta, pe gamba ei stâng!. Sim#i o
în#ep!tur! acolo unde o atinsese mâna lui "i se smuci înapoi.
— Este sminteala ta, Nirati. Vezi tu, chiar sunt agent deseian. Se
ridic! încet, în vreme ce amor#eala cuprinse piciorul ei stâng. Mai
precis, sunt agentul unei umbre, vrilcai.
— Poftim?
Junei izbucni în râs.
— Chiar a"a, Nirati, ar fi trebuit s! fii în stare s! p!trunzi dincolo
de masca mea. Ia gânde"te-te. Cei care n-au crezut c! virukul a
omorât-o pe Majiata erau convin"i c! au f!cut-o agen#ii deseieni, în
încercarea de a ajunge la mine. Dar ar fi permis Prin#ul Pyrust, care i-
a lichidat pe absolut to#i membrii clanului Aerynnor, s! r!mân în
via#!? Bineîn#eles c! nu. Numai dac! n-a" fi fost, deja, crea#ia lui, cel
care-a tr!dat pentru el tr!darea propriei sale familii. Continuându-mi
serviciul în slujba lui, am fugit în sud, ca ultim supravie#uitor al unei
familii m!cel!rite, iar aici am fost acceptat f!r! rezerve. Aceast!
483
m!rinimie mi-a oferit intrarea în societatea din Moriande "i acces în
familia Phoesel. Majiata a murit nu ca s! se ajung! la mine, ci ca s!
ajung eu la tine. Zâmbi, când amor#eala se r!spândi spre pântecul ei
"i-i f!cu picioarele s! zvâcneasc!. %i-ai jucat minunat rolul. Dorin#a
ta de a m! salva de Majiata, tot a"a cum #i-ai salvat fratele, te-a adus
la mine.
Nirati c!zu pe spate în pat, incapabil! s! mai stea sus. Pocalul ei
cu vin i se rostogoli dintre degete, p!tând cear"aful.
— Tu... ai omorât-o?
El d!du solemn din cap.
— M-am preg!tit pentru tine, draga mea. Se aplec! peste ea "i îi
ap!s! cu un degete buzele amor#ite. Inelul meu #i-a injectat venin de
viper! cu glug!. Trupul t!u va fi complet amor#it "i nu va mai
reac#iona nicicum, dar mintea ta va r!mâne treaz!. $tiu c! luai tot
felul de tincturi cu extract de fiere pentru a contracara ce #i-am tot
dat înainte, îns! nu fac altceva decât s! accentueze efectele veninului.
Capul ei c!zu pe a"ternut. Voia s! întrebe de ce, îns! limba i se
umflase în gur! "i maxilarul nu i se mai mi"ca. Are de gând s! m!
ucid!. Tot ce-a fost mai înainte n-a fost decât un preludiu. Tot ce-am
îndurat, tot ce-am tânjit, înseamn! c! pot s! îndur mai mult pe
m!sur! ce m! lucreaz!. Iar acum, c! sunt amor"it!, nu voi avea dureri,
doar agonia mental! #i oroarea de a fi dezmembrat!.
Junei aduse oglinda pe stativ "i o potrivi în a"a fel încât ea s! se
poat! vedea. Apoi reveni "i o descheie încet la haine, dezbr!când-o,
împ!turi ve"mintele "i le puse într-un sertar lateral. Se vedea în
oglind!, goal! "i frumoas!. Ar fi vrut s!-"i închid! ochii, pentru ca
imaginea s! fie ultima amintire despre ea îns!"i, îns! trupul refuz! s!
o mai asculte.
El deschise un alt sertar "i începu s! scoat! un set de cu#ite "i un
"or# de piele.
— Cred c! vrei s! "tii cum "i de ce. Pe lâng! ce-am s!-#i fac #ie, ce
i s-a întâmplat Majiatei o s! par! o nimica toat!. Voi începe prin a te
jupui de piele "i a o ag!#a în cârligele de pe perete, ca pe o pelerin!.
Vei tr!i s! vezi asta. Vei tr!i "i pân! la scoaterea unora dintre
organele tale. Dar m! tem c! nu "i a inimii. Dar vei "ti c! am s!-#i las
capul "i fa#a intacte "i te voi pozi#iona în a"a fel încât oglinda s!
484
reflecte expresia ta pentru ochii celor care vor intra aici. Întâi te vor
vedea în oglind!, apoi m!cel!rirea ta. Va fi ceva deosebit.
Junei î"i puse "or#ul.
— Cât despre motiv, este evident. Bunicul t!u te iube"te mai mult
decât pe ceilal#i "i tu e"ti ultima lui leg!tur! cu societatea. Prin
moartea ta, aici, în inima capitalei lui Cyron, devotamentul s!u fa#!
de Coroan! va fi pus la grea încercare, mai ales dup! ce uciga"ul t!u
scap!. Nu va fi g!sit niciodat! pentru c!, vezi tu, eu voi încerca s!
împiedic uciderea ta "i voi fi r!nit foarte grav, îns! descrierea
uciga"ului, f!cut! de mine, va fi inutil!.
Ochii i se îmblânzir!.
— Când îmi vor spune de moartea ta, voi fi zdrobit. Sper c!
apreciezi asta. În durerea sa, bunicul t!u nu va mai face h!r#i, ceea ce
va atrage o panic! în economie. Va domni haosul, situa#ie de care va
profita st!pânul meu.
Junei ridic! un cu#it ascu#it. De pe t!i"ul s!u alunecau sclipiri de
lumin!.
— Te voi transforma într-o lucrare de art!. Moartea ta o
preveste"te pe cea a na#iunii tale.
Nirati supravie#ui pân! în primele ore ale dimine#ii, mult mai
mult decât ea sau Junei crezuser! c! era posibil. În concentrarea sa, el
nu observ! c! le"inase cu mult înainte s! moar!. Nirati p!r!si
mizerabila înc!pere "i se duse pe malul unui pârâu r!coros "i
cristalin, departe, în siguran#!, în Kunjiqui. Se sim#ea bine c!
membrele îi func#ionau din nou "i, dup! scurt! vreme, chiar uitase de
ce nu ascultaser! de ea mai înainte.
Ajunse deasupra unei ridic!turi acoperite cu iarb! "i g!si un
b!rbat, solid, cu p!rul negru, ie"ind gol dintr-un iaz. N!molul picura
de pe pielea lui. Râse tare, un râs plin de veselie. Î"i înl!tur! de pe
ochii alba"tri p!rul lung "i-i zâmbi. Era clar c! nu-l deranja propria
goliciune "i nici pe ea.
— Milady Nirati, î#i urez bun venit "i-#i mul#umesc.
Nirati d!du din umeri, l!sând s!-i alunece de pe trup ve"mântul
auriu "i m!t!sos.
— Pentru ce s!-mi mul#ume"ti?
485
 — Acesta-i sanctuarul t!u. Bunicul t!u #i l-a preg!tit, dar mi-a
permis s! locuiesc aici. Îi întinse mâna "i ea o accept!, p!"ind în iaz.
Î#i datorez ceva "i am s! m! achit cum se cuvine.
Nirati î"i puse o mân! pe pieptul lui lat "i în jurul gâtului. Privi
chipul puternic.
— Cum vei face asta, milord?
— Ai fost r!nit!. Voi avea grij! s! nu #i se mai întâmple nimic. Voi
avea grij! s! fii r!zbunat!. Î"i apropie buzele de ale ei "i o strivi în
îmbr!#i"are. Ea se lipi de el, ridicându-"i mâna dreapt! spre p!rul lui
ud, îns! el se desprinse din s!rut "i murmur! la buzele ei.
— Eu sunt Nelesquin. M! întorc din fiecare c!l!torie. Iar
du"manii t!i "i ai mei vor înv!#a s! se team! de revenirea mea.
486
60
Ziua a 6-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Explozia magic! îl azvârli pe Keles jos. Sc!p! trupul lui Ciras "i de-
abia reu"i s! se fereasc! de silueta zbur!toare a lui Moraven. Caii
nechezau, iar potcoavele scoteau scântei pe jos. Borosan c!zuse "i
lampa lui se leg!na pe perete, dezv!luind trupul pr!bu"it al lui
Moraven, cuprins de spasme, cu p!rul fumegând.
Keles privi înapoi spre intrarea pe"terii, îns! nu putu vedea nimic
afar!. O re#ea cristalin! închisese caverna cu o structur! ca de fagure.
Fiecare celul! a re#elei era alc!tuit! din sute de hexagoane mai mici,
fiecare de o alt! culoare, sclipind toate. Urletele furtunii continuau s!
se aud!, dar mai estompate. Pe moment, erau în siguran#!, dar "tia c!
era mai bine s! nu se a"tepte s! dureze prea mult.
Virukul c!zuse pe c!rarea pasajului, îns! î"i revenea încet. Se
mi"ca greoi, cu membrele zvâcnind "i tremurând, îns! le pusese în
mi"care prin propria voin#!. $uiera, f!r! s! poat! scoate nici un sunet
articulat.
Keles îl împinse pe Ciras de pe picioarele sale "i se repezi spre
Rekarafi.
— Las!-m! s! te ajut.
— Nu!
Glasul s!u suna spart, cu inflexiunile unui muget pe care numai
focul l-ar fi putut scoate. Î"i întinse o mân! spre Keles, cu degetele
r!"chirate, "i înl!untrul s!u începu s! luceasc! o lumin! ro"iatic!.
Pl!cile osoase ale exoscheletului s!u deveniser! negre, de parc! ar fi
fost f!cute din îns!"i noaptea, iar totul din jurul lor era de un ro"u
aprins, ro"ul c!rbunilor încin"i, crescând în intensitate. Ochii i se
colorar! la fel, apoi fulgere aurii izbucnir! în ei, de parc! gândurile lui
s-ar fi transformat în lav! topit!.
487
 — D!-te înapoi. Nu sunt sigur cât! magie din asta pot s! #in sub
control. Ia-i "i pe ceilal#i de aici.
Keles se retrase încet "i-l târî pe Ciras dup! el. Îl duse la baza
peretelui unde Tyressa îndrepta membrele lui Moraven.
— Ciras este în via#!. Cum e Moraven?
— Tr!ie"te, dar cu chiu cu vai. Respira#ie slab!, un puls "i mai
slab.
Borosan se apropie "i îngenunche lâng! ei. Î"i #inea dispozitivul
pentru detectarea magiei s!lbatice în a"a fel încât Keles s! se poat!
uita la el. Înainte, dispozitivul p!tr!#os p!rea s! aib! câteva firi"oare
de nisip ro"u r!mas între dou! cadrane de sticl! sub#ire. Cumva,
nisipul adoptase ale culori, de la oranj la violet, pe m!sur! ce magia
se intensifica. Acum nu mai ar!ta nimic altceva decât câteva fuioare
de albastru "i violet, rotindu-se foarte rapid în jurul aceluia"i punct
central.
Gyanridinul cl!tin! din cap.
— Ne afl!m în inima furtunii. Centrul este chiar pe noi "i,
probabil, ne-a dus la mul#i kilometri distan#! de locul unde ne aflam.
Keles se încrunt!.
— Asta nu-i posibil, nu-i a"a?
— Am tot auzit pove"ti.
— Borosan, lumineaz! cu lampa spre culoarul de dincolo.
Keles se ridic! "i ar!t! departe, în înc!pere. Gyanridinul se ridic!
"i el, al!turându-i-se, proiectând lumina spre bolt!, pe când se
apropiau de ea.
— A" putea s! jur c! era deschis! când am intrat.
Borosan d!du din umeri.
— S-ar putea s! fi fost. Acum nu mai e. Întinse mâna "i "i-o
plimb! peste stânca din pasaj. Este altfel decât piatra de aici. Probabil
c! suntem îngropa#i în interiorul vreunui munte.
Keles atinse stânca rece.
— Calcar. Este peste tot, iar asta este destul de "lefuit!. S-ar putea
s! nu ne fi deplasat deloc.
Virukul se târî pân! la limita înc!perii.
— Ne-am mi"cat. Nu sim#i, Keles?
488
Cartograful încerc! s! vad! dac! sim#ea, într-adev!r, ceva, dar nu
era cazul.
— Nu simt, Rekarafi. Dar nu conteaz!, nu-i a"a? Nu "tim nici
m!car unde se afl! acest loc, cu atât mai pu#in unde am fost muta#i.
Borosan lumin! din nou peretele.
— Este o necropol!. Inscrip#iile sunt vechi.
Tyressa se ridic!.
— Este scriere imperial!. L-ai pomenit pe Amenis Dukao. Spuneai
c! a murit împreun! cu împ!r!teasa.
— Am citit istoriile lui Amenis Dukao înc! de când eram copil.
$tiu c! a existat cu adev!rat, îns! pove"tile lui nu erau reale. Nu m!
a"teptam s!-i g!sesc mormântul aici.
Keru î"i încruci"! bra#ele sub sâni.
— Mormântul îi a"teapt! pe to#i oamenii în via#!, indiferent cum
le sunt r!st!lm!cite vie#ile dup! ce mor.
Keles d!du din cap "i se l!s! pe vine.
— P!rerea ta este bine argumentat!, Tyressa. Acceptând c!
Amenis Dukao se afl! aici, înseamn! c! mormintele dateaz! din
vremea Urgiei. Cred c! "tiu ce s-ar putea s! g!sim aici. Vede#i vreun
nume cu titluri ereditare?
Borosan "i Tyressa începur! amândoi s! studieze inscrip#iile pe
care le puteau vedea în lumin!, îns! nici unul nu anun#! g!sirea
vreunui nobil printre nume. Tyressa se încrunt!.
— Este ceva semnificativ?
— S-ar putea.
Keles netezi praful de pe podea "i desen! o schem! a micului
pasaj de la intrare "i a camerei mortuare. O termin! cu o linie
dreapt!, acolo unde stânca închisese intrarea. Noi ne afl!m aici.
Bunicul meu a comentat o dat! c! sper! ca Prin#ul s! înnobileze
familia; în acest fel nu va trebui s! fim îngropa#i „afar!”. Pe vremurile
imperiale, acest tip de înc!peri erau o anticamer! a mausoleului
nobililor. Slujitorii credincio"i "i vasalii curajo"i erau îngropa#i aici, în
vreme ce nobilii erau înmormânta#i în spa#ii mai mari. Acum nu mai
este o practic! obi"nuit!, cu excep#ia prin#ilor "i a unor familii, dar pe
atunci asta era regula. Se uit! înapoi spre umbre. Acum Rekarafi
spune c! am fost muta#i, iar Borosan este de acord cu asta, îns! eu
489
nu. Cred c! dincolo de lespedea aceea de calcar se afl! o camer!
mortuar! imens!. Desen! înc!perea în praf "i "terse din linia
pasajului pentru a o face foarte sub#ire.
Moraven "i Ciras tres!rir!. Rekarafi slobozi un hohot scrâ"nit.
— Ne-am mi"cat, Keles.
— Gre"e"ti, Rekarafi. Ar!t! înapoi spre intrare. Ai uitat de
str!fulgerarea de lumin! care ne-a adus aici? Cred c! oricine sau orice
a f!cut-o se afl! dincolo de lespede. Furtuna a sl!bit-o, probabil. A
fost conceput! s!-i #in! afar! pe jefuitorii de morminte. Sunt sigur de
asta. Trecem de ea "i suntem în!untru. Probabil c! nu are mai mult
de un metru grosime, iar calcarul poate fi scobit foarte u"or.
Femeia keru d!du din cap.
— Se poate, îns! nu avem unelte de pietrari.
Lui Keles i se opri inima-n piept.
— Borosan, poate gyanrigo"ii t!i?
Inventatorul cl!tin! din cap.
— Cu o furtun! deasupra noastr!, n-a" putea spune ce vor face.
Dar m! îndoiesc c! am destul thaumston ca s!-i pot pune s! sape, "i
dup! ce trece urgia.
Virukul se ag!#! de perete cu ghearele "i se puse pe picioare.
— S! nu m! atinge#i, nici unul dintre voi, dac! vre#i s! tr!i#i.
Se uit! spre Keles cu ochii arz!tori.
— Un metru spuneai?
— Dimensiunea standard pentru un mausoleu imperial.
Virukul d!du din cap, apoi str!b!tu camera mortuar!,
îndreptându-se târ"âit spre coridorul boltit. Aerul se înc!lzi la
trecerea sa, de parc! ar fi ars cu fl!c!ri invizibile. Str!lucirea ro"iatic!
a pielii ilumina lespedea de calcar pe când degetele sale o pip!ir! tot
mai sus. Î"i lipi palmele de piatr! cam la trei metri în!l#ime fa#! de
podea. Glasul s!u, înc! spart, se ridic! "i coborî ritmic rostind cuvinte
de neîn#eles, intense.
Lumina de sub palmele sale se modific! din ro"u în galben, apoi
trecu în alb str!lucitor, revenind din nou la culoarea sângerie.
Lumina de sub fiecare palm! pulsa la unison, la început, apoi se
strecur! prin re#eaua de mici cr!p!turi de la suprafa#a pietrei.
Acestea se m!rir! pe m!sur! ce luminile î"i pierdur! sincronizarea,
490
iar energia ro"ie le str!b!tea, doar pentru a fi izgonit! de cea aurie.
Izbucnir! str!fulger!ri albe, apoi pierir!. Impuls dup! impuls lovi
roca, trimi#ând în aer un huruit jos, f!când caii s! se foiasc!
nelini"ti#i.
Începur! s! cad! a"chii "i buc!#i de piatr!. Pietricele rico"au din
capul virukului, c!zându-i pe umeri. Praful de calcar îi albi p!rul.
Buc!#i mai mari îi loveau umerii "i s!reau de pe mâini. Cascada de
pietri" zorn!itor ascunse prima pocnitur! a cr!p!turii, îns! în piatr!
ap!ruser! fisuri adânci. O bucat! mare, de forma unui pumnal, se
puse în mi"care, apoi începu s! se r!suceasc!. R!mase a"a un
moment, apoi se desprinser! "i mai multe buc!#i "i începur! s! se
disloce.
— Rekarafi, mi#c!-te!
Un fragment masiv de piatr!, cam la fel de înalt cât Keles, se
pr!v!li "i se spulber! pe podeaua de marmur!. L-ar fi zdrobit pe
viruk, îns! el o împinsese cât acolo "i s!rise în spate. Alunec! de-a
lungul podelei, cu o dâr! de praf de calcar dup! el. Dou! buc!#i mai
mari de calcar c!zur! în alte direc#ii, l!sând o gaur! zim#at! de
jum!tate de metru în diametru, la nivelul unui om.
Keles alerg! la Rekarafi, îns! se feri s!-l ating!. Str!lucirea murise,
îns! respira#ia înc!-i era întret!iat!.
— Cum te sim#i? Cum pot s! te ajut?
Virukul se rezem! cu spatele de perete.
— Nu po#i face nimic, dar las!-m! s! m! odihnesc un moment.
Keles se uit! la deschiz!tura în stânc!.
— Ce-ai f!cut?
— Inversul a ceea ce-am s!vâr"it dincolo.
— Cristalele? Ai f!cut tu asta? Cum? E"ti doar un r!zboinic.
Rekarafi tu"i.
— Acum sunt un r!zboinic, îns! nu asta am fost întotdeauna.
— Dar ce-ai f!cut tu este vr!jitorie, numai femeile viruk folosesc
magia.
Keles se încrunt!.
— Iart!-m!, de fapt, nu "tiu mai nimic despre viruki, nimic mai
mult decât ceea ce mi-ai spus. Vrei s!-mi explici?
491
 — Mai mult, alt! dat!. Începu s! se ridice încet. Este suficient s!
spun c! nefiind permis s! faci ceva, asta nu înseamn! c!-#i lipse"te
abilitatea de a o face.
Borosan scoase o alt! lantern! din geanta de la "a "i i-o întinse
Tyressei. Apoi examin! dispozitivul de detectare a magiei, îl lovi înc!
o dat! de picior, apoi d!du din umeri.
— Orice-ai f!cut, Rekarafi, nisipul s-a înnegrit. E defect.
Virukul se scutur! de praf.
— Vei realiza altceva, mai bun. Haide#i, s! vedem ce-a g!sit Keles
pentru noi.
Tyressa f!cu un semn cu capul spre cei doi spadasini.
— Vor fi în siguran#!?
— Din toate punctele de vedere, în afar! de fantome.
Rekarafi î"i îndoi bra#ele "i î"i strânse încet coatele la loc, pân!
când ceva pocni în regiunea "irei spin!rii sale.
— N-au de ce se teme. Veni#i&
To#i patru se apropiar! de gaur!, iar Keles constat! c! avea un gol
în stomac. Fusese sigur c! înc!perea era acolo "i, privind în!untru, o
v!zu, aproape la fel cum o schi#ase în praf. Era ca "i cum magia îi
transmisese abilitatea de a vedea camera "i a o desena cu precizie,
f!r! m!car s-o fi v!zut cu adev!rat. Bunicul s!u ar fi fost convins c!
era o prostie, îns! el privi dovada în lucirea luminilor albastre.
Tyressa intr! prima, apoi Keles, Borosan, cu gyanrigotul în urm!,
apoi virukul se strecur! "i el ultimul prin gaur!. R!mase în sp!rtur! la
fel cum se ghemuise "i pe coridor, adulmecând.
— Închis! demult, locuit! demult.
— Locuit!?
Borosan ridic! lanterna "i l!s! lumina s! p!trund! în înc!pere.
— Nu tr!ie"te nimic aici, din câte pot eu s! v!d.
— Nici eu nu v!d.
Î"i mângâie nasul.
— Atât de slabi, oamenii.
Keles se încrunt! privind în jur. Înc!perea nu numai c! avea
locuri de îngrop!ciune scobite în pere#i, dar "i sepulcre verticale,
aranjate în "ir. Toate fuseser! cioplite în calcar "i mai multe aveau
492
efigii ale r!zboinicilor din interiorul lor sculptate. R!zboinicii st!teau
în picioare #epeni, cu trupurile intacte, îns! albi ca oasele.
Apoi, unul dintre ei mi"c!. Keles se d!du înapoi, lovindu-se de
piciorul lui Rekarafi.
— O fantom!&
Virukul scutur! din cap.
Palid! precum filde"ul "i de m!rimea unui copil, creatura ie"i la
iveal! într-o pozi#ie a"ezat!, cu genunchii oso"i înconjura#i de bra#ele
sub#iri, scheletice. Capul p!rea prea mare pentru trup, cu orbite
supradimensionate, iar pome#ii grei coborau abrupt. Cei doi ochi
normal plasa#i aveau aceea"i dimensiune ca un al treilea, a"ezat în
frunte. Deasupra "i dedesubtul celor obi"nui#i se aflau ochi mai mici,
ace"tia de culoare aurie, cu punctul negru al pupilei, un contrast fa#!
de ochii mai mari, care p!reau s! fie negri, cu scântei aurii sc!p!rând
în ei.
Keles se cutremur!. %apte ochi, spre viitor trag ho"e#te, ochi de
iscoad! gloon, via"a "i se ispr!ve#te. Rima era una "tiut! de orice copil
"i înso#ea istorisirile despre eroii care se aventuraser! în locuri
întunecate pentru a-i înfrunta pe gloonii soth. Foarte pre#ui#i de
Imperiul Viruk, sothii treceau prin mai multe stadii de via#!, iar
gloon era ultimul "i cel mai pu#in obi"nuit, cel pu#in, din câte "tiau
oamenii. Ochii lor în plus se spunea c! le permiteau s! priveasc! în
viitor, iar dac! întâlneai vreunul era un semn al unei nenorociri
apropiate.
— Un viruk aici? Asta nu s-a mai pomenit vreodat!.
Rekarafi se strecur! prin sp!rtur!.
— Ochii vo"tri sunt prea mici pentru a putea privi viitorul
virukilor.
— Virukii nu au nici un viitor de privit.
Gloonul cl!tin! din cap, închizându-"i ochiul central.
— E"ti într-un anturaj bun, cu ace"ti oameni. Viitorul lor este la
fel de gol. De fapt, moartea-l atinge pe unul dintre ei chiar acum.
Keles deschise gura ca s! protesteze, îns! durerea îi invada centrul
min#ii. Nirati? Nirati, nu! Sim#i cum cade "i încerc! s! se prind! de
orice pentru a se sprijini. Îns! nimic nu-i fu de ajutor, iar lumea se
pr!bu"i în jur.
493

61
Ziua a 7-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Jorim privi spre ora"ul de dedesubt "i sim#i c!-i vine grea#a. Nu
era doar carnea de mozoyan pe care o mâncase, sau celelalte bucate
consumate. Amentzutlii organizaser! un osp!# m!re# cu supe "i
tocane, alternând felurile cu h!lci de carne fript!. Flota oferise orezul
"i alte bun!t!#i, toate la fel de miraculoase pentru amentzutli, ca "i
caii "i carele de lupt!. Chiar "i din vârful piramidei, Jorim putea auzi
zarva cântecelor "i veseliei celor de jos, pe când soarele se i#ea peste
orizontul de la r!s!rit.
Anaeda Gryst privi spre zorii zilei.
— Cerul ro"u diminea#a, marinaru-i prevenit.
— Nu cerul sau vremea m! îngrijoreaz! pe mine. Nici m!car
faptul c! sunt luat drept zeu nu m! pune pe gânduri.
— Nu? se mir! Anaeda, zâmbind dintr-odat!. Pe mine cred c! m-
ar preocupa. De-abia dac! accept r!spunderea pentru o flot!, dar tu o
ai pe cea pentru to#i ace"ti oameni.
— Nu sunt zeu.
— De unde "ti#i?
Iesol îngenunchease pe vârful piramidei, la dou!zeci de pa"i în
stânga lui Jorim.
— Exist! destui care presupun c! atunci când cineva ajunge la
jaedunto, poate c! exist! un scop dincolo de asta, divinitatea.
— Afirma#ia ta î#i invalideaz! întrebarea. Nu am ajuns la
jaedunto, a"a c! divinitatea nu este pentru mine.
— A" îndr!zni s! nu cred, Maestre Anturasi.
Ministrul î"i lipi palmele de coapse "i gl!sui moale.
— Dup! cum spune Maestrul: „Nu se poate s! nu fie nici o
destina#ie la cap!tul mai multor c!r!ri.” Afirma#ia mea nu face decât
s! descrie o modalitate prin care oamenii cred c! divinitatea poate fi
494
accesibil!. Mai mult ca sigur c! gre"esc. Ceea ce ne-a#i spus sugereaz!
c! divinitatea este ceva ce poate fi atins.
Jorim se încrunt!.
— Nu în#eleg.
— Este u"or, Maestre. Prima oar!, Tetcomchoa a navigat spre
vest, "i crede#i c! s-ar fi putut s! fie Taichun, cel care a fost Maestrul
lui Urmyr. Dac! admite#i c! Tetcomchoa a fost un zeu aici, "i om al
Imperiului, atunci calea de la zeu la om este deschis!.
— Dar asta nu înseamn! c! reciproca ar fi valabil!, precum nu
înseamn! nici c! ar fi renun#at, cumva, la divinitatea sa pentru c! noi
l-am acceptat ca om.
Iesol zâmbi.
— Dar asta ar sugera c! datorit! faptului c! v-am acceptat ca om,
nu v! împiedic! s! fi fost dintotdeauna un zeu.
Jorim ridic! mâna.
— Nu m! deranjeaz! jocurile semantice, dar nu acum; am dormit
mult prea pu#in "i mintea mi-e un talme"-balme".
Anaeda se l!s! pe vine la dreapta sa.
— Nu cred c! Iesol se joac! doar cu cuvintele. Nu vrei s! accep#i
posibilitatea c! e"ti un zeu, ori c! ai putea deveni unul. În#eleg asta "i
chiar î#i aplaud umilin#a. Dar fapt este c! ace"ti oameni cred c! e"ti
zeu. De asemenea, ei mai au convingerea c! acest Mozoloa se ridic!
spre vest. A"a cum am în#eles din legende, Mozoloa este cel care
inhaleaz! soarele în fiecare noapte "i expir! stelele. În fiecare noapte
tu trimi#i un "arpe care-l strânge atât de tare încât, în cele din urm!,
scuip! soarele "i acesta r!sare din nou.
— $tim c! nu este adev!rat.
— Nu conteaz! ceea ce "tim, Jorim. Problema este simpl!. Pentru
ace"ti oameni, Tetcomchoa este un zeu care face ca toate formele de
via#! s! fie posibile. Tetcomchoa se afl! în centrul realit!#ii lor, tot
a"a cum cei Nou! Zei sunt pentru noi. Problema ta este c! ei te
consider! Tetcomchoa #i se a"teapt! ca tu s!-i conduci acolo unde s!-
l înfrâng! pe Mozoloa.
Jorim oft!.
— Asta este total exclus. Nu numai c! nu au mijloacele pentru a
ajunge acolo, dar ar fi o for#! de invazie. Din câte "tiu eu, l-ar
495
identifica pe Prin#ul Cyron drept Neletzatl "i vor porni un r!zboi în
patria mea.
— Ciudat.
Cartograful privi spre Iesol.
— Poftim?
— Nu se poate s! fi trecut vederea c! Neletzatl "i Nelesquin au
nume cu rezonan#e asem!n!toare.
Anaeda privi în sus.
— Prin#ul disp!rut împreun! cu împ!r!teasa Cyrsa?
— Prin#ul care a fost rivalul ei, da. Exist! legende, arareori
povestite "i aproape niciodat! în Principate, care rivalizeaz! cu cele
despre împ!r!teasa Adormit!. Se spune c! Nelesquin este "i el
adormit, în mormântul s!u, dar nu-i deloc în pace. Se mai spune c!
se va întoarce, îns! nu ca s! ajute.
— Se va întoarce în cele Nou! Principate?
— În locul cunoscut, cândva, drept Imperiu, unde credea c! va
domni.
Iesol d!du din cap.
— Dac! s-a întors, poate c! este "i timpul revenirii lui Taichun.
Jorim se încrunt!.
— $i cine altcineva se va mai întoarce? Nu, nu r!spunde la asta,
Iesol, am devenit pr!p!stios.
Cartograful gemu.
— Nu cred c! sunt Tetcomchoa. Cu toate astea, fiecare centenco
anterior a produs probleme "i acestea se potrivesc cu aspecte din
istoria noastr!. S! fie posibil ca ei s! aib! dreptate? Exist! vreo
amenin#are care se contureaz! dinspre vest? Trebuie s! accept!m c!
de aici "i pân!-n Moriande vestul se tot întinde "i mare parte este
umed. Jorim privi în jos, spre umbrele care înconjurau baza
piramidei. Dac! admitem ca adev!rat! no#iunea de centenco, atunci
"tim c! exist! o amenin#are. Amentzutlii "tiu de ea, îns! cei de acas!
nu.
— Po#i lua leg!tura cu bunicul t!u?
— Nu. Am mai încercat. Nu ca s!-i spun de amentzutli, am c!zut
de acord c! nu voi face asta, îns! am încercat s! ajung la el ca s!-i
comunic ni"te informa#ii de baz! despre vreme. N-am primit nimic.
496
— Cum adic! „nimic”?
Se uit! spre ea, incapabil s! spun! ceva. Fusese întotdeauna
capabil s!-l contacteze pe bunicul s!u "i s!-i transmit! informa#ii. Nu
putuse aproape niciodat! s!-l opreasc! s! extrag! orice ar fi vrut el,
de"i reciproca nu era niciodat! valabil!. Anumite p!r#i din bunicul
s!u fuseser! întotdeauna inaccesibile, iar Jorim înv!#ase s!-"i apere
amintirile sale personale cu straturi de informa#ii banale pe care
bunicul s!u le detestase întotdeauna.
Odat! cu distan#a, intervenea o sl!bire a contactului, îns!
întotdeauna exista ceva. Totu"i, de la b!t!lie încoace, nu mai primise
nimic. Încerc!rile de a-l contacta pe bunicul s!u e"uaser! într-un
h!u, iar când îl c!utase pe fratele s!u, lucrurile nu st!tuser! mult mai
bine, de"i continua s!-l simt! pe Keles undeva.
— Parc! bunicul meu ar fi c!zut dincolo de marginea lumii.
Î"i miji ochii.
— A murit?
— Nu, cred c! a" "ti asta, afirm! pufnind. Exist! momente când
mi-am dorit atât de mult, încât anumite p!r#i din mine s-ar bucura
de moartea lui. Acum doar m! simt izolat. Keles este tot pe acolo, pe
undeva, îns! nu-mi poart! mie grija, a"a c! nu comunic!m.
Anaeda se ridic! "i începu s! mearg! înainte "i înapoi, cu cizmele
zgâriind piatra.
— Dac! admitem c! exist! un pericol, avem obliga#ia de-a
avertiza Nalenyrul.
— Avem, de asemenea, obliga#ia de a-i ajuta pe amentzutli.
C!pitanul navei zâmbi în jos, spre el.
— Asta a fost spus! ca de un zeu care-"i asum! responsabilitatea
celor ce-l slujesc.
— N-a fost deloc elegant.
Jorim se ridic! în picioare, în vreme ce Shimik venea s!ltând pe
treptele piramidei. Fennul s!ri în bra#ele Anaedei, apoi ar!t! înapoi
spre trepte.
— Nauana vinni.
Venea, într-adev!r, "i înc! în fruntea unei procesiuni formate din
zeci de oameni. Fiecare dintre ei purta o mantie de pene "i
ornamente de aur pentru cap, cu pene lungi în!l#ându-se de pe
497
frun#i. Fiecare ar!ta mai b!trân decât Nauana cu cel pu#in câteva zeci
de ani, înainta#i tot mai mult în vârst!. B!rbatul zbârcit care încheia
procesiunea ar fi putut avea u"or peste o sut! de ani "i s-ar fi putut s!
fie de fa#! când Tetcomchoa p!"ise ultima dat! printre amentzutli.
Procesiunea ajunse la vârful piramidei "i se r!spândi în linie.
Nauana era în fruntea lor "i f!cu o plec!ciune în stilul nalenian.
— Ace"tia, St!pâne Tetcomchoa, sunt B!trânii maicana.
B!trânii se plecar! împreun! "i se ridicar! numai dup! un r!gaz
plin de respect.
Jorim le r!spunse tot cu o plec!ciune, men#inut! tot atâta timp.
Iesol "i Anaeda se înclinar! "i ei, îns! r!maser! mai mult timp a"a.
Aceste gesturi aduser! zâmbete pe fe#ele b!trânilor maicana,
probabil pentru c! erau încânta#i s! practice noul obicei.
Nauana se ridic! ultima, dar zâmbi cu pruden#!.
— Aceast! diminea#! este momentul pentru multe decizii
importante.
Ar!t! spre nord "i spre lunile care luceau printre constela#ii.
— Avem multe s! v! spunem.
Jorim d!du din cap.
— Cum "i noi avem multe s! v! împ!rt!"im.
Nauana î"i plec! fruntea.
— V! rog, St!pâne Tetcomchoa, spune#i-ne ce dori#i.
— Venim dinspre vest, acolo unde Mozoloa reprezint! o
amenin#are. Trebuie s!-i prevenim pe oamenii no"tri de asta "i s!
aducem ajutoare pentru a-i ap!ra pe amentzutli de el. Privi spre
C!pitanul Gryst, iar ea d!du din cap. În cele din urm!, ne vom
întoarce cu flota noastr! spre vest.
Tân!ra femeie maicana traduse solemn! cuvintele sale pentru
b!trâni, îns! ele nu avur! efectele anticipate de Jorim. El se a"teptase
ca ei s! fie nec!ji#i c! pleac!, îns! în loc de asta, cuvintele p!reau s!
smulg! zâmbete "i murmure aprobatoare. Chiar "i Nauana zâmbi
când privi din nou spre el.
— Asta este a"a cum ar trebui s! se întâmple, St!pâne
Tetcomchoa.
— $ti#i c! voi pleca cu ei? întreb! încruntat.
— Cum era de a"teptat.
498
— Vom pleca într-o s!pt!mân!.
Nauana se încrunt! la rândul ei.
— Nu credem c! este posibil.
— Nu exist! nici o alternativ! aici, Nauana.
— Hot!rârea St!pânului face ca lucrul s! fie evident. Atunci vom
lucra din greu. Ea d!du din cap solemn!. Vom începe chiar de acum,
nu, St!pânul meu?
Jorim îi privi chipul, încercând s! descopere vreun semn de
în"el!torie, dar nu afl! nimic.
— Nauana, trebuie s!-mi spui ceea ce voia#i s!-mi spune#i venind
aici cu to#ii.
Ea d!du din cap.
— Când a#i fost aici ultima oar!, St!pâne, "i a#i plecat, ne-a#i
împ!rt!"it din puterea voastr!. A#i creat maicana. Ne-a#i spus s! v!
men#inem puterea "i arta sacre. Noi trebuia s! înv!#!m "i s! ne
perfec#ion!m, s! cre!m lucruri noi "i s! înt!rim pe cât putem ceea ce
ne-a#i d!ruit. A#i spus c! este necesar, pentru c! într-o bun! zi v! ve#i
întoarce "i va trebui s! v! ar!t!m ce-am reu"it s! facem, dându-v!
înapoi vestigiile puterii.
Nauana î"i deschise bra#ele "i mantia îi alunec! pe dup! umeri.
— Când a#i venit acum, am fost sigur! c! sunte#i St!pânul
Tetcomchoa "i pe deplin îndrept!#it s! primi#i înapoi înv!#!turile
cedate. Al#ii nu credeau asta. Miracolele s!vâr"ite pe câmpul de
b!t!lie nu au mai l!sat loc la îndoieli. B!trânii au confirmat "i au
c!zut de acord s! v! dea înapoi ceea ce vi se cuvine.
— Ceea ce mi se cuvine?
— Da, St!pâne Tetcomchoa. De"i ne-a#i d!ruit numai o
s!pt!mân!, v! vom antrena în calea maicana.
Pe chipul Nauanei se a"ternu o expresie de încredere, care-i f!cu
inima s! bat! mai repede.
— A#i venit la noi ca un zeu cu puterile omului. V! ve#i confrunta
cu Mozoloa având puterile unui zeu. Când v! vom înapoia ceea ce
ne-a#i împrumutat, nimic din cer sau de pe p!mânt nu v! va putea
sta împotriv!.
499
 — Lucr!tura ta? o întreb!, atingându-"i copcile de pe frunte.
62 Tyressa f!cu semn cu capul.
Ziua a 7-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului — Vei r!mâne cu o cicatrice pe frunte, s! se potriveasc! celor de
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron pe spate.
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr — Mul#umesc&
Al 737-lea an de la Urgie Gloonul se ridic!, l!sându-l pe Borosan s!-"i me"tereasc!
Ixyll gyanrigotul.
— Ar trebui s!-#i fi revenit deja în fire.
Keles se trezi sim#ind o ap!sare pe frunte "i o durere care-i — Îmi revin.
zvâcnea în cap. De"i nu-"i putea aminti nimic din ce visase cât z!cuse Keles se ridic! în coate.
f!r! cuno"tin#!, fragmente de teroare se strecuraser! în starea sa de — Î#i mul#umesc pentru c! ne-ai salvat.
mul#umire. Era ceva în leg!tur! cu sora sa, îns! pasajele care p!leau — Ce te face s! crezi asta?
tot mai mult nu aveau nici un sens. Durerea îi goli gândul din minte Creatura albicioas! î"i smuci capul spre dreapta.
"i neantul îl pândea din nou, îns! îl contracara. — Semnalul luminos din timpul furtunii. Ne-ai condus la ad!post.
Î"i deschise ochii "i îi lu! doar o clip! s!-"i aminteasc! unde se Urardsa î"i deschide bra#ele "i se r!suci, ar!tându-se vederii,
afla. Cele dou! lanterne ale lui Borosan luminau doar o mic! por#iune precum "i zdrean#! murdar! care-i încingea "oldul.
din înc!perea vast!. În lucirea uneia dintre ele îi putea vedea pe — Vezi ceva la mine care s! str!luceasc!?
Moraven "i Ciras odihnindu-se în tihn!, cu thanatonul stând de straj! — Nimic.
în apropiere, iar virukul dormea sprijinit de un perete. Keles începu s! se frece pe frunte, îns! Tyressa îl prinse de
Tyressa îi zâmbi. încheietur!.
— El a spus c! te vei trezi acum. — Negi c! n-ai salvat?
— El? — Ai vreo dovad! c! am f!cut-o?
Keles încerc! s! se ridice, îns! îl cuprinse ame#eala. L!sându-se la — Nu.
loc, î"i d!du seama c! era întins pe una dintre lespezi, iar asta îl f!cu Cartograful î"i l!s! mâna în jos.
s! se înfioare. — Ai de gând s!-mi r!spunzi la toate întreb!rile cu alte întreb!ri?
Tyressa ar!t! spre locul unde se chircise gloonul soth, lâng! — Iar tu ai de gând s!-mi pui numai întreb!ri unde exist!
Borosan. r!spunsuri?
— Îl cheam! Urardsa. Keles se uit! spre Tyressa.
Keles d!du din cap o dat!, apoi se opri. — Cât timp ai îndurat a"a ceva pân! ce te-ai decis s! m! la"i s!
— Cât timp am z!cut le"inat? m! trezesc?
— Mare parte a nop#ii. Ai dormit lini"tit, la fel "i Borosan. Furtuna — Cam cât crezi? îi întoarse întrebarea cu un zâmbet.
s-a terminat, dar Ciras este epuizat. Moraven nu reac#ioneaz! deloc, El gemu "i ea râse. Keles î"i desprinse privirea de la ea "i se uit!
iar Rekarafi spune c! trebuie neap!rat s! se odihneasc!. din nou spre gloon.
— Dar tu? Ai dormit? — Cum se face c! e"ti aici?
Ea cl!tin! din cap. — Am fost îngropat aici împreun! cu ceilal#i.
— Nu, dar m! simt perfect.
500 501
 Se s!lt! pe lespede "i se ghemui la picioarele lui Keles. Ar!t! în
sus, spre unul dintre pere#ii camerei.
— De-abia dac! ai putea vedea de aici unde m-au pus.
Zeci de întreb!ri urgente se bulucir! în mintea lui Keles, îns! se
gândi bine înainte de a deschide gura. Dac! sothul fusese îngropat
aici, în mod clar fusese luat drept mort. Din moment ce mormintele
de afar! datau de pe vremea împ!r!tesei Cyrsa, ar fi fost logic s!
presupun! c! plecase din Imperiu odat! cu for#a expedi#ionar!. Iar
dac! n-a plecat de aici de la zidirea lui, înseamn! c! a#teapt! aici de
peste #apte sute de ani.
— Te-au crezut mort. Cine-a f!cut asta?
Urardsa d!du din umerii îngu"ti.
— În acel moment, nu mai eram în m!sur! s! gândesc. Acum
sunt gloon, dar înainte de asta, m! aflam în stadiul de via#! numit
myrkal. Eram mai masiv decât acum, de"i nu tot atât de masiv pe cât
eram ca anbor. Atunci am ajuns s!-i cunosc pe unii dintre cei mai
mari lupt!tori ai Imperiului "i, de"i devenisem myrkal, ei m-au invitat
s! m! al!tur lor. Înc! mai puteam s! lupt, dar nu asta mi se cerea.
— Totu"i, ai fost crezut mort "i îngropat împreun! cu ceilal#i
lupt!tori. Ce s-a întâmplat de-a provocat atâtea victime?
Gloonul zâmbi, iar cei patru ochi mici de aur mijir!.
— Consider asta ceva fascinant, Keles Anturasi. Sunt capabil s!
v!d în viitor, nu în trecut, a"a c! nu "tiu detalii despre modul în care
am ajuns aici. Îmi sunt cunoscute împrejur!rile care au dus la asta "i
am s! #i le împ!rt!"esc, îns! prima dat!...
Urardsa întinse o mân! cu degete groase "i o trecu prin fa#a lui
Keles, peste cap, în jos, peste umeri, f!r! s!-l ating! deloc. De parc!
încerca s! prind! o insect! inefabil!. Expresia de pe fa#a lui, pe când
f!cea asta, nu se schimbase deloc, îns! cei patru ochi de aur clipeau
repede, adesea c!tând în direc#ii diferite.
Gloonul î"i l!s! mâna în jos.
— Când te-am v!zut prima dat!, viitorul t!u s-a întunecat. Când
ai c!zut "i te-ai lovit la cap, ar fi trebuit s! mori, dar nu s-a întâmplat.
Privi în sus, spre tavanul înc!perii.
— Poate c! magia s!lbatic! are un amestec aici. Nu mai conteaz!.
Acum ai mai multe linii ale vie#ii înaintea ta.
502
— Îmi vezi viitorul direct?
Gloonul î"i închise to#i ochii "i cl!tin! din cap.
— E"ti doar o perl! din "irag. Trecutul t!u formeaz! leg!turi u"or
de v!zut. Pentru majoritatea oamenilor, exist! un singur lan# spre
viitor, iar lungimea lui corespunde cu cea a vie#ii lor. Exist! un num!r
infinit de posibilit!#i, îns! num!rul la care poate participa cineva este
finit. Fiind aici, ai deschis mai multe viitoruri pentru tine, când n-ar
mai fi trebuit s! existe nici unul, unele sunt m!re#e, altele jalnice.
Spre deosebire de al#ii de aici, s-ar putea s! tr!ie"ti mai mult.
Keles se încrunt! cât putu, #inând cont de copcile de pe frunte.
— Gre"e"ti în privin#a mea, gre"e"ti "i într-a lor. Îns! ne spuneai
cum ai ajuns aici.
— Nu dore"ti s!-#i cuno"ti viitorul? întreb!, zâmbind cu u"urin#!
"i larg, aproape cum ar fi f!cut un copil.
Keles îi întoarse zâmbetul.
— Deja ai admis c! viziunile tale nu sunt f!r! cusur, a"a c! de ce-
a" vrea asta?
Gloonul î"i redeschise ochii.
— A trecut mult! vreme de când nu m-am mai confruntat cu
cineva. Companionii mei "i fantomele lor nu sunt prea inventivi. Da,
circumstan#ele. Îmi amintesc. Nu "tiu ce #i s-a spus #ie despre
r!zboiul împotriva turasynzilor. În #inuturile Deseirion, Solaeth "i
Dolosan se desf!"urau tot felul de lupte de h!r#uire, împ!r!teasa
continua s!-l atrag! pe du"man spre vest, sperând c! dac! marea
confruntare declan"a un val de magie, destul de departe de Imperiu,
ai ei vor supravie#ui. Prezen#a ta aici sugereaz! c! a avut dreptate.
Tyressa d!du din cap.
— Vremea Ghe#ii Negre nu a fost deloc u"or de îndurat, îns! am
supravie#uit. Asta a fost acum "apte sute de ani.
Gloonul asimila vorbele în t!cere, apoi d!du din cap.
— Fantomele discut! numai despre trecut "i nu bag! de seam!
trecerea timpului. Împ!r!teasa, care nu este aici, "i nici nu ne-a
vizitat fantoma ei, voia s! se asigure c! turasynzii nu se vor întoarce
spre Imperiu. $i-a împ!r#it for#ele, l!sând o treime din trupe în
Dolosan, ascunse. Planul era ca atunci când turasynzii o vor urm!ri
503
pe Drumul Mirodeniilor, aceast! for#! le va s!ri în spate "i-i va lua
prin surprindere. Barbarii ar fi fost zdrobi#i între cele dou! armate.
Keles privi spre Tyressa, care d!du din cap.
— Îi în#eleg inten#iile.
— Foarte bine, Maestre Anturasi. Nu e"ti singurul, pentru c! to#i
am în#eles "i am aplaudat. A fost sf!tuit! s!-l pun! pe Prin#ul
Nelesquin la comanda acelei for#e, dar ceea ce n-a în#eles ea a fost
asta: în calitate de Prin# de sânge imperial, Nelesquin nu-i tolera
prezen#a pe tron. Pentru el "i familia lui, ea era un nimic, doar o
concubin! care "i-a ucis so#ul "i i-a luat locul. Faptul c! so#ul era
incompetent "i paralizat de fric! nu a fost niciodat! crezut de cei cu
sânge imperial.
Keles d!du din cap. Istoria acelei ere sublinia cât de hot!rât! "i
curajoas! fusese împ!r!teasa. De"i era cunoscut c!-"i ucisese so#ul "i
se înf!#i"ase înaintea g!rzilor sale cu un pumnal însângerat #inut în
mân!, asta nu prea era admis. Mai mult, pentru c! ea întemeiase
toate cele Nou! Principate "i unele erau conduse înc! de familiile
alese de ea, birocra#ii "i guvernele aveau interesul constant de a
sus#ine c! ac#iunile ei erau justificate "i legitime. Îns! opinia separat!
a lui Nelesquin era de în#eles, mai ales c! el îi fusese contemporan.
Gloonul s!ri de pe o lespede pe alta "i se ghemui pe pieptul larg al
efigiei unui r!zboinic.
— Nelesquin a intrat în negocieri cu turasynzii. Ei erau condu"i
de un preot-zeu cu o putere considerabil!. Nelesquin i-a urmat pân!
în Ixyll, sperând s! vad! cum ambele p!r#i se epuizeaz! reciproc
pentru ca el s!-i poat! distruge "i s! se întoarc! s! preia tronul
imperial. Împ!r!teasa, îngrijorat! de lipsa ve"tilor despre el, i-a trimis
pe cei înmormânta#i în jurul t!u s! vad! dac! nu cumva avea nevoie
de ajutor. Sub comanda lui Virisken Soshir, noi l-am g!sit în pline
negocieri cu du"manul. I-am lovit, pe el "i pe conduc!torul turasynd.
Eram dep!"i#i numeric cu mult, îns! am luptat cu vitejie. Nu-mi
imaginez c! trupurile noastre au fost recuperate de Nelesquin "i
înmormântate cum se cuvine. A"a c! presupun c! împ!r!teasa a ie"it
victorioas! "i c! atat turasynzii, cât "i Nelesquin au fost zdrobi#i.
Î"i deschise bra#ele.
504
— Acest mausoleu este construit în stil imperial, deci trebuie s! fi
fost supravie#uitori care s-au ocupat de noi. Tot progeniturile sale
conduc acum Imperiul, nu?
Keles cl!tin! din cap.
— Cele Nou! Principate înc! mai exist!. Noi suntem din Nalenyr
"i am fost trimi"i s! c!ut!m vechiul Drum al Mirodeniilor. Cel pu#in
eu. Spui c! au avut loc lupte de h!r#uire. Mor#ii au fost îngropa#i cu
armele lor. $tii, cumva, unde sunt acele necropole?
— Pot fi g!site, dar de ce?
Keles se r!suci "i puse picioarele pe podea. Genunchii s!i nu se
îndoir!, îns! se sprijini de lespede, iar Tyressa alerg! s!-l ajute.
— Armele lor au mare valoare, acolo, în cele Nou! Principate. $i
mai credem c! sunt "i cei care ar folosi cadavrele pentru praful de
mort.
— Pot s!-#i ar!t ceea ce "tiu, îns! n-ar fi nimic în compara#ie cu
locul unde au fost îngropa#i cei c!zu#i în b!t!lia final!. Va trebui s! v!
aventura#i "i mai mult spre vest ca s!-l g!si#i.
Keles se desprinse de lespede "i se #inu pe picioare.
— Atunci trebuie s! ie"im de aici. Ai spus c! nu ai mai fost
niciodat! afar!, îns! ai supravie#uit. Ce folose"ti în loc de ap! "i
mâncare?
Gloonul ar!t! spre firidele mai întunecoase ale cavernei.
— Acolo po#i g!si infiltra#ii care ofer! apa. Mai exist! "i o colonie
de lilieci. Eu nu m!nânc prea mult, iar ei îmi ajung, atunci când îmi
trebuie.
— Dac! exist! lilieci, înseamn! c! este "i o cale de ie"ire de aici.
Urardsa d!du din cap.
— Undeva, în tavan, se afl! o crevas! prin care ies în fiecare
noapte. Nu-mi plac în!l#imile, a"a c! nu m-am aventurat pân! acolo.
— M! duc s! arunc o privire.
Mâna Tyressei ateriza pe um!rul lui.
— Nu singur.
Keles d!du din cap, apoi se uit! dup! Borosan.
— Tyressa "i cu mine mergem s! c!ut!m o cale de ie"ire. Ne
întoarcem repede.
505
 Borosan î"i desprinse privirile de la me"terit "i d!du din cap, îns!
nu spuse nimic.
Keles în"f!c! una din lanterne "i o luar! din loc. Partea finisat! a
complexului se îngusta în adâncime, îns! pasajul r!mase destul de
larg ca s! se poat! deplasa f!r! s! fie nevoi#i s! se aplece prea mult.
Keles plecase neînarmat, dar Tyressa se încinsese cu centura sabiei.
Teaca se lovea de pietre "i se "i ag!#! de câteva ori, îns! asta nu-i
încetini.
Dup! o ascensiune abrupt!, terminat! într-un pasaj îngust, Keles
se a"ez!.
— Trebuie doar s! m! odihnesc o clip!.
Tyressa îngenunche lâng! el "i ridic! lanterna, s!-i examineze
fa#a.
— Sângerezi pu#in, nu-i cine "tie ce.
— Nu-mi intr! în ochi. Privi în sus, spre ea. Ce spui de povestea
lui Urardsa?
Ea d!du din umeri.
— Pare s! fie real! "i nu am motive s! m! îndoiesc.
— Îns! exist! unele implica#ii care m! pun pe gânduri. De
exemplu complexul mortuar nu a fost u"or de construit.
Presupunând c! împ!r!teasa a supravie#uit, trebuie s! fi avut la
dispozi#ie un num!r considerabil de oameni s! poat! face asta.
— De acord.
— Atunci de ce nu s-a întors cu ei?
Tyressa c!sc!.
— Nu "tiu.
— Crezi c! a"teapt! pe undeva, a"a cum pretind legendele?
— Mai conteaz!?
— Nu, într-adev!r, nu. Cred c!, pe m!sur! ce înaint!m mai mult
spre vest, vom afla.
Se ridic! din nou.
— Hai, s! vedem dac! putem ie"i de aici. Sper s! g!sim o alt!
intrare, pentru c! nici caii, nici Rekarafi nu pot merge pe aici.
Îi croir! drum de-a lungul unui pasaj foarte strâmt, care ulterior îi
duse pe o pant! abrupt!, la treizeci de metri mai sus. Prima oar!,
Keles se bucur!, dar apoi îl izbi duhoarea. La jum!tatea drumului,
506
excrementele de liliac acopereau rocile "i se îngro"au pe m!sur! ce
urcau. Acolo unde pasajul se l!#ea, mizeria se lipea de înc!l#!minte.
Larve de insecte "i lilieci pe moarte se zb!teau în ea "i când Tyressa
în!l#! lanterna tavanul cavernei p!ru s! tremure "i s! se unduiasc! de
atâtea trupuri.
Amândoi se mi"car! pe cât puteau de repede, îns! nu era destul.
G!sir!, în cele din urm!, o bordur! care se curba în sus "i d!dur! cu
ochii de o fâ"ie ro"iatic! despre care credeau c! era cerul la amurg.
Priveli"tea îi îmb!rb!ta "i se mi"car! "i mai repede. Fiind mai mic de
stat, Keles putu s! se târasc! repede spre fisur! "i s! ias! în r!coarea
serii. Îns! aerul proasp!t era tonifiant.
Peisajul se întindea cât vedeai cu ochii, colorat în tonuri sângerii
de soarele amurgind "i i-ar fi captat întreaga aten#ie, dac! ceva mult
mai urgent nu i-ar fi solicitat-o. Când ie"i, trei b!rba#i se ridicar!. Doi
#ineau arbalete a#intite spre pieptul s!u. Se ad!postiser! într-o mic!
adâncitur! de dup! o stânc! "i aprinseser! un foc pr!p!dit. Keles î"i
ridic! mâinile.
— U"or, nu sunt o amenin#are pentru voi. Eu sunt Keles Anturasi,
iar ea este Tyressa.
Se întorsese spre ea când mâna ei dreapt! se întinse s! apuce o
piatr!.
— Am r!mas prin"i aici în timpul furtunii.
B!rbatul f!r! arbalet! d!du din cap.
— A fost cumplit. Anturasi, spui? Din Nalenyr?
Keles d!du din cap.
— Te cunosc cumva?
— Nu, nu, deloc.
Ar!t! spre Tyressa, pe jum!tate ie"it! din crevas!.
— Omoar-o, am ob#inut ce voiam.
O arbalet! zbârnâi, iar Tyressa gemu. Keles se r!suci "i o v!zu
disp!rând înapoi în cavern!. C!petenia mârâi.
— Asigur!-te!
Cei doi arbaletieri înaintar!, îns! pân! ca ei s! ajung! la crevas!
un nor de lilieci #â"ni spre cer. Aripile de piele se zb!teau, înso#ite de
chir!ituri ascu#ite. Norul de lilieci deveni o suprafa#! ce#oas!,
507
maronie, #â"nind în sus, zburând în cerc, ridicându-se pe cer.
Arbaletierii icnir! "i se aruncar! la ad!post.
Keles se întoarse "i începu s! fug!, îns! un pumn îl lovi în dosul
urechii stângi "i-l prinse în plin. Se r!suci spre dreapta, încercând s!
evite s! se loveasc! cu capul de pietre. Reu"i, dar numai cu pre#ul
unei clavicule, care se frânse. Se rostogoli pe spate "i url!, apucându-
se de fractur! cu mâna stâng!.
C!petenia îi puse o cizm! pe piept.
— %ine-#i gura& Vei fi îngrijit, spuse b!rbatul, zâmbindu-i. Prin#ul
Pyrust ar fi foarte sup!rat dac! #i s-ar întâmpla ceva, Maestre
Anturasi. Acum e"ti în siguran#!, sub protec#ia lui. $i înainte s!-#i dai
seama, vei putea s!-i mul#ume"ti chiar tu.
508
63
Ziua a 9-a, Luna Lupului, Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron sim#ea ap!sarea mantiei albe, grele, de doliu; i se
ag!#a de picioare în timp ce m!r"!luia spre Anturasikun. Mantii
asem!n!toare înv!luiau siluetele g!rzilor keru din fa#a "i din spatele
s!u. Pe pere#i, buc!#ile de pânz! alb! acopereau tablourile "i frescele,
ascundeau mobilierul, de fapt, acopereau orice urm! de culoare, care
ar fi putut atrage aten#ia.
Nu numai c! predomina albul doliului, îns! durerea ocupase
întregul turn. Siatsi r!m!sese imposibil de contactat "i nu r!spunsese
nici acum mesajului de condolean#e trimis de Prin# imediat dup! ce
aflase vestea uciderii lui Nirati. Îl pusese îns! pe mesager s!-i
mul#umeasc!.
Qiro Anturasi nu f!cuse nici m!car atât.
Lui Cyron i se spusese de crim! "i plecase imediat la locul
groz!viei. Chiar dac! ar fi fost un Prin# c!lit în b!t!lii, era sigur c! nu
s-ar fi putut opri s! nu vomite. Doar la vederea înc!perii "i a capului
unei tinere femei frumoase, înfipt în mijlocul unui morman de carne
era o incongruen#! care ofensa chiar "i înainte de a-#i da seama c!
mormanul de carne era ce mai r!m!sese din ea. Fusese t!iat! în
buc!#i cu un talent incredibil. Lordul Umbrelor al lui Cyron estimase
c! erau necesare cel pu#in cinci ore pentru terminarea masacrului,
de"i era dincolo de în#elegerea lor cum ar putea r!mâne cineva
s!n!tos la minte dup! cele cinci ore.
Pentru a completa tabloul, Contele Junei Aerynnor fusese g!sit pe
aleea din apropiere cu un pumnal înfipt în spate. Un deget sau dou!
mai la dreapta "i lama i-ar fi t!iat o arter!. Ar fi sângerat pân! la
moarte dac! n-ar fi fost g!sit. Î"i rec!p!tase cuno"tin#a în cea de-a
opta zi "i povestise c! fusese r!pit "i dus la locul crimei. Fusese for#at
509
s! priveasc! la ceea ce-i f!cuser! femeii Anturasi. Se smulsese din
mijlocul r!pitorilor s!i, agen#i ai Deseirionului, dup! cum spunea, "i
fusese lovit prin aruncarea unui pumnal. De ce nu-l uciseser! "i pe el,
nu "tia, îns!, din punctul s!u de vedere, ucigând-o pe Nirati îi luaser!
"i lui via#a.
Cyron î"i comunicase imediat regretele clanului Anturasi,
oferindu-se s! fac! tot ce putea pentru ei. Promise c! oamenii s!i îl
vor g!si pe uciga"ul lui Nirati, îns! de la uciderea Majiatei Phoesel,
crim! înc! nesolu#ionat!, promisiunea sun! g!unos chiar "i în
urechile sale. Cyron mersese îns! atât de departe încât îi f!g!duise lui
Qiro Anturasi c! va putea pleca din Anturasikun ca s! ia parte la
înmormântarea lui Nirati "i deschisese cripta familiei sale ca s!
permit! înhumarea ei în celelalte înc!peri.
Prin#ul se a"teptase la o form! de r!spuns din partea lui Qiro, îns!
nu primi nimic. Nu era nici o îndoial! c! omul era cople"it de durere.
Mai probabil era s! încerce s! comunice cu nepo#ii, s! le spun! de
moartea surorii lor. Sperase c! oferta de libertate va smulge un
r!spuns, la fel "i onoarea de a permite ca Nirati s! fie înhumat! în
cripta Dinastiei Komyr, dar înc! nu primise nici o veste. Nici chiar
trimiterea de cioplitori în piatr!, s! întrebe ce fel de piatr! doreau s!
foloseasc! pentru monumentul lui Nirati, nu spulberase t!cerea lui
Qiro.
Cyron fusese în#eleg!tor "i era dispus s!-i permit! omului s! mai
jeleasc! o vreme, îns! imediat ap!ruser! proteste din partea
comercian#ilor care a"teptau h!r#ile Anturasi. Veneau cu mare
încetineal! sau chiar deloc. Mai mult, c!pitanii începuser! s! se
plâng! c! h!r#ile nu con#ineau nici o informa#ie nou!. Dac! nu
primeau ultimele actualiz!ri ale h!r#ilor de naviga#ie, voiau s! scad!
procentajul pl!tit familiei Anturasi; îns! nici chiar cererile lor de
renegociere a în#elegerilor nu primir! r!spuns.
G!rzile keru se desp!r#ir! în fa#a intr!rii z!brelite înspre
interiorul turnului. Dincolo de ea a"tepta forma ghebo"at! a
unchiului Ulan, cu umerii c!zu#i "i cu gluga ascunzându-i fa#a în
întregime. Puse jos un genunchi, în spatele gratiilor, îns! se tr!sese
suficient de mult în spate ca Cyron s! nu se poat! întinde dup! el "i
s!-l în"face.
510
— Bun! ziua, Alte#!.
— Deschide imediat aceast! poart!, Ulan Anturasi& Trebuie s!-l
v!d pe Qiro chiar acum.
— Deschiderea por#ii nu duce la nimic bun, Alte#!.
Cyron î"i desprinse catarama mantiei "i l!s! ve"mântul ca neaua
s! alunece pe jos. Pe dedesubt, purta o tunic! purpurie cu dragonul
de aur încol!cit pe piept.
— Uit!-te la mine, Ulan Anturasi. $tii cine sunt "i ce reprezint.
Nu te juca cu mine. F! cum #i-am spus. Deschide poarta!
B!trânul de cealalt! parte a grilajului se ridic! încet din genunchi.
Din interiorul mantiei ap!rur! mâini tremur!toare scotocind dup!
chei.
— Nu va fi bine, Alte#!. Qiro nu este aici. Nu am deschis poarta
pentru el. Nu mi-a luat nici cheile. A disp!rut. Nu "tiu unde, dar nu
mai e.
Groaza din glasul lui Ulan îl "oc! pe Cyron mai mult decât vestea
dispari#iei lui Qiro Anturasi. Informa#ia despre dispari#ia sa fusese
livrat! aproape cu indiferen#!, nefiind pentru prima oar! când Ulan îi
pierdea urma.
Cyron avu o presim#ire.
— De cât timp lipse"te de ast! dat!?
Capul b!rbatului se ridic! "i ochii injecta#i se oprir! asupra fe#ei
Prin#ului.
— $ti#i?
— Nalenyr este domeniul meu. Nu exist! nimic de care s! nu aflu.
De cât timp lipse"te acum, Ulan?
— De alalt!ieri noapte. Din noaptea în care ea...
— Din noaptea în care a fost ucis! Nirati. Cyron smulse cheile din
mâinile b!trânului, o introduse în z!vor pe cea potrivit! "i o r!suci.
Broasca se deschise cu un clic!it. Cyron trecu de poart!, o încuie la
loc, apoi azvârli cheile uneia dintre keru. Nu intr! nimeni aici.
Aduce#i o companie keru "i înconjura#i "i împrejurimile. O alta va
c!uta orice urm! a trecerii lui Qiro.
— Da, Alte#!&
Cyron începu s! urce rampa circular!.
— Nu a auzit nimeni nimic, n-a v!zut nimic?
511
 Ulan respira greu chinuindu-se s! #in! pasul.
— Nu, Alte#!, nimic& Ultima informa#ie despre el era c! lucra
ceva. Uneori doarme în atelier. L-am strigat, îns! nu am primit nici
un r!spuns.
Prin#ul se încrunt!.
— Ce-a#i g!sit dup! ce a#i perchezi#ionat atelierul?
— S!-l perchezi#ion!m? Alte#!? Ulan îl privi stupefiat. N... n...
nimeni... Nu intr!m acolo decât dac! ne cheam! el.
— $i dac! a murit acolo, Ulan?
Falca b!trânului r!mase deschis! "i tremur!toare.
— Nu-i mort. E doar disp!rut.
— De ce nu mi-ai spus mai devreme? De ce nu m-ai chemat?
Glasul b!trânului deveni un scâr#âit strident.
— Sunte#i Prin#ul Cyron, îns! el este Qiro. A mai disp!rut "i
înainte, îns! întotdeauna s-a întors. N-am vrut s!-l înfurii. Nici nu
"ti#i cum e când se înfurie.
Cyron ie"i chiar în centrul atelierului. Anturasii se oprir! din
lucru, privindu-l. Cu to#ii p!reau însp!imânta#i, îns! Cyron se gândi
c! erau a"a mai pu#in din cauza posibilei sale mânii decât a reac#iei
lui Qiro dac! un vizitator era g!sit printre ei în absen#a sa.
Asta-i, în cea mai mare parte, dar mai e ceva. Unii dintre ei se
temeau "i de dispari#ia lui Qiro, pentru c! asta-i l!sa f!r! nici o
conducere. Poate c!-l uraser! sau se temuser! de el, îns! le d!dea o
direc#ie.
Cyron d!du încet din cap, "tiind ce avea de f!cut.
— Sunt Prin#ul Cyron. $ti#i cu to#ii asta. Pân! apare Qiro pentru
a-mi anula autoritatea în aceast! chestiune, ve#i primi ordine de la
Ulan Anturasi. Trebuie s! în#elege#i ceva foarte important. Qiro nu ar
fi plecat dac! n-ar fi avut încredere c! ve#i putea "i ve#i continua
misiunea Anturasi. Nu-l dezam!gi#i.
Prin#ul îl în"f!c! pe Ulan de um!r "i-l împinse spre sanctuarul lui
Qiro. Trecur! de faldurile draperiei albastre, apoi Ulan î"i ridic!
mâinile "i-l atinse pe Prin#. B!trânul se l!s! în genunchi "i se aplec!
atât de mult încât nu mai p!rea decât o mantie aruncat! "i mototolit!
pe podea.
512
— Ierta#i-m!, Alte#!, pentru c! v-am atins. Omorâ#i-m! dac!
trebuie, dar nu pot intra acolo.
Cyron rezist! tenta#iei de a-l lovi. Strânse din pumni, apoi îi
deschise din nou. Se a"ez! pe vine "i rosti cu glas neutru:
— Ulan Anturasi, m-ai auzit spunând celorlal#i c! e"ti la comand!
aici, acum. A"a c! n-am s! te ucid. Am nevoie de tine. Nalenyrul are
nevoie de tine.
B!trânul tres!ri pu#in, înc!-l traversau to#i fiorii.
— Chiar este adev!rat, Alte#!?
— Bineîn#eles.
Tremuratul din glasul lui Ulan îl f!cu pe Cyron s! se întrebe dac!
b!trânul va fi în stare s! se achite de sarcin!.
— Qiro putea comunica direct cu Keles "i Jorim. Po#i "i tu asta?
— Puteam, pe vremuri, îns! a trecut mult timp de atunci. Qiro
mi-a interzis s! mai încerc.
— Po#i comunica "i cu Qiro?
Ulan î"i ridic! fruntea, iar Prin#ul trase de glug! în jos, s!-i vad!
fa#a. Îngrijorarea îi transformase chipul într-o masc! cenu"ie.
— N-am mai f!cut asta de foarte mult! vreme, Alte#!. $tiu c! înc!
mai tr!ie"te, îns! îl percep foarte slab "i la mare distan#!.
— Cât de departe? Deseirion?
B!trânul clipi, apoi privi în jos.
— Nu cunosc direc#ia, Alte#!, îns! a" spune c! se afl! mai departe
de-atât. Mult mai departe.
— Încearc! s! faci ceva. Încearc! s! contactezi pe oricare dintre
ei. Acum.
Cyron se ridic! "i f!cu semn spre draperia interioar!.
— M! duc s! v!d dac! g!sesc indicii ale dispari#iei sale.
— Da, Alte#!.
Cyron se preg!ti pentru orice "i se strecur! dincolo de draperie.
Înc!perea r!m!sese, în mare parte, a"a cum o v!zuse ultima dat!, cu
excep#ia unui aspect foarte important. Harta de pe perete fusese
modificat! substan#ial. Un lan# de insule se arcuia prin m!rile
sudului, spre Mun#ii de Ghea#!. În nord-vest, fusese ad!ugat un
num!r incredibil de detalii, împreun! cu Drumul Mirodeniilor. Din
câte putea vedea, vechiul drum r!m!sese disponibil în Dolosan "i
513
numeroase alte rute se dezvoltaser! prin peisajul transformat. Atât
Keles, cât "i Jorim avuseser! succes în expedi#iile lor.
— Iar eu nu aveam nici cea mai mic! idee cât de multe au
descoperit. E#ti un tic!los, Qiro.
Schimb!rile pe harta lumii ar fi trebuit s!-i înc!lzeasc! sufletul,
pentru c! descoperirile garantau domina#ia economic! a Nalenyrului
înc! din timpul vie#ii sale "i celei a nepo#ilor "i str!nepo#ilor s!i "i a
nepo#ilor lor pân! la cea de-a noua genera#ie. Va putea s! reunifice
Imperiul "i s!-i confere o putere "i mai mare decât avusese vreodat!.
Îl va transforma pe Pyrust în c!petenia sa militar!, iar domeniul s!u
se va extinde pentru a include tot ceea ce era cunoscut din lume "i
mai departe.
Unul dintre detaliile h!r#ii îi înghe#! îns! sângele în vene. Acolo,
într-un sector pustiu din Marea de R!s!rit, spre nord, înspre Mun#ii
de Ghea#!, se afla o insul!-continent. De forma unei lacrimi, de parc!
s-ar fi prelins de la gurile Râului de Aur, se întindea acolo, înspre sud-
est. Suprafa#a sa ar fi putut cu u"urin#! s! cuprind! cele Cinci
Principate "i Erumvirine în acela"i timp. Cyron se holb! la ea "i
imaginea dobândi tot mai multe detalii, de parc! un cartograf
invizibil le ad!uga pe parcurs. Crescur! mun#i "i râurile prinser! a
curge la vale. Ap!rur! noi ora"e, înflorir! "i se pr!bu"ir!, iar ciclul se
porni din nou. Creaturi ciudate decorau locurile geografice, iar
numele Anturasixan se scrijeli singur pe suprafa#a continentului, în
grafia sigur! a lui Qiro.
Iar toate acestea erau desenate cu sânge, care curgea încet, în jos,
pe perete. Cyron crezuse c! picura în "iroaie spre podea, îns! sângele
curgea în direc#ii diferite, de parc! ar fi avut o voin#! proprie.
Chiar are, precum locurile pe care le-a desenat. Cyron privea cum
literele formau cuvinte. I se uscase gura.
Sub noul continent ap!ru o legend! simpl!, a"a cum era pe
majoritatea h!r#ilor Anturasi. Un avertisment scris clar "i ap!sat, cu
scrisul lui Qiro Anturasi. Un avertisment care nu putea fi ignorat
decât periclitând întreaga lume.
„Aici sunt mon"tri.”

514 515
 MICHAEL A. STACKPOLE
H%R ILE!PREVESTITOARE
Traducere din limba englez!
SILVIU GENESCU
516
Din seria Marile descoperiri a ap!rut Atlasul secret
Michael A. Stackpole s-a n!scut în 1957, în Wassau, Wisconsin, "i
este un celebru autor de romane fantasy "i science fiction. În 1979 a
ob#inut diploma de licen#! în istorie la Universitatea din Vermont.
Începând cu 1977, a lucrat ca designer pentru diferite companii
produc!toare de jocuri pe calculator, colaborând la multe produc#ii
de mare succes. A scris primul s!u roman fantasy în 1986 (Talion:
Revenant), care îns! nu a fost publicat decât în 1997, deoarece s-a
considerat c! un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru
un autor necunoscut. Începând cu 1987 a semnat trilogia Warrior, ce
i-a adus consacrarea "i a stat la baza unui serial de anima#ie televizat.
Datorit! popularit!#ii sale ca autor, a fost selectat s! scrie mai multe
romane în seria SF Star Wars. A semnat numeroase volume ce s-au
bucurat de un real succes atât în rândul publicului, cât "i printre
critici, dintre care amintim revolu#ionara serie fantasy Dragon Crown
War. Cea mai recent! trilogie, Marile descoperiri, reprezint! o nou!
abordare neconven#ional! a genului fantasy, creând un univers al
magiei "i fantasticului unic în întregul spa#iu literar.
517

Lui Hunkie Cooper, Un Mistic, dac! a existat vreodat! unul.
518
Mul"umiri
Autorul îi este profund îndatorat lui Anne Groell pentru str!dania
ei neobosit! la H!r"ile prevestitoare. A înl!turat toate asperit!#ile din
text "i l-a f!cut lizibil. De asemenea, îi mul#ume"te lui Kassie
Klaybourne pentru în#elepciunea sa "i sprijinul acordat pe durata
scrierii c!r#ii. Howard Morhaim "i Danny Baror sunt cei mai buni
agen#i literari din lume, iar dac! n-ar fi fost abilit!#ile lor în afaceri "i
eforturile depuse, autorul de fa#! i-ar întreba pe clien#i: „Vre#i "i
cartofi pr!ji#i ca garnitur!?”
519

1 dar se va dovedi c! gre"esc.
Ziua a 10-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Derros, Erumvirine
Ranai Ameryne a"tepta în noapte, înv!luit! în umbre. Tr!ise în
p!durea de lâng! serrianul Istor aproape o s!pt!mân!, începând s!-i
cunoasc! fiecare chip. Nici chiar în zilele ei de tâlhar de drumul mare
în Nalenyr nu se adaptase atât de bine unui loc. R!uf!c!toare fiind,
descoperise în fric! "i în du"m!nia oamenilor tovar!"i statornici, care
o împiedicau s! se al!ture naturii la fel de mult pe cât o îndep!rtau
de societate.
Aici, în p!dure, î"i aflase lini"tea. Privea via#a desf!"urându-se în
jurul ei, studiind drama pr!d!torului "i a pr!zii sale. În tinere#e, se
bucurase de instruirea elementar! menit! s!-i ofere o func#ie în
vastul aparat birocratic guvernamental. Educa#ia o înv!#ase c! exista
o ordine în toate "i c!, atât timp cât r!mânea netulburat!, via#a era
idilic! "i perfect!.
Profesorii ei de#ineau o asemenea informa#ie dintr-o surs! de
mare încredere. Marele Ministru Urmyr orânduise lucrurile în c!r#ile
sale de în#elepciune din perioada de început a Imperiului. I se citau
adesea spusele: „Vântul este în#elept, iar apa "i mai în#eleapt!,
deoarece nimic din ce li se împotrive"te nu le poate rezista. Totu"i,
cei care c!l!toresc cu ajutorul lor reu"esc asta cu mare u"urin#! "i
rapiditate.”
Cel mai adesea, astfel de pilde sunt folosite la a preveni pe cineva s!
nu se ridice contra unui du#man mai puternic. Zâmbi, perfect
con"tient! c! cicatricea de pe obrazul stâng îi strâmba gura într-o
parte, îns! f!r! s!-i pese. Pentru cei pe care îi a"tepta s!-i vâneze, ea
va fi vântul "i apa.
Privi în sus, spre cer. Jum!tate din fa#a rotund! "i alb! a lunii Fryl
se ascundea în bezn!. Pozi#ia ei îi confirma ceea ce sim#ise în suflet,
c! noaptea se apropia de punctul s!u de mijloc. Adversarilor ei li se
520
va îng!dui s! plece în curând. O vor c!uta, crezându-se ei vân!torii,
Se zgribuli, str!b!tut! de ecourile îndep!rtate ale fricii. Pân! la
Festivalul Recoltei de anul trecut, le ar!tase "i altor vân!tori c!
gre"eau. Numele ei fusese Pavynti Syolsar "i, împreun! cu înso#itorii
ei, îi pr!dase pe drume#ii care se îndreptau spre Nalenyr. Festivalul
adusese mul#i oameni pe drum, iar ea îi jefuise aproape pe to#i. Se
m!surase cu ap!r!torii lor, între care "i câ#iva spadasini foarte buni,
învingându-i pe to#i.
Cu excep"ia lui Moraven Tolo. În prima clip!, nu-l considerase cu
nimic deosebit. I se p!ruse de vârst! mijlocie, mai bine zis, vârsta de
mijloc pentru majoritatea b!rba#ilor, de"i p!rul s!u negru nu
înc!run#ise înc!. Se mi"ca u"or "i f!r! pic de team!. Se prezentase
drept un xidantzu, iar ea îl crezuse drept unul dintre r!zboinicii
r!t!citori pe care trebuia s!-i secere înainte de a aduna aurul de la
tovar!"ii s!i de drum.
Apoi el îi ceruse s! traseze un cerc.
O treceau fiori pe "ira spin!rii, pân! "i dup! patru luni. Oricât de
priceput! ar fi fost, el o întrecea. Era un Maestru Spadasin – un Mare
Maestru, ba chiar mai mult. Un Mistic, capabil s! fac! vr!jitorii cu
spada sa. De-ar fi fost el vântul #i apa, iar eu, p!mântul, focul #i
lemnul, nu i-a# fi "inut piept.
Dup! toate regulile, trebuia s! fie moart!, îns! preferase s! n-o
ucid!. O pusese la încercare "i hot!râse c! se pricepea, oarecum, s!
mânuiasc! spada pe care o purta, a"a c!-i ceruse s! o ia spre sud, spre
coasta Virinei, pentru a se al!tura serrianului Istor. Odat! ce Maestrul
Istor o va elibera, va petrece nou! ani în pribegie, ca xidantzu.
F!cuse c!l!toria spre sud, de"i ar fi putut fugi oricând. În timpul
cât fusese tâlhar de drumul mare, respectase principiile spadasinilor.
Nu de frica lui Moraven Tolo f!cuse c!l!toria. $tia c! trebuia s! fie
moart!, iar respectându-i porunca avea "ansa de a începe o nou!
via#!.
Primi aceast! nou! via#! "i str!b!tu în grab! drumul pân! la
serrianul Istor. Fusese primit! imediat în micul cerc de înv!#!cei,
majoritatea dintre ei fiind, la o prim! vedere, cel pu#in cu zece ani
mai tineri decât ea. Maestrul Kalun Istor nu coment! nimic dup! ce-
521
"i dep!n! povestea "i-i spuse de ce venise. Se a"teptase la batjocuri "i
dispre#, dar nu se întâmpl! a"a ceva.
Maestrul Istor ascultase; apoi, f!r! nici o vorb!, lu! o pan!, o
înmuie în cerneal! "i scrise ceva repede. Punând pana jos, întoarse
foaia de hârtie, s-o poat! citi "i ea.
— $tii ce înseamn!?
Ea încuviin#! din cap.
— Poate fi interpretat în dou! feluri. Unul ar fi „puiul tigrului”, iar
altul, „Ranai Ameryne”.
Spadasinul usc!#iv î"i miji ochii "i aprob! din cap.
— %i se potrivesc ambele. E#ti un tigru, dar mai trebuie s!-#i
creasc! ghearele. De asemenea, mai e"ti cunoscut! drept Ranai
Ameryne. Oricine sau orice ai fost s-a dus acum. Bun venit în "coala
mea!
Maestrul Istor se dovedi a fi la fel de sever, pe cât era de în#elept,
îmboldind-o constant. O f!cu r!spunz!toare de înv!#!ceii
adolescen#i. Ace"tia, la rândul lor, o încol#ir!, o înfuriar!, iar astfel o
înv!#ar! s!-"i st!pâneasc! mânia care, altfel, ar fi f!cut-o s!-i
pedepseasc! f!r! nici o mil!. Faptul c! se ocupa de ei n-o scutea îns!
de îndatoririle ei de înv!#!cel, iar adesea studiul ei personal se
întindea pân! târziu în noapte.
În decursul preg!tirii se confrunt! cu starea conflictual! care o
determinase prima dat! s! ajung! r!uf!c!toare. Fiind crescut! în
credin#a c! vântul "i apa m!turau totul în calea lor, î"i petrecuse anii
a"teptând r!splata pentru c! alesese s! sfideze toate conven#iile. Î"i
abandonase instruirea timpurie "i plecase de-acas! s! studieze lupta
cu spada în oricare "coal! ar fi fost dispus! s-o accepte. Rareori st!tea
mult timp pe-acolo, nu trecea de doi ani, adesea "i mai pu#in,
preferând s! caute o alt! "coal! decât s! aib! de-a face cu
r!spunderile "i nemul#umirile de care avea parte.
Via#a ei devenise una a sfid!rilor "i se a"tepta s! fie pedepsit!.
Totu"i, cu ajutorul Maestrului Istor în#elesese c! ar putea înfrunta
vântul "i apa... sau ar putea deveni vânt "i ap!. Nu era vorba de a se
împ!ca ea cu lumea, ci de a deveni suficient de puternic! încât lumea
s! se împace cu ea.
P!rea o re#et! sigur! de grandomanie, îns! antrenamentul "i
522
îndrum!rile Maestrului Istor o ajutar! s! treac! hopul. Numai pentru
c! putea r!pune pe oricine i se împotrivea nu însemna c! "i trebuia.
Era foarte con"tient! c! via#a îi atârnase de vrerea lui Moraven Tolo,
iar el nu i-o luase. Urmându-i exemplul, c!uta "i cea mai mic! sclipire
de poten#ial într-un individ. Iar dac! nu g!sea, omora f!r! p!rere de
r!u.
Î"i mai d!du seama "i c!, în parte, i se încredin#ase un mic grup de
înv!#!cei ca ea s! afle cum s! descopere asemenea sclipiri. De"i
aproape sigur nu "i-ar fi înfruntat nici unul dintre adversarii întâlni#i
în via#a sa trecut!, faptul c! nu era absolut sigur! nu-i d!dea pace.
A"a c! se înfrâna "i-l admira pe Moraven Tolo "i mai mult pentru
st!pânirea de sine pe care o ar!tase înaintea provoc!rii ei mult mai
serioase.
Iar acum îi a"tepta pe înv!#!cei în p!durea întunecat!, s! vin! "i s-
o vâneze. Nu avea nici o îndoial! c! unul sau altul dintre ei va c!uta
s! organizeze eficient grupul. Era la fel de sigur! c! unii vor ataca
singuri, în încercarea de a culege laurii captur!rii ei.
În vreme ce i-ar fi fost cel mai u"or s!-i g!seasc! pe ace"tia "i s!-i
dovedeasc! înainte de a se confrunta cu întreaga ceat!, inversarea
acestei strategii ar fi lucrul cel mai bun. Menirea exerci#iului era s!-i
înve#e pe to#i c! lucrul în echip! însemna alegerea potrivit!. Dac! o
captura grupul, se va adeveri valoarea ac#iunii în echip!. Dac! nu se
întâmpla a"a "i va ajunge s!-i vâneze ea pe ceilal#i, doborându-i, se va
înf!#i"a nes!buin#a atacului individual.
Cuno"tin#ele sale despre via#a din p!dure îi ascu#eau sim#urile.
Iarna aducea pe coastele Virinei o temperatur! sc!zut!, îns! curen#ii
calzi împiedicau ninsoarea. În schimb, precump!nea burni#a, înso#it!
adesea de cea#!. Viet!#ile p!durii înc! mai forfoteau, dar amu#ir!
dintr-odat!. În mod ciudat, cea mai lini"tit! parte era în direc#ia
m!rii, nu înspre sud, c!tre Derros "i serrian.
E posibil s! cread! c! marea îmi asigur! flancul estic? %i din
moment ce m! a#teptam s! vin! dinspre sud, s! se fi gândit s! apar!
dinspre "!rm? De"i pu#in ospitaliere, micile golfuri folosite de
contrabandi"ti ar fi îng!duit unei duzini de înv!#!cei s! acosteze cu o
ambarca#iune. Escaladarea falezei de zece metri n-ar fi fost o
problem! pentru ei.
523
 Î"i trase încet de la brâu spada cu tot cu teac!. Roba sa neagr! se
potrivea cu întunericul, iar gluga avea deschiz!turi numai la ochi "i
urechi. Î"i înnegrise cu t!ciune p!r#ile descoperite ale corpului. Lâng!
#!rm g!sise buc!#i de plase de pescuit sfâ"iate, din care-"i
confec#ionase un acoper!mânt. Prinse de el crengi rupte din copaci.
Dac! se l!sa la p!mânt, ar!ta ca un tufi".
Cunoscând în am!nunt locul, se mi"c! silen#ios, îndreptându-se
spre r!s!rit. Cea mai v!dit! cale – cea a contrabandi"tilor – "erpuia
printre mici adâncituri, b!t!torit! de mii de oameni. Se gr!bi spre un
punct de unde-ar fi putut ataca grupul, l!sându-se la p!mânt în
groapa de la baza unui copac dezr!d!cinat.
Totu"i, lini"tea era netulburat!, ceea ce o nedumerea. Tillid, cel
mai pirpiriu dintre înv!#!ceii ei, nu reu"ea s! r!mân! t!cut mult!
vreme. Tot nu se auzea nimic, în afar! de "oaptele vântului printre
copaci "i pocnetul crengilor care se leg!nau.
Apoi din înalt se auzi un cârâit mirat "i în!bu"it, urmat de un
cr!n#!nit. Ceva c!zu pe frunzele jilave de lâng! ea. Un vultur-pescar o
privea cu un ochi auriu, cu ciocul deschis într-un #ip!t mut. Îns!
capul fusese retezat; pas!rea nu-"i d!dea seama c! murise.
Chiar înainte de a se sim#i amenin#at!, Ranai trase sabia. Uciga"ul
vulturului-pescar se repezi de pe crengile de deasupra, iar sabia ei
zvâcni într-o mi"care circular!. Lama îl t!ie în dou!. Partea de jos a
trupului, cu picioarele zb!tându-se, se pr!bu"i peste frunzele jilave.
R!d!cinile copacului sfârtecar! pieptul, dup! ce sfâ"iaser! deja aripile
ca de liliac.
Se uit! mai de aproape. Sem!na mult cu broa"tele de copac,
obi"nuite în regiune. Cu excep"ia aripilor. Lumina slab! a lunii
dezv!luia nuan#e de culoare printre zbârciturile care-i v!rgau pielea
umed!.
Creatura muribund! deschise gura, dezv!luind "iruri de din#i
triunghiulari, ca de rechin. Se retrase dinaintea priveli"tii, îns! nu
destul de iute. Limba lighioanei #â"ni "i-i biciui fa#a. Str!punse gluga,
iar un ghimpe i se înfipse în carne. Prin ran! n!v!li focul, iar ea c!zu
pe spate. Jivina-"i d!du duhul înainte ca limba ei s! se fi retras cu
totul, a"a c! r!mase atârnat!, str!lucind de sângele ei.
Î"i duse mâna la fa#!. Ghimpele nimerise pometele. Un deget mai
524
sus "i-ar fi orbit-o. Începu s! simt! cum i se umfl! fa#a, iar lacrimile îi
curgeau "iroaie.
Ranai î"i înfrân! primul impuls, acela de a o lua la fug!. Ar fi vrut
s! pun! asta pe seama curajului ei, îns! nu era nimic altceva decât
logic!. Indiferent de stirpe, creatura putea zbura, a"a c! ea n-ar fi
reu"it s-o lase în urm!. Dac! fusese doar una, se afla în siguran#!.
Dac! mai existau, în cele din urm! o vor g!si "i-o vor r!pune. Era
mult prea departe de Derros ca s! poat! preveni pe cineva "i, la cât de
t!cut! "i primejdioas! fusese lighioana, numai câ#iva dintre înv!#!cei
"i colegii ei de la serrian aveau iscusin#a de a le ucide.
Iar dac! vin cu sutele sau cu miile...
Se înfior! "i o lu! spre mare. Jivina asta – sau ea "i înso#itorii ei –
pricinuise t!cerea a"ternut! în p!dure. Î"i croi drum cu pruden#!.
Ochiul ei drept se umflase atât de tare încât nu-l mai putea deschide,
a"a c! trebuia s!-"i întoarc! de nenum!rate ori capul iscodind dup!
pericole. Avu nevoie de jum!tate de ceas s! str!bat! cei o mie de
metri pân! la stâncile de pe #!rm, îns! ajunse acolo f!r! nici o alt!
înfruntare "i se ghemui.
Luna sc!lda apa în argintiul ei, ceea ce-i oferea o priveli"te
netulburat! asupra #!rmului, pân! departe, spre Golful Derros, unde
se leg!nau un fel de poloboace uria"e, îns! prea lungi "i sub#iri. De
m!rimea unei nave comerciale oceanice medii, pluteau cu
nevinov!#ie în apa p!curie. În timp ce-i privea, unii disp!rur! din
raza vederii, iar al#ii se ridicar! pe valuri ca un soi de crocodili marini.
Unul tocmai ap!rut î"i deschise botul, dezv!luind o carne de un
alb cretos. Apoi pielea se împestri#! cu puncte negre, care ascundeau
albea#a într-un fel de umbr!. În clipa urm!toare, întunecimea se
în!l#! vaporoas!. Se r!suci "i se ondul! în aer, apoi se întoarse "i se
repezi spre ora"ul adormit Derros.
Un nor de jivine. Le putea vedea cu ochii min#ii, ag!#ându-se pe
ziduri "i acoperi"uri, râcâind pe sub u"i "i între obloane. Se vor
strecura în hambare, vor intra în rezervoare "i se vor furi"a pe sub
stre"inile tuturor caselor. Ora"ul ar sfâr"i prin a fi acoperit cu o
p!tur! umed! "i tremur!toare, care ar mistui totul în calea sa.
Nu se întreb! de ce n!v!liser! în Derros, r!spunsul nu avea
însemn!tate. Suficient c!-l asaltau. Î"i d!du seama c! nu-i în stare s!
525
fac! mare lucru pentru a st!vili valul, îns! cu b!gare de seam! poate
reu"ea s!-i ajute pe cei care vor da piept cu el. De o asemenea
cruzime, jivinele n-ar l!sa pe nimeni s! r!mân! în teritoriul lor.
Ranai Ameryne privi înspre ocean. Va mai veni ceva de-acolo, iar
"i iar. Sim#ea cum ceva st!tea la pând! acolo. Nu "tia ce, dar, dac! era
cu b!gare de seam!, ar fi supravie#uit suficient cât s! afle.
Iar odat! ce "tia, i-ar fi ajutat pe ceilal#i s! în#eleag! ce aveau de
f!cut.
Privi spre Derros "i v!zu primul semn al unei cl!diri în fl!c!ri.
Undeva, dincolo de ea, a"tepta Maestrul Istor. Oft! în t!cere. Cred c!
doreai s! am parte de mai mul"i ani de antrenament înainte de a deveni
xidantzu. N-a fost s! fie. Sper ca tot ce-am înv!"at pân! acum s! fie
destul.
526
2
A 8-a zi. Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Ciras Dejote se trezi într-o lume care devenise de nerecunoscut.
Capul îi pulsa, de"i nu chiar atât de dureros ca înainte. Amintiri
despre cum ajunsese în grota întunecoas! – unde z!cea al!turi de
maestrul s!u le"inat – îi revenir! în crâmpeie. C!l!toreau prin Ixyll
când se iscase o furtun! de magie dezl!n#uit!. Nu-"i mai amintea
nimic concret dup! asta în afar! de ropotul cailor "i o mân! puternic!
#inându-l în "a.
Maestrul s!u, Moraven Tolo, se zvârcoli "i gemu lâng! el. Pu#ina
lumin! existent! se r!sfrângea de pe chipul s!u transpirat. Ciras se
ridic! "i se preg!ti s!-i aduc! pu#in! ap!, îns! îl cople"i ame#eala "i se
l!s! înapoi, gemând. Apoi, mi"cându-se mai lent, reu"i s! ia un
burduf "i se târî spre Moraven.
Spasmele "i vaierele acestuia îl f!ceau s! par! c! avea o criz!.
Totu"i, nu era nici o urm! de spum! pe buzele sale, iar din nas nu-i
curgea sânge. În lumina slab!, Ciras nu putea vedea nimic care s!-l
ajute s!-"i dea seama de natura r!nilor.
— Maestre, trebuie s! be#i.
Ciras se a"ez! încet în genunchi "i-"i strecur! mâna pe sub capul
lui. P!rul negru lung al b!rbatului era n!cl!it de transpira#ie. Ciras îl
ridic! u"or "i se preg!ti s!-i dea ap!. Chiar atunci trupul lui Moraven
în#epeni.
Deschise ochii.
Culoarea lor trecea de la bleumarin la o nuan#! palid! "i rece,
c!reia îi lipsea o f!râm! s! devin! alb curat, schimbându-se cu iu#eal!
sau domol. Alternau cu fluiditate, precum unduirile unei e"arfe de
m!tase într-o adiere. Uneori, ochii-i erau str!b!tu#i de un desen ca
un fulger, închipuit din linii întunecate "i zim#ate.
Atunci Ciras sim#ea o furnic!tur! în mân!. O furnic!tur!
527
dureroas!, care se amplifica pe m!sur! ce fulgerul sc!p!ra tot mai
intens.
Sfâ"iat între datoria fa#! de maestru "i durerea tot mai mare, Ciras
nu mai "tia ce s! fac!. Ar fi vrut s!-l aline "i s!-l îngrijeasc!, atât
pentru c! asta era îndatorirea sa, dar "i pentru c! Moraven îl
veghease în c!l!toria lor. A-l abandona acum ar fi fost nepotrivit, îns!
furnic!tura deveni o suferin#! cumplit!, care-i în#epenise mâna.
— Las!-l, b!iete. Nu-l po#i ajuta.
Ciras privi în direc#ia vocii. O creatur! pirpirie "i ivorie se ghemui
pe o lespede. Ar fi luat-o drept un copil, dac! pe capul mult prea
mare n-ar fi avut "apte ochi. Doi dintre ei, negri cu pupile aurii, se
aflau acolo unde era firesc s! fie. Un al treilea st!tea pe frunte.
Ceilal#i patru, mai mici, aurii cu pupile negre, îi împestri#au fa#a la
nivelul pome#ilor "i frun#ii, deasupra "i dedesubtul ochilor normali.
Este un soth gloon, vestitor al nenorocirilor. Ciras l!s! cu grij!
capul lui Moraven, apoi se ridic! într-un genunchi ca s!-"i protejeze
maestrul de creatur!. Mâna sa dreapt! coborî acolo unde ar fi trebuit
s! se afle spada, îns! nu g!si nimic.
Gloonul râse.
— Eu nu reprezint nici o amenin#are pentru el. Vino, e nevoie de
tine ca s-o aju#i pe Tyressa.
De"i Ciras era în continuare buimac, cuvintele „nevoie” "i „aju#i”
declan"ar! un r!spuns imediat. Se ridic! în picioare cl!tinându-se "i-
"i târ"âi pa"ii în urma creaturii fantomatice care s!rea din lespede în
lespede, afundându-se "i mai mult în pe"ter!, încet, ajunse la
concluzia c!-i vorba de un fel de complex mortuar "i nu socoti asta
deloc drept un semn de bun augur.
Cu fiecare pas î"i p!r!sea în ungherele min#ii durerea crunt!. Din
întuneric se auzea un morm!it "i-un gâfâit neobi"nuite, cum nu mai
auzise vreodat!.
Un personaj îndesat ie"i la lumin!, tr!gând ceva greu dup! el. Pe
Ciras îl lovi o duhoare. Recunoscu povara ca fiind Tyressa înainte de
a-"i da seama c! cel care o târa era Borosan Gryst. Tân!rul se repezi "i
o apuc! de glezne, #inând-o strâns, în pofida murd!riei cleioase care-i
acoperea cizmele.
— Aici. Pune-o pe piatra asta.
528
O duser! amândoi la o lespede neted! "i se chinuir! s! o a"eze.
C!lcâiele-i treceau de cap!tul dalei de marmur!. Chiar dac! o
împestri#au excremente de liliac, împletitura groas! era f!r! nici o
îndoial! p!rul ei blond-deschis. Se deslu"eau câteva leziuni pe pielea
neacoperit! de pe bra#e "i picioare, îns! Ciras n-ar fi putut stabili
gravitatea r!nilor din cauza mizeriei care o acoperea. Nu juliturile
acestea, indiferent cât de adânci, constituiau problema ei principal!.
O s!geat! de arbalet! i se i#ea chiar de sub buric. Vârful disp!ruse
în mâzga care-i n!cl!ia tunica.
Ciras se propti cu mâinile de lespede.
— S!geata se ridic! "i coboar! odat! cu respira#ia ei. Asta-i bine.
Nu a p!truns pân! la os.
— Ce-ai de gând s! faci? întreb! Borosan, cu ochii bicolori c!sca#i.
Trebuie s! facem ceva, altfel va muri.
— $tiu, încuviin#! Ciras "i scutur! din cap, încercând s! se
limpezeasc!, dar regret! imediat gestul. Înc! nu gândesc clar. Keles
trebuie s! "tie. Unde-i?
Borosan cl!tin! din cap.
Coco#at pe o lespede apropiat!, Gloonul îndrept! un deget sub#ire
spre bezn!.
— Au plecat împreun!. Tr!ie"te. Cam atât v!d.
— $i ea? se interes! tân!rul, f!când un semn cu capul spre
Tyressa. Un soth gloon poate vedea în viitor. Va tr!i?
— Ciras Dejote, depinde de ce vei face.
Închise ochii. Î"i petrecuse întreaga via#! antrenându-se ca
spadasin. Mae"trii s!i insistaser! cu to#ii s! în#eleag! corpul omenesc
"i p!r#ile sale. $tia unde "i cât de adânc se aflau îngropate arterele.
Putea lovi orice organ pe negândite. Fusese chiar înv!#at s! trateze
t!ieturile "i pl!gile, îns! toate acestea nu îl f!ceau cu adev!rat un
vindec!tor.
O parte din el voia s! resping! spusele gloonului, îns! nu izbutea.
Se antrenase ca spadasin pentru a fi un erou. Crescuse ascultând
pove"tile despre eroii imperiali de odinioar!, dorindu-"i s! le egaleze
priceperea "i curajul. Mul#i dintre ei se confruntaser! cu probleme
care nu necesitau îndemânare în lupta cu sabia ca s! fie rezolvate.
Dac! refuz, ea va muri, iar eu n-am s! mai ajung niciodat! un erou.
529
 Deschise ochii "i atinse u"or s!geata. Nu încerc! s-o mi"te, dar
sim#i firele penei între degetele sale odat! cu fiecare respira#ie a ei. Î"i
coborî mâna încet, încercând s! estimeze cât de adânc intrase
s!geata. De"i arc!"ia nu fusese niciodat! preocuparea sa principal!,
grosimea s!ge#ii sugera o anumit! lungime, iar asta-i d!du speran#a
c! nu reu"ise s! p!trund! prea mult.
Apoi ajunse cu mâna la buric "i zâmbi. Înl!tur! o parte din
mâzg!, apoi înc! pu#in. Zâmbetul i se l!#i "i se uit! la Borosan.
— Nu-i chiar atât de grav pe cât ne temusem.
— Cum adic!?
— Femeile keru, la fel ca Tyressa, poart! s!bii, îns! ele prefer!, de
departe, suli#ele, explic! Ciras, îndreptându-se de spate. Din aceast!
cauz! î"i #in s!biile într-o teac! atârnat! de o centur!, nu încinse la
brâu, cum fac spadasinii. Arca"ul care a nimerit-o, i-a lovit catarama
centurii. S!geata a str!puns-o, dar nu foarte adânc. Probabil vreo
dou! degete, prin piele "i mu"chiul de dedesubt.
— A"a c! va trebui s-o smulgem?
Ciras consim#i u"or din cap.
— Problema este c-o va durea destul de tare. Dac! se zbate, î"i va
face r!u sie"i.
— Asta nu trebuie s! stânjeneasc!.
O siluet! m!t!h!loas! înaint! din spatele lui Borosan. Aplecat,
virukul p!rea doar cu pu#in mai înalt decât Borosan, de"i umerii s!i
la#i "i trupul musculos îl f!ceau neîndoios mai masiv. Pletele negre îi
c!deau în valuri, rev!rsându-i-se pe "ira spin!rii, între pl!cile osoase
acoperite cu piele de un verde închis. Culoarea p!lea de la gât înspre
vintre "i de-a lungul p!r#ii interioare a bra#elor. Din p!r îi ie"eau
coarne, la fel de ascu#ite "i puternice precum cârligele de la coate "i
ghearele cu care se terminau degetele de la mâini "i de la picioare.
Ochii s!i negri p!reau g!uri pe fa#a sa, iar din#ii ascu#i#i ca acele îi
lic!reau în gur!.
Ajunse la marginea lespezii "i-o studie o clip! pe Tyressa.
— Aduce#i ap!. Sp!la#i de jur împrejurul r!nii. Îi vom t!ia cureaua
a"a c! tot ce va trebui s! facem va fi s!-i scoatem catarama.
Borosan aduse ap! "i izbutir! s!-i îndep!rteze murd!ria de pe
haine. Urmând îndrum!rile virukului, Ciras t!ie cu un cu#ita"
530
cureaua lat! de piele a Tyressei, apoi despic! tunica de pânz! groas!
pe care o purta. Aducând mai mult! ap! îi cur!#ar! pielea. De sub
cataram! curse foarte pu#in sânge.
— $i mai departe, Rekarafi?
Virukul ridic! un deget, ap!sându-l la marginea de sus a
cataramei. Începu s! se adune umezeala, atârnând la cap!tul ascu#it
al ghearei sale.
— Întâi, trebuie s-o preg!tim. Borosan, #ine-o de glezne. Ciras, de
umeri.
Cei doi b!rba#i f!cur! a"a cum li se ceruse. Virukul scrijeli încet o
linie deasupra "i dedesubtul r!nii, apoi câte una la fiecare cap!t.
Femeia gemu la atingerea lui. Rekarafi î"i înfipse gheara chiar în
interiorul p!tratului de piele, iar ea fu str!b!tut! de un spasm. Ciras
aproape c! o sc!p! din strânsoare, îns! o prinse repede. Tyressa se
încord!, dar dup! cea de-a treia str!pungere, trupul ei deveni
molatic.
— Doar nu folose"ti vr!ji, nu-i a"a? se nelini"ti Ciras, mijindu-"i
ochii.
Virukul î"i întoarse încet capul masiv spre el.
— Nu în sensul care #i-ar fi #ie familiar, lirserrdin. Nu-#i mai
aminte"ti cum a fost otr!vit Keles Anturasi de ghearele mele?
— Ba da. Spunea c! a fost foarte dureros.
— Voi ave#i saliva "i lacrimile; mai ave#i "i alte fluide care se
folosesc de acelea"i canale pentru a se scurge. De ce-a" fi eu altfel?
Rekarafi î"i întoarse aten#ia spre Tyressa "i continu! s!-i
str!pung! abdomenul.
— Asta o va amor#i "i va împiedica sângerarea. Iat!, s-a "i
terminat. Înc! un minut.
— Ai de gând s! sco#i s!geata acum? întreb! spadasinul cu o
ridic!tur! din sprâncene.
— Nu, tu o sco#i. Înc! s-ar putea s! mi"te "i nici unul dintre voi
nu-i destul de puternic s-o #in!.
Virukul se întinse "i-"i puse mâna pe coapsele ei. Apoi î"i a"ez!
antebra#ul pe clavicula ei "i se aplec!.
— D!-i drumul, Ciras Dejote. A"a cum sim#i sabia intrând în
#int!, tot a"a vei sim#i s!geata ie"ind.
531
 Ciras se plas! în partea opus! virukului "i-"i întinse mâinile s!-i
fie sp!late de Borosan. Le scutur! s! le zvânte "i închise ochii.
Cuvintele virukului, rostite cu o urm! de dispre#, îl ajutar! s! se
concentreze. Se antrenase atât de bine cu sabia, încât o mânuia
printr-o zvâcnire a încheieturii, r!sucind-o "i dirijându-"i loviturile în
a"a fel încât s! taie numai mu"chii "i tendoanele, f!r! s! ating! osul.
Aici va trebui s! procedeze invers.
Surprinz!tor, nu se gândi deloc c! ar putea da gre". Era înc!
destul de tân!r încât s! aib! încredere în abilit!#ile sale "i întâlnise
prea pu#ine provoc!ri. Se întinse "i apuc! s!geata cu ambele mâini,
de parc! ar fi fost mânerul unei s!bii. Se concentr!, l!sând lemnul s!
se mi"te lejer în strânsoare. Pe când mâinile strângeau tot mai tare, se
mi"cau odat! cu ea.
Începu s! perceap! cât de adânc! era cu adev!rat rana. S!geata
continuase s! se r!suceasc! dup! ce p!trunsese, îns! nu prea mult.
Catarama tocise vârful, limitând efectele. Îi sim#i calea de intrare,
sim#i cât de tare îi fusese jocul "i începu, încet, s! inverseze traseul.
Ie"ea – nici cu u"urin#!, nici cu repeziciune, dar ie"ea – alunecând
dintre mu"chi "i carne. Tyressa #ip! "i lovi cu mâna abdomenul
virukului, îns! Rekarafi o #intui "i-i f!cu semn din cap lui Ciras s!
continue. A"a f!cu, tr!gând u"or "i sim#ind cum s!geata ie"ea cu
totul. Apoi se opri – ag!#ându-se de ceva – a"a c! ap!s!, ocolind un
obstacol aflat în calea vârfului. Înc! o r!sucire, o mic! smucitur! "i-o
trase afar!.
Tân!rul se d!du înd!r!t, aproape le"inat de efort, pe jum!tate
sprijinit de Borosan. Acesta sp!l! rana, apoi ap!s! o fa"! peste ea, în
vreme ce o cosea cu un ac. Închise rana cu grij!, apoi bandaj!
pântecul Tyressei. Numai dup! ce termin!, se retrase "i Rekarafi.
De pe lespede, gloonul d!du din cap.
— Va tr!i. Cel pu#in ceva vreme.
Tyressei îi mai trebuir! "ase ore ca s! se trezeasc!, îns! în acel
r!stimp Borosan "i Ciras se afundaser! suficient de mult prin pe"ter!
încât s! descopere cr!p!tura prin care se c!#!raser! Keles Anturasi "i
Tyressa. La vremea când Ciras ie"i pe creasta dealului, se l!sase deja
întunericul, dar el se folosi de un mic felinar pentru a inspecta locul.
532
De"i praful de pe stânci nu fusese prea gros, se întip!riser! pe el
suficiente urme ca s! în#eleag! ce se întâmplase cu tovar!"ul lor.
Înapoi în pe"ter!, cur!#at de mâzg! "i îmbr!cat în haine curate,
Ciras "edea lâng! viruk, cu spatele sprijinit de o lespede.
— Au fost trei oameni. S-au oprit "i au aprins un foc mic. Unul
dintre ei a tras în Tyressa. Exist! urme de lupt!, dar se pare c! l-au
înfrânt pe Keles. Aveau "i cai. Nu "tiu cine erau, dar în graba lor de a
fugi au l!sat în urm! un s!cule#.
Rekarafi îl prinse din zbor, când i-l arunc! Ciras. Virukul
adulmec!.
— Saamgar.
— Ceai de floarea-nop#ii, vorbi Ciras, încuviin#ând din cap. Se
g!se"te în Tirat "i-l folosim atunci când nu avem ceai adev!rat. Deseii
îl consum! frecvent.
— Crezi c! oamenii care l-au capturat pe Keles sunt din
Deseirion? se interes! Borosan, ghemuindu-se lâng! el.
— Este singura concluzie logic!.
— Atunci înseamn! c! nu respec#i defel logica, interveni Rekarafi,
care l!sase s!cule#ul s! se legene încet, #inut între dou! gheare. Ai
hot!rât c! jefuitorii pe care i-am urm!rit prin Pustiet!#i erau
deseieni. Iar acum spui c! ei "i r!pitorii sunt aceia"i.
— Nu ai nici o dovad! c! nu-i a"a.
— Nu, lirserrdin, nu am. Dar nici tu nu ai. Oricum, îl consideri pe
Prin#ul Pyrust atât de prost încât s! le cear! unor jefuitori s! adune
thaumston "i relicve #i s!-l captureze pe Keles Anturasi? În locul lui,
n-ai da ultima îns!rcinare unora despre care "tii c! o pot îndeplini cu
bine?
Ciras ar fi vrut s!-"i apere spusele, dar se ab#inu. Cuvintele
virukului aveau sens. Mai mult chiar, dac! Pyrust ar fi "tiut detaliile
c!l!toriei lui Keles, ar fi trimis mai multe echipe s!-l g!seasc!, din
moment ce Pustiet!#ile erau atât de vaste.
— Pre#uiesc observa#ia ta, vorbi Ciras "i înclin! cu respect capul.
Mâine diminea#!, dac! deschizi pe"tera, am s! iau un cal ca s!-l
g!sesc pe Keles Anturasi "i s!-l aduc înapoi.
Gloonul râse pân! c!zu pe spate din vârful unui sarcofag. Virukul
zâmbi, cu o sclipire scurt! în ochi.
533
 — N-ai s! pleci dup! Keles.
— Dar este datoria mea. Maestrului meu "i mie ni s-a încredin#at
s! veghem asupra siguran#ei sale. Trebuie.
— Dar nu va fi a"a. Întreab!-l pe Urardsa; el "tie. Firul vie#ii tale "i
al lui Keles Anturasi s-ar putea încruci"a din nou, dar nu în viitorul
apropiat, explic! virukul în timp ce-"i examin! ghearele. Eu am s!
pornesc dup! Keles Anturasi. $tiu c!-i înc! în via#! "i "tiu încotro au
luat-o.
— Cum a"a? se mir! Ciras, încruntat.
— V!d c! ai uitat. Ghearele mele au b!ut din sângele lui, îl l!muri
Rekarafi, strângând pumnul. Pentru c! l-am lovit dintr-o gre"eal!,
este de datoria mea s!-l g!sesc "i s!-l salvez, "i a"a voi face.
— Dar cu mine cum r!mâne?
Gloonul î"i reveni "i se c!#!r! din nou pe marginea sicriului de
marmur!.
— C!l!toria ta-i cea mai primejdioas!. Împreun! cu Borosan
Gryst, te vei duce spre miaz!noapte "i spre apus, tot mai adânc prin
Ixyll.
— Dar ei se duc în partea opus!. Indiferent cine l-a r!pit, se întorc
la civiliza#ie, nu se îndep!rteaz! de ea.
— Vei descoperi, Ciras Dejote, c! soarta lui Keles Anturasi
înseamn! un lucru neînsemnat. Soarta întregii lumi va depinde de cât
de mult succes are misiunea ta.
Gloonul privi o clip! în alt! parte, apoi to#i ochii s!i se închiser!.
— Exist! o posibilitate – firav! "i trec!toare – de a izbândi.
Ciras înghi#i cu noduri, urându-se c! i se uscase gura de fric!.
— $i care-i misiunea mea?
— Te vei duce pân! în inima Ixyllului "i dincolo de ea.
Ochii Gloonului se deschiser! "i îl pironir!.
— Vei vedea unde zace în somnul ei de "apte veacuri împ!r!teasa
Cyrsa. De e"ti vrednic, o vei trezi la via#!. De e"ti conving!tor, ai
putea-o chiar îndupleca s! salveze lumea l!sat! în urm!-i.
534
3
A 10-a zi. Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Dolosan
Coborând dealul în goan!, calul îl f!cea pe Keles Anturasi s! salte
în "a. Zdruncin!turile îi chinuiau trupul "i zvâcnetul dureros din
um!rul drept se porni din nou. Cu numai dou! zile înainte î"i rupsese
clavicula, dar p!rea c! se petrecuse cu secole în urm!. Odat! ce
r!pitorii s!i puseser! mâna pe el, îi legaser! bra#ul drept strâns la
piept "i începuse galopul dur.
Durerea îi ab!tuse aten#ia, a"a c! nu putea spune cu siguran#!
unde se g!seau, dar p!rea c! se aflau mai adânc în Ixyll decât crezuse.
Zâmbi. Bunicul mi-ar pune pielea pe b!" dac! a# recunoa#te c! m-am
r!t!cit. A#a ceva este de neconceput.
Membrii familiei Anturasi din Nalenyr erau mae"trii de
net!g!duit "i f!r! seam!n ai cartografiei. Qiro, bunicul lui Keles,
supraveghea un atelier în care veri"ori, nepo#i, nepoate "i str!nepo#i
desenau cele mai bune h!r#i din lume. Navele care se foloseau de
h!r#ile Anturasi nu aveau aproape niciodat! probleme de naviga#ie "i
reveneau din c!l!toriile lor aducând comori care dep!"eau orice
închipuire. Keles "i fratele s!u, Jorim, înf!ptuiser! unele dintre cele
mai dificile "i complexe ridic!ri topografice efectuate vreodat!,
revenind cu informa#ii care îmbun!t!#ir! h!r#ile acelea "i umplur!
pân! la refuz cuferele familiei.
Oricine altcineva, în afar! de Qiro, ar fi fost mai mult decât
mul#umit de averile familiei, îns! patriarhul visa la st!pânirea întregii
lumi. Voia s! "tie totul despre ea, a"a c!-"i trimisese cei doi nepo#i în
expedi#ii riscante. Jorim plecase cu Lupul furtunii pe Marea de R!s!rit
s! descopere ce se g!sea acolo. Keles se îndreptase spre Ixyll s!
exploreze t!râmul magiei dezl!n#uite pentru a vedea dac! se
deschisese, în sfâr"it, calea spre apus.
Acolo unde ajunsese, Keles avusese succes. %inând o leg!tur!
535
misterioas! cu bunicul s!u, trimisese informa#ii care extinseser!
h!r#ile desenate în Moriande, capitala Nalenyrului. De"i comunicarea
era departe de a fi deplin!, Keles sim#ise pl!cerea încercat! de b!trân
la primirea informa#iilor adunate de el.
În acest moment, chiar "i furia b!trânului l-ar bucura, îns! nu i se
d!duse nici o "ans! de a intra în leg!tur! cu el. R!pitorii s!i – agen#i
dovedi#i ai Prin#ului Pyrust, st!pânul Deseirionului – îl zoriser! din
greu pe drumul dinspre Ixyll. Se întâlniser! cu alte mici grupuri –
unii, n!imi#i de deseieni, al#ii, simpli jefuitori din Pustiet!#i –, f!când
schimb de cai "i merinde. Fiecare dintre ei patru pr!p!dise câte un
cal, istovindu-l de atâta c!l!rit, iar din cauza oboselii "i durerii din
um!r, Keles nu reu"ise s! se concentreze suficient ca s! ajung! la
bunicul s!u.
Odat! ce p!trunseser! în Dolosan, fu în stare s! se orienteze.
Trecur! de Opaslynoti "i cotir! spre sud-est. În loc s! o ia drept spre
est, prin Solaeth, ceea ce le-ar fi luat foarte mult timp, se vor îndrepta
spre portul Sylumak, de unde vor porni într-o c!l!torie spre r!s!rit.
De"i ruta era ocolitoare, navele înaintau de la o zi la alta, nefiind
nevoi#i s! se opreasc! pentru odihn!.
Galopau prin câmpia neted! "i arid!. Dalen, c!petenia, ridic!
mâna. Caii, numai spume, se bucurar! de oprire. La fel "i Keles. Încet,
pulsul dureros din um!r sl!bi în intensitate. Destul ca s!-mi dau
seama cât sunt de b!#icat din cauza #eii.
Dalen î"i opri calul "i-i f!cu semn unuia dintre oamenii s!i s-o ia
înainte. Cort – scund, îndesat "i oache" – c!l!rea lâng! el. Dalen ar!t!
în fa#!, acolo unde drumul se îngusta "i trecea dincolo de o mic!
ridic!tur!, ducând înspre ceea ce Keles crezu c! era o vale. Ceva
obi"nuit în Dolosan, îns! nimic de aici nu putea fi luat de bun, pentru
c! p!mântul se fr!mântase în decursul veacurilor de magie
dezl!n#uit!.
Celor suficient de iscusi#i, fie ei r!zboinici sau nu, le st!tea în
putin#! s! ajung! Mistici. Dup! aceea, deveneau neînchipuit de
pricepu#i în compara#ie cu cei mai pu#in antrena#i. Moraven Tolo, un
spadasin care se al!turase expedi#iei lui Keles, era un Mistic. Într-una
dintre lupte, trecuse de "ase sau mai mul#i du"mani cu mai pu#in
efort decât i-ar fi trebuit lui Keles s! schi#eze harta unui târg cu o
536
singur! strad!.
Când doi Mistici se înfruntau, etalarea talentului lor era
cople"itoare – frumuse#e "i groaz! în acela"i timp. De asemenea, l!sa
urme de magie dezl!n#uit!. Cercurile aveau puterea de a o controla,
motiv pentru care se purtau adesea ca o amulet! ocrotitoare. La
marginea ora"elor "i satelor, provoc!rile se sfâr"eau în rotocoale de
piatr!. Acolo, magia r!mânea ca într-o capcan!. Îns!, l!sat! în voie,
folosea la a aduce binele sau r!ul.
Cu mai mult de "apte secole înainte, nomazii turasynzi de pe tot
întinsul de"ertului adunaser! puhoaie de r!zboinici Mistici "i
invadaser! Imperiul, împ!r!teasa Cyrsa strânsese al!turi de ea
faimo"i lupt!tori "i Mistici. Ca s! evite ciorov!ielile politice în
absen#a ei, divizase împ!r!#ia în Nou! Principate, apoi luase întreaga
vistierie "i se îndreptase spre apus. Nomazii "i armiile ei se h!r#uiser!
în Solaeth "i Dolosan, îns! marea b!t!lie se d!duse în Ixyll.
Dup! toate relat!rile vremii, o"tirile se anihilaser! una pe alta, iar
magia dezl!n#uit! eliberat! atunci aproape c! distrusese lumea.
Schimbase lucrurile în moduri deopotriv! minunate "i oribile, iar
semnele ei se vedeau cu u"urin#! în Dolosan sau Ixyll, unde înc! mai
bântuia. În c!l!toriile lui, Keles descoperi iazuri vii, v!i care respirau,
copaci cu frunze de sticl! "i multe alte ciud!#enii care-i d!deau dureri
de cap numai când "i le imagina.
Gândul îi fugi la jurnalul pe care-l #inea, r!mas acum în Ixyll,
laolalt! cu înso#itorii s!i. %i Tyressa, biata Tyressa. Amintirea ei îl
f!cu s! se simt! "i mai însingurat. F!r! ea, lumea-"i pierduse o parte
din culoare.
O doborâse Cort, cel care se avânta acum spre coama dealului. Nu
doar asta îl f!cea pe Keles s!-l urasc!, ci "i rânjetul lui înver"unat din
acel moment. $i felul în care necheza povestind.
Sper s! cr!pi.
B!rbatul ajunse în vârful dealului, dup! care o porni la vale. Apoi
î"i struni calul cu întreaga for#!, iar animalul se cabr!, dar nu înainte
ca picioarele din fa#! s!-i fie cuprinse de ceva. Se pr!bu"i nechezând,
cu ochii holba#i de groaz!, apoi disp!ru cu c!l!re# cu tot.
— Cort, la naiba& exclam! Dalen "i trase de h!#uri.
Asbor, al treilea din grup, scoase sabia "i o lu! la galop, îns!
537
c!petenia îl chem! înapoi.
— Nu fi nes!buit&
Asbor îi arunc! o privire uluit!.
— Dar trebuie s!-l ajut!m.
— Nu mai po#i. N-a avut timp nici s! #ipe.
Dalen se întoarse spre Keles.
— Ai mai v!zut a"a ceva?
— Greu de r!spuns, din moment ce nu "tiu ce-i.
Keles desc!lec! "i-ar fi c!zut la p!mânt dac! nu s-ar fi ag!#at
repede de scar!. Se înfipse bine pe picioare "i porni înainte.
— Ar trebui s! r!mâi c!lare, îl sf!tui Asbor, privind nelini"tit spre
vale. Ai putea fugi.
— Pe Cort nu l-a ajutat, r!spunse tân!rul pe un ton potolit, f!r! a-
"i tr!da nici satisfac#ia resim#it! în urma mor#ii acestuia, nici teama,
apoi î"i începu târâ"ul spre ridic!tur!.
— Asbor, #ine-i calul "i ia-l pe-al meu de dârlogi.
Dalen desc!lec! în spatele lui Keles "i-l ajunse repede din urm!.
Î"i miji ochii privindu-l.
— N-a" fi crezut c! e"ti atât de aventuros.
— Aventuros este fratele meu. Eu sunt doar curios.
Ar!t! spre cârceii plantelor peste care trecuse Cort.
— Cred c! am v!zut ceva verde încol!cind copitele calului. Am de
gând s! evit orice de culoarea asta.
Dalen îl aprob! din cap, apoi p!r!sir! amândoi drumeagul "i se
c!#!rar! pe ni"te stânci. Agentul deseian îl ajut! s! urce p!r#ile mai
abrupte, dup! care ocolir! un bolovan impun!tor "i scrutar! întreaga
vale.
— Cine "i-ar fi imaginat, se înfior! Dalen
Keles cl!tin! din cap "i se l!s! pe vine. Valea se l!#ea într-o
depresiune despre care credea c! fusese odinioar! un lac destul de
mare, adânc de peste treizeci de metri. Stâncile ro"ietice din jurul ei
"i sedimentul c!r!miziu contrastau puternic cu verdele plantei.
Cârceii, cu sutele, poate chiar cu miile, se întindeau ca o urzeal!.
Acolo unde dep!"eau marginile v!ii, erau cu pu#in mai gro"i decât un
deget. Jos de tot, aproape de mijloc, întreceau în grosime un om "i
aveau o scoar#! groas!, acoperit! cu ghimpi ascu#i#i.
538
În miezul lor z!cea o inflorescen#! grotesc!, alb! cu vini"oare
stacojii. Pulsa "i se cl!tina în ritmul durerii din um!rul lui Keles, un
fapt pe care-l consider! destul de nelini"titor. În inima florii se vedea
o por#iune ro"iatic! mai întunecat!, care se deschidea "i se închidea
încet, producând un sunet stins, aducând a sfor!it.
V!zur! o bun! parte din Cort, îns! calul aproape disp!ruse. Cârcei
mici se întindeau s! trag! hoitul. Ghimpii ascu#i#i t!iau în carne "i
tendoane, dezmembrând animalul în timp ce-l c!rau încet spre inima
plantei. Buc!#i de carne umed! "i organe aburinde se mi"cau mai
repede, disp!rând în burdihan între dou! sfor!ituri.
Cort se al!tur! curând bidiviului s!u într-o alunecare rapid!,
hr!nind planta.
Keles î"i miji ochii.
— Nu. N-am mai v!zut niciodat! a"a ceva. Nu de m!rimea asta.
Fratele meu spunea c! exist! plante carnivore prin Ummummorar,
îns! specimenele pe care a încercat s! le aduc! au murit. Oricum,
erau atât de mari doar cât s! poat! mânca insecte.
Dalen se încrunt! privind planta.
— M! preg!tisem pentru tot soiul de mon"tri. $tii, jivinele despre
care tot auzim prin pove"ti, ur"i cu "ase picioare "i mandibule, "erpi
de o#el, p!ianjeni uria"i. Dar nu s! dau de a"a ceva.
— Rapsozii n-ar cânta despre a"a ceva. Singura sa prad! este cea
pe care o atrage în mreje. Dar nu înseamn! c!-i mai pu#in cumplit!,
încheie Keles încruntat.
— De fapt, o face "i mai groaznic!.
Tân!rul cuget! o clip!, apoi privi la r!pitorul s!u.
— Ce-ai de gând? Nu sunt prea convins c-o po#i r!pune.
— S-o r!pun? Nu, îi zâmbi u"or b!rbatul. Treaba mea este s! te
duc în Deseirion. O s!-i d!m ocol. Voi n!imi al#i oameni mai târziu,
a"a c! ai s! fii în siguran#!.
— Vrei s! spui c! n-am s! pot evada.
— $i teaf!r de-ai fi, tot n-ai izbuti s! scapi, pufni Dalen. S!
spunem c! noaptea ne iei via#a, mie "i lui Asbor, sau ne omori caii "i
dispari cu câte merinde po#i. Ei bine, nici a"a n-ai sc!pa.
— D!-mi un cal "i provizii "i-am s!-#i dovedesc c! gre"e"ti.
Dalen pufni din nou "i porni înapoi.
539
 — S-ar putea s! "tii unde te afli "i chiar unde vrei s! ajungi, dar tu
cuno"ti lumea ca pe o hart!. Iar harta este lumea în acela"i fel în care
portativele muzicale sunt cântecul. De-abia dac!-l descriu. Nu "tii
destule ca s! supravie#uie"ti.
Keles nu mai spuse nimic. Nu auzise prima dat! astfel de critici.
Tyressa i le adusese în timpul c!l!toriei, iar el se str!duise din
r!sputeri s! îndrepte problema. Totu"i, în ochii lui Dalen nu era
destul.
Dar asta nici nu-l mira. Avusese dureri "i c!l!toriser! în grab!,
împrejur!ri neprielnice afl!rii mai multor am!nunte despre locurile
pe care le str!b!teau. În primul rând, nu-i p!sa de nimic pentru c!-i
amintea de Tyressa; iar gândindu-se la ea î"i sim#ea inima parc!
mistuit! de plant!, laolalt! cu Cort.
Femeia îi salvase via#a în mai multe rânduri, iar când c!zuse la pat
în Opaslynoti, îi purtase de grij!. Fusese întotdeauna cinstit! cu el,
r!nindu-i trufia, dac! astfel îl trezea la realitatea pe care trebuia s! o
înfrunte.
Iar acum e moart!.
Tocmai ie"ea din despic!tura din p!mânt când o lovise Cort.
Icnise tare, apoi disp!ruse din vedere. Sclipirea p!rului ei auriu fusese
ultima imagine.
Nesigur pe picioare, înc!lec! din nou "i-l urm! pe Dalen, în timp
ce deseianul c!ut! un nou drum spre miaz!zi. Tyressa îl z!p!cise pe
Keles pentru c! mare parte a timpului fusese t!ioas! "i aspr!. Asta
f!cea parte din antrenamentul ei de keru. Purtându-se a"a de dur, se
ridica la legendara lor inflexibilitate: neînduplecat!, re#inut! "i
onest!.
Puternice "i frumoase, floarea femeilor helosundiene, asigurau
garda casei regale naleniene, fiind de mult! vreme obiectul
fanteziilor multor tineri. Toat! lumea auzise istorisiri despre
leg!turile dintre ele "i nobili sau eroi – la urma urmei, tinerele keru
veneau "i ele de undeva. B!ie#ii visau ca vreuna s! se îndr!gosteasc!
de ei, sau m!car s! se foloseasc! de ei, îns! toate acestea r!mâneau
ni"te simple închipuiri.
$i totu"i, Tyressa îi ar!tase lui Keles o oarecare blânde#e. Nu era o
sl!bire a t!riei sale, ci p!rea c! apropierea lor i-ar fi înmuiat inima. În
540
cele din urm!. pe când se târau prin grot! "i mâzg! s! ajung! la locul
unde fusese luat în captivitate, glumeau prietene"te.
Refuza s! admit! c! o iubea. Nutrea o mare afec#iune pentru ea,
îns!, dac!-"i recuno"tea iubirea, suferin#a pe care izbutea s-o #in! sub
control l-ar consuma. Dar, pe cât era de hot!rât s! nege orice urm!
de dragoste, nu alunga posibilitatea de a se ajunge în cele din urm!
acolo, iar pierderea sentimentului de afec#iune l-ar v!t!ma la fel de
greu.
Keles se încrunt! "i înghi#i un nod în vreme ce calul s!u galopa
din greu pe urmele lui Dalen. Soarele urma s! apun! cât de curând,
iar pu#ina c!ldur! pe care o r!spândise se va risipi.
În vreme ce Dalen le f!cu semn s! opreasc! pentru a înnopta într-
o adâncitur! care-i va feri de vânt, se gândi c! s-ar fi putut n!pusti
spre plant!. Dar nu, n-ar fi rezolvat nimic. Sinuciderea lui ar fi
dezonorat sacrificiul Tyressei, iar el n-ar fi vrut s! scrie un astfel de
epitaf al vie#ii ei. Merita mai mult, dar va avea grij! s! se "i întâmple
a"a.
Iar sinuciderea ar mai împiedica ceva. Prin#ul Pyrust, tiranul cel
ciung, îi pricinuise moartea. Îi oferise cândva un c!min nou, dar
cartograful refuzase. În mod clar, nu acceptase refuzul. Voia serviciile
lui "i nici un pre# nu era prea mare ca s! nu-l poat! pl!ti.
Va afla c! nu-i adev!rat. Keles va merge pân! în Deseirion "i-i va
da tot ajutorul pe care îl a"tepta. Întregul ajutor de care are nevoie...
s!-#i bage "ara în mormânt.
541

4 Cyron ridicând mâna. Predecesorul dumitale a adus laudele de"arte
A 10-a!zi.!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
De"i Marele Ministru Pelut Vniel p!rea destul de calm în timp ce-
"i prezenta rapoartele, ceva din manierele sale îi atrase aten#ia
Prin#ului Cyron. Predecesorul demnitarului insistase întotdeauna s!
fie men#inut un cadru oficial pentru discu#ii, a"a c! luase drept un
semn bun faptul c! era dispus s! i se al!ture în camerele sale
personale. În prezen#a prin#ului, Pelut ar!ta u"oare urme de
rigiditate, care p!rea îns! u"or simulat!.
Înseamn! c! se folose#te de asta s! ascund! ceva. Umerii lui Cyron
se l!sar! u"or, ca "i cum trecuse peste el un val de oboseal! profund!.
Î"i amintea bine cum "ederea pe acela"i tron îl îmb!trânise foarte
repede pe tat!l s!u. Iar tata a domnit în vremuri de prosperitate, f!r!
nici un du#man s!-i caute pieirea.
Lumina firav! se r!sfrângea aurie de pe podeaua de lemn "i de pe
craniul ras al lui Pelut.
— Datorit! iernii relativ blânde, st!pâne, ne a"tept!m la o recolt!
îmbel"ugat! din roadele timpurii "i îns!mân#!ri înainte de vreme. Nu
exist! nici un semn c! ne-ar pândi seceta "i n-avem nici un motiv s!
sper!m altceva decât recolta abundent! cu care am fost r!sf!#a#i "i
anul trecut.
Cyron d!du din cap, iar o "uvi#! rebel! de p!r castaniu îi c!zu pe
frunte.
— Posibil s! fie adev!rat în privin#a roadelor, dar dac! iarna este
blând!, atât helosundienii, cât "i deseienii vor putea s! porneasc! în
campanie devreme. Prin#ul Pyrust va fi foarte încântat s! atace în
luna $oimului.
— Viziunea Alte#ei Voastre asupra climatului politic uluie"te
întotdeauna.
542
— Nu-i nevoie s! m! poleie"ti cu aur, Mare Ministru, îl opri
la o adev!rat! form! de art!, a"a c! am socotit pu#in cam jenant s!
mai am de-a face cu el.
— În#eleg, st!pâne.
Pelut f!cu o plec!ciune suficient de adânc! pentru ca fruntea s!
ating! podeaua. Roba de m!tase aurie, tivit! cu galben "i brodat! cu
mici dragoni ro"ii, sclipi "i fo"ni. Asta-l f!cu pe Cyron s!-"i închipuie
c! ministrul s!u nu era deloc o fiin#! uman!, ci o creatur! de co"mar,
trimis! s!-l tortureze.
Cyron î"i miji ochii de un albastru-deschis.
— Ai urm!rit toate transporturile de orez spre Deseirion. La
fiecare quor pe care-l trimitem în nord, cât anume ajunge, de fapt,
acolo?
Pelut î"i îndrept! spatele.
— Ministrul Kan Hisatal supravegheaz! transporturile, Alte#!, "i-a
fost deosebit de eficient. Mi-a raportat c! nou!zeci "i cinci la sut! din
cantitate sose"te la destina#ia prev!zut!.
— Chiar a"a? f!cu Cyron "i se aplec! înainte, f!r! s! fie îns!
amenin#!tor. Avem de gând s! trimitem în nord un milion de quori,
ceea ce-ar însemna c! nou! sute cincizeci de mii ar r!zbi. Totu"i, mi-
ai spus c! patruzeci de mii au fost distru"i în incendiul de la
depozitele din Rui.
— E adev!rat, Alte#!.
— Poate c! te miri de ce pomenesc de incendiul acesta. Prin#ul
Eiran a galopat pân! la Rui s! întâlneasc! al#i prin#i helosundieni "i i-
a îndemnat s! evite din r!sputeri s!-i provoace pe deseieni la
prim!var!. Am primit o not! din partea lui în care spunea c! îi
admir! pe ai no"tri pentru sârguin#a lor. Nu-i venea s! cread! cât de
repede au reconstruit ora"ul dup! incendiu.
Pelut clipi, îns! Cyron sim#i o reac#ie for#at!.
— Alte#!, distrugerea s-a m!rginit la depozite.
— Ai fost informat gre"it.
Prin#ul se ridic! "i începu s! mearg! ap!sat. C!lcâiele îi #!c!neau
ascu#it la fiecare pas, iar roba neagr!, tivit! cu aur "i brodat! pe piept
"i pe spate cu dragoni viu colora#i, se auzea fo"nind.
543
 — Un singur quor înseamn! suficient orez cât s! #in! în via#! un
om timp de un an. Nu ocup! nici o cincime de metru cub. Un depozit
ar trebui s! aib! latura de cincizeci de metri "i zece etaje ca s! încap!
întreaga cantitate. S-o fi dezvoltat Rui în ultimii nou! ani, îns! nu are
cl!diri mai înalte de patru niveluri. Focul care ar distruge atâta orez
ar mistui ora"ul cu totul.
— În#eleg acum. Alte#!.
— Dar în#elege "i Hisatal, omul t!u? Crede c! suntem orbi "i
pro"ti? $tiind c! Eiran va pleca spre Rui, l-am rugat s! evalueze
pagubele produse de incendiu. Am f!cut deja calculele.
— Alte#!, ar fi trebuit s!-mi comunica#i mie aceste îngrijor!ri ale
voastre. Nu trebuia s!-l trimite#i pe Prin#ul Eiran ca spion personal.
— Spion personal? sublinie Cyron "i se opri, privind la Pelut.
Tr!s!turile fe#ei demnitarului se încordar!, apoi se temeni din
nou pân! la podea.
— Ierta#i-m!, Alte#!&
— Nu, Mare Ministru, asta merit! discutat. Oare nu-i cazul s! fiu
în"tiin#at corect despre #ara mea? Tu e"ti "eful tuturor, de la cel mai
important ministru, pân! la cel mai umil func#ionar. N-ar trebui s!
vin! de la tine informa#iile pe care le doresc?
— Într-adev!r, Alte#!.
— $i eu cred la fel. $i mai cred c! felul în care m-ai servit în
aceast! chestiune dezam!ge"te. Mai mult decât rapoartele
mincinoase ale lui Hisatal – "i "tim amândoi c! abate grânele spre
pie#e din care poate trage foloase – m! deranjeaz! faptul c! ai socotit
potrivit s!-mi oferi rapoartele brute trimise de el. N-ai corectat nici
m!car erorile elementare. Nu cumva ai vrut ca eu s! le observ "i s!
cer apoi înlocuirea sau pedepsirea lui? Ai vrut s! fie prins pentru c!
nu ai fost de acord cu furturile, "i nu po#i trage folos? Sau ai
considerat ac#iunile sale drept o cale de a submina un program cu
care n-ai fost niciodat! de acord?
— În!l#imea Voastr!, dac!-mi îng!dui#i s! explic...
— Chiar po#i?
— A"a cred, st!pâne.
— Te rog. Va fi ceva fascinant, spuse Cyron încruci"ându-"i
bra#ele
544
Pelut î"i îndrept! spatele, dar î"i men#inu capul plecat.
— Am remarcat neregularitatea, Alte#!, "i-am început propria
mea investiga#ie ca s! descop!r adev!rul. Nu v-am pomenit de ea
deoarece c! nu doresc s! arunc îndoiala asupra Ministrului Hisatal
f!r! un motiv întemeiat. Dac! fur! subordona#ii s!i, iar el se
dovede"te doar prea neglijent cu rapoartele, ar fi "i atunci implicat...
dar e cu totul "i cu totul altceva decât furtul în sine.
— Explica#iile tale au sens, dar cred c!-i doar jum!tate din adev!r
sau nici m!car atât.
— M! judeca#i gre"it, Alte#!.
— Nu cred. N-ai fost niciodat! de acord cu ideea de a trimite orez
în nord, s!-i ferim pe deseieni de foamete. Tu-i consideri o
amenin#are, iar dac! mor, ar fi mai pu#ini cei care ne-ar invada.
Orezul deturnat, dac! nu ajunge s! fie vândut pe pia#a neagr!, ar
putea fi depozitat ca provizii destinate trupele helosundiene de la
prim!var!. Nu numai c! nu i-ar hr!ni pe deseieni, dar îi va înt!ri pe
cei care i-ar r!pune pe mul#i dintre du"manii no"tri. Asta înseamn!
c! exist! "anse minime ca societatea noastr! s! fie primejduit!, iar
acest obiectiv este exact cel pe care ai fost instruit s!-l sprijini.
— Alte#!...
— Acum trebuie s! ascul"i, insist! prin#ul cu o mi"care din cap.
A"a cum ar spune Urmyr al t!u, „Ciripitul dulangului ascunde
apropierea lupului”.
Pelut încuviin#! t!cut.
— Trebuie s!-#i aminte"ti c! împ!r!teasa Cyrsa, acum mult!
vreme, "i-a împ!r#it imperiul între prin#i "i l-a încredin"at lor, nu
Birocra#iei Imperiale. $i "tii de ce? Pentru c! o societate perfect
organizat! încremene"te. În#epene"te. Te-ai pomeni c! fiecare familie
va fi format! dintr-un b!rbat, o femeie "i doi copii – de preferat de
ambele sexe –, lucrurile men#inându-se perfect stabile. Îns! via#a nu
este echilibrat!. Familiile se modific! din mii de motive. Nici un fel
de planificare nu le poate cuprinde pe toate, ceea ce înseamn! c!
situa#ia se reduce la un num!r controlabil, totul se bag! în aceea"i
oal!, iar societatea d! în clocot pentru c! nevoile individului nu sunt
luate în seam!.
Capul lui Pelut se ridic!, iar în ochii s!i azurii sc!p!r! focul.
545
 — Dar, Alte#!, o societate care se îngrije"te de fiecare individ
devine una h!r!zit! haosului. Nu are nici o stabilitate. Nimeni nu "tie
cum s! ac#ioneze din moment ce toate faptele sunt evaluate în mod
egal.
— Prostii, iar tu "tii c!-i a"a. Societatea ta anarhic! este o fantezie
la fel de întunecat! precum stagnarea mea în perfec#iune. În mod
deliberat ignori ambele mele puncte de vedere. Primul: hot!rându-se
s! r!spund! provoc!rilor, o societate nu face altceva decât s! se
perfec#ioneze. Uit!-te la prosperitatea noastr! de acum. Aminte"te-#i
cât de mult am sus#inut noi, tat!l meu "i cu mine, construirea de
nave în vederea expedi#iilor de explorare. F!când ceva nou "i diferit,
am adus beneficii importante #!rii. Ne sus#ine, pe termen lung,
bun!starea "i ne ofer! resurse s! facem fa#! noilor amenin#!ri.
Cyron î"i dep!rt! mâinile.
— Iar al doilea punct de vedere: împ!r!teasa a încredin#at #ara
nobilimii, nu birocra#ilor. Sigur c! n-a" fi în stare s! administrez
na#iunea f!r! tine "i oamenii t!i. Recunosc "i v! mul#umesc. S-ar
putea s! fi fost în trecut prin#i care au fost mul#umi#i s!-"i lase
mini"trii s! fac! totul în locul lor. Eu nu sunt unul dintre ei. Eu am
nevoie de informa#ii. Am nevoie de informa#ii de calitate, "i-am s! le
ob#in de la tine sau prin alte c!i. Asta nu pentru c! resping sau îmi
displace ministerul, ci pentru c! bun!starea Nalenyrului este
responsabilitatea mea. $i nimic nu m! va împiedica s-o îndeplinesc.
— Da, Alte#!, în#eleg, vorbi Pelut plecându-se adânc
— Bine, r!spunse Cyron "i se întoarse pe scaunul s!u. De-acum
înainte nu vreau decât informa#ii exacte. Dac! ai orice fel de
suspiciuni, doresc s! mi le comunici imediat. Cât crezi c! a furat
Hisatal?
Din ezitarea de moment a ministrului prin#ul în#elese c!
r!spunsul va fi o minciun!.
— Îl suspectez c! a deturnat cam "ase la sut! din orez spre alte
destina#ii. A"a cum b!nui#i, o parte merge la helosundieni; are
leg!turi printre ei. O parte s-a vândut, fluctua#iile de pre# în unele
dintre provinciile din nord ar putea fi rezultatul lichid!rii stocurilor
sale. În total, par a lipsi cam opt procente. Diferen#a o reprezint!
furti"agurile lucr!torilor, consumul d!un!torilor, grâne stricate "i
546
împrejur!ri nefavorabile.
— În#eleg.
Cyron plec! de lâng! ministru, traversând înc!perea spre cele
dou! u"i care d!deau într-un balcon în!l#at deasupra gr!dinii "i
sanctuarului s!u zoologic. Erau închise pe timpul iernii, dar vântul
"uiera discret pe sub ele. Ar fi vrut foarte mult s! le deschid! "i s! se
plimbe prin incinta înz!pezit!, dar procedând a"a ar fi evitat
responsabilit!#ile pentru care-l admonestase pe dreg!tor.
— E"ti liber, îi spuse privind peste um!r.
— Dar, Alte#!, mai sunt multe de discutat.
— Sunt con"tient, dar î#i ofer r!gazul de a-#i verifica socotelile
înainte de a-mi irosi "i mai mult din timp.
— Da, Alte#!. Puterea Dragonului fie cu Domnia Voastr!.
— $i cu tine, domnule ministru.
Cyron privi din nou spre u"ile balconului, pân! ce auzi cum Pelut
trage în urma sa cealalt! u"! a înc!perii. Convins c! r!m!sese singur,
î"i grebl! p!rul cu degetele r!"chirate "i-"i în!bu"i pornirea de a urla.
Nutrise mari speran#e c! putea avea încredere în Pelut Vniel, iar
acum c! se n!ruiser! aproape nu mai rezista.
F!cu un pas înainte "i se rezem! cu fruntea de sticla rece a u"ilor.
Secretul prosperit!#ii naleniene st!tuse în h!r#ile întocmite de familia
Anturasi. Qiro, patriarhul lor, era un om venal, ar#!gos, plin de #âfne,
îns! genialitatea sa în materie de h!r#i le compensase pe toate. Cyron
îl r!sf!#ase din greu pe b!trân. Atâta vreme cât realiza h!r#ile care
d!deau siguran#! navelor naleniene în largul m!rii, prosperitatea lor
continua s! fie nesfâr"it!.
Problema era c! disp!ruse Qiro.
Imposibilitatea dispari#iei sale l-ar fi umplut de uimire pe Cyron,
dac! n-ar fi umblat chiar el prin Anturasikun, f!r! s!-i dea de urm!.
Turnul fusese o cu"c! m!rea#! menit! unui geniu, iar b!trânul
protesta doar ocazional fa#! de captivitatea sa. De parc! vastele
cuno"tin#e despre lume însemnau chiar libertatea.
Îl îngrijora cel mai mult harta de pe peretele camerei de lucru a
lui Qiro. Lumea fusese trasat! cu mare grij!, fiecare detaliu fiind
precis. Cyron se minunase întotdeauna de ea "i de câte alte am!nunte
fuseser! ad!ugate de când Keles "i Jorim plecaser! în expedi#iile lor.
547
Prin#ul nu avea nici o îndoial! c! reprezenta lumea cât se putea de
exact.
Încurc!tura era c! dezv!luia un nou continent spre sud-est, care
ocupa ceea ce fusese cândva o parte neexplorat! a oceanului.
Continentul fusese denumit Anturasixan "i dup! toate semnele p!rea
un t!râm populat de popoare diverse "i antice.
Culturi de care nimeni din cele Nou! Principate nu auzise
vorbindu-se vreodat!.
Mai r!u, fusese desenat cu sângele lui Qiro, iar legenda
înso#itoare afirma simplu: „Aici sunt mon"tri”.
Un fior de ghea#! str!b!tu spinarea lui Cyron. Qiro, genial cum
era, considerase cu arogan#! c!-"i afla locul drept în rândul zeilor.
Dac! descoperise acel t!râm – sau, mai r!u, îl f!urise cu ajutorul
magiei – nu se "tia ce fel de creaturi bântuiau pe acolo sau care le-ar
fi inten#iile în privin#a Principatelor.
Ar avea toate motivele s! vrea r!zbunare$ Nepoata lui, Nirati,
fusese m!cel!rit! în mod oribil de un criminal r!mas neidentificat "i
neprins. Prin#ul ordonase investiga#ii de mari propor#ii, îns! pân!
acum nu d!duser! roade "i se îndoia c! vor da vreodat!. Crima va
r!mâne nerezolvat!, iar mânia lui Qiro va fi ne#!rmurit!.
Cyron ar fi vrut s!-i împ!rt!"easc! lui Pelut ve"tile despre Qiro,
îns! consim#irea acestuia la minciun! însemna c! nu era de încredere
pentru o informa#ie atât de delicat!. $i totu"i, dac! nu-i dezv!luia
aceast! posibil! amenin#are, nu exista nici o cale prin care na#iunea
s! fie preg!tit! s!-i fac! fa#!. Dac! las s! transpire doar anumite
informa"ii, m-a# preta la acela#i joc ca el.
Prin#ul î"i îndrept! spinarea "i-"i plimb! palma peste fa#!.
Presiuni dinspre nord, presiuni dinspre sud; zvonuri de nemul#umiri
ale lorzilor nalenieni din teritoriu, toate-l d!râmau încetul cu încetul.
Se duse spre scaunul s!u "i se l!s! greoi în el.
Poate c! ar trebui s!-l pun pe Pelut s! dirijeze el totul. Mai bine s!
se pr!bu#easc! el decât eu.
Zâmbi, apoi î"i l!s! capul pe spate "i începu s! râd!, încercând s!
nu permit! vreo nuan#! de isterie.
Se auzi un cioc!nit discret, apoi u"a se deschise suficient de mult
încât s! dezv!luie un servitor îngenuncheat, cu fruntea lipit! de
548
podea.
— Are M!ria Sa nevoie de ceva?
— Nu, Shojo, e-n ordine.
— Bine, St!pâne. B!rbatul vârstnic se apuc! s! trag! u"a înapoi.
— Nu, a"teapt!, nu pleca, ceru Cyron, apoi inspir! adânc "i expir!
încet. Trimite un mesager c!tre Doamna de Jais "i Jad. Dac! nu o
deranjeaz!, m-ar bucura pl!cerea companiei ei ast!-sear!. Trebuie s!
m! relaxez.
— Prea bine, Alte#!.
Shojo î"i ridic! fa#a suficient cât prin#ul s!-i surprind! umbra unui
zâmbet. Nu pentru c! prin#ul o poftea pe legendara curtezan! a
na#iunii s!-l serveasc!; nu g!sea nimic scandalos în asta. Din contr!,
considera c! nu o chema suficient de des.
— Shojo.
— Da, Alte#!?
— Nu trimite mesagerul. Du mesajul chiar tu. Tu vei face toate
aranjamentele.
— Voi avea grij!, St!pâne.
— Mul#umesc, încheie prin#ul "i-"i plec! fruntea în timp ce
b!rbatul trase u"a la loc. Dac! "i Pelut Vniel m-ar servi la fel de bine,
vorbi pentru sine Cyron cl!tinând u"or din cap. Îns! n-o face, a"a c!
povara viitorului na#iunii apas! numai pe umerii mei, Dar cât!
vreme? se întreb! sim#ind c! undeva pândea apocalipsa. $i din ce
parte va veni pr!p!dul?
549

5 însemna c! ele existau cu adev!rat. Trasase lumea pentru nenum!ra#i
Ziua a 12-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Lui Nirati Anturasi îi pl!cea mai mult s! fie vie. Locuia acum într-
un paradis care fusese o fantezie a copil!riei, împ!rt!"it! numai
bunicului ei. Îl crease pentru ea, plasându-l în inima unui continent
vast. În Kunjiqui, florile aveau petalele mereu deschise, norii nu se
adunau niciodat! pe cer, iar izvoarele erau r!coroase. Indiferent ce
mâncare "i r!coritoare "i-ar fi dorit, i le aduceau mici creaturi
ciudate, care – dac! lua de bun! expresia oglindit! în ochii lor mari –
o venerau.
O tulbura doar amintirea faptului c! murise. Z!când goal! pe
iarba de la marginea unui pârâu, cu un deget de la picior cufundat în
ap! "i un pe"te auriu gras ciupind-o de el, încerca s!-"i aminteasc!
circumstan#ele, dar nu reu"ea. I se p!rea c!-"i abandonase vechiul ei
trup tot a"a cum î"i azvârlea hainele, venind pe Kunjiqui ca nou-
n!scut!, neprih!nit!, dar pu#in mai în#eleapt! "i mult mai atent!
decât înainte.
Moartea era f!r! îndoial! nepl!cut! "i nu sim#ea nici o tragere de
inim! s! se preocupe de ea, exceptând momentele când nu o ab!tea
nimic de la gândurile ei. Acele clipe de pace pur! surveneau rar pe
Anturasixan, fiind multe de f!cut "i, i se garantase, înc! mai o
a"teptau destule.
Dup! cum îi alc!tuise bunicul ei sanctuarul, tot a"a f!cea "i
ref!cea Anturasixanul. De acolo de unde st!tea, îl vedea profilându-se
ca un punct întunecat pe soarele aproape de apus. $tia c! se orienta
spre nord, dar numai deoarece în fa#a ochilor se în!l#a încet un lan#
muntos ascu#it, cu din#ii suri str!pungând cerul. Într-o clipit! z!pada
se a"ez! pe piscuri, iar în urm!toarea se topi "i se prelinse în v!ile
ascunse privirii ei.
Nu se minunase cum de se întâmpla c!ci, într-un fel, el fusese
550
mereu în stare. Când Qiro Anturasi ad!uga detalii unei h!r#i,
negustori "i navigatori nalenieni. Aici î"i definea propriul s!u
continent, retu"ându-l "i remodelându-l de parc! ar fi modificat
detaliile pe o hart!.
Nirati auzi un chi#!it de încântare "i în!l#! capul. O creatur!
pirpirie, ca un om în miniatur!, nici m!car de statura unui copil de
doi ani, venea s!ltând prin iarb!. Takwee ar fi p!rut cu totul uman!
dac! n-ar fi existat puful fin, ivoriu, care o acoperea. Capul, u"or prea
mare fa#! de trup, avea ochi mari, aurii, un boti"or pu#in proeminent,
"i-l încununa o superb! coam! aurie, care îi cobora pe spate "i se
aduna într-un smoc la cap!tul cozii.
Takwee se n!scuse într-una dintre provinciile din Anturasixan.
Nirati nu "tia dac! era singura de felul ei în Kunjiqui, îns! nu p!rea s!
sufere de singur!tate. O mul#umea s!-"i petreac! timpul mânând
creaturile care o serveau pe femeie s!-i spele "i s!-i împleteasc! p!rul.
Ciripea "i fluiera vesel!, de"i Nirati nu în#elegea nici o iot! din ce-i
spunea, îns! chi#!itul preceda de obicei un singur lucru.
În urma micii creaturi se vedea un b!rbat urcând dealul spre
nord. Înalt "i vânjos, cobora acum spre ea cu o încredere nep!s!toare.
P!rul lung "i negru îi dansa pe umeri. Nuan#a acestuia se potrivea cu
barba "i cu stratul gros de p!r de pe pieptul larg. Leg!tura care-i
acoperea "alele era de un albastru-închis, ca ochii lui, iar Nirati sim#i
cum cre"te în ea bucuria la apropierea lui.
Se ridic!, îns! nu f!cu nici un efort de a se acoperi cu ceva. Ea "i
Nelesquin deveniser! iubi#i. De fapt, o cucerise în câteva minute de
când se v!zuser!. Amintirea înc! o "oca, nu pentru c! nu se d!ruise
niciodat! unui b!rbat atât de repede, ci pentru c! p!rea s! fie lucrul
cel mai firesc din lume. De parc! întâlnindu-l pe el descoperise
iubitul dintotdeauna h!r!zit.
— St!pân al meu, ai fost plecat mult timp ast!zi, vorbi Nirati
zâmbind.
— Iar fiecare clip! departe de tine a fost ca o lovitur! de bici.
Se apropie "i se a"ez! la picioarele ei, apoi se aplec! "i o s!rut!. Se
trase îns! înapoi dup! numai o clip!, uitându-se în ochii ei, apoi
zâmbi înainte de a o s!ruta din nou, mult mai ap!sat "i mai lung.
551
 Nirati întrerupse s!rutul, dar r!mase cu fruntea lipit! de a lui.
— $i de ce-ai fost plecat atâta vreme?
Îl str!b!tu un tremur u"or, ceea ce o surprinse. B!rbatul se ridic!
"i se desprinse din îmbr!#i"are, cu ochii întredeschi"i.
— Amintirile revin încet, Nirati, "i nu toate sunt pl!cute. Am
adunat mai multe pietre sacre "i le-am consultat. A fost de folos, dar
mi-au "i dezv!luit o seam! de lucruri, de"i a trebuit s! le sortez, ca s!
m! pot concentra. Bunicul t!u "i cu mine vom lucra foarte bine
împreun!, de"i lipsa lui de concentrare ne afecteaz! pe amândoi.
— Nu sunt sigur! c! în#eleg.
Nelesquin zâmbi "i o mângâie pe picior.
— De exemplu, draga ta Takwee. O creatur! minunat!, ajut! la
multe, dar nepotrivit! cu treburile pe care le avem de dus la cap!t.
Takwee, auzindu-"i numele, se uit! spre ei de pe malul pârâului,
unde se ghemuise. Zâmbi dezvelindu-"i to#i din#ii, apoi î"i întoarse
privirea la ap!. L!tr! cu îndârjire, apoi se avânt! în adânc,
împr!"tiind un mic banc de pe"ti de un verde-deschis.
Nirati râse de bufoneriile ei "i Nelesquin i se al!tur!.
— Cred c! bunicul t!u a modelat-o pe Takwee dup! fennych. A
lucrat din amintiri, n-a auzit adev!ratele descrieri sau a c!utat s! le
uite. Se pare c! mult din adev!rul din lume s-a pierdut.
— N-am nici cea mai mic! îndoial! c! a"a este, st!pâne, spuse ea
cu un zâmbet îng!duitor.
— Sunt pedepsit c!-#i spun concluziile mele f!r! a-#i fi împ!rt!"it
toate gândurile, îi r!spunse el dând din cap. F!-mi pe plac, te rog.
— Dup! cum dore"ti.
— Poveste"te-mi ce "tii tu de împ!r!teasa Cyrsa.
Nirati se încrunt!, nefiind sigur! ce avea în comun ultima
împ!r!teas! cu Anturasixanul.
— N-o cunosc decât din pove"tile spuse tuturor copiilor, st!pâne.
La vremea invaziei turasynde, a adunat to#i marii eroi ai Imperiului.
I-a dus înspre apus, împreun! cu întreaga vistierie, ca barbarii s! o
urm!reasc! pân! în provinciile îndep!rtate. Apoi au dat o b!t!lie în
urma c!reia a fost eliberat! mult! magie, care a devastat provinciile,
aducând Vremea Ghe#ii Negre. Milioane de oameni au murit când
vr!jile "i anii lipsi#i de var! dominau lumea. Unii afirm! c! a fost
552
ucis! în b!t!lie, al#ii c! a"teapt! în Ixyll s! apar! o amenin#are pentru
Imperiu, când se va întoarce cu armata ei s! reîntroneze pacea "i
ordinea.
— $i eu m-am gândit la fel, vorbi Nelesquin cl!tinând din cap.
Este o eroin!.
— Da. A salvat Imperiul.
— Îns! tot ea l-a divizat în cele Nou! Principate, nu-i a"a?
— Da, dar numai ca s!-i împiedice pe cei fl!mânzi de putere s!
distrug! totul cât era plecat!. Oare s! nu fie a"a, st!pâne? se încrunt!
Nirati.
— Într-un fel, presupun c! a"a este, pentru c! orice legend! care
supravie#uie"te genera#iei martore devine adev!r. Nu-i ce-mi
amintesc eu. Ci o poveste care ascunde un monstru "i împotriva
acestuia vom lupta noi, bunicul t!u "i cu mine.
Nelesquin î"i întoarse capul de la ea "i privi spre nord-vest, spre
t!râmul numit cândva Imperiul.
— Nu-i nici o îndoial! c! Cyrsa a fost una dintre multele neveste
ale ultimului împ!rat. Avea un adev!rat harem, iubea pacea, dar "i
femeile "i b!utura. Un om slab, din ce se povestea. Totu"i, speram c!
într-o bun! zi va fi în stare s! aleag! un mo"tenitor dintre
nenum!ra#ii s!i fii. La un moment dat, eram "i eu îndrept!#it la
aceast! pozi#ie, dar s! nu ne abatem. Cyrsa n-a fost dintotdeauna
nevasta lui, ci o târf! ordinar!, d!ruit! de un nobil care dorea un
favor. Ea l-a r!sf!#at "i i-a ab!tut aten#ia într-o vreme când numai de
un împ!rat absent n-am fi avut nevoie.
Ochii lui Nelesquin se îngustar!, iar expresia i se întunec! "i mai
mult.
— Când au n!v!lit turasynzii, ne-am rugat cu to#ii de el s!
ac#ioneze. Eram gata s! adun!m o armat!, îns! dup! fiecare veste
despre atacurile lor s-a retras câte pu#in. $tia foarte bine ce efect ar fi
avut asupra Imperiului lupta cu ei, a"a c! nu s-a putut hot!rî s!
ordone o astfel de distrugere. Cu toate astea, inten#iile sale bune au
condamnat Imperiul. Cyrsa a ac#ionat.
L-a asasinat pe împ!rat în patul lui, Soshir g!sind-o dezbr!cat! "i
mânjit! cu sânge. Trebuia s-o omoare pe loc, dar n-a f!cut-o. Dorea
s!-i fie consort, a"a c! a sus#inut-o când s-a pretins împ!r!teas!. A
553
poruncit s! se strâng! o o"tire "i s! m!r"!luiasc! spre apus. A
fragmentat Imperiul, l-a jefuit "i a fugit din capital!.
Nelesquin privi spre Nirati "i expresia lui se destinse.
— Î#i spun sincer c! am fost mândru în tinere#ile mele, îns! n-am
fost prost ori lipsit de talent. Împ!r#irea Imperiului de c!tre târfa aia
m-a f!cut prin# în Erumvirine, Provincia Coroanei. Putea s!-mi
astâmpere ambi#iile, dar nu s-a întâmplat a"a. Mi-am adunat "i eu
vasalii loiali "i-am plecat cu ea. Am b!nuit o tr!dare "i-am fost
r!spl!tit cu una. Am murit în Ixyll din cauza ei. O însp!imânta într-
atâta pre#uirea de care m! bucuram, încât mi-a împr!"tiat armata "i
m-a oferit ca sacrificiu turasynzilor.
Nirati strânse ochii în timp ce amintirea durerii o cople"i. Î"i trase
picioarele de sub ea "i le strânse la piept. Apoi deschise încet ochii.
— Dar dac! ai murit, cum se face c! e"ti acum aici?
Nelesquin, cu privirea pierdut! în dep!rtare, cl!tin! din cap.
— Nu "tiu "i nici nu m! intereseaz! cum. De ce se întâmpl!, asta
m! nedumere"te. Iar din conversa#iile noastre "i din ce-am înv!#at de
la bunicul t!u, cred c! "tiu r!spunsul. Dac! am dreptate, lumea se va
confrunta cu o primejdie "i mai mare decât Vremea Ghe#ii Negre.
— Cum a"a?
— Gânde"te-te: Cyrsa n-a fost deloc o femeie proast!. $tia de
urgia pe care b!t!lia ei o va dezl!n#ui. N-avea îns! nici o idee dac!
omenirea va supravie#ui sau nu, dar era sigur! c! va fi devastat!. De
aceea s-a preg!tit s! pun! st!pânire pe lume dup! refacerea acesteia.
A pl!nuit s! se reîntoarc! peste un timp, când lucrurile vor sta
aproape la fel ca atunci când a plecat.
— Dar cum va "ti c! este timpul?
— Simplu, îi r!spunse cu un zâmbet funest. A creat un sanctuar
în Ixyll unde s! a"tepte în anii de magie dezl!n#uit!. Turasynzii o
percep altfel decât noi, iar ea a capturat "i torturat destui dintre
"amanii lor ca s! le cunoasc! toate secretele. $i-a creat un sanctuar "i-
a"teapt!, ca un p!ianjen, pitit! în siguran#! în mijlocul plasei sale.
Când magia se va reduce suficient, vor veni "i exploratorii. Tot ce-ar
avea de f!cut ar fi s!-i prind!, s! afle totul de la ei "i s!-"i preg!teasc!
revenirea.
— Dar fratele meu Keles se îndreapt! spre Ixyll, interveni Nirati
554
cu ochii c!sca#i.
— $tiu. Mi-a spus bunicul t!u. Totu"i, putea fi "i mai r!u. Dac! ar
fi reu"it s! dea de urma ei mai devreme, Anturasixan n-ar mai fi
existat. N-am mai fi avut nici un refugiu de unde s! lupt!m împotriva
ei.
— Putem lupta împotriva ei?
— Oh, da, mai mult ca sigur, îi r!spunse "i zâmbetul s!u deveni
mai cald. Cu ajutorul meu, bunicul t!u preg!te"te o armat! care o va
înfrunta. Eforturile sale ini#iale au avut rezultate modeste, înva#! el
repede, dar nu are nici o preg!tire în arta r!zboiului. Îns! mun#ii pe
care i-a în!l#at ast!zi sunt plini de fier, iar eu am preg!tit creaturi
care-l vor extrage "i-l vor prelucra, producând o#el pentru armuri "i
arme. În alte provincii vom cre"te r!zboinici demni de acest nume, a
c!ror pricepere în lupt! va fi format! cu grij!. Vom fi preg!ti#i.
— Dar Ixyllul se afl! la cale lung! de aici.
— De acord, dar urm!rim "i un al doilea #el. Vom avea nevoie de
o baz! de opera#iuni, a"a c! în primul rând armatele vor recâ"tiga ce
mi se cuvine prin mo"tenire. Voi deveni iar!"i prin# de Erumvirine.
Apoi ne vom consolida pozi#ia "i vom a"tepta sosirea ei.
— Iar cel de-al doilea #el?
Nelesquin zâmbi blând "i o trase în poala lui.
— Nu-#i aminte"ti când #i-am spus c! vei fi r!zbunat!? $tiu ce #i-
au f!cut. Nu cunosc f!pta"ul, dar va fi aplicat! o pedeaps!, iar prin#ii
rebeli vor fi pu"i cu botul pe labe. Pe t!râmul Imperiului se va
restabili ordinea, s! o înfrunt!m pe Cyrsa împreun!. S! proced!m
altfel ar fi o sminteal!.
— Da, st!pâne.
Nirati se ridic!, afundându-"i degetele în p!rul lui negru.
— Iar odat! ce-i r!pus!, ne întoarcem acas!?
— Desigur, încuviin#! Nelesquin solemn din cap. Voi readuce
lumea la perfec#iunea care-a fost Imperiul "i împreun! vom face din
aceast! lume un paradis.
555

6 N-ar fi contat prea mult nici dac! ar fi observat, c!ci tot n-ar fi
Ziua a 12-a, Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial
Cyron Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Cel pu#in a treia oar! în acea zi Jorim Anturasi se întrebase dac!
to#i zeii începuser! a"a. St!tea pe o platform! circular! de piatr!
a"ezat! pe fundul unei înc!peri de forma unui bol. Fusese îngropat!
la nivelul de jos al celei mai mari piramide de ceremonii din
Nemehyan. O piatr! de form! stelar! fusese prins! de tavanul aflat la
circa "ase metri mai sus, deasupra lui. Maicana poporului amentzutl
– clasa domnitoare a magicienilor – ciopliser! "i a"ezaser! piatra
acolo cu ajutorul vr!jilor. O str!punseser! cu g!uri minuscule, a"a c!
piatra plângea. Lacrimile ei curgeau peste el.
Apa îl muiase tot, lipindu-i de trup roba aurie, cu dragonii negri
broda#i pe ea. Considera situa#ia enervant!, îns! în aceast! zi, a
cincea din ritualul purific!rii sale, cel pu#in urma s! fie bine sp!lat.
Îndurase câte un ritual pentru fiecare zi din legenda crea#iei
amentzutle, cu fiecare ceremonial centrat pe elementul simbolic din
acea zi, de"i secven#a se derula, de fapt, de la coad! la cap. Prima zi
"i-o petrecuse într-un copac, jungla fiind ultimul act al crea#iei, în cea
de-a treia zi, a p!mântului, locuise într-o pe"ter!. Supravie#uise "i
acestei încerc!ri, precum "i celei a focului, care îl condusese la cea a
apei.
Picuratul neîncetat era suficient s!-l aduc! în pragul nebuniei, a"a
c! se str!dui din r!sputeri s!-l ignore "i s! se concentreze la
prezicerea sa. De comun acord cu Anaeda Gryst, c!pitanul Lupului
furtunii, Jorim nu-i comunicase nimic despre descoperire bunicului
s!u. Nimeni din Nalenyr nu avea habar unde se afla expedi#ia sau
peste ce d!duse. În afar! de asta, în ultimele lui tentative de a
comunica, nu reu"ise s! realizeze leg!tura de la minte la minte. $tia
c! bunicul s!u se afla acolo "i fratele s!u la fel, îns! amândoi p!reau
destul de perturba#i "i nu era sigur nici m!car c!-i remarcaser!
556
încerc!rile de contact.
putut s! le transmit! întreaga sa experien#!. Ca membru al expedi#iei
în care plecase Lupul furtunii, navigase cu cea mai mare nav! a
Nalenyrului pân! departe, în vasta Mare de R!s!rit. La cap!tul ei cel
mai îndep!rtat d!duser! peste un continent de care nimeni din cele
Nou! Principate nu "tia nimic. Oamenii care-l locuiau î"i spuneau
amentzutli "i credeau c! Jorim îl incarna pe zeul lor, Tetcomchoa,
care se întorsese s!-i salveze în vreme de primejdie de moarte.
Ca lucrurile s! se complice "i mai mult, amentzutlii au identificat
pericolul în ascensiunea zeului-demon Mozoloa în apus. Iar Iesol
Pelmir, func#ionarul de la bordul Lupului furtunii, remarcase o
leg!tur! ciudat! între unul dintre celelalte nume ale lui Mozoloa "i
cel al unui vechi prin# imperial, Nelesquin. Iesol spunea c! existau
legende care sus#ineau c! Nelesquin, la fel ca împ!r!teasa Cyrsa, se
va ridica din mormânt "i se va întoarce în cele Nou! Principate, dar
numai pentru a-"i v!rsa mânia.
Un urlet ascu#it îi întrerupse medita#ia. Î"i întoarse capul "i v!zu o
creatur! mic! "i îndesat! rostogolindu-se "i alunecând în interiorul
ceaunului umed. Un moment, Jorim se gândi la un ursule# pe care-l
v!zuse cândva jucându-se în sanctuarul zoologic al Prin#ului Cyron,
mai ales atunci când se l!sa deodat! jos, împro"când apa "i alunecând
direct în balta acumulat! în mijlocul înc!perii. Creatura privi în jur,
ciulindu-"i urechile mo#ate. F!cu apoi un salt înainte, cu blana
"iroind, "i se ag!#! de Jorim.
— Jrima, Jrima, bucuros la inim!.
— $i eu, Shimik, spuse Jorim "i-l apuc! pe fennych ridicându-l ca
un tat! pe fiul s!u. Cât de mult te-ai schimbat de când nu te-am
v!zut&
Fennul se eliber! din strânsoare, apoi se îndep!rt! "i se r!suci
lent. Blana care-i acoperea trupul voinic avusese cândva mai multe
nuan#e de maro, îns! se schimbase considerabil în timpul petrecut
împreun! cu amentzutlii. Pe cap devenise în mare parte aurie, îns!
avea dungi de culoarea jadului. Culorile se amestecau într-un model
asem!n!tor crestei de dragon care orna roba lui Jorim. În sfâr"it, din
frunte îi r!s!reau dou! smocuri de p!r mici, ca penele din
557
decora#iunile m!"tilor de aur ale amentzutlilor.
— Mai mult auriu. Nu-i ceva nea"teptat.
— Ce-i surprinz!tor e c! se men#ine atât timp la fel, complet! o
femeie înalt! "i zvelt!, cu p!rul negru "i ochii c!prui, care mergea de-
a lungul marginii bazinului.
Purta robele permise ei în calitate de c!pitan al Lupului furtunii,
cea de acum fiind una bleumarin, cu capete albe de lup brodate pe
ea.
— A devenit destul de agitat când te-au luat "i a disp!rut în jungl!
s! te caute.
Fennul d!du încet din cap, cu ochi s!i întuneca#i m!rindu-se.
— Pierdut Jrima, pierdut.
— Nu pierdut, doar plecat.
— Jrima g!sit$
%ip!tul de încântare al fennului o f!cu pe c!pitanul Gryst s!
zâmbeasc!, iar omule#ul care se târa în urma ei râse. Fiecare p!rticic!
din Iesol Pelmir îl definea drept func#ionar, din cre"tetul s!u ple"uv,
pân! la degetele p!tate cu cerneal!. De"i purta o rob! de la bordul
navei – alb!, cu capete negre de lup, mult mai mici decât pe
ve"mântul Anaedaei Gryst – nimeni nu l-ar fi putut lua drept
marinar.
Jorim privi la vizitatorii s!i.
— N-a#i fi aici dac! maicana n-ar fi îng!duit.
— Da. Au fost de acord. Interesant popor, vorbi Anaeda
a"ezându-se pe marginea bazinului, de unde-"i l!s! picioarele s!
atârne. De"i to#i sunt gata s! sprijine planul meu de a ridica ancora
peste o s!pt!mân!, fac foarte pu#in ca s!-mi aprovizioneze navele. În
fiecare zi promit c! totul va fi gata peste o s!pt!mân!, îns! aceasta nu
d! semn c! s-ar termina prea curând.
— Adev!rat? se încrunt! Jorim. Ne-am exprimat foarte clar
inten#ia de a pleca. Nu m-a" fi gândit c! ne vor în"ela în acest fel.
Func#ionarul ridic! mâna.
— Maestre Anturasi, nu cred c! sunt vicleni. Precum spune "i
Maestrul, „un copac este înalt pân! când vulturul zboar! pe deasupra
lui”.
— Citezi din Urmyr, nu din Cartea În#elepciunii Amentzutle?
558
— Nu, îns! exist! pilde similare.
— $i care sunt impresiile dumitale despre în"el!ciune, Ministre
Pelmir? se interes! Anaeda ridicând din sprâncene.
— Ierta#i-m!, c!pitane, se crisp! func#ionarul. S-ar putea ca
pentru noi o s!pt!mân! s! însemne ceva, iar pentru ei cu totul
altceva.
— Am v!zut calendarul lor, cl!tin! ea din cap. S!pt!mâna lor are
nou! zile, la fel ca a noastr!.
— Dar noi ne afl!m în centenco. Suntem în afara calendarului lor.
— Cum adic!? se încrunt! Anaeda.
Jorim oft!, în vreme ce Shimik alerga în jurul platformei, cu capul
dat pe spate "i cu limba afar!, încercând s! prind! pic!turile de ap!.
— Amentzutlii concep trecerea timpului într-un ciclu de "apte
sute treizeci "i "apte de ani. Dup! epuizarea unui ciclu, intr! într-o
perioad! numit! centenco. Asem!n!toare cu festivalurile noastre.
— Dar ale noastre dureaz! o s!pt!mân!, apoi intr!m într-un alt
trimestru.
— A"a e. Pentru amentzutli, centenco dureaz! tot o s!pt!mân!,
dar e cu putin#! s! aib! mult mai mult de nou! zile. Suficient cât s!
poat! începe un nou ciclu. Cred c! au fost vremuri când s-a întins "i
pe o perioad! de ani de zile.
Anaeda îi arunc! o c!ut!tur! încruntat!.
— Deci atunci când au fost de acord s! te instruiasc! "i s!-#i redea
puterile divine „într-o s!pt!mân!”, s-au referit la sfâr"itul lui
centenco.
— Da.
— Asta-i de neacceptat, cl!tin! ea din cap. Ne afl!m într-o
expedi#ie pentru Nalenyr. Tocmai am descoperit c! amentzutlii "i
continentul lor sunt de cea mai mare importan#!. Nu pot permite ca
flota mea s! fie blocat! aici o perioad! nedefinit!. Priorit!#ile misiunii
noastre sunt de o însemn!tate crucial!, mult deasupra îngrijor!rilor
privind amenin#!rile dinspre apus. Dac! primejdia exist! cu adev!rat,
Nalenyrul s-ar putea s! nu aib! nici o idee c! este amenin#at, iar noi
avem datoria de a-l informa pe prin# de existen#a pericolului.
— N-am nimic împotriv!, dar trebuie s! #inem cont de alte dou!
aspecte, preciz! Jorim ridicându-se încet.
559
 — Care ar fi acelea?
— Motivul principal pentru care am c!zut de acord s! nu-l
informez pe bunicul meu despre descoperirea noastr! a fost c!
dezv!luirea ar provoca haos în Nalenyr. Nenum!rate nave ar fi
trimise spre Caxyan f!r! h!r#ile potrivite, iar cei care ar reu"i s!
g!seasc! drumul pân! aici le-ar provoca suferin#e amentzutlilor.
Jorim î"i prinse mâinile la ceaf!.
— Alte na#iuni ar considera c! asta ar îmbog!#i Nalenyrul peste
m!sur!, atât de mult încât nu-i va mai sta nimeni împotriv!, "i vor
ataca. S! comunic!m informa#ii despre amentzutli înainte de a-i
studia temeinic ar fi o prostie.
— Dar c!pitane, dac!-mi îng!dui#i, avem o problem! "i mai mare.
Anaeda "i Jorim se uitar! amândoi la Iesol, a"a c! el continu!:
— Dac! primejdia-i real!, atunci amentzutlii v!d în Tetcomchoa-
ren!scut singura lor salvare. Jorim trebuie antrenat s!-"i accepte
puterile, altfel toate avertiz!rile din lume vor fi în van.
— Dar s-ar putea s! gre"easc!.
— Într-adev!r, c!pitane, dar ve#i alege ce por#iuni ve#i confirma
din credin#ele lor f!r! nici o informa#ie care s! v! ajute, explic! Iesol
ridicând din umeri. Pu#inul pe care l-am în#eles eu din istoria lor
sugereaz! c! au dreptate.
— $tiu, pufni ea.
— Anaeda, tu doar vrei s! nu fii blocat! aici, f!r! nimic de f!cut,
interveni Jorim zâmbind. Simt neastâmp!rul din tine.
— Nu-i vorba numai de mine, ci de întreaga expedi#ie. Când
exploram, aveam un scop. F!r! nici o ocupa#ie, echipajul se va
destr!ma. A început deja.
— Chiar a"a? se încrunt! Jorim. Ce s-a întâmplat în timp ce eu
treceam prin ritualurile astea?
Anaeda î"i în!l#! b!rbia, având pe chip o expresie impasibil!.
— Echipajele sunt supersti#ioase. Circul! zvonuri c! ar urma s! fii
uns maicana. C! vei înv!#a s! te folose"ti de vr!ji, iar despre vanyeshi
se spun multe pove"ti.
Vanyesh. Cuvântul trimise fiori pe "ira spin!rii lui Jorim. Urgia,
care adusese Vremea Ghe#ii Negre, se declan"ase din cauza lui
Nelesquin "i a vanyeshului s!u. În vreme ce to#i cei care se antrenau
560
suficient de mult în orice disciplin! sperau s! ajung! Mistici,
vanyeshul se str!duia s! st!pâneasc! magia tot cu ajutorul magiei.
Pove"tile despre ei erau îngrozitoare "i cu ele se speriau îndeob"te
copiii, dar adul#ii resimt "i ei u"or aceea"i team!.
— Deci toat! lumea crede c! voi deveni un nou Nelesquin?
— Nu chiar toat! lumea. Unii "tiu de ultimul vanyesh, captiv în
Moriande. Cunosc despre Kaerinus c! vindec! oamenii în timpul
Festivalului "i mai spun c! maicana amentzutl nu par s! fac! r!u
nim!nui. Totu"i, au v!zut lucruri ciudate în timpul c!l!toriei. Sunt
departe de cas!, iar lucrurile neobi"nuite îi fac s! nu se simt! în largul
lor.
— În#eleg.
Jorim l!s! privirea în jos "i a"tept! s! se scurg! apa din pletele-i
împletite.
— Nu numai ei se tem de instruirea mea. Îns! nu conteaz! deloc
dac! le e fric! sau nu c! ajung ca Nelesquin. De asta m! tem eu.
— Tu, s! te temi tu de ceva? c!sc! ochii, surprins!, Anaeda.
— Numai de mine, continu! el "i privi spre Iesol. Ce vorbe are
Maestrul pentru situa#ia asta?
— Multe, Maestre Anturasi, dar în Cartea a Noua, Capitolul Cinci,
Versetul Nou!, se reg!se"te cel mai bine problema, detalie slujba"ul,
apoi îngenunche "i recit! cu glas solemn. Iar Maestrul a spus:
„în#elepciunea z!misle"te adesea puterea, îns! odrasla distruge tot
atât de des lucr!tura tat!lui.”
— Da, atinge destul de bine chestiunea, fu el de acord, str!b!tut
de un fior.
— %i-e team! de putere? râse Anaeda. Nu-i posibil. Ai fost crescut
în sânul uneia dintre cele mai însemnate familii din Nalenyr. Orice
morm!it scos de bunicul t!u este luat drept porunc! de prin#. Tu nu
te po#i teme de a"a ceva.
— Nu m! tem de ea, ci de ce-a" putea face cu ea, accentu!, apoi o
privi. $tii de bunicul meu, dar nu-l cuno"ti pe unchiul meu, pe
veri"orii mei "i pe copiii lor. N-ai avut cum s! vezi în ce fel i-a afectat
puterea exercitat! de el. Unchiul Ulan a fost cândva egalul s!u, dar
dup! ce l-a subapreciat ani de zile, asta l-a terminat. De-abia dac!-mi
pot aminti o ocazie în care Ulan s! nu tremure în prezen#a bunicului
561
meu. Da, am crescut în apropierea puterii, "i "tiu prea bine cum Gryst cu privirea. Dac! tu crezi c! nu po#i face fa#! confrunt!rilor ca
mutileaz! pe cineva. b!rbat, n-ai vrea s! #i se întâmple asta ca zeu.
— Nu trebuie s! fie neap!rat a"a, Jorim. — Nu cred c! am de ales.
— Nu? Opinia lui Urmyr pare s! indice c! nu exist! alt rezultat. — Poate c! nu, admise ea "i îl lu! pe Shimik de l!bu#!. Dar ar fi
Anaeda privi spre func#ionar. mai bine s! g!se"ti în tine r!spunsul provoc!rii, pentru c! e"ecul ar fi
— Cu tot respectul, dar nu are întotdeauna dreptate. Puterea urgia urgiilor.
distileaz! "i concentreaz! ceea ce se g!se"te deja acolo. A navigat în
slujba prin#ului din Nalenyr sub comanda unor c!pitani buni sau r!i.
La bordul unei nave, cuvântul lor este lege, te supui f!r! nici o
crâcnire. Unii sunt cruzi "i tr!iesc r!spândind frica, fiind consuma#i
de ea. Al#ii sunt de"tep#i "i curajo"i, iar echipajele lor prosper! sub
comanda lor. Dac! spusele lui Urmyr ar fi un adev!r absolut, nici n-
am avea flot!. N-am avea nici un conduc!tor, pentru c! în clipa când
cineva ar ajunge la putere ar fi consumat de ea. $i nu-i adev!rat, "tim
cu to#ii.
Jorim î"i înclin! capul spre ea.
— E"ti un exemplu bun. Sever! "i dreapt!, aprig! s! disciplinezi,
dar lauzi la fel de repede. Pedepse"ti, dar po#i s! "i ier#i "i s! ascul#i
de glasul ra#iunii. Te pot accepta ca dovad! a ceea ce-ai spus. Atunci
problema se schimb! în de unde #tii cum vei #ine în frâu puterea?
— Puterea distileaz!, ai uitat? pufni ea imediat în râs. Uit!-te la
felul în care conduci tu totul. Uit!-te la via#a ta, la momentele când a
trebuit s! comanzi sau s! rabzi sub cârmuirea altora. Modul în care
ac#ionezi acum "i în trecut te va face s! afli.
El zâmbi, îns! femeia ridic! mâna.
— Mai este ceva foarte important. Trebuie s! te gânde"ti la
consecin#e atunci când gre"e"ti.
— Cu for#ele unui demiurg la cheremul meu, consecin#ele ar
putea fi catastrofale.
— N-am nici un dubiu, zise ea, apoi se ridic! "i se întinse dup!
Shimik. Te l!s!m acum, ca s! meditezi. Imagineaz!-#i ceva cumplit,
apoi dubleaz! groz!via sau tripleaz-o. De-abia atunci vei începe s!
întrevezi cât de prost se pot sfâr"i lucrurile.
Umerii lui Jorim se l!sar!.
— Îmi îngreunezi situa#ia.
— Nu, te ajut s!-#i define"ti problemele, îl str!punse Anaeda
562 563

7 — În clipa în care am aflat ce #i s-a întâmplat, am b!nuit – #tiam –
Ziua a 15-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Contele Junei Aerynnor se foi #eap!n pe canapeaua din modestul
s!u apartament. Reu"i chiar s! schi#eze o grimas!, de ochii oaspetelui
s!u. De"i rana de cu#it pricinuit! în urm! cu o s!pt!mân! nu se
vindecase, nu-l durea nici pe departe atât de tare pe cât îl l!sase s!
cread! pe musafirul s!u. Exista un avantaj când te d!deai sl!bit.
Fusese antrenat în astfel de vicle"uguri ca agent al Deseirionului, a"a
c! adaptase u"or rolul pe potriva misiunii.
Lordul Xin Melcirvon î"i arunc! sabia pe a"ternutul bo#it "i trase
un scaun de lemn, me"terit rudimentar. Îi oferea un u"or avantaj în
în!l#ime, de care nu s-ar fi bucurat dac! ar fi stat amândoi în picioare.
Junei avea p!rul negru tuns mai scurt decât vizitatorul s!u, iar
trupul mai înalt "i mai zvelt decât cel al lordului neao". Amândoi
aveau ochii deschi"i la culoare, alba"tri ai lui Junei, c!prui-auriu ai lui
Melcirvon, îns! ai oaspetelui erau o idee prea apropia#i ca s! sugereze
inteligen#! sau s! inspire încredere.
Melcirvon zâmbi aproape cu sinceritate.
— Am fost trimis imediat ce s-a aflat de r!nirea ta. Mi s-a spus s!
te asigur de orice ajutor vei solicita. Voi face aranjamentele necesare,
discret, bineîn#eles.
— Sunt ve"ti cât se poate de minunate, prietene, dar nu-i necesar
nici un deranj, r!spunse el "i se "terse cu mâna pe fa#!, de parc! ar fi
picat de oboseal!. Prin#ul Cyron s-a îngrijit s! fiu oblojit. A fost foarte
amabil "i, dac! a" fi vrut, a" fi fost acum instalat foarte confortabil în
Wentokikun, ca oaspete.
Melcirvon nu reu"i s!-"i ascund! reac#ia. Sângele îi pieri de pe
fa#!.
— Faptele sale devin tot mai... scandaloase!
— Cum adic!?
564
B!rbatul din ducatul apusean Gnourn îi f!cu un semn cu mâna.
c! prin#ul te-a doborât.
Junei î"i reprim! un hohot de râs, dar apoi se decise s!
abandoneze pref!c!toria.
— Milord, te rog s! nu m! min#i. M! îndoiesc c! st!pâna ta te-a
trimis aici cu aceast! inten#ie.
— Dar niciodat!...
Junei ridic! mâna.
— Ea nu m! crede prost, a"a c! te rog s! nu-mi compari
inteligen#a cu a ta. Ai fost trimis s! afli dac! am tr!dat-o pe st!pâna
ta "i pe complicii ei prin#ului. Vrea s! "tie dac!, în timp ce bolesc aici,
nu cumva vorbesc despre lucrurile discutate la începutul lunii, când
am trecut prin Gnourn. Iar dac! ai fi prins de umbrele prin#ului la
sosirea în Moriande sau la plecare, ar "ti c! am vorbit. Atunci ar fi
gata s! nege c! a auzit ceva de tine sau de tr!darea ta.
Melcirvon clipi nedumerit.
— Dar dac! ne-ai tr!dat prin#ului, deja ar fi trimis trupe s! ne
vin! de hac.
— Într-adev!r. Dar nu s-a întâmplat, a"a c! sunte#i în siguran#!.
— Deci nu Cyron a pus s! fii înjunghiat?
— Nu, asta-i sigur. Prin#ul Pyrust îns! ar fi putut. Are agen#i prin
Moriande "i mi-a m!cel!rit restul familiei. Mi-o fi ajuns rândul.
Oaspetele d!du încet din cap. Când vizitase ducatul, se
prezentase drept un om de leg!tur! prin care un num!r de nobili
deseieni nemul#umi#i s!-i poat! contacta pe lorzii nalenieni din
interior. Nim!nui nu-i pl!cea regimul men#inut din capital! "i-ar fi
fost bucuro"i s!-l vad! azvârlit de la putere. Deseienii erau dispu"i s!
strecoare bani, arme "i ceva trupe în Nalenyr. Când va sosi momentul
potrivit, regiunile din apusul fiec!rei provincii se vor revolta "i vor
bloca partea de vest a Helosundiei. Ar fi o lovitur! crâncen! "i nici
unul dintre prin#ii Cyron "i Pyrust nu va avea for#a de a o opri. Primul
care-"i va dirija for#ele spre r!zboiul din interior va r!mâne
descoperit în fa#a invaziei din partea celuilalt.
Lorzii nalenieni din interior îl primiser! bine, pentru c! bog!#ia
adunat! de negustorii din capital! nu ajungea în sus, pe Râul de Aur,
565
în propor#ii semnificative. Invocând amenin#area deseian!, Cyron
înc! le lua taxa de ap!rare, apoi cheltuia banii cu expedi#iile de
explorare, de beneficiile c!rora lorzii din interior nu se bucurau
niciodat!. Odat! ce-"i declarau independen#a, î"i puteau vinde
recoltele Nalenyrului la pre#uri mult umflate, îmbog!#indu-se "i
rezolvându-"i o mul#ime de nemul#umiri, care variau de la simple
mofturi, la chestiuni importante.
Ceea ce nu "tiau lorzii vestici, "i nu vor afla decât atunci când va fi
prea târziu, era c! Junei nu-l reprezenta decât pe unul singur dintre
nobilii deseieni: chiar Prin#ul Pyrust. Misiunea consta în stârnirea
unei rebeliuni printre lorzii din interior, obligându-l pe Cyron fie s!-
"i împart! for#ele, fie s!-"i piard! jum!tate din teritoriu. Indiferent ce
decizie lua, va sl!bi Nalenyrul, iar Prin#ul Pyrust va n!v!li.
— Atunci el a pus s! fie ucis! femeia Anturasi? întreb! Melcirvon
cu ochii miji#i.
— Bineîn#eles, "i a mai m!cel!rit aici o femeie, dup! ce ne-am
logodit.
Junei î"i coborî privirea "i l!s! triste#ea s!-i înv!luie chipul, iar
musafirul s!u îi respect! suferin#a p!strând t!cerea. Îi trebui toat!
st!pânirea de sine s! nu-"i curbeze buzele într-un rânjet, a"a c! se
mul#umi s!-"i imagineze h!cuirea lui Melcirvon, a"a cum f!cuse cu
ambele femei.
— Nici nu-i de mirare atunci c! st!pânii t!i vor s! scape de el, se
înfior! cel din Gnourn. La cât e de r!u Cyron...
— Acum o clip! erai sigur c! Cyron "i-a pus agen#ii s! m!
înjunghie, râse Junei. Crezi c! st! vreo clip! pe gânduri înainte de a
porunci uciderea cuiva? Spionii lui sunt peste tot, am fost avertizat
de multe ori în timpul "ederii mele.
— P!i, desigur...
— Nu, prietene, nu exist! nici un fel de „desigur” aici. Am s!-#i
spun de ce. Pe cât de mult îl ur!"ti tu pe Prin#ul Cyron, pe deseieni îi
ur!"ti "i mai mult. Nu-i vina ta, fii lini"tit, pentru c! Dinastia Komyr
se folose"te de mult! vreme de amenin#area invaziei ca s!-i
controleze pe to#i.
— Dar Deseirionul chiar a invadat Helosunde.
— Indiscutabil, îns! e"ti un smintit dac! nu te gânde"ti c!
566
lucrurile sunt mai profunde de-atât. Ia aminte"te-#i ce imagine
despre mine ai avut înainte s! ne întâlnim, zâmbi u"or Junei. Ai decis
c! sunt un tip usc!#iv, slab, în cel mai bun caz un imbecil, f!r!
cuno"tin#e de istorie sau despre obiceiuri. M-ai crezut un mucos,
de#in!tor al unui titlu, "i mai credeai c! a" fi u"or de p!c!lit, ca s!
servesc pe mai departe scopurilor tale. Recunoa"te.
Melcirvon se a"ez!, cu fa#a înv!p!iat! de ro"ea#!.
— Poate c! am avut idei eronate, milord...
— N-ai avut idei eronate, ci preconcepute, "i le-ai permis s! te
orbeasc!. $i voi recunoa"te c! am avut prejudec!#i similare, îns! le-
am dep!"it servind o cauz! mult mai nobil! decât persoana ta sau a
mea. Trebuie s! faci la fel, Xin, altfel prejudec!#ile te vor pierde.
Î"i coborî vocea "i se aplec! înainte, obligându-l pe oaspete s! fac!
la fel.
— În tinere#ea mea, îi consideram pe to#i nalenienii lene"i, gra"i,
indolen#i "i pro"ti. Tr!ie"ti într-o #ar! luxuriant!. Dealurile "i v!ile
înverzite din Gnourn sunt necunoscute la mine în #ar!, unde via#a-i
grea. Oricum, am aflat c! voi ave#i o for#! interioar!. Sunte#i în#elep#i
"i curajo"i. Deosebi#i binele de r!u "i sunte#i gata s! lupta#i împotriva
nedrept!#ilor.
Expresia lui Melcirvon se modific! de la nedumerire "i iritare la
una de încântare "i mândrie.
— Î#i mul#umesc, milord.
Junei d!du din cap. Sunte"i pro#ti #i lene#i. Lingu#eala este prima
capcan! aruncat! prostului, iar tu ai c!zut cu totul în ea. Înc! pu"in!
pânz! de p!ianjen înf!#urat! #i vei fi cu totul al meu.
— $tii, Xin, m! bucur c! te-a trimis aici st!pâna ta. Cred c! a
îndurerat-o foarte mult s!-#i ri"te pielea, dar te "tia de încredere. O
femeie foarte istea#!, care-#i acord! o încredere binemeritat!. Ceea ce
promite lucruri m!re#e în privin#a ta "i n!d!jduiesc c!-mi vei permite
s! te recomand st!pânilor mei. În eventualitatea nefericit! c! s-ar
întâmpla ceva cu ea, avem nevoie de un om care s! ne scoat! din
dezastru "i s! duc! la bun sfâr"it obiectivele noastre comune. Îmi faci
aceast! cinste?
Melcirvon clipi din nou, apoi d!du sfios din cap.
— M! onorezi, prietene.
567
 — E"ti mult prea îng!duitor.
Junei î"i feri din nou ochii o clip!, apoi îl privi.
— Cum a" putea s!-#i fiu de folos?
Întrebarea îl lu! pe nepreg!tite pe musafirul s!u.
— Am fost trimis s! te v!d "i s! m! îngrijesc de s!n!tatea ta.
— $i ai adus cu tine fondurile necesare?
— Da. Am aranjat s!-#i înmânez banii în deplin! confiden#ialitate,
dar din moment ce prin#ul pl!te"te...
— Chiar el, prietene, "i-ar trebui s!-l facem s! pl!teasc! dublu.
— Ce vrei s! spui?
Junei î"i l!s! încet picioarele peste marginea canapelei "i-"i ridic!
spatele. Sim#ea copcile prinse pe spinare, dar în afar! de dorin#a vag!
de a se sc!rpina acolo rana era u"or de ignorat.
— St!pâna ta #i-a dat bani, îns! nu am nevoie de ei, mul#umit!
generozit!#ii prin#ului. Ai putea duce banii înapoi în Gnourn ori ai
putea face ceva mult mai profitabil cu ei. Exist! unele posibilit!#i de
investi#ie în acest ora" – specula#ii comerciale –, unde suma s-ar
dubla sau tripla într-o lun!. Dac! ai proceda a"a, ar fi mai mul#i bani
de folosit împotriva prin#ului.
— Sunt absolut sigur c! st!pâna mea va aproba acest plan, d!du
Melcirvon încet din cap.
— L-ar aproba, dac! ai informa-o despre el.
— Dar...
— Ascult!-m!, prietene, pentru c! aici e vorba de viitorul t!u.
Junei tu"i u"or "i ar!t! spre un urcior "i o cup!, aflate pe o m!su#!.
— Ap!, te rog.
Oaspetele îi aduse repede cupa "i a"tept! ner!bd!tor s! termine
de b!ut. Reumplu cupa, apoi se a"ez! din nou, cu urciorul în poal!.
— Explic!-mi, te rog.
— St!pâna ta consider! deja banii ace"tia cheltui#i, a"a c! nu le va
duce lipsa. $i nu înseamn! c!-i furi, de vreme ce vor folosi cauzei. Cel
mai important lucru, va deveni o investi#ie ascuns!. Dac!
nenorocirea ar lovi scopurile noastre, ai mai avea o sum! de bani la
îndemân! s! te salvezi sau s! continui finan#area rebeliunii. Luându-
#i aceast! precau#ie, se vede clar cât! intui#ie "i ini#iativ! ai.
— Nu se poate nega ce spui, vorbi Melcirvon "i privi pe gura
568
ulciorului, de parc! apa ar fi fost un oracol care l-ar fi ajutat s! se
hot!rasc!. Investi#ia va fi în siguran#!?
— Te vei folosi de oamenii la care apelez chiar eu pentru
investi#iile mele.
Melcirvon î"i ridic! privirile, iar un zâmbet i se l!#i pe fa#!.
— Dac! tu ai încredere în ei, atunci voi avea "i eu.
— Foarte bine. Te duci cu banii pe strada Aripioara albastr!,
num!rul dou!zeci "i "apte.
— Pare un semn de bun augur.
— A"a m-am gândit "i eu. Acolo ceri s! discu#i cu Tyan, un
omule# cu o cicatrice în semilun! întins! pe b!rbie. Pomene"ti
numele meu "i-i spui s! investeasc! banii a"a cum ar face-o "i pentru
mine. El ob#ine surplusul de înc!rc!tur! de pe nave "i-l plaseaz! pe
pie#ele unde cei care le apreciaz! cu adev!rat valoarea pl!tesc bine.
Te vei pune de acord cu el asupra unui sistem de parole care-#i va
permite #ie sau trimisului t!u s! retrage#i bani. S! nu spui nim!nui
despre cod, nici m!car mie.
— O parol!, da.
Junei zâmbi "i aproape c!-l avertiz! pe om s! nu se foloseasc! de
numele mamei, cum se întâmpla de obicei.
— Dup! ce-ai rezolvat totul, d!-te la fund, dispari prin Moriande
vreo câteva zile. Exist! case unde aurul t!u conteaz! mai mult decât
numele t!u. Vino s! m! vezi peste trei sau patru zile. Voi avea mesaje
pentru st!pâna ta. În vreme ce te relaxezi, #ine ochii "i urechile
c!scate s! iei pulsul capitalei. Sper c! vei afla lucruri pe care
neputin#a mea de acum m! împiedic! s! le descop!r.
— Da, desigur. Cât timp te a"tep#i s! mai r!mâi pe aici? întreb!
Melcirvon încruntat.
— O zi sau dou!. Medicul personal al prin#ului are grij! de mine.
N!d!jduiesc c! peste vreo dou! zile voi fi declarat apt ca s!-mi ofer
omagiile familiei Anturasi "i s! m! întâlnesc cu prin#ul.
— Nu-i periculos?
— Prima nu, cealalt!... pu#intel, r!spunse Junei, ridicând din nou
din umeri. Dac! prin#ul m-ar b!nui, nu "i-ar trimite doctorul, nici n-
ar vrea s! discute cu mine. În preajma lui a" afla multe lucruri care s!
ne ajute. Este un risc pe care trebuie s! mi-l asum.
569
 — Bineîn#eles, consim#i Melcirvon, care se ridic! "i se trezi cu
urciorul în mâini, apoi îl puse jos "i se înclin!. Succesul nostru va fi
asigurat.
— Într-adev!r, a"a va fi, mul#umit! eforturilor tale curajoase, îi
zâmbi Junei, în vreme ce b!rbatul î"i vârî sabia înapoi în cing!toarea
robei. De-abia a"tept s! ne vedem peste câteva zile.
Se ridic! din nou pe canapea "i privi pe fereastr! cum Melcirvon
se gr!bea spre strada Aripioara albastr!. Dac! se va ivi momentul
prielnic, documentele g!site acolo vor ar!ta c! Tyan este agent
deseian sau chiar din Virine "i îi va lega pe lorzii din apus de
fondurile folosite la cump!rarea de arme "i tocmirea de mercenari.
Dac! lorzii din interior nu vor fi convin"i s! pun! la cale propria lor
rebeliune, Junei va le va da în vileag complotul.
Diferen#ele erau neglijabile. Oricum, aten#ia lui Cyron va fi
ab!tut! "i va fi obligat s! ac#ioneze. %ara sa va fi destr!mat!, iar
dinastia sl!bit!. S-ar putea pr!bu"i singur!, ori se va pogorî Prin#ul
Pyrust asupra ei s-o zdrobeasc!.
Semin#ele distrugerii Nalenyrului fuseser! s!dite.
570
8
Ziua a 17-a,!Luna!Lupului,!anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Muronek, Erumvirine
Dunos se zgribuli, strângându-"i bra#ul s!n!tos la pieptul costeliv.
I se f!cuse pielea de g!in! "i-ar fi dat orice s!-"i poat! acoperi trupul
gol cu vreo p!tur! zdren#!roas!, dar chiar "i aceast! alinare îi fusese
refuzat!. Trebuia s! stea pe un scaun "ubred de lemn "i s! se holbeze
la lumânarea neagr!, groas!, în timp ce i se topea miezul. Arunca o
lumin! slab! "i nici o urm! sesizabil! de c!ldur!.
Nu tremura doar de frig. Mâna stâng!, noduroas!, a babei "i felul
în care zgâria cu ghearele groase "i inegale hârtia de orez îi înfiora
carnea. Pumnul ei osos se strângea în jurul pensulei din dreapta "i, în
pofida tremur!turilor, reu"ea s! traseze ni"te cuvinte atât de
frumoase pe cât era ea de pocit!. Dunos putea citi doar câteva dintre
ele, cele formate din mai pu#in de "ase semne, îns! nu aveau nici o
noim!, a"a risipite pe foaia dreptunghiular!.
O parte din el ar fi vrut s-o rup! la fug! din coliba vr!jitoarei. În
fond, nu avea decât zece ani, aproape un copilandru. Str!b!tuse
drumul lung spre miaz!noapte, pân! în Moriande. Întâlnise un
spadasin Mistic "i participase la o t!m!duire în capitala nalenian!.
Fusese atins de farmecele ultimului vanyesh, Kaerinus. Dac! maestrul
xingnei nu-i vindecase bra#ul, ce s! a"tepte de la femeia asta? Nu era
nimic în compara#ie cu un vr!jitor care supravie#uise Urgiei.
Dar nu fugi. La fel ca locuitorilor din Muronek, frica i se cuib!rise
la piept "i-i sl!bise picioarele. O urau mul#i, dar tot la ea veneau în
vremurile de restri"te. Cu ajutorul unei po#iuni sau tincturi, r!punea
febra sau u"ura durerile. Pe cât se temeau oamenii de ea – obligând-o
s! tr!iasc! la marginea ora"ului, în întunecimea p!durii –, tot pe atât
aveau nevoie de ea.
Dar "i mai important pentru Dunos, p!rin#ii lui voiau s! r!mân!.
Tat!l s!u fusese plin de n!dejde când plecaser! spre Moriande, îns!
571
bra#ul stâng al b!iatului r!m!sese tot chircit, chiar "i dup! t!m!duire.
Odat! ce pierise "i cea mai aprins! dintre speran#ele lor, p!rin#ii îl
d!duser! pe mâna Uttisei, o vr!jitoare care bântuise visele mamei
sale înc! din copil!ria petrecut! la Muronek.
Nu îndr!znea s! le spun! p!rin#ilor c!, pe m!sur! ce deveniser!
tot mai dispera#i s!-l vad! odat! întreg lui îi p!sa tot mai pu#in.
Moraven Tolo, spadasinul pe care-l întâlnise, fusese cu el la
t!m!duire. Amarul lui Dunos din cauz! c! bra#ul nu i se vindecase
fusese evident, dar spadasinul îl lini"tise. „Magia a promis doar s! ne
vindece, nu s! ne dea ce vrem. Ne-a dat ce ne trebuia.”
Remarca îl z!p!cise, dar se gândise profund la ea pe drumul lung
înapoi spre moara familiei sale. Adev!rat, bra#ul s!u stâng era
aproape nefolositor. Dac! trebuia s! aduc! ap! din fântân!, nu ducea
decât o singur! g!leat! odat!, dar f!cea dou! drumuri, iar diferen#a
conta foarte pu#in.
Îl durea c! infirmitatea sa însemna c! nu va deveni niciodat!
spadasin, a"a cum visase el cândva, dar îl durea "i mai mult c! tat!l
s!u se gândea c! nu putea fi nici m!car morar. Moraven spusese c!
nu-i cu neputin#! s! ajung! spadasin, îns! pentru p!rintele s!u p!rea
h!r!zit cer"etoriei. Luaser! pân! la urm! un alt b!iat calf!,
pre#uindu-i vigoarea de bou de povar!, chiar dac! o înso#ea "i prostia
animalului.
A"a c! Dunos "edea înfrigurat "i înfrico"at într-o colib! sc!ldat! în
vr!ji, n!d!jduind c! dorin#ele tat!lui s!u se vor adeveri, decis s! arate
c!, de"i nu era cum "i-l voia el, tot putea fi loial "i supus.
Cotoroan#a l!s! pana jos "i sufl! asupra hârtiei s! gr!beasc!
uscarea cernelii. Se întoarse s!-l priveasc! "i era atât de sa"ie, încât
ochiul ei drept aproape c! se închisese, în vreme ce stângul se c!sca
nefiresc. Zbârciturile îi br!zdau fa#a precum cr!p!turile din noroiul
înt!rit. P!rul i se uscase "i se încâlcise, iar "uvi#ele ei albe, ie"eau
dezordonate de sub clema de lemn "i piele.
O limb! groas! îi umezea buzele, iar când î"i deschidea gura,
vedea câ#iva din#i înnegri#i de putreziciune.
— Ai o minte preocupat!, m!i, b!iete.
— Da, m!tu"ico.
— Po#i s! cite"ti ce-am scris aici?
572
— Câte ceva.
— Nu conteaz!. E bine c! po#i.
Ridic! foaia de hârtie "i i-o întinse.
— Ia-o.
Dunos ridic! mâna dreapt!, îns! vr!jitoarea sâsâi.
— Nu asta, prostule. Stânga& Po#i s-o folose"ti pu#in, nu?
B!iatul în!l#! încet mâna stâng!. Nu-i pl!cea nici m!car s-o
priveasc!, i se p!rea neomeneasc!. Oasele-i erau ca ni"te r!murele,
iar carnea ca pielea veche, t!b!cit!. Se concentr!, for#ându-"i palma
s! se deschid! "i cotul s! se îndoaie. Î"i strânse buzele, hot!rât s! nu-i
scape nici un #ip!t, oricât îl durea. Dar nu doare atât de mult ca
înainte, nu?
Nu l!s! ca impresia posibilei vindec!ri a bra#ului s!-i abat!
aten#ia. Prinse cu degetul mare "i ar!t!torul foaia alb! "i ea-i d!du
drumul. Greutatea hârtiei f!cu s! i se încline bra#ul. Un col# se aplec!
spre flac!r!, dar izbuti s-o trag! înapoi, cu ochii strân"i de efort.
Cotoroan#a d!du încet din cap.
— Bravo. Acum mototole"te-o. F!-o ghem, cu mâna stâng!. D!-i
drumul, b!iete. Acum&
Strig!tul ei ascu#it îl f!cu s! tresar!. Se supuse, întrebându-se cum
s! încap! foaia de hârtie în pumnul s!u. În timp ce o strângea, sim#i o
în#ep!tur! în bra#. Senza#ia aducea cu cea din timpul t!m!duirii "i cu
cea din urm! cu un an, când g!sise piatra albastr!, lucitoare. Se
întinsese dup! ea, atingând-o. Apoi nu-"i mai amintise nimic, pân! se
trezise, doi kilometri mai jos pe râu.
Degetele sale strânser! încet hârtia de orez. O sim#ea uscat! la
atingere, la fel ca pielea sa. Hârtia fo"ni. De"i strânsoarea nu se
diminu!, degetele p!reau s! câ"tige tot mai mult! for#!, pe m!sur! ce
se mi"cau, încet, încet, hârtia disp!ru în pumnul s!u – acela jalnic "i
sfrijit – "i o strânse pe cât de tare putu.
Nu spuse nimic. Singurul zgomot care se auzea venea de la
copacii fo"nind afar! "i horc!itul babei. Continu!, dorind ca hârtia s!
se fac! tot mai mic! "i mai mic!, mai mic! decât piatra, mai mic!
decât orice. Voia s! devin! atât de mic! încât s! dispar! cu totul.
— Deschide palma, b!iete. D!-mi-o.
Degetele sale zvâcnir! deschizându-se, de parc! ar fi fost un
573
dispozitiv mecanic. Hârtia c!zu în palmele ei. O lu!, desp!turind-o
încet. Dunos î"i l!s! mâna s! cad! pe mas!, #inând-o acolo, f!r! s-o
mai ascund! într-o parte.
Cotoroan#a netezi foaia pe mas!, dând din cap "i morm!ind în
acest timp. Cu o unghie murdar! începu s! urm!reasc! urmele
îndoiturilor, cioc!nind întâi triunghiurile, apoi unindu-le de p!trate
"i romburi. Unghiile ei dansar! tot mai repede peste hârtie, sunând
ca frunzele uscate lovind pietrele de pavaj.
Se uit! din nou la el, cu ambii ochi holba#i "i tivi#i cu alb.
— Ce e"ti tu, b!iete? De ce s! ucizi un zeu? De ce-ai venit s! ne
distrugi pe to#i?
Î"i punct! întreb!rile lovind cu pumnul în mas!. Lumânarea
pâlpâi o clip!, apoi ceara se împr!"tie pe hârtie.
Cuprinse foaia, urmând încre#iturile. Ceara neagr! ad!ug! sensuri
unor cuvinte "i "terse altele. Dunos citea foarte pu#in, îns! unul
dintre înscrisuri – cel al lunii – se vedea foarte clar.
Semnul lui Grija, lupul. Zeul Mor"ii.
— R!spunde-mi, b!iete&
— Nu "tiu ce vre#i s! spune#i.
Ea se întinse, apucându-l de p!r, tr!gându-i fa#a deasupra hârtiei.
— Uite& Semnul zeului mor#ii& Liniile, toate conflictele.
Triunghiuri în triunghiuri, toate sunt urgii, p!trate care arat! c! nu
exist! deznod!mânt& Moarte "i distrugere pretutindeni. Moarte,
pieire tuturor.
Vocea ei se transform! într-o "oapt! r!gu"it!, în timp ce pumnul i
se strânse, iar unghiile ei lungi i se înfipser! în scalp.
— Pieire pentru to#i, în afar! de tine, Dunos. Ce e"ti tu?
— Nu "tiu.
Mâna stâng! a lui Dunos ap!ru de undeva "i-"i croi drum. Auzi
ceva trosnind, iar ea #ip!. Baba se l!s! pe spate cl!tinându-se,
aproape c!zând de pe scaun, apoi se ridic! "i încerc! s!-"i ridice
bra#ul frânt. Nu fu în stare.
Hârtia începu s! se mi"te, împ!turindu-se singur!. Se opri, se
desf!cu, îndoindu-se "i îngustându-se, dup! care se îndrept!. În
câteva clipe, se transform! singur! într-un lup de hârtie, cu trupul
decorat cu toate cuvintele scrise de Uttisa.
574
Cotoroan#a se c!ut! prin rob! dup! un talisman circular, pe care-l
ridic! la ochiul stâng.
— E"ti lucr!tura lui, Dunos. Îi apar#ii lui Grija. E"ti c!#elu"ul
mor#ii "i va veni s! te ia.
— Nu, nu sunt, spuse Dunos în"f!când hârtia cu mâna stâng! "i
dând lupul prad! fl!c!rilor. Nu voi fi c!#elu"ul lui&
Flac!ra se m!ri "i lupul disp!ru într-o vâlv!taie str!lucitoare. Îns!,
în loc s! aud! trosnetul fl!mând al fl!c!rii, un urlet de lup singuratic
se rostogoli prin aer în timp ce fumul se risipi în neant. $i de"i mâna
îi r!m!sese în flam!, nu sim#i nici durere, nici c!ldur! "i se întreb!
dac! nu cumva zeul Mor#ii îl luase deja.
Deodat!, u"a cocioabei s!ri în #!nd!ri, în interior. Buc!#i de
scânduri rupte acopereau podeaua murdar!. Resturile u"ii r!maser!
ag!#ate de o balama îndoit! "i, cu o clip! înainte ca vântul de afar! s!
sting! lumânarea, privirea lui Dunos surprinse ni"te forme
m!t!h!loase n!v!lind. Umeri largi rupser! canatul, iar zgomote
aspre, guturale "i bolov!noase umplur! coliba, de parc! dih!niile ar fi
frecat pietre ascu#ite.
Uttisa url!, îns! #ip!tul ei se frânse repede. Ceva cald "i umed îl
împro"c! pe Dunos. Închise pleoapele, apoi le "terse de sânge. Au
omorât-o!
Nu voia s!-"i deschid! ochii pentru c! nu voia s! vad! ce f!ceau
creaturile acelea. Trosnetul oaselor "i sunetul umed al din#ilor care
sfâ"iau carnea îi spuneau mult mai mult decât ar fi z!rit. Se hot!rî
îns! c! a vedea era mai bine decât s!-"i închipuie, a"a c!-"i deschise
ochii "i descoperi c! avusese dreptate pe jum!tate.
Ar fi trebuit s! fie bezn! total!, dar bra#ul s!u stâng lic!rea într-o
lumin! cenu"ie, care nu arunca nici o umbr!. $i alte p!r#i ale trupului
s!u lic!reau, cele împro"cate cu sângele Uttisei. Dar mai ciudat decât
toate, lumina din jurul bra#ului s!u stâng dezv!luia un membru
vânjos "i s!n!tos.
Cele trei creaturi ghemuite înfulecau din cotoroan#! f!r! s!-l ia în
seam!. Erau cu totul lipsite de p!r "i, de"i vedea c! aveau pielea
acoperit! de solzi, str!lucirea fantomatic! nu dezv!luia nici o urm!
de culoare. Din#ii triunghiulari care le umpleau boturile nu se
ostenir! prea mult cu vr!jitoarea. Ridicau b!rbia când înghi#eau, dar
575
nu aveau un gât vizibil, iar umerii lor robu"ti se ridicau deasupra
vârfului rotunjit al capului. Nu v!zu nici urechi, iar ochii lor mari "i
rotunzi aveau culoarea neagr!, lucioas!, a pietrelor de râu.
Se sprijineau pe picioare scurte, dar zdravene. Bra#ele lor lungi
rupeau cu u"urin#! oasele hârcii, iar cu ghearele lungi scobeau
m!duva din interior. Î"i lingeau gelatina cenu"ie prins! pe degete,
groh!ind de încântare.
Dunos nu avea nici o idee despre dih!nii "i nici nu voia s! mai
z!boveasc! pentru a afla. %â"ni spre intrare înainte ca vreuna dintre
ele s! aib! vreo "ans! s! reac#ioneze, apoi o rupse la fug! cât îl #ineau
picioarele. Î"i sim#ea bra#ul stâng aproape ca "i cum s-ar fi mi"cat
normal. Arunc! o singur! dat! o privire peste um!r, s! vad! dac! nu
era urm!rit. Nu v!zu nimic, îns! nu încetini nici un pic.
Alerg! de-a lungul c!r!rii din p!dure, spre Muronek, gândindu-se
s! dea alarma. Dar pe când se apropia de marginea p!durii,
priveli"tea mai multor focuri îl avertiz! asupra unui pericol "i mai
mare. Ora"ul era atacat, iar undeva mama "i tat!l s!u erau în
primejdie.
Sau sunt deja mor"i$
Nu! Dunos î"i dirij! nelini"tea "i teama în fug! "i goni printr-o
poart! în ruine. Oriunde în jurul s!u colc!iau mon"tri, târând din
case oamenii care urlau. Mul#i sângerau din r!ni u"oare, al#ii î"i
pierduser! membrele. Se pr!bu"eau pe str!zi, cu via#a scurgându-se
în b!l#ile de sânge, urlând pân! ce-i amu#ea moartea.
Incendii s!lbatice luminau ora"ul. Oameni în fl!c!ri goneau pe
str!zi pân! când c!deau "i ardeau cu totul. Sim#i c!ldura, dar cumva
îndep!rtat!. Continu! s! alerge, s!rind peste rugurile umane,
bucurându-se când un vhangxi se cl!tin! afar! dintr-o vâlv!taie, iar
partea de sus a bestiei era deja în fl!c!ri.
Numise a"a creaturile dup! un demon din cel de-al Treilea Iad, "i
#â"ni într-o parte când cel arzând se îndrept! spre el.
Alerg! pe Calea Dragonului Verde, apoi o t!ie spre nord, pe
Drumul Pantalonarului. Refuz! s! priveasc! spre vest, spre casa
locuit! de bunicii s!i, dar când o lu! spre vest, pe Dragonul de Aur,
nu mai r!m!sese nimic, în afar! de ruguri, din casele din partea asta a
ora"ului. Continu! s! fug!, ritmul sc!zând numai când d!du de un
576
cadavru z!când în drum. C!ldura incendiilor pârlise roba aurie, iar
capul îi fusese retezat ca de cu#it, dar nu mai avea nici o îndoial! c!
era bunica sa.
Se holb! la fl!c!rile alb-aurii care mistuiau casa. Focul urla, iar
lemnul pocnea cu putere. Undeva în interior z!ceau p!rin#ii s!i. I se
puse un nod în gât. Genunchii îi tremurar! "i ar fi c!zut, dar auzi un
alt zgomot. Venea din interior, "i, de"i era imposibil, o auzi pe mama
lui chemându-l pe nume.
F!r! s! ia în seam! pericolul, #â"ni în foc. La al treilea pas f!cut în
cl!dire, du"umeaua ced! sub el. În timp ce c!dea în h!ul de
dedesubt, bârnele de deasupra trosnir!. Ultimul lucru pe care-l mai
v!zu fu grinda principal! a casei rupându-se în dou! "i c!zând peste
el.
Dunos nu avea nici o idee cât timp z!cuse în cenu"a care fusese
casa bunicilor s!i; cenu"a care fusese ora"ul Muronek. Noaptea se
transformase în lumin! "i aprecie c! trecuser! câteva zile, pentru c!
cenu"a din care se ridicase se r!cise deja. Urmele de scrum îl
vopsiser! în dungi negre "i cenu"ii.
La început se deplas! cu pruden#! printre ruine, apoi prinse curaj.
Câini scheletici "i pisici s!lb!ticite se furi"au prin ora". Mult mai
maiestuoase "i mai numeroase, p!s!rile hoitare erau c!#!rate pe cele
mai înalte ridic!turi existente, coborând în stoluri "i gonind pot!ile
de lâng! buc!#ile apetisante de hran!.
Dunos nu voia s! vad! cu ce se osp!tau. În timp ce cerceta
împrejurimile, culese o oal! ciobit! dintr-un loc, un cu#it înnegrit din
altul, iar, mai spre marginea ora"ului, adun! resturi de robe "i
sandale – toate de m!rime mare – de pe cadavrele pe jum!tate
mâncate. Sp!l! ve"mintele "i f!cu baie în râul din afara ora"ului, apoi
se îmbr!c! "i porni la drum.
Nu avea habar încotro mergea, nu în#elegea nici cum de
supravie#uise atacului "i incendiului. $tia doar c! sc!pase "i c! trebuia
s! mearg! tot mai departe. Jurase c! nu va fi c!#elu"ul lui Grija. Cu
cât a"ternea o distan#! mai mare între el "i acest m!cel, cu atât avea
mai multe "anse s! se #in! de cuvânt.
577

9 — Poate c! "i valea va fi precum câmpia de acum dou! zile. Se va
Ziua a 20-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
De"i p!r!sise abia de-o s!pt!mân! "i jum!tate complexul mortuar
în care se trezise, Ciras Dejote se v!zu fa#! în fa#! cu o alt! provocare.
T!râmul mereu schimb!tor numit Ixyll îl solicita din plin. De-abia
dac! îndr!znea s! doarm!, dar!mite s!-"i lase aten#ia s! se abat! fie "i
pentru o clip!. Chiar "i peisajul cu aspectul cei mai inofensiv putea
ascunde o primejdie de moarte "i faptul c! trebuia s! fie mereu
preg!tit începea s!-l macine.
Îns! nici un erou nu s-ar da înd!r!t de la o încercare a#a ca a
noastr!$
Privi peste buza v!ii de forma unui ceaun. În nord se întindea ca o
elips!, iar soarele pe cale s! apun! se reflecta blând în stratul fluid "i
auriu care acoperea întregul peisaj. Forme t!cute de copaci "i tufe se
i#eau de dedesubt, dar r!mâneau mascate, ca "i cum erau acoperite
de un strat gros de z!pad!.
Singura culoare neobi"nuit! din vale juca din tuf! în copac "i pe
stânci, ca o minge alunecând pe ghea#!. Borosan se ghemui la buza
v!ii, privind cum thanatonul s!u încerca s!-"i g!seasc! un sprijin cu
picioarele ca de p!ianjen. Când, în cele din urm!, se lovi de ceva,
încetinindu-i alunecarea, î"i în!l#! corpul sferic pe cele patru
picioare, dar izbuti s! fac! doar un pas sau doi înainte de a-"i relua
alunecarea vijelioas!.
Borosan cl!tin! din cap, apoi scrise o noti#! în ceaslovul deschis
în poal!.
— Nu-i bine. Distan#ele pe care le vrea Keles vor fi nepotrivite.
M!surarea distan#elor cu pasul nu-i posibil! aici.
Ner!bdarea îi strânse lui Ciras stomacul, dar expir! încet "i se
lini"ti.
— %inând cont de or!, am face mai bine s! ne a"ez!m tab!ra.
578
Borosan scrijeli o alt! însemnare f!r! s!-"i ridice privirile.
schimba la noapte.
— Doamne fere"te& se înfior! Ciras.
Câmpia aceea fusese un adev!rat paradis atât timp cât str!lucise
soarele pe cer. Î"i astâmp!r! foamea cu fructe proaspete, apa curgea
dulce în pârâia"e, iar animale mici – rubedenii de-ale iepurilor, din
câte-"i d!du seama Ciras – zburdau pa"nice. Se hot!râser! s!-"i
petreac! noaptea acolo, dar în clipa când soarele asfin#i, totul se
schimb!. Un val de magie dezl!n#uit! #â"ni din sol, de parc!
p!mântul s-ar fi scuturat de c!ldura acumulat! peste zi. Odat! cu
asta disp!ru "i frumuse#ea locului, dezv!luind un t!râm plin de
putreziciune. Brusc, m!rul pe jum!tate mâncat din mâna sa colc!ia
de viermi. Pâraiele purtau sânge, iar iepurii devenir! turba"i.
Le sacrificar! un cal de povar! "i de-abia reu"ir! s! scape cu via#!.
Incidentul fusese doar unul dintre multele de-a lungul c!l!toriei
lor. Îi a"teptau "i altele, pentru c! se aflau în Ixyll. Cu mai bine de
"apte sute de ani înainte, trupele împ!r!tesei Cyrsa au luptat "i au
învins hoardele turasynde venite din pustiet!#ile de miaz!noapte.
B!t!lia a dezl!n#uit destul! energie magic! ca s! înv!luie întregul
t!râm "i s! declan"eze Urgia, care aproape c! a distrus omenirea.
De"i vr!jile dezl!n#uite s-au retras din teritoriile civilizate, aici în
Ixyll înc! domneau.
Atâta varietate "i multele lucruri de v!zut f!ceau imposibil!
catalogarea lor, dar Borosan Gryst p!rea decis s! duc! treaba la cap!t.
De"i practicant de gyanri – vr!jitoria mecanic!, pe care Ciras o privea
cu dezgust –, îmbr!#i"ase "i rolul de cartograf, continuând munca
început! de Keles Anturasi. Scrupulozitatea lui pentru m!sur!torile
exacte le redusese deplasarea la o nimica toat!.
Iar ner!bdarea de a o g!si pe Împ!r!teasa Adormit! atinsese
propor#ii.
Abandonându-l pe Borosan, Ciras coborî panta dealului,
declan"ând cu cizmele alunecarea pietri"ului. Ajunse la micul cerc
n!p!dit de iarb! unde-"i ridicaser! tab!ra. Acesta "i copacul din
apropiere, de care-"i legaser! caii, erau singurele por#iuni relativ
normale ale peisajului, iar copacul înmugurea cu ciorchini de #epi de
579
cristal care r!sunau în adierea care mi"ca ramurile.
Se duse în centrul cercului "i închise ochii. Ascult! zgomotul ca
de clopo#ei "i felul în care se schimba. Uneori în note discordante,
alteori în armonii, el încerca s! g!seasc! un tipar. Trebuia s! existe
unul, din moment ce crengile aveau o distan#! limitat! de mi"care,
iar adierea r!mânea destul de constant!. Ascultând pe cât de
concentrat putea, îl descoperi. $i, odat! ce reu"i, î"i trase sabia din
centura de la "old.
Izolat de lume, execut! toate pozi#iile de scrim! pe care le
cuno"tea. Se undui din Scorpion în Lup când î"i imagin! un sunet
ascu#it drept o lovitur! de jos în sus. O par!, apoi str!punse într-o
not! subtil! ceea ce-ar fi fost inima adversarului s!u. O r!sucire "i se
model! în Câine, apoi un salt de Pisic! "i o t!ietur! îl purtar!
deasupra unui alt atac disperat, iar el î"i decapit! du"manul dintr-o
lovitur!.
Cum sunetele erau limitate, tot a"a "i abilit!#ile du"manilor s!i.
Forma uman! se mi"ca numai în anumite feluri "i f!cea numai
anumite lucruri. To#i oamenii cu care se confruntase aveau limitele
lor. Vitez! "i for#!, lungimea unui bra# "i "tiin#a formelor îi f!ceau
diferi#i, dar existau unele lucruri pe care nu le putea face nici unul. În
acele limite z!cea posibilitatea victoriei.
$i mai erau apoi cei ajun"i la stadiul de jaedunto. Îi v!zuse pe
câ#iva dintre ace"ti Mistici foarte deosebi#i, ale c!ror abilit!#i de a
lupta cu sabia dep!"eau firescul. Nu se mai aplicau aici limit!rile
impuse de normalitate. Misticii ajungeau dincolo de putin#a unui
muritor de rând.
Ciras sperase c! avea în el semin#ele unei astfel de m!re#ii.
Considerase, arogant, ca "i împlinit acest lucru când venise la
Moriande "i la serrianul Jatan, cerând s! fie antrenat. Phoyn Jatan i-l
d!duse spre instruire lui Moraven Tolo, ceea ce Ciras luase prima
oar! drept o respingere. Îns!, încet, afl! c! înv!#!torul lui era el însu"i
un Mistic, iar lec#iile pe care avea s! i le dea lui Ciras cuprindeau
mult mai multe decât Arta Spadei.
Din nou, Ciras lu! asta drept o respingere, îns! contempla#ia –
pentru care avusese timp din bel"ug în ultima s!pt!mân! "i jum!tate
– îl adusese la concluzia c! fusese înv!#at disciplinele de care ar fi
580
avut nevoie dac! ajungea un jaedunto. R!bdarea nesfâr"it! p!rea s!
fie foarte comun! printre ei "i se str!duia zilnic s! "i-o educe.
Toleran#a p!rea alt! calitate "i, fiind în tandem cu Borosan Gryst,
îi cerea s! înve#e "i asta. Magia era o for#! teribil! "i puternic! în
aceast! lume. Se ajungea la ea numai prin studierea unui subiect "i
prin perfec#ionarea abilit!#ii. Un Mistic avea în#elepciunea "i t!ria de
a st!pâni o asemenea for#!. $i cum magia se limita numai la cei care
lucraser! din r!sputeri s! o ating!, civiliza#ia era ferit! de o alt!
Urgie.
Gyanri sfida aceast! logic! "i prin urmare i se p!rea ceva
dezgust!tor lui Ciras. Un gyaridin crea dispozitive care-"i ob#ineau
energia motrice din thaumston, un minereu înc!rcat cu magie
dezl!n#uit!. Un gyanrigot f!cea orice. În îndep!rtatul Tirat, insula sa
natal!, v!zuse luminile albastre ale unuia, foarte la mod! printre
negustori. Thanatonii lui Borosan, într-o mare varietate de forme "i
m!rimi, se târau, f!când m!sur!tori, c!rau lucruri "i chiar ucideau tot
felul de creaturi, aceast! ultim! abilitate accentuându-i p!rerea
defavorabil!.
Desigur, Ciras prefera s! vad! un thanaton alunecând în vale în
locul lui. Iar faptul c! puteai trimite unul dintre modelele mai mici s!
ucid! "i s! aduc! vie#uitoare pentru hran! f!cea explorarea mai
u"oar!. St!teau "i de paz!, dând alarma dac! se petrecea ceva ciudat.
Îns! de"i voia s!-i urasc! pe creatorii acestor ma"in!rii, Borosan
nu era chiar un om r!u. Nu avea habar de antrenamentul fizic, dar nu
abandona sau se plângea atunci când îl puneai s! fac! o munc!.
Uimirea ne#!rmurit! cu care privea lumea i se p!rea lui Ciras aproape
copil!resc "i, de"i n-ar fi recunoscut asta nici sub cele mai cumplite
cazne, era ceva ce regretase mereu c! pierduse în copil!rie.
Dac! a# avea asta, n-a# fi atât de ner!bd!tor.
— Ciras.
Spadasinul se r!suci, oprindu-se "i ghemuindu-se în pozi#ia celui
de-al Patrulea Scorpion, cu sabia deasupra capului, cu vârful orientat
înainte. Pe fa#! îi "iroia transpira#ia, îns! nu "i-o "terse. Îi n!cl!ia
barba pe care "i-o l!sase în timpul c!l!toriei, iar adierea îi r!corea
fa#a. Încet, deschise ochii "i privi sus pe deal, la Borosan.
Gyanridinul î"i închise ceaslovul "i-i f!cu semn s! vin!.
581
 — Ciras, vino pân! aici.
— Imediat, r!spunse tân!rul "i se ridic!.
— Nu, chiar cred c! ar trebui s! vezi asta.
— Borosan, trebuie s!-mi termin exerci#iile.
— Dar eu...
O apari#ie aurie se în!l#! deasupra lui Borosan. O palm! cu degete
lungi se închise peste capul "i umerii omului, apoi îl trase în spate.
Bra#e aurii îl cuprinser!, iar pielea metalic! îl înv!lui. Când apari#ia
î"i deschise gura, cu col#ii lic!rind amenin#!tor, Borosan slobozi un
urlet din gât.
Ciras pomi în fug! spre deal. Cu sabia în mâna dreapt!, râcâia
p!mântul cu stânga pentru mai mult! aderen#!. Alunec! numai o
singur! dat!, dar î"i reveni imediat "i ajunse pe creasta dealului
câteva clipe mai târziu.
Apari#ia – cu pielea fluturând, ca "i cum o rob! aurie i-ar fi
acoperit picioarele "i bra#ele – zbura în picaj c!tre o gaur! imens! "i
întunecat!, deschis! în inima v!ii. Ciras presupuse c! thanatonul
fusese deja absorbit în ea. Între el "i apari#ie se ridicase un trio de
r!zboinici aurii, care înaintau spre el. Unul purta o sabie ca a lui. Al
doilea avea o lam! curbat!, de turasynd. Cel de-al treilea nu avea nici
o sabie, îns! pielea aurie sublinia conturul unui r!zboinic viruk.
Ghearele erau mortale numai prin m!rimea lor.
De"i îi trecu prin minte c! Borosan mai mult ca sigur pierise, iar
"ansele propriei sale supravie#uiri erau minime, nu se gândi nici o
clip! la retragere. Un prieten era la ananghie. S! "tie c!-l abandonase
ar fi însemnat s! tr!iasc! în ru"ine o via#! întreag!. N-ar fi fost o via#!
care s! merite tr!it!.
Nu o via"! demn! de balade.
S!ri în vale "i din clipa în care c!lcâiele sale atinser! suprafa#a
aurie î"i d!du seama c! existau "i momente când nu puteai fi eroic.
Picioarele îi fugir! de sub el "i c!zu pe spate. Cumva, reu"i s!-"i
p!streze sabia în mân!, dar începu s! alunece spre gaur!, iar
du"manii s!i se scurgeau pe urmele sale s!-l m!cel!reasc!.
Ciras î"i înfipse cu putere c!lcâiele în suprafa#a aurie, alunecoas!.
Pintenii s!i se afundar!, sfâ"iind-o. Ie"i un fluid auriu, vindecând
r!nile, îns! el reu"i s! încetineasc!. Zâmbind, î"i întoarse sabia "i o
582
vârî la subsuoar!. %inându-se de mâner "i împingând cu um!rul, se
folosi de sabie ca de o cârm! pe corabie. T!ie o brazd! prin aur,
îndreptându-se spre o stânc! masiv!.
Frânând puternic din c!lcâie, încetini suficient încât s! nu se
izbeasc! prea dur de stânc!. Se împotrivi, îndreptându-"i pozi#ia, "i se
s!lt! pe picioare. Apoi se lipi cu spatele de stânc! "i se ghemui când
primul r!zboinic ajunse la el, lovind în jos cu iataganul s!u.
Ciras se trase spre dreapta "i lama se izbi z!ng!nind de stânc!,
smulgând o bucat! de materie aurie. Chiar înainte ca aurul s!
#â"neasc!, închizând rana, î"i roti sabia administrând o lovitur! din
rever care str!punse gâtlejul turasyndului. Capul s!lt!, dezv!luind
oasele albe. Aurul le acoperi repede în timp ce c!p!#âna se roti,
expresia încremenit! pe fa#! v!dind o surpriz! total!.
Îns! trupul nu se pr!bu"i. În loc de asta, se întinse, prinse capul
"i-l puse la loc pe gât. Buzele se desp!r#ir! într-un rânjet feroce, iar
maxilarul tremur!, ca într-un hohot de triumf.
Tocmai la mijlocul hohotelor lovitura de r!spuns a lui Ciras îl
surprinse din nou. %inând mânerul sabiei cu ambele mâini, îl despic!
pe turasyndian din cre"tet pân! la pelvis, zdrobind fiecare vertebr!.
Trupul se cl!tin! spre dreapta "i stânga. Aurul încerc! s! acopere
oasele, dar ele se înnegrir! dup! numai o clip! sau dou! de la
expunerea la aer. Putreziciunea întunec! aurul, iar carnea c!zu de pe
oase ca o pulbere.
De"i s-ar putea s! fi ac#ionat nebune"te s!rind la lupt!, Ciras
Dejote înv!#ase destule s! nu cread! c! "tia precis cum mergeau
lucrurile, îns! avea destule informa#ii ca s! aib! o p!rere decent!. În
timp ce al doilea spadasin venea, se desprinse de stânc! "i alunec!
spre el. Se l!s! în genunchiul drept, controlându-"i u"or direc#ia, se
feri de o lovitur! "i o întoarse.
Sabia sa trecu prin carnea de aur peste coapsa stâng! a
r!zboinicului. Când t!ie pân! la os, femurul putrezi imediat.
R!zboinicul se pr!bu"i "i, cu înc! o lovitur! rapid!, îi despic! fa#a.
Putregaiul negru cuprinse craniul, iar capul se surp! în interior, ca un
pepene mult prea copt. Odat! cu asta, aurul se scurse din schelet, iar
oasele negre se topir!.
Ciras î"i înfipse unul dintre pinteni în aur "i s!lt! înapoi. Alunec!
583
pe sub ghearele t!ioase ale virukului. R!sucindu-"i sabia, o împlânt! Ciras "i t!ie o brazd! prin aur, deschizând o cale spre vârful dealului.
în sol, ag!#ându-se de ea. Apoi, folosindu-se de propria mi"care, se Pe cât de amenin#!tor se dovede"te a fi un om înarmat cu o sabie,
roti cu picioarele "i trimise o lovitur! în piciorul drept al cred c! ar fi foarte vulnerabil înaintea plugarilor.
adversarului. Aurul se împr!"tie când pielea se despic!. — Probabil c! ai dreptate, zâmbi Borosan. Ar trebui s! ne gr!bim.
Virukul se pr!bu"i, dar se r!suci pe burt!. Când Ciras se întoarse Mai avem câteva ore de lumin! "i pare s! fie destul de mult pân! la
s! se confrunte cu el, creatura se arunc! înainte, numai c! el se feri, locul de tab!r!.
apoi î"i trase sabia "i lovi. Rat! mâna, îns! t!ie adânc în stratul de aur — Nu, r!mânem aici peste noapte, vorbi Ciras întorcându-i
care acoperea solul v!ii. Deschise o brazd! adânc! "i lat!, dezvelind zâmbetul. $tiind cât de repede se vindec! locul s-ar putea dovedi un
p!mântul "i covorul gros de ierburi palide de dedesubt. lucru util. Împ!r!teasa a"teapt! de mult! vreme. Cred c! înc! o zi nu-
Aurul #â"ni s! închid! t!ietura, dar nu înainte ca ierburile s!-"i i va pune prea mult r!bdarea la încercare.
recapete culoarea "i s! se ridice. Rana se închise, dar prin stratul de
aur se i#eau câteva frunze verzi. Dincolo de ele, virukul se ridic! în
genunchi "i se repezi cu ghearele spre ierburi
Ciras î"i miji ochii, apoi lovi de jur împrejur cu sabia, c!scând o
alt! t!ietur! în stratul de aur. Mai multe plante r!s!rir! "i o floare cu
petale de un ro"u str!lucitor ie"i prin deschiz!tur!. Intersect! asta cu
o alt! brazd!, iar col#urile locului de intersectare se înnegrir!. Alte
dou! t!ieturi în cruce "i reu"i s! izoleze o por#iune din stratul de aur
care începu s! tremure "i s! se retrag!. Ierburi #epoase se ivir! prin
brazd!, iar p!mântul de dedesubt supse tot aurul.
Ridicându-se în picioare pe parcela înverzit!, Ciras retez! capul
virukului "i-l trimise de-a rostogolul direct spre gaur!. Începu s!
avanseze spre ea, t!ind o c!rare verde pe fundul v!ii.
Înainte s! ajung! mai departe, o pereche de obiecte #â"nir! din
gaur! "i se r!sucir! spre el. Thanatonul ajunse pe c!rare "i-"i scoase
imediat picioarele, verificându-"i starea. Borosan, care se împleticea
în urma lui, se rostogoli "i mai mult când ajunse la iarb!, îns!-"i
reveni în pozi#ia "ezut, cu ceaslovul înc! strâns la piept.
Tu"i, apoi scuip! un ghemotoc de flegm! aurie.
— Cred c! era vie.
— Cred c! înc! mai este, Maestre Borosan. Tocmai descoperise c!
e"ti la fel de gustos ca unele dintre îmbuc!turile de care-am avut "i
noi parte pe drum.
Gyanridinul se str!dui s! se ridice în picioare, iar Ciras îl sprijini.
— Pe harta mea voi marca locul acesta ca fiind foarte periculos.
— Mai bine marcheaz!-l ca numai bun pentru fermieri, spuse
584 585

10
Ziua a 25-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion
În pofida focului care duduia în înc!perile lui, Prin#ul Pyrust
purta mantie. Considera camera mult prea înc!lzit! pentru gustul
s!u, dar oaspetele pe care-l a"tepta va fi pe jum!tate înghe#at "i
extenuat. C!ldura va fi binevenit! "i nutrea mari speran#e c! tân!rul
Keles Anturasi se va sim#i binevenit aici.
Se hot!râse s!-l primeasc! în înc!perile sale particulare în loc de
alte spa#ii mai grandioase. Nu avea nici o iluzie în privin#a
cartografului nalenian "i a loialit!#ii sale. În decursul întâlnirilor
anterioare îi f!cuse câteva propuneri, dar Keles le respinsese politicos
"i ferm. De fapt, Pyrust îi respecta loialitatea fa#! de familie "i
na#iune.
Faptul c! interesele Deseirionul cereau s! fie zdrobite, constituia
o alt! problem!.
În u"! se auzi un cioc!nit discret "i prin#ul se uit! într-acolo.
— Intr!.
U"a se deschise f!r! zgomot. Pyrust aproape c! nu-l recunoscu pe
tân!rul din prag. De la ultima lor întrevedere, acesta se alesese cu o
cicatrice încre#it! pe frunte. În decursul îndelungatei sale c!l!torii
pierduse în greutate. Oboseala îi tivise cu cercuri ro"iatice ochii
c!prui.
De"i era în mod evident extenuat, ochii lui Keles înc! mai
sc!p!rau de inteligen#! "i surprindere. Reu"i chiar s! încropeasc! o
jum!tate de plec!ciune, dar se împletici "i se propti de cadrul u"ii.
Urm! o grimas! când um!rul s!u drept atinse tocul.
Pyrust veni s!-l apuce de cotul stâng "i um!r, ajutându-l s! se
îndrepte.
— Le-am poruncit s! te aduc! aici cât se poate de repede. Dac!
586
te-au istovit, am s! pun s! fie ciom!gi#i. Chiar omorâ#i.
Keles cl!tin! încet din cap.
— Mi-e indiferent! soarta lor. Mi-au ucis o prieten!, dar "i-au
f!cut datoria.
Pyrust îl conduse la scaunul de lâng! foc, iar Keles se pr!v!li în
scaunul masiv de lemn. Î"i lipi bra#ul drept de piept "i capul i se
aplec! spre stânga. Se uit! spre fl!c!ri.
— $tii c! n-am s! lucrez pentru tine.
— Ai fost categoric înc! din Moriande.
Pyrust se duse spre bufetul din înc!pere "i turn! vin negru în
dou! cupe de cositor. Le lu! "i le oferi lui Keles.
— La noi este obiceiul de a ne întâmpina oaspe#ii cu vin. Urmeaz!
orez "i brânzeturi. Po#i alege cupa pe care o preferi.
Keles privi spre el, apoi întinse mâna stâng! "i lu! cupa din mâna
beteag! a prin#ului.
— Dac! sunt oaspete, mi se permite s! plec atunci când doresc?
Pyrust îl privi pe deasupra cupei sale de vin.
— În#elegi c! nu-i posibil. Nu #i se va permite nici s! comunici cu
familia ta. $tiu c! po#i ajunge la bunicul "i fratele t!u cu mintea. Pot
cere s! fii drogat ca s! nu reu"e"ti, dar a" prefera s!-mi dai cuvântul
c! nu vei încerca.
Keles b!u, apoi se încrunt!.
— Accep#i cuvântul meu?
— Da, încuviin#! Pyrust "i a"ez! cupa pe poli#a de deasupra
c!minului. E"ti un om de"tept "i pricepi cum stau lucrurile. Dac!
bunicul t!u afl! c! e"ti aici, Cyron va amenin#a cu r!zboiul. $i, mai
mult ca sigur, sângele va curge în valuri înainte s! te întorci la
Moriande. Pe de alt! parte, vestea prezen#ei tale aici va fi comunicat!
cu încetineal!, prin canalele Ministerelor. Acestea îl vor informa pe
prin# într-o manier! care cere mult! diploma#ie. Vom negocia, iar
ceea ce-ar câ"tiga prin v!rsare de sânge va pl!ti cu timpul petrecut de
tine aici.
— La ce #i-ar folosi? întreb! Keles îndreptându-"i spatele "i
sprijinindu-"i cotul de bra#ul scaunului. Am spus doar c! n-am s!
lucrez pentru tine.
— Sper s! te conving, zâmbi Pyrust. Crezi c! vreau h!r#ile întregii
587
lumi? To#i le vor, iar dac! mi-ar fi oferite, nu le-a" da la o parte. Au
permis navelor naleniene s! navigheze departe, ajungând pe t!râmuri
noi, "i s! descopere noi parteneri de afaceri. Au adus în Nalenir o
prosperitate care i-ar permite lui Cyron s! r!scumpere provinciile "i
s! refac! imperiul.
— Iar dorin#a ta e s! nu se întâmple.
Pyrust d!du din cap, iar ochii s!i verzi se îngustar!.
— Nu mi-am ascuns niciodat! ambi#ia de a deveni împ!rat.
Ambi#ia îns! nu este o virtute pe care s-o satisfaci u"or. Crede-m!
când î#i spun c! nu doresc h!r#ile Anturasi pentru întreaga lume "i
nici nu #i le voi cere.
— Sunt mult prea obosit ca s! pricep ceva, vorbi Keles cl!tinând
încet din cap. Dac! nu asta vrei, atunci ce?
Pune întrebarea mai repede decât mi-a# fi imaginat.
Pyrust lu! cupa din mâna lui "i-o a"ez! pe poli#a c!minului.
— Vino cu mine, te rog.
Keles se ridic!. Pyrust î"i d!du jos mantaua "i o puse pe umerii
tân!rului cartograf. Încet, sprijinindu-l de cotul stâng, îl conduse spre
peretele exterior al înc!perii, deschise o u"! "i-l invit! pe balconul
dinspre sud.
Soarele tocmai asfin#ise, l!sând cerul noros p!tat cu cenu"iu. În
jurul lor, de la turnul prin#ului pân! la Râul Negru "i dincolo de el se
întindea Felarati. Prin#ul cuno"tea bine ora"ul "i-l iubea, îns! îl vedea
a"a cum era, f!r! romantisme sau patriotism local.
— Spune-mi ce vezi, Keles Anturasi. Vorbe"te-mi despre ora"ul
meu.
Pyrust sim#ea tremurul care str!b!tea trupul cartografului. Acesta
studie încet ora"ul, începând cu cartierele din vest, întinse de-a
lungul Râului Negru, "i terminând cu cele din est, spre Gâlc!, unde
cea#a începuse deja s! creasc! precum mucegaiul pe cl!dirile
întunecate.
— Am s!-l compar cu Moriande "i "tii c! va avea de suferit,
începu Keles uitându-se spre el. $i mai "tii c! nu-i vorba doar de
patriotism local.
Pyrust d!du solemn din cap.
— Felarati a crescut f!r! prea multe planuri. A început de pe
588
lâng! golf, pe partea dinspre nord. Sudul a fost teren agricol "i a
profitat de inunda#iile de prim!var!. Pe m!sur! ce popula#ia a
crescut, a#i ad!ugat diguri "i cl!diri, dar tot mai ave#i inunda#ii pe ici,
pe acolo, iar sistemul de canalizare este neglijat constant.
Keles ar!t! spre fabricile care împr!"tiau fumul în mijlocul
ora"ului.
— Po#i vedea c! în amonte de fabrici apa este mai curat! decât în
aval, ceea ce înseamn! c! oamenii care locuiesc mai aproape de mare
au o ap! de proast! calitate. Ave#i o mul#ime de boli pe aici. Nici în
sus pe râu nu-i cu mult mai bine, din cauza aluviunilor din râu. Dac!
ar inunda din nou câmpurile, p!mântul vostru ar fi mult mai fertil,
dar acum se p!r!gine"te. Aerul duhne"te a fum "i a canalizare. Ora"ul
este întunecos, iar oamenii sufer! în mod clar de melancolie.
— Asta-i tot ce-mi po#i spune? f!cu Pyrust ridicând b!rbia.
Keles se încrunt! din nou, apoi î"i continu! cercetarea vizual!.
— Ave#i o dezvoltare insuficient! pe malurile râului pentru a face
fa#! comer#ului pe care vi l-ar permite h!r#ile Anturasi. Deja "tiu c!
Râul Negru nu este navigabil pe o distan#! semnificativ!. Am
c!l!torit adesea pe uscat de la o sta#ie pe râu la urm!toarea ca s!
ajungem aici. Capacitatea de a transmite bog!#ia spre "i dinspre
interior ar fi limitat! numai la transporturile cu c!ru#ele. Chiar dac!
fabricile dinaintea noastr! ar reu"i s! construiasc! gyanrigo"i de
transport, costurile pe distan#e mari v-ar anula orice profit. S!-#i mai
spun ceva, Alte#!. Mi-am #inut ochii larg deschi"i în timpul c!l!toriei
prin #ara ta. Poporul t!u munce"te din greu, dar oamenii nu sunt
decât ni"te schelete ambulante, lucrând un p!mânt aspru "i
neiert!tor, vorbi Keles apoi ezit! o clip!. Totu"i, din pu#inul lor ne-au
oferit tot ce aveau, când au auzit c! ne îndreptam spre curtea ta.
Poporul t!u nu are mai nimic, cu toate astea te iube"te "i-ar face orice
pentru tine.
— Poate c! se tem ce s-ar întâmpla dac! m! indispun.
— Unii se tem, în mod sigur, dar majoritatea celor pe care i-am
întâlnit vorbeau de tine cu mare afec#iune. Uni î#i spuneau chiar
T!ticul. Cum e posibil s! ai aici de toate, iar ei atât de pu#in?
— Vrei s! zici cum de-mi pas! atât de pu#in de ei, când lor le pas!
atât de mult de mine.
589
 Keles d!du din cap.
— Hai în!untru.
Pyrust îi f!cu semn, ar!tând spre scaunul de lâng! foc. A"tept! ca
oaspetele s!u s!-"i reia locul, apoi î"i împreun! mâinile la spate. Privi
spre fl!c!ri, apoi începu s! vorbeasc! cu glas sc!zut.
— $tii c! deseienii sunt oameni aspri. Supravie#uim hr!nindu-ne
cu mândrie. Am fost dintotdeauna un popor de hotar, respingând
huzurul din miaz!zi. Sudul este slab, ne tot spunem mereu "i mereu,
de"i nutrim visul secret c! într-o bun! zi vom cunoa"te "i noi
pl!cerile traiului de acolo. Eu sunt considerat un om dur, crud pân!
la limita barbariei. Prin#ilor din sud le convine s! m! caracterizeze
a"a, iar mie-mi convine s!-i las. De"i nici unul dintre ei nu m! crede
cu adev!rat în stare de o invazie, se tem de ce i-a" face unei armate
de invazie. Imaginea lor despre mine le #ine ambi#iile în frâu, iar asta
îmi simplific! enorm via#a.
Pyrust se îndrept! spre c!min "i-i întinse lui Keles cupa lui de vin,
apoi o lu! "i pe a sa.
— Realitatea problemei este mai s!rac! decât iluziile. Am vise în
care v!d schimbarea na#iunii mele. Toate aceste lucruri pe care mi le-
ai subliniat – sesizându-le imediat – îmi bântuie nop#ile pentru c!
simt devotamentul poporului meu, dar m! v!d lipsit de puterea de a-i
salva, începu prin#ul, apoi sorbi din vin, savurând gustul sec. Ceea ce-
ai spus despre malul sudic este adev!rat, dar cum s! m! descurc?
Dac! ar exista o solu#ie, a" aplica-o, îns! ea îmi scap!. Ce-ai face dac!
ai fi în locul meu? Cum ai ac#iona dac! ai putea face ceva?
— Orice? clipi Keles "i-"i strânse buzele.
— D! frâu liber fanteziei.
— A" reda terenul agriculturii. La doi kilometri înspre sud, pe
dealuri, construie"te locuin#e "i pune în func#iune un sistem de
canalizare. Cu un apeduct adu ap! din amonte.
— S! mut "i fabricile?
— Otr!vesc râul, îl aprob! Keles din cap. Deviaz! o parte a râului
ca s! formezi un mic lac. S! foloseasc! apa din el. Nu "tiu dac!-i
posibil, dar merit! încercat.
— Foarte bine, zâmbi Pyrust. Se va face. Am s! încep de mâine,
declar! el, ar!tând cu pocalul spre balcon. Ai s! te întorci acolo
590
mâine sear! "i vei vedea cum progreseaz! planul t!u.
— Poftim? Po#i s! faci asta?
— Bineîn#eles c! pot, prietene, se încrunt! prin#ul. Este t!râmul
meu. Ceea ce-ai sugerat tu îl va îmbun!t!#i. Va fi f!cut tot.
— Nu, nu, nu. Stai& strig! Keles, strâmbându-se de durere pe când
ar!ta spre sud. Va trebui s! te asiguri c! drenajul este corect. Trebuie
s! faci un plan care s! fie aplicat pe teren.
— Ah, vezi tu, probabil a"a se lucreaz! în Nalenyr, dar acolo v!
bucura#i de luxul de a-i avea pe cei capabili s! fac! asemenea planuri.
Dac! am fi avut astfel de oameni, nu crezi c! am fi f!cut "i noi de
mult a"a ceva? cl!tin! Pyrust încet din cap. De asta te-am adus aici,
Keles Anturasi. Ai v!zut doar, h!r#ile ar fi nefolositoare poporului
meu, care n-ar avea cum s! profite de pe urma lor. Dar tu ai f!cut
studiul topografic al Râului de Aur. $tii cum s! schimbi ora"ul meu ca
s! beneficieze de comer# "i de oameni. Despre asta te-am întrebat eu
în Moriande.
— E adev!rat, a"a a fost, încuviin#! tân!rul, ridicându-"i fruntea.
— Te rog s! în#elegi, Keles, c! visul meu pentru Deseirion nu este
acela de a-l transforma în noua capital! imperial!, ci de a-l
transforma într-o na#iune pe care noul împ!rat ar primi-o în imperiul
s!u. Schimb!rile pe care le-ai descris m! apropie mai mult de aceast!
posibilitate. Nu avem noi abilit!#ile de a le aplica la fel de eficient
cum a#i face voi în sud, dar poporul meu este puternic "i dispus s!
îndure priva#iuni pentru prin#ul lor "i na#iune.
— Dar dac! faci totul repede, f!r! planificarea adecvat!, vor
ap!rea suferin#e inutile. Nu în#elegi?
— Pot vedea zborul "oimului, dar nu am aripi, r!spunse Pyrust
ridicând din umeri. De aceea merg, chiar dac! picioarele mele ar
putea protesta. C!l!toria, de"i mai rapid! când ai aripi, trebuie s!
înceap! oricum.
Keles privi spre foc, apoi din nou la prin#.
— Cât timp ai s! m! #ii aici?
— Înc! nu m-am hot!rât.
— Atunci î#i propun un târg. Patru luni. Am s! fac ni"te studii, am
s! schi#ez ni"te planuri, am s! instruiesc ni"te oameni.
— Asta-mi oferi tu. Ce trebuie s!-#i ofer eu?
591
 — Te vei supune planurilor mele "i programului meu.
— Acestea pot fi negociate?
— N-am s! exagerez. Am s!-#i ofer cele mai bune estim!ri. În
schimb, m! vei aduce la Moriande la vremea Festivalului Recoltei.
— $i dac! munca ta nu va fi terminat!? ridic! Pyrust din
sprâncene.
— Am s! prelungesc "ederea mea aici. Cu alte dou! luni.
Prin#ul închise o clip! ochii, apoi privi la Keles.
— Po#i s!-mi transformi #ara în decurs de "ase luni?
— A" putea încerca. Tu va trebui s! faci c!l!toria.
— S-a f!cut, primi Pyrust "i ridic! pocalul. Vei avea la dispozi#ie
tot ce-i mai bun în #ar! atât timp cât e"ti oaspetele meu. Dac! vei
avea vreo trebuin#!, î#i va fi îndeplinit!. Dac! ai vreo dorin#!, va fi
satisf!cut!. Iar tu însu#i vei avea recuno"tin#a ve"nic! a na#iunii mele.
Cartograful zâmbi, în!l#! cupa, apoi b!u.
Pyrust le f!cu semn servitorilor care deschiseser! u"a "i ace"tia
aduser! t!vi cu brânzeturi "i orez.
— M!nânc! "i bea. Vrem s! te sim#i cât se poate de acas! aici.
— Mul#umesc, Alte#a Voastr!.
Pyrust zâmbi, ascunzându-se dup! cup!. Da, bucur!-te de
distrac"ie, Keles Anturasi. Începând cu aceast! zi #i pentru tot restul
vie"ii tale, Deserionul va fi casa ta. Acum ne oferi ideile tale, dar curând
ne vei preda #i secretele tale. A#a trebuie s! stea lucrurile.
592
11
Ziua a 26-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron st!tea pe Tronul Dragonului, f!r! a se preface c! se
bucur! la vederea Marelui Ministru Pelut Vniel, care se apropia cu
craniul ras plecat. Îndurase dou! s!pt!mâni de întrevederi, în
decursul c!rora demnitarul îi spusese c! nu avea de ce s! fie
îngrijorat, adic! având acela"i comportament ca "i pân! atunci. De"i
îl presase s!-i ofere mai multe detalii, nu venise în întâmpinarea
cererii sale. Apoi îl surprinse solicitându-i o întrevedere în camera de
audien#e.
Asta nu-i a bun!.
Prin#ul nu îmbr!case robele oficiale de stat pentru întrevedere. N-
ar fi suportat m!t!surile sufocante "i preferase libertatea de mi"care
oferit! de ve"minte mult mai practice. Alesese pantaloni "i o rob! de
m!tase neagr!, cu o mantie de fir de aur. Pe rob! "i mantie erau
broda#i dragoni, cu fir de aur pe negru "i fir negru pe auriu. Era încins
cu un brâu auriu "i renun#ase la sabie.
A# putea fi tentat s-o folosesc.
Ministrul î"i târ"âi pa"ii înainte, cu capul plecat. Robele sale aurii
c!deau în falduri, ascunzându-i trupul. Individul ar fi putut fi un
"arpe alunecând înainte, îns! Cyron goni imaginea. L-ar fi apropiat
pe Vniel prea mult de un dragon, "i nu merita.
În cele din urm!, b!rbatul îngenunche – de"i se încol!ci ar fi fost o
descriere mai exact! a mi"c!rilor sale – "i f!cu o plec!ciune suficient
de adânc! încât fruntea s!-i ating! podeaua.
Prin#ul îi r!spunse dând din cap.
— Ce ai de raportat? Ai dat de cap!tul fraudelor cu transporturile
de orez spre nord?
— Dac! ce-a" avea de raportat ar fi atât de neînsemnat, Alte#!.
593
 Glasul lui tremura, iar asta-l surprinse pe Cyron. Nu avea nici o
îndoial! c! Vniel putea fi un actor des!vâr"it, dar era "i egocentric, iar
frica nu ocupa prea mult din repertoriul s!u.
— Am ve"ti grave.
S! #tie deja c! a disp!rut Qiro Anturasi?
— D!-i drumul.
Ministrul în!l#! capul "i p!li vizibil.
— Au r!zb!tut ni"te informa#ii dinspre nord, de la Erumvirine.
%ara este atacat!. Creaturi hidoase, mai rele decât demonii din cele
Nou! Iaduri, au ie"it din ocean. Ne-au asaltat broa"te otr!vitoare care
zboar! "i jivine ciudate, ca ni"te maimu#e. Înainteaz! spre interior,
îndreptându-se c!tre Kelewan.
Ochii de un albastru deschis ai lui Cyron se îngustar!.
— Broa"te otr!vitoare zbur!toare?
— Tonul vostru m! ia în râs. Alte#!, dar ce folos ar fi s! v! servesc
astfel de pove"ti aiuritoare dac! n-ar fi "i adev!rate? vorbi Vniel
p!rând foarte ofensat. M-a#i acuzat c! ascund informa#ii, a"a c!
propria mea credibilitate a avut de suferit. Dac! ceea ce v-am spus
acum n-ar fi aievea, a" fi compromis "i m-a#i înlocui. $i a" merita.
Cyron se aplec! înainte, mângâindu-"i falca cu mâna stâng!.
— Ce dovezi exist!?
— Despre creaturi? Nimic altceva decât relat!rile refugia#ilor. Dar
se întâmpl! ceva în estul Erumvirinei. Nimic din lemnul t!iat lâng!
Derros n-a mai ajuns la Kelewan. D!rile pe comer#ul din regiune n-au
fost aduse în capital!. Un pluton de solda#i, trimis s! afle pricina
întârzierii, nu s-a mai întors.
— Desigur, acestea sunt semne c! se petrece ceva r!u pe acolo,
dar s! fie vorba chiar de o invazie? Pot fi multe alte explica#ii. Lorzii
estici s-ar fi putut revolta. Vreo molim!...
Vorbele Prin#ului Cyron se stinser! când î"i aminti visul pe care-l
avusese, cel în care un dragon z!cea r!pus, iar o armat! de furnici
negre devorau un urs în timp ce-"i croiau drum spre nord s! se
osp!teze din uria"a reptil!. Dragonul era simbolul na#ional nalenian,
iar ursul reprezenta Erumvirine.
Iar furnicile?
Prin#ul se înfior!. Harta lui Qiro Anturasi ad!ugase un nou
594
continent, t!râmul mon"trilor. Dac! atacaser!, poate c! începuser!
din Erumvirine. Ar fi avut mai mult! noim! dac! ar fi navigat direct
pe Râul de Aur, mai ales dac! Qiro dorea s! r!zbune uciderea
nepoatei sale. O eroare de naviga#ie i-ar fi putut aduce în Erumvirine,
dar Cyron refuza s! admit! posibilitatea. Nu exist! nici o #ans! ca
trupe asociate lui Qiro Anturasi s! fac! o eroare de naviga"ie. Ori nu
aveau nici o leg!tur! cu el, ori aveau un anumit interes s! captureze
mai întâi Erumvirine.
Arunc! o privire spre ministrul s!u "i v!zu speran#a înflorind în
ochii lui Vniel.
— Ai "ti dac! a avut loc o revolt! pentru c! birocra#ii ar afla asta.
Deci, n-ai habar despre ce-i vorba, a"a-i?
— $tiu doar ce v-am spus deja, Alte#!, cl!tin! ministrul încet din
cap.
Cyron se l!s! pe speteaza tronului "i se sim#i de parc! o sut! de
quori de orez i-ar fi ajuns brusc pe piept. Pe cât de mult îi ura pe
birocra#i, ei protejaser! întotdeauna societatea. Indiferent cât de
depravat devenea un suveran, ei îi izolau pe oameni la fel cum o
f!ceau "i cu conduc!torul. Ofereau stabilitate "i se asigurau c!, atunci
când se declan"a distrugerea, nu ajungea prea departe.
Dar acum nici chiar ei nu "tiau ce se întâmpl!. Invazia – ori ceea
ce n!v!lise în estul Erumvirinei – le dep!"ea controlul. Î"i folosiser!
atât de mult! vreme uneltele în"el!toriei "i abaterii aten#iei în a
controla evenimentele, încât nu mai cuno"teau o alt! cale de a
rezolva problemele. Nu se preg!tiser! s! #in! piept urgen#elor; f!ceau
tot ce le st!tea în putin#! s! le previn!. $i ajunseser! s! cread! c!-i
unul "i acela"i lucru, dar nu era.
Groaza crescând! a lui Cyron trecea dincolo de evenimentele din
Erumvirine. Dac! birocra#ia d!dea gre" acolo, putea da gre" oriunde.
Înainte, birocra#ii fuseser! în mare parte imuni la orice, din moment
ce toat! lumea avea nevoie de ei la men#inerea ordinii. Îns! odat! ce
pierdeau aceast! putere "i începeau s! intre în panic!, na#iuni întregi
s-ar pr!bu"i împreun! cu ei.
— Ce-mi porunci#i s! fac. Prin#ul meu?
— Las!-mi timp s! m! gândesc, ceru el sfor#ându-se s! stea drept,
apoi î"i coborî privirea. Ce "tii despre riposta militar! a Virinei?
595
 — Mare parte dintre trupele viriniene se afl! în provinciile din
vest "i centru, Alte#!, p!zind grani#ele cu Moryth "i Ceriskoron. Au
început s! deplaseze trupe spre est, dar lent. Prin#ul Jekusmirwyn s-a
mândrit întotdeauna cu chibzuin#! sa. Înc! n-a ridicat popula#ia la
lupt! pentru ap!rarea na#iunii.
— Mini"trii au dat alarma, iar el n-a fost receptiv la mesajul lor?
— A"a ca dumneavoastr!, st!pâne, este suspicios fa#! de ei,
preciz! Vniel ridicând din umeri. A fost "i neîn#elegerea Miromil.
— Ah, da, aprob! Cyron din cap, dus pe gânduri. Negocierile
pentru m!riti"ul fetei lui cu Prin#ul Mo"tenitor din Miromil au fost
tensionate în mod inutil, fiecare echip! de mini"tri citându-l gre"it pe
conduc!torul ei ca s! încetineasc! lucrurile.
— Erori de transcriere...
— Scute"te-m!, "i nu care cumva erori din acestea s! provoace
întârzieri inutile "i pe la noi, se încrunt! prin#ul. Când ai aflat prima
oar! de toate astea?
— Acum o s!pt!mân!, dar atunci nu însemnau decât pove"ti de
groaz!, spuse Vniel "i deschise bra#ele drapate în m!tase aurie. În
timp ce întrez!ream focul acolo unde doar fumega, au sosit atât de
multe rapoarte, încât n-am reu"it s! le ordonez într-o poveste
coerent!.
— Te îngrijora c! membri birocra#iei sunt în pericol, mai ales cei
din cadrul lega#iilor noastre din Erumvirine, nu?
— Da#i vina pe mine pentru asta, Alte#!, dup! cum v! este voia,
dar f!r! ei am fi orbi, r!spunse ministrul cu ochii miji#i.
— Scute"te-m! de irit!rile tale, îl întrerupse Cyron ridicând mâna,
iar eu am s! fac la fel. Ceva atac! Erumvirine în est, ceva ce tu nu
în#elegi. Un eventual succes presupune consecin#e nemaiv!zute.
Refugia#ii vor fugi spre nord, vest "i sud. În nord se vor ascunde în
mun#i. Dac! "i Kelewanul cade, oamenii vor porni pe Drumul
Imperial spre nord sau se vor îndrepta spre sud. Vor împr!"tia
panica, iar asta nu trebuie s! se întâmple. Exist! unii prin cele Cinci
Principate care vor deveni foarte ambi#io"i.
În timp ce vorbea, zugr!vea lumea ca pe o imens! tabl! de joc.
Bunicul s!u se folosise de solda#i de juc!rie ca s! poarte r!zboaie
imaginare, iar înv!#!mintele ob#inut pe aceast! cale i-au permis s!-l
596
r!stoarne de pe tron pe prin#ul nalenian de dinaintea sa "i s! fondeze
Dinastia Komyr. Dac! "i-a# fi urmat exemplul cu mai mult! aten"ie,
bunicule.
Ceea ce se întâmpla în cele Cinci Principate era nemaiv!zut.
Fiecare dintre aceste cinci na#iuni se opunea celorlalte. Unite, puteau
reprezenta o amenin#are pentru cele patru mai mari. Eforturi precum
mariajul dinastic pe care-l aranjase Jekusmirwyn contribuiser! mult
la învr!jbirea unei #!ri împotriva alteia. Dar chiar dac! cele cinci
principate s-ar fi unit s! atace Erumvirine când era sl!bit, tot ar fi
trebuit s! se confrunte cu invadatorii principatului. $i chiar dac! ar fi
reu"it, existau "anse foarte mari ca alian#a lor s! se spulbere înc!
înainte de a începe mar"ul spre nord, printre mun#i, "i s! pun!
piciorul pe p!mânt nalenian.
Cyron nu se putea baza pe faptul c! Erumvirine se ap!r! singur.
Chiar dac! i-ar fi respins pe invadatori, refugia#ii ar fi creat probleme
serioase în sud. Va trebui s! trimit! trupe ca s! men#in! ordinea "i s!
fie preg!tit s!-"i apere #ara dac! invadatorii se mi"cau spre nord.
Din nefericire, trupele de trimis spre sud ar trebui retrase de la
hotarul cu Helosunde. Ar fi for#at s! trimit! spre sud "i unii dintre
mercenarii s!i helosundieni, ceea ce ar i-ar l!sa frontiera de nord
vulnerabil!. De"i se îndoia c! Prin#ul Pyrust ar lovi sudul "i l-ar ataca,
suveranul deseian ar putea profita de ocazie s!-"i consolideze
controlul în Helosunde. Din moment ce trupele lui ac#ionau ca o
stavil! în fa#a nes!buin#ei helosundiene, a"a cum f!ceau "i cu
ambi#iile deseiene, s! retrag! trupe spre sud ar fi ca "i cum ar fi
invitat haosul s! domneasc! la grani#a sa de nord.
Vedea cu ochii min#ii solda#ii m!r"!luind de la un punct la altul "i
trupe de alte na#ionalit!#i intrând s! acopere vidul de putere. Durata
opera#iunii de dislocare a trupelor dintr-un loc "i aducerea altora în
loc s-ar fi dovedit critic!. Dac! ar reu"i s!-l #in! pe Pyrust suficient
timp în necuno"tin#! de cauz!, ar aduce trupe din interior pe pozi#ie,
pentru ap!rarea principatului.
Totu"i, chiar dac! ar încerca, nu vedea cum puteau fi manevrele
eficiente. Trupele deseiene avansau mult prea repede, iar unit!#ile
helosundiene se evaporau. În afar! de asta, Pyrust se c!s!torise cu
Jasai, sora Prin#ului Eiran. Dac! se folosea de influen#a ei pentru a
597
convinge consiliul helosundian de guvernare s! cad! de acord asupra
unui armisti#iu, deseienii ar putea n!v!li în Nalenyr în timp ce Cyron
lupta s!-"i men#in! frontiera de sud de netrecut.
— Te însp!imânt! asta la fel de mult ca "i pe mine? întreb!
prin#ul r!suflând zgomotos.
— Sunt îngrijorat, Alte#!, dar sunt sigur c! eu nu v!d lucrurile a"a
cum le vede#i dumneavoastr!.
Cyron î"i puse mâinile în "old.
— Nu am altceva de ales decât s! trimit trupe spre sud, iar acestea
trebuie retrase din garnizoanele din nord, fiind cele mai bune unit!#i
ale noastre. Pot "i voi solicita trupe lorzilor din interior "i le voi
trimite în nord. Din nefericire, nu am aproape nici un control asupra
ac#iunilor omologilor t!i din Helosunde. Dac! faptele lor din trecut
constituie un indiciu, vor face cea mai pu#in de"teapt! mutare
posibil!, ceea ce va invita Deseirionul la ac#iune. Nu le pot permite s!
afle ce amenin#are ne pa"te dinspre sud, pentru c! o vor folosi s! se
târguiasc!. În#elegi, nu-i a"a?
— Pe de-a-ntregul, milord.
— Bine. Atunci mai am dou! posibilit!#i. Una ar fi s! m! încred în
Pyrust. Ar putea fi convins s! trimit! trupe în ajutorul Erumvirinei,
îns! este pu#in probabil. Nu are capacitatea naval! de transport
pentru a-"i trimite trupele acolo repede. La fel ca mine, se va uita
spre hotarul lui sudic, ceea ce va însemna un avans spre frontiera
mea nordic!, iar dac! o consider! vulnerabil!, va înainta pân! la Râul
de Aur, care, în mod firesc, reprezint! urm!toarea linie de ap!rare.
— Iar cealalt! op#iune pe care o ave#i este s! nu-i spune#i nimic?
— Exact. N-am s!-i spun nimic "i sper s! nici nu afle nimic, decât
prea târziu ca s! profite de informa#ii.
— Ultima op#iune este singura viabil!, afirm! Vniel dup! ce
st!tuse o clip! cu ochii închi"i.
— De acord, îns! succesul ei depinde de men#inerea secretului,
sublinie Cyron privind intens la ministrul s!u. Nu vei permite ca
informa#iile s! p!r!seasc! Nalenyrul. Nu vei permite s! plece nici din
Moriande. Re#eaua de birocra#i nu va fi pus! la curent. $tiu c! te
pricepi s! ascunzi informa#ii, dar acum trebuie s! le ascunzi de
ceilal#i ca tine.
598
— Dar, Alte#!, dac! procedez a"a compromit stabilitatea lumii,
vorbi ministrul cu buzele tremurânde. Dac! birocra#ia se frânge, totul
este pierdut.
— E"ti naiv, Vniel, oft! prin#ul. Birocra#ia s-a frânt deja. Tu nu "tii
ce se petrece. Cu to#i agen#ii t!i din sud, e"ti tot orb. Ce-ai s! faci
când fra#ii t!i din Virine se vor milogi de tine pentru ajutor, despre
care "tii foarte bine c! nu le va servi deloc s! se salveze? Le vei trimite
ajutor sau vei p!stra resursele ca s! înarmezi "i s! protejezi poporul
nostru "i s! salvezi Nalenyrul?
— Servesc patria noastr!, Alte#!.
— Nu-mi da r!spunsul pe care crezi c! a" vrea s!-l aud. Gânde"te.
Vei afla în sufletul t!u ce trebuie s! faci.
— A" salva Nalenyrul, rosti demnitarul cu capul plecat.
Cyron încuviin#! din cap, dup! ce ascultase întâia dat! un adev!r
rostit de acest om.
— A"tep#i de la confra#ii t!i din Deseirion "i Helosunde s!
reac#ioneze altfel? Poate c! lucra#i cu to#ii la p!strarea for#ei lumii,
dar când începe s! fie devorat!, ve#i lupta s! salva#i bucata voastr!
din ea. Nu-i un cusur, ci realitatea. Trebuie s!-mi juri, pe via#a ta "i a
copiilor t!i "i a copiilor lor, c! vei face tot ce este necesar pentru a
p!stra informa#ia despre invazie secret! atât timp cât va fi necesar.
Dac! nu, totul va fi pierdut.
— Va fi dup! cum dori#i, Alte#!, consim#i Vniel cu solemnitate.
— Bine. Acum du-te "i adu-mi toate rapoartele pe care le ai
despre nivelul de preg!tire al poporului în confruntarea cu o invazie.
Cifrele reale, nu cele care m-ar face fericit. Mai degrab! v!rs lacrimi
acum, înainte de a-mi ap!ra #ara, decât printre ruinele ei.
599

12
Ziua a 28-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea an al Domniei Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 727-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Jorim Anturasi r!mase singur în întuneric, dup! ce u"a grea de
aur se închise în urma sa. Oprise toat! lumina, l!sându-l în bezna
înc!perii subterane. Chiar "i când fusese deschis!, pu#ina lumin! care
r!zb!tea îl l!sase s! vad! nu mai mult decât cap!tul c!ii de acces, la
vreo patru metri în interior.
P!"i înainte prudent, dibuind marginea cu vârful cizmelor. Putea
auzi o c!dere de ap!, sunetul reverberându-se prin cavern!, îns!
zgomotul slab nu-l ajut! s! se orienteze. Dar susurul apei îl ajut! s!-"i
aduc! aminte cum se formase incinta. De"i era limpede c!
amentzutlii lucraser! unele por#iuni ale ei, l!saser! neatins! mare
parte a cavernei.
Vârful înc!l#!rilor atinse marginea c!ii de acces. Înc! un pas #i voi
fi pe cale s! ajung vr!jitor. Acest gând îi trimise un alt fior, dar în
urma lui se strecur! ner!bdarea. Fusese întotdeauna un aventurier "i
un explorator, iar acum va fi primul om din cele Nou! Principate care
va explora magia. Poate c!-i distrusese pe cei ca Nelesquin "i pe
ceilal#i vanieshi ai s!i, dar virukii o foloseau în mod evident, la fel "i
maicana. Sau, într-o manier! mult mai controlat!, orice Mistic.
În mintea sa se înghesuir! toate pove"tile de groaz! despre
vanieshi, dar î"i aminti de Kaerinus. Supravie#uise din timpul Urgiei.
Era acum #inut într-o închisoare din Moriande, iar în timpul
Festivalului Recoltei oficia t!m!duirile. Dac! asta nu-i o bun!
întrebuin"are a puterii lui, care-ar fi atunci? Sora sa, Nirati, chiar
fusese vindecat! la ultimul Festival "i, de"i nu remarcase nici o
schimbare vizibil! la ea, o v!zuse mult mai fericit! dup! aceea decât
oricând înainte.
Î"i scutur! umerii hainei s! le sl!beasc! strânsoarea "i f!cu un pas
înainte, în bezn!. Piciorul stâng lovi ceva solid, acolo unde n-ar fi
600
trebuit s! se afle nimic, dar nu-l surprinse. Mai f!cu un pas, iar de
data asta piciorul drept întâlni doar un gol "i el începu s! cad!.
În sus.
Panica puse st!pânire pe el în timp ce urca tot mai repede "i mai
repede. Se strânse ghem, n!ucit de-a binelea, apoi intr! în ap!, cu
capul înainte. Rece "i nemiloas!, îl acapar!. Începu s! se scufunde,
dar tot sim#ea de parc! ar fi continuat s! urce, ceea ce era imposibil.
F!r! nici o lumin!, n-avea nici o posibilitate de orientare.
Apoi, înaintea lui înflori o scânteiere aurie, care începu s! creasc!.
Se întinse "i porni înot spre ea. Pe m!sur! ce se apropia, v!zu c!
izvora de undeva de sus. Dar vine dintr-o direc"ie care ar fi trebuit s!
fie dedesubt! Tot n!ucit, se îndrept! spre ea, strecurându-se printr-un
tunel îngust, terminat printr-un grilaj de lemn masiv.
Jorim se ghemui sub gr!tar "i î"i propti mâinile "i picioarele în
pere#ii tunelului. Se împinse în sus, ignorând arsura din pl!mâni, "i
grilajul începu s! se ridice încet. Opintindu-se din greu, îl ridic! "i
sim#i cum marginea acestuia îi alunec! de-a lungul spatelui.
Lumina de sus disp!ru, dar Jorim înot! vârtos spre locul unde se
f!cuse nev!zut!. Mult mai repede decât se a"teptase ajunse din nou
la aer, iar picioarele sale g!sir! un sprijin solid pe marginea tunelului.
R!mase acolo o vreme, cu capul "i umerii deasupra apei, tr!gându-"i
r!suflarea.
R!mase în bezn! pân! când ritmul respira#iei îi reveni la normal.
Apoi privi în jur, dar la început nu reu"i s! vad! mai nimic. Dup!
câtva timp, la stânga sa ap!ru o lumin! blând!, verzuie. Se r!suci spre
ea "i descoperi c! str!lucirea cre"tea în intensitate, iluminând trei
persoane, doi b!rba#i "i o femeie. Purtau to#i buc!#i de pânz! în jurul
"alelor "i m!"ti aurii. De"i nu le putea distinge chipurile, îi recunoscu
dup! imaginile cu "erpi de pe m!"ti drept trei dintre cei mai vârstnici
maicana.
Femeia, flancat! de înso#itorii ei, ridic! mâinile la nivelul
umerilor.
— În z!mislirea ta în acest loc, ai trecut prin toate elementele. Cu
ajutorul lor vei ajunge la mai. Redobândirea a tot ceea ce ne-ai
încredin#at tu, Tetcomchoa, va începe aici.
$i înso#itorii ei î"i în!l#ar! bra#ele, apoi "i le apropiar! deodat!
601
to#i, cu aceea"i mi"care, asem!n!toare izbirii cremenii de o#el. $i ca "i
cum mâinile ar fi fost de o#el, zburar! scântei. Dansau în aer, de
parc! s-ar fi ridicat într-o coloan! de fum, apoi se unir! într-o singur!
scânteie care se în!l#! deasupra capului lui Jorim.
Se r!suci s! vad! unde c!zuse. O flac!r! firav! începu s! ard! într-
un opai# de lut. Se afla pe o insuli#! din lac, alc!tuit! din discuri
concentrice de piatr!, în trepte, precum piramidele pe care le
ridicaser! amentzutlii. Pe cea mai de sus, pe partea opus! fl!c!rii "i
lui, îngenunchease o tân!r! supl!, cu capul plecat, c!reia p!rul lung
"i negru îi ascundea sânii.
Nauana. Jorim zâmbi, n-o mai v!zuse în timpul ritualul s!u de
purificare. Tot ce "tia despre credin#ele amentzutlilor, aflase de la ea.
Îi servise ca leg!tur! cu maicana "i tot prin ea transmisese ordinele
necesare distrugerii mozoyanilor invadatori.
Se întoarse spre b!trâni, îns! lumina lor disp!ruse deja. Cum nu
mai avea alternativ!, se apropie încet de insul! "i urc! treptele. Din
barb! "i din p!r i se scurgeau "iroaie de ap!, în jos pe trupul zvelt. Nu
avu nici o ezitare, de"i apa îi dezv!luia goliciunea pentru c!
amentzutlii nu împ!rt!"eau tabuurile poporului s!u legate de
nuditate. Ajungând pe penultima treapt!, se l!s! în genunchi pe
platforma de sus, cu fa#a spre Nauana.
Ochii ei întuneca#i lic!reau.
— Bun venit, Tetcomchoa. Maicana m-au ales pe mine s! te înv!#
c!ile magiei. Dac! n-ai nimic împotriv!, putem începe.
Jorim înclin! aprobator din cap, urmând formalitatea cuvintelor "i
atitudinii ei.
Tân!ra privi o clip! spre flac!r!, apoi din nou în sus. În glasul ei
se strecur! o not! tânguitoare.
— Am s!-#i cer un singur favor, St!pâne Tetcomchoa. Am s!-#i
înapoiez ceea ce le-ai dat acelor maicana. Te rog s! nu m! umile"ti
pentru c!-#i ar!t ceea ce deja "tii. S! nu m! prive"ti de sus.
C!l!uze"te-m! "i tot ce am va fi al t!u.
Jorim î"i l!s! col#ul buzelor s! se curbeze într-o umbr! de zâmbet.
— N-am s! te umilesc niciodat!, Nauana. Nu "tiu nimic "i sunt
ner!bd!tor s! înv!#.
Ea r!mase t!cut! o clip!, apoi ar!t! cu un deget spre flac!r!.
602
— Prima oar!, vei înv!#a cea mai important! dintre invoca#ii. Vezi
flac!ra. Ce elemente con#ine?
Jorim se concentr!. Amentzutlii dezvoltaser! o cosmologie
interesant!, legat! de cei "ase zei ai lor, dintre care jum!tate aveau
dou! aspecte. Cele trei elemente unice sau aspecte ale oric!rui lucru
erau solidul, fluidul "i vaporii. Tetcomchoa, zeul-"arpe, domnea
asupra elementului vapori, din moment ce fumul se ridica "i se
r!sucea la fel ca "erpii. Al#i trei zei, cu aspectele lor duale, acopereau
elementele pereche umbra "i lumina, caldul "i recele, distrugerea "i
vindecarea. În lumea amentzutlilor, totul putea fi descris ca un
amestec al acestor elemente.
— Observ c! are patru elemente: c!ldur!, lumin!, distrugere "i
vapori.
Ea încuviin#! din cap "i complet!:
— De asemenea, vindec!, iar prin distrugere sunt create lucruri
noi. Aminte"te-#i de Omchoa jaguarul, care "i-a ucis fratele geam!n,
pe Zoloa, "i l-a mâncat, a"a c! în el sunt doi, ca unul singur. Flac!ra
are cinci elemente, cu toate în echilibru, permi#ându-i s! creasc!. În
acela"i timp, elementele umbr! "i frig au fost dezechilibrate.
— În#eleg.
— Bine, atunci te vom face s! vezi "i sensul altor lucruri.
Întorcându-se, î"i scufund! un deget în ap! "i apoi l!s! o pic!tur!
s! cad! pe opai#. Ajunse aproape de flac!r!, sfârâi "i ridic! un nori"or
de aburi.
— Ai v!zut apa, care este un fluid, transformându-se în vapori.
$tii c! apa poate fi "i un solid.
— Da, ghea#!.
— Dar "tii c! nu poate fi toate aceste trei elemente în acela"i
timp, de"i r!mâne mereu ap!.
Jorim d!du din cap. Nu se mai gândise niciodat! în aceast!
manier!, dar v!zu c! aproape totul se g!sea în aceste trei st!ri.
V!zuse metal transformat într-un fluid în furnal "i nu avea nici o
îndoial! c! dac! ar fi fost suficient de fierbinte s-ar fi în!l#at în
v!zduh ca un abur.
Nauana închise ochii pe jum!tate.
— Îns!"i natura existen#ei unui lucru – care-l face s! fie ceea ce
603
este, indiferent de form! – explic! felul în care el exist! în mai. Mai
este la fel ca lumina de la soare, dar sunt mul#i sori, "i str!lucesc
întotdeauna. Mai este pretutindeni "i define"te totul. Ceea ce vedem,
atingem, gust!m "i tr!im sunt cu toate maichom, tu i-ai spune umbr!
vr!jit!. Numai prin mai vedem lucrurile a"a cum sunt, "i cunoscându-
le tot prin mai le putem modifica "i folosi.
Tân!ra se opri "i întinse mâna spre flac!r!, cu palma deschis!.
— Folose"te mâna s! sim#i c!ldura. Simte c!ldura. Vezi cum se
joac! lumina peste pielea ta. Prive"te flac!ra dansând. Cuprinde totul.
Jorim inspir! adânc, apoi expir! lent. Ridic! mâna dreapt! "i o
întinse spre flac!r!. Lumina se juc! pe ea, stârnind umbre în vreme
ce se r!sucea "i aluneca. O duse suficient de aproape ca s! simt!
primele senza#ii de c!ldur!, apoi "i mai aproape. C!ldura se
intensific! "i acolo unde palma sa o eclipsase, lumina r!zb!tea acum
ro"iatic! prin pielea sa. Privi flac!ra, urm!rindu-i unduirile "i
comparându-le cu cre"terea "i sc!derea intensit!#ii c!ldurii "i
tremurul umbrelor.
Invita#ia ei de a „cuprinde” flac!ra îl nedumeri un moment. Voia
ca el s! ia aspectele fizice – ceea ce sim#ea – "i s! le aplice în lumea
imaginar! dominat! de mai. $tia c! magia exista, dar la modul în care
accepta existen#a lucrurilor pe care nu le v!zuse niciodat!. De"i
v!zuse Mistici duelându-se, "i astfel cunoscuse "i dovezile magiei,
r!m!sese, totu"i, departe de realitatea ei. Femeia voia ca el s! treac!
dincolo de aceast! limit!.
Identific! toate caracteristicile fl!c!rii "i încerc! s! le #in! minte
pe toate, f!r! a acorda nici uneia întâietate, nici chiar atunci când
lumina str!lucea puternic "i c!ldura cre"tea în intensitate.
Deschizându-se înaintea lor, cuprinzându-le pe toate, nu f!cea la fel
ca mai toat! lumea, adic! s! atenueze lucrurile. Majoritatea
oamenilor, de"i "tiau ce elemente con#inea focul, tindeau s! se
concentreze asupra unuia sau altuia. Dac!-#i trebuia lumin!,
aprindeai o tor#!. Dac! te cuprindea frigul, f!ceai focul. Dac! voiai s!
cure#i miri"tea sau tufele, le ardeai, apoi împr!"tiai cenu"a pe câmp,
ca îngr!"!mânt. Focul era luat nu drept ceea ce era, ci ca mijloc de
ac#iune.
Jorim refuza s! fie la fel de lene" în gândire. Se for#! s! perceap!
604
flac!ra ca un amalgam ai propriei sale experien#e senzoriale. Ascult!,
privi, sim#i. Î"i trecu mâna prin flac!r!, înainte "i înapoi, sim#ind cum
îi mângâia pielea. Surprinse mirosul în#ep!tor de p!r pârlit
ridicându-se din mân!.
$i apoi î"i d!du seama. Pentru o clip!, în#elese c! nu era numai
atât. Un amestec a tot ce înconjura adev!rata sa esen#!, ca o coaj!
miezul de nuc!. Sim#i interiorul. Exista, însemna adev!rul focului. În
momentul când conceptul de adev!r i se dezv!lui "tiu c! în acest fel
mintea sa va clasifica esen#a. Adev!r. Distilare. Ceva în lipsa c!ruia
focul n-ar fi existat.
Capul îi zvâcni în sus.
— L-am sim#it. Adev!rul focului.
— Foarte bine, zâmbi Nauana. St!pânul meu î"i recap!t! cu
repeziciune cuno"tin#ele. Adev!rul, a"a cum îi spui, este parte din
înv!#!turile secrete. Când î#i dai seama de el, ai "i cheia. Adev!rul
este definit de mai. Cu acesta po#i schimba adev!rul, redefinindu-l.
Îns!, la prima lec#ie, nu ai nevoie decât de o pic!tur! ca s! modifici
dou! dintre aspectele acestei fl!c!ri deosebite.
— Care aspecte?
— Flac!ra exist! pentru c! a fost folosit suficient mai s!-i
stabilizeze dezechilibrul. Atunci când flac!ra exist!, frigul "i umbrele
sunt #inute la respect. Vei atinge maiul "i vei reechilibra lucrurile,
vorbi ea privindu-l în ochi.
Jorim se pomeni dând din cap nep!s!tor, de"i mâna-i tremura, iar
stomacul începu s! i se strâng!. Prima lui confruntare cu magia,
sim#irea adev!rului unei fl!c!ri, era pasiv!, înv!#a s! vad! lucrurile
într-un fel nou. Mai avusese asemenea experien#e de nenum!rate ori
înainte. În calitate de cartograf, vedea lumea destul de diferit de
ceilal#i.
Se îndârji. Nu "tia dac! era cu adev!rat Tetcomchoa ren!scut sau
nu. Nu "tia dac! putea folosi magia, cel pu#in nu dincolo de cum ar fi
folosit-o un cartograf Mistic, dac! ajungea atât de bun. Înv!#area
modului cum s-o foloseasc!, nu însemna îns! c! ar "i ajunge s-o fac!.
Înv!#area în sine nu d!una, ci doar felul cum era folosit!.
Iar dac! amentzutlii au dreptate în leg!tur! cu centenco, a refuza
s! înve"i ar putea fi un dezastru.
605
 Jorim î"i lini"ti gândurile "i se întinse s! afle din nou adev!rul — Este, st!pâne, dar tot a"a sunt "i poruncile pe care le-ai rânduit
despre foc. Avu de lucru, dar ref!cu drumul care-l adusese acolo mai atunci când ne-ai oferit darul cunoa"terii.
înainte "i-l descoperi. Reflectat din foc, precum lumina soarelui într- Nauana f!cu un semn cu capul spre flac!r!.
o oglind!, afl! maiul. În mintea lui se dovedi a fi moale "i elastic, la — Începe, te rog. Centenco înseamn! dezechilibru în lume.
fel ca terciul de ov!z, îns! nu era fluid. Când încerc! s!-l apuce, #â"ni, Numai tu, un zeu, îl po#i restabili a"a cum ar trebui s! fie.
a"a c! nu mai încerc! s!-l prind! "i, în loc de asta – de parc! ar fi fost
ceva viu –, îl împunse.
Îl strecur! printre umbrele degetelor sale "i-i induse senza#ia de
frig pe care o sim#ea pe ceaf! din cauza p!rului ud. Se folosi de mai s!
înt!reasc! umbra "i frigul, îmb!rb!tându-le. Le împinse înainte, iar
ele s!rir! asupra fl!c!rii la fel cum frem!ta "i se retr!gea apa pe o
plaj!. Cu fiecare val succesiv, mareea rece "i întunecoas! se amplifica,
iar flac!ra se mic"ora.
În cele din urm!, fu în!bu"it!, scufundând instantaneu înc!perea
în bezn!.
Vocea Nauanei umplu caverna, r!sunând într-o tonalitate blând!
"i ferm!.
— Iat! prima lec#ie. Este mai u"or s! restabile"ti un echilibru
tulburat prin mai, decât s! dezechilibrezi ceva. Cheia #ine de
echilibru. Pe m!sur! ce devii tot mai puternic, vei reu"i s! folose"ti
din plin maiul, dar trebuie s! fii atent s! nu dezechilibrezi prea multe
lucruri.
— Ce se întâmpl! atunci?
— Maiul se g!se"te pretutindeni, chiar "i în noi. Ne d! via#!.
Vocea ei deveni mai rece.
— Dac! încerci o invoca#ie prea intens!, echilibrul va fi men#inut.
Maiul va fi atras din cea mai apropiat! surs!, adic! din tine. Te-ar
putea ucide. Te va epuiza.
— De unde "tii când ceea ce încerci s! faci este prea mult?
— Când nu te istove"ti din prima încercare.
Din degetele ei #â"ni o scânteie, iar opai#ul se aprinse din nou. Îl
privi cu un aer solemn.
— Iar acum, St!pâne Tetcomchoa, vei restabili din nou echilibrul.
$i apoi iar!"i. Vei face asta pân! când vei fi mul#umit de felul în care
st!pâne"ti aceast! invoca#ie, dup! care o vei face din nou.
— Sim#!mântul meu de suficien#! nu-i destul de bun? zâmbi el.
606 607

13
Ziua a 28-a.!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ministerul Armoniei, Liankun
Moriande, Nalenyr
Pelut Vniel îngenunche lâng! o m!su#!. Penelul din mâna dreapt!
era în!l#at deasupra foii imaculate de hârtie de orez. Cerneala atârna
într-o pic!tur! groas! la cap!tul firelor. Nu "tia dac! nu cumva se va
m!ri "i va c!dea, împr!"tiindu-se pe hârtie, stricând-o, sau dac! va
r!mâne acolo, unde trebuia, a"teptându-l s! ating! hârtia cu pensula,
într-o sclipire de inspira#ie.
La fel ca problema pe care mi-a prezentat-o prin"ul.
Tr!s!turile i se în!sprir! u"or. Komyrii, de la bunic la nepo#i, nu
pricepuser! niciodat! felul în care func#iona lumea. Î"i exprimau cu
m!re#ie falsa admira#ie fa#! de valoarea ministerelor; l!udau felul în
care lucrau "i le îndemnau s! fac! mai mult. În particular – dar unde
pe lumea asta erai cu adev!rat în particular? –, se revoltau împotriva
tergivers!rilor "i pasivit!#ii, de parc! ar fi fost ceva r!u.
Nu în#eleseser! c! birocra#ia însemna c!r!mida lumii. Împ!ratul
Taichun avusese aceast! intui#ie atunci când organizase "i oficializase
ministerele pentru administrarea imperiului. Urmyr, cel mai ilustru
dintre generalii s!i, fusese plasat în fruntea lor. Le d!duse poruncile
care le ordonaser! via#a "i le stabiliser! misiunea. De la bun început,
totul fusese foarte limpede: birocra#ia nu era un mijloc prin care
ideile "i practicile revolu#ionare s! se r!spândeasc! u"or prin imperiu.
Dimpotriv!: constituia o frân! în calea ideilor nechibzuite, care
puteau lecui problemele imediate, dar, pe termen lung, s-ar fi dovedit
fatale societ!#ii.
Pelut Vniel nu trebuia s! caute în trecut mai departe de Imperiul
Viruk "i de istoria lui ca s! afle ce consecin#e avea e"ecul. Acolo îi
folosiser! pe sothi ca birocra#i, iar ei func#ionaser! perfect. Fiind un
popor înrobit, la fel ca oamenii, for#a de munc! a imperiului, virukii
608
le-au ignorat sfaturile în problemele de politic! intern!. Drept
rezultat, divergen#ele doctrinare i-au dezbinat, iar r!zboiul civil
rezultat le-a distrus teritoriile "i-a spulberat pentru totdeauna
puterea imperiului.
Studie pic!tura de cerneal! "i descoperi în ea o asem!nare cu luna
neagr! Gol’dun. Legendele o socoteau ultimul loc de refugiu al r!ului
virukian, de"i conflictele din istorie dovediser! c! era o mare
minciun!, to#i mini"tri "tiau c! dac! e"uau în îndatoririle lor, o alt!
lun! neagr! se va ridica pe cer s! marcheze sfâr"itul omenirii.
Pelut Vniel îl admira pe Cyron într-o oarecare m!sur!, pentru c!
reu"ise ca nimeni înaintea lui s!-i motiveze pe mini"tri s!-"i
urgenteze activitatea. Desigur, mita pe fa#! fusese încercat! în trecut,
cu un anumit succes, îns! extinderea comer#ului sub Dinastia Komyr
necesita o distribuire intern! a bog!#iei. Acest lucru era supravegheat
de mini"tri, iar posibilit!#ile de a se îmbog!#i nu trecuser!
neobservate sau neexploatate. Mini"trii, ac#ionând în propriul lor
interes, se mi"caser! repede, iar acest lucru crease o avalan"! de
rivalit!#i interne, atât în Nalenyr, cât "i în marea birocra#ie.
Graba cu care se mi"cau mini"tri s! faciliteze expansiunea
comer#ului adusese "i ea multe probleme, nu în ultimul rând ambi#ii
în rândurile func#ionarilor inferiori "i dorin#a de avansare mai rapid!.
Mini"trii care se sim#eau amenin#a#i au încercat s!-"i înt!reasc!
pozi#iile acumulând cât! avere puteau, apoi "i-au mituit subordona#ii
sau au cump!rat devotamentul altora. Acest lucru a destabilizat
birocra#ia "i-a trebuit s! i se pun! cap!t.
Komyrii n-au socotit niciodat! c! birocra#ia f!cea parte din
adev!rata natur! a lumii. Stolurile de p!s!ri zburau în forma#ii
asem!n!toare organiz!rii birocra#iei. Cerul avea nenum!rate stele
a"ezate în constela#ii structurate conform propriilor ierarhii, de"i le
guvernau capriciile soarelui. Chiar "i cele Nou! Ceruri "i Iaduri aveau
subordon!rile lor, iar s! treci de la una la alta era cu totul imposibil.
Iar zeii, cu spiritele minore supuse lor, organizaser! cetele divine ca
pe o birocra#ie.
Pur "i simplu, a"a decurgeau lucrurile.
Atunci când se abandona ierarhia, în lumea real! se petreceau
dezastre de propor#ii apocaliptice. Când fermierii stârpeau to#i lupii
609
dintr-o regiune, iepurii se înmul#eau nestingheri#i "i le distrugeau
recoltele. Iat! pedeapsa divin! pentru nerecunoa"terea ordinii
naturale "i încercarea de a o submina.
Cerin#a lui Cyron presupunea o crim! "i mai mare împotriva
Divinit!#ii. Cooperarea în cadrul birocra#iei era în firea lucrurilor. A"a
a fost întotdeauna, chiar "i dup! ce imperiul se împ!r#ise în nou!. De
atunci, fusese înt!rit!, din moment ce numai prin ea se p!stra natura
imperiului, de"i evenimentele locale îi schimbau pe cei a"eza#i pe
tron. %inând seama c! împ!ratul putea schimba un guvernator de
provincie, acum birocra#ia permitea înlocuirea unui lider care
amenin#a stabilitatea. Era doar o parte din ce trebuia s! fac! sistemul
birocratic.
Pelut Vniel în#elegea punctul de vedere al lui Cyron. Aceast! nou!
invazie r!sturnase întreaga ordine natural! a societ!#ii. Amenin#a
totul, iar el se temea de ce s-ar întâmpla dac! Erumvirine ar fi c!zut,
iar invadatorii ar fi avansat în Nalenyr. Spre deosebire de prin#, care
se temea s! nu fie alungat de pe tron, dinastia sa fiind produsul unei
uzurp!ri, Pelut "tia c! birocra#ia era mult mai rezistent! decât "i-ar fi
imagina Cyron. În vreme ce invadatorii probabil n!v!liser! în
provinciile estice, mini"trii organizau cu siguran#! lucrurile în
teritoriile ocupate pentru a asigura continuarea cursului normal al
vie#ii.
Virukii avuseser! nevoie de mini"tri. Oamenii la fel. De ce nu le-
ar trebui "i invadatorilor? Nu era nici o îndoial! c! vor avea nevoie.
Odat! cu trecerea timpului, vor ajunge s! se bazeze pe ei "i, din nou,
lucrurile vor fi repuse pe f!ga"ul lor firesc, iar via#a va continua a"a
cum fusese h!r!zit!.
Îns! prin#ul amenin#a ordinea natural!. Ordonându-i s! p!streze
t!cerea, pusese birocra#ia nalenian! deasupra tuturor celorlalte. Îi
cerea s! creeze un nou nivel al aparatului birocratic, ceea ce numai
un împ!rat hot!ra. Cyron î"i aroga puteri "i o pozi#ie la care nu avea
nici un drept, încercând s! schimbe ordinea natural! dintr-un
capriciu cu totul nefiresc.
De"i Pelut Vniel se considera el însu"i cel mai bun candidat la
func#ia de Mare Ministru al noului imperiu, "tia c! respectând
dispozi#iile, consecin#ele vor fi fulger!toare, dezastruoase "i
610
inevitabile. Ar stârni birocra#ia fiec!rei na#iuni împotriva celeilalte.
Invadatorii s-ar confrunta cu un inamic dezbinat. Înaintarea lor ar fi
de neoprit. Numai r!mânând uni#i în fa#a amenin#!rii, omenirea ar
avea "ansa supravie#uirii.
Lui Cyron îi sc!pa un aspect fundamental în analiza
evenimentelor. Revolu#iile dinastice ap!reau "i disp!reau. Sângele
fierbinte putea câ"tiga un tron, îns! cu timpul se tempera "i cea mai
viguroas! dinastie. Birocra#ia îi #inea în frâu "i pe cei mai ambi#io"i.
Z!d!rnicea alian#e sau oprea armate întregi, totul prin depe"e trimise
gre"it sau redirijarea aprovizion!rii. Invadatorii, dac! nu cumva
aveau propria lor birocra#ie, vor avea nevoie de mini"tri.
Cu timpul, vor deveni dependen"i de noi, iar noi vom fi st!pânii lor.
Pelut Vniel se sim#i vinovat numai pre# de o clipit! c! se gândise
la colaborarea cu un du"man care, din cât se p!rea, nu era unul
omenesc "i în mod sigur c!uta s! subjuge întreaga semin#ie uman!.
Colaborarea cu un astfel de inamic nu însemna un p!cat. Fermierul
cu ogorul n!p!dit de iepuri îi vâna "i-i mânca, protejându-"i familia
pentru vremurile f!r! iepuri. Tot a"a va fi "i cu birocra#ii. Ei vor salva
omenirea în a"teptarea momentului când du"manul va fi sl!bit "i ar
putea fi alungat.
Bineîn#eles, asta-l l!sa înaintea problemei reprezentate de Cyron.
Se confrunta cu o dubl! dilem!. Prima nu era o problem! prea grav!.
Ca s! scape de prin#, totul se reducea la a alege pe cineva care s!-l
înlocuiasc!. Nenum!ra#i lorzi din interior ar fi fost ferici#i s!-i ia
locul. Cum lordul Melcirvon nu se pricepuse niciodat! la scrisori sau
cifruri, î"i încredin#ase întreaga coresponden#! confiden#ial! unui
func#ionar care, la rândul s!u, o copia punând-o la dispozi#ia
ministerului, în speran#a ob#inerii unor favoruri. Oferirea de
informa#ii ministerelor se dovedise întotdeauna o modalitate de
avansare, una preferat! mai mult de Pelut decât cump!rarea de
func#ii cu averile proasp!t acumulate.
Scrisorile lui Melcirvon dezv!luiau o re#ea întins! de lorzi din
interior tr!d!tori. Tot ce le trebuia ca s! izbândeasc! era s! adune o
armat! "i s! a"tepte momentul potrivit de atac. De fapt, Cyron le
oferise motivul, iar Pelut va avea grij! ca o solicitare de trupe s!
ajung! în interior. Vor fi trupe rebele, care vor asigura frontiera
611
nalenian! din nord.
Lorzii din interior îi puteau oferi "i solu#ia celei de-a doua
probleme. Prin#ul, în mod special, dar "i tat!l s!u mai înainte
încurajaser! casele negustore"ti în ini#iativele lor comerciale. Pe
m!sur! ce se îmbog!#eau, au construit nave noi, tot mai mari.
Birurile percepute i-au permis lui Cyron s! lanseze nave "i mai mari "i
s! le trimit! în expedi#ii la fel ca aceea în care plecase Lupul furtunii.
Era destul de riscant de condus, dar Pelut ar fi putut pune la cale
o revolt! care l-ar înlocui pe Cyron pe tron cu un triumvirat de lorzi
ac#ionând ca suverani asocia#i. Ei vor impune taxe pentru a se
îmbog!#i, pe ei "i teritoriile lor de ba"tin!, "i-i vor s!r!ci pe negustori,
încetinind dezvoltarea economic!. Vor anula programele de
construc#ii navale ale lui Cyron "i vor opri finan#area oric!rei
expedi#ii.
Cu ajutorul câtorva sugestii bine plasate "i dedicându-se
problemelor de securitate local!, ar învr!jbi trioul divizându-l în
diferite fac#iuni antagoniste "i ar urma pr!bu"irea, oferindu-i
posibilitatea de a ajunge la conducerea unui consiliu de guvernare
care spre deosebire de omologul s!u din Helosunde, n-ar fi unul
smintit.
Penelul coborî "i mângâie la repezeal! hârtia. Cerneala neagr! se
risipi pe suprafa#a alb!, iar Pelut începu s! zâmbeasc!. Ridic! din nou
pensula "i d!du din cap. Într-un moment de inspira#ie, desen!
hieroglifa serenit!#ii, adic! exact ceea ce-ar putea aduce planul s!u.
Ridic! hârtia de pe mas! "i-"i d!du seama, prea târziu, c! se
gr!bise. O pic!tur! de cerneal! se scursese în jos, ad!ugând un
simbol care schimba serenitatea în ambi#ie, apoi î"i continua drumul
în josul paginii, atingând un alt simbol.
Ambi#ia se transforma în haos.
Puse din nou hârtia jos. O persoan! mai supersti#ioas! ar fi
descifrat nenorociri în semnul prevestitor la care tocmai asistase, dar
Pelut Vniel se mândrea cu faptul c! era eliberat de orice supersti#ii.
$tia exact ce însemna dâra, iar zâmbetul s!u se l!#i pe când d!dea din
cap.
Graba va r!pune tot binele. $tia c! Maestrul Urmyr scrisese asta
într-una dintre c!r#ile sale. %i trebuie s! folosesc o cerneal! mai bun!.
612
14
Ziua a 28-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!a!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
În clipa în care m-am trezit, am "tiut c! nu eram acel Moraven
Tolo de pân! atunci sau, mai bine zis, care f!cuse parte din mine.
Constituia un aspect a ceea ce fusesem "i – cine "tie? – o sclipire din
ceea ce voi deveni. A fost folositor "i, f!r! nici o îndoial!, ar mai fi,
dar el "i eu eram doi indivizi diferi#i.
Nu "tiam cât de mult timp trecuse, iar locul în care m-am trezit
nu f!cea decât s!-mi sporeasc! buim!ceala. Aveam acces la amintirile
lui Moraven, îns! ele p!reau ca un vis. Nu puteam fi sigur care dintre
ele erau adev!rate, ori care anume f!ceau parte dintre visele lui. De
fapt, fusesem ca un somnambul cât! vreme îmi st!pânise trupul.
Totu"i, chiar "i în aceast! stare, "tiusem c! trecuse timpul.
Dar acest loc – în mod clar un complex mortuar – dezv!luia
pu#ine semne de degradare "i purta marca unor constructori
imperiali. Adunându-m!, m-am ridicat încet. M-am cl!tinat când
ame#eala m-a înv!luit, apoi am r!mas rezemat de un perete pân!
când lumea a încetat s! se mai învârt! în jurul meu.
Când totul a revenit la normal, am p!"it spre cel mai apropiat
sarcofag. Pe capac fusese d!ltuit! efigia unei femei, iar sculptorul
f!cuse o treab! minunat!. Am recunoscut-o pe Aracylia Gyrshi "i i-
am mângâiat obrazul de piatr! rece. Numele i-l "tiam, iar pierderea ei
o resim#eam ca pe un pumn strângându-se zdrav!n în jurul inimii
mele. Probabil i-a" fi recunoscut vocea dintr-un cor întreg. M-am
v!zut cu claritate cosându-i rana care-i l!sase cicatricea ondulat! de
pe frunte.
Îns! nu-mi puteam aminti cine sunt.
— Te-ai trezit, v!d.
Vocea nu m! surprinse, de"i ar fi trebuit. Prin ea se strecurase "i o
not! familiar!. Am privit încet spre dreapta "i-am g!sit un soth gloon
613
c!#!rat pe un alt sarcofag.
— $apte ochi nu mint. Sunt treaz. Cândva, erai cunoscut ca
Enangia.
— Un nume vechi, "optit numai de duhuri, vorbi sothul,
înclinându-"i #easta alb!, dezgust!toare. Eu sunt Urardsa acum. $i
cum s!-#i spun #ie?
— Spune-mi dup! numele "tiut de tine.
— Cel mai recent era Moraven Tolo.
Am refuzat s! mu"c momeala aruncat! de el. $tia cine eram, îns!
nu voia s!-mi zic!. Logica sothilor le cerea s! nu dezv!luie aceast!
informa#ie, iar eu nu aveam r!bdare pentru jocurile lui, nici trebuin#a
de a "ti. Numele "i identit!#ile nu însemnau nimic, în cel mai bun caz
erau ni"te etichete, în cel mai r!u, m!"ti ascunzând pr!bu"irea.
— Atunci am s! mai fiu o vreme Moraven Tolo.
Gloonul r!mase t!cut, ceea ce preferau ei s! fac! decât s!
chicoteasc! bezmetici, cum ar face oamenii într-o situa#ie similar!.
— Cât timp ai z!cut închis aici?
— Destul de mult ca imperiile s! fie uitate, iar lumea s! devin! ca
nou!.
Am cl!tinat din cap. Nu "tiam cine eram, dar "tiam c! era mai
bine s! nu-i pui unui gloon întreb!ri care necesitau un r!spuns
precis. M-am gândit la ultimele amintiri pe care le avusese Moraven
Tolo "i-am formulat o alt! întrebare.
— Vorbe"te-mi, te rog, de dispunerea înso#itorilor mei, de
localizarea lor aproximativ! "i de inten#iile lor.
Ochii aurii ai gloonului se închiser!.
— Înv!#!celul t!u "i gyanridinul se îndreapt! spre nord-vest, pe
Drumul Mirodeniilor, n!d!jduind s-o g!seasc! pe Împ!r!teasa
Adormit! "i s-o trezeasc!, pentru a salva Imperiul. Nu au deloc habar
despre ce pânde"te acolo, îns! unul dintre ei este inventiv, iar cel!lalt
dore"te s! devin! erou, a"a c! vor avea succes.
— Vezi viitorul. Cât de lung le este firul vie#ii? am întrebat,
arcuindu-mi sprâncenele.
— Destul de lung încât s! ajung! s!-"i doreasc! s! nu fi fost a"a,
explic! sothul "i tr!s!turile i se în!sprir!. Nu vor sc!pa nev!t!ma#i
din aceste încerc!ri.
614
— Keles Anturasi?
— Disp!rut. Se presupune c! l-au capturat agen#ii deseieni. Nu
m! întreba de firul vie#ii sale, pentru c! este încurcat, iar una dintre
bucle a fost deja tras! prin moarte. N-am mai v!zut niciodat! un
astfel de nod, nu-i unul pe care s!-l pot dezlega.
Am dat din cap.
— Virukul "i keru s-au dus dup! el?
— Fac tot ce pot.
— $i m-au l!sat cu tine.
Am plecat de lâng! lespedea Aracyliei, ducându-m! spre
boccelu#a cu lucruri l!sate pentru mine. Hainele aspre, de pânz!
groas!, care trebuiau s! m! protejeze de magia dezl!n#uit! din Ixyll,
fuseser! împ!turite cu grij!. De asemenea, îmi l!saser! hran! de
drum, o gamel! "i un s!cule# cu bani. Cu toate, ar!tau ca ni"te
ofrande modeste, l!sate la altarul unei zeit!#i pe jum!tate uitate de la
marginea drumului.
Mai era "i sabia mea.
Mai bine zis, sabia lui Moraven. Am ridicat-o "i-am tras lama din
teaca de lemn l!cuit. Se ar!ta curat!. Cu un singur t!i", ascu#it! "i
atât de "lefuit!, încât p!rea c! lumineaz! de la sine putere, era o
bucat! ar!toas! de metal. Avea echilibrul perfect, mânerul
confortabil, iar pe buze îmi poposi un zâmbet neinten#ionat, pe când
o agitam desenând cercuri "i meandre. Lama cu un singur t!i" nu se
num!ra printre preferin#ele mele, dar dac! nu aveam altceva m!
descurcam bine "i cu atât.
Am b!gat sabia din nou în teac! "i-am pus-o la locul ei, peste
coapsa mea stâng!.
— Mi-au l!sat "i cai sau sunt prins aici pe vecie?
— Nu sunt cai, r!spunse sothul, apoi s!ri de pe lespede "i se ridic!
în picioare. Nu vei mai r!mâne mult! vreme aici.
— Ai prev!zut tu c! am s-o iau la pas, sau ce?
Gloonul m! privi intens, cu to#i ochii lui. Am început s! simt un
gol în stomac, îns! am refuzat s! mi se citeasc! pe fa#! nelini"tea. Î"i
miji ochii, apoi îi deschise din nou larg. Se încrunta din greu.
— Exist! oameni simpli, a c!ror via#! este ca un fir întins. Al#ii au
noduri pe fir, ori li se amestec! împreun! cu altul, sau cu alte dou!.
615
Totu"i, unii au mai multe "uvi#e, pentru mul#i ani. Tu ai buc!#i.
Buc!#i t!iate, care apar "i dispar. Se împletesc cu ale altora, le
încurc!, "i sunt puncte unde via#a ta face ca viitorul s! fie de
neîn#eles. Pentru tine nu exist! nici o prezicere.
Eram hot!rât s!-l chestionez mai departe, dac! n-ar fi ap!rut o
str!lucire din adâncul mausoleului. A început ca o scânteie de un
albastru-închis, aproape violet!, apoi a devenit ro"ie. Disp!ru o clip!,
apoi reizbucni, crescând cu fiecare ciclu încheiat. Dup! cinci sau "ase
cicluri, ajunse o sfer! de "apte metri în diametru, în interiorul c!reia
am deslu"it conturul unui om.
Sfera se surp! dezv!luind un b!rbat a"ezat pe o platform!
lunguia#! de lemn, încadrat! într-un chenar de aur. La margine, o
balustrad! se ridica la un sfert de metru în!l#ime, iar pe laturile bazei
st!teau ata"ate discuri de aur, câte unul pentru fiecare dintre cele opt
puncte cardinale. Cel mai surprinz!tor, în fa#a b!rbatului se afla un
glob imens, a"ezat pe un suport balansier. De"i nu puteam vedea prea
clar globul înalt de doi metri, "tiam c! pe suprafa#a lui era întins! o
hart! a lumii. A"a am în#eles c! o mai v!zusem înainte, "i, ca o
confirmare, b!rbatul de pe platform! privi spre mine "i zâmbi.
Mi-am plecat capul spre el cu respect, iar el mi-a întors gestul.
— Eu sunt Moraven Tolo "i cred c! ne-am mai întâlnit. Nu-#i
cunosc îns! numele.
— Când ne-am întâlnit, ar!tai mult mai r!u. M! bucur c! #i-ai
revenit de pe urma r!nilor.
— Da, îns! am o cicatrice pe piept "i pe spate, am r!spuns "i am
trecut cu mâna stâng! peste semn. Înseamn! c! ne-am întâlnit acum
mai bine de dou! sute cincizeci de ani, nu?
— Depinde cum m!sori anii.
P!"i spre mine, apoi lovi unul dintre discuri, tr!gându-l în jos spre
baza paralel! de lemn.
— De data asta, cred c! po#i rezista unei c!l!torii.
— C!l!torie?
I-am pus la îndoial! comentariile, dar înc! mai adunam monedele
"i ra#iile de drum.
— Este clar c! a"a cum ai intrat, tot a"a po#i ie"i. Unde te vei
duce?
616
— Unde nu are a"a mare importan#!, ci când.
Puse la p!mânt un alt disc, pe cealalt! parte, "i d!du din cap spre
Urardsa.
— Vii "i tu.
Gloonul îl privi cu ceva mai mult! consternare decât îmi adresase
mie.
— Cine #i-a spus asta?
— Tu, sau îmi vei spune.
B!rbatul lu! bocceaua cu bunurile mele "i le puse pe platforma de
la picioarele sale.
— Apropo, eu sunt Ryn Anturasi. %ine#i-v! bine. Nu va dura mult.
Am apucat balustrada cu mâna dreapt!.
— Încearc! s! te #ii cu cealalt!. Când vom ajunge acolo unde
mergem, vei prefera s! ai liber! mâna cu care tragi sabia.
Am dat din cap "i-am pus sabia pe coapsa dreapt!.
Urardsa se duse pe cealalt! parte a obiectului. Se ag!#! cu ambele
mâini "i f!cu o grimas!.
B!rbatul puse mâna pe glob. Am recunoscut unele contururi pe
el, de"i harta Imperiului fusese împ!r#it! în multe na#iuni diferite.
$tiam de asta din amintirile lui Moraven, dar înc! mi se p!rea ceva
tulbur!tor. Regiunile erau reprezentate prin incrusta#ii de piatr! "i
lemn, fiecare buc!#ic!, am presupus, fiind adus! chiar din acele
locuri.
Ryn înl!tur! dou! buc!#ele de piatr! cioplit!, care p!reau s! fie
partea din fa#! "i din spate a unui delfin. Cred c! erau confec#ionate
din magnetit, pentru c! r!m!seser! lipite în timp ce le punea jos "i se
ata"ar! de glob. Partea din fa#! o plas! pe Ixyll, cam pe unde ne aflam
noi acum, iar cealalt! bucat! o puse pe imperiu. Trase de un mâner în
partea din dreapta a globului "i începu încet s! se învârteasc!.
Mi"carea de rota#ie pe care o imprimase, ar fi f!cut ca soarele s!
r!sar! dinspre vest, în loc de est.
— %ine#i-v! bine.
R!suci globul atât de repede, încât buc!#ile de magnetit! devenir!
pete neclare de culoare, apoi trase înapoi maneta "i o fix! la loc.
Din mintea lui Moraven am extras amintirea globului de magie
dezl!n#uit!, când explodase, iar acum sim#eam ceva aproape la fel. În
617
locul deflagra#iilor tun!toare, un val magic se desprinse pulsând din
glob "i-mi t!ie respira#ia câteva clipe. Ne înconjura o sfer!
frem!t!toare, ro"u cu albastru. Dintr-odat!, sfera se evapor! "i magia
dezl!n#uit! reveni, trecând prin mine "i anulând vibra#ia pe care o
stârnise.
Înainte s!-mi dau seama dac! începuse c!l!toria noastr!, ea se
termin!, iar în urechi îmi r!suna zgomotul familiar de b!t!lie. Am
s!rit de lâng! disc, cu sabia în mân!. Întorcându-m! spre zarva
luptei, m-am pomenit pe un debarcader modest, la jum!tatea
drumului spre un delu"or acoperit cu cadavre. Gloonul soth se
ghemui pe un morman de cadavre, iar o nou! str!lucire, tot mai
stins!, anun#! plecarea lui Ryn.
Nu m-a mirat c! era atât de gr!bit s! dispar!. La un p!trar
distan#! în jurul dealului, un "uvoi constant de jivine m!t!h!loase, cu
bra#e lungi "i trup solzos, se repezeau în sus. Î"i azvârleau la o parte
propriii mor#i "i r!ni#i, îngr!m!dindu-i în mormane informe, în!l#ate
pân! la baza dealului. Pe culme luptau trei oameni. Pe doi i-am "i
recunoscut.
M-am aruncat în b!t!lie f!r! nici o ezitare. Am f!cut-o f!r! s!-mi
urlu vitejia sau faptele, nici nu i-am informat pe cei de sus ce-aveam
de gând. M-am amestecat cu ea, am devenit parte din ea "i-am
început s! schimb natura luptei.
Exist! "i din aceia care vor spune c! s! fii Mistic înseamn! s!
folose"ti magia ca s! ajungi mai bun decât al#ii. Într-adev!rat, acesta-i
efectul, dar mijloacele sunt aproape necunoscute. Nu m! mi"c eu mai
repede decât al#ii, ci îi percep mi"cându-se mai lent. V!d fluxurile de
energie din b!t!lie. $tiu în ce direc#ie se vor deplasa, pe unde se pot
mi"ca "i cum a" putea s!-i opresc mai lesne.
Iar pentru mine, asta înseamn! s!-i ucid.
Creaturile m!t!h!loase se sprijineau pe picioare zdravene, dar
scurte. Genunchii lor, o alc!tuire fin! de mu"chi "i tendoane, se
dislocau cu u"urin#! când îi str!pungeam cu sabia. Neavând gât, nu le
puteam decapita, dar o lovitur! rapid! de-a latul gâtului t!ia artere.
Sângele #â"nea "i trupurile c!deau. Capetele, de"i masive, nu aveau
aproape nici o structur! osoas! care s! le protejeze ochii largi "i pla#i,
iar cutia cranian! s-a dovedit a fi la fel de casant! ca buc!#ile de noroi
618
uscate de soare.
La prima trecere am m!cel!rit un rând întreg, format din "apte
indivizi, ceea ce-mi aduse o r!splat! nea"teptat!. Un om, cu fa#a
sfârtecat! fâ"ii-fâ"ii, c!zuse, iar sabia sa str!punsese una dintre bestii.
Am întors-o pe spate "i i-am tras sabia din burt!, întorcându-m! s!
m! confrunt cu jivinele care m! urm!reau.
F!când asta, mi-am dat seama c! nici una nu se luase dup! mine,
deci #ineau cu tot dinadinsul s!-i cople"easc! pe cei de sus. $tiam c!
ar fi trebuit s! simt un soi de u"urare. Moraven ar fi sim#it-o, dar eu
nu eram el. Nu aveam sim#!mintele lui.
Iar ceea ce sim#eam era insulta.
La întoarcere, nu m-am mai n!pustit asupra lor, de-a dreptul m-
am plimbat printre ele, cu capul sus, sfid!tor. Una dintre s!bii
fulger!, urma cealalt!, str!pungând ochi, deschizând gâtlejuri.
Loviturile duble aveau suficient! for#! s! r!suceasc! orice bestie
despicat!, astfel ca m!runtaiele ei s! le împroa"te pe suratele ei.
L!sau în urm! t!ieturi, nu mortale, dar dureroase – mi-a luat ceva
pân! s! pricep ce considerau bestiile dureros –, destul ca urletele lor
s! bage groaza în celelalte.
Oricum, se p!rea c! nu cuno"teau frica, iar din aceast! cauz!
creatorul lor le h!r!zise pieirii. Cineva ne"colit în arta r!zboiului "i-ar
putea închipui c! r!zboinicul nu trebuie s! "tie ce-i aia teama, dar e o
gre"eal!. Un r!zboinic neînfricat continu! s! mearg! înainte, chiar "i
în fa#a mor#ii inevitabile. R!zboinicul perfect nu-i acela f!r! team!, ci
acela care nu permite fricii s!-i întunece judecata.
I-am tot lovit "i t!iat, dintr-odat! fericit c! Moraven îmi
deprinsese trupul cu atâtea lucruri noi, dar enervat c! abandonase
stilurile de lupt! care-mi pl!cuser! mie atât de mult. Pentru c!
jivinele continuau s! vin! f!r! oprire, am putut s! exersez "i s!-mi
reg!sesc abilit!#ile. Am înv!#at s! înfig sabia doar atât de adânc cât s!
fac! s! explodeze inimile "i s! sfâ"ie pl!mânii, sau s! deschid arterele,
ori s! le g!uresc stomacul. Am luptat cum n-o mai f!cusem de secole.
Cei trei de pe coama dealului coborâr! "i mi se al!turar!, furându-
mi prada de sub nas, dar nu m-am sup!rat. Deja m!cel!riser! multe
dintre jivine, a"a c! li se deschisese pofta; îns! fugiser! "i au ratat
"ansa de a recâ"tiga terenul pe care l-au pierdut. Pe femeie o
619
cuno"team din mintea lui Moraven, la fel cicatricea de pe obrazul ei.
Nu purta coif "i era înve"mântat! într-o rob! simpl!, zdren#uit! de
mult! vreme. Avea aspectul cuiva care se ascunsese s!pt!mâni la
rând. Î"i folosea bine sabia "i ucidea f!r! nici un regret.
Pe cel de-al doilea spadasin nu-l v!zusem. Purta un coif cu un
leopard vânând, dar roba "i tunica sa nu mai fuseser! sp!late de
mult! vreme. Nici el, nici femeia nu p!reau s! aib! mai mult de
treizeci "i ceva de ani, dac! f!ceai abstrac#ie de oboseala, sângele "i
murd!ria care-i acopereau.
B!iatul îns! nu p!c!lea pe nimeni. Pe bra#ul s!u stâng, vestejit,
fusese legat! o mânec! a unei c!m!"i de zale "i o #epu"! ie"ea pe locul
unde-ar fi trebuit s!-i fie degetele. În cealalt! mân! avea o sabie,
rupt! la jum!tate "i ascu#it! din nou. Duritatea ochilor s!i vorbea
foarte gr!itor despre ceea ce v!zuse, în pofida vârstei sale. Tocmai
intra în cea de-a doua decad! a vie#ii sale, asta-mi aminteam de la
Moraven.
$i numele lui. Dunos.
Bestiile – pe care Dunos le numea vhangxi – au tot continuat s!
vin! pân! n-a mai r!mas nici una, iar eu, din respect pentru
înso#itorii mei, nu m-am pornit s! le vânez. Cum ni se al!turase "i
Urardsa, am intrat în noapte, mergând spre apus. Ei au dormit timp
de mai multe ore, iar în zori am mers mai departe. Când am r!zbit
pân! la un drum, ne-am al!turat unui "uvoi de refugia#i.
$i a"a a început lunga c!l!torie spre Kelewan "i spre ceea ce
sperau ei c! este un avanpost care nu va c!dea.
620
15
Ziua a 29-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Ciras Dejote descoperi cu surprindere c! nu-l mai ura pe
gyanrigotul lui Borosan. Îi respecta gyanridinului priceperea cu care
f!urea ma"in!rii. În timpul zilei, cât r!m!seser! la ad!postul
cavernei, în timp ce afar! c!dea o ploaie toren#ial! – care avusese ca
efect topirea unui munte, în dep!rtare Borosan modificase unul
dintre "oricarii de m!rimea unei tigve, crease înc! unul asem!n!tor
"i-l f!cuse s! func#ioneze pe nesrearckul mai mare. Aducea cu cei mai
mici, pentru c! avea un corp sferic sus#inut de patru picioare ca de
p!ianjen, îns! dispunea de un armament mai complex. În vreme ce
modele mai mici puteau s! trag! s!ge#i suficient cât s! str!pung! tot
felul de d!un!tori, thanatonul mai mare avea o arbalet! "i o rezerv!
de s!ge#i.
Ini#ial, ma"in!riile magice nu func#ionau în Ixyll, dar lui Ciras nu-
i p!sase prea mult. Excesul de magie dezl!n#uit! le f!cuse
inutilizabile, a"a c! Borosan continuase s! le me"tereasc! în timpul
c!l!toriei. În cele din urm!, "i-a dat seama c! dac! acoperea ceea ce
numea el „diferitele lor mecanisme” cu ve"mintele de protec#ie
purtate de oamenii din Ixyll, acestea erau izolate fa#! de magia
dezl!n#uit!. O alt! modificare permitea thaumstonului s! se
reîncarce pe timpul nop#ii, astfel c! gyanrigo"ii func#ionau mai bine
ca oricând.
Cu trei asemenea ma"in!rii ajutând la studierea regiunii puteau s!
de deplaseze mult mai repede. Chiar "i Borosan devenise ner!bd!tor
s! continue, iar Ciras nu g!si nici un motiv s! se plâng!. De"i îi
respecta decizia de a culege date pentru Keles Anturasi, noua
misiune încredin#at! era s-o g!seasc! pe împ!r!teas! "i s-o aduc!
acas!. Amândoi î"i d!duser! seama c! avea prioritate înaintea
ridic!rilor topografice, a"a c! se gr!beau.
621
 Pe cât de mult ajunsese s! aprecieze utilitatea gyanrigo"ilor, înc!
nu putuse s! se împace cu un aspect al gyanri. Disciplina magiei
mecanice putea aduce oamenilor anumite abilit!#i. O sabie gyanrigot
transforma un r!zboinic într-unul formidabil, cel pu#in atâta vreme
cât thaumstonul era înc!rcat. Odat! ce se consuma, soldatul avea
toate "ansele s! piar!.
Ciras se antrenase zilnic, ani de zile, pentru a dobândi m!iestria
în lupta cu sabia. Dac! al#ii erau capabili s! ob#in! rezultate f!r! nici
un efort, atunci îns!"i disciplina scrimei se va ofili. Dac! succesul nu
mai necesita nici o preg!tire, nu va mai munci nimeni "i chiar
mijloacele de acces la magie vor fi pierdute.
Era pe deplin convins c! Borosan nu putea sesiza nimic din toate
acestea. Ma"in!riile sale î"i vedeau con"tiincioase de misiunile lor,
calculând distan#e între repere, m!surând ridic!turile "i depresiunile.
F!ceau atât de multe lucruri pe care "i oamenii le puteau executa,
îns! numai supunându-se unor riscuri mari, încât avantajul folosirii
lor nu putea fi t!g!duit. Keles ar fi fost mai mult decât încântat s!
vad! informa#iile adunate de ei.
Îns! va veni "i momentul când cineva, lipsit de priceperea
Anturasilor la cartografie, va putea folosi un gyanrigot pentru a
aduna date folosite la desenarea propriilor sale h!r#i. Necesitatea
explor!rii se va risipi, deoarece, foarte curând, oamenii vor putea
trimite ma"in!rii. Chiar dac! unele dintre ele vor fi consumate de
creaturi precum aurarul, pierderea unei ma"in!rii era de preferat
pierderii unui om.
Atâta timp cât ma#in!riile nu pot judeca, oamenii vor fi
întotdeauna gata s! plece în explor!ri.
În pofida rezervelor sale, ajunsese s! fie destul de încântat c!
gyanrigotul exista. În timp ce se deplasau spre nord-vest, d!dur!
peste urmele unui alt grup. Ciras recunoscu semnele. Oamenii
apar#inuser! unui grup de bandi#i pe care-i urm!riser! în cea mai
mare parte a Dolosanului. Le-au pierdut urma dup! ce intraser! în
Ixyll, dar înainte d!duser! peste dovezi c! indivizii profanau
mormintele "i-i m!cel!reau pe prospectorii de thaumston.
Urmele dezv!luiau c! grupul avea un avans de trei zile.
Deplasându-se cu vitez!, scurtar! semnificativ distan#a "i d!dur!
622
peste ei mai devreme decât s-ar fi a"teptat. Dac! bandi#ii n-ar fi
aprins focul, Ciras "i Borosan ar fi dat peste ei în mica vale unde-"i
a"ezaser! tab!ra. Avertiza#i, desc!lecar!, se apropiar! pe jos "i
trimiser! gyanrigotul în recunoa"tere în tab!ra tâlharilor.
În timp ce a"teptau întoarcerea ma"in!riei, Ciras se târî pân! la
buza v!ii "i se uit! în jos. V!zu numai trei dintre bandi#i, îns! o gaur!
rotund! fusese scobit! pe o lespede de piatr! "i presupuse c!
Tragedreptul era pe undeva prin împrejurimi. S!lbaticul, un individ
uria" "i jegos, se odihnea lâng! târn!copul greu, de o#el, cu care
s!pase gaura. Ghetestrâmte st!tea pe partea cealalt! a g!urii, la câ#iva
metri de locul unde z!ceau un arc "i o tolb! cu s!ge#i. Mai aproape de
Ciras, cu spatele spre spadasin, cu focul între el "i gaur!, Piciorstrâmb
se ghemuise cu mâinile deasupra focului. La cing!toare avea o sabie,
dar se chircise a"a cum ar fi f!cut un #!ran, a"a c! îl elimin! din
rândul amenin#!rilor reale.
Ceva trosni din interiorul g!urii, azvârlind afar! un jet de praf.
Nici unul dintre bandi#i nu afi"! o alt! reac#ie în afara unei curiozit!#i
vagi. Apoi un cilindru lung "i îngust #â"ni. Jum!tatea de jos se despic!
la impact, dezv!luind o sabie veche, cu un mâner ruginit. Sabia
r!sun! când lovi p!mântul, îns! nici unul dintre ei nu se mi"c! s-o
ridice din praf.
Tragedreptul ie"i din gaur!, destul de murdar încât s! par! c!
st!tea acolo de pe vremea Urgiei. Tu"i, lovindu-se cu pumnul în
piept, în timp ce cu mâna stâng! ridica în aer premiul cel mare. De pe
craniul ridicat de el de desprinser! buc!#i de carne, dar mare parte a
scalpului zbârcit r!mase la locul s!u. Ciras v!zu chiar "i o panglic!
alb! împletit! într-una dintre "uvi#ele de p!r uscat.
Tragedreptul îl azvârli la p!mânt. Se spulber! din cauza izbiturii,
transformându-se în praf. Râse, iar ceilal#i i se al!turar!, apoi se l!s!
pe vine "i începu s! r!scoleasc! pulberea cu degetele lui murdare.
Adun! între degete ni"te praf "i-l duse la nas.
Ghetestrâmte azvârli o pietricic! spre el.
— Nu. P!streaz!-l. Valoreaz! mai mult decât tine.
Tragedreptul d!du din umeri.
— Doar voiam s! v!d cât e de bun. Avem destul. Mai sunt vreo
zece pe-acolo. $i s!bii, poate chiar un arc pentru tine.
623
 Priz! pulberea cadavrului.
Capul îi zvâcni înapoi "i-"i holb! ochii. Trupul i se scutur! violent
"i-ar fi trebuit s! cad! pe spate, dar cumva #â"ni în sus, de parc! ar fi
fost ridicat de gâtlej. Tragedreptul tr!sese pe nas numai o singur!
dat!, adânc, "i dâre groase de muci verzi i se prelingeau din n!ri
precum ceara. Tu"i din nou, apoi scutur! spasmodic din cap de patru
ori.
Zâmbi cu întreaga lui gur! "tirb!, fericit.
— Cel mai bun din tot ce-am g!sit.
Ghetestrâmte azvârli spre el înc! o pietricic!.
— Spui asta la fiecare mormânt.
Mâna individului se undui într-o mi"care fluid! "i prinse
pietricica din zbor.
— Dar de ast! dat! am dreptate.
Ciras se ridic! "i o lu! în jos spre tab!ra lor, mergând ca la
plimbare. Coti, s!-l #in! pe Piciorstrâmb în dreapta sa "i focul între el
"i ceilal#i trei. Se sfor#! s! p!"easc! nep!s!tor, f!r! a-"i tr!da nici o
clip! repulsia pe care o sim#ea fa#! de pâng!ritorii mor#ilor.
Nu l!s! s! i se citeasc! nici teama. Dac! thaumstonul putea pune
în mi"care ma"in!riile, pulberea cadavrelor îi putea înt!ri. Praful unei
#es!toare Mistice putea s!-i transmit! priceperea cuiva care l-ar fi
inspirat. Tot a"a "i pulberea unui r!zboinic. Cât de mult din m!iestria
lui, nimeni n-ar fi putut spune. Practica era condamnat! "i singurele
surse de informa#ii despre ea erau istorisirile "optite în jurul focurilor
de tab!r!.
Piciorstrâmb se r!suci spre Ciras.
— Pe cele Nou! Iaduri, cine mai e"ti "i tu?
Sabia tân!rului p!r!si teaca pentru o singur! lovitur!, care
str!punse gâtul omului din fa#! pân! la ceaf!. Sec#ion! "ira spin!rii "i
l!s! intact! doar o fâ"ie mic! de piele "i mu"chi sub urechea dreapt!.
Capul lui Piciorstrâmb c!zu pe um!r, în timp ce din gât #â"ni sângele,
apoi se pr!bu"i secerat.
Ghetestrâmte sudui, aruncându-se dup! arcul s!u.
— Blestemat fie xidantzu!
Se rostogoli "i se ridic! cu arcul în mân!, dar în clipa când reu"i s!
potriveasc! o s!geat! "i se preg!tea s! trag! de coard! Ciras ajunsese
624
deja la el. Arca"ul începu s! se r!suceasc! spre el, îns! sabia
spadasinului se ab!tu asupra lui. Trecu prin cotul drept. Antebra#ul
zbur! cât acolo, propulsat de coard!.
Arca"ul se uit! terorizat la ciotul r!mas, apoi o a doua lovitur! îl
orbi.
Pe când Ciras se r!suci spre dreapta, uria"ul disp!ru în bezn!, iar
Tragedreptul azvârli în aer sabia antic!. O prinse cu dexteritate.
Adopt! o pozi#ie de lupt!, cu mâna stâng! întins!, cu dreapta agitând
sabia "i trupul expus. St!tea într-o postur! în care s-ar fi putut g!si
un scandalagiu nepriceput la o palm! de moarte. De fapt, a"a cum
era, obosit, murdar, acoperit de funingine, p!rea mai mult mort decât
viu.
Ciras nu atac!. Se îndep!rt! cu un pas de arca"ul pe moarte, apoi
f!cu o plec!ciune spre adversarul s!u. O men#inu cât s! arate respect,
apoi se ridic! din nou.
— E"ti un xidantzu ciudat, se încrunt! Tragedreptul. M!cel!re"ti
doi "i apoi m! onorezi?
— Nu pe tine, ci r!zboinicul al c!rui craniu l-ai zdrobit "i a c!rui
sabie o por#i.
— Ha!
B!rbatul încerc! un început de zâmbet, apoi îl apucar! din nou
convulsiile. R!suci cu u"urin#! sabia sus "i în cerc, de parc! s-ar fi
antrenat cu ea toat! via#a.
— $tii, era unul dintre cei mai buni de-aici. Mai bun decât ai fi
putut tu spera.
— N-am nici o îndoial!, r!spunse Ciras "i îl pofti înainte f!când
semn cu mâna stâng!. Dar tu n-ai cum s! fii.
Tâlharul atac! "i dublul efect al prafului "i sabiei se manifestar!
cu u"urin#!. Îl recunoscuse pe individ "i-i d!duse numele pentru c!-"i
târa pu#in piciorul drept. În timpul atacului s!u se mi"ca mult mai
armonios "i cu mai mult! precizie. $erpui în pozi#ia Dragonului,
t!ind cu sabia în jos "i într-un arc de cerc, apoi în sus, încercând s!-i
sfâ"ie partea dreapt!.
El alunec! spre stânga, apoi pivot! din nou pe piciorul drept "i
lovi din rever spre spinarea banditului. O#elul r!sun! izbind o#elul,
când Tragedreptul se r!suci spre el mai repede decât ar fi fost posibil
625
"i par! lovitura #intind în sus. R!sucindu-"i încheietura, atac! la
rândul s!u.
Durerea l!s! o dâr! crunt! sub subsuoara lui Ciras. S!ri într-o
parte, sim#ind cum îi curgea deja sângele. Nu mai v!zuse niciodat!
un astfel de atac "i cuno"tea foarte bine postura Dragonului. Mai
mult, sim#i zbârnâitur! prin aer, foarte asem!n!toare cu ceea ce se
întâmplase când se dezl!n#uiau furtunile magice prin Ixyll.
Magie! Nu era posibil, dar tâlharul se folosea de magie.
Descoperirea îl oblig! s! mai fac! un pas înapoi. Piciorul s!u
drept se opri pe antebra#ul t!iat al arca"ului. Glezna i se r!suci "i
c!zu. Ajunse jos pe cotul drept, lovindu-se de o piatr!. Sabia i se
r!suci între degetele amor#ite "i z!ng!ni pe p!mânt.
Tragedreptul p!"i ap!sat spre el, zbur! cât colo bra#ul arca"ului,
apoi ridic! sabia cu ambele mâini, de parc! ar fi fost un pumnal.
Lumina fl!c!rilor dansa pe expresia de încântare de pe fa#a sa, iar
pentru câteva clipe Ciras putu descifra urme de moliciune acolo, ca "i
cum tr!s!turile fantomatice ale r!zboinicului mort s-ar fi suprapus
peste chipul s!u.
— Este atât de bine s! lupt din nou, râse b!rbatul.
Ridic! sabia "i mai sus, spinarea i se arcui, iar gura i se deschise
într-un rânjet însp!imânt!tor. Apoi întregul trup i se cutremur! "i
vârful unei s!ge#i de arbalet! #â"ni prin co"ul pieptului. For#a loviturii
îl azvârli prin aer spre mormânt. Se izbi o dat!, crunt, apoi se
rostogoli "i r!mase nemi"cat pe burt!, chiar lâng! gaur!.
Bra#e delicate, minuscule, potrivir! o alt! s!geat! "i nesrearckul
alunec! înainte "i se ghemui.
Ciras zâmbi "i-"i ridic! sabia. Se ridic! încet, pip!indu-"i glezna,
apoi se aplec! spre gyanrigot. În spatele lui, Borosan p!"i în valea
luminat! de foc, ocolind cadavrul lui Piciorstrâmb.
— Unde-i al patrulea?
— A fugit.
— Cât de tare e"ti r!nit?
Spadasinul î"i dezveli bra#ul drept "i se cercet!.
— Mi-a trecut prin carne, n-a atins nimic altceva. Dac! mi-ar fi
t!iat artera, a" fi fost mort într-un minut. A"a, am s! supravie#uiesc.
— La fel "i eu, serrdin.
626
Ciras se întoarse, iar cadavrul se r!suci pe spate. Apuc! un pumn
de praf de mort "i-l vârî în gaura c!scat! în piept. Trupul se smuci, iar
spinarea se arcui suficient de violent încât banditul s! salte în sus. Se
pro#!pi bine, apoi îi f!cu semn cu dreapta, chemându-l.
Dar este imposibil! Pe Ciras îl str!b!tu frica. Tragedreptul fusese
mult mai rapid "i mai preg!tit decât el. Folosise magia "i-l t!iase. Nu
se putea pune cu o astfel de creatur!, mai ales când era clar c! nu
putea fi r!pus!. S! r!mân! "i s! lupte cu un astfel de adversar
imbatabil ar fi fost o adev!rat! sinucidere.
Îl cuprinse panica "i fu cât pe ce s! se întoarc! "i s-o rup! la fug!.
Îns! "tia ce s-ar fi întâmplat. Ar!tarea l-ar fi prins precum un "oim
când se repede la un iepure. L-ar secera. Ar muri cu fa#a în noroi, cu
spinarea despicat!, pentru a se dovedi c! murise ca un la".
De"i nu era un maestru sau Mistic, Ciras nu putea fi la".
Trecându-"i sabia în mâna dreapt!, î"i înf!"ur! mâneca robei în
cing!toare, s! nu-i fluture. Î"i "terse sângele de pe mân!, apoi lu! din
nou sabia.
A"tept!. Folosise postura Dragonului, iar cele mai bune pentru a
respinge atacul erau Tigrul "i Lupul. Dar b!nuie#te asta. Însemna c!
s-ar putea opri la Vultur sau C!lug!ri#!, poate "i Câine. Prin minte îi
alergau diferite permut!ri ale posibilit!#ilor de lupt!. Indiferent cât
de repede î"i adapta tacticile, creatura reac#iona "i mai rapid, iar
rezultatul ar fi fost la fel de sumbru ca în cazul când ar fi fugit.
Ciras lu! pozi#ia de atac "i invers! felul în care #inea sabia. O
întoarse în a"a fel încât s! se alinieze de-a lungul antebra#ului, cu
vârful ridicat înspre um!rul drept. În loc s! foloseasc! sabia pentru a-
"i ap!ra trupul, se folosi de trup pentru a ascunde lama.
— Borosan, dispari de-aici. Ia "i nesrearckul cu tine.
— Nu în#eleg.
Ciras începu s! se retrag! încet, cu u"urin#!.
— Tragedreptul e mort, dar trupul s!u este legat acum de acest
loc. Cuno"ti pove"tile despre praful de cadavru. Imagineaz!-#i cât de
puternic ar putea fi un le" dac! zace aici de la Urgie.
— Oh, oh, în#eleg, r!spunse inventatorul "i începu s! urce dealul.
— Ce-ai de gând s! faci?
— Am s!-l omor.
627
 Se preg!ti "i f!cu un semn cu capul spre cadavru.
— Dac! nu reu"esc, aminte"te-#i s! însemni acest loc pe harta ta
ca unul foarte periculos.
— Am s!-l vânez "i pe el, râse cadavrul.
— Nu, n-ai s-o faci, spuse Ciras "i ar!t! spre gaura de la intrarea
în mormânt. Dac! pleci de-aici, cineva o s!-i despoaie pe camarazii
t!i. Nu po#i permite s! fie dezonora#i.
— Nu, nu pot.
Ar!tarea se lans! spre el. Forma Dragonului se modific! în Tigru,
îns! Ciras î"i men#inu sabia la locul ei. Se întoarse spre stânga,
str!duindu-se s! pareze atacul lansat din dreapta creaturii. Lovitura
era menit! s!-l decapiteze "i trecu vâjâind pe lâng! fa#a sa. Manevra
l!sase adversarul descoperit în fa#a unui contra-atac, dar chiar când
tân!rul simul! o lovitur! din um!rul drept, sabia îi coborî din nou
pentru a para o lovitur! de jos.
Din nou, Ciras se desprinse din încle"tare, orientându-se mereu
spre dreapta. Poate c! ar!tarea nu mai era Tragedreptul, îns!
bete"ugul de la piciorul drept înc!-l afecta. Spadasinul se mi"ca foarte
calculat, încetinind ca s!-l fac! s! atace, apoi se avânta spre dreapta.
Creatura #â"ni, ocolindu-l pentru a-i preveni atacul "i a-l prinde în
capcan!, dar el alerg! în direc#ia opus!.
Cadavrul, iluminat din spate de foc, în!l#! din umeri.
— Deci a"a a ajuns Imperiul? S! se bazeze pe la"i nepricepu#i,
care mai degrab! o iau la goan! decât s! lupte?
Ciras îl aprob! din cap.
— Imperiul pentru a c!rui salvare #i-ai dat via#a e mort. În locul
lui s-au ridicat cele Nou! Principate. Tu "i to#i ai t!i a#i fost uita#i. De
fapt, vorbi Ciras, începând s! se r!suceasc! spre dreapta "i
expunându-se cu spatele la creatur!, e"ti dincolo de dispre#.
Nesrearck, s!geteaz!-l înc! o dat!&
Creatura începuse deja o lovitur! direct! spre spinarea sa, dar
arunc! o privire la panta dealului. Sabia i se ridic!, odat! ce aten# ia i
se ab!tuse într-acolo, iar spadasinul ajunse, din r!sucire, pe
genunchiul stâng. Întorcându-se, schimb! direc#ia sabiei rotind-o
într-o lovitur! cu ambele mâini, dirijat! cu stânga. În vreme ce t!i"ul
cadavrului îi trecu vâjâind la dou! degete pe deasupra capului, sabia
628
lui se înfipte înapoia genunchiului drept al creaturii, ie"ind pe partea
cealalt!.
Cadavrul continu! s! se roteasc! "i î"i începu c!derea. Mutându-"i
sabia în mâna dreapt!, Ciras se ridic! "i izbi în jos. Când cadavrul
c!zu la p!mânt, sabia sa îi despic! sc!fârlia în dou!.
Cadavrul r!scoli #!râna, apoi se întinse "i zgârie piatra. Începu s!
se trag! singur înapoi, spre urmele albicioase ale prafului de mort.
Ciras nu putu face altceva decât s!-"i închipuie c! va încerca s!-"i
repare capul spulberat "i s! se repead! din nou la el.
L-ar fi t!iat în buc!#i, îns! nu dorea s!-l dezonoreze pe r!zboinic.
Se mul#umi s! lase hoitul s! se târasc! mai departe, pentru c! între el
"i praful de mort ardea focul.
Se deplas! în direc#ia vântului, s! nu fie nevoit s! respire nici un
pic din fumul care se ridica din cadavru. Borosan ap!ru la buza v!ii "i
zâmbi.
— M! bucur s! v!d c! ai învins.
— Ar fi trebuit s! te afli deja la o distan#! destul de mare de aici,
se încrunt! Ciras.
— N-am putut s! te abandonez.
Nesrearckul ap!ru lâng! el.
— Am reajustat thanatonul. L-am fi r!pus.
Înainte ca Ciras s! întrebe ceva, un panou se deschise pe suprafa#a
ma"in!riei, dezv!luind mecanismul arbaletei. În locul s!ge#ii era
preg!tit de lansare unul dintre "oricari.
Spadasinul d!du din cap.
— L-ar fi sfâ"iat din interior?
— Cam asta era ideea.
— Mai bun! decât ce-am reu"it eu, adic! o mul#ime de speran#e,
zâmbi Ciras. Mi-a ar!tat o mi"care necunoscut!, iar eu nu i-am
dezv!luit nici un stil de lupt!. Asta l-a n!ucit.
— Dar ai r!mas vulnerabil "i ai fi putut fi ucis, se încrunt!
Borosan.
— Adev!rat, dar nu s-a întâmplat. Nu de data asta.
Ciras î"i b!g! sabia înapoi în teac!.
— Data viitoare sper s! am un plan mai bun.
629

16
Ziua a 34-a,!Luna!Lupului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion
Keles Anturasi se frec! la ochi, apoi privi din balconul turnului
bibliotecii spre malul din sud al Râului Negru. În mai pu#in de o
s!pt!mân!, transformarea Feleratiului începuse într-o manier! pe
care n-ar fi crezut-o posibil!. A doua zi dup! ce vorbise cu prin#ul,
c!l!rea spre sud. I-au trebuit dou! zile pline s! fac! o ridicare
topografic! preliminar!, mai mult pentru c!-l urma o suit! întreag!,
format! din optsprezece oameni. Îi sorbeau fiecare cuvânt, îi imitau
fiecare mi"care "i, în general, îi st!teau în drum.
Deseienii l-au surprins. Tr!ind în Nalenyr, crescuse în spiritul
istorisirilor despre s!lbatici înseta#i de sânge care-i m!cel!reau pe
helosundienii nevinova#i doar ca s! se distreze. Mul#i nalenieni
credeau c! deseienii nu erau altceva decât ni"te imbecili îngu"ti la
minte, care munceau ferici#i într-o na#iune lipsit! de orice culoare,
pentru c! erau cu to#ii proveni#i din încruci"!rile dintre ei. De"i era
perfect adev!rat c! aceste dou! imagini nu se puteau împ!ca una cu
alta, Keles afl! c! oamenii aveau rareori probleme în a men#ine
veridicitatea unor stereotipuri multiple, atâta vreme cât erau toate
înjositoare.
Îns! deseienii cu care lucra nu erau în nici un caz uciga"i sau
pro"ti. De"i nu avuseser! parte de instruirea de baz! de care se
bucura popula#ia din Nalenyr, erau iste#i "i chiar inventivi. $i, a"a
cum men#ionase Prin#ul Pyrust, mult! vreme f!cuser! destule cu
aproape nimic, a"a c! atunci când aveau cu ce s! lucreze se adaptau
foarte repede la noutate "i foloseau bine uneltele.
Mai repede decât ar fi crezut c! era posibil, înv!#!ceii s!i fur!
capabili s! munceasc! sub o supraveghere minim!. Îi puse s! execute
sarcinile mai simple, cum ar fi trasarea drumurilor "i alinierea
630
cl!dirilor. Câteva dintre ajutoarele sale erau vr!jitoare de ap!, una
dintre ele fiind aproape de statutul de Mistic. Le puse s! g!seasc!
locurile unde se puteau s!pa fântâni "i trage canalizarea. În cea de-a
doua zi, fusese trasat un nou cartier pentru Felarati. Va putea g!zdui
de dou! ori mai mul#i locuitori decât zona pe care o înlocuia.
În cea de-a treia zi, Pyrust d!du ordinul începerii construc#iei.
Keles se opusese, ar!tând c! nu aveau nici unul din materialele de
construc#ii necesare. Îns! prin#ul spusese, pur "i simplu:
— Suntem în Deseirion, Keles. Avem tot ce ne trebuie.
Foarte curând, oamenii începur! s! vin! "uvoi prin intrarea de
sud a ora"ului, aducând cu ei piatr! "i lemn – ceea ce mai r!m!sese
din casele lor. Fiecare b!rbat, femeie "i copil aducea ceva pe locul cel
nou. O treime dintre ei r!mase s! lucreze, iar ceilal#i plecar! s! mai
aduc! materiale.
Chiar "i acum, dup! aproape o s!pt!mân! de la demararea
proiectului, "irurile de oameni se întindeau de la nord la sud "i
invers. P!reau aproape ca ni"te furnici "i, în mod sigur, lucrau cu
aceea"i idee fix! în minte. Iar de departe, dinspre vest, un "uvoi de
fermieri sosi în cartierul p!r!sit s! fac! terenul din nou rodnic.
Era atât de diferit de ce se întâmpla acas! încât n-avea timp s! i se
fac! dor. Nu exista aici destul din Moriande încât s!-i aminteasc! de
sud. De"i Deseirionul nu era nici pe departe atât de plin de culoare "i
de via#! ca locul s!u de ba"tin!, p!rea nou "i uluitor.
Era clar c! dac! Prin#ul Cyron ar fi încercat s! fac! ceea ce tocmai
realiza Pyrust, str!zile din Moriande s-ar fi umplut imediat de
oameni protestând fa#! de ac#iunile sale. Întregul ora" ar fi fost
cuprins de revolt!. Lorzii din interior – care se opuneau oric!rei
directive provenite din capital! – ar fi amenin#at cu o revolt! pe fa#!.
Totu"i, dac! ar fi fost întreba#i, to#i cet!#enii ar fi spus c!-l iubeau pe
Cyron tot atât de mult pe cât îl iubeau deseienii pe Pyrust. Dac! ar fi
fost convoca#i – cu excep#ia lorzilor de pe continent ar fi fost dispu"i
s! lupte pentru a-l proteja pe Cyron "i na#iunea sa.
Pentru Keles era limpede c!-i judecase gre"it pe deseieni "i
descoperi c! reeducarea sa era un proces mai degrab! dur "i
descurajant. Deseienii erau încânta#i s!-"i mute casele, c!r!mid! cu
c!r!mid!, cu câ#iva kilometri mai la sud. Nu avea nici o îndoial! c! "i
631
le-ar fi mutat atât de departe încât s! ajung! la Moriande, dac! li s-ar
fi cerut. De"i mul#i dintre nalenieni se temeau de o invazie dinspre
nord, avea dubii serioase c! vreunul dintre ei în#elegea ce "anse de
izbând! ar putea avea o astfel de invazie.
Oricum, nalenienii nu erau singurii care-i subestimau pe cei din
alte na#ii. Pyrust îl subestima clar pe Keles, pentru c! proiectele de
renovare întâmpinau probleme care ar fi necesitat ani întregi pentru
rezolvarea lor.
Probleme care îi vor face s! pl!teasc! de mii de ori pentru uciderea
Tyressei. Str!zile laterale foarte apropiat trasate vor l!sa incendiile s!
fac! ravagii în tot ora"ul. Drumurile principale late vor permite un
trafic intens, dar într-o bun! zi singurele care vor circula pe acestea
vor fi trupele naleniene.
Cea mai mare problem! nu era una special creat! de Keles. De"i
oamenii puteau s!-"i mute casele, Pyrust nu le permitea s! d!râme
zidul sudic al ora"ului. Noul cartier va fi a"ezat în afara zidurilor, iar
pân! când prin#ul reu"ea s! adune suficient! piatr! pentru a construi
alte ziduri, sau s! le extind! pe cele vechi, cartierul va fi vulnerabil.
De"i riscul unei invazii era sc!zut, dac! Cyron s-ar fi decis s!
avanseze spre nord, Pyrust s-ar fi trezit cu o problem! uria"! de
rezolvat.
Iar dac! mut! fabricile în afara zidurilor, va pierde chiar mai mult.
Pentru a rezolva astfel de chestiuni, prin#ul avea nevoie de Keles.
Cartograful nalenian nu-"i f!cuse nici o iluzie c! va fi l!sat vreodat!
s! plece. Ca bunicul înaintea sa, de#inea prea multe informa#ii pentru
a putea fi pus în libertate. Pyrust îi va construi un turn "i-l va #ine în
Felarati, oferindu-i privilegii pentru noi planuri. Dac! devenea
necooperant, ar fi dat ordin s! fie ucis.
Lui Keles nu-i pl!cea nici una dintre variante, ceea ce însemna c!
trebuia s! evadeze, de"i nu cuno"tea nici o metod! acceptabil!. Nu
era imposibil s! dispar!, dar prin#ul i-ar tortura în mod sigur pe cei
care nu l-au împiedicat s! evadeze. Pân! nu g!sea o cale s!-i fereasc!
pe oameni de represalii, ori s! se înt!reasc! pe sine pentru a le
accepta, era prins în capcan!.
Îl contraria faptul c! era gata s! proiecteze un ora" care ar permite
unui n!v!litor s! m!cel!reasc! mii de oameni, ceea ce contrazicea
632
împotrivirea sa fa#! de expunerea la primejdii a celor pe care-i
cuno"tea. El îi învinov!#ea pe deseieni pentru moartea Tyressei, dar
cei pe care-i cuno"tea erau în mod clar nevinova#i, nu comiseser! ei
crima. Ar fi avut sens s! încerce s! împace aceste dou! contradic#ii,
îns! dac! permitea dorin#ei sale de r!zbunare s! persiste ar fi pierdut
o anumit! leg!tur! cu Tyressa. Indiferent cât de mult îl r!nea acea
leg!tur!, n-ar fi renun#at la ea.
A"a c! mii de deseieni erau sorti#i pieirii.
— Sunt remarcabili, nu-i a"a, Keles Anturasi?
Luat prin surprindere, tân!rul se întoarse "i se trezi privind o
blond! micu#! cu ochi alba"tri ca de ghea#!. Ar fi putut-o crede foarte
tân!r!, îns! în acei ochi se cuib!rise o vigilen#! f!r! vârst!. Mai
degrab! str!veche.
— V! rog, ave#i deja un avantaj asupra mea.
— Da, am. S!-l folosesc?
— Asta r!mâne la discre#ia voastr!.
O parte din el ar fi vrut s! scape de ea, spunându-i c! lucra pentru
prin#, îns! avea ceva tulbur!tor de familiar.
— $i ave#i dreptate, deseienii sunt remarcabili.
Ea încuviin#!, dând u"or din cap, "i se apropie de balustrada
balconului, a"ezându-se lâng! el. Purta o rob! de m!tase de un
albastru mai întunecat "i mai bogat în nuan#e decât ochii ei. Pe piept,
mâneci "i pe spate fuseser! broda#i "oimi în zbor. Aripilor stângi le
lipseau câte dou! pene – o emblem! care o desemna drept membr! a
cur#ii prin#ului. $oimii erau îns! mai pu#in surprinz!tori decât
culoarea robei – majoritatea deseienilor purtau haine în culori vii
numai în ocazii deosebite, din moment ce vopselele trebuiau
importate din sud cu mari cheltuieli.
Femeia se uit! spre coloanele "erpuitoare ale oamenilor.
— Încerc!m s!-i tot minimaliz!m "i s!-i desconsider!m "i cu
toate astea sunt capabili s! d!râme întregul ora". La fel de necru#!tori
precum un val, nu-i a"a?
— Se pleac! în fa#a voii st!pânului lor.
— $i dumneavoastr! face#i la fel, Maestre Anturasi?
Se r!suci spre el, cânt!rindu-l deschis din priviri.
— Eu sunt oaspetele s!u. Am cumva de ales?
633
 Ea zâmbi "i se întoarse s! priveasc! din nou spre sud.
— N-am nici o îndoial! c! a#i g!sit multe modalit!#i de a p!stra
aparen#ele, dar în sinea voastr! opune#i rezisten#!.
Keles nu spuse nimic.
— V-a obosit, deja, jocul, nu-i a"a?
— V! arde de joac!? Eu am de lucru.
Ar!t! în spate, spre masa din bibliotec!, plin! de schi#e
împr!"tiate peste tot.
— $i eu, Keles.
Se r!suci "i-l prinse de bra#.
— Ce-ar fi dac! #i-a" spune c! am misiunea de a te seduce "i de a
avea grij! s!-#i dore"ti s! r!mâi aici pentru totdeauna?
— A" spune c! e prea târziu sau prea devreme, r!spunse el
ridicând din umeri. Dac! prin#ul m-ar fi otr!vit ca s! par! c! m-am
îmboln!vit, iar tu te-ai fi ocupat de mine, redându-mi s!n!tatea,
poate c! m-a" fi îndr!gostit de tine.
— A"a s-au cunoscut p!rin#ii t!i, nu? zâmbi ea.
Keles tres!ri, iar ea râse.
— Vezi, Maestre Anturasi, noi "tiam c! ai c!dea la b!nuial!. $i,
a"a cum ai sugerat, este înc! prea devreme, pentru c! momentul
prielnic pentru a-#i c!uta compania va fi cam într-o lun!, în timpul
festivalului îns!mân#!rii. $tii c! aici, în Deseirion, vom fi cu to"ii în
câmp, arând "i îns!mân#ând? Este o munc! unde-#i rupi "alele, iar tu
te vei trezi pe câmp, lucrând al!turi de o nobil! deseian!. Ve#i face
conversa#ie, ea va râde "i va fi pedepsit! pentru asta. Tu te vei sim#i
vinovat "i vei încerca s!-i oferi o compensa#ie. Ea-#i va spune c! e"ti
deosebit, un vis care i s-a îndeplinit. S-ar putea ca nici m!car s! nu-"i
cunoasc! rolul jucat, de"i n-a" prea crede. Sunt "anse foarte mari ca
ea s! fie una dintre agentele speciale ale Mamei Umbrelor. M!
îndoiesc c! mai e"ti înc! fl!c!u, dar ea va fi altfel decât oricare alt!
femeie cu care te-ai culcat vreodat!.
— Ce sunt eu, de te-am f!cut s! spui toate astea? se încrunt! el.
Dac! ai spus adev!rul fie "i numai pe jum!tate, atunci trebuie s!
presupun c! Mama Umbrelor m! supravegheaz! tot timpul. Va "ti c!
am discutat, probabil "i ce s-a discutat.
— S-ar putea, îns! în acest moment aten#ia ei este orientat! în
634
alt! parte.
Femeia zâmbi "i privi înapoi spre u"a bibliotecii.
— Iar cei care au misiunea de a te #ine sub observa#ie nu au de
gând s! raporteze nimic despre întâlnirea noastr!. În fond, am
permisiunea de a veni s! m! consult cu tine.
— A"a s! fie?
— Chiar de la prin#.
Tân!rul se sprijini cu spatele de balustrada de lemn a balconului.
— Acum eu sunt cel s!tul de acest joc. Nu "tiu cine e"ti "i nici nu-
mi pas!. Las!-m! în pace.
— Nu pot, Keles Anturasi, r!spunse femeia, studiindu-i o clip!
chipul, dup! care l!s! privirile în jos. Dac! nu e"ti destul de inteligent
ca s!-#i dai seama cine sunt, poate c!-mi pierd vremea discutând cu
tine.
El îi cercet! fa#a. Se vedea clar c! nu era cu totul de sânge deseian.
Nu-i pomenise pe deseieni drept „poporul meu”. F!cea parte din casa
princiar!, avea o culoare helosundian! "i... Cum de nu mi-am dat
seama? Vocea ei. Vorbea cu accent nalenian, pe care nu-l sesizase
tocmai pentru c!-i era atât de familiar. Asta, în combina#ie cu
inteligen#a "i arogan#a ei, ducea la o singur! concluzie.
— E"ti so#ia prin#ului.
— Sunt Jasai de Helosunde.
— Prin Ora"ul Nou umbl! vorba c! prin#ul va avea un fiu înainte
de sfâr"itul anului.
— Nu, Keles Anturasi, eu voi avea un fiu, preciz! ea scrutându-i
chipul. Depinde de tine s! decizi dac! se va na"te aici, sau ai s! m!
aju#i s!-l nasc în libertate.
635

17
Ziua a 35-a, Luna Lupului, Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Junei Aerynnor se strecur! cu totul neobservat în adâncimea
întunecoas! a bârlogului opiomanilor. Hainele sale, pe care obi"nuia
s! le poarte la vân!toare, fuseser! p!tate demult cu tot felul de
otr!vuri "i substan#e necunoscute. Murd!ria de pe cotul drept
con#inea, de fapt, o otrav! foarte puternic!. Dac!-"i înfigea cotul în
gura cuiva cu suficient! for#!, garanta c! oricine ar fi încasat lovitura
murea în câteva minute.
De"i $arpele Vis!tor era situat în zona veche a docurilor – unde
nobilimea nalenian! se aventura rareori –, nu tremur! nicicum la
gândul c! trebuia s! treac! prin împrejurimi. Tâlharii "i criminalii
abundau, iar sentimentul primejdiei îi d!du fiori. Desigur, era ceva
trec!tor, dar "i-l dorise în acele nop#i când nu plecase înc! la
vân!toare. Str!duin#a sa era s! evite necazurile, iar dac! d!dea gre"
avea de gând s!-i ucid! cât putea de repede pe cei care-i f!ceau
probleme.
Îns! în aceast! noapte nu ie"ise nici la vân!toare, nici s! flirteze
cu primejdia. Un mesaj îl convocase la o întâlnire. În el se
strecuraser! aluzii la anumite lucruri care dovedeau c! cineva îl
urm!rise. Era limpede c! sim#iser! c! ascundea ceva "i ajunseser! la
concluzia c! era vorba de dependen#a de opiu. Deloc de mirare,
având în vedere c!-"i pierduse dou! iubite, m!cel!rite în cel mai
oribil mod, fusese r!nit "i el, "i nu erau genul de lucruri care s!
încânte familiile ale c!ror fiice ar vrea s! le curteze.
Cel pu"in, n-au ajuns pân! la adev!r. De"i lorzii din interior "tiau
c! era gata s! sus#in! o revolu#ie pentru alungarea de pe tron a
Prin#ului Cyron, credeau proste"te c! era motivat doar de l!comie.
Dac! va reu"i s! le dea o mân! de ajutor, era limpede c!-l vor r!spl!ti
prin concesiuni comerciale avantajoase. Lucrurile st!teau a"a pentru
636
c! propria lor gândire era marcat! de l!comie "i nu reu"iser! s! vad!
nimic dincolo de ea.
Nu avea deloc habar cum ar reac#iona dac! ar "ti c! era un agent
al Deseirionului. C! un r!zboi civil le va destr!ma na#iunea, f!când-o
prad! u"oar! pentru Prin#ul Pyrust, se situa dincolo de puterea lor de
în#elegere.
Junei î"i croi încet drum prin pivni#a cu tavanul jos. Paturile
fuseser! cl!dite câte trei, cu un spa#iu între ele de nici un metru.
Droga#ii se strecurau în a"ternuturile murdare, iar un b!iat de-al
casei le aducea câte o pip! "i un bo# de opiu maroniu. Majoritatea
z!ceau acolo cu orele, pân! r!mâneau f!r! nici un ban, iar paznicii
musculo"i îi azvârleau afar!.
Urmând instruc#iunile pe care le primise, se duse pân! în spate "i
acolo ajunse pe un coridor ascuns de o draperie. Acolo tavanul era
ceva mai înalt, de"i coridorul se îngusta. Capacitatea de a mânui o
arm! într-un cadru atât de restrâns era serios diminuat!, oferind
paznicilor un mare avantaj fa#! de oricine ar fi fost pus pe scandal.
Junei nu avea nici o îndoial! c! undeva mai în fa#!, într-una dintre
înc!perile laterale, o trap! se deschidea direct în canalizare, iar cei
deceda#i din cauza viciului lor, ori în urma unor violen#e, disp!reau
f!r! prea mult! zarv!.
A patra u"! la stânga era cr!pat!. O deschise de-a binelea "i intr!,
închizând-o dup! el. Mica înc!pere fusese bogat amenajat!, având în
centrul un covor gros "i plin de culoare, adus din Ceriskoron,
nenum!rate tapiserii acopereau pere#ii "i l!mpi elegante de bronz
ardeau pe suporturile a"ezate în trei dintre col#uri. O mas! "i un
singur scaun erau a"ezate în centru, a"a c! Junei se a"ez! "i se
întoarse s! priveasc! spre paravanul cu patru panouri din cel de-al
patrulea col#, cel f!r! nici o lamp! vizibil!.
Imaginea de pe paravan îl "oc! pentru c! era îngrozitor de
prevestitoare. Pe m!tasea aurie erau picta#i Dragonul nalenian "i
$oimul deseian aruncându-se asupra unei haite de Câini
helosundieni. Ceea ce însemna c! paravanul data de dinainte de
Dinastia Komyr, când prin#ul anterior se aliase cu deseienii pentru a
contracara o amenin#are helosundian!. Paravanul era impresionant
nu numai prin imaginea sa "i prin vechime, dar "i pentru c!
637
supravie#uise dincolo de cucerirea deseian! a Helosundei.
Iar persoana din spatele lui inten#iona în mod clar s!
supravie#uiasc! vreme îndelungat!.
De"i în spatele paravanului ardea o lamp!, nu se vedea nici o
siluet!. Nu numai c! ascundea identitatea proprietarului, dar îl ajuta
s!-"i în!bu"e "i s!-"i mascheze vocea. Nu-i cineva care face lucrurile la
întâmplare #i-ar putea fi agentul unui st!pân mult mai puternic. Junei
î"i d!du imediat seama c! nu era cineva asociat cu lorzii vestici, din
moment ce nici unul dintre ei nu în#elegea subtilitatea "i nici nu se
folosea de ea.
— M! onora#i acceptându-mi invita#ia.
Vocea, care r!sun! ca o "oapt!, nu dezv!lui nimic mai mult decât
sexul vorbitorului.
— Primi#i întreaga noastr! compasiune pentru tragediile suferite.
Cum merge îns!n!to"irea?
— Carnea mi se vindec!, dar inima este mai înceat!.
— Da, r!nile din suflet sunt cele mai greu de vindecat. Dar
acestea sunt vremuri care necesit! remedii drastice.
— Îmi voi aminti de sfatul vostru în#elept, consim#i Junei din cap.
— Sper!m c! va fi luat în seam!. N!d!jduim s! ne ajuta#i s!
dirij!m evenimentele în a"a fel încât s! evit!m marile suferin#e pe
care le-am putea îndura to#i.
— Va fi pl!cerea mea, continu! el cu ochii îngusta#i.
Personajul fie dorea s! înceteze rela#iile cu lorzii din interior, fie
s! le extind!. Cu un alt juc!tor intrat în competi#ie, obiectivul s!u ar
fi atins mult mai u"or sau ar fi putut complica lucrurile.
— Suferi#i de sl!biciunile tinere#ii, Conte Aerynnor, pentru c!
numi#i pl!cere ceva ce va fi dificil de realizat "i oferi#i pe degeaba
ceva ce-ar trebui s! fie foarte pre#uit. Sau poate c! încerca#i s! ne
am!gi#i cu falsa voastr! nevinov!#ie, î"i f!cu loc o und! de dispre#
prin "oapt!.
— Ar fi bine s! fie ultima posibilitate, altfel n-a" fi persoana cu
care a#i dori s! v! alia#i.
— Cât se poate de adev!rat. Vom porni de la aceast! presupunere.
Exist! lorzi în provinciile vestice care nu sunt încânta#i de politica
prin#ului. Ei sunt convin"i c! Dinastia Komyr "i-a dep!"it perioada de
638
utilitate. Ar prefera s-o vad! încheiat!, iar unul dintre ei s! preia
controlul. $ti#i foarte bine despre ce-i vorba.
Junei nu r!spunse.
— Exist! trei dintre vestici care doresc cel mai mult Tronul
Dragonului. Ducesa de Gnourn ar fi cea mai capabil!, îns! din
nefericire rodul pântecului ei dovede"te o predispozi#ie pentru
idio#enie "i distrugere. De"i ea ar avea puterea de caracter "i iu#eala
de minte s! preia tronul, dinastia va muri odat! cu ea. Contele Lionel
Vroan din Ixun este prea b!trân. Are doi fii adul#i "i dou! fiice, iar
noua sa so#ie, helosundiana, tocmai i-a d!ruit înc! o fiic!. Ar putea fi
considerat drept cel mai înclinat spre problemele helosundiene "i
astfel s! fie în gra#ia femeilor keru, de"i devotamentul lor pentru
Cyron este ne#!rmurit. Se bucur! de respect în rândul na#iunii "i este
cunoscut multora pentru c! a luptat al!turi de fratele mai mare al
prin#ului "i a fost bocitorul principal la îngrop!ciunea lui.
— Cunoscut nu este totuna cu îndr!git, zâmbi Junei.
— Adev!rat. Dac! zvonurile despre moartea primei sale so#ii ar fi
cur!#ate de suspiciuni, în acest caz ar fi o alegere tolerabil!, preciz!
b!rbatul din dosul paravanului apoi î"i drese vocea. În cele din urm!
ar mai fi Contele Donlit Turcol de Jomir. Tân!r "i energic, chiar
carismatic, i-ar putea câ"tiga pe oameni de partea sa. Dar, vai, n-are
copii d!rui#i de so#ia sa, ci doar bastarzi împr!"tia#i peste tot, f!cu#i
cu multele sale ibovnice, "i nu pare interesat s!-"i st!pâneasc!
pulsiunile sexuale.
— Nu mai vede#i nici un alt candidat în vest?
— Nu conteaz! ceea ce vedem noi, ci ceea ce vede#i
dumneavoastr!, Conte Aerynnor. Ne-a sc!pat careva?
— Cel de-al patrulea fiu al ducesei, Nerot, a fost subestimat, spuse
Junei "i se l!s! pe speteaza scaunului. În timp ce m! aflam în Gnourn
am jucat "ah cu el. Se preface filfizon ca s-o amuze pe maic!-sa "i s!
distrag! aten#ia cur#ii, dar eu nu sunt chiar a"a de u"or de dus de nas.
— Dar nu cumva e cam pl!pând?
— Este adev!rat, nu i s-a vindecat niciodat! cum trebuie un picior
rupt, dar asta nu i-a afectat "i mintea. N-am s! spun acum c! ar putea
fi genul de prin# care l-ar pune cu botul pe labe pe Pyrust, îns! n-ar
distruge Nalenyrul, explic! Junei ridicând din umeri.
639
 Din spatele paravanului nu se auzi nimic, apoi "oaptele
reîncepur!.
— Ne bucur! s! auzim aceste ve"ti. Iar dac! una dintre fiicele lui
Vroan s-ar m!rita cu Nerot, posibilitatea unui nepot urcat pe tron ar
înt!ri alian#a.
— Eu am avut impresia c! amândou! sunt m!ritate. Nu cumva
una-i so#ia Contelui Turcol?
— Ave#i dreptate în ambele privin#e, îns! via#a-i nesigur!. Dac!
una dintre ele ar deveni v!duv!, atunci s-ar ivi "i ocazia.
Iar în eventualitatea unui r!zboi civil, cei trei mo#tenitori Scior
care stau între Nerot #i tron ar putea p!"i unele accidente.
— M! tot gândesc: vre#i s! m! face#i s! cred c! n-a#i "tiut nimic
de Nerot, sau vre#i s! fi#i siguri c! "tiu de asta? se încrunt! Junei.
— Nesemnificativ, din moment ce acum "tim amândoi ce
posibilit!#i ofer!. Iar mintea ta o ia înainte, a"a c! vom anticipa. Cu
ceea ce "tim noi despre oamenii din interior "i planurile lor, îi putem
ajuta sau pune cap!t ac#iunilor lor. Am ajuns la dumneavoastr!
pentru c! le-a#i câ"tigat deja încrederea "i le facilita#i activit!#ile. V-
a#i transformat în unealta care le va permite s! alunge de la putere
Dinastia Komyr. A#i devenit esen#ial pentru planurile noastre.
— M! bucur c! sunte#i încredin#a#i c! v! voi fi de folos, încuviin#!
Junei din cap. Presupun c! dori#i s! "ti#i cât va costa cooperarea mea.
— Este vorba de aur? Sau v! gândi#i c! una dintre fiicele lui
Vroan, r!mas! v!duv!, ar putea poposi bucuroas! în patul vostru,
aducându-v! în pozi#ia de consort atunci când ar urca pe tron?
Aceast! ultim! idee îl f!cu s! tresar!, pentru c! nu se gândise
niciodat! la a"a ceva. Fusese antrenat în maniera umbrelor s! fie un
spion "i un asasin credincios Casei Jaeshi "i Prin#ului Pyrust, ceea ce
elimina ideea de loialitate de sânge. Într-adev!r, întreaga sa familie
fusese acuzat! de tr!dare "i m!cel!rit!. Îi tr!dase pe ai lui st!pânilor
s!i, iar uciderea lor îi oferise motivul perfect pentru a fugi în sud.
Niciodat! în via#a lui, Junei nu avusese alt! ambi#ie decât aceea de
a deveni un vrilri cât se poate de bun, poate chiar s! devin! Mistic,
a"a cum era Mama Umbrelor. Nu cochetase niciodat! cu ideea de a o
înl!tura, de"i ar fi acceptat bucuros o asemenea onoare. Îns! aici "i
acum se întreb! cum ar fi s! devin! mai mult decât un agent al
640
prin#ului, s! ajung! egalul s!u. Era posibil "i ar fi putut influen#a
evenimentele s! se asigure c! a"a va fi.
— Aurul este întotdeauna bine-venit, dar, a"a cum a#i remarcat,
exist! prea pu#ini candida#i pentru sus#inerea unei dinastii. Nu sunt o
marionet!, îns! nu sunt nici p!pu"ar. În#eleg puterea suficient de
bine pentru a m! supune ei "i a "ti c! împotrivirea înseamn!
distrugere.
— Speram ca aceasta s! fie replica, se auzi "oapta, în care se
strecur! o nuan#! mai profund!. Sta#i lini"tit, aurul, dincolo de orice
închipuire "i avari#ie, va fi al vostru. Ceea ce v! mai rezerv! viitorul
depinde de conduita voastr!. Dac! previziunile serviciilor noastre de
informa#ii se dovedesc a fi adev!rate, s-ar putea ca o nou! dinastie s!
se ridice din mormintele familiei Aerynnor. Beneficiind de alian#a
corespunz!toare, este posibil s! v! pomeni#i chiar pe Tronul
$oimului, pe cale s! deveni#i împ!rat.
— O în!l#are ame#itoare.
— Cu toate astea, una accesibil!.
Iar voi a"i mers cam prea departe. S!-l tenteze cu pozi#ia de prin#-
consort nalenian era ceva înc! în limitele ra#iunii. Dar s!-"i
imagineze c! ar putea inspira o na#iune era mult prea mult. P!rea
mai probabil ca, odat! ce-ar fi urcat pe tron, sentimentele
antideseiene ale nalenienilor ar fi fost stârnite pentru a-l r!sturna de
la putere. Locul na"terii sale îi va fi, pe veci, punctul vulnerabil.
A#a c! atunci când ajung pe tron, pur #i simplu va trebui s!-l cedez
Prin"ului Pyrust. Junei î"i p!str! o expresie impasibil! pe fa#!, apoi
d!du din cap, convins c! patronul s!u ascuns îl privise prin paravan
în tot acest timp.
— Ce-a#i vrea s! fac, st!pâne?
— Am vrea s!-#i continui negocierile cu vesticii. Curtea de la
Nerot "i, dac! este posibil, f! cuno"tin#! cu v!duva lui Turcol. Pentru
început ar fi destul.
— Dori#i rapoarte?
— Dac! va fi necesar, va fi aranjat! înc! o asemenea întrevedere.
Avem alte surse de informare, iar ele ar trebui s! fie suficiente.
B!rbatul ascuns se opri o clip!.
— Î#i cerem s! fii foarte prudent. Tr!darea ar fi o nenorocire, iar
641
consecin#ele sale absolut regretabile.
A#a c!, dac! sunt descoperit #i capturat, nu voi apuca s! tr!iesc
destul cât s! dezv!lui ceva.
— Voi #ine cont, zâmbi Junei.
Apoi aproape c! ad!ug! „domnule ministru” comentariului s!u,
îns! nu era prea bine s! fac! mult pe de"teptul. Urzeli de acest fel nu
puteau fi realizate f!r! complicitatea birocra#iei. Iar dac! un ministru
era nevoit s! se implice atât de direct, însemna c! birocra#ii îl
considerau pe Cyron un risc. Sprijinul lor putea face s! reu"easc! "i
cel mai hazardat plan.
— Î#i spun r!mas-bun, Junei Aerynnor. Dac! lucrurile decurg
bine, n-am s! te mai salut înc! o dat! decât dac! voi avea onoarea s!
m! adresez cu „prin#ul meu”.
— Pân! atunci, pace vou!.
Lampa din spatele paravanului se stinse, iar tapi#eriile de pe
perete se unduir!. Îns! Junei nu se ridic!, pentru c! "i dac! ar fi
descoperit butonul care deschidea u"a secret!, patronul s!u plecase
demult. Cine era nu conta, de fapt, absolut deloc. Pentru planurile lui
conta c! avea sprijinul unui element nalenian puternic. Succesul de-
abia a"tepta s! vin!.
Se ridic! "i se întinse, iar dorin#a de a vâna îl cople"i încet. Nu, nu
înc!, amân!. R!splata va fi cu mult mai mare.
În afar! de asta, acum am mult de gândit #i chiar #i mai multe de
pl!nuit. S! pl!nuiesc a#a cum ar face-o un prin".
642
18
Întâia!zi,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Sentimentul tot mai intens de team! care cre"tea în ea o surprinse
pe Nirati Anturasi, de"i, în general, iubea surprizele. Un iubit care
face o surpriz! "i care d! semne c! aceasta nu este "i ultima îi p!ruse
întotdeauna c! d! dovad! de o dragoste curat!. Îngrijorarea
nefireasc! o îndemn! s! r!mân! lâng! pârâul ei, dar ea o sfid!.
Cu Takwee în bra#e, începuse c!l!toria spre regiunile vestice din
Kunjiqui. $tia c! locul spre care se îndrepta era la mul#i kilometri
distan#! – cu siguran#! mai departe decât Moriande de Kelewan
totu"i, deplasarea ei nu va dura decât câteva minute. Aceasta era
natura paradisului pe care îl crease bunicul s!u, nu trebuia s! fie
niciodat! prea departe de inima lui "i nici s! se oboseasc! în timp ce
se ducea undeva.
Nu mergea prea departe, ori pentru mult timp. Zilele se topeau
una într-alta, pân! la punctul în care trecerea lor nu însemna nimic.
Noaptea dura doar atât cât dorea, la fel "i ziua. Dac! poftele ei se
schimbau destul de repede, ziua "i noaptea se puteau modifica într-o
clipit!. F!cuse o dat! ca vremea s! treac! a"a, dar nu credea c! durase
prea mult. Parc! ar fi râs de timp – dar cum ar fi putut "ti?
Astfel de miracole nu erau neobi"nuite în lumea bunicului, care
în!l#ase mun#i "i scufundase p!mântul pentru a crea o mare
interioar!. Despicase p!mântul cu un simplu semn cu mâna "i-l unise
din nou cu o mângâiere. Urzea locuri unde anii treceau într-o clip! "i
altele unde o or! trecea în nou! ani. F!cea toate astea cu un anumit
scop, consultându-se cu Nelesquin, care, la rândul s!u, c!uta sfaturi
de la pietrele sale prezic!toare.
%i toate astea pentru mine.
Îndreptându-se spre vest, îi trecu prin minte c! nu-l mai v!zuse
pe Qiro Anturasi în ultima vreme. Regret! imediat, apoi î"i compuse
643
pe fa#! un zâmbet. Lui îi pl!cea când zâmbea. Fusese atât de blând în
felul cum se îngrijea de ea, iar ea-i datora toate d!ruirea posibil!.
A"a c!, #inând cont de surpriza lui Nelesquin "i de perspectiva de
a-"i vedea bunicul din nou, n-avea nici o idee de ce sim#ea o
asemenea team!. Acesta-i paradisul. Ce-ar putea merge r!u? Desigur,
orice putea merge r!u, totul. A"a cum îi spusese odat! fratele ei
Keles, „pentru c! ai dat cu banul de doisprezece ori "i a c!zut
întotdeauna soarele, a treisprezecea oar! va c!dea luna”.
Îi auzi glasul de parc! ar fi mers al!turi de ea. Nirati se întoarse "i
v!zu imaginea neclar!, fantomatic!, a fratelui ei geam!n mergând la
pas cu ea.
— Keles, tu e"ti?
El se m!sur! curios cu privirea, apoi o examin! pe ea.
— A"a sunt sau a"a-#i place #ie s!-#i aminte"ti de mine?
Întrebarea lui o lu! pe nepreg!tite. Îl l!s! s! o ia înainte "i se uit!
la spatele lui, îns! nu v!zu urmele l!sate de ghearele virukului.
— E"ti tu, dar nu ca-n realitate. Unde te afli? Te visez sau
comunic!m în maniera în care discu#i tu cu bunicul?
— Trebuie s! fie un vis. Comunicarea cu bunicul n-a fost
niciodat! atât de limpede, nici n-am putut vreodat! s! ajung la tine,
Nirati.
Ea d!du din cap, avea în mod sigur dreptate. Apoi Takwee apuc!
bra#ul aproape transparent al lui Keles. Poate Takwee s!-mi vad!
visele?
— Unde-ar trebui s! visez c! te afli?
— În Felarati, ca oaspete al Prin#ului Pyrust.
— S! fie oare posibil? râse Nirati. Mai degrab! te-a" visa în Ixyll.
Dar dac! e"ti acolo, nu te du dup! împ!r!teas!. Te va tortura doar "i
te va am!gi.
— Împ!r!teasa Adormit!? De ce-ar face a"a ceva? Ne a"teapt! s!
ajungem la ea pentru a ne ajuta s! refacem Imperiul, vorbi Keles "i îi
zâmbi lui Takwee, care gânguri încântat!. Atâta timp cât visezi, îmi
spui unde te afli?
Nirati î"i desf!cu bra#ele, l!sând-o pe Takwee, alarmat!, s! atârne
de încheietura mâinii drepte.
— M! aflu în Kunjiqui. Bunicul l-a f!cut pentru mine. L-a creat
644
"i... "i m-a adus aici când am murit. A#a este, chiar am murit?
— Nu po#i fi moart!, Nirati. Mor#ii nu viseaz!.
Oh, dar eu cred c! da. Cred c! viseaz! c! sunt din nou în via"!.
— Ai dreptate, Keles. Sunt sigur!. Dar visele nu sunt niciodat!
a"a, nu? întreb! ea "i-"i strânse mâinile la piept, zgribulindu-se.
— Nu. Ce mai "tii de bunicul, de Jorim sau de mama?
— Nu am ve"ti despre Jorim, dar nu-#i face griji pentru el. Dac! l-
a" visa în Felarati, el s-ar visa plecat de-acolo din nou. Cu mama n-am
nici un contact. Bunicul este bine "i lucreaz! fericit. Nu e"ti în
leg!tur! cu el?
— Situa#ia de aici este suficient de complicat! încât s! nu-mi
doresc s! m! interogheze. Nu-mi pot permite s! fiu distras de accesul
lui de mânie. Când am s! termin, va avea o hart! complet! a unui
nou Felarati. Poate c! asta-i va face pl!cere, dar nu "i e"ecul meu în
terminarea studiului Ixyllului.
— Te iube"te. Ne iube"te pe to#i.
Se întinse s!-i mângâie fa#a, îns! degetele ei trecur! prin imagine.
Totu"i, fa#a lui se întoarse dup! mâna ei, iar el i-ar fi s!rutat palma
dac! buzele nu i-ar fi trecut prin ea.
— Nirati, bubui glasul lui Nelesquin din vârful unui deal
îndep!rtat. Repede, scumpo.
Odat! cu ecourile stârnite de vocea lui se evapor! "i imaginea
fratelui s!u. Takwee mieun! întristat!, primul semn de nemul#umire
din partea ei. Lui Nirati i se strânse pu#in inima, îns! salv! amintirea
zâmbetului lui Keles. Îl ref!cu pe fa#a ei, apoi din trei pa"i întin"i
ajunse lâng! Nelesquin.
El î"i l!s! mâinile pe umerii ei "i o r!suci cu fa#a spre direc#ia din
care venise. O s!rut! pe ceaf!, apoi î"i a"ez! pe ochii ei palmele mari.
— Cine-a fost cel cu care te-am v!zut?
— Fratele meu geam!n, Keles. L-am visat.
— Ah, de-abia a"tept s!-l întâlnesc.
— L-am avertizat de Cyrsa.
— Mai bine ar fi s-o avertizeze el de mine, râse el u"or. Acum,
dragostea mea, surpriza pe care #i-am promis-o. Las!-m! s! ne
întoarcem de jur împrejur.
Nici unul dintre ei nu se clinti. În loc de asta, întregul vârf al
645
dealului prinse s! se roteasc! încet. %inându-"i mâna pe ochii ei, î"i
îndoi coatele înaintea umerilor ei "i-o #inu strâns la pieptul s!u lat. O
#inu acolo o clip!, apoi î"i sprijini b!rbia de capul ei.
— Iat!, iubirea mea, ce-am realizat.
Î"i d!du palmele la o parte, iar ea deschise ochii, începu s!
clipeasc! repede din cauza luminii solare, care scânteia ca din mii de
vârfuri de ac, "i aproape c! schimb! ziua cu noaptea pentru a-"i feri
ochii. Dar ar str!luci la fel de tare #i în întuneric, sunt sigur!.
Mai jos, p!mântul se scufundase între dou! "iruri de mun#i.
Câmpii vaste izolau poalele dealurilor de degetul de ap! de un
albastru-închis, p!truns în adâncimea teritoriului. Pe acel ocean
îngust se leg!nau zeci de vase, nici unul la fel de mare ca Lupul
furtunii, îns! fiecare suficient de masiv încât s! poat! transporta sute
de solda#i. Alte nave a"teptau lâng! cheiuri sau în docurile uscate,
gata s! fie lansate.
La baza dealului, nou! forma#iuni – pe o adâncime de nou! "iruri,
cu o l!#ime de nou! oameni – a"teptau în pozi#ie de drep#i, mândre
în zalele lor argintii, cu coifurile str!lucitoare. Lumina soarelui
sclipea în armele lor "i Nirati "tia c! fiecare dintre nave putea
transporta câte o asemenea unitate. Îi aminteau de "irurile ordonate
ale armatei naleniene "i de keru, cu toate c! ace"ti oameni aveau o
piele cu o nuan#! alb!struie, p!r negru precum pana corbului "i –
dac! cei apropia#i erau modelul tuturor – ochi de culoarea
chihlimbarului, ca de pisic!.
Cei doi b!rba#i care se apropiau de ei se deosebeau de ceilal#i prin
faptul c! armurile "i coifurile lor fuseser! suflate cu aur. La dou!zeci
de pa"i, cei doi se oprir!, se l!sar! într-un genunchi "i fiecare î"i lovi
um!rul stâng cu pumnul, salutând. Î"i plecar! capul "i men#inur!
plec!ciunea pentru mai mult timp decât v!zuse ea vreodat!.
Mai mult decât în fa"a unui prin". Apoi îi trecu prin minte c! mai
v!zuse astfel de plec!ciuni "i înainte. În templu, când cineva cere
milostenia zeilor.
Î"i în!l#ar! capul "i se ridicar! amândoi în picioare când
Nelesquin le f!cu semn s! se apropie. Se oprir!, totu"i, la o distan#!
respectuoas! – cât s! nu poat! fi atin"i –, dar afi"au o arogan#! pe
care ea o g!si atât atr!g!toare, cât "i înfior!toare.
646
Nelesquin f!cu un semn cu mâna spre cel cu pana"ul încâlcit pe
vârful coifului.
— El este Gachin. Este Dost al armatei din Durrani. Keerana este
loc#iitorul lui.
Ochii lui Gachin se îngustar!, iar vârfurile ascu#ite ale urechilor
sale devenir! vizibile când î"i scoase coiful. Cu toate astea, îi adres!
un zâmbet respectuos.
— Zei#a ne onoreaz! vizitându-ne la îmbarcare. Invazia
imperiului a început, dar o vom consolida, a"a cum dori#i, zei#!.
Invazie? Dup! cum doresc eu? Î"i aminti vag c! Nelesquin
men#ionase necesitatea de a interveni ca pav!z! împotriva Cyrsei,
îns! invazia nu f!cea parte din aceste planuri. $i totu"i, în vreme ce
încerca s!-"i aminteasc! exact despre ce anume se discutase, o parte
din ea "tia c! invazia era singura cale prin care planurile lui puteau fi
realizate.
— Zei#a nu este bucuroas!? întreb! Keerana, privind-o cu aten#ie.
— M! indispune doar gândul c! pleca#i atât de repede dup! ce
ne-am întâlnit, scutur! ea repede din cap. Sunt sigur! c! ve#i izbândi
în misiunea voastr!.
— A"a va fi, zei#!, apoi ve#i veni cu St!pânul nostru Nelesquin "i
ve#i locui în Kelewan. Vom m!tura casa lui Qunn de pe fa#a
p!mântului "i v! vom construi cel mai frumos templu, vorbi Gachin
"i-"i plec! încrez!tor capul.
— De"i nici un templu, interveni subordonatul s!u, n-ar putea
nici m!car s! se apropie de frumuse#ea voastr!, zei#!.
Nelesquin râse, apoi sc!p! de cei doi cu un semn din mân!.
— Pleca#i la navele voastre. Cuceri#i Kelewanul "i asigura#i
principatul Erumvirine. De acolo vom pleca în mar" spre nord.
Gachim f!cu din nou o plec!ciune, îns! loc#iitorul lui în!l#! din
sprâncene.
— St!pâne, v-a" ruga s! v! da#i acordul într-o chestiune.
— Vorbe"te, spuse Nelesquin "i-"i încruci"! bra#ele pe piept.
De"i tonul lui nu fusese prea amabil, pe Keerana nu-l apuc! deloc
tremuratul.
— St!pâne Nelesquin, odat! ce vom avea onoarea de a v! readuce
Kelewanul în posesie, v! cer permisiunea de a lua o treime din for#ele
647
noastre "i de a porni în mar" spre sud. Am studiat tot ce ne-a#i pus la
dispozi#ie "i cred c! acei Cinci Prin#i, în gelozia "i pizma lor, vor
ataca. Doresc s!-i pedepsesc deîndat!, pentru ca urm!toarele planuri
ale st!pânului meu s! nu sufere amânare.
Nelesquin medit! asupra cererii, apoi d!du din cap.
— Foarte bine, ai permisiunea mea, cu condi#ia ca trupele s! nu
fie necesare pentru consolidarea cuceririlor noastre.
— Dup! cum porunci#i, st!pâne.
Keerana f!cu o plec!ciune adânc!, apoi se retrase împreun! cu
Gachin.
— Sunt perfec#i, nu-i a"a? zâmbi Nelesquin spre Nirati, privind în
vale. De"tep#i, respectuo"i, ambi#io"i, plini de idei. Se vor descurca
foarte bine.
— Dar nu cumva o invazie va dezl!n#ui acelea"i distrugeri
petrecute "i pe timpul Urgiei? se încrunt! ea.
— Nu, nici pe departe. Aceasta-i minunea Anturasixanului, gl!sui
b!rbatul deschizându-"i bra#ele pentru a-l cuprinde în întregime. Am
fost instruit în toate cele legate de magie "i, a"a cum bunicul t!u a
creat acest loc, noi am modificat realitatea. Am folosit magia asupra
teritoriului "i a celor care-l locuiesc. Nici unul dintre durranieni nu va
ajunge vreodat! Mistic, dar nici nu le trebuie a"a ceva. Aici, în aceast!
vale, am z!mislit genera#ii dup! genera#ii de-ale lor, stârnindu-i unii
împotriva altora. Ai v!zut la Gachin "i Keerana. Subordonatul îi va
lua locul într-o clip!, cu tot cu ascenden#a primului în ultimul r!zboi.
Durranienii sunt geniali în lupt!, iar necombatan#ii sunt t!m!duitori
pricepu#i, ajutând la men#inerea în via#! a tovar!"ilor lor.
— I-ai recreat pe vanyeshi? se înfior! Nirati
El p!"i spre ea "i o lu! în bra#e.
— S! nu crezi pove"tile despre vanieshi. Noi n-am folosit magia ca
s! ob#inem puterea, ci mai degrab! pentru a anihila ceea ce-a
declan"at magia dezl!n#uit!. Am fost întotdeauna privi#i cu
neîncredere deoarece o putere atât de mare este dificil de controlat.
Dar nu aici. O controlezi chiar tu. Uite cum ai reu"it s! faci ca ziua "i
noaptea s! treac! dup! cum dore"ti. Tu nu e"ti malefic!, nici puterea
nu-i.
— Lordul Nelesquin explic! foarte bine, nepoat!.
648
Auzind vocea lui Qiro, ea se întoarse "i reu"i s!-"i men#in!
zâmbetul pe fa#! în pofida ororii care o str!b!tea. Bunicul ei era etern
"i neschimbat. Înalt, sub#ire, de o mândrie dincolo de arogan#!, cu
p!r alb des, un barbi"on tot alb "i must!#i, Qiro Anturasi fusese
întotdeauna o imagine a puterii. Conducea Anturasikunul la fel ca un
împ!rat, fiind tratat de mul#i de parc! ar fi fost mai presus de unul.
Dar acum devenise ceva mai pu#in impozant. Sub ochi avea
cearc!ne adânci "i întunecate. P!rul îi era încâlcit, iar barba îi
crescuse neîngrijit!. Înc!-'i mai #inea capul sus, dar umerii îi erau
pr!bu"i#i. În timp ce se îndrepta spre ea, piciorul i se mi"ca #eap!n,
de parc! "oldul ar fi refuzat s! func#ioneze. Iar ochii, acei ochi cu
priviri înghe#ate, care fuseser! întotdeauna scotocitori, erau acum
pierdu#i dincolo de ea.
Se desprinse din îmbr!#i"area lui Nelesquin "i alerg! spre bunicul
ei. Îl strânse tare în bra#e "i-l sim#i cutremurându-se în mâinile ei. El
îi întoarse gestul, dar sl!bit, sprijinindu-se greoi de ea.
— A trecut prea mult timp, bunicule.
— Nu, feti#o, n-a trecut nici o clipit!. Au fost s!vâr"ite multe,
vorbi el, mângâindu-i p!rul cu o mân! rigid!. St!pânul meu,
Nelesquin, mi-a dat multe porunci, dar când voi termina mi-a spus c!
am s! pot s! fac ce vreau. În curând am s! pot.
— Cred c! are nevoie de odihn!, i se adres! Nirati lui Nelesquin.
Am s!-l iau înapoi în Kunjiqui "i-am s!-l îngrijesc. Vei permite,
st!pâne?
— Este o idee excelent!, râse Nelesquin. Ai f!cut o treab!
minunat!, Mare Maestre Anturasi. Am "tiut eu c! fac bine când te-
am ales. Mi-ai r!spl!tit încrederea mult peste a"tept!ri.
L-a ales? Nirati se încrunt!, apoi se strecur! pe sub bra#ul drept al
bunicului "i-l trase pe um!rul ei.
— Vino, bunicule. Am s!-#i spun pove"ti. Am s!-#i vorbesc despre
Keles "i despre aventurile lui
— Keles? f!cu b!trânul, dup! care vocea i se îmblânzi "i deveni
aproape melancolic. Era o pacoste, exact ca "i taic!-tu.
— Nu, îl confunzi cu Jorim, bunicule.
Puse mâna stâng! în jurul "oldului s!u "i fu "ocat! s! descopere
cât era de slab. L-ar fi putut ridica "i duce cu u"urin#! la sanctuarul
649
ei, ca pe un copil.
— L-am visat pe Keles "i zicea c! este în Felarati. Î#i po#i imagina?
— Un nepot de-al meu în Ora"ul Întunecat? Nu, nu-i permis. Am
s! opresc asta.
— Mai târziu, bunicule, dup! ce te vei fi odihnit, spuse Nirati "i
m!ri strânsoarea. Întotdeauna ai spus c! lucrezi cel mai bine dup!
odihn!.
— Da, da, "i voi face cea mai bun! treab!, îi d!du el dreptate "i o
s!rut! pe frunte. Întotdeauna am s! fac tot ce pot pentru tine.
— $i eu pentru tine, bunicule, îi zâmbi ea cu sinceritate "i-l a"ez!.
Dup! ce-"i admir! flota navigând spre nord-vest, Nelesquin se
al!tur! femeii.
650
19
A 3-a!zi,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
Jorim Anturasi progresase atât de repede în studiile sale, încât
maicana lu! asta ca un semn sigur c! era Tetcomchoa ren!scut. Chiar
"i el începuse s! se întrebe dac! nu cumva era adev!rat. Continua s!-
"i spun! c! nu, îns! bucuria total! pe care o sim#ea înv!#ând
vr!jitoria îl f!cea s! pun! la îndoial! multe dintre convingerile nutrite
de el de-a lungul întregii vie#i. Înc! mai accepta faptul c! magia era
un lucru r!u, dar poate numai cea sc!pat! de sub control era nefast!,
ca orice f!cut f!r! nici un respect pentru tradi#ii "i f!r! nici o
disciplin!.
Îngenunche în anticamera înc!perii sale particulare, de partea
cealalt! a mesei rotunde de lemn, în fa#a Nauanei. Ea se dovedise un
profesor competent, iar el reu"ise s! treac! de la invoca#iile simple la
cele mai complexe. Cheia tuturor, a"a cum insistase ea în prima zi,
era s! g!se"ti acel mai care definea lucrurile.
Adev!rul era leg!tura spre magie "i putea fi folosit pentru a
invoca "i modifica echilibrul lucrurilor. Se putea face "i mai mult,
cineva putea folosi magia pentru a transforma fizic obiectele. Dar în
pofida faptului c! existau metode tradi#ionale pentru a face ceva, cel
mai bine era c!, de obicei, ap!reau diferite c!i prin care putea fi creat
un efect. Pe m!sur! ce deprindea vr!ji tot mai complexe, ajungea din
ce în ce mai repede la rezultatele dorite. $i, adesea, metodele
rafinate, de"i necesitau o concentrare mai mare, îl oboseau mai pu#in
decât cele directe.
Ochii întuneca#i ai Nauanei îl urm!reau p!trunz!tori în timp ce
Jorim lu! g!letu"a de lemn de la Shimik "i turn! nisip auriu în
mijlocul mesei. Îi arunc! înapoi fennului g!letu"a goal!, apoi îl
sc!rpin! în dosul urechii. Shimik c!zu pe spate într-o tumb! "i se
rostogoli spre dormitorul lui Jorim.
651
 — Tetcomchoa, nu în#eleg de ce-ai pus nisipul chiar aici. Lec#ia
de acum nu necesit! nisip.
— $tiu, Nauana, dar mi-a venit o idee "i doresc s! încerc ceva.
Jorim atinse nisipul cu vârful degetului "i-l înl!tur! pe tot, cu
excep#ia unui singur gr!unte.
— Dac! func#ioneaz!, cred c! vei vedea ceva total miraculos.
Ea zâmbi, dar se desprinse de marginea mesei.
— Dup! cum dore"te st!pânul meu.
— Mul#umesc pentru c!-mi ar!#i atâta încredere.
Se str!dui s! se relaxeze, apoi se concentr! asupra gr!untelui de
nisip. Deoarece era atât de mic, descoperi în prim! instan#! c! avea
dificult!#i în a-l identifica. Starea solid! era aspectul cel mai lesnicios
al descrierii, ad!ugându-se o sclipire luminoas!. Localizându-l în
interiorul maiului, g!si o leg!tur! puternic! între gr!unte "i restul
nisipului, ceea ce nu-l surprinse din cale-afar!. Aflase deja c! un
lucru era în rela#ie cu altul la fel "i c! partea unui lucru era
întotdeauna legat! de celelalte p!r#i.
Începu, încet, s! se joace cu echilibrele realit!#ii. Prima dat! se
folosi de magie pentru a face gr!untele suficient de u"or ca s!
pluteasc!. Nu era dificil, #inând cont cât de pu#in cânt!rea. Partea
anevoioas! era s!-i men#in! greutatea în a"a fel încât s! nu #â"neasc!
spre tavan. Dup! câteva ezit!ri în sus "i-n jos, reu"i s!-l fixeze la un
deget deasupra vârfului unghiei.
Apoi începu s! se joace cu c!ldura. Dirij! mai în el "i sim#i c!
începea s! se înc!lzeasc!. $tiind c! era la un pas de realizare,
introduse înc! pu#in. Gr!untele de nisip se înc!lzi "i deveni
incandescent.
Apoi explod! într-un nori"or de vapori.
— E"ti bine, st!pânul meu? clipi Nauana, apoi se aplec! înainte
— E-n ordine, d!du el din cap, dar îl str!b!tu o und! vag! de
oboseal!.
— Acesta a fost un miracol, st!pâne?
— Nu, nu chiar. Prive"te&
Apuc! o mân! de nisip, o ridic! la în!l#ime între ei, apoi o l!s! s!
se scurg! încet. Folosindu-se de mai, prinse nisipul în c!dere "i-l
men#inu suspendat în aer, sub forma unei mici sfere.
652
— Nici !sta nu este, nu înc!.
Ea nu spuse nimic, dar privea intens sfera.
Din nou, Jorim localiz! nisipul prin mai, dar de aceast! dat! îi
folosi întreaga conectivitate. Începu, încet, s!-l reechilibreze, pentru
a se înc!lzi tot mai mult. Pe m!sur! ce se încingea, î"i aminti de
gre"eala sa anterioar! "i aplic! mai pentru a modifica un alt echilibru.
Cu mult! pruden#!, în timp ce permise c!ldurii s! urce în continuare,
schimb! echilibrul nisipului de la solid la fluid.
Când sosise prima dat! cu Lupul furtunii pe t!râmul
amentzutlilor, nu remarcase o seam! de lucruri obi"nuite în cele
Nou! Principate, dar inexistente aici. Unul erau caii, iar cel!lalt roata,
mai precis folosirea ei dincolo de o juc!rie. În vreme ce unii dintre
membri expedi#iei preferau s!-i eticheteze drept primitivi lipsi#i de
orice speran#e, transportul pe ro#i era foarte nepractic pe teritoriul
lor muntos, accidentat. Când solda#ii din expedi#ie folosiser! carele
de lupt! împotriva mozoyanilor, amentzutlii au fost foarte
impresiona#i "i chiar au pus pe seama lui miracolul apari#iei lor.
Un alt lucru care le lipsea era cunoa"terea fabric!rii sticlei. Ceea
ce "tia Jorim despre ea nu trecea de no#iunile de baz!, îns! pricepuse
c! nisipul, încins suficient de mult, devenea un fluid gros, vâscos,
care putea fi modelat. De"i nu avea nimic din priceperea unui sticlar,
maiul "i abilitatea de a-l controla îi ofereau câteva mijloace de a
manipula sticla.
Sfera de nisip începu s! str!luceasc! "i s! lumineze, aprinzând
vizibil bucuria pe chipul Nauanei. Chiar "i Shimik tremura de
încântare în fa#a u"ii. Pe m!sur! ce str!lucirea cre"tea, Jorim men#inu
cu pruden#! nisipul sub control, încetinind fluxul de mai în c!ldur!,
gr!bind transformarea lui în fluid. Destul de curios, continu! s! se
înc!lzeasc!, ceea ce avea un singur în#eles. Se tope#te, iar asta
necesit! c!ldur!, indiferent cum. Modelând acest echilibru, îl oblig s!
fie tot mai fierbinte.
Nisipul se topi "i deveni sticl!, atârnând ca un soare miniatural
str!lucitor. Folosind mai, îl îngust! la mijloc "i împ!r#i masa galben!,
str!lucitoare, în dou! lacrimi. Le rotunji pe amândou! "i sesiz! o
expresie de uimire pur! "i bucurie oglindindu-se pe fa#a Nauanei.
%i acum s! vedem dac! pot s-o fac pân! la cap!t.
653
 De când observase c! lucrurile con#ineau un adev!r, fusese atras
spre studierea lui. Cu toate c! nu-i era permis s! foloseasc! magia în
afara "edin#elor de antrenament, petrecuse mult timp sim#ind
adev!rul din lucruri "i definindu-le prin mai. Pe m!sur! ce înv!#a s!
le vad!, începuse s! în#eleag! cosmologia amentzutlilor "i putea
identifica no#iunile prin în#elesul lor din mai. Îl pusese chiar "i pe
Iesol s! ascund! lucruri banale în cutii de lemn sigilate, "i putea s!
simt! ce erau, f!r! s! le vad!.
Concentrându-se, extrase adev!rul mesei aducându-l în mintea
sa, apoi îl proiect! în sticl!. Cele dou! globuri gemene se contopir!,
apoi se aplatizar! într-un disc coborând u"or. Trei picioare mici se
scurser! "i înghe#ar!.
Nauana suspin! surprins! "i-"i acoperi gura cu mâna.
Jorim zâmbi "i se întinse pentru a-i atinge esen#a cu mai. F!când
asta, î"i d!du seama c! nu încercase a"a ceva pân! acum cu o fiin#!
vie "i nu "tia la ce s! se a"tepte. O sim#ea fizic, la suprafa#!. Cam la fel
cum f!cuse "i cu masa, proiect! acel sens al ei în sticl!.
Aceasta se sub#ie "i mai mult, devenind un disc sub#ire, care se
rotea între ei. De"i continua s! str!luceasc!, r!m!sese suficient de
translucid încât s! poat! vedea prin el. Sticla se model! singur! peste
imaginea tr!s!turilor ei, luând forma fe#ei sale. Pome#ii ridica#i, nasul
drept "i buzele pline. Sticla se scurse pentru a-i forma maxilarul "i
urechile. Urm! chiar "i conturul capului ei "i apoi se v!rs!
închipuindu-i gâtul "i umerii, pentru a deveni un bust perfect, dar
f!r! ochii ei.
Sticla nu putea lua forma ochilor, a"a c! se sub#ie "i ap!rur! dou!
g!uri, permi#ându-i s! priveasc! prin ele "i s-o vad!.
F!când asta, trecu de suprafa#! "i g!si adev!rul ei.
C!ldura reveni la el str!b!tându-l, parte ro"ea#!, parte team!, a lui
"i a ei, bucurie "i încântare... atât de multe emo#ii încât nu le putea
cataloga pe toate. Curgeau într-un râu m!re#, de culorile curcubeului,
cu vârtejuri "i vaduri, curen#i repezi "i locuri unde apa st!tea aproape
neclintit!. În timp ce râul "i scurgerea lui r!mâneau puternice,
compozi#ia lui se modific!.
Abia con"tient, coborî sticla pe mas!. Punând-o în vârful gr!mezii
de nisip r!mas, î"i întinse mâna dincolo de ea. F!cu un gest "i ea se
654
ridic!, la fel ca el. Jorim înconjur! masa "i o lu! în bra#e. Gura lui o
g!si pe a ei "i se s!rutar!.
În clipa când buzele li se atinser!, tot ceea ce sim#ise el prin mai
se intensific!. Senza#ia se transmitea pe acelea"i c!i ca magia,
confirmându-i ceea ce "tia deja. Apoi se amplific!, în clipa în care o
surprinse sim#indu-l prin mai, iar el se deschise în fa#a ei, ar!tându-i
cine "i ce era.
F!r! a fi con"tient de gesturi, dar dându-"i seama c! se mi"caser!,
Jorim se trezi lungit în patul s!u, al!turi de ea. Nici unul nu purta
prea multe ve"minte "i desf!când câteva noduri sc!par! de
acoper!mântul de pe "ale. Se întinse lâng! ea, cu mâna dreapt!
deplasându-se la un deget deasupra pielii ei. De pe um!r pe sân,
trecând de un sfârc înt!rit "i în jos pe curbura sânului, peste
abdomenul plat spre "old "i pe coapsa ridicat!, o putea sim#i în mai.
Î"i coborî palma peste pielea ei, pe coaps!, "i alunec! încet în sus,
centimetru cu centimetru. Netezimea cald! a pielii, vibra#ia sângelui
de sub ea, zvâcnetul mu"chilor, mângâierea m!t!soas! a p!rului,
totul se combina cu ceea ce putea sim#i. Surprinse fiorul care o
str!b!tea, atât prin mai, cât "i în felul în care-"i ridicase b!rbia în
timp ce-i mângâia sânii. Cu un deget f!cu rotocoale în jurul sfârcului
"i putu sim#i senza#ia propagându-se în tot trupul ei.
O dorea cu intensitate "i furie. O considerase întotdeauna
frumoas! dincolo de imagina#ie. Blânde#ea cu care-l înv!#a tot "i
credin#a ei în el reprezentaser! mereu un în#eles mai generos a ceea
ce era ea. Îns! acum, legat! de gândurile ei prin mai, putea vedea atât
de mult.
Ea-l privi drept în ochi, dar nu spuse nimic. Apoi, prin mai pulsar!
noi senza#ii. El î"i închise ochii "i privi cum ea se deschidea pentru el.
Fusese capabil s-o citeasc! fizic "i înainte, apoi emo#ional, dar
niciodat! nu putuse vedea adânc în eul ei. Nu i-ar fi putut afla
secretele f!r! s! n-o distrug!.
Îns! ceea ce nu i-ar fi putut lua niciodat! îi oferea acum de bun!
voie. O v!zu copil, n!scut! în casta maicana. Str!b!tuse acelea"i lec#ii
pe care i le împ!rt!"ise "i lui. Îi vedea profesorii a"a cum îl înv!#ase ea
"i afl! c! fusese foarte d!ruit!. A înv!"at la fel de mult ca mine, dar
mai devreme, chiar înainte de a împlini nou! ani.
655
 O privi adâncit! în alte studii, pe când se familiariza cu sfâr"itul Î"i plimb! mâna prin p!rul ei, apucând-o de ceaf! "i-i coborî gura
ciclului calendaristic. Profesorii ei o avertizaser! asupra ororilor din spre a lui. Se s!rutar! din nou, un s!rut care avea gustul fructelor
centenco. De la ei auzi el de promisiunea reîntoarcerii lui dulci "i al m!rii. Se pierdur! amândoi în acel s!rut "i unul în cel!lalt.
Tetcomchoa. Îi surprinse convingerea ferm! c! numai Tetcomchoa îi $i a"a, pierdu#i, crear! împreun! o alt! vraj!.
putea salva de la orice nenorociri le rezerva viitorul "i hot!rârea ei de
a fi cât mai preg!tit! s!-l ajute.
Petrecuse ore în "ir rugându-i-se. Îi oferise sacrificii. Crease
rug!ciuni "i cântece. Îi gonise pe to#i pe#itorii, nu pentru c! nu i-ar fi
pl!cut de ei, dar pentru c! a accepta curtea, c!s!toria "i familia ar fi
fost abateri de la ceea ce "tia c! va fi via#a sa. Era preg!tit! pentru
întoarcerea lui Tetcomchoa.
Ziua sosirii lui îi reveni în minte. Jorim intr! în înc!perea din
vârful Templului lui Tetcomchoa. Soarele îl lumina din spate, a"a c!
tot ceea ce v!zuse ea prima dat! era o siluet!. Se a"teptase s! fie mai
înalt. $uvi#ele împletite din p!rul lui o nedumeriser! un moment,
apoi el ie"i din umbre "i-l privi mai îndeaproape. Roba lui era
decorat! cu "arpele încol!cit, simbolul zeului.
Atunci, pentru prima dat!, îi v!zu chipul. Ar!tos, a"a cum nici un
b!rbat amentzutl nu i se mai p!ruse. Îns! expresia de pe fa#a lui –
una de uimire "i umilin#!, cu o und! de nelini"te "i team! – îi spuse
totul. El era Tetcomchoa, venit s!-i salveze, gata s! fac! tot ceea ce
era necesar dac! amentzutlii îi returnau puterile împ!rt!"ite cu ei.
Se preg!tise întreaga ei via#! tocmai pentru asta, iar acum, în
pragul începerii misiunii, înv!#ase înc! ceva despre ea "i Tetcomchoa.
Înv!#ase c!-l iubea pe zeu dintotdeauna. Nu "i-l reprezentase
niciodat! în minte "i, totu"i, acum st!tea în fa#a ei "i n-ar fi putut fi
nimic altceva. Al#ii ar fi putut fi doar convin"i, îns! pentru ea era
numai certitudinea.
$tia c! era Tetcomchoa.
— Dac! îi place st!pânului meu, vorbi ea mângâindu-i fa#a.
— Tu îmi faci pl!cere, Nauana, r!spunse el "i întoarse capul
s!rutându-i palma.
Ea ro"i, apoi se ridic! pe-o parte "i-"i lipi trupul de al lui. Îl
rostogoli pe spate, apoi se ridic! deasupra lui. Îl înc!lec! "i-l cuprinse.
— Te-am iubit...
— $tiu, Nauana, încuviin#! Jorim din cap.
656 657

20
Ziua a 5-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron îi considera pe cei doi b!rba#i îngenunchea#i
înaintea lui un studiu al contrastelor, de"i mai mult pentru atitudinea
lor decât pentru aspectul lor fizic. Contele Donlit Turcol avea
avantajul staturii sale "i al mu"chilor, atât asupra lui Cyron, cât "i
asupra Prin#ului Eiran din Helosunde. Prin#ii aveau acela"i p!r
castaniu-deschis "i ochi alba"tri, de"i ai lui Cyron erau mult mai reci,
în vreme ce Turcol avea un p!r castaniu-închis, purtat într-o coad!
groas!, "i ochi cenu"ii, inexpresivi. Îl uimise întotdeauna prin firea lui
pr!dalnic! "i considera c! asta dep!"ea pove"tile despre aventurile
amoroase ale contelui.
Amândoi oaspe#ii s!i erau cam de-o vârst! cu el, relativ tineri.
Eiran era cel mai mic "i cel mai nou purt!tor de responsabilit!#i.
Cyron se preg!tise întreaga sa via#! pentru tron, iar Turcol a'ijderea,
umbrindu-"i un frate mai mare pentru a deveni singurul mo"tenitor
al tat!lui s!u. Aceast! ambi#ie evident!, pe care nu se str!duise deloc
s-o mascheze, nici m!car prin cel mai "ubred artificiu, constituia cea
mai mare diferen#! dintre el "i Eiran. Acesta nu deprinsese înc!
gustul ambi#iei, de-abia dac! înv!#ase s! aspire la ceva.
— Cred c! trec printr-un moment dificil încercând s! te în#eleg,
Conte Turcol, se încrunt! Cyron. %i s-a înmânat o copie a ordinelor
trimise tat!lui dumitale, în Jomir, "i cumnatului t!u din Ixun. Mi-ai
spus c! vei fi pus la comanda solda#ilor pe care provinciile mele îi vor
oferi, conform ordinului. Nu-i, oare, acesta adev!rul?
— Este, Alte#!, d!du b!#os din cap Turcol.
— Ai protestat fa#! de trimiterea trupelor tale la frontierele
noastre din nord.
Cyron î"i întinse mâna dreapt!, indicându-l pe Eiran,
658
îngenuncheat de cealalt! parte a covorului ro"u, întins de la tron,
spre u"ile s!lii de audien#e.
— Te vei duce acolo s! aju#i la ap!rarea poporului Prin#ului Eiran.
Nu în#eleg care-i problema.
Turcol se foi, agita#ia sa fiind tr!dat! de faptul c!-"i strânse încet
pumnii. Alesese s! îmbrace robe de un verde vegetal, tivite cu aur,
împodobite cu blazonul familiei, un mic dragon încol!cit pentru
somn. Era limpede c! inten#iona s!-i aminteasc! lui Cyron c! familia
Turcol ocupase cândva Tronul Dragonului.
Pumnii i se deschiser!.
— Este o chestiune de onoare, Alte#!. Ne-a#i convocat în serviciul
vostru, apoi ne exila#i în t!râmurile din nord. În acela"i timp, în
Moriande sunte#i înconjurat de mercenari helosundieni. V! p!zi#i de
propriii oameni, a"a cum ar face un cuceritor cu cei pe care-i oprim!.
Eiran î"i coborî, un moment, fruntea, iar Cyron îi f!cu semn cu
capul.
— Dac! nu v! sup!ra#i, milord Turcol, Alte#!, poate c! a" putea
explica de ce, atunci când am aflat c! unitatea este adunat! din Jomir
"i Ixun, am cerut s! fie sta#ionat! la noi.
— Poftim? î"i miji Turcol ochii.
Simte capcana, dar n-o poate evita.
— Oamenii mei au înv!#at multe de la nalenieni, ca oaspe#i ai
vo"tri, continu! prin#ul helosundian. Keru, care servesc ca gard! a
prin#ului, fac asta numai din devotament pentru el. Ele achit! astfel o
datorie na#iunii naleniene p!zindu-le conduc!torul la fel de bine pe
cât suntem "i noi de proteja#i. Mai mult decât atât, Contele Vroan "i-
a luat o mireas! helosundian!, cinstindu-ne, iar noi îi suntem
recunosc!tori pentru eforturile sale de a lupta pentru noi. A
recuperat din Helosunde "i trupul Prin#ului Aralias.
Eiran p!stra un ton blând "i vorbirea înceat!. Ner!bdarea lui
Turcol se contura pe fa#a sa în cute tot mai adânci. Dac! nu i-ar fi
desp!r#it doi metri de covor, Cyron era sigur c! lordul vestic l-ar fi
p!lmuit pe Eiran. L-a# c!s!pi pentru insolen"a lui.
— Vrea lordul meu s! treac! la subiect? ceru Turcol cu n!rile
frem!tând.
— V! rog, ierta#i-m!, mim! Eiran surprinderea "i-"i trase umil
659
capul între umeri. Fiindu-i atât de îndatorat Contelui Vroan "i auzind
atâtea despre valoarea, în#elepciunea "i curajul vostru, am "tiut c!,
avându-i pe oamenii vo"tri printre ai mei, ar fi exact ce ne trebuie.
Genera#iile noastre mai tinere aud numai istorisiri amare despre ce-
am pierdut. Dumneavoastr!, lordul meu, "i oamenii vo"tri, ne ve#i
aminti c! putem învinge din nou.
— Dar trupele de la frontier! sunt retrase din liniile voastre,
Prin#e Eiran, se încrunt! vesticul.
— N-a" vrea ca fratele meu prin# s! fie nevoit s! exprime ceea ce
trebuie, zâmbi Cyron. $tii, Conte Turcol, c! Alte#a sa a condus atacul
asupra Meleswinului. Trupele sale au cucerit ora"ul, doar c! au fost
cople"ite de c!tre deseieni. Sora sa a fost capturat! "i obligat! s! se
m!rite cu tiranul deseian. Suntem responsabili pentru mare parte din
toate acestea.
— Am auzit chiar noi, cei din interior, d!du Turcol din cap.
— Grozav. Ceea ce n-a#i auzit este c! trupele helosundiene au fost
înfrânte. Cei mai buni generali ai lor au fost uci"i, armatele lor
împr!"tiate. Adev!rul este c! în timp ce trupele helosundiene de elit!
au devenit g!rzile mele keru, celelalte efective sunt deplorabile. Dac!
deseienii ar afla de calitatea for#elor de la acea frontier!, ai avea o
întrevedere cu Prin#ul Pyrust, nu cu mine.
%i "i-ar transforma ma"ele în cing!toare #i "i-ar azvârli zâmbetul
afectat pot!ilor din strad!, s! se bat! pentru el.
Chiar dac! ar fi f!cut vreo încercare de a-"i ascunde sim#!mintele,
Cyron se îndoia c! oaspetele s!u nobil "i-ar fi dat seama de asta. O
lumin! înviora acei ochi cenu"ii, "i aproape c! putea auzi gândurile
#!c!nind prin mintea omului, de parc! avea un creier de gyanrigot,
construit din mecanisme, sârme "i pârghii. Turcol m!sura Tronul
Dragonului pentru el însu"i, dându-"i seama c!, în cazul în care
trupele helosundiene erau atât de slabe încât nu-i puteau opri pe
deseieni, ar putea s! conduc! el, cu u"urin#!, o armat! spre capital! "i
s! înceap! o nou! dinastie Turcol.
— Alte#!, dac! situa#ia este atât de grea pe cât sugera#i, atunci
exist! motive în plus ca trupele mele s! fie aduse imediat aici, în
capital!. Nu ne putem compara cu keru, asta se "tie foarte bine, îns!
am putea s! v! oferim protec#ie în timp ce keru î"i ap!r! propria #ar!.
660
— Acesta a fost planul luat în considerare de mine în prima
instan#!, d!du Cyron încet din cap, dar apoi mi-am dat seama c! o
astfel de mi"care i-ar pune în gard! pe deseieni asupra st!rii
deplorabile a helosundienilor. Nu, am s!-i mut pe ei spre sud, la
frontiera cu Virine, acolo unde nu vor fi confrunta#i cu nici o
amenin#are "i ar putea fi antrena#i. În locul lor, am s! pun trupele
tale "i-am s! adun alte unit!#i de prin mla"tinile din vest pentru
sprijin. Pyrust î"i va imagina c! fac o rota#ie a trupelor doar ca s!-l irit
"i nu va b!nui altceva, chiar dac! ar visa c! drumul spre sud este
deschis, explic! prin#ul, apoi a"tept! câteva clipe "i zâmbi. Ceea ce,
cu trupele dumitale la locul lor, dragul meu conte, nici n-ar fi posibil.
— I-am transforma visul în co"mar.
— Sunt convins c! a"a a#i face, zâmbi Cyron "i mai mult. Î#i
mul#umesc c! accep#i misiunea cu atâta elegan#!. „Co"mar.” Am s!
#in minte c! ai spus asta.
— Dar, st!pâne... în#epeni Turcol.
— N-ai de ce te teme, Pyrust nu va afla niciodat! de bravada ta
l!ud!roas!. Dac! te atac!, vreau s! fie surprins de cât de u"or e"ti de
învins.
Lordul vestic se foi pe genunchi, dar Cyron deschise brusc un
evantai de m!tase, ascunzându-"i fa#a. De"i se putea vedea prin el,
tot ce z!reau cei doi vizitatori era capul rânjit al unui dragon.
Audien#a se terminase, iar odat! cu ea "i orice alt! discu#ie.
— Milord Turcol, am h!r#ile "i lista de provizii pe care le vei dori,
se înclin! Eiran. V! rog s! veni#i cu mine.
— Precum voie"te Dragonul.
Cei doi b!rba#i f!cur! o plec!ciune spre tron, apoi se retraser!,
r!mânând apleca#i pân! ajunser! la u"!, f!r! a-"i întoarce nici o clip!
spatele spre el. Odat! ce deschiser! u"a, trecând dincolo, dou!
blonde keru, înalte, o închiser! din nou, iar Cyron î"i strânse "i el
evantaiul. Îl strecur! în l!ca"ul minuscul din bra#ul drept al tronului,
apoi se ridic! "i disp!ru într-un pasaj lateral.
Avusese impresia c! va r!mâne într-o dispozi#ie mohorât!, îns!
mireasma discret! de iasomie îl f!cu s! zâmbeasc!. Se gr!bi s!
str!bat! pasajul, sl!bindu-"i leg!turile robei oficiale. Urc! pe treptele
în spiral!, iar parfumul deveni tot mai puternic. Se gândea c! era la
661
doi pa"i de prada sa "i chiar crezu c! aude fo"netul discret al
papucilor pe treptele de piatr! de deasupra. Apoi ajunse la panoul
care ducea spre apartamentele sale private, îl f!cu s! gliseze "i p!"i
într-o înc!pere înv!luit! în mireasma iasomiei.
Ea îngenunchease lâng! m!su#a joas!, pe podeaua de lemn
deschis la culoare, turnându-i o cea"c! de ceai auriu.
Parfumat cu iasomie.
Cyron ar fi fost foarte fericit s!-"i abandoneze roba într-o
gr!mad! violet!, s-o ridice pe femeie "i s-o duc! în patul s!u, îns!
dac! ar fi f!cut asta, ar fi pâng!rit aura de pace între#inut! de ea. În
absen#a lui rearanjase pân! "i mobilierul. Anticamera fusese
întotdeauna simpl!, a"a c! nu ar fi avut nevoie de cine "tie ce ajutor "i
o "tia mai puternic! decât p!rea. În cele din urm!, nu conta ce
mutase, ci cum "i unde.
El preferase s! p!streze masa "i laturile scaunelor paralele cu
pere#ii "i cu linia du"umelelor. Ea le r!sucise. Stativul sabiei fusese
mutat de lâng! u"a dormitorului spre col#ul unde un scaun îl
ascundea pe jum!tate. M!su#a joas! la care îngenunchease pentru a-i
preg!ti ceaiul fusese adus! mai aproape de mijlocul înc!perii, dar nu
chiar în centru. Mobilierul, pozi#ionat înainte în ideea unei maxime
utilit!#i, forma acum insule într-un ocean str!b!tut de adierea
iasomiei.
Iar pe mas!, într-o vaz! sub#ire, se afla o singur! ramur! dintr-o
tuf! de iasomie, cu trei flori r!mase pe ea. Petalele albe ale celorlalte
fuseser! împr!"tiate la întâmplare, de la fereastr! spre mas!, ca "i
cum creanga ar fi zburat singur!. De"i p!reau împr!"tiate la
nimereal!, Cyron nu avea nici o îndoial! c! Doamna de Jais "i Jad
pusese fiecare petal! acolo unde se afla. Erau semne dintr-o limb! pe
care el n-o va în#elege niciodat! "i totu"i, la fel ca baladele cântate în
dialecte ne"tiute de el, o g!sea frumoas!.
Ochii ei argintii se a#intir! brusc în direc#ia lui, apoi a"ez!
ceainicul "i se înclin! adânc.
— Ierta#i-m!, Alte#!. Nu v-am auzit venind.
— Sunte#i foarte îng!duitoare, pentru c! boc!nitul meu pe
treptele alea a fost la fel de r!sun!tor precum ro#ile carelor pe piatra
de pavaj.
662
Se apropie de mas! "i alunec! în genunchi vizavi de ea. F!când
asta, crengu#a de iasomie mai pierdu o petal!, care c!zu fluturând pe
fa#a de mas!. Nu "tia cum reu"ise ea asta, dar "tia c! fusese mâna ei.
— Îmi cer iertare pentru c! v-am luat prin surprindere.
— Spre necazul lor, sunt mul#i cei care v! g!sesc plin de surprize,
nu-i a"a, st!pâne?
Cyron zâmbi, apoi în!l#! cea"ca minuscul! de ceramic!. L!s!
aburii ceaiului s!-i mângâie fa#a "i s!-i umple n!rile. B!u "i, cât timp
îi trebui ceaiului s!-i înc!lzeasc! m!runtaiele, împinse întreaga lume
departe de el. Îl cuprinse un sim#!mânt de pace care-i mângâie
inima. Expir! încet, apoi b!u din nou, înainte de a l!sa cea"ca.
— A#i fost prevestitoare, sugerând cum va aborda Contele Turcol
negocierile. S-a bazat pe onoarea lui, iar Prin#ul Eiran a f!cut tot ce i-
am cerut. L-a flatat, apoi a t!cut, astfel c! am putut prelua controlul.
I-am oferit lui Turcol deschiderea de vis, iar el mi-a r!spuns cu un
comentariu de co"mar. I-am mul#umit pentru c! accept! misiunea,
apoi am pus cap!t discu#iei. Era prins în capcan!, povesti Cyron în
timp ce-i studie chipul neted, f!r! cute. Felul în care l-a#i descifrat a
fost f!r! cusur.
— Nu l-am descifrat, pentru c! n-am vorbit niciodat! cu el,
cl!tin! din cap Doamna de Jais "i Jad. Îl cunosc numai din descrierile
altora.
— Nu l-a#i privit niciodat! când a fost la Casa Pl!cerilor de Jad?
Ea nu r!spunse, dar î"i ridic! cea"ca "i b!u. Ochii ei argintii îl
fulgerar! peste buza cupei, iar degetele sale mângâiar! blazonul cu
dragonul de aur, întors spre el. Î"i l!s! încet cea"ca jos, apoi zâmbi.
— Casa Pl!cerilor de Jad este selectiv! cu cei pe care-i accept!.
Contele Turcol n-a fost admis.
— Nu? în!l#! Cyron din sprâncene. Cred c! asta i-a jignit
vanitatea.
— Alte#a Voastr! are în mod sigur dreptate.
Ea r!mase t!cut! "i mai turn! ceai.
Prin#ul zâmbi. În vreme ce Doamna de Jais "i Jad prezida asupra
Casei Pl!cerilor de Jad, novicele ei erau prezente în toate straturile
societ!#ii naleniene. Unele dintre elevele sale deveneau concubine, la
fel ca ea, iar unele î"i înfiin#au propriile "coli.
663
 Altele veniser! acolo pe ascuns, erau instruite "i trimise înapoi la
casele lor cu un sentiment de îndatorare fa#! de ea. Cyron nu avea
cum s! afle cât de departe se întindea re#eaua ei de influen#!, dar
având în vedere c! era în Moriande de mai mult timp decât era pe
tron Dinastia Komyr, trebuie s! fi fost vast!. De"i se îndoia c! putea
rivaliza cu tentaculele birocra#iei din ministere, nu avea dubii c! s-ar
putea s! fie mult mai eficient! în culegerea unui anumit tip de
informa#ii.
— Dac! a" putea întreba...
— Orice, st!pâne.
— A#i aflat multe despre Virine?
Ochii ei se închiser! pe jum!tate.
— În aceste zile ne parvin foarte pu#ine informa#ii din acele
locuri. R!zboinicii se îndreapt! spre est pe furi", s! nu alarmeze, dar
armata se mobilizeaz!. Par s! se mi"te atât de repede, încât familiile
"i înso#itorii taberelor nu pot #ine pasul. Mul#i au fost avertiza#i s! se
deplaseze spre vest.
Cyron d!du încet din cap.
— Iar despre Est?
Ea culese de pe mas! petala c!zut! "i o frec! de obraz, apoi o puse
din nou jos. Pe ea lic!rea o singur! lacrim!.
Mai r!u decât mi-a# fi putut imagina. Sim#i un imbold brusc de a-i
spune cât de pu#ine "tia despre invazie "i despre precau#iile lui
pentru a împiedica r!spândirea ei. %inând cont de modul în care
sugerase s! trateze cu Contele Turcol, s-ar putea foarte bine s! fi
ghicit cam ce se petrecea. De"i totul fusese f!cut f!r! mult! zarv!,
solda#ii c!rora li se ordonase s! se pun! în mi"care spre sud "i-au luat
r!mas-bun de la cei dragi "i, f!r! îndoial!, ve"tile ajunseser! pân! la
ea.
O privi, iar în vârful degetelor sim#ea furnic!turi la amintirea
moliciunii pielii ei sub atingerea lui. D!du încet din cap, apoi zâmbi.
— St!pâne? îi întoarse ea zâmbetul.
— Am decis s! m! încred în tine.
— Este în#elept, Alte#!?
— Un lucru în#elept "i necesar. Ai ochi "i urechi acolo unde eu n-
am, mai ai "i o minte capabil! s! în#eleag! "i s! comunice în mod
664
subtil. Am nevoie de tine. Nalenyrul are nevoie de tine.
— Îmi face#i o mare onoare cu aceast! încredere, Alte#!.
— $i-#i transmit "i o mare povar!.
Cu voce sc!zut!, Cyron explic! tot ce "tia despre invazie. Ea, în
stilul ei subtil, îi oferi informa#ii suplimentare. Când el men#ion! c!
invadatorii ajunseser! nu mai departe de Muronek, ea-l corect! cu
blânde#e:
— Cred, Alte#a Voastr!, c! voia#i s! spune#i Talanite.
Primi destul de bine pomelnicul lui de evenimente "i nu p!ru mai
alarmat! decât dac! i-ar fi sugerat c! în acea sear! va ploua. Când el
termin! de vorbit, o privi "i r!mase t!cut. Î"i goli cea"ca de ceai "i o
puse din nou pe mas!.
I-o umplu. Punând ceainicul jos, î"i l!s! mâinile pe coapse "i se
întoarse spre sud, de parc! ar fi putut vedea pân! departe, la
Kelewan.
— Ca provincie a capitalei imperiului, Virine n-a fost niciodat! în
siguran#! în întreaga istorie. Au popula#ie mai mare, mai multe
grâne, mai mult din toate, în afar! de spiritul pe care-l posed!
nalenienii. Am locuit mult! vreme acolo, în Ora"ul Ilustrat, îns! m-
am mutat în nord, c!utând viitorul. Propria lor mul#umire de sine le
va aduce distrugerea, dac! nu cumva le-a "i adus-o.
Stomacul lui Cyron începu s! se strâng!.
— Atunci invazia ne va distruge "i pe noi?
— Nu sunt clarv!z!toare. Precau#iile voastre sunt în#elepte. E
necesar s! fie luate pe furi", s! nu izbucneasc! panica, vorbi ea, apoi
î"i roti încet cea"ca vreo câteva grade. Va veni un moment când
ve"tile se vor împr!"tia peste tot "i trebuie s! fi#i preg!tit s!
r!spunde#i. Aceasta-i o reminiscen#! a invaziei turasynde: to#i trebuie
chema#i la oaste "i va fi nevoie s! garanta#i c! nu va urma o alt! urgie.
— A" putea s! promit a"a ceva? clipi prin#ul.
— Nu, dar mai conteaz!? scutur! ea din cap. Urgia s-ar putea s!
omoare, dar invadatorii sigur vor ucide. Mor#ii nu v! vor cere
socoteal!, iar supravie#uitorii v! vor binecuvânta pentru c! n-a fost
mai r!u.
— Pentru cineva care spune c! nu-i clarv!z!toare, iat! o prognoz!
destul de crunt!.
665
 Îl fix! cu o privire care-l f!cu s!-l treac! fiorii.
— O prezicere poate fi ignorat!, dar avertismentul meu nu. 21
Accepta#i "i ac#iona#i în consecin#!, altfel Dinastia Komyr nu va trece Ziua a 6-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
de anul acesta. Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Drumul!Prin"esei,!la!est,!Erumvirine

Când gloonul soth "i b!iatul cu un singur bra# încercaser! prima

dat! s! se al!ture caravanei cu refugia#i în urma c!reia mergeau
r!zboinicii mei, s-au ridicat împotriva lor o mul#ime de glasuri.
Al!turarea lor adusese grupul la dou!zeci "i "apte, ceea ce a fost
v!zut ca de bun augur. Îns! cei care se temeau de gloon spuser! c! el
n-ar trebui s! fie pus la socoteal! "i c! b!iatul nu era nici m!car pe
jum!tate b!rbat. Urardsa f!cu vreo câteva pronosticuri pline de
speran#! "i p!ru chiar sincer, de"i eu nu eram sigur c! el credea în
propriile vorbe, sau dac! nu cumva încerca s! m! fac! pe mine s! le
duc la îndeplinire.
Moraven o cunoscuse pe Pavynti Syolsar înainte, dar noul ei
nume, Ranai Ameiyne, i se potrivea mult mai bine. Timpul petrecut
de ea la serrianul Istor îi oferise o direc#ie "i un scop, iar prezen#a lui
Dunos i le înt!rise. $i-a amintit de ea, iar ea l-a recunoscut vag. Se
preg!tise s!-l antreneze pentru a fi spadasin, de"i un cu#it lung era
tot ce avea momentan la dispozi#ie. Cu toate astea, provocase
pierderi serioase în luptele de h!r#uial! de care am avut parte "i se
putuse furi"a suficient de neauzit ca s! fie un vrilridin.
Dac! nu ajungea spadasin ar fi un câ"tig pentru arta asasinilor.
Cealalt! persoan! pe care am salvat-o de pe deal se prosternase pe
loc înaintea mea când a aflat cine sunt. Î"i spunea Deshiel Tolo "i le-a
spus celorlal#i c! era veri"or de-al meu. Mi-a cer"it iertarea "i i-am
acordat-o. Un spadasin foarte iscusit "i de bun renume. Când nu
st!tea trântit pe burt!, era la fel de înalt ca "i mine, de"i cânt!rea mai
pu#in. P!rul s!u negru "i lung "i ochii cenu"ii contribuiau la
asem!narea dintre noi "i era destul de u"or s! crezi c! puteam fi lua#i
drept veri"ori sau fra#i. Blazonul pe care-l purta, leopard la vânat, "i
aplecarea sa spre dialectul sudic îl dezv!luiau drept cineva provenit
666 667
din cele Cinci Principate.
%inând cont de m!iestria lui în lupta cu sabia "i de trebuin#ele
noastre, l-am iertat.
Pu#inii refugia#i s-au trezit c! sunt foarte noroco"i. De"i s-au
gr!bit cât au putut de mult, Drumul Prin#esei nu era f!cut pentru
vitez!. Majoritatea traficului comercial trecea pe râu în sus, pentru c!
drumul "erpuia ca o cale pitoreasc!, legând capitala de coast!.
Prin#esa din Virine mergea acolo în fiecare an, înainte de sezonul
musonilor, a"a c! l-au înfrumuse#at. În anumite locuri au ridicat
dealuri, albia pâraielor a fost modificat! "i-au fost plantate chiar "i
p!duri, pentru a da umbr!. Fusese un proiect ambi#ios, care îi
r!pusese îns! pe mul#i dintre #!rani în timpul construirii sale, iar
acum ucidea "i mai mul#i.
Indiferent cât de repede încercau refugia#ii s! se deplaseze, nu-l
puteau întrece pe du"man. Ne convenea "i asta, pentru c!-i foloseam
drept momeal!. Du"manul trimitea iscoade, s!-i depisteze pe cei
r!ma"i în urm!, de"i îi atacau mai mult de foame, decât ca s!
împiedice aflarea înaint!rii lor.
De-a lungul Drumului Prin#esei, iscoadele lor disp!reau.
Nu eram numai noi trei, iar înainte de b!t!lia de la Pârâul
Cânt!tor îi dep!"eam numeric pe refugia#i. Cerceta"ii mei îi adunau
pe cei voinici "i energici, indiferent de experien#a lor în lupt!. Nu m-
am sinchisit s! le aflu numele, ceea ce m-a scutit de nepl!cerea de a
observa c! le-am uitat atunci când mureau, dar vreo doi dintre ei
meritau efortul.
Pe la asfin#itul celei de-a "asea zile, "tiam c! echilibrul situa#iei
începuse s! se schimbe. Patru oameni care fugeau spre est s-au
al!turat grupului, num!rul ajungând la treizeci "i unu. Pe cât de mult
am încercat, n-am putut manipula cifrele în a"a fel încât s! descop!r
vreun semn c! sor#ii ne surâdeau. Apoi au sosit primele rapoarte din
partea cerceta"ilor mei c! se apropia un grup de vhangxi. P!reau s!
fie mai numero"i decât celelalte grupuri de iscoade "i mai disciplina#i,
ceea ce m-a f!cut s! cred c! deveniser! mai inteligen#i sau mai
pruden#i. A" fi preferat s! cred în ultima posibilitate, îns! orice
comandant care-"i face planurile bazându-se pe prostia inamicului
s!u este la rândul s!u un prost.
668
Am privit "i-am a"teptat într-o poian! la umbra unor copaci cu
frunze ro"ii, acolo unde ne-am a"ezat tab!ra. Refugia#ii care ni se
al!turaser! povestiser! c! nu exista nici o urm! de du"mani înspre
vest, iar momeala noastr! lu! asta drept un semn bun. A"a c!, în loc
s!-"i amenajeze pozi#ii defensive, s-au adunat cu to#ii s! stea la
taclale "i s! schimbe nout!#i.
Dac! nu-i puteam #ine în loc pe vhangxi, vor fi m!cel!ri#i cu to#ii.
$i pe cât de mult le detestam prostia, totu"i, înc! mai aveam nevoie
de ei. I-am instruit pe Deshiel "i Ranai, apoi am preluat comanda
unui grup de vreo zece b!rba#i care, înainte de a se fi întâlnit cu noi,
treieraser! grâne "i vânaser! broa"te. Cei doi disp!rur! cu oamenii lor
în întuneric, iar noi am a"teptat, a"a cum am mai f!cut-o "i în alte
nop#i.
Totu"i, în aceast! sear! am f!cut ceva ce n-am f!cut înainte. În
trecut, a" fi blocat drumul a"a cum ar fi f!cut un tâlhar, pr!bu"ind un
copac de-a curmezi"ul lui. Vhangxii s-ar opri ca s!-l dea la o parte. $i
în acest timp, noi ne-am fi n!pustit asupra lor din fa#! "i de pe
ambele laturi ale drumului, m!cel!rindu-i f!r! mil!.
De data asta îns!, am procedat pu#in altfel. Grupul meu s-a
ascuns pe partea de nord a drumului, în spatele unor tufe #epoase de
agri"e. Ranai "i-a pozi#ionat oamenii, între care "i cei câ#iva arca"i ai
no"tri, la dou!zeci de metri mai jos, pe partea sudic!. Deshiel s-a
a"ezat mai înspre est "i spre noi, gata s! dea ocol prin nord "i s! le
taie retragerea iscoadelor. Din moment ce oamenii lui Ranai vor
lansa atacul, fiind astfel mai vulnerabili, am cioplit ni"te #epu"e "i le-
am înfipt în p!mânt înaintea pozi#iei ei, în speran#a c! n!v!litorii
vhangxi se vor trage singuri în #eap! când vor ataca.
Du"manul se furi"! în sus pe drum, având mare grij! în timpul
deplas!rii. Pân! atunci, se înghionteau unul pe altul, ca ni"te
copilandrii la joac!, îns! acum veneau cu ochii lor pla#i larg deschi"i,
privind p!durea. Cu astfel de ochi uria"i am presupus c! vedeau
foarte bine noaptea, dar cât de bine... puteam doar s!-mi dau cu
presupusul. Înainte, nu contase prea mult, din moment ce-i vom
ataca de aproape, nu cred c! asta conta "i pentru noi.
Ranai l!s! s! treac! de pozi#ia ei vreo "ase, apoi s!ge#ile negre
zvâcnir! în bezn! "i-i secerar!. Patru c!zur!, lovi#i în piept, "ase se
669
r!spândir! de pe drum spre pozi#ia ei "i al#i "ase n!v!lir! în direc#ie
opus!. Atacul frontal împotriva unei trupe de ambuscad! era singura
cale de a o înfrânge, dar vhangxii nu mai f!cuser! niciodat! a"a ceva.
Mai mult chiar, ac#iunea lor sugera c! ne analizaser! tacticile "i,
anticipând o capcan!, î"i planificaser! contraatacul.
C!zur! "i alte s!ge#i, secerând înc! o pereche. Cei care îi urmaser!
înaintar! în salturi. Unii intrar! în p!dure aproape imediat, dar
ceilal#i trecur! de punctul lans!rii ambuscadei, apoi #â"nir! înainte,
încercând s! încercuiasc! trupa lui Ranai. Acest lucru dezv!lui
gândire tactic! la un nivel înc! nemaiîntâlnit. $tiau ce facem "i-"i
d!duser! seama cum s! ne contracareze ac#iunile.
Ceea ce însemna c! venise vremea s! facem altceva.
F!r! s! catadicsesc s!-mi trag s!biile, am ie"it din ascunzi" "i-am
luat-o la fug! pe drum. Între dou! b!t!i de inim! – sau între "ase
b!t!i de inim!, dac! #ineam cont "i de ale lor – oamenii mei m!
urmar!. Veneau la fel de t!cu#i ca moartea "i, când am ar!tat spre
sud, au intrat în p!dure "i i-au lovit pe vhangxi din flanc.
Mai departe înspre est, în bezn!, cineva url! un ordin "i un num!r
"i mai mare de bestii m!t!h!loase venir! în goana mare.
Nu aveam timp s! m! gândesc la ceea ce auzisem. Du"manul, care
se deplasase spre nord, ie"ise acum din p!dure pentru a ataca în sud,
doar c!, în drum d!duse de mine. Prima mea lovitur! de sabie
despic! un vhangxi de la "ale pân! la um!r. M!runtaiele îi ie"ir! într-
o rev!rsare umed! "i se pr!bu"i peste gr!mada aburind!. Sco#ându-
mi cea de-a doua sabie, am despicat o c!p!#ân! înainte de a m!
retrage prin r!sucire din calea ghearelor care loveau aerul "i pe care,
dintr-o lovitur! circular!, le-am amputat cu mâini cu tot, de la
încheieturi.
O alt! lovitur! rapid! l-a terminat "i pe acesta, apoi lovituri
încruci"ate îl decapitar! pe urm!torul.
C!zut într-un genunchi, l-am l!sat pe unul dintre s!lt!re#i s!
treac! pe deasupra mea. Ghearele lui sfâ"iar! aerul în timp ce sabia
din mâna mea dreapt! îi trecu prin burt!. C!zu cu o bufnitur!, s!lt!
"i se rostogoli, încurcându-se singur în propriile ma#e.
Ridicându-m!, m-am dat înapoi. Ni"te gheare îmi trecur! la un
centimetru de fa#!, îns! asta n-a însemnat mai mult decât
670
mângâierea adierii de prim!var!. Lovitura ratat! r!sucise creatura,
întorcând-o cu spatele la mine. Am ridicat fulger!tor sabia din stânga
"i-am izbit cu latul pe spinarea ei. Vârful i se curb!, iar energia
acumulat! se rev!rs! chiar asupra vertebrei de sub îmbinarea dintre
gât "i umeri. F!r! s! sfâ"ie pielea ori s! desprind! un singur solz,
lama sf!râm! osul, retezând coloana vertebral!.
Vhangxiul se pr!bu"i, capabil doar s!-"i mai deschid! "i s!-"i
închid! botul pe când se chinuia s! trag! o gur! de aer care oricum
nu-i mai era de folos.
Dinspre sud r!zb!tea zarva b!t!liei. Vhangxii mârâiau în timp ce
loveau sau erau lovi#i, "i numai dispari#ia brusc! a oric!rui sunet
f!cea diferen#a între situa#ii. Oamenii urlau, fiecare în alt fel. Dup!
tonul vocii îmi puteam da seama cine va tr!i "i cine nu. Mintea mea
înregistra sunetele "i-am în#eles c! ne descurcam mai bine decât a" fi
crezut, îns! aceast! ambuscad! va fi, pentru mult! vreme, "i ultima.
Apoi un b!rbat ap!ru c!lare pe drum. Cel pu#in, a"a ar!ta, ca un
om "i purta armur!. Î"i struni calul când m! v!zu în mijlocul
m!celului. N-am v!zut nici o urm! de team! pe fa#a lui "i m-am
bucurat.
Vhangxii, neavând nici un fel de expresii faciale descifrabile,
fuseser! ni"te du"mani nesatisf!c!tori.
C!l!re#ul în armur! se uit! spre mine "i vorbi. Mi se adres! într-
un dialect pe care nu-l mai auzisem de mult! vreme. Moraven nici nu
"tia de el. La vremea când ajunsese în îngrijirea lui Phoyn Jatan, o
asemenea limb! oficial! "i precis!, la fel ca dialectul special prin care
era exprimat!, ie"ise demult din vog!. Cei care o folosiser! muriser!
în cea mai mare parte, iar limba disp!ruse odat! cu ei.
St!team acolo, cu s!biile n!cl!ite, apoi mi-am plecat capul. De"i
aveam dificult!#i la rostirea cuvintelor, am încropit un r!spuns "i m-
am dat la o parte din drum, s!-i fac loc. Cu vârful sabiei din dreapta
am descris un cerc. Diametrul era cât l!#imea drumului. Când am
ajuns la punctul de pornire, m-am r!sucit pe c!lcâie, întorcându-i
spatele. Apoi m-am dus în partea opus!, mi-am b!gat s!biile în teac!
"i m-am întors cu fa#a spre el.
Î"i scoase coiful, apoi plato"a de pe piept "i m!nu"ile de metal. Nu
se mai osteni s!-"i dea jos "i pulpanele armurii, c!ma"a de zale "i
671
ap!r!torile pentru picioare, de"i regulile de duel formal pe care le
oferise interziceau loviturile la picior. Roba sa "i tunica purtau
blazonul cu laba de urs, ceea ce l-ar desemna drept un simplu
cet!#ean din Erumvirine.
$i-un orb ar fi putut observa c! nu era. Urechile ascu#ite i se i#eau
prin p!rul negru. Pielea lui avea o nuan#! alb!struie, care-l f!cea mai
pu#in vizibil în noapte. Îns! ochii c!prui lic!reau precum cei ai
pisicilor. Am presupus c! putea vedea în întuneric la fel de bine ca ele
"i c! avea reflexe pe m!sur!. De"i nu p!rea s! se fi gr!bit cu nimic,
era gata s! atace.
Se înclin! înspre mine, men#inând plec!ciunea suficient de mult
cât s! fie respectuoas!, dar chiar atât cât mi se cuvenea. I-am întors-
o, cam cât merita un #!ran, novice în ale sabiei. De"i î"i masca bine
reac#iile, ochii i se strânser! suficient ca s!-mi indice c! a" fi primul
lui trofeu.
Zarva luptelor din p!dure de potoli. Dar, mai important, sim#eam
vibra#ii de jaedun. Cele mai puternice proveneau de la Ranai, ceva de
la Deshiel. Cele mai slabe erau de la Grieka, îns! controlarea
în#ep!turilor ei fusese întotdeauna dificil!. Am surprins chiar "i urme
de la Luric Dosh "i ale m!celului provocat de el cu o suli#!,
scrijelindu-"i propriul s!u cerc cu sânge de vhangxi.
Adversarul meu î"i trase sabia "i adopt! prima dintre pozi#iile
defensive Cocostârc. Cu piciorul de înaintare ridicat, cu talpa plasat!
pe genunchiul drept, bra#ul stâng ridicat în aer "i sabia în!l#at!, dar
în spate, pozi#ia ar!ta impresionant!, îns! era rareori practic! în orice
lupt! real!. De"i contracara bine pozi#iile Tigru "i Lup, nu le acordase
aten#ie. Poate c! purtam eu blazonul tigrului negru la vân!toare, dar
i-a" masacra trupele ca Vultur. Ar fi trebuit s! adopte postura de
$arpe pentru a se confrunta cu mine, îns! desconsiderarea mea îl
r!nise "i voia s! arate c! în#elegea unele dintre formele mai
complexe.
$i eu le în#elegeam, a"a c! am r!mas pe loc, a"teptând. Am
admirat cum î"i men#inea echilibrul. Mâinile nu-i tremurau, altfel ar
fi tr!dat oboseala. Nu se leg!na deloc. A"tepta, "tiind c! alesese o
postur! care invita un atac. %inând cont de arogan#a mea, era
limpede c! se a"tepta la unul "i, dac! a" fi avut vreo posibilitate s!-i
672
m!sor îndemânarea, poate c! l-a" fi obligat. A"a, necunoscându-i
puterile, singura invita#ie pe care o puteam accepta era cea de a m!
al!tura lui în cerc.
Nu "tiu cât timp am a"teptat, îns! oamenii mei i-au r!pus pe
ultimii dintre vhangxi în acest r!gaz. Un povestitor ar fi m!surat
durata în zile. Unii dintre înso#itorii mei, "i to#i ai s!i, îl m!surau în
vie#i întregi. Toate zgomotele luptei încetaser!, iar tovar!"ii mei –
jum!tate din câ#i fuseser! înainte – se opriser! la o distan#!
respectabil! în afara cercului. Unii priveau, iar al#ii – cei în#elep#i – î"i
trasar! propriile lor cercuri pentru protec#ie "i se uitau prin lentilele
amuletelor menite s! #in! vr!jile la distan#!.
Adversarul meu, înc! f!r! s! arate nici o urm! de oboseal!, î"i
întinse, încet, piciorul stâng "i se l!s! în jos, ghemuit pe dreptul.
Sabia sa r!m!sese ridicat!, dar coborî spre a fi îndreptat! c!tre mine.
Bra#ul s!u stâng se îndoi în jos, antebra#ul în paralel cu "oldul, pe
când adopta, în cele din urm!, cea de-a treia pozi#ie a Cobrei, de"i cei
care priveau o identificar! drept Scorpion.
Am ridicat piciorul drept, atingând cu talpa genunchiul stâng. Îmi
#ineam sabia ridicat! cu mâna stâng!, mai sus decât el. Bra#ul meu
drept îl imita pe al s!u stâng. Mi-am permis un zâmbet comp!timitor
"i mi-am îndoit inelarul "i degetul mic în interior, de-abia dac! se
apropia de perfec#iunea Cocostârcului închipuit de el. Îmi b!team joc
de el "i "tia asta; "i-am f!cut-o îndr!znind s!-l provoc la atac.
Nu-"i ascunse în nici un fel consternarea. Dac! a"tepta, la fel ca
mine, nu f!cea decât s! m! imite. Dac! ar fi atacat, ar fi însemnat c!
avea mai pu#in! r!bdare, c! era mai impetuos, mai pu#in maturizat.
Mai pu"in valoros. Apoi, din nou, dac! m-ar fi ucis, nimic n-ar fi
contat.
Atac!.
În vreme ce n!v!lea, am descifrat cum se a"tepta el s! decurg!
duelul. Va lovi cu vârful sabiei spre gâtul meu, iar sabia mea va coborî
s! pareze. I-a" azvârli sabia la o parte, dar el va lovi din încheietur! "i
va folosi impulsul transmis de mi"carea mea pentru a m! spinteca, de
la piept pân! la "old, pe partea dreapt!.
Se avânt! întinzându-"i sabia, ca pentru o str!pungere. Piciorul
drept f!cu pasul, iar stângul se îndoi. Vârful sabiei sale, f!r! nici cea
673
mai mic! ezitare, #â"ni spre gâtul meu. Ochii-i urm!reau #inta "i, de Am ar!tat cu sabia spre est.
asemenea, sabia mea, a"teptând s-o vad! coborând, a"teptând primul — A fost onorabil ceea ce-au f!cut pân! acum?
contact. La acea vibra#ie, "i-ar r!suci încheietura "i m-ar despica. — Nu, Maestre.
Lovitura lui mi-ar atinge mâna dreapt!, retezând tendoane "i mu"chi, — Indiferent cum apar, asta este îns!"i natura lor. S! nu ui#i. S!
poate chiar rupând osul. A" fi r!nit grav, iar finalul duelului ar fi nu te la"i ademenit!.
decis. Am lovit cu piciorul sabia din mâna lipsit! de via#! a du"manului
Îns!, cu toate planurile "i anticip!rile lui, nu aflase calea spre meu.
victorie. Nu-mi "intise cu adev!rat gâtul, ci îndreptase lovitura spre — Nu sunt ceea ce pretind c! ar fi, iar noi nu putem fi ceea ce
el, "tiind c! lama lui nu-l va atinge niciodat!. Se preg!tise pentru cred ei c! suntem. A"a cum ne-a înv!#at cândva Taichun, cineva
reac#ia mea, iar când aceasta nu se produse – de"i lovise cu iu#eala trebuie s!-"i cunoasc! du"manul pentru a-l înfrânge. Este adev!rat.
unei Cobre – r!m!sese f!r! #int! real!. Avem o singur! cale spre victorie.
Pe când ataca, m-am întins. Piciorul meu drept alunec! în jos "i se — S! afl!m cât putem de multe despre ei? întreb! ea, ridicându-"i
plas! doar pu#in dincolo de c!lcâiul s!u stâng. M-am aplecat spre privirile.
dreapta, iar sabia lui zvâcni peste um!rul meu stâng. Sabia mea se — Nu, Ranai.
în!l#! puternic, f!r! m!car s! fi început vreodat! s! coboare. Mi-am "ters s!biile de roba mortului, apoi le-am b!gat din nou în
$i cum am ajuns fa#!-n fa#!, i-am citit imediat frica. teac!.
Iar el mi-a descifrat triumful. — Ne vom face noi în"ine de ne"tiut "i astfel ei nu vor putea
Mâna mea dreapt! se apropie de mânerul celeilalte s!bii "i-o învinge niciodat!.
scoase într-o clipit!. T!i"ul ascu#it ca briciul lovi pe sub pulpanele
sale "i se înfipse adânc la îmbinarea coapsei cu vintrea. Am ridicat-o
într-o t!ietur! lung! "i-am scos-o împro"când sânge femural
fierbinte.
Începu s! se pr!bu"easc! încet, pe spate.
O clipit! pentru mine, o ve"nicie pentru el.
A încercat s! loveasc! din încheietur! "i s!-mi taie gâtul pe când
se pr!v!lea, dar gulerul robei mele a amortizat lesne atacul lui firav.
Am v!zut cum, în c!dere, oroarea "i dezn!dejdea înfloreau pe fa#a sa
transformându-se apoi într-o masc! a dispre#ului.
Cealalt! sabie a mea zvâcni în jos "i capul i se rostogoli departe,
scutindu-m! de ultima sa opinie.
Ranai, stând aproape de mine, c!zu într-un genunchi. Expresia "i
tonul vocii ei tr!dau nedumerirea "i o iritare vag!.
— La ce am asistat, Maestre?
— Un du"man care credea c! mimând posturile noastre, folosind
s!bii ca ale noastre "i formule str!vechi, este demn de respect "i
onoare.
674 675

22
Ziua a 7-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Oricât ar fi încercat, Ciras Dejote nu putea sc!pa de senza#ia c!
erau privi#i. Nu vedea pe nimeni în Pustiet!#i; nu g!si nici o urm! de
pa"i – nici m!car vechi – care s!-i spun! c! mai era "i altcineva acolo.
Dar, în pofida absen#ei oric!rei dovezi, "tia c! erau privi#i, iar
Borosan nu-l ajuta cu nimic, fiind mereu de acord cu el.
Ar fi fost încântat s! pun! asta pe seama paranoiei sau a influen#ei
spadei pe care o purta acum, dar î"i avea originea în ceva mult mai
profund. Dup! ce omorâse ceea ce devenise Tragedreptul, pornise în
c!utarea uria"ului. La început, urmele individului însp!imântat erau
u"or de urm!rit. Trecuse de locul în care tâlharii î"i legaser! caii "i
c!lcase în b!legar. Dârele se estompar! pân! la urm! "i Ciras se
întoarse la tab!r! unde a"tept! venirea zorilor pentru a putea
continua vân!toarea.
În tab!r! cur!#aser! cadavrele "i îngr!m!diser! pietre deasupra,
s!-i întârzie pe jefuitorii care se furi"au prin Ixyll. Se mul#umir! cu
hran! rece în acea noapte "i amândoi scriser! rug!ciuni pe fâ"ii de
pânz!, l!sate ca flamuri la intrarea în mormânt.
Când se trezir!, flamurile se g!seau la locul lor, iar gaura din
piatra de mormânt se ref!cuse cu totul. Ciras î"i plimb! palma peste
ea "i nu numai c! nu sim#i nici o încre#itur! acolo unde fusese
astupat!, dar nici m!car o scrijelitur! pe locul unde târn!copul î"i
ratase #inta.
Ca lucrurile s! se înr!ut!#easc!, dup! ce adunar! caii jefuitorilor
"i-"i continuar! drumul spre vest, g!sir! hoitul uria"ului, sau mai
bine zis ceea ce mai r!m!sese din el. Ceva cur!#ase mare parte din
carnea de pe oase "i le împr!"tiase, îns! amândoi putur! s!
reconstruiasc! destul din schelet atât cât s!-l identifice. Chiar mai
mult, f!când asta reu"ir! s! aprecieze, în mare, cauza mor#ii.
676
Ceva de vreo 30 de centimetri în diametru îi str!punsese pieptul,
pulverizându-i "ira spin!rii, #i transformase în praf roca pe care
st!tea. Borosan estim! c! trebuie s! fi fost tras ca în #eap! de ceva
propulsat de o balist!. Absen#a total! a oric!rei a"chii de lemn l!sa
îns! dubiile s! planeze asupra explica#iei, dar Ciras nu putu sugera
ceva mai bun.
Totu"i, ambele evenimente ar fi putut fi considerate drept o
pedeaps! magic! pentru c! pâng!riser! mormântul. Problema – în
afar! de faptul c! nimeni din cele Nou! Principate nu "tia cum s! fac!
astfel de farmece de la Urgie încoace – provenea din faptul c! sabia
r!m!sese la Ciras. Chiar "i înainte de a fi purificat hoiturile "i de a se
fi îngrijit de propria sabie, unsese "i cur!#ase spada. În prima noapte,
dormise cu sabia a"ezat! lâng! a sa "i nu-"i putea imagina de ce-i
fusese l!sat!.
Trecând c!lare pe lâng! un deal, atinse cu mâna stâng! mânerul
vechii spade. Studiindu-i lama, înv!#ase multe despre ea. De"i nu
recunoscuse marca fabricantului ei, "tan#at! pe lam!, forma sa indica
Virine ca origine.
Sigiliile inscrip#ionate de-a lungul lamei rezistar! oric!rei
descifr!ri, de"i atât Borosan, cât "i el f!cur! tentative. Fuseser! scrise
în vechiul limbaj imperial. De"i amândoi aveau "tiin#! de carte "i
avuseser! chiar de-a face cu înscrisuri imperiale, de la Urgie încoace
Ministerele Armoniei revizuiser! "i modernizaser! cele "ase mii cinci
sute "aizeci "i unu de caractere pe care trebuia s! le cunoasc! cineva
ca s! se poat! considera instruit. Func#ionarilor li se cerea s! înve#e
de nou! ori pe atât, iar mini"tri – se spunea – "tiau chiar "i mai multe.
Îns! adev!rata dificultate în descifrarea mesajului #inea de faptul
c! p!rea s! se modifice. Ciras observase, dar nu comentase nimic.
Borosan, f!r! s!-i spun!, copiase inscrip#iile, apoi descoperise c! se
schimbaser!. Au încercat s! vad! dac! nu cumva se modifica în
func#ie de ziua în curs, vreme "i direc#ia în care se îndreptau, dar,
dac! exista un tipar al schimb!rilor, nu-l puteau descifra.
Amândoi au ajuns la aceea"i concluzie în privin#a sabiei: îi
apar#inuse unuia dintre vanyeshii Prin#ului Nelesquin, de"i fiecare
admitea c! nu "tia aproape nimic despre ei. Odat! cu trecerea
timpului, orice adev!r în privin#a lor se pierduse. În afar! de faptul c!
677
fuseser! vr!jitori "i-l înso#eau pe un prin# malefic, nici unul dintre ei
nu avea alt! informa#ie.
Ciras î"i struni calul, oprindu-se lâng! arm!sarul lui Borosan.
Urcaser! un deal care domina o câmpie vast!, dar joas!, curbat! în
dep!rtare între dou! "iruri de mun#i.
— Ne va lua dou! zile s! str!batem câmpia, dac! o travers!m de-a
dreptul, nu crezi?
Borosan d!du din cap.
— Dac! ne #inem pe-aproape de unul dintre "irurile de mun#i, am
putea g!si ap!. Toate acele vini"oare verzui care duc spre câmpie
indic! ap!, dar eu a" evita cât pot de multe v!i.
— De acord. $i mai cred c! ai dreptate. Magia dezl!n#uit! curge
precum apa "i se adun! în zonele joase. Toate v!ile pe care le-am
v!zut pân! acum colc!iau de ea mai mult decât în oricare loc.
Borosan cl!tin! din cap, de parc! nu l-ar fi ascultat cu prea mult!
aten#ie. Ciras se obi"nuise. Inventatorul se l!s! pe spate, trase un
jurnal dintr-unul din desagii "eii "i scrise o însemnare.
— A"ez!m tab!ra aici?
— Da, în josul dealului, lâng! pârâu.
Se retraser! s!-"i preg!teasc! "ederea. Nici unul dintre ei nu "tia
ce fusese în Ixyll înainte de Urgie, "i s! anticipeze ce va fi zi de zi era
imposibil. Magia dezl!n#uit! r!sese totul în unele locuri, iar în altele
ierburile formaser! paji"ti, iar copacii crescuser! în poieni. Se
dovedise îns! c! de cele mai multe ori copacii erau ciuda#i, adic!
puteau s! aib! flori extraordinare, care deveneau fructe cât pumnul
în câteva ore, numai pentru a izbucni în fl!c!ri la scurt timp dup!.
Iarba p!rea mai normal!. De"i rareori era verde, caii o p!"teau f!r! s!
sufere apoi de ceva.
Î"i a"ezar! tab!ra pe o paji"te albastr! "i adunar! vreascuri,
asigurându-se întâi c! erau uscate bine "i c! erau lemne. Borosan
aprinse un foc, iar Ciras se îndep!rt! bine de tot de el înainte de a-"i
începe exerci#iile.
Inventatorul se uit! spre el, dup! ce tân!rul se dezbr!case pân! la
brâu.
— În cele din urm! te-ai decis s-o folose"ti?
Spadasinul d!du din cap "i-"i b!g! sabia str!veche la cing!toarea
678
care-i cuprindea mijlocul.
— Un spadasin este o unire dintre din om "i sabie. Spada pe care
am purtat-o cu mine a fost p!strat! în familia mea genera#ii la rând.
Nu este descântat! – nu-i ca vreuna de-a gyanrigo"ilor t!i –, dar m!
ajut! s! m! concentrez. Este greu de explicat.
Borosan î"i înc!lzi mâinile la foc.
— Mi s-a explicat c! este mai u"or s! mergi în cizme care-au fost
deja purtate decât în cele noi-nou#e.
— Dar tu iei astea în derâdere.
— Nici vorb!, cl!tin! el din cap. Tu crezi c! o spad! bine folosit!
te ajut! s! te concentrezi. Dac! eu m-a" folosi de gyanri ca s! fac o
sabie, scopul meu ar fi acela de a ajuta un r!zboinic. Diferen#a ar
însemna c! atât concentrarea, cât "i c!l!uzirea ar fi mai puternice,
pentru c! persoana care ar folosi-o ar "ti foarte pu#ine despre lupt!.
— Ar fi o gre"eal! îngrozitoare, f!cu Ciras o mutr! acr!.
— Asta am ajuns s! înv!# prin înso#irea mea cu tine, Maestre
Dejote, zâmbi Borosan. Dac! am s! m! aventurez în proiectarea de
arme, am s! m! ocup de armuri, pentru a-i #ine pe oameni în via#!.
— Dar asta nu-i mai grozav decât...
— Nu-i? Obiectezi fa#! de thanatonii mei pentru c! pot ucide f!r!
s! gândeasc!. Acela"i lucru ar fi valabil "i pentru spadele "i suli#ele
gyanrigot. Ar face pe oricine capabil s! lupte "i s! ucid! f!r! nici un
antrenament. Sunt de acord c! a-i ajuta pe oameni s! ucid! f!r! nici o
re#inere este ceva r!u. Îns! contrariul n-ar trebui s! fie adev!rat. Eu i-
a" salva pe oameni de la moarte. A" face orice ca s! le salvez via#a.
Spadasinul î"i încruci"! bra#ele pe piept. Nu-i convenea c!
Borosan îi întorsese propriile argumente. Ceva nu era în regul! cu ce
spunea, dar la o prim! privire era dificil de contrazis. Dac! am s!
spun c! este gre#it s! încerci s!-i împiedici pe oameni s! moar!, sunt la
fel de smintit ca aceia care ucid f!r! nici o discriminare. Moartea este
moarte, iar dac! noi credem c! ar trebui limitat!, nimeni nu poate
alege cazuri #i apoi s! fie #i logic.
— Dac! reu"e"ti s! faci pe cineva invulnerabil, atunci va fi la fel
de periculos înarmat cu un simplu cu#it, ca având o sabie gyanrigot.
— Dar probabil c! nu va face prea mult r!u, iar armura îl va
proteja doar pân! la epuizarea thaumstonului. Într-o confruntare cu
679
cineva ca tine, nu va putea face nici un r!u. Atacurile tale ar consuma
thaumstonul "i în cele din urm! l-ai r!pune.
— $i ce s-ar întâmpla dac! cineva îi pune la dispozi#ie o sabie
gyanrigot?
Întrebarea smulse o grimas! de pe fa#a lui Borosan.
— Nu m-am gândit.
— Ar trebui s! se #in! cont "i de a"a ceva, coment! Ciras.
Apoi se îndep!rt! de inventator, în vreme ce b!rbatul dolofan se
apuc! s!-"i caute jurnalul. Inspir! adânc, expir! încet, "i începu
exerci#iile.
Trase sabia "i trecu în cea de-a treia pozi#ie a Dragonului.
Închizându-'i ochii, î"i imagin! vizavi de el un adversar în cea de-a
patra ipostaz! a Lupului. Ciras b!tu din picior "i b!rbatul se avânt!
spre el cu o lovitur! joas!. Spadasinul s!ri cu u"urin#! deasupra lamei
"i era gata s!-"i compun! cea de-a "asea pozi#ie a Dragonului. Îns!,
piciorul s!u drept zvâcni "i-l izbi pe adversar în fa#!, r!sucindu-i
capul.
Ateriz! într-o pozi#ie ghemuit! "i se întoarse, con"tient de
prezen#a unui alt adversar care venea din spate. Acest oponent era un
turasynd din clanul Tigrului. Bra#ele "i pieptul îi erau acoperite de
fâ"ii de blan! portocalie. Spada grea a acestuia "uier! în jos, într-o
lovitur! care l-ar fi spintecat, îns! propria lui sabie se în!l#! "i
descrise o mi"care circular!, din ambele mâini, pentru a para.
Ar fi lovit la rându-i, pe l!#imea trupului turasyndianului,
con"tient de un alt atac din spate. F!cu o str!pungere, cu spatele,
peste um!rul s!u drept, "i putu sim#i lama trecând prin stern "i
inim!. Privi în sus "i-l v!zu pe adversarul s!u turasynd imaginar
în!l#ându-se deasupra lui, transfigurat atât de lam!, cât "i de
surpriz!. Du"manul î"i ridicase sabia deasupra capului, #inând-o cu
ambele mâini, "i era tot în coborâre, dar Ciras îl prinse de încheieturi
"i trase, azvârlindu-l înainte, înspre cel!lalt Tigru.
Se ridic! "i se r!suci, lovind orbe"te la în!l#imea "oldului. Un al
treilea Tigru se frânse peste t!i"ul sabiei. Ciras î"i trase sabia,
eliberând-o "i continuând mi"carea de rota#ie. Coborî vârful sabiei,
apoi o repezi în sus, nimerindu-l pe primul Tigru în b!rbie, tocmai
când acesta-"i azvârlea deoparte camaradul mort. Amândoi c!zur! pe
680
spate într-o înv!lm!"eal! de membre, îng!duindu-i s! sar! peste ei "i
s! se întoarc! pentru a se confrunta cu ceilal#i du"mani.
Num!rul de turasnynzi p!rea nelimitat. Erau nenum!ra#i "i
ner!bd!tori. N!v!leau spre el, r!s!rind câte doi pentru fiecare dintre
cei c!zu#i. Ciras se retr!gea, apoi ataca, t!ia, para "i riposta. Le culca
s!biile, apoi izbea deasupra lor sau se f!cea ghem, evitând o lovitur!
"i str!pungând adânc printre m!runtaiele du"manului. Sabia lui
#â"nea, despicând subsuori "i vintre, gâtlejuri "i bur#i. Nu avea timp
s! aplice loviturile m!iestrite care ar fi retezat un cap sau o
încheietur! de la mân!.
Scenele se înv!lm!"eau pe m!sur! ce du"manii lui veneau tot mai
repede. Unii îi ap!reau întregi, staturi fire"ti, iar al#ii mult mai mari
decât ar fi putut fi în realitate. Unii i se înf!#i"au chiar în diferite
stadii de putreziciune, de parc! ar fi r!zbit la suprafa#! dintr-un
mormânt, pentru a-"i încerca înc! o dat! norocul cu omul care-i
r!pusese. Indiferent de cum ar!tau sau se mi"cau, Ciras lupt! cu
fiecare, punând cap!t vie#ii lor iar "i iar.
Apoi se r!suci spre dreapta, în acela"i fel în care retezase piciorul
lui Tragedreptul. Lama sa mu"c! adânc din partea stâng! a
adversarului. Îi str!punse roba "i tunica, trecu prin toate "i ajunse la
"ira spin!rii, pe care ar fi retezat-o dac! nu s-ar fi oprit Ciras, dac! n-
ar fi l!sat s!-i alunece spada.
Dar o f!cu "i se pr!bu"i în genunchi. Vedeniile cu care luptase se
risipir!. Sabia bufni la p!mânt înaintea lui "i ochii-l usturau de
transpira#ie. Ar fi fost fericit dac! transpira#ia i-ar fi ars cu totul, dar
"tia c! nici m!car asta nu i-ar fi nimicit imaginea a ceea ce v!zuse.
Borosan îngenunche lâng! el "i-i împinse în mâini burduful cu
ap!.
— Ce-i cu tine, Ciras?
Spadasinul nu r!spunse. Ridic! burduful "i dirij! "uvoiul de ap!
peste fa#! "i cap. Îl scutur!, împr!"tiind pic!turile, îns! cel!lalt nu se
plânse. Lu! o gur! de ap!, o scuip!, apoi b!u "i înghi#i. A"tept! o
clip!, s! vad! dac! putea s! "ad!, apoi deschise ochii, dar se holb!
drept înainte, pe lungimea lamei.
— Cât timp am exersat?
— Nou! minute, poate optsprezece, dar nu mai mult, r!spunse
681
inventatorul ridicând din umeri. Nu m-am prea uitat, decât dup! ce ie"ind din umbr! nu-i oferir! vreun r!spuns.
ai început s! morm!i.
— Ce-am spus? întreb! spadasinul privindu-l.
— Nu "tiu, îns! nu mi-a pl!cut. Odat! ce ai început s! vorbe"ti, au
prins a se petrece lucruri ciudate.
Borosan ar!t! spre stânga lui Ciras.
Acesta urm!ri direc#ia indicat! de degetul s!u. Paji"tea albastr!
purta urme pe locul unde exersase. Picioarele sale devastaser! iarba,
îns! urmele pa"ilor s!i erau pline de sânge.
— Ce s-a întâmplat?
— Nu "tiu. Mi-am început, ca "i alt! dat!, exerci#iile, apoi s-au
transformat în ceva diferit. Adversarii mei au devenit turasynzi.
Veneau în "iruri nesfâr"ite, vorbi tân!rul privind în jur nedumerit.
Poate c! au murit to#i aici. B!rbatul c!ruia i-a apar#inut spada i-a
întâlnit aici "i i-a ucis. Fantomele lor au recunoscut sabia "i-au c!utat
s! se r!zbune.
Ochii bicolori ai lui Borosan se c!scar!.
— Încep chiar acum s! adun lucrurile.
— Asta ar fi în#elept, zâmbi Ciras.
R!mase în genunchi "i privirea-i st!rui ceva mai mult asupra
lamei sabiei. L-ar fi ajutat pe Borosan s! strâng! tab!ra, dar pentru
moment se bucura c! înso#itorul s!u era ocupat cu asta. $tia c!
inventatorul îi va pune la un moment dat întrebarea fireasc! "i voia
s! aib! r!gaz pentru a se gândi la un r!spuns, dac! i-l va da vreodat!.
De ce m-am oprit?
Imaginea lamei t!ind prin rob! reveni. Roba fusese alb! pân! în
clipa când sângele începuse s! o înro"easc!. Pata purpurie se ridica
încet spre blazonul brodat cu fir negru pe spatele tunicii. Un tigru la
vân!toare.
Un blazon pe care-l mai v!zuse.
Iar identificarea lui îl f!cu s!-l recunoasc! "i pe cel pe care-l ataca.
Statura, forma "i lungimea p!rului s!u. Ciras "tia chiar c! b!rbatul
avea o cicatrice pe partea stâng!, care se potrivea perfect cu lovitura.
Se uit! în jos, spre lam!.
— De ce te-am v!zut eu înfigându-te în spatele Maestrului meu?
Nici lama, lic!rind în ro"u "i auriu în lumina focului, nici sigiliile
682 683

23
Ziua a 7-a, Luna Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion
Prin#ul Pyrust asculta raportul Mamei Umbrelor din scaunul în
care st!tuse Keles Anturasi. Focul ardea în stânga sa, trosnind "i
împr!"tiind scântei. Î"i întinse picioarele, ignorând c!ldura.
— Îmi este greu s! ascult acest raport, Delasonsa. De aici pot
vedea activitatea m!rea#! depus! de Anturasi. Redarea unei suprafe#e
atât de mari de teren pentru a fi cultivat nu ne va rezolva criza
alimentar!, dar ajut!. A garantat c! Felarati va continua s! creasc! "i
dup! ce eu nu voi mai fi. Pentru mine, valoarea lui este considerabil!.
— În#eleg asta, Alte#!, î"i înclin! capul cotoroan#a, îns!
comportamentul s!u fa#! de so#ia voastr! este inacceptabil.
— Pentru cine?
— Pentru mine... pentru altcineva, iar acela ar trebui s! fie
domnia voastr!, preciz! ea ridicându-"i capul. V! poart! copilul în
pântec.
Ochii lui Pyrust se închiser! pe jum!tate.
— Copilul ei se va na"te ca mo"tenitor al meu. $tie. Cu to#ii "tim
"i nu poate face nimic s! schimbe lucrurile. Nici chiar zvonurile cum
c! acest copil ar fi z!mislit cu Anturasi nu vor conta. În afar! de asta,
mi-ai spus c! nu s-au culcat înc! împreun!.
Mantia cenu"ie a b!trânei se închise "i-i înv!lui silueta, f!când-o
s! par! "i mai pirpirie.
— Asta nu pentru c! so#ia dumneavoastr! n-ar încerca, Alte#!.
— Atunci e gre"eala ei.
— În vreme ce ea nu poate fi ucis!, Anturasi da. Oamenii no"tri l-
au g!sit în Ixyll, foarte bolnav. Au f!cut tot ce le-a stat în putere ca
s!-l ajute, dar a c!zut prad! unei boli. I-am putea returna cadavrul
sau îl putem arde "i înapoia cenu"a. Ba chiar i-am putea trimite
684
Prin#ului Cyron capetele nevrednicilor care nu au fost în stare s!-l
aduc! aici destul de repede.
— Acestea sunt urzeli pe care le vom p!stra pentru viitor.
Pyrust se ridic! "i se întoarse cu spatele spre foc.
— L!sând la o parte ambi#iile, scopul meu este acela de a face ca
na#iunea mea s! fie mai puternic!. Anturasi pune um!rul la asta. Cât
despre so#ia mea... el nu va mai p!r!si niciodat! Deseirionul. N-are
decât s! fac! ce-i place, atâta vreme cât so#ia mea îmi mai d!ruie"te
un copil, ori trei. $tiu c! pentru tine asta este o chestiune de onoare
"i apreciez devotamentul t!u fa#! de familia mea, dar aminte"te-#i c!
acei copii sunt sânge din sângele meu, "i lor le datorezi loialitate.
Delasonsa î"i ridic! fruntea, cu ochii în fl!c!ri.
— Feri#i-v! de frustr!rile ei, Alte#!. S-ar putea s-o considera#i o
iap! de pr!sil!, îns! ea se consider! altceva. V-ar putea face r!u.
— $i de-asta vei continua s-o supraveghezi. De asemenea, vei g!si
pe altcineva care s!-l seduc! pe Anturasi.
— Treaba-i ca "i f!cut!.
B!trâna îi înfrunt! privirea prinzând-o cum se prindea o musc! în
plasa de p!ianjen.
— Iar dac! încearc! s! fug!, s!-i omor?
— Pe ea cu siguran#!. Anturasi este prea pre#ios s!-l pierdem a"a
de u"or.
— Dup! cum v! este voia, Alte#!.
— Mul#umesc, f!cu Pyrust "i-"i strânse mâinile la spate. Deun!zi,
Marele Ministru mi-a dat raportul asupra situa#iei de peste hotare "i-
am remarcat o curioas! lips! de informa#ii despre Erumvirine. El a
sugerat c! s-ar putea ca bandi#ii din Helosunde s!-i fi întârziat pe
curieri. N-am mai auzit nici un raport despre bandi#i. Mi-ai fi spus de
ei, nu?
— Dac! ar fi existat "i altfel decât în imagina#ia ministrului
dumneavoastr!, bineîn#eles c! v-a" fi spus, Alte#!, cl!tin! încet din
cap Mama Umbrelor. Se întâmpl! ceva în sud. Cyron trimite spre
frontiera cu Virine mercenarii helosundieni "i Garda Dragonilor
nalenieni. Strânge trupe din comitatele din interior pentru a ap!ra
nordul. Aceste manevre sunt benefice pentru noi, pentru c! agen#ii
no"tri au incitat la rebeliune în aceste regiuni, iar el tocmai le-a oferit
685
motivul de a se apropia mai mult de capital!, cu tot armamentul.
— Se întâmpl! ceva în sud? ridic! din sprâncene Pyrust. Asta-i
cam departe de precizia obi"nuit! a rapoartelor tale, Delasonsa.
— A"a este, Alte#!, dar acesta-i adev!rul. Sursele mele din Virine
sunt neobi"nuit de t!cute. Exist! îns! destule schimburi de mesaje,
limitate, ca s!-mi sau seama c! înc! mai tr!iesc, dar nu au nici o
informa#ie credibil! de oferit.
Focul vâjâi câteva clipe, apoi un bu"tean erupse într-o puzderie de
scântei "i j!ratic, împr!"tiindu-se mult dincolo de scaunul gol al
Prin#ului. Amândoi s!rir! înapoi, apoi se d!dur! "i mai în spate când
scânteile începur! s! se roteasc!, acoperind t!ciunii ca într-o
îmbr!#i"are strâns!. Focul se învârteji, ridicându-se într-o coloan!
care se contur! într-o siluet! umanoid!, cu cap de lup.
Însp!imânt!toarea creatur! în"f!c! scaunul, tr!gându-l mai aproape
de vatr! "i a"ezându-se.
Pyrust se holb! o clip! spre creatur!, apoi se l!s! într-un
genunchi "i f!cu o plec!ciune adânc!.
— Bun venit, Grija, St!pân al Mor#ii. M! onorezi.
— Nu fac eu a"a ceva, Pyrust. Î#i dau o "ans!. Te îndrep#i spre
t!râmul meu – la fel ca to#i muritorii dar singura întrebare este cât de
mul#i dintre ai t!i mi-ai trimis? Mor#ii t!i î#i vor fi sclavi pe t!râmul
meu.
Delasonsa, care r!m!sese pe loc, pufni.
— Prin#ul este prea în#elept ca s! fie sedus de minciunile tale.
Poate c!-i vor fi sclavi mii, îns! el va fi sclavul celui care-l va ucide.
Care-i avantajul de a avea mul#i sau pu#ini?
Grija râse înceti"or, cu f!lcile c!scate.
— M! voi delecta continuând aceast! discu#ie pe t!râmul meu,
Mam! a Umbrelor. Dar tu nu.
O mân! incandescent! #â"ni spre ea "i b!trâna se pr!bu"i.
— Ai dreptate s-o pre#uie"ti atâta, Pyrust, pentru c! te ap!r!
precum o leoaic! "i-ar ap!ra puii. Dar crede c! te-ar putea ap!ra "i de
mine, ceea ce este o nebunie. N-ar face decât s! prelungeasc! o
discu#ie care ar fi cel mai bine s! fie scurt!.
Prin#ul d!du din cap.
— Când mi-ai vorbit ultima dat!, ai spus c!-i voi conduce pe
686
mul#i pe por#ile t!râmului t!u.
— Asta a fost valabil atunci "i va fi "i mai mult acum. Am v!zut o
mul#ime de ispr!vi m!re#e de-ale tale, îns! circumstan#ele s-au
schimbat. Doi, care erau h!r!zi#i t!râmului meu, mi-au sc!pat. Au
murit, dar cu toate astea tr!iesc, sfidând tot ce-i rânduit în ceruri.
Este un semn care anun#! venirea unui al zecelea zeu.
Pyrust, care nu-"i b!tuse niciodat! capul prea mult cu zeii, g!si
aceast! perspectiv! surprinz!toare.
— Ar putea exista un al zecelea zeu?
— Tot a"a m-ai putea întreba dac! ar putea fi de zece ori pe-atât,
ori de zece ori mai pu#ini. Au existat nenum!ra#i zei. Virukii aveau
zeii lor, iar sudul la fel. Chiar "i indivizii au zei diferi#i. Noi îi
pervertim pe muritori, iar ei ne schimb!. Totul nu-i decât obiectul
tr!nc!nelii nesfâr"ite "i plictisitoare dintre preo#i, iar eu nu permit
asta decât în cel de-al $aselea Iad.
Zeul în fl!c!ri se aplec! înainte.
— Pentru tine, Pyrust, este ceva nesemnificativ. Dar conteaz! c!
mi-au sc!pat doi oameni h!r!zi#i t!râmului meu. Au reu"it pentru c!
al zecelea zeu invadeaz! cerurile. $i, a"a cum e în cer, tot a"a-i "i pe
p!mânt, for#ele terestre ale celui de-al zecelea zeu invadeaz!
Erumvirine.
Prin#ul deseian se ridic! încet.
— De-asta nu mai r!zbat nici un fel de ve"ti spre nord.
— Tot de-asta Fiul Tronului Dragonului î"i arunc! trupele spre
sud. Inten#ia sa ar putea fi una bun!, dar mijloacele folosite "i
momentul, nu.
O limb! de foc linse col#ii str!lucitori.
— Invazia ini#ial! i-a trimis pe mul#i pe t!râmul meu "i, poate, a
fost menit! s!-mi abat! aten#ia de la cei care lipseau. Acum a venit
un al doilea val, iar ap!r!torii Virinei nu pot face fa#!.
— Unde atac!? Arat!-mi, î"i miji Pyrust ochii c!prui.
— S!-#i ar!t #ie?
— Da, luate-ar naiba. E"ti zeu. Ai conjurat un trup, conjur!-mi "i
mie o hart!.
Grija râse, apoi întinse o mân! alungit! înapoi spre c!min. Lu! o
p!rticic! din foc de parc! ar fi fost nisip "i-l turn! pe podea, unde se
687
împr!"tie la câteva palme distan#! de trupul neclintit al Delasonsei.
Fl!c!rile devenir! un fluid incandescent, prin care se desenar! linii
întunecate, marcând râuri "i frontiere. Fl!c!rile s!ltar! formând
mun#i, apoi la marginea dinspre est a Erumvirinei disp!rur! complet.
Pyrust sim#i cum i se strânge stomacul. Un sfert din na"iune s-a
dus. Invadatorii se îndreapt! direct spre Kelewan. Îl str!b!tu o
str!fulgerare de pizm!. Visul s!u de a intra triumf!tor în Kelewan se
dusese, pentru c! "tia c! ora"ul pe care l-ar cuceri acum nu s-ar mai
putea compara cu cel dup! care tânjise atât de mult! vreme.
— Cât a trecut de când au n!v!lit?
— O lun!.
— $i au ajuns atât de departe? Sunt impresionat.
— Nu trebuie s! te temi.
— Frica nu-mi aduce nimic. Respectul pentru du"manul meu este
îns! vital.
Zeul mor#ii se l!s! pe vine "i privi spre el.
— Nu face pe de"teptul cu mine, Pyrust.
Înfrunt! f!r! nici o team! privirea lui Grija.
— Dac! e s! fiu secera ta, nu te mai plânge c! sunt ascu#it.
Zeul se a"ez! din nou "i chicoti.
— Nu e"ti singura secer!.
— Am s! chibzuiesc bine la ceea ce mi-ai spus, d!du prin#ul din
cap.
— $i vei ac#iona?
— Într-un fel sau altul, tot vei afla.
Grija se holb! un moment la el, apoi d!du scurt din cap.
— Ia deciziile cu chibzuial!. Dac! exist! un al zecelea zeu, atunci
va fi "i un al Zecelea Iad, "i-am s!-l rezerv special pentru tine.
Înainte ca prin#ul s! fi putut r!spunde, personajul îngrozitor f!cu
implozie "i se scurse înapoi în c!min. În afar! de trupul Delasonsei "i
de fl!c!ruile care înc! mai pâlpâiau pe scaun, nu r!m!sese nici un
semn al vizitei zeului. Pyrust a"tept!, gândindu-se c! s-ar putea trezi
din co"mar, dar nu se întâmpl!.
Prin#ul deseian se încrunt!. Când Grija i se ar!tase prima dat!, cu
multe luni în urm!, i se p!ruse c! visele sale de a deveni împ!rat se
vor adeveri. Cu siguran#!, orice campanie s-ar fi terminat cu multe
688
pierderi de vie#i omene"ti. Fie c! ar fi învins sau ar fi pierdut,
popula#ia t!râmului Zeului Mor#ii s-ar fi m!rit.
Îns! aceast! manifestare însemna ceva cu totul diferit. Dac! Zeul
Mor#ii era suficient de puternic ca s! intervin! în treburile oamenilor,
ar fi putut pur "i simplu s! r!pun! o zecime dintre trupele zeului.
Îns! faptul c! oamenii sc!paser! de la moarte însemna c! puterea sa
se reducea. R!zboiul era dus pe p!mânt tot a"a precum în ceruri "i
era limpede c! Grija avea nevoie de un aliat p!mântesc. Sau alia"i. La
urma urmei, nu-s singura secer!.
L!sând la o parte gâlcevile politice divine, informa#ia pe care o
primise era folositoare. $tia c! Cyrus î"i deplasa trupele, iar acum
aflase "i de ce. Trupele de la frontiera nalenian! de nord nu erau de
încredere, poate chiar gata de r!zmeri#!. N!vala în Helosunde "i apoi
în Nalenyr n-ar fi fost posibil! în nici un caz f!r! v!rsare de sânge,
dar acum p!rea.
De asemenea, este #i necesar!.
Spusese Grija, îns! Pyrust "tia, chiar "i înainte ca Zeul Mor#ii s!-i
fi oferit detaliile. Cyron ar fi putut s! fie un geniu în organizarea
na#iunii "i în acumularea de bog!#ii, dar nu era comandant militar,
a"a cum fuseser! to#i ceilal#i prin#i ai dinastiei Komyr. Dac! ar fi fost,
n-ar trimite trupe la sud de frontiera sa cu Erumvirine; le-ar trimite
direct în Erumvirine. Era mult mai bine s! duci orice r!zboi pe
teritoriul altuia, indiferent dac! inten#ionai s!-l ocupi sau s!-l cedezi
mai târziu.
Pyrust avea de ales. Între na#iunea sa "i Nalenyr se întindea
Helosunde. Chiar dac! invadatorii decideau s! se întoarc! spre nord
"i s! vin! pe coast!, liniile lor de aprovizionare s-ar întinde dincolo
de orice limit! în momentul când ar ajunge în Deseirion, iar Pyrust
putea garanta c! pe t!râmul s!u nu vor g!si de mâncare nici m!car o
singur! îmbuc!tur!. Trupele sale, de"i nu atât de numeroase ca ale
altor na#iuni, erau bine antrenate "i vor lupta din greu. Ar putea s!
#in! du"manul pe loc în Helosunde "i s!-"i p!streze teritoriul intact.
Sau a# putea s!-i împing #i mai mult spre sud. În vreme ce o parte
din el înc! visa la cucerirea Moriandei "i Kelewanului, restul fiin#ei
lui analiza acum ap!rarea lor. Dac! suntem învr!jbi"i, ne vom pr!bu#i.
Îns! nimeni nu va fi de acord s! se uneasc! sub flamura $oimului.
689
Chiar dac! Cyron "i-ar da seama c! era singura "ans! de supravie#uire ar!tând într-acolo. Nu c!ut!m vreun imperiu, dar dac!-i respingem
a na#iunii sale, nu s-ar învoi. Cedarea comenzii trupelor omologului pe invadatori, vom primi un imperiu.
deseian ar declan"a sfâr"itul dinastiei sale.
— Dar voi avea nevoie de trupele sale "i de #ara lui pentru a ne
putea ap!ra cu to#ii.
Se încrunt!. Dac! invazia celui de-al zecelea zeu îl speriase atâta
pe Zeul Mor#ii, nu avea cum s! vad! altceva aici decât un dezastru
pentru omenire.
Prin#ul se l!s! în genunchi lâng! Mama Umbrelor "i-o zgâl#âi de
umeri. Ea se cutremur!, apoi se rostogoli. Era sigur c! ar s!ri în sus cu
un pumnal în mâini, dar îl p!stra ascuns pe sub mantie.
— Alte#!, v-am dezam!git.
— Nu, Delasonsa, nici pomeneal!. Avem multe de f!cut.
— Ce anume, Prin#ul meu?
Pyrust se ridic!.
— Vei trimite vorb! agen#ilor t!i din Nalenyr. Trebuie s! înceap!
s! încurajeze o rupere a rela#iilor dintre lorzii din interior "i
Moriande. Îi vreau înarma#i "i gata s! mi se al!ture. De asemenea, va
trebui s!-i ucizi pe liderii fac#iunilor dizidente din Helosunde, dar vei
cru#a via#a fratelui so#iei mele. Un mesaj va fi transmis în numele ei
Consiliului de Mini"tri, oferind o alian#! "i pace între Deseirion "i
Helosunde.
— Nu vor crede.
— Le vei spune c! voi acorda Helosundiei autonomie deplin!
când se va na"te mo"tenitorul meu.
Ea-l privi cu aten#ie.
— V! sim#i#i bine, Alte#!?
— Urm!toarea mea porunc! î#i va lini"ti temerile, Mam! a
Umbrelor. Vreau ca toate unit!#ile disponibile s! se îndrepte spre
sud. Acest ordin include "i instructorii "i garnizoanele de la frontiera
turasynd!. Orice b!rbat sau femeie între cincisprezece "i treizeci de
ani se va prezenta la prima unitate, afar! de cazul când munca lor
este vital! pentru eforturile de r!zboi. G!se"te-mi câ#iva la"i din care
s! fac exemple, crucificându-i la r!spântiile drumurilor.
— Dup! cum v! este voia, st!pâne.
— În decurs de o lun! vom m!r"!lui spre sud, spuse Pyrust
690 691

24
Ziua a 10-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Vnielkokun, Moriande
Nalenyr
Pelut Vniel a"tept! pân! când servitorii turnar! ceaiul "i se
retraser!, înainte de a-"i înclina capul spre vizitatorul s!u.
— Îmi onora#i casa cu vizita voastr!, Conte Turcol. Îmi cer iertare
c! nu am putut s! v! primesc mai devreme, dar administra#ia mea
este într-o mare zarv! pentru c! ne preg!tim s! celebr!m aniversarea
urc!rii Prin#ului pe Tronul Dragonului. Dac! sunte#i aici în ziua
binecuvântat!, v! rog s! accepta#i invita#ia mea de a v! fi gazd!.
Lordul vestic îi întoarse plec!ciunea, dar f!r! gra#ie sau
sinceritate.
— Cred, domnule ministru, c! le-am comunicat subordona#ilor
vo"tri urgen#a întrevederii. Poate c! nu-"i fac prea bine datoria.
Pelut nu r!spunse imediat. În loc de asta, sorbi din ceai.
— În Miromil antreneaz! maimu#e s! se urce pe crengile cele mai
înalte ale arborilor de ceai "i s! culeag! numai cele mai fine frunze.
Aceast! varietate se nume"te Norul de Jad, iar servitorilor mei li s-au
dat instruc#iuni precise pentru prepararea lui. Cred c! o s! v! plac!.
Contele nu arunc! nici m!car o privire la ceaiul de pe m!su#a
lâng! care îngenunchease.
— V! apreciez ospitalitatea, îns! nu am prea mult timp.
— Pentru ospitalitate exist! întotdeauna destul timp, milord.
S-ar putea ca Turcol s! fi surprins o nuan#! de amenin#are în
glasul lui sau s!-"i aminteasc! faptul c! venise s! cear! un favor. A"a
c! nu ripost! "i se conform!, sorbind din ceai – mult prea repede –,
apoi î"i exprim! mul#umirile.
Pelut a"ez! cea"ca pe m!su#a de lâng! el.
— A#i avut un mare noroc s! v! afla#i în Moriande când a fost
transmis! cererea pentru trupe. F!r! îndoial!, curând v! ve#i al!tura
692
lor, la frontiera cu Helosunde.
— Da, m! voi al!tura lor, consim#i Turcol "i ochii lui se îngustar!.
M-am gândit s! v! cer sfatul într-o chestiune de protocol.
— $i care ar fi aceea?
Lordul din interior î"i îndrept! umerii.
— %inând cont c! prin#ul nostru î"i va s!rb!tori aniversarea, m-
am gândit c! o parad! a trupelor în onoarea sa ar fi foarte potrivit! cu
aceast! ocazie.
Pelut ezit!, dar nu l!s! s! i se citeasc! surpriza pe fa#!.
— Prin#ul nu agreeaz! astfel de manifest!ri, cu excep#ia
Festivalului Recoltei. Anivers!rile sale sunt de obicei o chestiune
privat!. Adesea ia cu el la #ar! câte un grup de curteni, pentru
vân!toarea cu "oimii "i alte preocup!ri.
— Sunt la curent, Mare Ministru. De asemenea, mai "tiu c! a
trimis mare parte dintre g!rzile keru în sud, a"a c! este f!r! obi"nuita
sa suit!. Îmi închipui c! îl oblig! s! r!mân! în Moriande.
Turcol încerc! s! amestece pu#in! mil! în expresia sa, dar cum nu
mai sim#ise a"a ceva înainte, rezultatul era un fals vizibil.
— M-am gândit c!, din moment ce trupele mele ar fi prin
vecin!tate timp de patru zile, ar putea veni cu noi, s! se bucure de
ospitalitatea noastr! "i s! vad! cu ochii lui cât de bine vom p!zi
frontiera. $i ar fi o binecuvântare pentru trupele mele s!-"i vad!
prin#ul.
Pelut zâmbi. Ambi"ia, Conte Turcol, este întotdeauna
ner!bd!toare.
— Preocup!rile voastre pentru binele prin#ului au fost remarcate
"i apreciate. S!-i comunic invita#ia În!l#imii Sale?
— V-a" r!mâne îndatorat. Ce dori#i s! fac pentru a v! r!spl!ti?
— N-am nici o idee ce fel de serviciu mi-a#i putea face, Conte
Turcol, în afar! de ap!rarea cu credin#! a frontierei noastre.
R!spunsul îl nemul#umi în mod clar pe lord. Pelut v!zuse ce era
de v!zut: invita#ia sugera uciderea lui Cyron "i înlocuirea lui.
Complotul ar fi fost evident pentru toat! lumea, îns! Turcol, în
arogan#a sa, credea c! dac!-"i celebra urcarea pe tron, asta ar face pe
oricine s! nu bage de seam! cum îl ob#inuse.
— Sunt convins c! v! ve#i gândi la ceva, Mare Ministru, pentru c!
693
în#elepciunea voastr! este s!rb!torit! în întregul Nalenyr, d!du
contele din cap.
— M! onora#i din nou.
Pelut sorbi înc! o dat! din ceai, apoi privi dincolo de vizitatorul
s!u. Surprinse o umbr! proiectat! pe unul dintre pere#ii de hârtie de
orez. $tia c! Turcol n-ar observa-o niciodat!. Iar dac! ar face-o, Pelut
avea deja preg!tit! o stratagem! pentru a face fa#! situa#iei. Fiica sa
cea mai mare va fi g!sit! ascunzându-se acolo, pretinzând c! nu voia
decât s! arunce o privire spre faimosul nobil. Pelut l-ar l!sa s-o
foloseasc! dup! poft!, iar Turcol ar uita de orice alte suspiciuni.
Vanitatea nu i-ar permite niciodat! s! cread! c! am pus un
func"ionar s! transcrie conversa"ia.
Astfel de precau#iuni n-ar fi fost necesare, îns! cererile repetate
ale lui Turcol pentru o întrevedere îl obligaser! s! le adopte. Chiar "i
un orb "i surd, închis într-o cutie de metal "i #inut pe fundul Râului
de Aur timp de cincizeci de ani ar fost la curent cu dorin#a lordului
vestic de a-i vorbi. Pelut trebuia s! presupun! c! Prin#ul Cyron aflase
deja "i, de"i nu se temea de spioni în propria b!t!tur!, b!nuia c!
str!zile din afara micului s!u turn gemeau de ei la ora la care
întrevederea se va fi sfâr"it.
— Ar trebui s! v! spun, milord, c! eu consider c! este foarte pu#in
probabil ca prin#ul s! accepte invita#ia voastr!. De fapt, ar trebui s!
cred c! "ansele ar fi infime...
— Pl!cerea "i generozitatea mea, dac! a" "ti c! ni se va al!tura, n-
ar mai avea limite.
Pelut continu! s! vorbeasc!, f!r! s! r!spund! izbucnirii.
— ...Numai dac! l-a#i pofti întâi pe Prin#ul Eiran "i i-a#i dezv!lui
cât de mult dori#i ca Prin#ul Cyron s! vi se al!ture. Dac! a#i spune c!
v-a#i gândit s!-l invita#i chiar domnia voastr! pe prin#, dar a#i
presupus c! va trece peste o ofert! provenit! de la un nobil atât de
neînsemnat, sunt sigur c! Prin#ul Eiran s-ar folosi de influen#a sa
pentru a v! sus#ine. El "i Cyron sunt destul de apropia#i.
Turcol privi în jos, apoi d!du din cap.
— Desigur. Ar trebui s! procedez a"a.
— A" fi încântat s! v! aranjez o audien#! la Prin#ul Eiran.
— A" vrea s! v! mai întreb ceva, dac! nu v! este cu sup!rare.
694
Turcol încerc! s! fac! urm!toarea întrebare s! sune firesc, îns!
entuziasmul din glasul s!u îl tr!d!.
— Mai am o întrebare, izvorât! din dorin#a de men#inere a
stabilit!#ii Nalenyrului.
— V! rog.
— Dac! ar fi s! se întâmple o nenorocire...
— Nenorocire?
— Dac! prin#ul ar c!dea victima unui asasin, un asasin deseian,
atunci ce s-ar întâmpla?
— Nu v! preocupa#i de asta, milord, zâmbi Pelut "i cl!tin! din
cap. Nu exist! nici un asasin deseian care s! poat! p!trunde în
Wentokikun.
Turcol se încrunt! din greu, întunecându-se la fa#!.
— Nu. Ce-ar fi dac! ar exista asasini, un grup întreg, "i l-ar ataca
pe prin# în vreme ce ar veni în mijlocul trupelor mele? Ce s-ar
întâmpla? Dac! ar muri, vreau s! spun.
De"i Pelut "tia exact ce fusese întrebat, se decise s! par! mai
departe c! nu în#elesese.
— Este extrem de pu#in probabil s! se întâmple, milord. Prin#ul
Pyrust este foarte în#elept, a"a c! nici un asasin n-ar putea fi
identificat drept agent de-al s!u. Vreau s! spun c!, în eventualitatea
unui astfel de scenariu de neconceput, cum e cel descris aici, o trup!
de asasini ar trebui s! fie cel pu#in dou!zeci "i "apte la num!r "i s! fie
deghiza#i în bandi#i. De fapt, n-am descoperi nimic care s! indice c!
nu sunt. Cred c! singura "ans! pe care ar avea-o ar fi s! atace în timp
ce dumneavoastr!, prin#ii "i câ#iva dintre cei mai de încredere "i
curajo"i dintre r!zboinici v! relaxa#i pe Dealul Mausoleului, cum
obi"nuie"te prin#ul. Acolo, "i numai acolo, ar putea avea "ansa de a-l
ucide. Cât despre ceilal#i dintre dumneavoastr!, dac! a#i fi în stare s!
v! croi#i cale de sc!pare, ei bine, aminti#i-v! cât de mult l-au apreciat
oamenii pe socrul vostru pentru c! a înapoiat din Helosunde trupul
Prin#ului Aralias.
Turcol d!du din cap "i sorbi din nou din ceai.
Pelut î"i l!s! capul jos.
— Sper c! toate acestea nu v-au alarmat, milord, pentru c! "tiu c!
v-a#i da "i via#a pentru a-l proteja pe prin#ul nostru. A#i putea fi chiar
695
r!nit, dar pierderea lui v-ar provoca o durere mai mare decât orice
ran! fizic!.
— Bineîn#eles c! m! alarmeaz!, Mare Ministru, iar dac! a" crede
c! bandi#ii l-ar putea v!t!ma pe prin#, nu a" lansa niciodat! o astfel
de invita#ie. Asta nu este posibil îns!, a"a c! voi folosi calea pe care
mi-a#i sugerat-o.
— M! bucur s! v! fiu de folos.
— Oricum, întrebarea mea ini#ial! se refer! la ceea ce s-ar petrece
dup! o asemenea imens! tragedie. Prin#ul nu are mo"tenitori, iar
fratele lui a murit f!r! s! fi l!sat vreunul. În eventualitatea mor#ii
Prin#ului, cine-ar conduce na#iunea noastr!?
Pelut sorbi îndelung din ceai înainte de a r!spunde.
— Îmi pune#i o întrebare pentru care exist! unul dintre multele
r!spunsuri posibile, dar unul care nu trebuie s! r!zbat! dincolo de
aceast! înc!pere. Pot s! am încredere?
— Desigur, încuviin#! încet Turcol.
Pelut î"i înclin! capul spre dreapta.
— Trebuie s! în#elege#i c! lipsa de mo"tenitori ai Prin#ului, fie de
sânge, fie declara#i, reprezint! o situa#ie pe care eu, Mare Ministru
nalenian, trebuie s-o rezolv. M! uit la Helosunde, la Consiliul de
Mini"tri, "i v!d ce dezastru a rezultat din dezbaterile lor. Nu voi
îng!dui o guvernare format! din mini"tri, pentru c! noi nu suntem
de sânge nobil. Pu#ini oameni sunt, "i chiar mai pu#ini se ridic! la
în!l#imea promisiunilor propriului sânge.
Contele nu-"i putu ascunde un zâmbet. Faptul c! familia sa
ocupase, cândva, Tronul Dragonului, dovedea f!r! t!gad! c! avea
obâr"ia care i-ar fi permis s!-l reclame. %i este sigur c! promisiunile
sângelui s!u nobil au înflorit pe deplin în el.
— Eu m-am gândit, milord, c! pentru a men#ine stabilitatea "i
promova viitorul, s-ar putea s! fim nevoi#i s! apel!m la metode
neobi"nuite. Mi-a trecut prin minte c! un triumvirat, alc!tuit din
socrul vostru, Ducesa Scior "i domnia voastr! ar putea asigura
combina#ia corect! de în#elepciune, carism!, experien#! "i, în cazul
vostru, vitalitate, pentru a conduce na#iunea noastr! spre viitor.
Tustrei ar trebui s! coopera#i, bineîn#eles, împ!r#ind puterea.
— Da, desigur, în#eleg, vorbi Turcol, dar expresia strâmb! îi
696
dezv!luia perfect opinia. Totu"i, ar trebui s! ne decidem asupra unui
singur prin#, dac! vrem ca na#iunea noastr! s!-"i p!streze
legitimitatea. De"i ceilal#i doi sunt în#elep#i "i puternici, nici una
dintre casele lor nu dateaz! dinainte de Urgie. În ce-i prive"te pe
Komyri, ei s-au ridicat de la Vremea Ghe#ii Negre încoace.
— Casele lor nu erau necunoscute înainte de crearea celor Nou!
Principate.
— Dar nu f!ceau parte din nobilimea imperial!.
— Foarte adev!rat, d!du solemn din cap Pelut. Problema voastr!,
milord, este cât de bine vor servi mini"trii triumviratul la putere?
Comentariul îl reduse la t!cere pe Turcol, iar pumnul s!u strâns
nu sc!p! privirii lui Pelut.
— Eu a" crede, Mare Ministru, c! ministerele ar servi cel mai bine
la consolidarea puterii în mâinile celei mai calificate persoane pentru
a conduce na#iunea. Ducesa, de"i este în#eleapt! – chiar dac! este
vorba de viclenia unei so#ii de pescar –, "i socrul meu sunt amândoi
mult prea b!trâni pentru a asigura acea continuitate necesar! pentru
a duce Nalenyrul în viitor.
— A" fi de acord, milord, dac! nici unul dintre ei n-ar avea
progenituri care s! preia sarcina. A#i putea fi foarte bine mo"tenitorul
de drept al Contelui Vroan, dar dac! ave#i proprii mo"tenitori
lucrurile ar sta chiar mai bine.
— Adev!rat, dar dac! so#ia mea ar fi îns!rcinat! acum, Contele
Vroan l-ar putea desemna pe copilul meu drept mo"tenitorul s!u, iar
eu a" fi for#at s! accept o regen#!. Consider acest lucru inacceptabil "i
la fel ar trebui "i domnia voastr!.
— Eu nu caut decât ceea ce-i mai bine pentru na#iunea noastr!.
— Iar eu cred c! Marele Ministru ar trebui s! vad! c! reprezint
viitorul Nalenyrului.
— Dac! se întâmpl! ceva inimaginabil.
Turcol se opri un moment.
— Da, desigur, dac! inimaginabilul s-ar întâmpla. Bandi#ii. Ar fi
îngrozitor.
— A"a ar fi, milord.
Pelut privi în Jos spre cea"ca sa, iar buc!#elele minuscule de
frunze de ceai se adunar! pe fundul ei.
697
 — Dac! s-ar întâmpla, cred c! pentru na#iune c!l!uzirea oferit!
de domnia voastr! ar fi nepre#uit!. Este limpede c! v-a#i gândit la
asta, iar o astfel de anticipare reprezint! o valoare care nu va fi
ignorat!.
— Mare Ministru, ave#i claritatea viziunii, ceea ce ne va garanta
viitorul.
— Milord este prea amabil, se înclin! Pelut spre el.
— N-a" vrea s! v! r!pesc "i mai mult din timp, "tiind c! sunte#i
ocupat. Voi vorbi chiar eu cu Prin#ul Eiran. Ve#i primi r!spunsul s!u
în decurs de o zi.
— Dup! aceea "i al prin#ului?
— Eu cred c! da.
— V! apreciez ospitalitatea, dar "i mai mult în#elepciunea,
mul#umi Turcol cu o plec!ciune.
— Merge#i cu bine, milord. Fie ca zeii s! surâd! asupra viitorului
vostru.
— Viitorul nu înseamn! nimic, Ministre, îns! viitorul na#iunii
mele este totul.
Contele f!cu s! alunece lateral panoul-u"! "i se retrase. Nu-l trase
dup! el, iar Pelut g!si asta enervant; dar nu numai asta decise soarta
lui Turcol.
Marele Ministru b!u ceaiul, apoi roti licoarea aurie r!mas! în
cea"c!. O întoarse repede "i-o trânti pe m!su#!. O ridic! iute din
b!ltoaca format!, punând-o apoi cu gura în jos pe un loc uscat.
Scopul vizitei lui Turcol fusese cât se poate de evident. Ordinul
prin#ului privind strângerea de trupe devenise doar un pretext pentru
preg!tirea unei rebeliuni pe fa#!. Pelut se a"teptase s!-l aud! cerând
ca mini"trii s! deschid! larg por#ile Moriandei "i s! i-l predea pe
prin#, ceea ce-ar fi constituit un spectacol grandios, în mod sigur.
Încercarea de asasinat n-a fost îns! ceva la care se a"tepta "i, în mod
clar, nu ceva la care lordul s! se fi gândit prea mult. Disponibilitatea
lui de a adopta masca banditismului dovedea o flexibilitate care ar fi
putut fi util!, îns! comentariile sale despre succesiune dezv!luiau
diferen#a dintre flexibilitate "i maleabilitate.
Dac! ar fi mai maleabil, ar fi mult mai folositor. Era limpede,
dorea s! fie prin# "i se considera alegerea cea mai fireasc!. Pelut nu
698
avea nici un dubiu c! Turcol se "i visa primit cu urale de c!tre
poporul s!u adorator: negustorii "i-ar deschide cuferele pentru el, iar
femeile picioarele. În timpul domniei sale, fanteziile despre keru,
cum c! erau haremul prin#ului, ar deveni realitate sau dintre ele s-ar
ridica o Cyrsa, cu mâinile pline de sângele lui.
Ceea ce n-ar fi deloc r!u. M!rit-o cu Eiran #i-am uni dou! teritorii.
Totu"i, în vreme ce ar fi o procedur! interesant!, era mai mult ca
sigur c! Eiran "i-ar da duhul odat! cu Cyron. De"i se îndoia c! Turcol
îi abordase "i pe mini"trii helosundieni, ace"tia îl vor c!uta imediat ce
se va r!spândi vestea c! era în fruntea trupelor de la frontier!.
Dorin#a lor de a-l vedea pe Eiran mort îl va conduce pe conte spre
alte comploturi.
De"i perspectiva de a-l avea pe Turcol ca prin# nu-l entuziasma
deloc pe Pelut, ideea c! s-ar putea descotorosi de Cyron îl incita. Ar fi
preferat o metod! mult mai rafinat!, îns! mortul era mort, iar o
lovitur! de m!ciuc! era la fel de bun! ca otrava. Prin#ul reprezenta o
amenin#are mai mare pentru Nalenyr decât contele "i cu siguran#!
una mult mai imediat!. Trebuia s! rezolve problema asta.
Pelut î"i întoarse cea"ca "i descifr! mesajul frunzuli#elor. Pozi#ia "i
forma lor îi dezv!luiau semne ale viitorului. De"i nu atât de clare pe
cât i-ar fi pl!cut, era destul.
Soarta eforturilor lui Turcol fusese decis!.
Odat! cu asta, "i soarta Nalenyrului însu"i.
699

25
Ziua a 12-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 9-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Rechinul negru, Caxyan
Toate speran#ele nutrite de Jorim de a p!stra secret! schimbarea
naturii rela#iei sale cu Nauana pierir! foarte repede. Shimik fusese
întotdeauna încântat s!-"i petreac! timpul împreun! cu st!pâna, dar
acum o adora "i o ap!ra. Mârâia la oricine se apropia prea mult de ea
– cu excep#ia lui Jorim – iar marinarii, plictisi#i de via#a pe uscat, nu
avur! nici un fel de dificult!#i în a descifra motivele din spatele
comportamentului fennychului.
Amentzutlii acceptar! cu bun!voin#! aceast! schimbare, iar
Tzihua, r!zboinicul uria" crescut în casta maicana datorit! priceperii
sale în lupt!, m!rturisi c! se a"teptaser! cu to#ii s! se întâmple. De"i
interac#iunea zeilor cu muritorii nu era ceva obi"nuit în mitologia lor
– sau istorie, a"a cum î"i aminti Jorim –, nu era ceva nemaiv!zut. Cu
to#ii sperau ca Tetcomchoa s! considere agreabil timpul petrecut
împreun! cu amentzutlii.
Iar Jorim îl considera. Nauana era minunat! "i exotic!, iar el se
sim#ise atras de ea înc! din prima clip! când o v!zuse. Contactul
nemijlocit sporise aceast! atrac#ie, dar nu crezuse c! ar fi putut avea
vreun interes în ce-l privea. Grija cu care-"i urma instruirea îi
amplific! sentimentele "i, totu"i, nu descifrase în ac#iunile ei nici un
sim#!mânt.
Dar str!duindu-se s!-i p!trund! esen#a "i disponibilitatea de a se
deschide, ca r!spuns dezv!luise totul. Era ca "i cum ar fi cunoscut-o
dintotdeauna "i invers. În mod curios, preferin#ele, aversiunile "i
experien#ele lor – de"i modelate prin culturi care nu "tiau nimic una
de alta – se îmbinau f!r! nici un efort. Se sim#eau de parc! fiecare era
câte o jum!tate a unei monede care fusese t!iat!, iar acum se
alipiser! la loc.
Jorim mai fusese îndr!gostit înainte, cel pu#in de câteva zeci de
700
ori, din când în când mai mult de o lun!. Î"i îng!duise s! cread! c!
multe dintre rela#iile sale se destr!maser! din cauz! c! obliga#iile sale
fa#! de familie îi cereau s! c!l!toreasc! perioade îndelungate. Îns!
adev!rul era c! rela#iile naufragiaser! deja, iar c!l!toriile deveniser!
doar scuze convenabile pentru a le l!sa s! moar!.
Nu purta pic! femeilor pe care le cunoscuse. Atrac#ia de la
început condusese la revela#ii, iar insatisfac#ia devenea, cu timpul,
reciproc!. Toat! lumea se poart! cum poate de bine la prima
întâlnire, apoi descoper! adev!rata fire a celeilalte persoane. Dup!
patru luni, se afla dac! o rela#ie putea dura sau nu.
În "ase secunde, el aflase asta despre Nauana "i mai "tia c! "i-ar fi
putut petrece restul vie#ii cu ea. Ar fi ezitat s! declare a"a ceva, de"i
se deschisese "i el c!tre ea. Ea nu mai tr!ia cu iluzia c! el era un om-
zeu, de"i acceptase c! divinitatea lui s-ar putea dezv!lui la fel cum
puful pierdut de puiul de pas!re îi l!sa s! se vad! adev!ratul penaj.
Ar fi respins aceast! idee, dar to#i copiii nalenieni fuseser!
crescu#i în spiritul legendei lui Wentiko, zeul-dragon, care se crezuse
un vierme scârbos pân! când se transformase într-un dragon. Din
punct de vedere intelectual, Jorim considera povestea drept una care-
i înv!#a pe oameni s!-i aprecieze pe ceilal#i dincolo de aspectul lor
exterior, îns! manifestarea fizic! a interiorului lor rezona "i ea.
Oriunde te-ai fi uitat, oamenii îmb!trâneau "i se schimbau. La unii,
înaintarea în vârst! era benefic!. La al#ii, însemna s! capituleze în
fa#a lumii din jur pentru c! nu credeau suficient de mult în ceea ce
z!cea în interiorul lor.
Sunt eu, oare, un zeu ascuns? În trecut ar fi izbucnit imediat în râs
la un asemenea gând, dar acum îi d!duse motiv pentru întreb!ri.
Maturizându-se, el "i ceilal#i glumeau despre impresia lui Qiro c! era
o zeitate, iar mul#i îl tratau cu o stim! mai mare decât cea ar!tat!
zeilor. Dac! abilit!#ile cuiva într-un domeniu îi permiteau s! ajung!
la stadiul de jaedunto, nu era, oare, posibil s! se manifeste într-o
manier! mai m!rea#!? Cândva ar fi respins ideea, pentru c! to#i "tiau
c! nu existau decât nou! zei "i nu mai mul#i, dar posibilitatea ca un
alt zeu s!-"i fac! loc spre ceruri deschidea o întreag! pleiad! de noi
posibilit!#i.
Discu#iile pe aceste teme ocupau mare parte din timpul petrecut
701
cu Nauana în afara instruirii, în timp ce educa#ia lui în ale magiei
continua neab!tut!, ba chiar î"i accelera ritmul. Nu putea comunica
telepatic cu ea chiar atât de bine cum o f!cea cu ai lui, dar o în#elegea
mai bine. Acest lucru, împreun! cu în#elegerea esen#ei "i a folosirii ei,
îi permitea s! progreseze rapid. De"i nu era la fel de experimentat ca
Nauana, existau indicii c! avea capacitatea de a st!pâni mult mai
multe puteri decât ea.
Totu"i, planurile pentru el prevedeau continuarea studiului, dar
mai apoi a venit un curier din Micyan, un sat de pe coast!, aflat la o
distan#! de dou! zile de mers. Curierul s-a pr!bu"it ca secerat din
cauza epuiz!rii, dup! ce alergase tot drumul, f!r! hran!, f!r! odihn!
"i f!r! s! aib! suficient! ap!. Povesti c! mozoyanii îi atacaser! satul.
Perspectiva revenirii acestora îi îmboldi pe amentzutlii s! se pun!
în mi"care. Ora"ul Nemehyan era a"ezat în vârful muntelui, iar acolo
se ajungea pe un drumeag lung "i întortocheat, care pornea din
câmpie. Aceea care fusese martora unei b!t!lii s!lbatice împotriva
mozoyanilor, cu numai o lun! înainte sau „pe la începutul
s!pt!mânii”, cum spuneau cei care foloseau calendarul centenco. De
fapt, un munte înalt, piramidal, de cranii mozoyane marcau victoria
amentzutlilor asupra du"manilor. În acel atac, mozoyanii veniser!
dinspre nord-est, iar posibilitatea ca ei s! vin! acum dinspre coast!
însemna c! "i liniile defensive vor trebui s! fie mutate.
C!pitanul Anaeda Gryst trimise Rechinul negru spre nord, de-a
lungul coastei, s! caute orice semn al înaint!rii hoardelor. Pentru c!
ametzutlii nu aveau nici un fel de tradi#ie naval! de care s! se poat!
vorbi, Micyan nu fusese construit în jurul unui port, îns! nava putea
s! debarce trupe în cel mai apropiat port natural pentru o expedi#ie
de recunoa"tere, iar spre final, câte o companie de Dragoni marini "i
r!zboinici locali urcar! la bord.
Jorim opt! pentru deplasarea spre nord cu Rechinul negru, iar
Shimik veni cu el. Nauana r!mase acas! s! preg!teasc! ap!rarea
împreun! cu al#i maicana, iar Tzihua urc! la bord s! preia comanda
contingentului de amentzutlii. Anaeda Gryst r!mase la Nemehyan "i
organiz! restul trupelor naleniene pentru a ajuta la ap!rarea ora"ului.
Faptul de a se afla din nou pe ocean la bordul unei nave îl încânta
pe Jorim, a"a cum Nauana "tiuse foarte bine c! se va întâmpla, acesta
702
fiind motivul pentru care nu-i ceruse s! r!mân! cu ea. Jorim se afla
lâng! prova, râzând în stropii de ap! care-i udau fa#a. Vântul îl
r!corea "i, de"i ar fi putut preg!ti o invoca#ie care l-ar fi înc!lzit din
nou, n-o f!cu. Se bucura, pur "i simplu, de aroma m!rii, de priveli"tea
cerului, de gustul apei de mare, de zgomotele scoase de nav! "i de cei
care lucrau la bordul ei.
Aceasta-i esen"a vie"ii îns!#i. C!l!toriile, expedi#iile, confruntarea
cu primejdiile, toate acestea erau lucruri pe care le îndr!gea, îl f!ceau
s! se simt! viu. Dac! va trebui s!-mi petrec restul vie"ii închis în
Anturasikun, am s! mor.
Privi spre Shimik, care st!tea lâng! el cu picioarele dep!rtate "i cu
labele dinainte pe "olduri. Acesta privi în sus la el "i rânji cu gura
plin! de din#i strâmbi.
— $tiu, e minunat.
Deplasarea în sus pe coast! dur! mare parte din amiaz!, dar cu
vântul constant reu"ir! s! se deplaseze repede "i intrar! în port f!r!
nici o dificultate. De"i navigaser! aproape de #!rm, iar de cart
fuseser! observatorii cu ochii cei mai ageri, nu v!zuser! nici un semn
de mozoyani.
Comandantul navei, locotenentul Myrasi Wueltan, l!s! la ap!
b!rcile. Fiecare f!cu dou! curse la #!rm "i reu"ir! s! debarce repede
toate trupele. În pofida diferen#elor de arme "i armuri dintre cele
dou! deta"amente, se gr!bir! s! asigure zona pe plaja alb!, nisipoas!.
Shimik se c!#!r! pe spatele lui Jorim, când cartograful i se al!tur!
lui Tzihua în fruntea coloanei aflate în mar" spre interior. Pân! acum,
cerceta"ii nu descoperiser! nimic, dar nu p!trunseser! în jungla
deas! decât cel mult o sut! de metri. Vegeta#ia luxuriant! f!cea
dificil! observa#ia "i chiar mai dificil! deplasarea. Solda#ii folosir!
s!biile de o#el sau ghioagele de r!zboi ascu#ite, de obsidian, "i croir!
o c!rare prin jungl!.
În pofida trecerii lor g!l!gioase, animalele junglei nu p!reau
câtu"i de pu#in impresionate. O trup! de maimu#e dungate ca ni"te
tigrii î"i b!teau joc de eforturile lor "i chiar îi bombardar! pe unii
dintre ei cu cojile verzi ale fructelor de khoitz. Shimik le imit!
#ipetele cu suficient! acurate#e încât un mascul se arunc! prin frunzi"
drept pe o creang!, cu vreo "apte metri mai sus, scuturând-o "i
703
urlând.
Fennul s!ri de pe spinarea lui Jorim, se c!#!r! pe o alt! creang! "i
#â"ni drept spre mascul. Se apucar! s! urle unul la altul, scuturând
crengi "i luând diferite pozi#ii, iar Jorim se temu c! va izbucni o lupt!,
dar Shimik î"i scoase ghearele la maimu#!, iar animalul o zbughi
însp!imântat.
Shimik s!ri la p!mânt "i accept! plec!ciunile exagerate oferite de
to#i r!zboinicii.
Coloana î"i croi drum pe o por#iune de o alt! sut! de metri înainte
ca cerceta"ii s! raporteze din nou. Ajunseser! la drumul folosit de
curier pentru a fugi spre sud. Nu d!duser! peste nici un semn al
trecerii sale, dar nici a mozoyanilor. Pe cât puteau ei spune, nu era
nimic ie"it din comun pe acolo.
— Acum dou!sprezece ore, mozoyanii au atacat Micyanul "i nu s-
au îndreptat spre sud. Nu-mi imaginez c! se a"teptau s! fim
preveni#i, se încrunt! Jorim.
— I-ai v!zut în lupt!. Nu gândesc, cl!tin! din cap Tzihua.
— Atunci de ce-au atacat?
— Din cel mai simplu motiv posibil. Le era foame.
— Crezi c! erau r!zle#i#i de restul? Au fost, oare, destui ca s!
cotropeasc! satul?
Uria"ul amentzutl ridic! din umeri.
— Am luat urma supravie#uitorilor pe cât de departe spre nord a
fost posibil. Majoritatea au murit. Cei care au supravie#uit s-au întors
în mare.
Jorim d!du din cap. De"i g!siser! locul unde se adunaser!
mozoyanii pentru atacul asupra Nemehyanului, nu d!dur! nici peste
nave, b!rci sau alte indicii despre modul în care ajunseser! aici.
Convenir! c! du"manii înotaser! spre #!rm, iar ideea unei m!ri pline
cu broa"te demonice de m!rimea unui om "i cu gurile pline de din#i
ca de rechin era destul s!-i provoace co"maruri lui Jorim.
— Trimiterea de trupe pe drumul spre Micyan este cea mai bun!
solu#ie.
Jorim reflect! o clip!.
— Probabil c! ar trebui s! trimitem Rechinul negru în sus, de-a
lungul coastei "i s! vedem dac! exist! vreun semn de mozoyani. Nu
704
cred c! ar fi putut s!-"i croiasc! drum a"a cum am f!cut noi, dar ar fi
putut ajunge la #!rm pe oriunde. $i asta ar fi util s! "tim.
— De acord.
— Bine. M! duc înapoi "i-i spun locotenentului Wueltan ce vrem,
apoi m! întorc "i m! al!tur vou! pentru pentru mar".
— Va fi bine s!-l avem pe Tetcomchoa s! ne conduc!, zâmbi
Tzihua.
— Am s!-i spun asta când îl întâlnesc.
Jorim trecu printre trupe, iar Shimik gonea pe deasupra lui, prin
copaci. Solda#ii nalenieni încheiau coloana, a"a c! îl puse pe
comandantul lor la curent cu planul. Refuz! oferta unei g!rzi pentru
deplasarea spre #!rm, "i-i trimise s!-"i vad! de drum.
Când ajunse pe plaj!, î"i d!du seama c! era ceva în neregul!. Nu-l
mai sâcâiser! nici p!s!rile, nici maimu#ele. Î"i spuse c! Shimik
reu"ise s! le sperie "i s! le izgoneasc! "i continu! s! cread! asta pân!
ajunse pe plaj!, iar anim!lu#ul se ascunse în spatele lui, uitându-se
printre picioare.
În golfule# se mai afla "i altceva decât Rechinul negru. Prima dat!
n-ar fi putut spune precis ce, pentru c! era lung cât nava, iar asta nu i
se p!rea posibil. Partea din fa#! a acelui lucru era deschis! – din nou,
imposibil pentru o nav! – iar din deschiz!tur! se târau tot felul de
creaturi. Foiau deja la bordul Rechinului negru, iar marinarii care
s!reau "i începeau s! înoate spre #!rm erau tra"i la fund de atacatori
nev!zu#i.
De"i nu se afla prea aproape, putea vedea c! ace"ti mozoyani erau
altfel. Primii întâlni#i sem!nau cu pe"tii. Cei care atacaser! în
Nemehyan erau cu adev!rat ca ni"te broa"te diavole"ti, dar tot
sub#iri. Ace"tia aveau o siluet! mai groas!, aducând mai mult cu
maimu#ele decât cu broa"tele. Felul în care atârnau de parâmele
navei "i se l!sau în jos de pe crucete îi confirma impresia.
În afar! de asta, alte dou! lucruri devenir! imediat evidente.
Primul, nava era mai mult ca sigur pierdut!.
Al doilea, mozoyanii veneau pe #!rm "i, indiferent cât de valoro"i
erau r!zboinicii, ar fi fost cople"i#i doar prin num!rul lor. Nu aveau
nici o "ans! s!-"i preg!teasc! ap!rarea deoarece matahalele începeau
deja s! se adune "i s! înoate spre #!rm. M!celul va fi total, iar
705
mozoyanii se vor osp!ta din oameni tot a"a cum f!cuser! mor#ii lor,
pe câmpiile din fa#a Nemehyanului.
Apoi, înc! unul dintre lucrurile acelea înc!rcate cu mozoyani ie"i
la suprafa#!. Î"i deschise botul "i începur! s! ias! "i alte bestii.
Mieunatul însp!imântat al înso#itorului s!u îl readuse pe Jorim la
realitate.
— Shimik, g!se"te-l pe Tzihua. Spune-i s! fug! imediat. Du-te
repede, acum. Fugi. Trebuie s! fac ceva.
— Jrima r!mâi?
— Da, r!mân, dar tu trebuie s! pleci, repede. Acum. Foarte
important. Fugi.
Fennul #â"ni pe c!rarea din jungl!. Se opri, privi înapoi spre Jorim,
îi f!cu semn, dup! care s!ri în copaci "i disp!ru.
Jorim se întoarse din nou spre port "i-"i miji ochii.
— Totul nu-i altceva decât echilibru "i esen#!.
Î"i sfâ"ie tunica "i roba, dezgolindu-"i pieptul. Cu fa#a spre port "i
spre soarele în asfin#it, p!"i înainte pân! când ajunse în ap! pân! la
genunchi. Îi ignor! pe mozoyani "i închise ochii.
Se concentr! asupra c!ldurii solare, care-i atingea pielea "i p!rul.
Sim#ea apa clipocind în jurul picioarelor, foarte cald! în apropierea
#!rmului, dar l!sând
O urm! de r!ceal! când se scurgea de lâng! el, cu fiecare dintre
valurile blânde. Se l!s! s! le absoarb! esen#a. Apa, fluid; soarele,
fierbinte. C!ut! c!ldura în ap!, fluiditatea în felul în care lumina
solar! se unduia peste ap!.
Apoi se întinse "i atinse maiul.
Totul nu era decât echilibru, iar acum încerca s! schimbe acest
echilibru în mod radical. Nu avea nici o idee dac! putea sau dac!
efortul l-ar ucide. Cu toate astea, era singura "ans! de a-"i salva
prietenii. A"a c! se cercet! "i înl!untrul s!u, legând esen#a sa de mai,
apoi dirijându-l în ap!.
Echilibrul c!utat era simplu, îns! scara la care voia s! lucreze era
incredibil de vast!. Vreau s! fac s! fiarb! marea. Transformarea apei
din golfule# din fluid în vapori era posibil!, de"i nu auzise nici o
relatare ca o lucrare atât de titanic! s! fi fost s!vâr"it! înainte.
Probabil c! oricine a fost destul de smintit încât s! încerce a#a ceva
706
a murit înainte de ridicarea primei coloane de aburi.
Deschise ochii "i v!zu mozoyanii care se apropiau tot mai mult.
Unul se afla la o arunc!tur! de piatr! distan#!. Desf!cu botul,
dezvelindu-"i din#ii ascu#i#i, ca de rechin, pe care-i observase "i
înainte. Ochii lui negri se fixar! într-ai s!i, iar Jorim se pomeni
privindu-"i pieirea.
Atunci î"i d!du seama. Idee bun!, aplicat! prost.
Ignor! apa "i se concentr! asupra soarelui. Vizualiz! Wentiko în
discul solar. Dragonul se ridicase întotdeauna cu curaj, iar Jorim
salut! asta, la fel ca lumina "i c!ldura. Atinse esen#a zeului "i prin mai
se transmise un impuls care-l cutremur!. Fiecare mu"chi din trupul
s!u se contract!, curbându-i spinarea.
Se a"tept! s! cad! pe plaj!, neajutorat, dar în loc de asta începu s!
se ridice. Picioarele îi ie"ir! din ap! "iroind. Mozoyanul care fusese
cel mai aproape de el privi în sus, iar expresia fl!mând! de pe fa#a lui
se transform! în uimire.
Jorim voia s! transforme apa din fluid în vapori. Convertirea m!rii
ar fi fost imposibil!, pentru c! apa din golfule# f!cea parte din ocean,
care era legat de toate oceanele. Pentru a transforma totul în vapori
ar fi fost, poate, dincolo "i de puterea unui zeu.
Îns! convertirea în vapori a unei mici cantit!#i de ap! nu era. O
mai f!cuse "i înainte, de nenum!rate ori. Devenise o sarcin! lipsit! de
efort.
A"a c! începu convertirea apei din ochii celui mai apropiat
mozoyan.
Explodar!, iar creatura url! de durere. Se scufund!, îns! Jorim tot
îi urm!rea esen#a. Îi fierse creierul în craniu. Osul cr!p! "i pielea
plesni, eliberând o bul! de gaz fierbinte pentru a marca sfâr"itul
bestiei.
Î"i îndrept! aten#ia spre altul, apoi altul. Mozoyanii mureau în
suferin#e groaznice. Se zb!teau în ap! "i numai dup! ce devenir! tot
mai mici î"i d!du seama c! zbura deasupra golfule#ului. Nu mai
trebuia acum s! se concentreze asupra câte unui singur individ. Era
suficient c! priveau spre el "i sim#eau atingerea str!lucirii pe care o
proiecta. Când razele lui îi atingeau, carnea se topea "i oasele se
înnegreau.
707
 Ridicându-se încet, f!r! o direc#ie sau inten#ie, ca un zmeu purtat
de briza u"oar!, se apropie de Rechinul negru. Privi în jos, spre el
însu"i, "i se minun! cum de nu era orbit. Pielea lui str!lucea cu
intensitatea luminii soarelui de amiaz!. Apa reflecta nimbul auriu "i
fuioarele mici de aburi r!sucindu-se în jurul mozoyanilor mor#i.
Jorim se uit! spre Rechinul negru. Nu putea vedea prin el, îns! îl
m!tur! cu privirea, g!si mozoyani ascunzându-se pe punte sau în
adâncurile navei. Îi atinse unul dup! altul "i ei murir!.
Pe"tii enormi, care-i lep!daser! pe mozoyani în mare, î"i închiser!
botul. Începur! s! se scufunde încet, îns! apa sc!zut! a golfule#ului îi
împiedica. Dar de-abia dac! mai conta, pentru c! razele p!trundeau
u"or prin ap!, iar creaturile greoaie nu s-ar fi putut scufunda
niciodat! atât de repede încât s!-i scape.
Cu un gest al mâinii, le arse de la cap la coad!. Cozile lor groase
zvâcnir!, stârnind n!molul, apoi se scufundar! în mizerie. A"tept! "i
se uit! ca nu cumva s! scape vreun mozoyan, fierbându-i în propria
lor piele pe cei care încercau.
Retr!gându-"i str!lucirea, Jorim pluti pân! jos, pe puntea
Rechinului negru. T!lpile sale goale atinser! lemnul. Sfârâi "i începu
s! fumege. Se trase înapoi "i privi, uluit de urmele de pa"i arse pe
punte.
Erau urmele unui dragon.
708
26
Ziua a 14-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
P$durea!Disat,!la!vest!de!Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron zâmbea. De"i era înc! la început de an, zorii zilei
aduseser! str!lucire "i c!ldur!. Peste noapte avusese parte de un
somn s!n!tos "i se trezise devreme ca s! se preg!teasc! pentru ie"irea
din aceast! zi. Ini#ial, rezistase ideii de a li se al!tura Prin#ului Eiran
"i Contelui Turcol, dar acceptarea era forma cea mai rapid! de a
rezolva problema. Turcol avea poten#ialul de a-i fi ca un ghimpe în
coast!, a"a c! orice metod! de a netezi imediat asperit!#ile era bine-
venit!.
În afar! de asta, p!durea Disat fusese întotdeauna pentru el un loc
favorit de vân!toare. Acolo, pe un delu"or, bunicul s!u acceptase
predarea "i abdicarea ultimului prin# al dinastiei anterioare. A"a
începuse Dinastia Komyr "i, contrar zvonurilor, nu pusese ca omul s!
fie ucis chiar acolo, pe loc. Venirea lui la putere fusese temperat! de
milostenie. Pentru a-"i reaminti de în#elepciunea bunicului s!u, lui
Cyron îi pl!cea s! se duc! pe deal "i s! mediteze, mai ales la
aniversarea prelu!rii puterii.
Tat!l s!u f!cuse din p!dure o rezerva#ie regal!. Braconierii "tiau
c! îi a"teptau pedepse severe dac! erau prin"i vânând aici, îns! unii
î"i riscau pielea deoarece credeau c! dac!-i puteau p!c!li pe paznici "i
reu"eau s! ajung! pe Dealul Mausoleului, prin#ul le-ar acorda mila sa.
Cyron o f!cea întotdeauna, o dat!. Dac! cineva era prins acolo mai
mult de o singur! dat!, îi oferea exact ceea ce bunicul s!u îi h!r!zise
predecesorului s!u.
P!durea îns!"i avea o frumuse#e "i o lini"te pe care nici m!car un
cortegiu întreg de slujitori nu le putea tulbura. Predominau pinii, cu
frunzi"ul lor verde. În timp ce al#i copaci – stejari, ulmi, ar#ari "i
mesteceni – se i#eau dezgoli#i, crengile lor curate purtau, deja,
709
muguri verzi. Prim!vara va veni devreme, iar odat! cu ea p!s!rile vor
fâlfâi din aripi în drum spre nord.
Cyron tânjea dup! prim!var! "i n!d!jduia c! invazia din Virine nu
va opri p!s!rile. Î"i alung! din minte gândul "i, de dragul
amfitrionului s!u, î"i însenin! expresia de pe fa#!. Trase de h!#uri,
strunindu-"i calul suficient ca Prin#ul Eiran "i Contele Turcol s!-l
poate ajunge din urm!.
Contele Turcol fusese surprinz!tor de binevoitor toat! ziua. La
s!rb!torirea trimiterii trupelor sale la frontiera cu Helosunde,
acceptase un titlu helosundian "i-"i informase solda#ii c! de-acum
erau Dragoni Helosundieni. Îl proclam! pe Prin#ul Eiran drept
comandant asociat, împ!r#i cu d!rnicie flamuri helosundiene "i l!s!
trupele s! revopseasc! însemnele de pe plato"e cu câini "i dragoni
înl!n#ui#i.
Se str!duise s! fie o companie pl!cut! pentru Prin#ul Cyron, de"i
se vedea limpede c! nu o f!cea f!r! un anumit efort. C!l!rind prin
p!dure, spre Dealul Mausoleului, contele vestic îl complimentase în
repetate rânduri pe prin# "i cer"ise iertare pentru orice neîn#elegeri
din trecut.
— Te asigur, Conte Turcol, c! nu am nici un fel de resentiment
fa#! de orice ai fi spus în prezen#a mea, vorbi Cyron, apoi d!du din
cap spre el "i spre Eiran, aflat undeva mai în spate. Sunte#i amândoi
b!rba#i puternici, iar viitorul va cere oameni puternici. Sper ca, într-o
bun! zi, s! am un mo"tenitor care s! poat! înv!#a de la voi doi.
Curajul pe care-l dovede"ti vorbindu-mi cu atâta franche#e este ceva
de l!udat. Dup! cum "tii, mul#i dintre curteni îmi spun numai ceea ce
cred ei c! mi-ar pl!cea s! aud, iar un prin# nu poate domni dac! a"a
stau lucrurile.
— Alte#a Voastr! este prea blând, zâmbi Turcol. $tiu c! nu v!
bucura#i de odihn! cu atâtea probleme în minte. Am sperat c!
aceast! zi la c!l!rie, vân!toare cu "oimii "i relaxare, pur "i simplu, v-
ar putea oferi pu#in! mângâiere, de"i sunt convins c! ave#i parte de
suficient!.
Cyron îi urm!ri privirea "i zâmbi. Doamna de Jais "i Jad se
decisese s! c!l!reasc! împreun! cu ei. Calul ei o luase înaintea
tuturor, iar verdele închis al robei aproape c! o ascundea în cel al
710
pinilor. Ca "i cum ar fi auzit remarca, ea privi în urm! "i zâmbi, îns!
zâmbetul era destinat numai prin#ului.
El rezist! impulsului de a se întoarce repede, s! surprind! reac#ia
lui Turcol. O mai v!zuse de câteva ori. Pe conte îl irita în mod clar
faptul c! aceast! femeie, faimoasa concubin!, nu-i permitea s!
cumpere de la ea ceea ce alte femei îi d!deau pe gratis cu atâta
d!rnicie.
Cyron î"i întoarse încet capul, oferindu-i vesticului timp suficient
s!-"i controleze expresia fe#ei.
— Te-ai gândit vreodat!, milord, ce-ai face dac! ai fi pe tron în
locul meu?
— Eu, pe tron? V! rog, Alte#!, nu m! gândesc la astfel de lucruri.
— Fii cinstit cu mine, Conte Turcol, zâmbi Cyron. Familia
dumitale a ocupat Tronul Dragonului cu mult timp înaintea
str!bunilor mei "i v! trage#i din nobilimea imperial!. Trebuie s! fi
cochetat cu ideea. N!d!jduiesc c! ai f!cut-o, iar dac! nu, înseamn! c!
nu e"ti cel pe care mi l-am imaginat "i, cu siguran#!, nepotrivit
pentru ceea ce am de gând cu tine.
Turcol ridic! o creang! "i-"i strecur! capul pe sub ea.
— Poate c! m-am gândit, Alte#!. Niciodat! din l!comie, ci doar ca
un exerci#iu intelectual.
— Foarte bine, asta-mi place.
Cyron î"i conduse arm!sarul mai aproape de conte, apoi se uit! în
spate, s! vad! dac! cei patru servitori jomiri îi urmau de la o distan#!
respectuoas!. Vorbi cu voce joas!:
— Dup! cum "tii, milord, nu am nici un mo"tenitor. Pân! îmi voi
putea procura unul, trebuie s! preg!tesc viitorul na#iunii noastre. Pot
s!-#i vorbesc direct?
— Bineîn#eles, Alte#!, r!spunse Turcol cu grij!.
— I-am studiat pe cei care ar fi capabili s! m! înlocuiasc!, dac!
Pyrust ar trimite asasini pe urmele mele. Cred c! tu e"ti cel cu
poten#ialul cel mai mare. Am s!-#i pun mai întâi o întrebare.
— V! rog.
— Dac! ai fi în locul meu "i ai afla de o invazie asupra teritoriului
vecinului t!u sudic, s! spunem Erumvirine, care ar amenin#a s!
distrug! na#iunea, ce-ai face?
711
 Turcol î"i îndrept! spatele, iar calul î"i încetini mersul,
permi#ându-i Prin#ului Eiran s! le-o ia înainte.
— A" încerca s! aflu cât de mare este amenin#area. A" vrea s! "tiu
cine sunt invadatorii. Este o lupt! pentru tronul Virinei sau este
vorba de ceva mai amplu, care amenin#! Nalenyrul?
— Este bine, pentru început, Conte Turcol. S! presupunem c! "tii
doar c! ap!r!torii au fost nevoi#i s! se retrag! "i c! au sc!pat foarte
pu#ini refugia#i, nu pentru c! ar fi încânta#i de invadatori, ci pentru
c! majoritatea au fost m!cel!ri#i, se încrunt! Cyron. Mai mult, s!
presupunem c! Prin#ul Virinei este prea lent în a r!spunde
amenin#!rii "i nici chiar spionii de profesie nu mai trimit nici un
raport. Ce-ai face?
— În acest caz, m!surile ce se cuvin sunt evidente. Eu mi-a"
trimite cele mai bune trupe în sud, pentru ap!rare împotriva invaziei,
"i mi-a" preg!ti ap!rarea în nord chemând... Turcol î"i ridic! privirea,
cu ochii holba#i. De asta a#i cerut trupe din vest, Alte#!? Exist! vreo
amenin#are dinspre Erumvirine?
— Ar fi îngrozitor dac! s-ar r!spândi zvonurile. Ar putea provoca
panic!, nu crezi? Mai bine s! spunem c! trupele sunt vl!guite "i
trebuie s! fie retrase pentru antrenament "i disciplin!. Cel mai bine
ar fi s! începem s! chem!m trupe, care ar fi necesare dac! invazia ar
fi ceva mai mult decât ar putea keru s! îndure.
Turcol se întinse "i-i prinse mâna într-a lui.
— Este posibil a"a ceva?
— Asta-i problema când e"ti prin#, milord. Un prin# nu se bucur!
de luxul de a întreba dac! ceva este sau nu posibil. El trebuie doar s!
planifice totul, atunci când se întâmpl!.
Cyron zâmbi "i ar!t! în fa#!.
— Acolo-i Dealul Mausoleului. S! nu mai discut!m, bine?
Turcol privi într-acolo "i d!du din cap.
— Nu, Alte#!. M! onora#i împ!rt!"indu-mi gândurile voastre "i
prin încrederea ar!tat!. A" dori s! v! asigur c! dac! ar fi s! v!
înlocuiesc, a" face ca na#iunea s! fie în siguran#!.
— M! bucur s! aud asta, d!du din cap prin#ul. Acum pot s! mor
cu cugetul împ!cat.
D!dur! bice. Eiran "i Doamna de Jais "i Jad ajunser! primii pe
712
deal. Desc!lecar! "i-"i priponir! caii de ni"te arbu"ti. Cyron li se
al!tur! "i o luar! to#i trei spre vârful dealului. Prin#ul se duse în
centru, unde fuseser! plasate trei pietre. Dou! mai mici sus#ineau o
lespede mare, cenu"ie, de granit, formând un soi de acoperi".
L!sându-"i mâna pe una dintre pietrele de sprijin, se întoarse spre
ceilal#i doi.
— Am pus s! fie ridicate aceste pietre în acest fel. Lespedea este
bunicul meu, cele dou! pietre de sus#inere sunt tat!l meu "i fratele
meu. Poate, dup! ce voi pieri "i eu, succesorul meu va mai ridica o
piatr! "i o va pune aici pentru mine. Cândva, dealul era un vechi fort
imperial, Tsatol Disat. Controla foarte bine provincia.
Doamna de Jais "i Jad zâmbi, r!sucindu-se încet, într-un cerc,
pentru a admira priveli"tea. De"i nu era punctul cel mai înalt din
p!dure, dealul oferea o panoram! netulburat! de nimic spre nord "i
est. Moriande era vizibil! în dep!rtare. P!durea n!p!dise panta
dinspre apus a dealului, iar copacii întuneca#i contrastau minunat cu
pietrele.
— Acum în#eleg de ce veni#i aici, Alte#!. Este foarte frumos "i
lini"te.
— Am s! g!sesc "i eu un asemenea loc în Helosunde. Î#i ofer! o
anumit! perspectiv!, d!du aprobator din cap prin#ul helosundian.
— Perspectiv!, da, îns! nu subestima#i valoarea lini"tii.
Cyron privi în josul dealului, spre lord, care, înc! în "a, vorbea cu
slugile. Îi f!cu semn "i strig!:
— Vino al!turi de noi, Conte Turcol&
Acesta îi f!cu semn înapoi, dar î"i relu! conversa#ia.
Doamna de Jais "i Jad veni lâng! prin#.
— Cred c! este gre"eala mea, Alte#!. Nu cred c! m! place prea
mult.
— Nu-i prea place faptul c! nu-l placi. Ai v!zut cum te privea,
hohoti el.
— Chiar se uit!? Nu-mi pas! cum m! privesc al#ii.
Sinceritatea observa#iei îl lu! pe Prin#ul Cyron prin surprindere.
— Cred c! vorbe"ti destul de serios.
— Absolut, Alte#!, râse ea u"or "i se întoarse cu fa#a spre cei doi
b!rba#i. Eu sunt concubin! "i Mistic!. La fel ca orice alt Mistic, am
713
v!zut trecând mai mul#i ani decât v-a#i putea imagina. Unul dintre
lucrurile înv!#ate în decursul vremii este c! nu conteaz! absolut
deloc cum m! privesc oamenii, ci cum m! uit eu la ei, cum ajung la
ei, asta conteaz!. Exteriorul p!le"te, doar dac! nu cumva e"ti
binecuvântat, îns! cum te prezin#i tu, cum îi abordezi pe ceilal#i, iat!
ce-i atrage sau nu la tine, explic! ea "i f!cu un semn cu mâna spre
Prin#ul Cyron. Ceea ce am s! spun acum nu conteaz! deloc pentru
domnia voastr!, îns! bunul conte va descoperi c! reprezint! un motiv
ca s! reac#ioneze. Vede#i, a" putea s! v! spun c!, exact în acest loc,
am f!cut dragoste cu bunicul vostru, dup! ce a fost uns Prin#. Nu v!d
nici o reac#ie, nici o dorin#! de a v! urma bunicul, nici un sim# al
competi#iei cu trecutul. Prin#e Cyron, ave#i nevoie de alte lucruri
pentru a v! stârni. Dac! bunul conte m-ar auzi vorbind a"a...
— Adic! ce, doamna mea? î"i struni Turcol calul "i-o privi de sus.
Dar continua#i.
Privirile Doamnei de Jais "i Jad se ascu#ir!.
— Dac! v-a" spune c! am f!cut dragoste cu Prin#ul Jarus Turcol
chiar aici, "i-am fost dispus! s-o fac pentru c! era prin#, v-a#i porni s!
lua#i tronul "i s! m! ave#i aici "i în multe alte locuri. Nu sunte#i
satisf!cut cu via#a voastr!, a"a c! porni#i în c!utarea victoriilor
neghioabe "i meschine.
— Vi se pare c! sunt chiar a"a de u"or de citit, doamn!? în!l#!
lordul vestic din sprâncene.
— Prin#ul Jarus Turcol era. Ave#i acela"i sânge.
Expresia de pe fa#a lui Turcol se în!spri.
— $i trebuie s! ajung prin# ca s! m! bucur de compania
dumneavoastr!?
— Ar fi un pas înainte.
Cyron râse "i p!"i spre ei.
— Milord, nu o vede#i glumind a"a prea adesea, nu-i a"a?
— A fost cât se poate de serioas!, Alte#!. $i are dreptate.
Turcol î"i b!g! dou! degete în gur! "i fluier! tare. O duzin! de
b!rba#i "i femei ie"ir! din adâncul p!durii. Jum!tate dintre ei aveau
arcuri cu s!ge#ile deja preg!tite. Ceilal#i aveau ghioage, în afar! de
doi cu s!bii. Se împr!"tiar! în semicerc, doi dintre arca"i urcând pe
lespedea de piatr!.
714
— Te rog s!-mi explici ce înseamn! asta, îi ceru Cyron cu o privire
crâncen!.
— Numai pentru c! mi-a#i spus, cu atâta amabilitate, cât!
încredere ave#i în mine, Alte#!.
Turcol î"i puse mâna pe cornul "eii "i se aplec! în fa#!.
— Ne-a#i ruinat na#iunea "i a#i l!sat-o vulnerabil! la primejdii,
atât dinspre nord, cât "i dinspre sud. A#i adus la sap! de lemn "i-a#i
umilit na#iunile din vest. Acum ne confrunt!m cu o criz! de natur!
militar! "i nu sunte#i potrivit s!-i face#i fa#!. Dac! a#i fi cât de cât un
r!zboinic, a#i fi venit aici cu mai mult decât un biet pumnal.
— A"a c! i-ai tocmit pe ace"ti bandi#i, d!du din cap prin#ul. Vei
povesti cum i-ai înfruntat cu b!rb!#ie "i cum i-ai gonit, dar nu înainte
ca ei s! ne fi c!s!pit pe to#i trei.
— Nu trei, doar doi, vorbi contele "i privi în jos la Doamna de Jais
"i Jad. Te voi avea aici "i oriunde poftesc. Doar dac!, bineîn#eles, nu
vrei s! mori.
Ea cl!tin! din cap "i se îndep!rt! de Cyron.
— Pentru mult! vreme. Ierta#i-m!, Alte#!.
— Nu-i nimic de iertat, doamna mea, d!du din cap prin#ul, apoi
privi spre Turcol. $tii c! va trebui s! fie o poveste foarte
conving!toare. Nu po#i sc!pa neatins. Poate c! ar merge o s!geat!
prin um!rul drept. Nu ceva care s!-#i primejduiasc! via#a, dar rana s!
fie destul de serioas! încât s!-i conving! pe majoritatea câte eforturi
ai depus. Doctorul meu, Geselkir, va avea grij! de ea.
— Poate c! ave#i dreptate, Alte#!, pufni contele, îns! acesta este
un detaliu pe care-l pot pune la punct "i mai târziu.
— Un alt lucru pe care un prin# nu-l poate face, Turcol, este s!
stea pe gânduri, gl!sui Cyron "i ar!t! spre lordul vestic. Um!rul lui
drept. Trage#i acum.
Arca"ul de deasupra prin#ului trase coarda "i slobozi s!geata
printr-o singur! mi"care fluid!. S!geata neagr!, zim#at!, str!punse
um!rul contelui, iar peste roba lui de un albastru închis începu s! se
r!spândeasc! întunericul. El privi de la um!rul s!u la arca" "i înapoi.
Î"i înfrân! un urlet de durere, strânse din din#i, apoi se uit! spre
arca"i.
— Idio#ilor& Eu dau ordinele aici. S!geta#i-l!
715
 Arcurile se încordar! la unison. În josul dealului cei patru
servitori c!zur!, fiecare lovit de câte o s!geat! în piept.
Turcol clipi nedumerit "i se pr!bu"i în "a.
— Mie nu mi se întâmpl! a"a ceva. Nu a"a a fost pl!nuit.
— Nu cum ai pl!nuit tu, cl!tin! din cap Cyron. Dac! n-ai fi dat
atât de evident târcoale Marelui Ministru Vniel, St!pânul Umbrelor
n-ar fi descoperit ce puneai la cale. Tocmirea de asasini în Moriande
a fost a doua ta gre"eal!. Acesta este domeniul meu, iar oamenii îmi
sunt foarte credincio"i.
— Credincio"i #ie? d!du Turcol neîncrez!tor din cap. Sunt asasini.
— A"a "i sunt. $i-i pl!tesc bine în fiecare an, pentru a m! asigura
c! nu vor ac#iona împotriva mea. Doar nu credeai c! e"ti primul nobil
care încearc! s! m! omoare?&
Contele vru s! r!spund!, apoi î"i închise gura. Mi"cându-se încet,
desc!lec!, apoi se pr!bu"i în genunchi.
— În spiritul zilei, în spiritul locului "i tradi#iei, cer iertare.
Prin#ul Eiran începu s! râd! în hohote.
— E"ti smintit? E"ti vinovat de tr!dare "i mai vrei iertare?
— Un moment, Prin#e Eiran, ridic! Cyron mâna. Nu sunt surd la
apelul t!u, Conte Turcol. În spiritul acestui loc, dore"ti ceea ce i-a dat
bunicul meu predecesorului s!u? Asta este? Nu te-ar mul#umi nimic
mai pu#in?
— Asta vreau, st!pâne.
— Î#i pot acorda, f!cu Cyron "i-"i încruci"! bra#ele pe piept.
Legenda este adev!rat!. Bunicul meu a cru#at via#a predecesorului
s!u, îns! acesta a fost cam la fel ca tine. Grosolan, nes!buit "i
ambi#ios. Un om care nu "tia s!-"i accepte înfrângerea. A urzit
planuri, la fel ca tine acum, pentru a se întoarce la putere "i a rea"eza
pe tron dinastia sa. $i-#i mai sem!na într-o alt! privin#!: nu avea
copii.
Turcol mi"c! nedumerit din cap.
— Bunicul meu nu l-a ucis, l-a castrat. Apoi l-a trimis s!-"i duc!
zilele într-o m!n!stire, pe coasta M!rii Întunecate. Am s!-#i dau ceea
ce spui c! dore"ti.
Umerii lui Turcol se pr!bu"ir! de resemnare, apoi se arunc! chiar
el asupra Prin#ului. Ajunse într-o clipit! la picioarele lui "i în
716
urm!toarea î"i trase pumnalul. Pe când îl ridica, dou! s!ge#i îl ratar!
de la mic! distan#!. Cu furia clocotind în ochii s!i cenu"ii, se arunc!
înainte.
Poate c! ar fi reu"it s! ajung! la prin# dac! nu era Doamna de Jais
"i Jad, care "i-a întins piciorul "i l-a f!cut s! cad!. Turcol se pr!bu"i
greoi, rupând lemnul s!ge#ii. Eiran îl lovi cu putere în cap, l!sându-l
lat.
Cyron se înclin! adânc spre concubin!, apoi spre Prin#ul
Helosundian.
— Îmi sunte#i "i mai dragi acum, amândoi, pentru c! mi-a#i salvat
via#a.
Îi întoarser! plec!ciunea, dar nu spuser! nimic.
Prin#ul se întoarse spre cel mai apropiat spadasin "i-i f!cu un
semn discret cu capul. Poruncindu-i celui mai bun asasin al s!u s!-i
înlocuiasc! pe cei tocmi#i de conte, mai ceruse ca Prin#ul Eiran "i
Doamna de Jais "i Jad s! fie l!sa#i s! ac#ioneze liber. Nu-i informase
pe nici unul de ceea ce se va întâmpla "i, în eventualitatea foarte
îndep!rtat! c! s-ar fi dovedit implica#i în complot, ar fi murit la fel ca
Turcol.
Cyron î"i trase mâneca stâng! a robei.
— Vom povesti tuturor chiar versiunea contelui. Bandi#ii au dat
peste noi aici "i-au încercat s! ne jefuiasc!, f!r! a-"i fi dat seama cine
suntem. Turcol "i oamenii s!i au luptat viteje"te, punându-i pe fug!,
dar au murit din cauza r!nilor. Eiran, deoarece contele te-a f!cut cu
atâta d!rnicie comandantul s!u asociat, îi vei conduce spre nord pe
Dragonii Helosundieni "i vei veghea asupra lor. Spune-le c! noi
credem c! bandi#ii erau asasini deseieni care inten#ionau s!-l ucid!
pe Turcol, atât de mult se temea Pyrust de el "i de oamenii s!i de la
frontier!. Asta-i va o#eli.
— Dup! cum dori#i, Alte#!, înclin! Eiran din cap.
Doamna de Jais "i Jad îl examin! cu privirea.
— Ordine pentru mine, Alte#!?
— Da. Te rog, fere"te-#i ochii.
Cyron a"tept! pân! când ea se întoarse cu spatele, apoi îi f!cu
semn St!pânului Umbrelor "i-"i ridic! bra#ul dezgolit. Asasinul trase
un pumnal "i-l ridic!. Prin#ul oft! "i-i f!cu semn.
717
— Povestea noastr! trebuie s! fie credibil!, "i a"a va fi.
Pumnalul lovi. 27
Ziua a 14-a, Luna Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Quunkun,!Kelewan!(Ora&ul!Ilustrat)
Erumvirine

De"i num!rul nostru a fost redus masiv în urma primei

confrunt!ri cu ceea ce am numit kwajiini – pielea lor albastr! a f!cut
inevitabil! aceast! denumire am ajuns la Kelewan f!r! prea multe
incidente. Cerceta"ii lor tot mai veneau, îns!, respingându-i, valul
invaziei s-a mai potolit. Pe când ne deplasam spre vest ni s-au
al!turat "i mai mul#i refugia#i, iar amploarea invaziei deveni foarte
evident!.
Ranai o v!zuse începând la Derros, ori, mai degrab!, v!zuse una
dintre manifest!rile debutului ei. Ora"ele "i satele în"irate de-a
lungul Râului Verde fuseser! lovite, la fel ca alte locuri îndep!rtate
din nord, ca Mun#ii Centrali. Toate relat!rile vorbeau de un masacru
total, exact situa#ia descris! de Dunos. Absen#a general! a refugia#ilor
pe drumuri confirma faptul c! foarte pu#ini sc!paser! invadatorilor.
Mul#i dintre cei care fugeau sugerau c! invazia era o pedeaps!
divin! pentru lucrurile secrete s!vâr"ite de Prin#ul Jekusmirwyn în
palatul s!u. Dar Moraven c!l!torise mult prin Erumvirine "i lucrul cel
mai enervant pe care-l f!cuse Jekusmirwyn era s! continue tradi#ia
numelor lungi date conduc!torilor. Pentru c! fusese provincia
capitalei imperiale, liderii locali î"i alegeau nume special desemnate,
atunci când urcau pe tron. Jekusmirwyn se traducea, de fapt, prin
„ultimul prin#”, ceea ce era considerat un simbol al nemuririi, sau
rolul s!u de prin# care va restabili imperiul.
Se p!rea îns! c! invadatorii credeau altceva.
Ideea pedepsei divine era un produs al unor min#i slabe, devenite
"i mai instabile din cauza oboselii "i fricii. Dac! zeii ar fi voit s!-l
pedepseasc!, s-ar fi ar!tat în Quunkun, s-ar fi ocupat numai de el "i-
ar fi plecat. Acesta era modul cel mai firesc de a aranja lucrurile, iar
718 719
St!pânii Cerurilor f!ceau totul cum trebuia.
Pe m!sur! ce ne apropiam de capital!, drumurile devenir!
arhipline, iar grupuri mici de refugia#i se adunau în spa#iile deschise.
Unii î"i pierduser! dorin#a de a tr!i, a"a c! se a"ezar! la p!mânt ca s!
moar!. Al#ii erau încuraja#i de vederea coloanelor de solda#i
m!r"!luind spre est s! se confrunte cu amenin#area. $i noi i-am v!zut
"i de aceea ne îndreptam spre vest. De"i doar pu#ini dintre refugia#i
preferaser! s! m! urmeze, nu acela"i lucru se putea spune "i despre
xidantzu. La vremea când am ajuns la Kelewan, aveam o suit! de
câteva zeci de r!zboinici, jum!tate dintre ei Mistici, sau pe cale s!
devin!.
Îmi aminteam de Kelewan atât ca Moraven Tolo, dar "i mai
departe în trecut, de"i acele amintiri z!ceau înc! ascunse. Fusese
cunoscut cândva drept „Ora"ul Ilustrat” datorit! obiceiului local de a
stabili ce culori vor fi folosite pentru diferite cl!diri "i cum s! fie
decorate. Quunkun, Turnul Ursului, st!tea în inima ora"ului. Era
placat cu marmur! alb! "i ornat cu flamuri colorate, atârnate de
turlele sale. În jurul lui, fiecare dintre cele dou!sprezece sectoare în
care era separat, care se subîmp!r#eau în parcele mai mici "i cur#i,
adoptase o alt! culoare pentru a se identifica. Auriul marca zona
comercial!, cu cl!diri de o nuan#! diferit! "i culori de accentuare,
identificându-le cu precizie dup! activitatea din interior. Negu#!torii
de pe râu, de exemplu, î"i vor vopsi casele cu auriu "i verde, ultima
semnificând apa.
Chiar "i cartierele m!rgina"e erau vopsite în culori vii. Albul,
desigur, era rezervat palatului, dar în realitate locuitorii periferiilor
nu-"i permiteau mai mult decât o spoial!. În alte locuri, dup! cum
zonele erau împ!r#ite "i subîmp!r#ite, cl!dirile puteau sfâr"i vopsite
într-un amestec de culori care-#i provocau usturime în ochi într-o zi
însorit!.
Puteam doar spera c! kwajiinii nu erau imuni la culori.
Majoritatea refugia#ilor c!utau s! p!trund! în ora" prin Poarta
Alb!, dar eu am refuzat s! intru în capital! ca un cer"etor. I-am
recuperat pe Urardsa "i Dunos dintre companionii lor "i ne-am
îndreptat spre Poarta Sângelui. A"a cum era de a"teptat, solda#ii
p!zeau intrarea în sectorul lor de ora". O adun!tur! pestri#! de
720
mercenari "i xidantzu trând!veau în afara acelei por#i, dar am hot!rât
c! erau sub clasa mea. Genul de oameni de care aveam eu nevoie nu
s-ar fi l!sat intimida#i de ni"te pedestra"i umili.
Cei pe care i-am respins, m-au respins "i ei pe mine,
confirmându-mi, astfel, concluziile despre lipsa lor de valoare.
Înainte de a ne face intrarea în ora", le-am poruncit tuturor
înso#itorilor mei s! se primeneasc! "i s! îmbrace cele mai bune robe
ale lor. În pofida zilelor petrecute pe drum "i luptelor grele date,
dup! ce se sp!laser! bine ar!tau prezentabil. Din privirile schimbate
între ei, aspectul lor era o surpriz! "i puteam chiar remarca semne c!
unii dintre ei se priveau cu al#i ochi.
Asta-mi convenea de minune. Era bine s! se poat! bucura de
timpul scurt care le mai r!m!sese de tr!it.
Eu, pe de alt! parte, nu m-am sp!lat. Roba mea, care fusese
cândva alb!, avea o nuan#! cenu"ie, cu excep#ia locurilor unde
sângele o p!tase din greu. N-am f!cut nimic s! induc o anumit!
imagine, îns! m! bucuram de efectele vizuale. %inând cont c!
blazonul meu era un tigru la vân!toare, p!rea cum nu se putea mai
potrivit.
$i, la fel ca un tigru, mi-am p!strat favori#ii, care-mi crescuser!
într-o nuan#! foarte întunecat!. Cu îng!duin#!, ar!tam ca "i cum a" fi
fost târât de la Derros încoace în urma unei c!ru#e cu b!legar.
Singurul lucru nelalocul s!u în privin#a mea era faptul c! purtam
dou! s!bii. Desigur, asta putea fi luat! drept l!ud!ro"enie de"!n#at!,
îns! nu-mi p!sa.
În unele situa#ii, era un câ"tig s! fii subestimat.
Un paznic înarmat cu o suli#! îmi a#inu calea.
— Ai s! a"tep#i aici, ca toat! lumea.
Se mi"ca #an#o" "i zâmbea zeflemitor când vorbea. Unii dintre cei
care tând!leau pe acolo izbucnir! în râs, dar cei mai de"tep#i dintre ei
se mul#umir! doar s! priveasc!.
— El este maestrul nostru, Moraven Tolo, interveni Deshiel.
Str!jerul se uit! imperturbabil la el.
— N-ar conta nici dac! ar fi Prin#ul Cyron, cu toate trupele lui
naleniene. Pân! când prin#ul nu-i cheam! pe xidantzu "i al#ii de
teapa lor, a"tepta#i aici. Ori merge#i la Poarta Alb!, preda#i armele "i
721
primi#i de mâncare.
Mâna lui Deshiel se l!s! pe mânerul spadei, dar l-am oprit cu
stânga.
Str!jerul hohoti.
Dosul palmei mele îi r!suci capul cu totul "i-l f!cu s! cad! drept
în fundul lui mare. Ceilal#i str!jeri de la poart! devenir!, brusc,
frenetici. Î"i coborâr! suli#ele "i se preg!tir! s! înainteze "i s! ne
azvârle din drum. Luric Dosh p!"i în fa#! "i începu s!-"i r!suceasc!
încet suli#a, ceea ce-i opri în loc.
Cu aceea"i mân! cu care l-am plesnit, i-am ar!tat celui c!zut
cercul de piatr! de la Poarta Sângelui. Puteau fi g!site peste tot în
cele Nou! Principate, cel mai adesea la marginea ora"elor
importante. Acesta era mare, potrivit unei capitale, cam de zece
metri în diametru. În interiorul lui avuseser! loc multe dueluri, iar
semnele se vedeau înc!.
Misticii î"i l!saser! amprenta acolo, pentru c! atunci când se
duelau, cercul con#inea magia dezl!n#uit!, eliberat! de ac#iunile lor.
În afara acelui cerc, lumea tocmai începea s! se dezmeticeasc! în
pragul prim!verii. În!untru, florile-"i scoseser! deja petalele, îmi
pl!ceau în mod deosebit g!lbenelele, pentru felul cum str!luceau, "i
mi-am imaginat c! inflorescen#ele de metal ar putea r!suna foarte
elegant acolo, dac! le-a" despica. Pe de alt! parte, Clopotele-de-Fier
puteau "tirbi o sabie.
Str!jerul se d!du înapoi de lâng! mine.
— Nu-mi pas! cine e"ti, nu intri.
Am ar!tat din nou spre cerc.
— Îmi cunosc îndatoririle.
Deshiel se înclin! spre el.
— Adev!rat c! #i le "tii. Vrei s! mori îndeplinindu-le?
Nu i-am dat nici o "ans! de a r!spunde. Am luat-o înainte, de
parc! a" fi fost prin#ul. Str!jerul trântit la p!mânt nu spuse nimic, iar
camarazii lui se d!dur! la o parte din fa#a mea. Oamenii mei m-au
urmat, iar doi dintre trândavi se luar! dup! noi.
Am ar!tat spre unul "i Ranai î"i trase sabia. El continu! s! ne
urmeze. Atunci ea f!cu ce-ar fi trebuit s! fac! str!jerul "i ne-am
afundat în ora" f!r! nimeni altcineva pe urmele noastre.
722
Puteam sim#i dezgustul lui Moraven pentru ora", dar mie-mi
pl!cea. Cl!dirile înalte reduceau cerul la fâ"ii înguste de albastru.
Mul#imile nu se strecuraser! înc! prin sectoarele ro"ii "i vor r!mâne,
probabil, departe de ele, pentru c! acestea ar fi fost primele atacate.
R!zboinicii care tr!iau aici men#ineau locul curat, "i chiar "i cânii
care l!trau, furi"ându-se pe str!zi, ar!tau de parc! fuseser! recent
îmb!ia#i.
Ceea ce-am considerat cel mai fascinant în Ora"ul Ilustrat era
pictura mural! de pe case. Majoritatea nu aveau nici un înscris "i
adesea erau zugr!vite pe o fâ"ie nu mai lat! de un picior. Casa unuia
dintre r!zboinici, de exemplu, îl înf!#i"a pe acesta într-o scen! din
Virine, c!s!pind un viruk. Ar fi fost cunoscut fie "i numai prin acest
lucru. Mici simboluri îi dezv!luiau rangul actual "i apartenen#a, iar pe
casa lui tabloul mural era al patrulea dintr-o secven#! ilustrând
faptele militare ale genera#iilor familiei. De"i fiecare str!lucea de
vopseaua proasp!t!, maniera zugr!velii personajelor era
caracteristic! epocii, a"a c! fiecare cl!dire devenea o istorie vie a
celor care locuiau acolo.
Prin contrast, Quunkun era doar piatr! goal!. Zidurile sale netezi
nu aveau nici un ornament, dar nici nu le trebuia vreunul. Era de
a"teptat ca toat! lumea s! cunoasc! istoria "i faptele Dinastiei
Telanyn "i ale împ!ra#ilor care domniser! aici înaintea ei. Telanynii
preluaser! controlul asupra Erumvirinei când Prin#ul Nelesquin a
murit în Ixyll. De"i au fost alunga#i de la putere de dou! ori dup!
Urgie, "i-au f!cut drum înapoi spre tron dup! o genera#ie sau dou!. O
dat! în acordul general "i o dat! prin c!s!torie, ambele la fel de
eficiente.
Turnurile înalte ale palatului se avântau spre cer ca ni"te suli#e,
îns! nu f!ceau s! curg! sânge. R!mâneau la fel de inutile cum erau
adesea "i suli#ele viriniene, iar asta prevestea nenorociri pentru
Kelewan. Am traversat cercul larg de marmur! alb! "i-am început s!
urc!m treptele, numai pentru a ne pomeni opri#i de solda#i dichisit
îmbr!ca#i, ale c!ror vârfuri de suli#! fulgerau argintii în lumina
soarelui.
Un c!pitan ridic! mâna pentru a m! opri.
— Nu merge#i mai departe f!r! aprobare.
723
 M-am scotocit prin rob! "i i-am azvârlit o bucat! de pânz!
murdar!. Se retrase "i-o l!s! s! cad! pe trepte. Acolo se desp!turi
singur!, în toat! gloria ei zdren#uit!, mânjit! cu sânge. De"i fusese
str!puns! "i sfâ"iat!, nimeni nu avea nici o îndoial! c! era emblema
Ur"ilor de Fier.
C!pitanul îngenunche, atinse pânza, apoi o ridic!.
— Vino cu mine.
L-am urmat trecând de por#i "i-am a"teptat ca "i tovar!"ii mei s!
mi se al!ture. M! deplasam destul de încet pentru ca ei s! admire
palatul, care-i l!sase pe oameni mu#i de admira#ie înc! de dinaintea
c!derii imperiului. Am intrat pe sub o cupol! masiv!, ridicat! la o
în!l#ime de treizeci de metri. Înaintea noastr!, pe ambele p!r#i, dou!
sc!ri porneau în sus, apoi se împ!r#eau în trei, întret!indu-se într-un
adev!rat p!ienjeni" ame#itor de pasarele. Zeci de stâlpi gro"i
sus#ineau cupola "i în fiecare fusese s!pat! imaginea unui zeu,
împ!rat sau prin#. Numai unul era lipsit de ornament, având doar o
ni"! goal!. Acolo fusese o statuie a lui Nelesquin, dar fusese luat! "i
sf!râmat! în urma Urgiei.
C!pitanul începu s! urce pe scara dinspre vest "i l-am urmat dând
ocol înspre nord. Când a continuat s! urce, am #â"nit pe sc!rile
dinspre nord "i n-am luat în seam! strig!tele lui, s! m! întorc. Ceilal#i
m-au urmat, "i mai aler#i ca înainte, dar l-au l!sat în pace când i-am
f!cut semn s! vin!.
Ajunse lâng! mine pe la jum!tatea drumului în jos, pe coridorul
care ducea spre sala de audien#e a prin#ului.
— Nu te po#i duce acolo. Trebuie s! vorbim cu generalii mei
despre Ur"ii de Fier.
I-am aruncat o privire atât de crâncen! încât p!li pe dat!. %inea
îns! pasul cu mine "i în mersul s!u se infiltr! un anumit ritm. G!rzile
din fa#a s!lii de audien#e intrar! în alert!, dar le f!cu semn s! stea de-
o parte. Când v!zu c! ezitau, se r!sti la ei.
— Pleca#i de-aici. Acum!
Se retraser! f!r! nici un chef.
M-am preg!tit s! fac un pas înainte, dar m! opri cu o mân!. Într-o
clip! se "i trezi la gât cu sabia lui Ranai "i pumnalul lui Dunos, a#intit
mai jos. Privirea i se în!spri când se uit! spre mine.
724
— Dac! ave#i de gând s!-l ucide#i pe prin#, întâi ucide#i-m! pe
mine, acum.
Am negat din cap.
Se lini"ti.
M-am întins "i-am îndep!rtat sabia lui Ranai de la gâtul s!u.
— Cum te nume"ti, c!pitane?
— Ianin Lumel, prima companie, Ur"ii de Jad.
Am luat de la el emblema Ur"ilor de Fier.
— S!-#i aminte"ti c! fiind iste# "i în via#! este de preferat prostiei
"i mor#ii.
— V! mul#umesc, Maestre.
Am ar!tat spre u"i "i mi le deschise, împreun! cu Deshiel.
Am p!"it printre el "i pe covorul ro"u, m!rginit cu purpuriu.
$tiam foarte bine cum priveau tradi#ia to#i prin#ii pizma"i, dar
trebuia s! creez impresie. Dac! cineva p!"ea pe el f!r! a fi nobil "i
f!r! invita#ie, asta-i putea aduce condamnarea la moarte.
Prin#ul, care se tol!nise cu o oarecare indolen#! între bra#ele
Tronului Ursului, î"i puse imediat picioarele jos. Cred c! s-ar fi "i
ridicat, dac! robele grele oficiale n-ar fi fost înf!"urate în jurul
picioarelor "i l-ar fi f!cut s! cad! la podea. Mini"trii s!i,
îngenunchea#i de ambele p!r#i ale covorului, îmi aruncar! priviri
înc!rcate de venin, dar nici unul nu se ridic! s! m! înfrunte. Erau a"a
cum au fost întotdeauna mini"trii: gata s! serveasc! pe oricine se afla
pe tron, atâta vreme cât le convenea lor.
M-am oprit la trei metri de tron "i-am f!cut o plec!ciune adânc!.
Am r!mas a"a suficient timp cât s! ar!t respectul cuvenit, lui "i anilor
de când dura dinastia lui. Mi-am îndreptat din nou spatele, îns! n-am
mai a"teptat s! se încline "i el, chiar dac! p!rea dispus. I-am aruncat
emblema "i el o prinse cu neîndemânare, chiar la piept. O ridic! "i
începu s! tremure.
L-am privit prin gaura cea mai mare.
— Ur"ii t!i de Fier sunt mor#i cu to#ii, pân! la ultimul om. Ora"ul
t!u va c!dea. Dac! vrei s!-#i salvezi na#iunea, vei abandona acum
Kelewanul "i te vei îndrepta spre nord, în mun#i, în #inutul Faeut.
Trimite-#i poporul în Nalenyr.
— Nu, asta nu-i posibil, r!spunse l!sând jos emblema.
725
 — Este foarte posibil. I-am v!zut cu ochii mei murind pe Ur"ii de est a #!rii voastre. Trupele voastre sunt insuficient antrenate pentru a
Fier. Ai vrea s! "tii cum s-a întâmplat? Du"manii au ocupat o linie li se opune. Retrage#i-v!, mai da#i-le timp de antrenament, "i s-ar
defensiv! puternic! pe o în!l#ime deasupra Ur"ilor. Generalii vo"tri i- putea s!-i opri#i. Dac! nu face#i asta, na#iunea voastr! este pierdut!.
au trimis în asalt împotriva lor, ceea ce a fost o sminteal! total!, Jekusmirwyn se ridic! "i întinse spre mine un deget tremur!tor.
z!mislit! cu vremuri în urm! dintr-o poveste despre Tigrii — L-ai ucis pe unul dintre conduc!torii lor. Te numesc
Morythieni. Ur"ii nu se confruntau cu morythienii. Ace"ti kwajiini comandantul armatei mele. Preg!te"te ap!rarea ora"ului cum crezi
sunt mai de"tep#i, iar trupele lor sunt neînfricate. de cuviin#!.
M-am uitat spre mini"tri, care se holbau la mine cu ochii cât Am râs în hohote, ofensându-i pe mini"tri "i pe prin# deopotriv!.
cepele. — Nu m! lua în râs&
— Chiar înainte ca Ur"ii s!-i atace pe inamicii vhangxi, un nor — Smintitule, am cl!tinat din cap, dac! m-a" putea gândi la o cale
negru de broa"te zbur!toare s-a aruncat asupra lor. Broa"tele nu sunt s!-#i salvez ora"ul, crezi c! a" mai veni aici s!-#i spun s!-l
puternice, îns! au din#i "i venin, iar dac! mai multe se adun! s! abandonezi? Nu poate fi salvat. F! ce #i-am spus, iar victoria lor va fi
înfulece dintr-un om, acesta r!mâne locului. $i atunci vhangxii au totodat! "i primul lor pas spre înfrângere.
contraatacat. Au sfâ"iat liniile Ur"ilor, literalmente i-au sfâ"iat. Prin#ul î"i ridic! sfid!tor b!rbia.
Oamenii au c!zut, f!cu#i buc!#i – multe buc!#i, toate mici –, apoi — $i dac! nu?
uciga"ii lor s-au repezit s!-i m!nânce. Ce-a mai r!mas din Ur"ii vo"tri Am ar!tat spre peretele gol din spatele tronului.
sunt mormane de b!legar aburind, la vreo treizeci "i cinci de — Scrie-#i acolo un epitaf frumos. Va fi singura "ans! s!-"i mai
kilometri dep!rtare de aici. aminteasc! cineva de tine, dup! ce te vor mesteca f!lcile lui Grija.
Prin#ul î"i miji ochii "i încerc! s! par! dur, îns! transpira#ia de pe
chelie îl tr!d!.
— Dac! lucrurile stau chiar a"a, cum se face c! ai aceast!
emblem!?
Mi-am a"ezat mâinile pe mânerul s!biilor.
— L-am chemat pe conduc!torul kwajiin "i l-am provocat la un
duel. A desenat un cerc "i l-am ucis.
Mi-am suflecat mâneca "i-am dezgolit o cicatrice alb! în zig-zag,
întret!iat! de cus!turi negre.
— N-a fost un nepriceput.
— Dar dac! generalul lor este mort, atunci primejdia a încetat.
M-am uitat spre ministrul care vorbise.
— $i f!r! general au ajuns atât de departe. Cel pe care l-am
c!s!pit nu era generalul lor comandant. Vor veni, vor lua Keleewanul
"i-i vor ucide pe to#i cei din ora".
— Nu, nu, asta nu-i posibil, scutur! prin#ul din cap.
— Refuzul t!u nu schimb! cu nimic realitatea care va urma, am
precizat ar!tând înapoi, spre est. Invadatorii au devorat jum!tatea de
726 727

28
Ziua a 17-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Lui Ciras "i Borosan dovezile li se p!reau clare: c!l!toria lor în
inima Ixyllului îi adusese foarte aproape de locul unde trebuie s! se fi
desf!"urat marea b!t!lie dintre armiile împ!r!tesei "i cele turasynde.
Cum de "tiau nici unul n-ar fi putut spune precis, dar c!zur! amândoi
de acord cu aceast! concluzie.
Iar învoiala lor, de"i satisf!c!toare pân! la un anumit nivel, nu-l
încânta cu totul pe niciunul.
Ciras se sim#ea dezorientat. Se întoarse spre Borosan, pe când
c!l!reau pe o c!rare, de-a lungul poalelor unui "ir de mun#i cu
crestele ascu#ite.
— Am senza#ia c! totul este pu#in mi"cat. M! uit "i mi se pare c!
se modific!.
— De parc! te-ai uita printr-o lentil!, explic! inventatorul. Este
refrac#ie, totul apare pu#in mi"cat.
— Dar nu ne uit!m prin sticle.
— Ai dreptate, se încrunt! Borosan "i p!ru aproape copil!resc, în
pofida oboselii sale "i a prafului ro"iatic de pe fa#!. Cred c! magia este
impregnat! aici atât de mult, încât eman! precum c!ldura din stânci.
Am v!zut mirajele apei "i cred c! aici sim#urile ne sunt afectate în
acela"i fel. Nu ne împiedic! s! vedem lucrurile, ci doar s! le vedem
imediat.
Ciras d!du din cap, f!r! a fi prea sigur c! în#elesese, dar avea o
idee despre ce vorbea tovar!"ul s!u. Spadasinul ar!t! spre o stânc!
despre care i se p!rea c! sem!na cu un c!lug!r în rob!, cu gluga tras!
pe cap.
— Repede, spune-mi ce vezi.
Borosan privi "i apoi ridic! din umeri.
— Un b!rbat în mantie, cu gluga tras!, în b!taia vântului.
728
— Pe-aproape.
Ciras privi din nou spre piatr! "i un fior îi trecu în jos pe "ira
spin!rii. Î"i schimbase forma, r!sucindu-se u"or, în!l#ându-"i mai
mult umerii. Nu se mi"ca în timp ce privea "i încerc! s! se conving!
c! nu o studiase destul de bine prima dat!. Îns! "tia c! gre"ea,
antrenamentul s!u îl f!cuse un observator foarte atent, iar timpul
petrecut al!turi de Borosan nu f!cuse decât s!-i amplifice aceste
capacit!#i.
— Desigur, dac! vr!jile lucreaz! aici în acest fel, a" fi putut spune
c! seam!n! cu Doamna de Jais "i Jad, zâmbi inventatorul, iar tu ai fi
auzit c! seam!n! cu orice te-ai fi gândit. Sau poate c! te-ai fi gândit
c! seam!n! cu altceva, iar eu, spunându-#i cu ce seam!n!, s-ar fi
putut schimba în ceea ce #i s-ar fi p!rut #ie c! este.
— Destul. Parc! mi-a luat foc mintea, ridic! mâna Ciras.
Î"i b!g!, o clip!, capul între umeri, sperând ca nu cumva pentru
c! vorbise, chiar s! se "i întâmple.
Borosan zâmbi, îns! nu izbucni în râs.
— Ceva m! îngrijoreaz! aici, "i nu pentru c! percep#iile noastre se
schimb! constant. Cu atâta magie prin jur, nu m! mir c! s-ar putea s!
fie atât de u"or de folosit. M! întreb doar dac! nu cumva ajunge s! fie
folosit! incon"tient.
— Nu cred c! în#eleg.
B!rbatul oft!, apoi se întoarse "i scoase din desagi unul dintre
"oricarii sferici. I-l întinse lui Ciras.
— Te rog, "tiu c! nu-#i place gyanrigotul meu, dar #ine-l.
Încruntându-se, r!zboinicul din Tirati accept! sfera de m!rimea
unui craniu.
— $i acum ce urmeaz!?
— Mângâie-l, pref!-te c! ar avea blan!.
Tân!rul ridic! sprâncenele.
— A venit, cumva, vremea s! ne ferim de soare? Am putea g!si
ceva umbr!.
— Mângâie-l doar.
Ciras î"i scoase una dintre m!nu"i, tr!gând de ea cu din#ii, apoi
mângâie carcasa de metal cu vârful degetelor. Se holb!, dup! care îl
atinse din nou.
729
 — Se simte ca blana.
— $tiu.
Apoi "oricarul începu s! toarc!.
Ciras i-l azvârli înapoi lui Borosan "i-"i frec! ambele mâini de
coapse.
— Ce i-ai f!cut?
— Nimic, spuse inventatorul "i-l b!g! înapoi în desagi. Doar m-
am gândit, chiar am visat. Eu îl consider un "oricar, din moment ce
pentru asta l-am construit. Aici îns!, cred c! numai gândindu-te la
ceva se poate manipula magia dezl!n#uit! "i lucrurile pot deveni
realitate.
— Nu are nici o noim!, se încrunt! Ciras.
— Chiar a"a? ridic! b!rbatul din umeri. Dac! e"ti Mistic, ai acces
la magie "i o folose"ti pentru a deveni un r!zboinic mai bun. Ceea ce
po#i face depinde de disciplina ta "i pricepere, dar nu po#i controla
întreaga magie, a"a c! o parte se scurge în mediul înconjur!tor.
Motivul pentru care n-o po#i controla este c! tu te-ai antrenat s! fii
spadasin, nu vr!jitor.
Pentru moment, Ciras nu spuse nimic, apoi d!du din cap.
— $i ai spune c! magia poate fi controlat! pentru c! tu, cu gyanri
ai t!i, pute#i construi ma"in!rii care dirijeaz! magia captiv! cu
scopuri precise.
— Exact. $i "tim c! magia poate fi controlat! pentru c! avem pe
cineva precum Kaerinus, care o folose"te pentru a vindeca.
— Iar noi avem istorisiri despre vanyeshi care au f!cut altceva cu
ea.
— Nu numai asta. $tim c! virukii pot folosi magia. Chiar "i
Rekarafi o poate folosi. A ajutat la vindecarea Tyressei.
— Dar ei nu sunt oameni. Uit!-te în jurul nostru "i vezi ce-au mai
ajutat vanyeshii s! se întâmple.
— Dar "tim sigur c! ei au f!cut-o? se încrunt! inventatorul.
— Relat!rile spun asta foarte clar.
— Desigur, dar cine a scris aceste istorii? întreb! Borosan
strunindu-"i calul pe vârful dealului. Istoria spune c!, în afar! de
Kaerinus, nimeni nu s-a mai întors din b!t!lie. %inând cont de natura
Urgiei, nici nu constituie o surpriz!. $i, totu"i, avem legende despre
730
Împ!r!teasa Adormit!.
— Vrei s! spui c! nu "tim adev!rul pentru c! to#i cei care l-ar fi
putut dezv!lui au murit aici?
— Adev!rat, "i uit!-te la singura dovad! pe care o avem despre
vanyeshi. Kaerinus s-a l!sat închis de secole, dar vindec! oameni. Nu-
i deloc monstrul în care au fost transforma#i vanyeshii. Sigur,
pove"tile pretind c! s-ar fi întors cu mintea zdruncinat!, dar cât de
slab la minte ar putea fi dac! este capabil s! foloseasc! magia?
— M! faci s! m! gândesc la lucruri tulbur!toare, Maestre Gryst,
oft! greoi tân!rul.
Într-adev!r, nu voia s! fie nevoit s! se gândeasc! la vanyeshi altfel
decât ca la ni"te mon"tri. Înc! mai era bântuit de viziunea unuia
care-l lovea din spate pe maestrul s!u, iar asta se potrivea cu ideea sa
despre un nemernic. Dar, în acela"i fel, avea viziuni despre vanyesh
ucigând o mul#ime de turasynzi foarte experimenta#i.
Î"i îmboldi calul, atingându-l cu pintenul, "i Borosan i se al!tur!.
— Maestre Gryst, ceea ce spui despre oamenii care au scris
istorisirile este adev!rat, dar eu te-a" contrazice spunând c! aceste
relat!ri sunt bazate pe ac#iunile Prin#ului Nelesquin "i ale vanyeshilor
lui înainte de Urgie. Au avut nevoie de o baz! real! a faptelor, dac!
voiau ca pove"tile s! nu le fie respinse când au fost transmise prima
dat!.
— De acord, zâmbi Borosan. Oricum, poate c! vanyeshii lui
Nelesquin nu erau singurii vanyeshi. Poate c! au venit "i al#ii,
temându-se de Urgie, "i au încercat s-o contracareze.
— N-au f!cut o treab! prea grozav!, pufni Ciras.
— Repet, râse inventatorul, poate c! au încercat s-o contracareze,
astfel c! nu întreaga via#! a fost distrus!.
— Nu-mi place s! m! iau în vorbe cu tine. R!spunzi prea bine.
B!rbatul zâmbi larg, apoi î"i plec! fruntea.
— Prefer s! iau asta a"a cum sun!, nu ce-ai vrut tu s! spui.
Ciras strânse din ochi, în timp ce aceast! observa#ie i se reverbera
în minte, "i-ar fi r!spuns "i el ceva, dar când deschise din nou ochii
z!ri o deschiz!tur! întunecat! la baza aproape perpendicular! a
muntelui. Ar fi putut jura c! nu era acolo cu câteva clipe mai înainte,
îns! "i c!rarea pe pant! în jos nu p!ruse atât de dreapt!, iar un alt
731
deal p!rea s! se fi mic"orat suficient de mult încât s! dezv!luie
deschiz!tura.
— Vezi "i tu?
— N-ar trebui s! ne apropiem de ea, cl!tin! încet din cap
Borosan.
— S-ar putea s! fie un alt complex funerar.
Ciras î"i l!s! mâna pe mânerul sabiei sale de vanyesh.
— Fiecare p!rticic! din mine url! s! nu mergem acolo.
— $i, dintr-un anumit motiv, asta nu-i destul ca s! te fac! s-o iei
la goan!, nu?
Spadasinul privi spre înso#itorul s!u.
— %inând cont de felul în care ne-a fost dezv!luit! deschiz!tura,
chiar crezi c! am putea s-o lu!m la s!n!toasa dac! am vrea?
Borosan cl!tin! iar!"i încet din cap.
— Orice are suficient! putere încât s! ascund! sau s! dezv!luie
acea gaur! ar fi putut probabil s! despice dealul "i s! ne înghit! cu
totul.
— Cred c! am fost h!r!zi#i s! ajungem aici.
— Acolo vom afla ce l-a ucis pe uria" "i-a închis din nou
mormântul, vorbi Ciras "i ar!t! în josul pantei.
— $i din ce motiv #i-au l!sat sabia.
— Probabil, se înfior! tân!rul.
Dac! vor s-o folosesc pentru a da lovitura de gra"ie maestrului
meu, vor afla c! au luat o decizie foarte proast!.
Ca s! ajung! la deschiz!tur!, le trebui mai pu#in timp decât
estimase Ciras "i se p!rea c! se m!rise în timp ce ei erau pe drum.
Cumva îngust!, despic!tura boltit! se în!l#a la aproape zece metri.
Chiar în interiorul ei, destul de departe ca s! fie ascunse de umbre,
st!teau dou! siluete ca de str!jeri, dar orice încercare de a le
identifica d!du gre".
Personajele aveau fiecare o în!l#ime peste "ase metri "i în pofida
formei lor umanoide nu aveau un aspect definit. Fuseser! modelate
din lut, care se înt!rise "i pe când Ciras trecu de ei îi fu destul de
lesne s! vad! locurile unde cr!p!turile fuseser! acoperite. Din punct
de vedere artistic, nu erau cu mult mai me"te"ugite decât oamenii de
732
z!pad!, f!cu#i de copii, "i le lipsea orice urm! de tr!s!turi.
C!l!rind printre ele, continu! s!-"i #in! mâna pe mânerul sabiei
de vanyesh. Al!turi de el, expresiile de pe fa#a inventatorului variau
de la uimire la suspiciune.
— Ce-i, Borosan?
— Aceste statui au fost confec#ionate din noroi de thaumston.
Numai una singur! ar valora o avere în Moriande.
— E o alinare s! "tii asta.
Mai merser! înainte înc! dou!zeci de metri, str!b!tând jum!tate
din lungimea tunelului. Lumina reflectat! din deschiz!tur! dezv!lui
o alta, mai în fa#!, dar avur! pu#ine "anse s-o studieze, c!ci
întunericul deja începea s! se înst!pâneasc!. Cu câteva clipe înainte
de a se cufunda în bezn!, Ciras se întoarse tocmai la timp s! vad!
intrarea închizându-se ca o diafragm!.
— $i acum, Maestre Dejote?
— Continu!m s! mergem. Nu te uita în spate.
— De ce nu?
— Deoarece cred c! paznicii sunt pe urmele noastre.
În!l#ându-se cât putea de mult în "a, Ciras î"i îmboldi u"or calul
s! mearg! înainte. Mai merser! înc! vreo zece metri, cu tropotul
potcoavelor cailor reverberându-se prin tunel. Tân!rul î"i încord!
auzul s! surprind! orice zgomot f!cut de statuile str!jerilor din urma
lor, dar nu-i ajunse nimic la urechi. Atât de uria#i, atât de t!cu"i.
Dintr-odat! î"i d!du seama ce-l omorâse pe uria", de ce se modificase
piatra-c!lug!r "i de ce sim#ea el c! erau privi#i.
Înaintea lor se aprinser! ni"te tor#e cu fl!c!ri albastre, acel
albastru al l!mpilor gyanrigot v!zute în Opaslynoti. Se vedeau siluete
mergând opintit, purtând f!cliile într-o mân! "i sprijinindu-se de
p!mânt cu cealalt! la fiecare cinci pa"i. Apropiindu-se tot mai mult,
le putu vedea mai bine "i-"i înfrân! cu greu pornirea de a le porunci
s! se dea la o parte din calea sa.
Creaturile fuseser! cândva oameni, adic! s!lbatici, materialul
uman folosit de viruki drept sclavi. Mai scunzi decât Oamenii
Adev!ra#i, cu piept îngust "i membre scurte, aveau destul p!r pe corp
încât s! poat! fi socotit blan!. Î"i înveleau "alele cu fâ"ii de piele, iar
trupul le era acoperit, din câte se p!rea, cu praf din aceea"i piatr!
733
folosit! pentru modelarea str!jerilor.
Dar cel mai remarcabil lucru era c! aveau capul încastrat cu totul
în coiful de lut, care fusese în mod evident prelucrat la nivel înalt,
contrazicând abilit!#ile lor aparente. Coifurile includeau o ap!r!toare
total! pentru fa#!, f!cute s! semene cu anumi#i indivizi, de"i
chipurile erau lipsite de expresivitate. Ace"ti s!lbatici aveau trei tipuri
de fe#e, iar Ciras sesiz! unele deosebiri de nuan#!, chiar "i în lumina
albastr! care nu prea scotea în eviden#! nici o diferen#iere de culoare.
Pe când cercul de lumin! se m!ri, s!lbaticii se oprir! "i c!zur! în
genunchi. Jum!tate dintre ei, cei care nu purtau tor#e, avansar!,
târ"âindu-"i pa"ii, apoi f!cur! o plec!ciune adânc!. Morm!iau ceva în
mod repetat, dar tân!rul nu putea în#elege nimic.
Privi spre Borosan, îns! inventatorul d!du din umeri.
— Pare s! semene cu ce morm!iai tu în seara în care ai f!cut
exerci#ii cu spada aceea.
Asta-i trimise spadasinului un alt fior pe "ira spin!rii. În pofida
re#inerii sale, arunc! o privire în urm! "i avu un alt "oc.
Str!jerii îi urmaser!, într-adev!r. Fiecare se l!sase pe un genunchi,
cu o palm! fixat! pe p!mânt, în timp ce cu mâna liber! î"i atingeau
partea stâng! a pieptului. Î"i plecaser! "i capul, îns! erau atât de
înal#i, încât Ciras putea vedea c! pe fe#e aveau doar expresii brute.
Unul dintre s!lbatici se ridic! "i se apropie.
— St!pânii roag! voi oaspe#i fi#i.
C!l!torii avur! un schimb de priviri. Tân!rul d!du din cap.
— Spune#i-le st!pânilor vo"tri c! am fi bucuro"i.
S!lbaticul î"i în!l#! capul, ca un câine.
— Las!-m! s! încerc "i eu, zâmbi Borosan. Spune st!pânilor
oaspe#i ferici#i noi.
S!lbaticul se înclin! adânc, apoi înghe#!, cum f!cur! "i ceilal#i trei
posesori ai aceluia"i chip. Apoi cvartetul f!cu o plec!ciune, iar ceilal#i
opt îi urmar! o clip! mai târziu. Se ridicar! în picioare "i se r!sucir! la
unison. S!lbaticul care fusese purt!torul de cuvânt le f!cu semn s-o ia
înainte.
Ciras se întoarse spre inventator.
— Chiar trebuia s! le spui c! suntem ferici#i?
— Vrei s! cread! c! n-am fi?
734
— Bine zis.
Spadasinul îl urm! încet pe s!lbatic "i încerc! s! vad! ceva prin
deschiz!tura de la cap!tul cel!lalt al tunelului. Chiar dac! se
apropiau, priveli"tea r!mânea neclar! "i numai dup! ce trecur! de
ceva ca o draperie grea, dar invizibil!, reu"i s! vad! spre ce se
îndreptau.
Din cât putea s! în#eleag!, întregul munte fusese scobit pe
din!untru. Pe pere#ii de stânc! "i pân! spre centrul deschiz!turii,
fuseser! construite case de lut, a"ezate cam la voia întâmpl!rii. Lipite
de pere#i, precum cuiburile p!s!rilor, sau sprijinite zdrav!n de cele
învecinate. Unele aveau chiar dou!, trei etaje, cu sc!ri grosolane de la
un nivel la altul. Peste tot în a"ezare, s!lbaticii – b!rba#i, femei "i
copii animaliza#i – forfoteau prin cl!diri precum p!duchii.
Construc#ia din centru îns! nu f!cea decât s! le ridiculizeze pe
cele din jur. Nu era nici o îndoial! c! fusese altceva decât o citadel!
imperial!, cu zidurile ei groase "i turnurile înalte, protejate cu
acoperi"uri piramidale. Care aveau pân! "i #igl!, a"a cum î"i amintea
Ciras din picturile murale, iar imagini ale zeilor erau plasate la fiecare
col#.
Îl surprindea la fort!rea#! c! nu fuseser! folosite la ridicarea ei
nici lutul, nici piatra. P!rea s! fi fost alc!tuit! din s!bii "i suli#e,
scuturi "i armuri. Nu exista nici o îndoial! asupra contururilor,
perfect îmbinate. Toate lucrurile pe care le-am c!utat cu ardoare,
majoritatea lor, se afl! aici. V!zu arme de fabrica#ie imperial! "i
turasynd!. Ici-colo, boabe de lumin! se jucau de-a lungul marginilor
t!ioase sau peste anumite detalii din motivele inscrip#ionate, se
pierdeau apoi într-o re#ea de filamente care se ridica s! lege citadela
de muntele ce o înconjura.
— Unde suntem, Borosan?
— Nu "tiu.
— St!pânii bun venit urat, î"i desf!cu s!lbaticul bra#ele. Nume
Tolwreen.
Ciras îi arunc! inventatorului o privire aprig!.
— +sta-i numele celui de-al Optulea Iad al lui Grija, cel p!strat
pentru vr!jitori.
Borosan încuviin#! încet din cap.
735
 — Cel de unde, dup! cum spun legendele, nu mai este nici o
sc!pare. 29
Ziua a 19-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion

— Scuza#i-m!, a#i spus ceva?

Keles î"i ridic! privirile de pe mas!. Ni"te sfe"nice puse la col#uri
fixau o foaie mare de hârtie de orez, iar pe ea desenase o hart! a
noului Felarati. F!cuse ni"te schi#e pe alte foi, pentru dezvoltarea
ulterioar! a proiectului, care ar fi putut fi aplicate la extinderea
ora"ului.
Femeia c!reia i se adresase l!s! jos, în poal!, necylul s!u cu cinci
coarde "i arcu"ul "i-"i coborî privirile. Purta o rob! purpurie, tivit! cu
argintiu. Blazonul ei, brodat cu fir argintiu "i negru pe la mâneci "i
piept, înf!#i"a dou! porumbi#e în cuib. O panglic! argintie îi #inea
p!rul lung "i negru.
— Am întrebat dac! ave#i vreo alt! selec#ie care s! v! fac! pl!cere.
— Domni#a mea, ierta#i-m!, dar m-am l!sat absorbit de munc!.
Preg!tind harta, pot vedea cum vor ar!ta lucrurile "i devin
ner!bd!tor, vorbi el "i ar!t! dincolo de mas!, înspre balcon. V-a#i
tr!it întreaga via#! aici, pute#i vedea schimb!rile. Imagina#i-v!
transformarea acestui ora".
Ea d!du din cap "i zâmbi cu încetineal!.
— Îmi va aminti, pentru totdeauna, de domnia voastr!.
— Sunte#i foarte amabil!.
Keles puse dopul c!lim!rii cu cerneal! "i "terse pensula de o cârp!
p!tat! cu tu". A"a cum prezisese Prin#esa Jasai, Lady Inyr Vnonol
fusese prezentat! cercului s!u de cuno"tin#e cu numai o s!pt!mân! "i
jum!tate în urm! "i începuse destul de repede s!-i r!peasc! din timp.
Era limpede c!-i st!tea la dispozi#ie s! se foloseasc! de ea cum poftea.
$i-ar fi putut s-o fac!, dac! n-ar fi existat dou! motive. Primul era
conversa#ia pe care o avusese cu prin#esa. Îl pusese în gard!, iar când
736 737
Inyr p!trunsese în cercul s!u, îi fusese foarte u"or s-o depisteze ca
spioan!.
Iar cel!lalt motiv care-l f!cea s! fie prudent era un omagiu adus
Mamei deseiene a Umbrelor. Dac! ar fi f!cut abstrac#ie de vârsta "i
maturitatea ei, Inyr ar fi putut fi Majiata Phoesel, fosta sa logodnic!.
Avea ochii de un albastru u"or mai deschis, dar p!rul, statura "i
formele trupului erau identice cu ale femeii pe care o l!sase în urm!,
în Moriande. Alegând-o pe ea, deseienii credeau c!-i g!siser!
perechea perfect!. Totu"i, nu în#eleseser! cum se sfâr"ise rela#ia lui
cu Majiata.
Ori poate c! #i-au dat seama. Inyr Vnonol avea o maturitate care-i
lipsise Majiatei. Înc! de la început îi fusese devotat!. P!rea c! nu-"i
dorea nimic altceva decât s! se bucure de prezen#a lui "i nu
manifestase nici un fel de atrac#ie fa#! de munca sa. Contrasta cu
Majiata, care ar fi fost foarte interesat!, cel pu#in pân! la punctul
unde "i-ar fi dat seama c! tot ce-ar fi fost el dispus s!-i arate nu avea
nici o valoare pentru familia ei.
Keles se întoarse de la mas! "i-i zâmbi.
— Cânta#i minunat. Ori de câte ori voi auzi necylul, îmi va
reaminti de domnia voastr!.
Ea-"i ridic! fruntea "i-i zâmbi ceva mai cu n!dejde.
— Dar am în#eles c! necylul nu prea este folosit în Nalenyr. Nu
cumva unul dintre prin#ii vo"tri l-a "i interzis?
%i dintr-un motiv întemeiat.
— Credea c! sun! ca o pisic! eviscerat!. Dar n-ar mai fi avut
aceast! impresie dac! v-ar fi auzit cântând.
Ar fi considerat c! sun! ca o pisic! eviscerat! lent.
— M! flata#i, Maestre Anturasi, îi trimise ea o privire care-i
strânse stomacul. M! întreb în ce scop?
— Oh, doamna mea, doar nu crede#i c! inten#ionez s! v! seduc "i
s! v! dezonorez? f!cu ochii mari Keles. N-a" putea face niciodat! a"a
ceva. Ce fel de oaspete al Prin#ului Pyrust a" fi dac! m-a" folosi în
acest fel de vreunul dintre supu"ii s!i?
— Nu m! consider ofensat!, Maestre Anturasi.
— Oh, dar ar trebui, domni#a mea, spuse el "i-"i întoarse capul în
a"a fel încât s! n-o mai vad!. Veni#i aici ca amic!, "tiind c! sunt
738
însingurat "i departe de cas!. Cânta#i pentru mine, pentru a m! face
s! m! simt mai bine, iar... Adev!rul este, domni#a mea, c! o parte din
mine s-ar putea, într-adev!r, s! fi încercat s! v! seduc!. O fa#et! a
mea întunecat! "i dezonorant!. Îmi pare r!u. Sunte#i atât de bun!
când spune#i c! nu v-a#i sim#it ofensat!, dar "tiu c! trebuie s! fi#i de-a
dreptul "ocat!.
— Adev!rat, Maestre Anturasi, în#eleg, r!spunse tân!ra, apoi l!s!
instrumentul de-o parte "i se ridic! din genunchi. În#eleg durerea în
care v! afla#i. Dorul de cas!, de prieteni, de oamenii de încredere,
dorul de o atingere blând!...
— Nu, Lady Inyr, nu trebuie s! face#i asta, ridic! mâna s-o fac! s!
tac!. Tot ce-a#i putea spune s-ar putea s! fie adev!rat. Mi-a#i descris
perfect sl!biciunea. $i, ca un adev!rat prieten, a#i fi gata s! m!
ajuta#i.
— A" vrea s! v! fiu mai mult decât un prieten, Maestre Anturasi.
C!ldura "i foamea din glasul ei l-ar fi f!cut s! cedeze dac! n-ar fi
fost perfect con"tient c! era o spioan! strecurat! în b!t!tura sa.
— $i eu m! simt singur!, dorin#a de a fi atins! de un prieten...
— Nu, nu domni#a mea. Nu, scutur! din cap, refuzând în
continuare s-o priveasc!. Sunte#i un suflet sensibil. Empatiza#i cu
mine, dar riscând. Prin#ul vostru mi-a spus c! voi fi trimis acas! dup!
"ase luni, poate mai repede. A" fi slab dac! v-a" folosi, dar merita#i
mai mult, altceva mult mai bun.
Ea nu spuse nimic, l!sând fo"netul m!t!surilor sale s! gl!suiasc!
în locul ei. Se întinse "i-i atinse mâna.
— Poate c!, Maestre Anturasi, mi se va da voie s! v! înso#esc.
Un spion deseian în Anturasikun? Chiar dac! a# fi îndr!gostit
nebune#te de ea, asta n-ar fi posibil.
Keles î"i trase brusc mâna.
— Nu spune#i asta, domni#a mea.
— Ar fi chiar atât de oribil?
— Pentru dumneavoastr!, da. S! fi#i smuls! din locurile natale "i
s! v! stabili#i într-un ora" str!in, unde a#i fi privit! cu suspiciune,
mil! sau amândou!. S! nu ave#i nici o alt! via#! în afar! de cea din
Anturasikun. Îmi amintesc ziua în care v-am întâlnit aici în gr!din!.
N-a" putea niciodat! s! suport s! v! v!d captiv! în turnul familiei
739
mele. De"i s-ar putea s!-mi doresc asta, îns! v-ar ucide. Nu, mai bine
pleca#i acum. Gr!bi#i-v!, doamna mea, înainte ca st!pânirea mea de
sine s! se evapore. Pleca#i acum, repede, v! rog din suflet.
— Cum dori#i, Maestre Anturasi.
Se duse repede la u"!, o deschise "i p!"i afar!, dar se opri un
moment s!-i arunce o privire înainte de a închide u"a. În clipa când
r!mase din nou singur, se uit! spre col#ul unde st!tuse "i v!zu c!
necylul "i arcu"ul erau înc! acolo.
Acum are un motiv ca s! revin!.
Î"i dorea cu ardoare s! nu se întâmple. Nu dormise prea bine,
avusese un alt vis despre sora sa, aflat! într-un paradis îndep!rtat.
P!rea destul de fericit!, dar îi spunea numai prostii despre
Împ!r!teasa Adormit!. Ceva din vis îl f!cea s! i se par! mai mult un
co"mar "i se temea c! sora lui se afla într-un anumit pericol.
O b!taie u"oar! în u"! îl surprinse, pentru c!, de"i se a"tepta s-o
vad! venind din nou, nu credea c! va fi atât de curând. Se întoarse
spre u"!, dar înainte de a apuca s-o pofteasc!, u"a se trase în spate.
Jasai intr! "i închise u"a dup! ea.
— M! bucur c! v! v!d, prin#es!.
— $i eu pe domnia voastr!, Maestre Anturasi. Am venit s! m! uit
peste planurile pe care le-a#i preg!tit, vorbi tare prin#esa, pentru
urechile care ascultau de partea cealalt! a pere#ilor sub#iri ai
înc!perii. A#i progresat mult?
— Sunt încântat s! v! ar!t ce-am realizat, r!spunse el în aceea"i
manier!.
Jasai se ridic! "i travers! înc!perea pân! la mas!. Arunc! o privire
spre necyl, apoi cl!tin! din cap.
Keles zâmbi "i reveni pe locul s!u. Prin#esa i se al!tur! la mas!.
Mirosea a trandafiri, pentru c! avea un bhotai a c!rui pricepere era
suficient! pentru a avea trandafiri tot timpul, chiar "i în cumplitele
ierni deseiene. Lui nu-i p!sase niciodat!, în nici un fel, de trandafiri,
îns! mirosul lor se potrivea perfect cu ea – frumoas!, dar cu ghimpi.
— A"a cum pute#i vedea, Alte#!, noile locuin#e sunt înc! departe
de a fi fost realizate. Ceea ce provoac! mari întârzieri este lipsa de
piatr! de construc#ii, care este adus! cu mare greutate din cariere.
— Ah, da, desigur, dup! care urm! cu voce joas!. Este a"a cum a#i
740
presupus. Cei mai puternici dintre oameni sunt muta#i din echipele
de lucru. Nu "tiu înc! unde sunt trimi"i.
— Nu-i scap! nici o aluzie?
— Nu l-am mai v!zut de trei zile, scutur! ea din cap, apoi ridic!
din nou vocea. Am vrut s! v! complimentez pentru felul în care au
fost folosite resturile caselor demolate pentru a construi barierele
care separ! terenurile.
— P!streaz! p!mântul roditor "i ne permite. Alte#!, s! împ!r#im
terenurile pentru iriga#ii, în anii de secet!.
Privi spre ea, reducându-"i din nou tonul.
— Dac! a plecat, vigilen#a va mai sl!bi.
— În afar! de femeia aceea. Mi-a oferit un zâmbet foarte
satisf!cut când a trecut de mine. V-a#i bucurat de ea?
— Nu, "i nici n-am vreo inten#ie, scutur! el din cap.
Jasai zâmbi "i-"i l!s! o mân! pe um!rul lui.
— Foarte bine.
— Permite#i-mi s! v! ar!t aceste schi#e noi, Alte#!.
Keles mut! hârtiile, "tiind foarte bine c! vor fi examinate în timp
ce era plecat, pentru a se vedea dac! nu cumva ei doi comunicaser!
într-un mod neauzit. Verificase "i el hârtia cu mare aten#ie "i
descoperise pe ea câteva urme minuscule. Era sigur c! întreaga
cantitate de hârtie era inventariat!, iar dac! lipsea vreo foaie,
deseienii ar fi devenit tot mai suspicio"i.
Jasai nu-"i lu! mâna, iar Keles n-avea nimic împotriv!, chiar îi
pl!cea. Aveau multe în comun. Amândoi erau atât prizonierii
Prin#ului Pyrust, cât "i ai descenden#ei lor. Voiau s! evadeze "i "tiau
c! va fi dificil. De asemenea, aveau #!rile lor, pe care le iubeau,
incluse printre planurile prin#ului, iar dac! puteau face ceva s! le
împiedice, cu atât mai bine.
De asemenea, el devenise con"tient c! Jasai îl va accepta de bun!
voie în patul ei pentru a f!uri o alian#! "i mai strâns!. Diferen#a
dintre ce era dispus! s! fac! "i ceea ce voia Inyr era oricum vast!.
Prin#esa ac#iona din propria sa voin#! "i, în mod clar, f!când ceea ce
era mai bine pentru interesele ei. Din moment ce acestea erau atât de
strâns legate de ale lui, va fi "i în avantajul s!u. Inyr, pe de alt! parte,
era un agent al statului, iar tot ce f!cea era numai în avantajul
741
statului. Aici interesele ei "i ale lui difereau drastic, iar acesta era un
motiv suficient de puternic de a se #ine departe de ea.
De"i prin#esa s-ar face disponibil! pentru el, Keles nu se am!gea
cu farmecele ei. Sarcina ei nu-l preocupa deloc, mama lui le explicase
tuturor copiilor ei misterele na"terii cu detalii suficiente încât "tiau
ce era sigur "i ce nu. Fiind "i un botanist priceput, ea n!scocise multe
po#iuni "i tincturi pentru a preveni sau îmbun!t!#i fertilitatea, ori
chiar s! scape pe cineva de orice consecin#e.
D!duse "i peste unul dintre ghimpii lui Jasai, atunci când
comentase c! ar fi destul de simplu pentru ea s! piard! copilul lui
Pyrust dac!-l ura atât de mult. Ea î"i întoarse spre el ochii de un
albastru înghe#at "i se str!dui s!-"i men#in! vocea sc!zut!.
— Copilul !sta nu-i numai al lui, este "i al meu. Vrea un
mo"tenitor care s! poat! reclama Tronul Câinelui, iar acum eu am un
mo"tenitor pentru Tronul $oimului. Doar pentru c!-l ur!sc, nu
înseamn! c!-mi ur!sc "i copilul. Dac! dragostea "i ura sunt doar fe#e
ale aceleia"i monede, atunci ura este pentru el, iar dragostea pentru
copilul meu. Nu ve#i mai atinge acest subiect, Maestre Anturasi.
Î"i ceruse scuze, iar ea accept!, dar timp de câteva zile rela#iile
r!maser! înghe#ate. Nu-"i ceru niciodat! scuze pentru reac#ia ei, iar
el "tia c! nici n-o va face vreodat!. Oricum, ea-"i d!duse seama c!
afirma#ia lui nu fusese una spus! cu r!utate, ci una prin care încerca,
inocent, s! fie de folos. El avu grij! dup! asta s!-"i #in! gura înainte
de a analiza toate consecin#ele vorbelor sale.
— Dac! v! uita#i aici, Alte#!, am preg!tit un nou model pentru
gr!din!. De"i sunt cartograf, mama mea se pricepea la flori "i plante,
a"a c! îi pot aprecia arta. Fiecare parcel! ar reprezenta unul dintre
cele Nou! Principate, iar florile vor avea petale în culorile na#ionale.
— Da, îns! ar fi un semn r!u dac! una sau alta dintre na#iuni ar fi
n!p!dite de buruieni, nu? întreb!, apoi îl strânse de um!r "i "opti.
Cred c! deseienii sunt pe cale s! atace Helosunde "i nu pot s! fac
nimic. Chiar în cazul în care Consiliul de Mini"tri ar "ti ce urmeaz!,
m! îndoiesc c! ar putea sau ar vrea s!-l opreasc!.
— Mini"trii? se încrunt! Keles. Sunt ni"te func#ionari, nimic mai
mult.
— Ai noroc dac! po#i crede a"a ceva, râse ea încet. Din cauza
742
bunicului t!u "i a puterii pe care o de#ine, birocra#ii nu pot face mare
lucru ca s! se amestece în via#a ta. Oricum, în #ara mea, mini"trii au
putut prelua puterea. De"i au f!cut "i lucruri ca desemnarea fratele
meu ca prin#, l-au ales pentru c! este slab. Când ultimul prin# a
murit, na#iunea a trecut sub controlul lor, iar ei s-au s!turat s! tot fie
for#a din spatele tronului. În loc s! se ascund! în umbra prin#ului, se
acoper! cu pietatea patriotic! "i pretind c! tot ce fac este spre binele
Helosundiei. $i totu"i, nimic din ce-au izbutit pân! acum n-a
recâ"tigat nici m!car o palm! din principat.
— Ar fi f!cut cel mai bine s! v! fi ales, prin#es!.
Ea d!du din cap, iar p!rul ei blond i se rev!rs! peste umeri ca
ni"te "uvoaie aurii.
— N-au îndr!znit, pentru c! a" fi fost mult prea puternic! pentru
ei.
Keles privi în sus spre ea "i zâmbi. Nu avea nici o îndoial! c! ea nu
gre"ea în privin#a mini"trilor. Are o voin"! suficient de puternic! încât
s! se pun! #i cu bunicul meu$
— Nu exist! nici o garan#ie c! nu ne vor ucide oricând i se va
n!z!ri so#ului meu, ori dac! Mama Umbrelor decide c! ne-am
dep!"it cu mult utilitatea.
Jasai î"i trecu mâna peste pântec.
— Copilul meu se va na"te în luna $obolanului. Dup! aceea, via#a
mea nu mai face nici doi bani.
— Nu cred c! am nici m!car atât r!gaz, rânji Keles cu triste#e.
— Iar "ansele noastre de sc!pare se vor termina chiar "i mai
repede. Odat! ce începe s! se vad! sarcina, abilit!#ile mele de evadare
se diminueaz!.
— $tiu, dar m! gândeam la ceva, b!tu el în planurile ora"ului.
Râul Negru se va rev!rsa aproximativ peste "ase s!pt!mâni. Ori o s!
sc!p!m pân! atunci, ori nu mai ie"im de-aici niciodat!.
743

30
Ziua 21-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr Al 737-lea an de la Urgie
Câmpia!din!fa"a!Morynei
(Helosunde) Deseirion
Îmbr!cat în armura neagr!, împodobit! cu "oimul auriu pe
plato"!, stând pe un deal "i încadrat de dou! flamuri care-i anun#au
prezen#a, Prin#ul Pyrust privea desf!"urarea b!t!liei în câmpia din
vale. Departe, înspre sud-vest, putea vedea aglomerarea cenu"ie care
marca locul Morynei, fosta capital! a Helosundiei. Floarea gloriei
militare helosundiene – în afar! de trupele aflate în serviciul tronului
nalenian – era aranjat! în forma#ie de mar" în direc#ia sa "i avansa.
Inten#ia lor, din câte se p!rea, era de-a împinge înapoi
dispozitivul din centrul liniei sale, pân! când ar putea ocupa dealul
lui, capturându-l cu tot cu flamuri "i eliberându-se pentru totdeauna
din jugul deseian. Nu avea nici o îndoial! c! mul#i dintre ei visau s!
mearg! chiar "i mai departe, cucerind Felaratiul "i transformând
Deseirionul în terenul lor de distrac#ii. Dac! ar pierde aceast! b!t!lie,
ar muri. %ara lui ar muri, iar poporul s!u ar suferi.
Iar asta nu poate fi îng!duit s! se întâmple.
O privire superficial! asupra câmpului de b!t!lie ar fi indicat c!
tocmai asta era pe cale s! se petreac!. Pân! acum patru zile,
batalionul s!u de $oimi ai Focului fusese garnizoana din Moyrne.
Urmându-i ordinele, adunaser! toate grânele pe care le puteau
transporta "i începuser! s! se retrag! spre Meleswin. Rebelii
helosondieni, dup! ce aflaser! de mai mult! vreme de recolta
îngrozitor de slab! din Deseirion, credeau zvonurile conform c!rora
revoltele cauzate de lipsa de hran! erau motivul retragerii trupelor "i
aducerii grânelor în nord. Hot!râser! c! le puteau da o lovitur!
crâncen! cuceritorilor atacându-i pe $oimii de Foc "i împiedicând
scoaterea cerealelor din Helosunde.
Pyrust se a"teptase la o împotrivire înver"unat!, îns! num!rul
trupelor aliniate s!-l înfrunte fusese o surpriz!. Putuse s! deplaseze la
744
sud-vest de Meleswin dou! regimente întregi, inclusiv $oimii de Foc,
p!strându-i pe $oimii de Fier "i pe cei Argintii ca rezerve, în spatele
dealului. Indiferent de interesele "i scopurile sale, se p!rea c! avea la
dispozi#ie sub o mie de solda#i.
Rebelii se adunaser! de cel pu#in trei ori pe atâta. Pyrust
recuno"tea câteva dintre flamurile din gloat! pentru c! originalele
erau expuse în Felarati. Poate c! unit!#ile reconstituite reluaser!
tradi#iile helosundiene, îns! era clar c! mul#i dintre solda#i fuseser!
arunca#i în lupt! dup! o instruc#ie sumar!, cu arme mai potrivite
pentru muncile câmpului decât pentru lupt!. Un batalion întreg,
#inut în rezerv!, p!rea s! nu dispun! de nici un fel de arme, dar în
momentul când va fi trimis în lupt!, pe câmpul de b!t!lie vor fi
destule arme care ar putea fi recuperate.
Nu avea nici o idee cine comanda for#ele du"mane, iar absen#a
unui post de comand! clar stabilit îi însufle#i moralul. Se p!rea c!
helosundienii fuseser! împ!r#i#i în trei aripi – dreapta, stânga "i de
centru – fiecare cu propriul comandant. Centrul, destinat s! se
confrunte cu cele mai bune trupe ale sale, dispunea de mai mul#i
r!zboinici c!li#i în lupt!. În pofida lipsei lor de experien#!, cele trei
aripi puteau, cu u"urin#!, s!-i încercuiasc! trupele, iar odat! ce
f!ceau asta, îl atacau din flancuri "i câ"tigau b!t!lia.
Cl!tin! din cap. Spera ca vreunul dintre mini"trii din Consiliu s!
conduc! lupt! împotriva sa. Birocra#ii controlau ac#iunile
helosundiene conform celor scrise în C!r#ile În#elepciunii lui Urmyr,
îns! p!reau s! fi uitat c! el fusese cândva general al împ!ratului
Taichun. Acesta scrisese un tratat despre experien#a sa pe câmpul de
lupt!, intitulat Dansul r!zboiului, iar Pyrust g!sea înv!#!turile sale
foarte utile.
O b!t!lie este câ#tigat! înainte s! zboare prima s!geat! ori s!
loveasc! prima sabie.
Helosundienii avansaser! spre nord-est a"teptându-se s! prind!
într-o ambuscad! unul dintre batalioane, a"a c! la venirea zorilor,
dup! ce descoperiser! c! deseienii nu se aflau în mar", ci se a"ezaser!
în pozi#ii de lupt! "i primiser! înt!riri, se gr!biser! s! se preg!teasc!
pentru b!t!lie. În ac#iunile lor pripite, nu aduseser! cu ei provizii
prea multe, gândindu-se c! vor pune mâna pe orez "i se vor osp!ta.
745
$oimii de Foc se mi"caser! îns! întotdeauna mai repede decât
helosundienii, obligându-i s!-"i continue mar"ul mai mult timp decât
"i-ar fi dorit vreodat!. Drept urmare, veneau la lupt! deja obosi#i "i
fl!mânzi.
Pe de alt! parte, trupele sale erau majoritatea odihnite, bine
hr!nite "i bine instruite. Nu se îndoia c! fiecare dintre solda#i sim#ea
team! privind gloata care se îndrepta spre ei. Ap!reau "i glume, cum
c! fiecare nu trebuia decât s! omoare trei câini "i putea lua o pauz! în
ziua aceea, dar to#i "tiau c! ace"ti câini helosundieni vor ucide un
num!r destul de mare dintre ei.
Î"i formase ordinea de b!taie cu $oimii Aurii înainte. $oimii de
Munte "i $oimii de Foc erau pozi#iona#i în dreapta "i stânga, fiecare
forma#ie tras! mai în spate, cu flancurile înv!luind ariergarda
$oimilor Aurii.
Pyrust deschise brusc un evantai negru, ornat cu un taur ro"u,
uria". Îl ridic! deasupra capului s!u, dezv!luind simbolul, apoi îl
întoarse cu muchia spre trupe "i l!s! mâna jos.
Comandan#ii $oimilor Umbrei strigar! ordinele. $oimii Aurii î"i
desf!"urar! rândurile din spate, iar $oimii Umbrei alergar! înainte.
Î"i încordar! arcurile, traser! corzile "i slobozir! s!ge#ile, rând dup!
rând, direct înspre centrul helosundienilor. Fiecare s!geat!-"i g!si
#inta "i, de"i câteva lovir! scuturi sau rico"ar! din armuri, majoritatea
se înfipser! pân! la penaj în trupuri, iar oamenii c!zur! urlând la
p!mânt.
Arca"ii helosundieni r!spunser! imediat, dar p!rea o "oapt! pe
lâng! un strig!t. Câ#iva dintre $oimii s!i c!zur! când s!ge#ile g!sir!
locuri descoperite în armuri, dar multora dintre arcurile
helosundiene le lipsea for#a necesar! pentru ca s!ge#ile s! penetreze
o#elul. Oamenii mei nu sunt g!inu#e, s! fie strivi"i atât de u#or.
$oimii Umbrei lansar! înc! patru salve, r!rind rândurile trupelor
din centrul dispozitivului helosundian, apoi se oprir! "i se retraser!.
Nu "tia dac! liderii celeilalte p!r#i în#elegeau semnifica#ia celor cinci
salve, dar peste cinci luni va fi luna Câinelui, a helosundienilor, "i
alesese s!-i onoreze în acest fel.
S!-i onoreze înainte de a-i m!cel!ri.
Pyrust a"tept!, în vreme ce r!ni#ii "i mor#ii s!i erau evacua#i.
746
Cealalt! tab!r! strânse rândurile, concentrându-se spre centru. Se
a"teptase la asta, ce general n-ar fi f!cut a"a? Centrul helosundienilor
fusese punctul lor tare, îns! acum devenise un loc vulnerabil. Trupele
bine antrenate se deplasar! înainte, pentru a umple linia de front, în
timp ce rândurile din spate ale aripilor se scurser! spre mijloc, pentru
a ocupa locul r!mas gol.
Ceea ce-i face s! se îndep!rteze de b!t!lie mai mult decât ar vrea,
ca s!-#i p!streze eficacitatea.
Î"i ridic! din nou evantaiul, ar!tând taurul ro"u. Îl smuci înainte
"i înapoi, expunându-i ambele p!r#i, apoi îl l!s! jos, pentru a face
semn spre liniile helosundiene. În vale fur! strigate ordine "i $oimii
Umbrei, afla#i în debandad!, se pozi#ionar! în spatele $oimilor de
Foc, în dreapta. $oimii Aurii se deplasar! înainte, l!sând un spa#iu
gol între ei "i unit!#ile lor de sprijin. Înaintarea încetini când $oimii
Aurii î"i d!dur! seama c! nu aveau nici un sprijin, apoi începur! s! se
retrag!.
Helosundienii lansar! atacul.
De-abia dac! cincizeci de metri separau cele dou! armate, îns!
retragerea $oimilor Aurii m!ri distan#a. $oimii de Foc "i $oimii de
Munte începur! s! dea "i ei înapoi, scurtând liniile deseiene. Ambele
aripi helosundiene "arjau tot mai repede, încercând s! se asigure c! îi
vor lovi amândou! pe deseieni, în acela"i timp, îns! companiile lor
din flancuri nu se puteau #ine dup! ele.
Când flancurile $oimilor Aurii f!cur! din nou jonc#iunea cu
celelalte unit!#i, fur! lansate ordine, iar retragerea încet!. Solda#ii s!i
î"i înt!rir! rândurile "i preg!tir! suli#ele. Helosundienii ap!rur! "i ei,
încetinind nu atât din cauza fricii, cât de oboseal!. Azvârli#i în "iruri
de suli#e, oamenii se izbir! de frontul deseian. S!biile lovir! scuturile,
ghioagele zdrobir! membre, spadele t!iar! adânc, iar b!rba#i care
urlau se ridicau în aer, înfip#i în suli#e ca tra"i în #eap!.
Pyrust azvârli evantaiul în aer, l!sându-l s! se r!suceasc! de la un
cap!t la cel!lalt. Încetini, apoi începu s! cad!, învârtindu-se ca o
s!mân#! de ar#ar. Helosundienii, luându-i gestul drept un semn de
predare, r!cnir! însufle#i#i de speran#e.
Speran#e false.
S!ge#ile negre se în!l#ar! în aer dinspre $oimii Umbrei, r!rind
747
rândurile care ap!sau asupra centrului deseian. Arca"ii traser! din
nou "i din nou, pe cât de repede reu"eau s!-"i încordeze arcurile "i s!
lanseze. S!ge#ile lor ajunser! în adâncimea forma#iei helosundiene,
iar stegarii batalionului Câinelui de Smarald piereau unul dup! altul,
în str!dania lor de a nu l!sa flamurile unit!#ii s! ating! p!mântul.
Din spatele lui Pyrust se auzi bubuitul ca de tunet, dar era
convins c! nimeni de pe câmpul de lupt! nu-l auzise. Dinspre
dreapta "i stânga dealului s!u veneau $oimii Argintii "i cei de Fier.
Atelaje cu câte patru cai tr!geau masivele care de lupt!, cu câte doi
arca"i pe banchetele din spatele conduc!torilor. Lame de sabie de
peste un metru lungime fuseser! fixate de capetele osiei. Se r!suceau
"i luceau în lumina soarelui de diminea#!, atunci când carele venir!
dând ocol dealului, intrând în lupt!.
S!ge#ile secerau flancurile helosundienilor, apoi carele trecur!
peste ele. Lamele îi m!cel!rir! oribil pe oameni, iar urletele lor
b!gar! groaza în camarazii lor. Fiecare om din flancuri "tia c!-i venea
rândul, "i doar foarte pu#ini înfruntar! moartea de bun!-voie. Mul#i
luptau s! ajung! mai mult în adâncimea forma#iei, ceea ce distruse
orice urm! de disciplin! sau ordine. Al#ii, se mul#umir! s! rup!
rândurile "i s! fug!, iar aceast! strategie era r!spl!tit! cu câte o
s!geat! în spate.
Printre helosundieni domnea haosul. Forma#iunile lor din urm!
se întoarser! "i o luar! la s!n!toasa. Flancurile cedar!, ceea ce
permise aripilor sale s! preseze, inversând linia de b!t!lie. De"i
printre câini se aflau r!zboinici valoro"i "i neîndur!tori, erau rebeli "i
nu meritau s! beneficieze de vreun tratament onorabil. Dac!
izbuteau s!-i ucid! solda#ii într-o lupt! dreapt!, plutoanele de $oimi
ai Umbrei le ordonau altora s! le ia locul "i s!-i nimiceasc!.
$i, în mod curios, nu v!zu nici un r!zboinic curajos printre
conduc!torii helosundieni.
Pyrust privi cum for#ele rebele se dezintegrau, apoi î"i scoase
evantaiul, îl ridic! "i-l închise brusc. Ordinul s!u se r!spândi încet
printre trupele sale, acestea revenir! în tab!r!, în afar! de cei din
deta"amentele de siguran#! "i cei desemna#i s!-i termine pe r!ni#ii
grav "i s! caute prizonieri care ar putea avea informa#ii sau ar putea fi
schimba#i pentru r!scump!rare.
748
Studie câmpul de lupt!, apoi d!du din cap. %i a#a cum a spus
Urmyr în Dansul r!zboiului, prin în"elegerea sl!biciunii #i puterii, o
armat! poate lovi precum o piatr! de moar! aruncat! peste un ou.
For#ele helosundiene fuseser! zdrobite, iar g!lbenu"ul lor se înro"ise
"i se usca pe ceea ce fusese odat! un câmp înverzit.
— A#i dobândit o victorie m!rea#!, Alte#!.
Pyrust î"i vârî evantaiul în m!nu"a stâng!.
— A"a se pare, Mam! a Umbrelor. Deci o piatr! de moar! poate
strivi un ou sau nu? Vom vedea cum decurg lucrurile când vom
întâlni o alt! piatr! de moar!.
Cotoroan#a ar!t! spre sud, spre Nalenyr.
— Piatra de moar! care v! a"teapt! acolo este mic! "i
sf!râmicioas!. Prin#ul Eiran comand! o armat! nalenian! format! din
trupe vestice. Nu v! vor putea opri.
— $tiu c! venim?
— Nu înc!. $oimii Negri "i $oimii de Piatr! au blocat drumul spre
sud, a"a c! refugia#ii vor fugi spre Vallitsi. Vor avea multe de povestit
Consiliului de Mini"tri.
— Ceva ve"ti de acas!? d!du Pyrust din cap.
— Totul este bine, de"i lucr!rile au fost încetinite din cauza
încorpor!rilor în armat!. Înc! n-a r!sunat nici o alarm!.
Ambasadorul din Hyreothi s-a gândit s! trimit! un mesaj, îns!
curierul s!u a murit
Ochii asasinei se îngustar!.
— Am îns! mai multe ve"ti din sud, Alte#!.
— Da?
— Motivul pentru care vesticii au fost pu"i sub comanda
helosundian! este moartea Contelui Turcol de Jomir. C!l!rea
împreun! cu Cyron, când bandi#ii au atacat grupul regal. To#i vesticii
au murit, iar prin#ul a fost r!nit destul de serios.
— R!nit? Cât de grav?
— Zvonurile sus#in c! "i-ar putea pierde mâna stâng!.
Pyrust arunc! o privire în jos, spre propria mân! stâng!, spre
jum!tatea lui de mân!.
— Ar putea fi ceva periculos. Pierderea jum!t!#ii de mân! m-a
f!cut de dou! ori mai de"tept decât eram înainte.
749
 — Unul de patru ori idiot, tot idiot r!mâne, Alte#! mei.
— La fel "i unul de dou! ori idiot, Delasonsa. Mama Umbrelor r!mase o clip! nemi"cat!, apoi d!du din cap.
— N-am inten#ionat s! fac din asta o insult!, î"i înclin! ea capul. — Va fi destul r!zboi încât s!-i r!pun! pe to#i.
— $tiu, dar mai "tiu c! e"ti prea inteligent! s!-l desconsideri pe — $i destui mor#i încât s!-i stea în gât "i lui Grija, în!l#! Pyrust
Cyron cu atâta u"urin#!. +ia nu erau bandi#i. Turcol a fost cel care capul. Dar "tiind ceea ce trebuie despre sl!biciune "i putere, nu ne
voia s!-l omoare, sau asasinii erau sprijini#i de altcineva? vom num!ra printre ei.
Expresia lui Pyrust se în!spri.
— Nu erau ai no#tri, nu-i a"a?
— Nu, Alte#!, pentru c! dac! erau ar fi fost mor#i deja. La fel "i
Prin#ul. Agentul pe care-l controlez eu crede c! Turcol a clocit un
plan de unul singur. Dar asta nu exclude ca "i al#ii s! fi adoptat
aceea"i tactic!, Alte#!, chiar "i domnia voastr!.
Prin#ul deseian scutur! hot!rât din cap.
— Nu. Nu va fi nici un asasin de-al meu care s!-l ucid! acum pe
prin#. Am s! rezerv aceast! ocazie vreunuia dintre solda#ii mei, sau
chiar mie.
Zâmbi, imaginându-"i expresia de surpriz! de pe fa#a lui Cyron
când îl va priponi pe tron cu sabia sa.
— Am s! fac asta cunoscut, Alte#!.
— Foarte bine.
Pyrust ar!t! din nou spre câmpul de b!t!lie.
— Vor fi supravie#uitori. Afl! ce "tiu. Salveaz! nou! dintre cei mai
zdraveni. Orbe"te-i pe trei dintre ei, taie urechile altor trei "i limbile
urm!torilor trei. Trimite câte unul din fiecare spre Moryne, Vallitsi "i
Solie. Las!-i s! le arate fra#ilor lor ce soart!-i a"teapt! dac! ni se
împotrivesc. Mai r!u va fi pentru familiile lor.
— Porunca vi se va îndeplini, st!pâne.
— $i înc! ceva, Delasonsa, spune-le c! to#i cei care decid s! lupte
pentru onoarea Prin#esei Jasai vor fi primi#i ca fra#i, osp!ta#i ca ni"te
viteji "i sc!lda#i în glorie ca ni"te eroi.
Cotoroan#a în!l#! din sprâncene.
— Legându-le soarta de a ei, Alte#!, s-ar putea s! nu fie lucrul cel
mai în#elept. Îi ve#i face s! cread! c! sunt chiar b!rba#i.
— F!r! îndoial! c! ai dreptate, dar ei vor fi piatra de moar! pe
care o azvârl înspre sud "i din nou spre sud. Mai bine înv!# s! lupt
peste cadavrele lor cu orice mi s-ar opune decât peste ale $oimilor
750 751

31
Ziua a 21-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
— Jorim Anturasi, nu po#i r!mâne pe veci în întuneric.
Tân!rul se întoarse spre locul de unde se auzise vocea.
— Pot, C!pitane Gryst, "i chiar inten#ionez.
Vorbise cu glas atât de sc!zut, încât de-abia dac! stârnea vreun
ecou în înc!perea subteran!. Apa nu mai picura din tavan "i fusese
l!sat singur, alimentat cu mâncare, oferit! pe o tav! de aur împins!
spre el o dat! pe zi. Nu "tia câte zile petrecuse acolo "i nici nu-i p!sa.
Când nu mai po"i s! pleci nic!ieri, timpul nu mai are importan"!.
Sus, pe pasarela de deasupra lui, Anaeda Gryst deschise
ap!r!toarea unei l!mpi. Lumina alb-albastr! inund! înc!perea,
urmat! de oftatul ei sonor.
— Dar e"ti bolnav. Trebuie s! ie"i de aici, acum.
Jorim ridic! mâna s!-"i fereasc! ochii.
— Nu, c!pitane, nu în#elegi.
$tia ce vedea ea: pielea i se desprindea în fâ"ii, descojindu-se a"a
cum s-ar fi întâmplat în urma unor arsuri puternice, provocate de
lumina solar!. P!rul i se decolorase, devenind alb precum osul. Ochii
îi r!m!seser! alba"tri, dar când îi examinase, reflecta#i într-un
castron cu ap!, descoperise c! aveau în jur o aur! unduitoare de
auriu "i ro"u. Mai r!u, pupilele aveau o form! ovoidal!, ca de "arpe
sau dragon. Iar dac! ei i s-ar fi p!rut c! pielea i se descojea în modul
firesc, el "tia c! pierdea solzi.
— Am auzit tot felul de pove"ti, Jorim, "tiu ce s-a întâmplat cu
Rechinul negru.
— Nu, nu "tii, c!pitane.
— Am crezut c! avem o în#elegere, Maestre Anturasi. S! nu-mi
ignori ordinele.
— Cu tot respectul, "i spun asta cât se poate de sincer, nu cred c!
752
mai fac parte din linia ta de comand!. Sunt un zeu, î#i aminte"ti?
Folosesc magia. Sunt un pericol pentru oricine se apropie de mine.
— Asta-i o prostie.
— Chiar a"a? o privi mijindu-"i ochii. De ce nu e"ti la fel de istea#!
ca "i fennychul? Shimik a v!zut. El "tie. Este îngrozit de mine. $i voi
ceilal#i ar trebui s! fi#i.
— Cum am putea, eu sau ceilal#i, s! fim însp!imânta#i de tine
când ai salvat o nav! "i faci parte din echipaj? Ai distrus du"manii
care au n!v!lit într-un sat "i au ucis pe toat! lumea. I-ai salvat pe
r!zboinicii afla#i împreun! cu tine, în jungl!, care ar fi murit cu
siguran#! dac! nu ai fi ac#ionat.
— Deoarece, c!pitane, nimeni nu "tie cum am f!cut "i nimeni nu
"tie de ce altceva mai sunt capabil s! fac.
— Tu "tii, Jorim, scutur! Anaeda din cap.
Izbi cu pumnii în piatra pe care st!tea.
— Tocmai asta-i. Nu "tiu.
— De-asta-#i faci probleme? izbucni ea în râs.
— Cum po#i s! râzi? întreb! ar!tând în direc#ia portului. N-ai
v!zut urmele de pa"i l!sate de mine pe punte? Sunt urme de dragon.
— $i sunt v!zute ca un semn bun& Ai avut un echipaj redus la
minimum ca s! aduci nava înapoi "i, cu toate astea, oamenii spun c!
Rechinul negru n-a mai navigat niciodat! atât de u"or.
— Nu, nu în#elegi, se ridic! el "i-"i în!l#! mâinile.
— Jorim!
Tonul poruncitor din glasul ei îl f!cu s!-"i înal#e privirea.
— Ai fost în locuri unde nici un om civilizat n-a mai c!lcat "i ai
deslu"it mistere pe care nimeni n-a mai reu"it s! le descifreze. Ori
este ceva cu adev!rat dincolo de puterea ta, "i în acest caz ai face bine
s! s!-#i dai seama repede despre ce-i vorba, ori este o chestiune pe
care nu vrei s-o iei în seam!. Iar dac! este a"a, ai grij!. Dac! nu o
în#elegi, sau nu vei ajunge s-o controlezi, va fi ceva mai cumplit decât
î#i po#i imagina.
— Bine, vrei s! "tii ce s-a întâmplat? Am s!-#i spun.
— Mai întâi stinge asta, ar!t! Jorim spre lamp!.
Anaeda î"i încruci"! bra#ele pe piept.
— F!-o singur. $tii tu cum.
753
 — Oh, deci admi#i c! lucrez cu magia? Crezi c! este vorba doar de
o colec#ie de trucuri de vr!jitor, de speriat copiii? Pot face lucruri
care i-ar face pe vanyeshi invidio"i. Toate pove"tile despre ei nici
m!car nu s-au apropiat de ceea ce-am f!cut eu.
Se învârti pe mica sa insul! de piatr! "i ar!t! spre nord.
— Mozoyanii cei noi viermuiau deja pe Rechinul negru.
Începuser! s! se îndrepte spre plaj!. Nu mai "tiam ce s! fac. Magia
este o chestiune de echilibru "i de stare a lucrurilor. Am vrut s!
modific echilibrul pentru a face s! fiarb! oceanul, dar n-am putut.
Atunci am v!zut soarele ca pe Wentiko, este luna în care soarele se
înal#! în constela#ia sa. M-am unit cu el "i-am absorbit esen#a
soarelui.
Î"i strânse pumnii "i îndep!rt! bra#ele, de parc! ar fi zburat.
— La început, m-am uitat doar spre mozoyani "i-am f!cut s! le
fiarb! ochii. Le-am op!rit creierii, îmi amintesc c! am f!cut asta
foarte con"tient. Apoi dintr-odat! m-am trezit zburând. Nu le-am
mai f!cut nimic, prezen"a mea le-a f!cut-o. Îi puteam vedea cum se
topeau "i, cu un simplu gest, le-am f!cut t!ciuni mijlocul de
transport.
— Iar pentru c! ai f!cut-o, ai salvat multe vie#i.
— Da, îns! nu m! gândeam la asta. Nu m-am gândit deloc, cl!tin!
el din cap. Echipajul se ascunsese. Dac! m-ar fi privit, ar fi murit "i ei.
Nu-mi spune c! nu este a"a. Tzihua mi-a povestit c! p!s!rile "i
maimu#ele din p!dure care m-au privit au murit.
— Jorim, poate c! ucideai fiin#e care nu erau omene"ti.
— Dar n-am omorât plantele, râse înceti"or, apoi î"i desprinse o
bucat! de piele de pe nas. Unele au înflorit "i au dat rod chiar în acea
dup!-amiaz!.
— Înc! n-am auzit nimic care s! m! fac! s!-mi fie team! de tine,
se încrunt! ea.
— Cât de diferit! crezi c! e"ti de o pas!re sau o maimu#!? întreb!
Jorim privind în sus. Le-am ucis f!r! m!car s! m! fi gândit. Ce s-ar
întâmpla dac! data viitoare voi încerca s! omor tot ce nu-i de sex
b!rb!tesc, sau ce nu-i înalt, iar tu "i Nauana ve#i fi nimicite?
— Atunci problema nu este ce po#i tu s! faci, ci cât de mult de
controlezi. Po#i înv!#a s! te controlezi.
754
— E"ti sigur!? Vanyeshii s-au Jucat cu magia "i aproape c! au
distrus întreaga lume. A" putea s-o fac mai bine decât ei.
— Sunt mor#i cu to#ii.
— Poate c! "i eu voi fi, spuse privind în jos.
— Asta e? î"i ridic! fruntea Anaeda.
— Prive"te-m! doar. Prin mine s-a scurs toat! c!ldura soarelui.
Pielea mi se decoje"te. Ochii mi s-au schimbat. Am p!rul alb. Am
îmb!trânit cu o genera#ie sau dou!.
— Jorim, ai dou! probleme cu care te confrun#i "i, într-un fel, te-
ai decis c! exist! doar o singur! solu#ie pentru amândou!. Îns! nu
este cea mai bun!.
— Nu sunt sigur c! te în#eleg.
— Hai s-o examin!m pe prima, oft! ea. Te temi c! e"ti pe moarte
sau c! magia te-ar putea ucide. %i se decoje"te pielea, dar, d!-mi voie
s! te întreb, te doare?
— Poftim?
— Te ustur! pielea, a"a cum ustur! arsurile de soare?
— Nu, d!du el din cap.
— N-ai nici t!ieturi sângerânde?
— Nu.
— Iar dedesubt, pielea î#i este intact!?
Jorim în!l#! din umeri "i frec! o por#iune de piele de la
încheietura stâng!.
— Se pare c! da.
— Ai spus c! ochii #i s-au modificat. Poate c! "i restul trupului
t!u, zâmbi ea. Cuno"ti legenda zeilor care iau form! omeneasc!
pentru a veni printre noi. Cine "tie ce fel de transformare este asta?
— Nu-i prea încurajator, se încrunt! Jorim. Dar am s! admit,
pentru moment, c! s-ar putea s! nu fiu pe moarte.
— P!i, atunci mai admite "i c!, dac! ai fi, folosirea magiei ar
remedia lucrurile.
— Da, adic! b!utura ar putea vindeca mahmureala, pân! când te
omoar!.
— Asta aduce în discu#ie cea de-a doua problem!, vorbi Anaeda
examinându-"i o unghie. Te temi s! folose"ti magia pentru c! "tii c!
ai putea provoca v!t!m!ri grave. Îns! a"a cum am spus "i mai înainte,
755
aici este vorba de o chestiune de control.
— $i ce se întâmpl! dac! nu pot controla nimic?
— Ba po#i. Doar atât c! va trebui s! înve#i cum.
— $i dac! dau gre"?
— Nu, Jorim. Nu renun# eu atât de u"or la tine. E"ti un Anturasi.
Nu #i s-a dat niciodat! vreo îns!rcinare de care s! nu te fi achitat. S-ar
putea ca nu bunicul t!u s! #i-o fi încredin#at pe asta, dar o vei
rezolva. Nu-#i st! în fire s! dai gre".
— M! prinzi în la#ul propriei mele vanit!#i, ridic! el din
sprâncene. Foarte bine, C!pitane Gryst. Dar poate c! "i asta este o
încercare. Am s-o las s! treac!.
— De ce?
Tân!rul î"i desf!cu bra#ele "i privi în jos cum lumina l!mpii dansa
în apa care-i înconjura insula.
— N-ai vrea s! fi un zeu?
Ea c!zu o clip! pe gânduri, apoi cl!tin! din cap.
— Nu, nu-i mantie pe care a" putea s-o accept.
— $i-atunci de ce-a" face-o eu?
— Pentru c! tu s-ar putea s! fii la fel ca împ!r!teasa Cyrsa. Doar
c! #i-ai descoperit adev!ratul talent mai târziu.
— Am avut un talent înn!scut, respinse el imediat ideea. Sunt un
Anturasi "i sunt cartograf "i explorator. Asta am fost dintotdeauna "i
asta am vrut s! fiu.
— Iar asta nu are nimic de-a face cu talentul t!u, zâmbi Anaeda.
Din câte mi-ai spus, îmi amintesc c! mama ta este bhotcai, nu?
Talentul ei este legat de plante.
— Da.
— Atunci de ce-ar fi mai puternic talentul unui Anturasi în venele
tale decât în ale ei? S! fie, oare, datorit! faptului c! tu ai ales s!-#i
dezvol#i capacit!#ile de cartograf, în vreme ce în tine zac "i alte
aptitudini? Aminte"te-#i c! plantele au înflorit atunci când le-ai
luminat.
— Iar animalele au murit.
— $i câte asemenea animale ai ucis de-a lungul explor!rilor tale,
pentru a avea specimene de studiu? Poate c! talentul t!u în devenire,
talentul t!u zeiesc, amplific! ceea ce ai deja.
756
Jorim î"i închise ochii. Lucrurile pe care i le spunea aveau noim!,
dar ar fi vrut s! nu fie a"a. Dac! avea dreptate, atunci era un zeu, sau
era pe cale de a deveni unul, ceea ce însemna c! puterea manevrat!
de el înainte era doar o f!râm! din ce-ar putea st!pâni în viitor.
Rezultatele ar fi putut însemna un dezastru.
Mai ales dac! nu înve"i s!-"i controlezi aceast! putere.
— C!pitane, astea nu-s doar specula#ii lipsite de orice temei "i nu
sunt lucruri care au ap!rut în urma acestui incident.
— Nu, nici vorb!. Î#i aminte"ti c! #i-am spus c! Borosan Gryst îmi
este veri"or. Se pricepe la me"terit lucrurile. Este talentul oric!rui
Gryst. Mama mea, pe de alt! parte, provine dintr-o familie de
marinari. De"i eu sunt comandant de nav! "i lucrez din greu, "tiu "i
cum func#ioneaz! unele lucruri "i le pot repara. De asta, în timpul cât
ai stat aici în bezn!, am putut s! men#in în stare bun! cronometrul
care-#i permite s! calculezi longitudinea.
— Am "i uitat de el.
— Iar neglijen#a ta a fost consemnat! în jurnalul meu. Vei suferi
consecin#ele, Maestre Anturasi.
— Respingi afirma#ia mea c! nu mai sunt sub comanda ta? d!du
el din cap.
— Zeu sau nu, sunt responsabil! pentru tine. Nu numai c! e"ti un
element de valoare al flotei mele "i expedi#iei, dar îmi e"ti "i un
prieten.
— Deci, fiind c!pitanul unei nave este ca "i cum ai fi zeu?
— Nici pe departe, surâse ea. Zeii sunt limita#i de înf!#i"area lor.
— Da, cred c! sunt. De înf!#i"are sau de temerile lor.
— Am verificat. Tetcomchoa nu cunoa"te frica.
Jorim se sc!rpin! pe frunte, desprinzându-"i alt! bucat! de piele
moart!. Înainte s! apuce s! r!spund!, Nauana veni dinspre coridor
#inându-l pe Shimik. Blana fennychului se albise complet.
Anaeda privi spre vr!jitoarea amentzutl!.
— S-ar putea s! fi ajuns la un punct în care ascult! de ra#iune.
— V! mul#umesc, c!pitane.
Nauana l!s! fennul jos, iar Shimik se a"ez!, strângându-"i
picioarele la piept.
— Te-a convins s! ie"i la iveal!, Tetcomchoa?
757
 — Mai degrab! m-a convins c! nu mai are nici un rost s! m!
ascund. Eu... î"i ridic! ambele mâini spre ea, apoi le l!s! s!-i cad!
încet pe lâng! corp. Dac! Tetcomchoa nu cunoa"te frica, atunci eu nu
sunt Tetcomchoa.
— Traducerea nu a fost prea clar!, zâmbi ea pu#in, apoi cl!tin!
din cap. Nu-i vorba c! Tetcomchoa nu cunoa"te teama, ci doar c! nu
o arat!.
— Ei bine, pufni Jorim, s! r!mân ascuns aici timp de... n-are
importan#! cât o fi trecut, asta este o expresie destul de elocvent! a
fricii.
— N-a fost a"a ceva, st!pâne, zâmbi Nauana. E"ti "arpe "i ai
n!pârlit. To#i au aflat. To#i se bucur!.
— Cu to#ii, în afar! de Shimik.
La auzul numelui s!u, capul fennului se ridic!.
— Jrima de"tept iar?
Anaeda privi în jos spre fenn.
— E cât se poate de bine pentru moment.
— $i va fi tot mai bine.
Jorim î"i frec! bra#ele "i privi cum se desprindea de el, ca o cea#!,
pielea moart!.
— Trebuie, d!du Nauana din cap. Vei începe o serie de ritualuri
de purificare.
— De ce?
— Vestea transform!rii tale a ajuns în cele mai înalte cercuri,
r!spunse, dup! care î"i împreun! mâinile pe piept. Când vei fi
preg!tit, îl vei vedea pe Regele-Vr!jtor "i prin intermediul s!u vei
primi restul a ceea ce ai l!sat în urm! când te-ai ar!tat ultima oar!
printre noi.
758
32
Ziua a 23-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Nirati era sigur! c! nu-l mai v!zuse niciodat! atât de fericit pe
bunicul ei, iar asta o speria. În trecut îl mai v!zuse satisf!cut de vreo
nou! descoperire sau, cel mai adesea, de necazul cuiva. Destul de
des, chiar Qiro era cauza acelui necaz. Îl mai v!zuse "i mi"cat de
afec#iune, ca atunci când îi aducea câte-un desen sau o pr!jitur!,
lucruri f!cute pe vremea când era o copil!.
Dar, indiferent de cauza încânt!rii sale, aceasta fusese
întotdeauna una adult!, controlat! "i automul#umitoare. Acum îns!
exhiba o bucurie copil!reasc!, aflat! la marginea nebuniei. De fapt,
era destul de sigur! c! se smintise. I se conturase tot mai clar în
minte, în timp ce Nelesquin îi d!dea tot mai multe de f!cut, "i o
zgudui pân!-n temelii. Qiro fusese întotdeauna constant "i puternic.
De"i putea fi impulsiv – mai ales când era vorba de aplicarea unei
pedepse decen#a îl obligase s! respecte anumite limite dincolo de
care nu trecea.
Îl privi cum st!tea în apa n!moloas! la reflux, cu p!rul "i barba
n!cl!ite. Coborî mâna murdar! "i scormoni prin n!mol, scuip! în el,
îl amestec!, "i-l model! sub forma unor mici creaturi ciudate. Mai
ad!ug! câ#iva omule#i de noroi echipajului micilor ambarca#iuni
confec#ionate de el din stuf.
%i-a pierdut min"ile cu totul.
De acolo de unde se afla ea, armada lui liliputan! nu aducea deloc
cu flota lui Nelesquin. Durranii se îmbarcaser! la bordul navelor într-
o ordine deplin!, în vreme ce oamenii din trupele bunicului ei se
încovoiau, l!sându-se unii peste al#ii. Durrranii erau cu to#ii înal#i "i
puternici. Cu bra#ul sigur "i ochiul ager, în vreme ce aceste creaturi
de-abia dac! ar!tau a ceva.
%i când vine fluxul, vor fi m!tura"i pentru totdeauna.
759
 Qiro privi în sus, din palatul s!u de noroi, apoi se chinui s! se
ridice în picioare.
— Oh, Nirati, ai venit. Foarte bine. Excelent. Dac! n-ai fi fost tu,
n-a" fi putut face toate astea. Spune-mi c! e"ti de acord.
Clipi, nevenindu-i s! cread!, "i-o sim#i pe Takwee ag!#ându-se
ceva mai strâns de spatele ei. Bunicul s! cear! aprobarea cuiva?
— Cred c!-i minunat, bunicule. Dar trebuie s! te întreb: ce-i asta?
B!trânul râse cu c!ldur!, un sunet neobi"nuit, venit din gât.
— Asta-i salvarea fratelui t!u, prostu#o.
Ar!t! spre apus "i spre zona din care durranii continuau s!
lanseze tot mai multe nave.
— N-a" vrea s!-l deranjez pe Prin#ul Nelesquin cu astfel de
chestiuni minore. M! descurc "i singur. Sarcini mai mici, flot! mai
mic!, dar, f!r! nici o îndoial!, eficient!.
Îi f!cu semn s! vin! "i începu s! mearg! spre marginea apei, ca un
general care-"i trecea trupele în revist!. Ar!t! spre mai multe
ambarca#iuni, împotmolite în bulg!ri de noroi, care ei i se p!reau mai
mult decât ni"te ridic!turi.
— Ace"tia sunt ai mei, neshta. Sunt mici, dar rapizi, cu gheare "i
col#i. Sunt câteva sute, poate chiar mii, din primul val. Sunt la fel ca
Takwee a ta, îns! veri"orii s!i mai întuneca#i "i mai belico"i sunt
pr!si#i pentru r!zboi.
— Ah, foarte bine, d!du ea din cap.
— Iar aici, cei mai mari – de unde "i navele mai mari – sunt
provocsii mei. Sunt la fel de uria"i ca virukii, dar au patru bra#e, nu
doar dou!. Când încep s! lupte, nu le mai poate sta nimeni în cale.
Oh, "i ce pr!p!d au s! mai fac!&
Nirati se sfor#! s! zâmbeasc!.
— Iar ace"tia de aici, bunicule, cei cu nisip auriu pres!rat pe
capete?
— Istea#! fat!. $tiam eu c! ai s!-#i dai seama, b!tu el din palmele
cenu"ii, cu unghiile înnegrite. Ei sunt dernai. Neîndemânatici cu
to#ii, dar cu gheare însp!imânt!toare, trupuri puternice "i o voin#! de
cuceritori. Nu cunosc teama.
— Este o armat! impresionant!.
Nirati ar!t! spre una dintre ultimele ambarca#iuni, una care avea
760
o singur! figurin! la bord. Spre deosebire de celelalte, aceasta fusese
confec#ionat! din lut "i lucrat! cu mult! grij!. În mod clar femeie,
avea armur! "i i se pusese un scut dintr-o scoic!, iar ca suli#! avea un
ghimpe smuls de la un pe"te #epos.
— Cine-i asta?
Qiro îngenunche lâng! ultima figurin!.
— Ea este Lystai, generalul meu, "i va conduce armata mea. Dar
am din nou nevoie de ajutorul t!u acum.
— Ce dore"ti, bunicule?
El îi f!cu semn s! îngenuncheze lâng! el, apoi î"i ridic! mâna "i-i
mângâie p!rul castaniu.
— O s! doar! pentru o clipit!, dar trebuie s!... cu o smucitur! îi
smulse un fir de p!r, apoi îi mânji r!d!cina cu noroi "i-l fix! de capul
lui Lystai. Acum poate s!-l g!seasc! pe fratele t!u "i s!-l aduc! la
mine.
— Nu cred c! în#eleg, se încrunt! Nirati.
— Probabil î#i închipui c! nu-mi amintesc, dar îmi aduc aminte.
Mi-ai spus c! l-ai visat pe Keles "i c! era în Deseirion. Nu-l putem
aduce aici, este captiv la curtea lui Pyrust. Armata mea va ataca
Felarati "i-l va elibera.
— Oh, da, foarte bine.
Nirati î"i men#inu zâmbetul pe fa#! "i privi în jos spre armata care
se cocea în lumina soarelui. Î"i pierduse complet min#ile. Despre
bunicul Prin#ului Cyron se spunea c! înv!#ase cum s! poarte b!t!lii
jucându-se cu solda#ii de plumb. Bunicul ei, dând tot mai mult în
mintea copiilor, putea "i el s! duc! r!zboaie cu juc!rii.
Se întinse "i lu! mâinile b!trânului într-ale ei.
— Keles va fi încântat de eliberarea lui "i-#i va mul#umi pentru ea.
Qiro î"i închise o clip! ochii, apoi d!du încet din cap.
— $tii, n-am uitat trecutul. $tiu c! am fost un supraveghetor
oribil pentru fra#ii t!i, pentru fratele meu, pentru tat!l t!u.
Cuno"team ce poten#ial au to#i. A trebuit s!-i dirijez, "i înc! din greu,
altfel "i l-ar fi irosit, vorbi el "i deschise ochii din nou privindu-"i
armata. Juc!rii. Acum îmi irosesc eu talentul.
— Nu spune asta, bunicule. Ai s!vâr"it lucruri m!re#e. Ai... privi
peisajul din jur. Ai f!cut toate astea. Este un miracol.
761
 — Nu, Nirati, nu-i a"a, îi zâmbi el cu blânde#e, î"i eliber! o mân!
"i-i mângâie obrazul. Din dragoste am alc!tuit un loc unde a" putea
s!-i sfidez pe zei. F!când asta, am dezl!n#uit for#e pe care nu le pot
controla.
— O spui în a"a fel încât pare la fel de groaznic ca declan"area
altei Urgii.
— Scump! copil!, într-un fel, a"a "i este.
Se ridic! încet în picioare "i o ajut! "i pe ea. Se duser! pe plaj!,
unde nisipul auriu era înc!lzit de soare, apoi se a"ezar! din nou "i
privir! valurile rostogolindu-se încet "i ducând cu ele micile vase.
— Nu este Urgia, Nirati, îns! ar putea declan"a înc! una, cl!tin!
b!trânul din cap. Dar lumea trebuie s! scape de toate relele ei "i mai
sunt multe de f!cut pân! când cur!#enia va fi complet!.
762
33
Ziua a 25-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ministerul Armoniei, Moriande
Nalenyr
Pelut Vniel î"i suflec! mânecile robei albastre "i turn! Lacrimi de
Viruk pentru Koir Yoram, ministrul helosundian pentru Rela#ii
Externe. Nu voia, cu adev!rat, s! fie atât de ospitalier, pentru c!
individul se ar!tase dificil în trecut. Promitea s! fie la fel, îns!
hot!râse s! urmeze unul dintre dictoanele lui Urmyr "i s! acorde mil!
"i în#elegere celor b!tu#i de soart!.
Yoram ar!ta deja de parc! ar fi galopat pe toate drumurile din
Iaduri, iar faptul c! venise imediat la minister, f!r! m!car s! se spele
sau s!-"i schimbe roba murdar!, accentua impresia de urgen#!. De"i
Pelut era sigur c! voia s!-"i foloseasc! #inuta pentru a sublinia
mesajul adus, nu f!cuse demersurile necesare ca s! se simt! obligat
fa#! de el. Da, roba îi fusese sfâ"iat! "i împro"cat! cu noroi; buc!#i de
frunze îi r!m!seser! prin p!r, dar nu avea nici o zgârietur! de ghimpi
sau vreun bra# rupt.
N-ai îndurat nici o durere pentru cauza ta, a#a c! am s! "i-o provoc
eu. Chiar înainte de a se fi pronun#at un singur cuvânt, Pelut "tia deja
ce i se va cere "i mai "tia c! va respinge cererea. Rangul lor din cadrul
birocra#iei pretindea ca întrevederea s! aib! loc, dar "i Koir b!nuia
cam care va fi rezultatul. Cu toate astea, jocul trebuia l!sat s! se
desf!"oare, iar în cazul când i se putea prezenta ministrului un
avantaj, rezultatul discu#iei, u"or de prevestit, ar fi putut fi modificat.
— A#i venit de departe "i în goana mare. A#i b!tut atâta cale de la
Vallitsi? zâmbi Pelut.
— Nu, vin direct de la Moryne "i-aduc ve"ti groaznice. În urm! cu
patru zile, deseienii au atacat "i înfrânt una dintre armatele noastre,
împr!"tiind-o. Acum avanseaz! spre Vallitsi.
Ochii alba"tri ai b!rbatului erau cufunda#i în h!urile întunecate
763
ale cearc!nelor.
— Exist! relat!ri despre mii de deseieni care se scurg înspre sud.
Solie este sub asediu. Pyrust face presiuni pentru cucerirea întregului
teritoriu al Helosundiei, iar Nalenyrul trebuie s!-l opreasc!.
Pelut î"i folosi întreaga st!pânire de sine pentru a nu-"i face
vizibil! reac#ia. Când sosise Koir, în halul în care era, se a"teptase s!
afle c! deseienii intraser! din nou în principat. Dac! puseser! mâna
pe Moryane, doar formal aflat sub controlul lor, însemna c! deseienii
î"i asiguraser! liniile de aprovizionare în inima Helosundiei "i astfel
puteau s! se preg!teasc! pentru mi"c!ri spre sud. Faptul c! f!ceau
presiuni asupra ora"ului Vallitsi indica faptul c! Pyrust î"i consolidase
"i mai mult controlul asupra regiunii.
Iar toate astea tocmai când cele mai bune trupe ale noastre s-au
dus în sud.
— Be#i-v! ceaiul, v! rog, "i mânca#i ceva, î"i agit! Pelut mâna spre
bolul cu orez "i pe"te, a"ezat pe m!su#a joas! pus! înaintea oaspetelui
s!u. N-a" vrea s! fiu socotit inospitalier fa#! de purt!torul unor ve"ti
atât de grave.
Koir, niciodat! un adept al amabilit!#ilor civilizate, îl pironi cu o
privire dur!.
— Ceea ce înseamn! c! nu ave#i de gând s! ne ajuta#i.
— Cred, Ministre, c! a#i pus gre"it problema. Umple#i-v! gura cu
mâncare, în loc de gogom!nii.
Pelut î"i turn! ceai "i-l sorbi, ignorându-"i total oaspetele pentru
un moment. Savur! ceaiul aromat "i întunecat. Provenea din insula
Dreonath "i se spunea c! era aromatizat cu lacrimi de viruk.
Dup! ce oaspetele s!u cedase, sorbind pu#in ceai, Pelut î"i coborî
cea"ca "i-"i încruci"! mâinile în poal!.
— De"i sunte#i perfect con"tient, domnule ministru, cred c! v!
aminti#i c! prin#ul nostru s-a pronun#at împotriva atacului nefericit
lansat asupra Meleswinului. Pyrust a ripostat chiar la Festivalul de
Anul Nou "i a recucerit ora"ul.
— Ora"ul nostru.
— Ora"ul s!u, "ti#i prea bine, cl!tin! Pelut din cap. A#i pierdut un
ora", un general, trupe valoroase "i o prin#es!.
— Era duces!.
764
— Iar el a f!cut-o prin#es! atunci când s-a c!s!torit cu ea. A fost
destul de în#elept s! v! lase un prin#. Dac! n-ar fi f!cut-o, Consiliul
vostru de Mini"tri ar fi adunat prea mult! putere, stârnindu-i pe
nobili unii împotriva celorlal#i.
— Iar voi nu face#i tot a"a? zvâcni Koir capul în sus.
Expresia de pe chipul ministrului nalenian se încrâncen!.
— Ce dori#i s! sugera#i?
— N-ar fi posibil ca un oarecare Conte Turcol s! conceap! "i s!
execute un plan pentru asasinarea Prin#ului Cyron f!r! complicitatea
voastr!.
— Nu am nici o idee despre ce vorbi#i, zâmbi Pelut pe îndelete.
Contele Turcol a murit ap!rându-"i prin#ul de atacul bandi#ilor.
Prin#ul însu"i a fost r!nit, iar rana nu i se vindec! prea bine.
— Interpreta#i foarte bine partitura, râse helosundianul, dar
exist! lucruri pe care nu le cunoa"te#i. De exemplu, faptul c!, în
c!utare de asasini, Turcol i-a abordat prima dat! pe unii dintre
oamenii mei. A fost o încercare grosolan!, iar noi ne-am dat seama c!
eforturile sale sunt h!r!zite e"ecului, a"a c! l-am respins. Dar nu i-a
p!sat. A g!sit pe al#ii care s! fac! ce trebuia f!cut "i nici m!car n-a
fost destul de de"tept s!-i ucid! pe aceia dintre oamenii mei pe care i-
a contactat. Curio"i s! vad! cum se vor desf!"ura lucrurile "i hot!râ#i
s! fac! în a"a fel încât Prin#ul Eiran s! nu moar! în acela"i timp,
oamenii mei au urm!rit totul.
Nu-i posibil. Prin"ul mi-a spus c! St!pânul Umbrelor a descoperit
complotul. Am confirmat c! Turcol discutase cu mine, îns! nu despre
profunzimile tr!d!rii sale, ci doar despre cum s! înainteze invita"ia.
— Ce informa#ie fascinant!, domnule ministru. Îi voi povesti
prin#ului imediat.
— Nu, n-o ve#i face, cl!tin! Koir din cap. Pe de alt! parte, eu voi
transmite informa#ia Contelui Vroan "i-o voi înso#i de acuza#ia c!
domnia voastr! l-a#i tr!dat pe ginerele lui. Va trebui s! admite#i c! d!
bine, din moment ce v-a permis s!-i face#i prin#ului un serviciu "i s!
sc!pa#i de cel mai dificil de controlat dintre lorzii vestici.
— Bine jucat, dar omite#i un aspect, domnule ministru, î"i
îng!dui Pelut un m!runt chicotit. De fapt, nu "ti#i dac! l-am tr!dat
sau nu pe Contele Turcol. S-ar putea s-o fi f!cut, din motive dincolo
765
de "tiin#a sau grija voastr!. De cel mai mare interes ar putea fi faptul
c! de#in suficiente informa#ii ca s!-i distrug pe rebelii din vest
oricând a" dori.
Koir î"i l!s! capul în jos pentru un moment, apoi zâmbi "i privi
drept.
— Dar n-a#i f!cut-o fiindc! ave#i nevoie de ei pentru a-l r!sturna
de la putere pe prin#. Voia#i s!-l vede#i mort pentru c! "tia#i c! Turcol
nu va fi în stare s! administreze singur na#iunea. Cyron, fiind prin#,
v-ar putea face treaba "i-ar face-o bine. De fapt, v-a dep!"it cu
programul s!u de explor!ri. Iar dac! i-a" povesti Prin#ului Eiran de
complicitatea voastr! la tentativa de asasinat, el i-ar spune lui Cyron
"i a#i fi mort.
Stomacul lui Pelut începu s! se strâng! de fric!. Mai b!u din ceai,
dar i se p!ru acru. Putea demonta cu mare u"urin#! ce-i putea spune
Koir Prin#ului Eiran "i mai putea sus#ine c! helosundienii încercau
s!-l "antajeze ca s!-l tr!deze pe Cyron, pentru c! Pyrust exercita
presiuni asupra lor. Dar f!când asta, îl va for#a pe prin# s! admit!
progresul lui Pyrust în sud. Ar putea retrage trupele de la frontiera cu
Virine, ceea ce ar l!sa #ara descoperit! înaintea invaziei, ori ar putea
aduna mai multe trupe din interior, pentru a-i opri pe deseieni.
Aceast! op#iune ar amplifica furia vesticilor, destr!mând "i mai mult
na#iunea, l!sând Nalenyrul vulnerabil în fa#a unei cuceriri dinspre
nord.
Ororile cuceririi deseiene îl zguduir! pe Pelut, dar numai pentru o
clip!. Trecu de ea datorit! unuia dintre comentariile lui Koir. Avea
dreptate: Cyron putea administra na#iunea "i f!r! el. De"i asta-l
transforma în impediment, f!cea ca un lucru s! apar! foarte clar:
prin#ul nu era general. Pyrust era, iar din sud amenin#a o invazie.
Prin#ul deseian o putea respinge.
Cyron nu.
Dac! va continua s! domneasc!, totul este pierdut.
Pre# de o clip! lui Pelut i se f!cu mil! de prin#. Timpul "i
împrejur!rile, zeii "i soarta a"ezaser! pe Tronul Dragonului pe
conduc!torul cel mai capabil s! des!vâr"easc! vindecarea lumii.
Cyron trimisese grâne în nord, lui Pyrust, pentru a-l cump!ra pe
liderul deseian, dar "i pentru c! nu voia ca deseienii s! înceap! s!
766
fl!mânzeasc!. O astfel de compasiune, de"i era l!udabil! în vremurile
de pace, era o sl!biciune în vreme de r!zboi.
Pelut î"i puse cea"ca jos.
— Ce dore"ti, domnule ministru?
Koir zâmbi cu amabilitate.
— Vrem ca mercenarii no"tri s! fie trimi"i înapoi în nord, ca s!
poat! pomi împotriva deseienilor. Vrem ca toate transporturile de
grâne pentru Deseirion s! înceteze. Vrem ca o flot! nalenian! s! se
pun! în mi"care spre Felarati s!-l incendieze, ca represalii pentru ce-a
f!cut Pyrust.
— Ambi#ioase "i imposibile, î"i plec! Pelut capul. $tii doar. Nu va
fi nici un fel de flot!. Transporturile de grâne vor încetini, de"i
deseienii au capturat o mare cantitate de orez la Moryne. Vom
deplasa, din nou, trupele spre nord.
— $i ataca#i imediat.
— Pyrust s-a întins prea mult, cl!tin! ministrul din cap. Cyron
nu-i poate permite s! ocupe Moryne, iar ora"ul nu poate fi men#inut
f!r! aprovizionare. Îl vom izola "i asedia. E tot ce pot s!-#i ofer.
— Este mai mult decât speram, consim#i Koir u"or din cap.
Pozi#ia dumneavoastr! este în siguran#!.
— Mul#umesc, f!cu Pelut "i îi mai turn! ceai. Sper c!-#i place.
— Este excelent, mai ales dup! o asemenea deplasare dificil!.
— Te fortific!. De asemenea, va fi ultimul ceai pe care-l vei mai bea
vreodat!, a#a c! m! bucur c!-"i place.
De"i Koir se str!duia s! fie amabil, pl!nuise s!-l tr!deze pe Pelut
nu pentru c! trebuia, ci pentru c! putea. Nu acceptase niciodat! c!
Helosunde încetase s! mai fie o na#iune adev!rat! "i c! nu putea fi
niciodat! tratat ca un egal la curte. Îl va distruge pe Pelut "i spera c!
urm!torul Mare Ministru nalenian, printr-un miracol, nu-l va vedea
în exact aceea"i lumin!.
Demnitarul descifr! totul în expresia care trecu peste chipul
b!rbatului "i "tiu c! trebuia s! împiedice ca planul lui Koir s! fie dus
la bun sfâr"it. Ar fi putut s-o fac! cu mare u"urin#!, dând dispozi#ie
ca omul s! fie asasinat, iar vina s! cad! pe un agent deseian cunoscut.
Apoi i-ar spune prin#ului c! deseienii l-au ucis pentru a împiedica s!
se afle ve"tile din nord. Iar Pelut va întârzia aceste ve"ti suficient de
767
mult încât singura reac#ie pe care ar mai putea-o avea Cyron ar fi s!
recruteze "i mai multe trupe, apoi ministrul s-ar putea ocupa
personal de Contele Vroan.
%i poate c! este vremea de a trata, din nou, cu Junei. De"i era prea
devreme ca s!-l introduc! pe deseian la curtea lui Vroan, folosirea lui
ca om de leg!tur! ar ajuta la preg!tirea lui în vederea unei utiliz!ri.
Prin#ul Pyrust ar fi victorios în Helosunde. Vroan s-ar r!scula, fie
încercând s! ob#in! sprijinul deseian, fie opunându-se lor. Indiferent
ce f!cea nu conta, din moment ce ambele ac#iuni ar sl!bi o na#iune
suficient de mult încât s! poat! fi cucerit!. Pelut ar putea negocia o
pace care s! nu ruineze Nalenyrul, iar Pyrust s-ar putea îndrepta spre
sud s! opreasc! invazia.
Iar el, dup! ce-"i va fi dovedit geniul pentru ac#iuni coordonate,
va fi în!l#at la rangul de Mare Ministru al celor trei na#iuni. Patru.
F!r! îndoial!, Pyrust va lua #i Erumvirine.
Mare Ministru Imperial. Lui Pelut îi pl!cu.
Î"i ridic! cea"ca spre Koir Yoram.
— În s!n!tatea dumitale, domnule ministru, "i a na#iunii noastre.
768
34
Ziua a 26-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kelewan, Erumvirine
L-am auzit pe c!pitanul Lumel intrând în armur!rie, în spatele
meu, dar nu m-am întors. În schimb, am strâns corzile de fixare a
armurii pe corp. Existau numai dou! lucruri pe care mi le-ar fi putut
spune. La unul trebuia s!-l ucid, la cel!lalt a" fi v!zut c! era omul
a"teptat de mine.
— Deci, pân! la urm! ne abandonezi.
— O declara#ie, nu o întrebare, e bine.
Am zâmbit, îns! nu l-am l!sat s! vad!. M-am concentrat, legând
corzile portocalii cu nodul cap-de-tigru. De"i simbolul meu era un
tigru la vân!toare, nu mai folosisem acel nod de foarte mult! vreme,
se pare c! de dinainte s! fi devenit Moraven Tolo, pentru c! degetele
mele se cam încurcau în el. Cu toate astea, am reu"it, folosind coarda
neagr! pentru dungi "i pentru ap!r!toarea de ochi. Nodurile erau
ni"te #inte atr!g!toare pentru arca"ii cu s!ge#i cu vârfurile ascu#ite
pentru t!ierea corzilor, dar pân! acum kwajiinii nu le folosiser!.
M-am întors, iar el î"i masc! destul de bine surprinderea. Armura
aleas! de mine fusese ultima oar! purtat! de un general morythian,
mort în Valea Bakken, când Ur"ii "arjaser! pe deal "i-"i puseser!
du"manii pe fug!. Simbolul Tigrului, de pe plato"!, nu se potrivea cu
al meu, dar corzile negre "i portocalii, la fel ca dungile din fundal, îmi
pl!ceau.
— $tii c! nu abandonez ora"ul. I-am spus Prin#ului Jekusmirwyn
din prima clip! c! ora"ul lui e pierdut. N-am inten#ionat niciodat! s!
r!mân aici.
C!pitanului Lumel îi st!tea bine în armura Ur"ilor de Jad, verde
cu negru. Avea o statur! impozant!, "i nici chiar cele câteva
scrijelituri din vopsea nu-i afectau imaginea. Condusese ap!rarea în
primele incursiuni ale du"manului "i devenise deja un soi de legend!
769
prin ora", prin faptul c! provocase un kwajiin "i-l învinsese din prima
încle"tare. Am urm!rit "i eu duelul "i-am sim#it vibra#ia de jaedun.
Dac! supravie#uia asediului, Lumel avea s! devin! un Mistic.
— Am presupus c! r!mâi pentru c! n-ai fugit cu ceilal#i, când
kwajiinii au înconjurat ora"ul.
— Dar asta n-a fost o evaluare f!cut! de tine.
Zâmbi u"or, apoi scutur! din cap.
— $tiam c! n-ai s! r!mâi. Prima ta analiz! a fost corect!. Ora"ul
este de neap!rat. Cei care au plecat printre primii sunt probabil "i
singurii supravie#uitori. De ce-ai mai r!mas?
— Ca s! v!d cum lupt!. M-am confruntat cu ei în grupuri mici, iar
kwajiinii au schimbat unele lucruri. Voiam s! "tiu cum se descurc! cu
un ora".
— A fost ca o lec#ie, d!du el încet din cap.
— Pentru ambele p!r#i.
Metodologia r!zboiului aplicat! de kwajiini promitea s! aduc!
multe lucruri noi, dar pe unele le consideram tulbur!tor de familiare.
Invadatorii veniser! dinspre nord-est "i n!v!lir! prin Poarta Sângelui.
Vhangxii atacaser! în for#!, dar mie mi se p!rea doar o sondare a
ap!r!rii. Hoarda cu pielea cenu"ie n!v!lise pe câmpie "i se repezise la
poart!. Arca"ii de pe ziduri aruncar! o ploaie de s!ge#i, în timp ce
du"manii s!riser! pân! aproape de parapete pentru a-i ataca. Nu
aveau cu ei echipament care s!-i ajute s! doboare por#ile, a"a c!
asaltul nu avusese nici o "ans! de succes.
Ur"ii de Jad fuseser! pe ziduri, respingându-i, iar trupele
c!pitanului Lumel luptaser! din greu. Dac! ar fi fost mai pu#in
disciplina#i, ar fi fost posibil ca vhangxii s! fi intrat în ora", de"i nu
credeam c! ar fi avut prezen#a de spirit de a deschide por#ile pentru
ai lor. În cazul când acesta le-ar fi fost planul, eu "i camarazii mei
eram preg!ti#i s! intervenim, îns! ajutorul nostru n-a fost solicitat.
Când c!pitanul Lumel i-a lansat provocarea unuia dintre kwajiini,
nu "tiu dac! vreunul dintre ei "tia în ce se b!gau. Atacul vhangxilor se
spulberase, iar kwajiinii veniser! s!-i cheme înapoi. El ucise doi
dintre vhangxii când ace"tia au încercat s! nu dea ascultare ordinului,
iar un al treilea îi s!rise în spate. Ar fi putut s!-i vin! de hac, îns!
c!pitanul ordonase arca"ilor s! doboare bestia.
770
Kwajiinul î"i ridic! sabia în semn de salut "i, în cuvinte pe care
nimeni altcineva în afar! de mine nu putuse s! le în#eleag!, spuse c!
via#a lui îi apar#inea lui Lumel. C!pitanul ar!t! apoi spre cerc cu
propria spad!, iar cei doi c!zur! de acord s! se întâlneasc! acolo. Am
tradus, pentru c! voiam ca Lumel s! "tie ce se întâmpla. Nu trebuia
s!-l provoace pe kwajiin la duel, îns! odat! ce pornise desf!"urarea
evenimentelor r!zboinicul virinian nu se feri de ele.
Cei doi r!zboinici intrar! în cerc, Lumel ap!ru printr-o ie"ire
lateral! de la Poarta Sângelui. Se salutar!, apoi începur! lupta.
Kwajiinul prefera posturile Tigrului "i Lupului ca stiluri de lupt!. Ele-i
permiteau s! fie tot timpul în ofensiv! "i se folosi de ele. De"i nu
sim#eam nici o vibra#ie jaedun dinspre el, poseda un talent nativ care-
l dep!"ea pe cel al multor r!zboinici, chiar "i al celor cu instruire
superioar!.
Virinian pân! în m!duva oaselor, Lumel a"tepta r!bd!tor.
C!lug!ri#a, Cocostârcul "i Dragonul rezistar! atacurilor
invadatorului. Era priceput, iar din el izbucneau vibra#ii de jaedun
când evita unele lovituri "i para altele. Totu"i, beneficia de pe urma
faptului c! era un elev destul de necopt al luptei cu spada, iar
rafinamentele de tehnic! îl ajutau s! resping! mai u"or atacurile de o
form! mai arhaic! ale kwajiinului.
Îns! kwajiinul a murit pentru c! Lumel a rupt forma. Invadatorul
se azvârlise asupra lui în timp ce a"tepta în Cocostârc, forma a treia.
Lama sabiei alunec! pe plato"a virinianului, dar nu f!cu altceva decât
s!-i zgârie vopseaua. C!pitanul lovi cu piciorul drept, #intind
genunchiul drept al kwajiinului. R!zboinicul du"man se r!suci, astfel
c! lovitura fu deviat! spre stânga, dar Lumel î"i îndoi "i-"i trase
piciorul "i dirij! mi"carea prinzându-i kwajiinului genunchiul drept.
În timp ce c!dea, adversarul încerc! s! loveasc!, dar virinianul îl
apuc! de încheietura mâinii. Îl urm! jos "i î"i înfipse piciorul în
bicepsul drept, rupându-i bra#ul cu o trosnitur! scurt!. Lovi cu
mânerul sabiei fa#a albastr! a r!zboinicului, zdrobindu-i din#ii. Înc!
dou! lovituri îl l!sar! pe adversarul s!u n!ucit "i însângerat, apoi se
ridic! "i-i lu! capul dintr-o singur! lovitur!.
Înc! mai avea sabia luat! de la kwajiin, dar "i-o prinsese la spate,
unde-i servea ca provocare aruncat! celorlal#i, s! vin! s! i-o ia.
771
 A"a s-a sfâr"it singura secven#! nobil! a asediului. Dup! asta,
comandan#ii kwajiinilor aduser! "i mai multe trupe "i înconjurar!
ora"ul. Amplasaser! trupe chiar "i pe malul cel!lalt al Râului Alb, în
caz c! vreunii dintre locuitorii cet!#ii se decideau s! înoate spre
libertate. Odat! ce-"i terminaser! încercuirea, trimiser! deta"amente
în p!durile apropiate s! aduc! lemn pentru confec#ionarea de
ma"in!rii de asediu.
În timp ce a"teptau s! fie terminate turnurile de asalt, lansar! noi
atacuri. În puterea nop#ii, d!dur! drumul broa"telor cu aripi. Ranai le
mai v!zuse o dat!, iar în prima noapte murir! mul#i oameni. Cei care
nu-"i d!dur! duhul crear! cea mai dificil! problem!, pentru c!
mu"c!turile adânci se infectau. Mai mult chiar, saliva creaturilor
golea ma#ele "i, foarte curând, întregul ora" fu sc!ldat în scârn!.
Broa"tele zbur!toare revenir! în noaptea urm!toare, îns! eram
deja preg!ti#i. Din docuri au fost aduse plase de pescuit "i întinse pe
alei "i între turnuri. Oamenii s-au înarmat cu cozi de m!tur!, sfe"nice
"i cu#ite, lungi "i scurte. Au lovit "i h!cuit tot ce zbura prin preajm!.
De"i s-au r!nit unii pe al#ii în frenezia luptei, atacurile au devastat
gloata de broa"te înaripate "i au dovedit cât erau acestea de
ineficiente în fa#a unei popula#ii preg!tite.
Al doilea asalt s-a dovedit a fi mai periculos. La fel ca oricare alt
ora", "i Kelewanul avea un sistem de canalizare. Z!brele "i por#i erau
puse ca pav!z! înaintea infiltr!rilor de solda#i du"mani prin canale,
dar kwajiinii se folosir! de o alt! arm!. Ei eliberar! creaturi cu din#i
ascu#i#i "i voracitatea unor vhangxi, dar ca înf!#i"are se apropiau de
morse, sem!nau cu ni"te foci mari. Ele înotar! în sistemul de
canalizare "i în sus, pe conducte, târându-se în gropile de sub toalete.
Aveau o capacitate uimitoare de a s!ri.
Au atacat atunci când oamenii – mul#i dintre ei suferind de pe
urma veninului broa"telor înaripate – erau cel mai pu#in preg!ti#i.
Zarva provocat! de atacuri era ceva aproape comic, puteai vedea
câte-un b!rbat urlând "i fugind dintr-o toalet!, cu o coad! îmbl!nit!
ie"it! din dos. Nenorocirea era c! acea coad! devenea tot mai mic!,
pe m!sur! ce creatura î"i croia drum prin ma#ele lui. Pe de alt! parte,
oroarea era total! "i transform! g!le#ile în toalete, "i dintr-o dat!
Ora"ul Ilustrat se trezi cu dâre de lichid maroniu împro"cate de la
772
toate ferestrele.
Morsele de scârn! se dovedir! la fel de u"or de contracarat ca
broa"tele înaripate, odat! ce ne-am dat seama c! preferau prada vie
stârvurilor. Punctul lor sensibil era focul, a"a c! aruncarea de ulei în
b!l#ile canaliz!rii era o capcan! de baz!. Aruncam câte un c!#el
nenorocit acolo, s! mârâie în bezn!. Când începea s! latre "i s!
scheaune de fric!, aruncam câte-o tor#! care aprindea uleiul. De"i n-
am examinat cu aten#ie rezultatele, am r!pus un num!r destul de
mare de morse de scârn! pentru fiecare câine, iar kwajiinii r!maser!
f!r! morse cu mult înainte s! ne fi epuizat noi rezerva de pot!i.
Ora"ul Ilustrat îndur! asediul timp de o s!pt!mân!, înainte s!
înceap! kwajiinii s! strâng! cercul. Ei deciser! s! atace la Poarta
Sângelui. N-avem nici o îndoial! c! pentru ei era o chestiune de
onoare, ceea ce-i f!cea groaznic de predictibili. Potrivit lui Urmyr,
asta ar fi trebuit s! ne dea o mân! de ajutor s!-i înfrângem, dar
pentru a-i înfrânge era necesar! o armat! capabil! s! ridice asediul,
iar dac! nu cumva Prin#ul Cyron se afla la numai o zi de mers, cu
întreaga armat! nalenian! dup! el, asediul n-avea cum s! fie
spulberat.
În acea s!pt!mân!, Ora"ul Ilustrat se destr!mase. În afar! de
urmele maronii "i de duhoarea neomeneasc!, hoiturile care se
descompuneau pe str!zi "i infirmii care urlau de durere, ap!ruse o
schimbare mult mai hot!râtoare. Virinienii se mândriser!
dintotdeauna cu faptul c! ora"ul fusese capitala imperiului. Cu
siguran#! erau convin"i c!, atunci când s-o întoarce, împ!r!teasa va
veni la Kelewan "i în sala tronului, sigilat! acum, unde se g!sea
cufundat în bezn! Tronul Celest. În fiecare zi, cet!#enii priveau spre
nord-vest, în speran#a vreunui semn al venirii ei, apoi priveau spre
sud-est, s!-"i dea seama c! nu va veni la timp.
Asta le frânse moralul "i, cu câteva excep#ii, se resemnar! la
gândul c! vor muri odat! cu ora"ul lor. Au tr!it pentru el. Via#a le era
scris! pe pere#ii caselor. F!cea parte din istoria lor "i era pe cale s! fie
distrus. Unii oameni î"i luar! singuri via#a, preferând o moarte
pa"nic! celor ce se vor întâmpla Kelewanului.
Mi-am încins s!biile la cing!toarea care-mi cuprindea armura.
— $tii c! plec cu oamenii mei. S! nu încerci s! m! opre"ti.
773
 — Ur"ii de Jad "i cu mine venim împreun! cu voi, cl!tin! el din
cap. Nu suntem decât un batalion, dar vin "i arca"ii Ur"ilor Soarelui.
— $i cum r!mâne cu datoria ta fa#! de Prin#? am ridicat din
sprâncene.
— Asta face parte din ea.
Arunc! din nou o privire spre u"a armur!riei.
— Prin#ul Mo"tenitor Iekariwynal "i fl!c!ul t!u, Dunos, primesc
armuri identice. Avem misiunea de a-l scoate din ora" pe Prin#ul
Mo"tenitor.
— Ar fi mai bine ca b!iatul s! moar! aici, am spus f!când semn
spre Poarta Alb!. Ceea ce va vedea acolo îl va bântui pe veci.
— Acela"i lucru este valabil "i pentru Dunos.
— Nu, el "i-a tr!it propriul co"mar, am vorbit "i i-am f!cut semn.
Adu-l pe Prin#ul Mo"tenitor. $tii ce plan avem "i, desigur, îl dete"ti.
— Doar necesitatea lui. La miezul nop#ii. Poarta Alb!, zise "i f!cu
o plec!ciune spre mine. Kelewan va muri, dar Erumvirine va tr!i.
— Uit! "i de Erumvirine. Încearc! s! tr!ie"ti pentru tine.
Deshiel fusese atât de prev!z!tor încât aliniase câteva c!ru#e
lâng! Poarta Alb!. Erau de fapt c!ru#e pentru hoituri, dar cum nimic
nu putea trece de Poarta Alb! spre cimitirele de dincolo de ea,
nimeni nu se mai obosise s! adune cadavrele pentru înmormântare.
Mi-a trecut prin minte c! un avantaj al acestei situa#ii era c! armata
kwajiinilor avea deja nasul plin de duhoarea mor#ii.
Grupul meu se m!rise pân! aproape de optzeci "i unu, ceea ce ar
fi fost un semn îmbucur!tor, doar atât c! num!rul reduse drastic
rezerva noastr! de cai. În combina#ie cu Ur"ii, aveam la dispozi#ie o
for#! de cavalerie impresionant!, care n-avea nici un rival printre
du"mani. Mai ales nu printre trupele din fa#a Por#ii Albe, care p!reau
cel mai pu#in disciplinate "i eficiente dintre unit!#ile du"mane.
Desigur, era de a"teptat ca disciplina s! se risipeasc! atunci când
aduceai mânc!tori de cadavre în cimitire.
C!ru#ele fuseser! înc!rcate cu butoaie cu ulei "i trase de atelaje de
câte patru cai. Am g!sit chiar "i oameni suficient de dispera#i sau
nebuni încât s! le conduc!. Toat! lumea "tia c! vom da foc c!ru#elor
"i c! speram s! t!iem o cale de fl!c!ri printre liniile du"mane. Era
774
singura cale de ie"ire din ora" "i nenum!ra#i oameni se adunaser! în
casele pentru adunatul dijmelor, în t!b!c!rii, m!cel!rii "i morgile din
Ora"ul Alb pentru a ni se al!tura în aceast! curs! nebuneasc! pentru
supravie#uire.
Am dat semnalul "i grilajul de fier a fost ridicat. Drugul por#ilor a
fost tras înapoi, iar por#ile însele se deschiser! încet. În clipa când
deschiderea a fost suficient! pentru a permite unei c!ru#e s! treac!,
Deshiel puse o tor#! "i vizitiul pocni din bici. Nu am fost sigur ce-i
însp!imânta mai mult pe cai, biciul, focul sau gloata de oameni
fl!mânzi agitându-se, dar #â"nir! dincolo de poart!. Alte dou! c!ru#e
în fl!c!ri o urmar!, apoi plec! "i cavaleria noastr!.
Poarta Alb! era orientat! spre vest-nord-vest, c!tre dou! dealuri
acoperite cu morminte "i mausolee datând din perioada imperial!.
Drumul cotea spre nord, apoi se îndrepta direct c!tre dealuri.
Cavaleria n!v!li prin poart!, apoi imediat o lu! spre sud, s! ias! de pe
drum. Ne-am adunat în ordine, gonind în paralel cu drumul, pe care
se repezi o mas! îngrozit! de oameni care urlau.
Fuseser! redu"i la o turm!. Am lansat o seam! de zvonuri printre
ei. Unora le-am spus c! fiind în fa#! era cel mai bine pentru a str!bate
liniile, înainte ca du"manul s! aib! timp s! reac#ioneze. Celorlal#i le-
am recomandat s! se #in! strâns de haita noastr!, pentru c! vor fi cu
grosul trupei "i du"manii nu se vor putea atinge de ei. Câ#iva
recalcitran#i se #ineau în urm!, presupunând c! aveau "ansele cele
mai mari dac! vedeau unde se duceau inamicii "i plecau apoi în alt!
direc#ie. Noi n-am g!sit nici un motiv s!-i contrazicem.
Du"manii reac#ionar!, iar conduc!torii lor kwajiini nu-i mai
puteau controla. Vhangxii se aruncar! înainte, s!rind din tran"eele "i
fort!re#ele lor, abandonând turnurile de paz! "i l!sându-"i
comandan#ii s! zbiere ordine. Se repezir! la refugia#i cu balele
scurgându-se pe fa#! "i limbile atârnându-le din gur!.
Ranai, c!l!rind între mine "i Dunos, se r!sti:
— Nu te uita, Dunos.
— A mai v!zut asta "i înainte.
Se întoarse spre mine.
— Nu-i nevoie s! mai vad! înc! o dat!. N-are decât zece ani,
Maestre.
775
 — $i va împlini unsprezece datorit! acestor oameni.
— Le-ai dat speran#e de"arte, î"i miji ea ochii.
— Oricum, erau mor#i, am dat din umeri. Poate c! unii vor sc!pa.
Poate c! mai aveau o "ans!, dac! nu m! în"elam, sau au avut,
pân! când vhangxii s-au apropiat de prima c!ru#! în fl!c!ri. Caii se
smucir! într-o parte, iar c!ru#a se r!sturn!, eliberând butoaiele
arzând. Se sparser! când lovir! p!mântul, l!sând drumul sc!ldat în
ulei aprins. A doua c!ru#! intr! în foc "i înc!rc!tura sa explod!,
luminând noaptea. A treia c!ru#! p!r!si drumul, spre partea noastr!
"i se r!sturn!, azvârlind o cortin! de foc înspre sud.
Oamenii dinaintea cupolei uria"e de foc se oprir!. Oricum,
rândurile din fa#! încremeniser!, apoi se izbir! între ei. Primii fur!
împin"i în fl!c!ri, iar vhangxii, netulbura#i, s!rir!, c!zând direct în
masa frem!t!toare.
Când reu"isem s! galop!m destul de departe de foc, ne-am dat
seama c! fl!c!rile ascunseser! cel mai cumplit carnagiu. La trei sute
de metri de liniile inamice, ne-am l!sat vârful suli#elor în jos "i am
format o coloan! dubl!, lat! de optsprezece oameni. I-am orientat
spre un punct la sud de fortifica#ia ridicat! de-a latul drumului. Când
ne-am apropiat la o sut! de metri, am luat-o la pas alert, apoi la
cincizeci de metri ne-am lansat în plin galop.
Ur"ii Soarelui lansar! s!ge#ile cu bolt!, deasupra noastr!, care-i
devastar! pe kwajiinii "i vhangxii r!ma"i s!-"i apere liniile. Jum!tate
dintre du"mani c!zur! în acest atac, iar majoritatea dintre vhangxii
supravie#uitori o luar! la goan!. Kwajiinii î"i scoaser! s!biile "i, de"i
nu-i puteam auzi prin tropotul copitelor cailor, "tiam c!-"i declamau
trecutul "i ne invitau s! le #inem companie tuturor celor ai c!ror
str!mo"i îi m!cel!riser!.
O femeie îmi ie"i în cale, înfruntându-m! direct, cu ambele mâini
lipite de mânerul unei s!bii. Se cabr!, încercând s! abat! vârful suli#ei
mele "i s! reteze picioarele calului meu. Cuno"team tactica. O
f!cusem "i eu înainte.
Îi v!zusem pe unii uci"i încercând.
M-am ridicat în sc!ri, am r!sucit suli#a pentru a inversa priza, "i-
am azvârlit-o cu toat! for#a. Zbur! drept, venind mai repede decât se
a"teptase, într-un unghi mai ascu#it. De"i reu"i s-o loveasc! cu sabia,
776
tot îi str!punse coapsa. Se r!suci în jos "i lateral "i-am trecut de ea.
Dincolo de femeie, de liniile inamice, liber.
Înc! ridicat în sc!ri, m-am întors s! privesc în urm!, spre ora".
Umbrele tremur!toare ale m!celului dansau pe zidurile cet!#ii. Spre
sud-est, primele dintre ceea ce puteau fi multe proiectile în fl!c!ri se
ridicau dintre liniile kwajiinilor pentru a împr!"tia focul în Ora"ul
Ilustrat. Oamenii goneau de colo-acolo pe metereze, iar câteva s!ge#i
c!zur! cu bolt! drept r!spuns, dar era clar c! ap!r!torii nu vor rezista
mult.
Cavaleria noastr! trecu printre linii cu doar câteva pierderi. Dac!
a" fi dat ordin, ne-am fi întors "i-am fi lovit o alt! arip! a liniilor
inamice. Am fi f!cut pr!p!d, poate ne-am fi putut întoarce spre ora",
îi ucideam pe vhangxii din jurul focului "i-am fi putut sc!pa câ#iva
dintre refugia#i.
O clip!, chiar m-am gândit s! dau acel ordin. $tiam c! mi s-ar fi
dat ascultare f!r! crâcnire. De fapt, oamenii mei ar fi fost bucuro"i s!
fac! mai mult, s!-"i r!zbune mor#ii din ora".
Cuvintele a"teptau pe vârful limbii, dar nu le-am rostit.
Dac! ne-am fi întors, am fi provocat pierderi. Le-am fi dat
speran#e celor de pe ziduri.
False speran#e.
Kelewan va fi r!zbunat. $tiam. Dar nu în aceast! noapte, nu în
acest loc.
Luând-o spre nord-vest, am gonit de parc! aveam pe urme
întreaga oaste de kwajiini.
777

35
Ziua a 28-a, Luna Dragonului, Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tolwreen, Ixyll
Dezbr!cat pân! la brâu "i deja începând s! transpire, Ciras Dejote
intr! în cercul din inima turnului de metal. Sabia pe care o purta era
cea scoas! din mormântul din Ixyll. În timpul cât st!tuse în
Tolwreen, între diversele teste la care era supus "i ospe#ele oferite în
cinstea lui, aflase c! arma-i apar#inuse lui Jogot Yirxan, un morythian
spadasin f!r! egal, membru al ordinului vanyesh.
Vizavi de el, o fiar! m!t!h!loas! argintie p!trunse în cerc. Avea
unele asem!n!ri cu un om, pentru c! fusese cândva. Toate oasele lui
fuseser! învelite în argint, iar metalul era ornamentat cu dragoni
foarte fin grava#i, încol!cindu-se "i trop!ind pe suprafa#a lustruit!.
Cu trecerea vremii, pe m!sur! ce prelucrarea lui continua, oasele i-au
fost despicate "i alungite, iar cel ce fusese cunoscut drept Pravak
Helos era acum de aproape patru metri în!l#ime "i agita un al doilea
rând de bra#e, legate de trup la nivelul ultimelor coaste, ca ni"te
apendice arginti, ca ni"te bice, terminate în lame scurte, ascu#ite,
asem!n!toare pumnalelor.
În cele dou! mâini de sus, Pravak avea s!bii, fiecare de m!rimea
celei purtate de Ciras. Adversarul s!u de-abia dac! avea nevoie de
arme, din moment ce mâinile i se terminau cu gheare foarte lungi "i
ascu#ite, iar muchia exterioar! a osului antebra#ului fusese zim#at!.
Pe când î"i tr!ia via#a din plin, lui Pravak îi pl!cuse s! vâneze "i s!
ucid! viruki. Remodelându-se, devenise ceva mai mult decât puteau
ei face fa#!.
$i craniul îi fusese acoperit cu argint gravat, dar purta o masc!
asem!n!toare cu chipul s!u de pe vremea când tr!ia. Detaliile fe#ei,
precum "i încâlceala de filamente care dansau din nodul din spatele
capului îi permiteau lui Ciras s!-"i imagineze cum trebuie s! fi fost
când era un simplu muritor. Faptul c! vânase viruki îl ajutase s!
778
adune mu"chi pe oase, zugr!vind imaginea unui r!zboinic care se
bazase mai mult pe for#! decât pe rapiditate.
Iar acum este avantajat aici, din nou. Ciras f!cu o plec!ciune
adânc! "i r!mase a"a suficient timp cât s! arate respect. Adversarul
s!u proced! la fel, apoi se preg!ti. Adopt! prima postur! a
Scorpionului, cu ambele s!bii ridicate cu vârful în sus, la spate, îns!
cele dou! tentacule se avântau înainte, promi#ând s! pedepseasc!
orice atac nechibzuit.
Ciras trase sabia de la cing!toare cu teac! cu tot "i scoase lama.
P!str! teaca în mâna stâng!. Postura adversarului s!u îi oferea dou!
posibilit!#i lejere de atac "i una de ap!rare, dar de fapt se confrunta
cu doi du"mani. Evident, erau uni#i la "olduri "i-"i vor coordona
atacurile, dar trebuia s! fie de dou! ori mai atent decât înaintea unui
singur adversar.
Îns! exist! doar dou! picioare #i în asta const! sl!biciunea. Ciras
zâmbi, de"i, n-ar fi putut spune dac! ra#ionamentul provenea din
mintea sa ori datorit! leg!turii sale cu sabia vanyeshului. Îl încerca
senza#ia c! se mai m!surase cu Pravak Helos "i înainte "i c!-l
învinsese. Asta însemna c! va c!uta r!zbunare. Se va crampona de
ultima ocazie când ne-am înfruntat.
Pravak f!cu un pas înainte "i Ciras remarc! o alt! sl!biciune.
Du"manul s!u avea un centru de greutate ridicat, a"a c! orice fandare
îl va dezechilibra. Va trebui s!-"i revin! "i r!mânea de v!zut cât de
repede.
Astea-s informa"iile de care am nevoie.
Ciras inspir! adânc, apoi expir! rapid. Se l!s! în cea de-a patra
pozi#ie a Dragonului "i avans! repede, cu teaca ridicat! "i sabia l!sat!
în jos. Se feri de o lovitur! cu tentaculul stâng, care parase un atac de
sus, cu spada. %â"ni spre stânga, apoi s!ri înapoi. Sabia dreapt! a lui
Pravak "uier! într-o t!ietur! în diagonal! care isc! scântei pe
podeaua de marmur!.
Ciras f!cu un pas înainte, apoi se r!suci. Se întoarse cu spatele
spre du"man doar o clip!, apoi ridic! brusc teaca "i-l lovi pe Pravak în
fa#!. Tentaculul drept #â"ni, încercând s!-l prind!, îns! tiratianul se
l!s! jos. Tentaculul se înf!"ur! în jurul spin!rii lui Pravak, "i,
r!sucindu-se spre dreapta, Ciras î"i în!l#! sabia "i retez! apendicele
779
sub#ire.
Tentaculul se întinse "i alunec! în jos, pe lâng! pelvisul lui
Pravak. Matahala greoaie se r!suci spre dreapta, dar tân!rul se
retr!sese deja din raza de ac#iune a vreunei lovituri de ripost!.
Continu! s! se deplaseze spre stânga, #inându-se bine la distan#! de
cel de-al doilea tentacul. Para, atunci când n-avea încotro, se ferea
când putea, "i-"i obliga adversarul s! fie mereu în mi"care.
Cu un adversar în carne "i oase – mai ales unul sângerând de pe
urma pierderii unui tentacul –, strategia sa evaziv! s-ar fi dovedit
foarte eficient!. Îns! creatura cu care se confrunta nu era din came "i
oase "i-"i ob#inea sprijinul din lumea din jurul ei. Ciras, pe de alt!
parte, era deja n!cl!it de transpira#ie. Î"i "terse fruntea "i împro"c!
podeaua printr-un gest de scuturare a mâinii.
O lupt! bazat! pe rezisten#! se putea termina numai într-un
singur fel.
Atunci Pravak f!cu ceva nea"teptat. Î"i azvârli tentaculul spre
Ciras. Alunec! pe sol, iar tân!rul s!ri cu u"urin#! deasupra lui. Dar
f!când asta, r!mase încremenit pe loc. Dac! nu mai atingea p!mântul
cu picioarele, nu se mai putea feri, iar în acel moment Pravak î"i lans!
atacul. Cu s!biile #inute dep!rtate "i singurul tentacul întins ca o
suli#! vanyeshul se repezi înainte.
Trei atacuri. Putea para dou!, dar ultimul îi va veni de hac. Îl
cuprinse panica, dar se lupt! s-o pun! sub control. Apoi piciorul s!u
drept atinse solul "i, f!r! m!car s! mai stea pe gânduri, ac#ion!.
Se sim#i sc!ldat în jaedun.
Se lans! cu capul înainte, sim#ind o în#ep!tur! când lama
tentaculului îi sfâ"ie carnea de pe um!rul drept "i de pe fes!. Se
arunc! pe burt! "i alunec! înainte, lovindu-i ambele bra#e. Sabia "i
teaca intrar! adânc între osul mic "i cel mare al tibiei. Tr!gându-"i
picioarele "i apoi întinzându-le brusc în fa#!, se strecur! printre
picioarele lui Pravak, trecând de el.
Greutatea lui Ciras îndoi picioarele monstrului, f!cându-l s!-"i
lipeasc! genunchii. Teaca se frânse în dou!, ceea ce-l propuls! pe
spadasin spre dreapta. Apoi filamentele de argint care legau oasele
tibiei de gamb! se desprinser!, iar tân!rul se r!suci pe fund, cu sabia
în mân!.
780
Se izbi de marginea arenei, înalt! de jum!tate de metru, "i
aproape c! se ridic! în picioare, dar Pravak se pr!bu"i ca secerat.
S!biile i se rostogolir! din mâini, iar Ciras azvârli una afar! din cerc,
repezindu-se apoi spre interior. Ridicându-"i sabia asupra
adversarului s!u c!zut, lovi cu lama în jos "i str!punse nodul de la
spatele r!zboinicului.
Odat! cu el pieri "i for#a membrelor lui Pravak.
Ciras se trase înapoi "i f!cu o plec!ciune spre el. Apoi se întoarse
"i plec! spre ceilal#i, a"eza#i în micul amfiteatru în mijlocul c!ruia se
luptaser!. De"i majoritatea lor r!maser! înv!lui#i în umbr!, v!zu
câteva siluete în care recunoscu fie gazdele de la ospe#e, fie adversari
deja învin"i de el.
Un hohot gros izbucni din gâtlejul lui Pravak.
— Oare n-am spus eu c!-i Yirxan ren!scut? S-a întors un frate.
Este un semn al viitorului.
Unul dintre membrii consiliului de conducere din Tolwreen – un
personaj mic de statur!, înv!luit într-o rob! groas!, maro, f!cu o
plec!ciune spre combatan#i.
— Ciras Dejote, ai trecut prin cele Nou! Încerc!ri. Te-ai dovedit a
fi de valoare. La noapte vei fi ini#iat în misterele finale ale
Tolwreenului.
Ciras se înclin! "i apoi o lu! spre marginea cercului, îns!
consilierul strig! dup! el:
— A"teapt!&
Tiratianul f!cu a"a cum i se cerea "i încremeni pe loc. Consilierul
ridic! bra#ele "i cu toate c! mânecile robei alunecaser! în jos, Ciras
nu putea z!ri palmele sau bra#ele. Totu"i, un nimb verzui se adun!
acolo unde-ar fi trebuit s! fie mâinile. Form! o sfer! verde, care se
extinse în timp ce aluneca spre cerc. Când ajunse la în!l#imea unui
stat de om, se rostogoli pe sol, ca un balon. Se întreb! dac! va trece
de marginea cercului, îns! se deplas! peste ea f!r! nici o dificultate.
În momentul când ajunse jos, în cerc, se m!ri "i se contopi cu el,
devenind o emisfer! uria"!, care s-ar fi în!l#at "i deasupra lui Pravak,
dac! ar mai fi fost în stare s! stea în picioare.
Aerul se îngro"! sub cupol!, iar Ciras sim#i ca "i cum îl ap!sa
greutatea unui munte. Nu mai putea respira, iar asta-i aprinse
781
pl!mânii. Cumplita senza#ie îi inund! spatele, de-a lungul liniei
t!ieturii sale. O putea sim#i cum se închide, apoi focul se stinse.
Locul lui fu luat de o mânc!rime de jaedun, a"a cum era obi"nuit! cea
din timpul vindec!rii unei r!ni. Cu cât o identifica mai repede, cu
atât mai u"or îi era s!-l invoce.
În timpul luptei n-o f!cuse în mod con"tient, îns! panica îi
deschisese calea spre jaedun. $tia de la Moraven Tolo c! disciplina îl
va conduce pe acea cale, dar tocmai absen#a sa total! deschisese, cu
adev!rat, noul drum. Ceea ce f!cuse el dep!"ea disciplina "i, cu toate
astea, magia-l ajutase.
I-ar fi pl!cut s! se gândeasc! la asta pe îndelete, mai ales s!
reconstituie în minte ultima serie de manevre ale sale. Cu toate c!
f!cuse ceva ce nu mai #inea de o singur! disciplin!, ci de toate. Cele
Nou! Forme fuseser! concepute s! extrag! avantajele din sl!biciune.
Cereau controlul asupra trupului, un sim# al echilibrului, al vitezei "i
puterii, cu toate amestecate pentru a evita loviturile oponentului în
vreme ce provoca distrugeri maxime. Î"i recunoscuse propria sa
vulnerabilitate "i ac#ionase pentru a evita adversarul, în vreme ce-"i
exploata punctul slab.
M! îndoiesc c! tot ceea ce-am f!cut va fi cuprins vreodat! în vreo
form!, dar a func"ionat; la fel cum refuzul de a-i oferi banditului o
form! pe care s-o recunoasc! a servit la înfrângerea sa. Poate c!
drumul spre jaedun z!cea tocmai în recunoa"terea principiilor aflate
la baza tuturor disciplinelor.
Globul verde se evapor! "i Pravak, cu nodul lui de r!zboinic
ref!cut, se ridic! în picioare. Î"i fix! la loc gamba stâng! "i-"i înf!"ur!
în jurul ei tentaculul retezat, ca s-o #in! legat!. Apoi se ridic! "i se
apropie "chiop!tând de Ciras. Masca de metal trosni când imaginea
crunt! se modific! într-una mai prietenoas!, apoi încremeni a"a.
— Aproape c! a" vrea s! simt din nou durerea, ca s!-mi amintesc
mai bine de acest duel. Râse încet, apoi î"i duse o mân! la spate "i se
trase de nod.
— Nu trebuia s!-l tai. M-a" fi predat odat! ce ajungeam pe spate.
— Nu te-a" fi dezonorat l!sându-te s! te predai, cl!tin! Ciras din
cap.
— E"ti cu adev!rat Yirxan ren!scut. Au fost în#elep#i c! te-au l!sat
782
s! p!strezi sabia.
— $i le sunt îndatorat, f!cu el o plec!ciune. Dac!-mi permi#i s!
plec, am s! merg s!-mi cur!# sabia "i apoi pe mine.
— Desigur. Tu "i slujitorul t!u ve#i fi chema#i peste trei ore, d!du
Pravak din cap. Venirea ta este un semn bun.
Ciras zâmbi, se înclin!, apoi ie"i din cerc. Se duse spre un mic
coridor "i se opri înaintea deschiderii circulare. Dintr-o mic! gaur!
p!trat! din perete, scoase un dreptunghi sub#ire de metal alb,
identificat de Borosan drept un aliaj de argint cu thaumston, care, din
câte "tia el, nu putea fi creat altfel decât cu ajutorul vr!jitoriei. În
timp ce mânuia bucata de metal, sigilii se imprimar! singure pe
suprafa#a lui. Le recunoscu drept marcaje pentru costumul s!u,
zâmbi, intr! într-o camer! mic!, sferic!, acoperit! în întregime cu
panouri de argint. Introduse cheia de metal într-o fant! îngust! "i se
gândi la înc!perile care-i fuseser! atribuite într-unul dintre turnurile
înalte. În spatele s!u, un panou de metal curbat alunec! în jos,
închizând sfera, iar carnea lui se înfior! când magia se rev!rs! asupra
lui.
Apoi, panoul glis! din nou în sus, l!sându-l pe Ciras s! p!trund!
în înc!perile împ!r#ite împreun! cu Borosan. Pentru c! purta o sabie
de vanyesh, cet!#enii din Tolwreen îl acceptaser! ca pe cineva
deosebit, de"i nici el, nici Borosan nu-"i puteau da seama de ce.
Fiecare test prin care trecuse, pe o scar! cresc!toare, de la rezisten#!
"i inteligen#! la lupt!, se sfâr"ise cu promisiunea c! era cu un pas mai
aproape de dezv!luirea misterelor. $i cu siguran#! fusese antrenat,
pentru c! fiecare oponent cu care se confruntase "i-l învinsese în
lupt! îi devenise mentor în preg!tirea pentru celelalte încerc!ri.
Borosan îl privi de la masa din mijlocul camerei de zi centrale "i
se întinse.
— Ai fost victorios?
Ciras încuviin#! din cap.
— A" vrea ca maestrul meu s! fi fost aici. Cred c! am aflat calea
spre jaedun.
— E foarte bine, nu-i a"a? zâmbi inventatorul. M! a"teptam îns!
s! te v!d mai bucuros.
Spadasinul cl!tin! din cap, traversând înc!perea spre un ungher
783
unde-"i p!stra uleiul "i cârpe pentru cur!#at.
— Am visat la asta înc! din prima clip! când am început s! m!
antrenez, dar p!rea doar un vis. Calea se dovede"te a fi atât de
simpl!, încât cred c! a" fi apucat-o înc! de la început, dac! mi-ar fi
explicat cineva.
— S-ar putea s! n-o în#eleag! nimeni a"a cum po#i tu, vorbi
Borosan, apoi î"i miji ochii bicolori. Dar nu numai din cauza asta nu
te sim#i bine, nu?
— Nu, r!spunse tân!rul "i se a"ez! apucându-se s!-"i lustruiasc!
sabia. M! întreb dac! nu cumva instruirea "i testele nu erau cumva
menite s! m! pun! pe calea spre jaedun. Specula#iile tale c!
filamentele care urc! muntele trebuie s! aduc! magia dezl!n#uit! jos
trebuie s! fie corecte. Nu cred c! vreunul dintre vanyeshi ar putea
supravie#ui în afara acestei atmosfere dac! nu se aventureaz! afar!
înveli#i în n!mol de thaumston.
— Atunci este minunat c! nu se duc prea departe.
Borosan ridic! una dintre chei. Lumina se reflecta de pe suprafa#a
ei, dezv!luind litere gravate.
— Aceste chei prind un fel de proiec#ie a noastr!, iar când ne
gândim s! mergem într-un loc, magia "tie dac! ni se permite sau nu.
Nu "tiu dac! sferele se mi"c! sau dac! nu cumva suntem trimi"i într-
o sfer! identic!, în locul unde vrem s! ajungem, dar uite a"a ne
deplas!m. Îns! cu aceste chei speciale locul "i permisiunea sunt
gravate pe ele.
— Este singurul mod prin care putem ajunge în locuri de care nu
ne amintim, d!du Ciras din cap.
— A"a e, dar exist! un truc, spuse Borosan "i l!s! cartela din
mâna sa s! penduleze înainte "i înapoi. Fiecare dintre thanatonii mei
are o ma"in!rie diferen#ial!, c!reia îi dau un set simplu de
instruc#iuni. Pe aceast! cartel! goal! am inscrip#ionat mult mai
multe instruc#iuni decât poate accepta o ma"in!rie diferen#ial!. Dac!
înlocuiesc ma"in!ria cu zeci de astfel de cartele, chiar scriind mare,
pot realiza o creatur! de sute de ori mai de"teapt! decât sunt ele deja.
— Dac! vanyeshii ar "ti ar putea crea thanatoni care s!-i
înlocuiasc! pe s!lbatici "i-ar fi chiar capabili s! fac! munci
complicate, î"i încrunt! spadasinul sprâncenele.
784
— Cum ar fi construirea de al#i thanatoni, vorbi Borosan "i puse
cheia jos. Din fericire, cum sunt slujitorul t!u, nu-mi acord! o aten#ie
prea mare.
— Nu "i în ast! noapte, spuse Ciras, apoi "terse spada "i-o puse pe
un suport. La noapte ni se vor dezv!lui toate. Peste numai câteva ore.
— Asta-i bine sau r!u?
— Nu "tiu, cl!tin! Ciras din cap. Nu sunt sigur c! vreau s! aflu.
Cu o or! înainte de termenul stabilit, se ar!tar! s!lbatici care-i
ajutar! s! se îmbrace. Aduseser! robe oficiale de m!tase aurie, cu
poalele tivite cu benzi late, ro"ii, "i cing!tori. Ciras avea o emblem!
cu un tigru adormit, brodat! cu ro"u, pentru c! acesta fusese
blazonul lui Jogot Yirxan, îns! era înconjurat! de un cerc în fl!c!ri,
pentru a-i cinsti originea tiratian!. Roba lui Borosan era decorat! cu
un dragon nalenian, dar emblema era foarte mic!, din moment ce era
doar un slujitor.
Borosan cl!tin! din cap, pentru c! mânecile robei sale erau cu
vreo jum!tate de metru prea lungi, iar tivul era suficient de mare ca
s! constituie o tren! de aproape un metru.
— Nimeni n-a mai purtat astfel de robe de la c!derea imperiului
încoace.
— Sunt special croite ca s! fii nevoit s! te mi"ti încet în ele. Astfel,
ocaziile oficiale devin mai solemne "i te împiedic! s! te repezi asupra
împ!ratului pentru a-l ucide.
S!lbaticii mai aduser! cu ei chei speciale, încrustate cu sigilii pe
care nici unul dintre ei nu le putu descifra. Cei doi oaspe#i î"i târ"âir!
pa"ii în sfer!, traser! robele dup! ei, apoi introduser! cheile în fantele
din perete. De"i nici unul nu sim#i vreo mi"care, schimbar! priviri
între ei. În mod normal, deplas!rile de acest fel se terminau într-o
clip!, dar aceasta dur! aproape un minut.
Când u"a se deschise din nou, se trezir! într-un tunel lat, cu
tavanul pierdut în bezn!. La cap!tul cel!lalt v!zur! o alt!
deschiz!tur!, aruncând o lucire blând!, aurie. Începur! s! se
deplaseze spre ea, iar Ciras î"i d!du seama c! roba sa îl împiedica s!
se mi"te prea repede. Senza#ia de macabru se amplific! pe m!sur! ce
se apropiau de destina#ia lor.
785
 În timp ce mergeau de-a lungul tunelului, lumini aurii scoaser! la
iveal! ni"ele s!pate în pere#i. În fiecare dintre ele se afla câte o statuie
înalt!, sculptat! cu o mare grij! pentru detalii. Numele statuilor
lic!rea într-o lumin! vie la baza lor. Nu aveau nici o idee cine
fuseser! aceste personaje pân! când un nume se aprinse în litere care
formau Pravak Helos.
— A"adar, masca a fost chiar el.
Ciras privi în sus, studiindu-l pe cel înfrânt de el. În timpul vie#ii,
Pravak fusese un om masiv, dar tr!s!turile sale aveau o blânde#e pe
care metalul nu o putuse reproduce. Spadasinul putea acum s! vad!
c! Pravak fusese dintotdeauna înalt, chiar de copil, "i cu toate c!
asta-i folosea în timpul luptelor, probabil c!-l "i deranja. Cunoscuse
nenum!ra#i indivizi afecta#i de acela"i disconfort mental "i se întreba
dac! Pravak credea c! pierduse lupta din pricin! c! era prea masiv
sau pentru c! se mi"case cu prea mare stâng!cie.
Borosan #inea pasul cu Ciras.
— Deci !"tia erau vanyeshii.
— Ceea ce-au fost ei cândva. Acum numai zeii "tiu ce-au devenit.
— Nu par malefici.
— M! îndoiesc c! r!ul a f!cut parte din ceea ce voia sculptorul s!
oglindeasc!.
— Bine zis.
Continuar! s! mearg! pân! aproape de cap!t, când ie"i la iveal! "i
ni"a cu statuia lui Jogot Yirxan. B!rbatul purta p!rul lung – aproape
la fel de lung pe cât îl avea "i maestrul lui Ciras – "i afi"a un zâmbet
c!ruia îi r!spunse "i tân!rul. De"i tr!s!turile nu erau deloc
asem!n!toare, trupul "i membrele lor aveau propor#ii similare. Nu-i
nici o surpriz! c! sabia lui îmi încape atât de bine în mâini.
— Uit!-te la sabia lui, zise Borosan ar!tând spre statuie. Sigiliile
de pe ea. Le po#i descifra?
— Nu cred c! în#eleg ceva.
— Par s! spun! ceva de un „frate geam!n din umbr!”.
— Pentru mine nu înseamn! nimic, cl!tin! Ciras din cap.
— Nici pentru mine.
Continuar! s! mearg! în t!cere, apoi ajunser! în coridorul de
acces "i se oprir!. Pravak, înve"mântat tot într-o rob! aurie, st!tea în
786
fa#a intr!rii. Îi pofti în!untru cu un semn din cap, apoi un fascicul
auriu se scurse în urma lor, solidificându-se f!r! nici un sunet. Sigilii
"erpuitoare ap!rur! pe suprafa#a sa "i închise înc!perea.
Lui Ciras începu s! i se strâng! pielea, dar mai mult din cauza
atingerii magice. Sala în care intraser! era lung! "i îngust!. De fiecare
parte a ei se ridicau "iruri de scaune, iar vanyeshii se adunaser! acolo.
Fiecare era înve"mântat într-o rob! oficial!, aurie, brodat! cum se
cuvenea. Iar el ajunse s! fie bucuros c! aveau robe mult prea largi
pentru c! voia s! vad! cât se putea de pu#in din aceste creaturi.
Pe locurile disponibile se a"ezar! mai pu#in de o sut! "i fiecare
dintre ei tr!ia în Ixyll de la Urgie. $tia c! Misticii puteau dep!"i
durata vie#ii unui om, îns! ace"ti oameni tr!iser! mai mult chiar "i
decât limita supranatural!. Cei care sem!nau cel mai mult cu
oamenii se împu#inaser! la trup "i se zbârciser! pân! când pielea
atârna pe ei precum pieile uscate la soare. Unii erau înal#i "i sub#iri,
de parc! ar fi fost alc!tui#i din vreascuri uscate, în vreme ce al#ii
deveniser! diformi, cu trupuri infantile "i capete uria"e.
$i mai erau "i cei cu nimic uman în ei. Cel pu#in Pravak în aceast!
form! î"i purta cu o oarecare mândrie rodul me"te"ugului s!u. Î"i
men#inuse simetria bilateral! "i nu folosea decât dou! elemente –
argint "i os – pentru a-"i crea un nou trup. Ciras v!zuse în Opaslynoti
gyanrigo"i alc!tui#i la nimereal!, dar erau adev!rate lucr!ri de art! în
compara#ie cu unii dintre ace"ti vanyeshi.
Este o adev!rat! binecuvântare pentru omenire c! nu pot p!r!si
aceste locuri.
În fa#a lor, la cap!tul cel!lalt al s!lii, draperii înalte #esute cu fir de
aur ascundeau vederii acea parte a înc!perii. Într-un punct pe la
jum!tatea drumului se aflau dou! mese, una mare "i una mic!, iar
Pravak f!cu semn spre ele. Ciras înaint! spre cea mare, iar Borosan,
a"a cum se cuvenea unui servitor, o lu! pe cea mic!. Farfurii înc!rcate
cu fructe "i brânz! erau a"ezate în dreptul fiec!ruia, iar pocalele
fuseser! umplute cu vin negru, care aburea.
Pravak înainta în urma lor, iar când î"i în!l#! bra#ele, vayeshii
aduna#i se ridicar! la unison.
— Ne-am adunat aici, precum a#i poruncit, o, st!pâne. Îi avem
printre noi pe fratele ren!scut, întors acas!. Acesta este un semn care
787
ne spune c! a#i înfrânt Moartea "i c! v! ve#i reuni iar!"i cu slujitorii
vo"tri credincio"i.
Pe când î"i cobora bra#ele, draperiile se desp!r#ir! pentru a
dezv!lui un tron masiv, de propor#ii incredibile. Partea din spate era
de forma unui disc, cu nou! stele t!iate în jurul marginii. Fiecare
purta simbolul unui zeu.
Borosan îi arunc! o privire.
— Seam!n! cu Tronul Celest.
Ciras d!du din cap.
— Atunci, cine-i acolo?
Pe tron fusese a"ezat un schelet auriu. O rob!, brodat! cu ursul
purpuriu din Virine, fusese a"ezat! peste el. Scheletul, spre deosebire
de vanyeshii scheletici, era lipsit de via#!. Ciras se întreb! dac! asta
nu se datora faptului c! nu avea craniu.
To#i vanyeshii f!cur! o plec!ciune adânc!, iar mâinile grele ale lui
Pravak îi for#ar! pe Ciras "i Borosan s! fac! la fel.
— S! fie sl!vit "i pream!rit, intonau vanyeshii. El este st!pânul
nostru, Prin#ul Nelesquin. Venirea sa este aproape. Lumea va tremura
"i va a"eza din nou lucrurile a"a cum se cuvine.
788
36
Ziua a 32-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ministerul!Unit$"ii!Na"ionale,!Felarati
Deseirion
Keles sorbi din ceaiul oferit, apoi d!du din cap. Undeva, între
aroma de ceai negru "i verde, avea un iz de flori, f!r! nici o pi"c!tur!
acid!. Asta însemna c! fusese recoltat recent, probabil în cele Cinci
Principate, "i transportat în nord. Mai degrab!, adus prin contraband!
în nord. Cred c!-i Ochi-de-Tigru. Faptul c! Marele Ministru deseian i-l
oferise însemna c! i se f!cuse o onoare.
$i-i stârnise suspiciunea.
Cel pu"in, este o pauz! bine-venit! de la ceaiul de floarea-nop"ii.
Lui Keles i se oferise o rob! neagr! tivit! cu aur, cu blazonul
familiei brodat în locul cuvenit. Nu i se permisese s! poarte sabie, dar
reu"ise s! strecoare un baston la cing!toarea lui de aur. Asta îl
desemna drept cineva cu un anumit rang, de"i de-abia dac! ar fi avut
nevoie de asta. Majoritatea celor r!ma"i în Felarati erau implica#i în
proiectul s!u de reconstruc#ie "i-l cuno"teau din vedere.
Sosise la Ministerul Unit!#ii Na#ionale "i fusese surprins s! vad!
spadasini p!zind intrarea. În afar! de câ#iva vârstnici "i femei
înarmate cu cu#ite, credea c! to#i b!rba#ii capabili s! mânuiasc! o
sabie plecaser! din ora". Cu excep#ia ambasadelor, c!rora #!rile
prietene le asigurau securitatea, Felarati fusese l!sat f!r! nici o
ap!rare. De"i Keles nu avea nici un dubiu c! deseienii aveau o
mul#ime de spioni "i poli#ie secret! pândind peste tot, adev!rul era c!
r!m!seser! în ora" foarte pu#ini dintre cei care ar fi putut s!
stârneasc! probleme.
G!rzile îl conduser! într-o înc!pere mic!, lambrisat! cu lemn de
cedru. Rogojini de trestie deschise la culoare acopereau par#ial
podeaua, dar fuseser! m!rginite cu #es!turi ro"ii, asortându-se astfel
cu du"umelele de lemn de aceea"i culoare. Pe un perete atârna o
789
pictur! pe hârtie de orez, lucrat! în tu" negru, cu o legend! scris! cu
ro"u. Simpla imagine a unui cedru oferea o demnitate discret! "i
f!cea ca înc!perea s! par! un spa#iu intim.
Apoi u"a de hârtie alunec!, f!cându-i loc Marelui Ministru Rislet
Peyt "i unui maestru al ceaiului.
Demnitarul se înclin! în semn de salut, iar apoi el "i Keles f!cur!
o plec!ciune spre maestru. Cartograful l-ar fi dep!"it în în!l#ime pe
Rislet "i cu siguran#! cânt!rea cu o treime mai mult decât el, cu toate
astea prezen#a tân!rului acapar! înc!perea. Avea capul ras, a"a c!
lucea într-o blând! nuan#! aurie, care contrasta vizibil cu ochii s!i de
un albastru-închis. Roba, decorat! cu $oimul deseian, era tot albastr!
"i încins! cu o cing!toare alb!.
Singurele sunete din înc!pere erau cele provenite de la prepararea
ceaiului, din care maestrul turn! pentru fiecare. Apoi se înclin! "i
plec!. Marele Ministru îi oferi lui Keles cea"ca, apoi b!ur! amândoi "i
se a"ezar!, contemplând ceaiul în lini"te.
Dup! o t!cere plin! de respect, ministrul î"i a"ez! cea"ca.
— Vizita voastr! îmi face mare pl!cere, Maestre Anturasi. Munca
voastr! a transformat Felarati. Oamenii sunt încânta#i, la fel "i
st!pânul meu.
— V! mul#umesc, Mare Ministru.
Keles mai lu! o gur! de ceai "i apoi puse cea"ca jos.
— Ave#i nout!#i de la prin#?
— În ultima vreme nu, dar ve"tile rele ajung mult mai repede
decât cele bune. Dac! nenorocirea s-ar fi ab!tut asupra sa, am fi aflat.
— Atunci înseamn! c! totul este bine?
Marele Ministru d!du solemn din cap.
— Acum doar o s!pt!mân!, m!re#ul nostru conduc!tor a întâlnit
"i înfrânt o armat! helosundian! de nou! ori cât a noastr!. Prin#ul
avanseaz! spre Vallitsi "i-i va zdrobi pe rebeli odat! pentru
totdeauna.
— M! bucur! aceste ve"ti despre prin#.
Keles zâmbi vag, pentru a-"i ascunde îngrijorarea. Dac!
helosundienii erau cu adev!rat înfrân#i, evadarea sa din Deseirion va
fi mult mai dificil!. În loc s! o ia, pur "i simplu, spre sud, poate c! va
fi nevoit s! mearg! spre vest, apoi s! traverseze Marea Întunecat!,
790
spre Râul de Aur, apoi în jos, spre Moriande. I-ar prelungi nepermis
de mult c!l!toria "i l-ar obliga s!-"i revizuiasc! necesarul de rezerve
pentru fug!.
— Voi avea grij! ca felicit!rile voastre s! ajung! la urechile Alte#ei
sale, zâmbi Marele Ministru.
— Sunte#i prea bun.
— M! tem c! nu asta este p!rerea domniei voastre, Maestre
Anturasi, "i tocmai de aceea v-am invitat aici.
Rislet î"i netezi roba pe coapse.
— Am auzit c! v-a#i exprimat exasperarea pentru c! nu primi#i
toat! piatra "i c!r!mizile de care ave#i nevoie.
— Este adev!rat, spuse Keles pe un ton neutru. $tiu c! nu mai
este adus! suficient! piatr! de la cariere deoarece nu mai sunt
destule c!ru#e pentru transportarea ei, dar mi se aduceau, nu demult,
cam zece pe or!. Acum primesc "apte "i totu"i trec zece prin Poarta
de Vest. Mi s-a spus c! celelalte trei au fost dirijate spre un proiect
despre care nu "tiu nimic.
Cartograful urm!ri reac#ia ministrului la minciuna sa. Când fusese
invitat în vizit!, Jasai îl pov!#uise cum s! trateze cu Rislet. „Po#i s!-i
spui tot ce "tii, dar nu-l po#i acuza de minciun!. Este ministru, a"a c!
minciuna este considerat! ceva firesc. Trebuie s! abordezi totul ca "i
cum ar fi vorba de o neîn#elegere, permi#ându-i s! clarifice lucrurile.
Dac! l!muririle nu te mul#umesc, cere explica#ii suplimentare.”
— Ah, îmi dau seama c! s-a petrecut o neîn#elegere, Maestre
Anturasi, surâse Marele Ministru. Este în întregime vina mea. De"i
am f!cut ordine în ministere, m-am întins mult prea departe decât
mi-a" fi imaginat c! a" putea "i n-am comunicat la fel de bine pe cât
ar fi trebuit. Vede#i, am vrut mai de mult s! v! rog s! m! ajuta#i cu
proiectul meu "i, când subordona#ii mei s-au pus pe treab!, nu
apucasem înc! s! programez aceast! întâlnire. V! rog s!-mi ierta#i
lipsa de elegan#!.
— V! este iertat!. Ve#i aprecia semnalele mele, deoarece
inten#ionam s! folosesc piatra "i c!r!mizile luate de domnia voastr!
pentru construirea unui mic avanpost pe malul râului. Ar proteja
casele noi pân! ce zidurile de ap!rare ar putea fi extinse.
— Apreciem asta, Maestre Anturasi, dar se pare c! succesul
791
prin#ului nostru face ca probabilitatea unui atac la Felarati s! fie
foarte mic!, vorbi ministrul deschizându-"i bra#ele. Succesele sale au
creat alte necesit!#i. Am dirijat piatra "i c!r!mizile pentru a începe
construirea unei noi cl!diri a ministerului. Acolo îi vom trimite pe cei
care vor supraveghea atât situa#ia din teritoriile cucerite, cât "i
vastele sectoare oferite prin munca voastr!.
Keles d!du din cap.
— $i dori#i s! v! ajut cu asta?
— Sunte#i atât de amabil c! v! oferi#i, Maestre Anturasi, îi adres!
b!rbatul un zâmbet re#inut. Am sperat s! v! putem ruga s! integra#i
cl!direa noastr! în planurile voastre. Am fost absolut convins c! ve#i
prelua o construc#ie de o asemenea natur!, dac! în#elege#i cum au
progresat evenimentele. Dorim ca edificiul nostru s! se armonizeze
perfect cu tot ceea ce-a#i creat pân! acum.
Keles î"i lu! cea"ca "i mai sorbi din ceai. Poate c! nu era el atât de
familiarizat cu cele ce #ineau de ministere "i birocra#i, îns! Jasai
avusese dreptate. Familia Anturasi se afla dincolo de stadiul la care ar
fi putut fi manevrat! de mini"tri. Încercarea de a ascunde cl!direa
ministerului în planurile lui nu era atât sofisticat!, pe cât
copil!reasc!. Dac! Pyrust revenea "i obiecta, mini"trii vor da vina pe
Keles. Vor spune c! nu-l putuser! opri, din moment ce îi d!duse
mân! liber!. Dac! prin#ul aproba, atunci el ar primi laudele pentru
spiritul s!u de prevedere, iar mini"trii î"i vor primi noua lor cl!dire.
Controlul asupra imperiului înfloritor ar fi men#inut în Felarati, ceea
ce l-ar face pe Rislet Peyt mult mai puternic.
Îns! ce p!rea "i mai copil!resc era c! ministerul î"i încorda
mu"chii în absen#a prin#ului. Rislet era mult mai tân!r decât orice
Mare Ministru de care auzise Keles. S-ar fi putut s! fie genial, îns!
cartograful presupunea c! i se oferise func#ia pentru c! restul
mini"trilor îl socoteau dispensabil. Dac! Pyrust nu-i aproba ac#iunile,
sfâr"ea mort, dar i-ar fi mascat pe cei responsabili de deciziile care-l
înfuriaser! pe prin#. Prin crearea unei noi cl!diri, se va afla pe o
pozi#ie deta"at! fa#! de manipulatorii lui din umbr!.
Era o mi"care tactic! capabil! s!-l entuziasmeze pe Keles "i s!-l
dezguste în acela"i timp. Îns!, dup! cum se str!duise Jasai din
r!sputeri s!-i explice, era o parte din mecanismul "i maniera
792
func#ion!rii lumii. Ministrul f!cuse mutarea în acest moment pentru
c! în cazul când Pyrust ar fi murit în campanie, n-ar l!sa nici un
mo"tenitor. Nobilimea care ar încerca s!-i ia locul ar trebui s! se
în#eleag! cu el "i existau foarte multe posibilit!#i ca modelul pentru
guvernarea Deseirionului în viitor s! fie oferit de Consiliul de
Mini"tri din Helosunde, transformându-l pe Rislet într-un prin# f!r!
titlu.
Mini"trii manipulau pe toat! lumea ca s! ob#in! ce voiau "i astfel
puteau fi "i ei manipula#i la rândul lor. Iar asta, primise Jasai
asigur!ri, va face parte din discu#ia sa cu tân!rul. Între ei doi puteau
ap!rea câteva lucruri care-l interesau.
— Cred, Mare Ministru, c! a" putea s! rezolv solicitarea voastr!,
vorbi Keles "i puse cea"ca jos. Iar ve"tile aduse sunt interesante
pentru c!-mi confirm! un vis avut recent. Unul profetic, asem!n!tor
cu cele care-l c!l!uzesc pe Prin#ul Pyrust.
Marele Ministru zâmbi, dar era limpede c!-i trebui un oarecare
efort.
— V! rog, povesti#i-mi "i mie visul vostru.
Keles d!du din cap "i pentru o clip! îl încerc! tenta#ia de a i-l
povesti pe cel în care se plimba cu sora sa prin paradisul ei. Asta l-ar
buim!ci. În loc de asta, se #inu de scenariul creat împreun! cu Jasai.
— Deseirionul are o istorie imperial! bogat!. Am studiat h!r#i "i,
la vest de aici, exist! mai multe fort!re#e imperiale în ruin!. Mi-ar
pl!cea s! c!l!toresc pân! acolo "i s! aleg pietre pentru a fi
incorporate în noile cl!diri. Ele vor realiza leg!tura dintre vechi "i
nou. În#elege#i importan#a acestui lucru.
— Voi da dispozi#ie s! vi se aduc! pietre, Maestre Anturasi.
— Nu, m! tem c! asta nu va rezolva nimic. Trebuie s! plec de aici
s! cercetez terenul. Ca s! spun adev!rul, am un motiv suplimentar.
— Asta nu va conta, Maestre Anturasi, pentru c! ordinele
prin#ului au fost foarte clare. Nu ave#i voie s! p!r!si#i teritoriul
ora"ului.
— $tiu ce ordine a dat, Mare Ministru, afi"! Keles un zâmbet. $ti#i
c! Doamna Inyr Vnonol mi-a fost companioan!. Sper s-o pot lua cu
mine în aceste deplas!ri ca s! pot petrece o vreme cu ea afar! din
Felarati. Cred c! în#elege#i.
793
 Marele Ministru d!du din cap.
— Da, îns!, din nou, aici este o chestiune legat! de ordinele
prin#ului.
— Da, m-am gândit "i la asta. V! sugerez, Mare Ministru, ca în
timpul lipsei prin#ului s! anexa#i, pur "i simplu, aceste locuri "i s! le
face#i parte din ora". Ar putea chiar s! vi se atribuie spiritul vizionar
al întrez!ririi cre"terii ora"ului "i în acea direc#ie. Când Felarati va
deveni capitala imperiului, "ti#i c! se va extinde.
B!rbatul mic de statur! î"i miji ochii.
— Planul vostru are merite, Maestre Anturasi. Îl voi lua în
considerare.
%i-l vei aproba, odat! ce ai cump!rat cele mai bune parcele de
p!mânt din zon!.
— Dup! cum voi lua "i eu în considerare cel mai bun proiect
pentru noua voastr! cl!dire, spuse Keles "i privi în jur, prin camera
de cedru. Pot s!-mi dau seama c! o înc!pere precum aceasta va
deveni sanctuarul vostru într-unul dintre cele mai selecte cartiere ale
ora"ului.
Marele Ministru î"i ridic! cea"ca.
— Iar dac! v! ve#i deplasa spre vest, îmi promite#i c! nu încerca#i
s! fugi#i?
Keles îi arunc! o privire surprins!.
— I-am promis prin#ului c! nu voi p!r!si Felarati. M! voi #ine de
cuvânt pân! m! va elibera el de promisiune. Sau din necesitate.
— Atunci s! bem pentru extinderea Felaratiului "i a
Deseirionului, î"i înclin! Rislet Peyt capul. Omenirea va privi încoace,
s! vad! unde au fost s!vâr"ite miracolele.
— A"a va fi, Mare Ministru, vorbi Keles ridicând "i el cea"ca.
Primele dintre ele fiind evadarea Prin"esei Jasai #i na#terea în libertate
a viitorului conduc!tor al Deseirionului.
794
37
Ziua a 33-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Vroankun, Ixun
Nalenyr
De"i detesta frazele pioase de simpatie d!ruite Jaranei Vroan,
v!duva lui Donlit Turcol, Junei Aerynnor era încântat s! fie departe
de Moriande. Ca rezultat al mor#ii contelui, fusese chemat din nou în
bârlogul opiomanilor "i i se d!duse o îns!rcinare. Plecase la Jormir
pentru funeralii, iar de acolo înso#ise suita v!duvei înapoi spre Ixun.
Fusese mult prea curând s! poat! face altceva decât s!-"i exprime
regretele sale profunde înaintea Jaranei, îns! ea p!rea s!-i aprecieze
oferta de a o vizita din nou într-un moment mai fericit.
Junei de-abia dac!-"i putea imagina un moment mai fericit,
pentru c! lucrurile evoluau perfect. Nu "tia, "i nici nu-i p!sa, cine-i
tr!dase lui Cyron urzeala lui Turcol. Admitea îns! c! s-ar fi putut s!
nici nu fie vreo tr!dare, din moment ce Lordul Umbrelor din serviciul
prin#ului era departe de a fi prost, iar contele nu f!cuse altceva decât
s! cutreiere str!zile capitalei, azvârlind cu aur la to#i cei despre care-
"i imagina c! erau asasini. Indiferent de modul cum aflase Cyron
despre plan, totul se terminase prost pentru Turcol "i func#ionase
bine pentru ambii s!i patroni.
Un singur lucru de care nu #inuse cont era Jarana Vroan "i
influen#a sa asupra tat!lui ei. Ea î"i iubise, de fapt, afemeiatul so# "i
încercase cu disperare s!-i fac! un copil. Junei b!nuia c! mama ei,
decedat! acum, o m!ritase pentru a crea o leg!tur! care ar putea uni
ambele domenii. Contele Vroan p!rea s-o adore pe fiica sa, iar
mâhnirea ei deveni "i a lui.
Chiar "i mai important, adoptase "i dorin#a ei de a r!zbuna
moartea so#ului.
Junei fusese acceptat în casa Vroan datorit! rangului s!u, cel
pu#in a"a p!ruse la început. Cineva "u"otise altcuiva, iar vorbele
795
ajunser! la urechile contelui cum c! s-ar putea s! fie de un ajutor
deosebit. B!trânul îl convocase pentru o întâlnire privat! în
înc!perile pavate cu piatr! "i decorate modest.
Contele înc! mai purta roba alb! de doliu, dar se comporta
oricum altcumva decât senin "i contemplativ. B!rbatul înalt "i slab îi
turn! lui Junei un generos pocal cu vin, iar agentul deseian sorbi din
polite#e, de"i detesta soiul local pentru lipsa de subtilitate.
Contele Vroan izbi cu palma în peretele de piatr! al turnului.
— $tiu c! majoritatea lorzilor din Moriande "i-au lambrisat
înc!perile lor private cu lemn, ad!ugând panouri fine de hârtie. Î"i
servesc ceai "i se mint în tihn! unii pe al#ii. A#i v!zut asta cu ochii
vo"tri, sunt convins.
— Da, milord.
— $ti#i, am vizitat Felarati. Asta a fost pe vremea când f!ceam
parte dintr-o delega#ie trimis! s! negocieze pentru o f!râm! de pace.
Mi-a pl!cut acolo, zise "i lovi din nou piatra cu palma. Ora"
întunecat, dar unul puternic. $tiu c! ave#i propriile diferende cu
prin#ul, dar am vrut s! v! spun c! eu cred c! locul copil!riei voastre
z!misle"te b!rba#i, nu viermii care colc!ie în ora"e precum Moriande.
— Apreciez asta, milord, spuse Junei "i l!s! jos cupa cu vin.
Opinia voastr! este împ!rt!"it! în anumite locuri, chiar "i în
Moriande. Dac!-mi permite#i s! vorbesc direct...
— V! rog, spune#i-mi ce se petrece în capital!.
— Nu cred c! vre#i s! "ti#i întreaga poveste, milord.
Junei î"i împreun! mâinile la spate, cam la fel cum legase mâinile
ultimei sale victime. O luase de lâng! bârlogul opiomanilor, pe unde
se plimba buim!cit!. Drogurile îi anesteziau percep#ia durerii, dar în
timp ce o diseca, în#elegerea mor#ii îi înflorise în priviri. Dac! n-ar fi
avut c!lu" la gur!, #ipetele ei ar fi fost un deliciu, dar trebuise s! se
mul#umeasc! doar cu teroarea oglindit! în ochii ei. A murit frumos –
de"i nu chiar atât de frumos precum Nirati Anturasi iar nevoia lui de
a ucide se astâmp!rase pentru înc! o vreme.
— V-am spus deja, milord, cât de mult m! îndurereaz! pierderea
voastr!. Nu exist! nici o îndoial! c! aceast! poveste despre bandi#i
este un paravan pentru a ascunde crima. Prin#ul Cyron i-a luat pe
Prin#ul Eiran "i pe curtezan! s!-l priveasc! pe Contele Turcol cum
796
moare. Apoi v! dezonoreaz! trupele punându-l pe Eiran la comanda
lor. Acesta, dup! ce-a v!zut crima, este prea îngrozit ca s! spun!
adev!rul despre ce s-a petrecut acolo, dar nu trebuie pus! decât o
întrebare simpl!. Dac! bandi#ii au fost cei care au atacat, de ce n-a
fost ar!tat nici unul? De nu exist! nici un proces?
Vroan î"i termin! vinul dintr-o singur! înghi#itur! "i-"i mai turn!.
— $tiu de astea, Conte Aerynnor. Turcol a fost ucis cu sânge rece,
vorbi el, apoi î"i coborî vocea cu o idee. Nu am nici un fel de îndoial!
c! a pus la cale unele lucruri de capul lui, dar a fost prins în capcana
propriilor urzeli. Au fost momente când s-a încrezut în carisma lui
mai mult decât în propriul s!u intelect, ceea ce este o problem!
pentru cineva atât de plin de el. De fapt, am fost fericit s!-l trimit de
aici, la comanda trupelor noastre, pentru c! asta l-a dus în est "i, ca s-
o spun cinstit, m-a ferit pe mine de a pune s! fie ucis.
— Chiar a"a, milord?
— A" fi f!cut-o. A" fi detestat s! las s! se întâmple asta, din
moment ce pe Jarana o întristeaz! atât de tare, dar mai bine s!-l
jeleasc! pe el decât pe mine.
— De acord, cl!tin! Junei solemn din cap. Cred c!, din moment
ce Nerot Scior este "i el rezident aici, "ti#i c! am fost implicat ca agent
în investi#iile f!cute de mama sa la Moriande.
— $tiam eu c! avea pe cineva în Moriande, izbucni contele în râs.
Idiotul acela de Melcirvon n-ar fi în stare s! nimereasc! p!mântul
nici dac! l-ai arunca din propriul turn. Ea s-a consultat cu mine
asupra evenimentelor din Moriande, încercând s!-mi afle reac#iile la
sugestia de a-"i a"eza dosul amplu pe Tronul Dragonului, dar m-am
f!cut c! nu pricep.
— Ideea avansat!, milord, de c!tre oamenii din Moriande, a fost
c! domnia voastr!, ea "i r!posatul Conte Turcol a#i fi putut forma un
triumvirat. Desigur, ave#i avantajul, fiind un erou nalenian "i având
un copil cu leg!turi în Helosunde. Cred c! evenimentele de acolo vor
întoarce toate acestea "i mai mult în favoarea voastr! "i c! ducesa ar
putea fi convins! s! v! sprijine, în schimbul unor promisiuni pe care
nu va trebui s! le îndeplini#i niciodat!.
Capul lordului vestic se ridic!.
— Ce evenimente?
797
 Junei privi în jos, spre podea. Patronul s!u din minister îi oferise
un punct de vedere asupra celor petrecute în Helosunde,
minimalizând realitatea. Pe baza unor cereri de informa#ii din partea
celorlal#i agen#i din re#eaua deseian! din Moriande, Junei putu s!-"i
dea seama ce se întâmplase cu adev!rat. De"i Vroan ar fi fost alarmat
de ve"tile de la minister, n-ar fi fost destul de alertat pentru scopurile
lui Junei.
Contele trebuia s! se mi"te repede "i f!r! menajamente pentru a
influen#a lucrurile în a"a fel încât s! Deseirionul s! profite cât mai
mult.
— Ve"tile nu au circulat prea departe, dar acum o s!pt!mân! "i
jum!tate Prin#ul Pyrust a zdrobit o armat! helosundian!. Le-a t!iat
toate leg!turile cu sudul "i a înaintat spre Vallitsi. A pornit asediul
împotriva ora"ului "i-l va lua pân! la sfâr"itul lunii. Apoi
inten#ioneaz! s! se deplaseze spre sud, iar în luna $oimului va ataca
Nalenyrul.
Contele Vroan se holb! la el un moment, apoi î"i puse jos cupa cu
vin.
— Cât este de serioas! este aceast! informa#ie?
— Mi-a" pune "i via#a la b!taie pentru ea. Cunoa"te#i c! rela#iile
mele cu curtea deseian! sunt mai pu#in decât cordiale. Dac! nu a" fi
venit aici, mi-a" fi lichidat afacerile prin Moriande "i m-a" fi îndreptat
spre sud, spre Erumvirine.
Vroan î"i supse buzele "i d!du u"or din cap.
— Iar Prin#ul Cyron nu este un comandant de o"ti.
— Nu, milord, chiar c! nu este. M-a" fi a"teptat ca el s! cheme
sub arme mai multe trupe vestice "i s! v! cear! s! le conduce#i
împotriva deseienilor. Trec!torile din mun#i pot fi men#inute, îns!
luptele vor fi foarte sângeroase. Oamenii vo"tri vor fi cei care-i vor
ap!ra teritoriul. Dinastia Komyr s-a bazat pe domnia voastr! "i în
trecut pentru confrunt!rile cu Pyrust "i va face la fel "i acum.
— Nu. Nu, asta nu poate fi îng!duit s! se întâmple. Dac! sângele
Komyr este atât de slab încât nu-"i poate p!stra domeniul, trebuie s!
renun#e la Tronul Dragonului.
— Eu a" fi de acord, milord. Problema este cum s-ar putea preg!ti
cea mai favorabil! abordare?
798
— Nu sunt sigur c! în#eleg, îl examin! Vroan cu pruden#!.
— Dar este simplu, milord. Un asasin este cea mai bun! solu#ie
pentru problema Prin#ului Cyron. Nu are mo"tenitor. Odat! cu
moartea sa, pute#i p!"i cu fruntea sus "i accepta mantia de prin#
pentru a v! salva na#iunea, explic! Junei, apoi ridic! un deget.
Oricum, dac! planul ar fi descoperit, reputa#ia dumneavoastr! ar
avea de suferit "i, mai mult ca sigur, v-a#i confrunta cu o r!zmeri#! în
est.
— Este mult! în#elepciune în ceea ce spune#i, dar Cyron tot
r!mâne pe tron.
— Adev!rat, d!du Junei din cap, îns! Nerot Scior este genul de
complotist care ar putea fi convins s! recurg! la un asasin. Oricum,
este susceptibil s! fie obligat s! accepte vina. Odat! ce prin#ul
dispare, îl da#i de gol, îl ucide#i "i intra#i domnia voastr! pe locul l!sat
gol. Pân! atunci îns!, #inând cont de leg!turile voastre cu Helosunde
"i preocuparea pentru Nalenyr, pute#i aduna o oaste "i s! fi#i preg!ti#i
s! interveni#i în r!zboiul apropiat. Chiar dac! Cyron nu moare, va
ajunge s! depind! de domnia voastr! "i-l ve#i îndep!rta mai târziu, cu
binecuvânt!rile na#iunii recunosc!toare. Iar atunci, milord, dac! ve#i
avea ocazia de a înainta spre nord, în Helosunde, ve#i face asta pur "i
simplu pentru fiica voastr!. Dac! recaptura#i Helosunde, v! asigur c!
"i Deseirionul va c!dea curând dup! aceea.
Vroan î"i încruci"! mâinile pe piept.
— Cât din astea toate crede#i c! sunt posibile?
— Unificarea celor trei teritorii? Cred c! asta se va realiza în
timpul vie#ii mele, ridic! Junei din umeri. Asasinarea lui Cyron "i
folosirea lui Nerot pentru a-"i asuma vina sunt chestiuni simple. Cu
preg!tirea corespunz!toare, ar putea chiar s! se ridice singur "i s!-"i
proclame complicitatea, convins c! a sc!pat na#iunea de un tiran.
— Adev!rat. Ar putea fi f!cut s! cread! c! este în avantajul s!u,
zâmbi lordul vestic. Iar dumneata, Conte Aerynnor, ce avantaje ai
avea dac! evenimentele s-ar desf!"ura precum le descrii?
— Milord, eu sunt un om modest "i nu m! las dus de ambi#ii. Am
înv!#at s! fiu mul#umit c! sunt în via#!. A" vrea foarte mult s!-l v!d
pe $oimul Deseian cu aripile frânte, dar este doar o prelungire a
dorin#elor mele.
799
 — Dar crede#i c! v-a" fi recunosc!tor pentru ajutor.
— În!l#imea voastr! mi-a ar!tat deja ospitalitatea casei sale "i
bog!#ia pivni#ei sale de vinuri. R!splata mea ar fi s! continui s! v!
dau ajutor. V! ve#i ridica la în!l#imi la care eu doar pot visa.
Vroan pufni, apoi î"i lu! cupa "i b!u. Se "terse la gur! cu mâneca.
— Nu cred c! sunte#i modest sau lipsit de ambi#ii. Cred c! vre#i
mai multe decât spune#i "i mai "tiu c! ve#i ajunge s! ob#ine#i ceea ce
vre#i.
— Milord este amabil.
— Sunt, "i a" fi dispus s! garantez, cu condi#ia s! c!dem de acord
asupra unei singure chestiuni.
— $i care este aceea?
— C! prop!"irea dumitale nu se va face pe seama mea.
— Ca "i f!cut, milord, ridic! Junei pocalul.
— Foarte bine, f!cu Vroan, apoi î"i reumplu cupa "i b!u. Acum
haide#i s! vedem cum îl va ucide Nerot pe Prin#ul Cyron "i va pava
calea spre ascensiunea noastr!.
800
38
Ziua a 34-a, Luna Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Maicana-netlyan!(S$la&ul!Regelui-Vr$jitor),!Caxyan
Vizitarea Regelui-Vr!jitor amentzutlian nu era deloc atât de
simpl! precum vizitarea prin#ului nalenian. Jorim trecu printr-o
s!pt!mân! întreag! de ritualuri de purificare, similare cu cele
îndeplinite de el înainte de a începe s! înve#e magia. În acest timp,
putea s! discute cu al#ii, îns! îi era strict interzis s! ating! sau s! se
lase atins, restric#ie la care a trebuit s! se supun! "i Shimik, "i
Nauana.
În acele nou! zile, reu"i s!-"i cure#e toate urmele de piele moart!
"i descoperi c! sub ea se afla ceva foarte s!n!tos. De fapt, pielea lui
p!rea mai s!n!toas! decât î"i amintea s! fi fost vreodat!. De"i era
înc! tân!r, timpul petrecut sub soarele arz!tor, explorând lumea
larg!, începuse s! lase urme. În col#ul ochilor avusese ni"te
încre#ituri, ca ghearele de dragon, dar acum disp!ruser!. Mai mult,
unele dintre cicatricele adunate în decursul c!l!toriilor disp!ruser!,
la fel ca "i tatuajul tribal din Ummummorar, de pe coapsa dreapt!.
P!rul "i barba îi r!maser! albe, dar nu aveau usc!ciunea firelor de
p!r ale unui om b!trân. Cei mai uluitori erau îns! ochii "i, cu toate c!
încercase din r!sputeri, nu se putea obi"nui cu ei. Cel mai mult îl
deranja forma romboidal! a pupilelor, nu atât irisul incandescent. Îi
evocau prea mult dragonii "i "erpii, ceea ce-i reamintea c! se
presupunea c! era un zeu ren!scut.
Înc! se mai opunea acestei idei, deoarece v!zuse ce fel de for#!
brut! îi putea sta la dispozi#ie. Dac! era un zeu, putea face orice cu
ea, cu condi#ia s! "i-o poat! controla. Îns! dac! era doar un om care
se am!gea cu asta, atunci controlul putea fi o iluzie, iar rezultatul
probabil al ac#iunilor sale – malefic. Desigur, prima ocazie adev!rat!
când î"i folosise puterea cople"itoare fusese anihilarea unui du"man,
dar ce s-ar întâmpla dac! oamenii îl respingeau? Am mai fost acuzat
801
#i înainte c! sunt iute la mânie. Asta nu este o tr!s!tur! prea bun! la
un zeu.
Înc! se mai lupta cu dilema a ceea ce era "i cât de mult era dispus
s! accepte asta, când "i-a f!cut bagajele pentru o c!l!torie spre
Maicana-netlyan. Regele-Vr!jitor tr!ia în muntele aflat la dou! zile
de mers spre sud-est. Odat! sosi#i acolo, Jorim ar avea la dispozi#ie o
singur! zi pentru a se purifica "i apoi, numai el singur, ar intra în
bârlogul Regelui-Vr!jitor.
Anaeda Gryst trebui s!-l #in! strâns pe Shimik la plecarea lui.
Fennul î"i l!sase în urm! orice team! mai avea, iar Jorim îl invidia
pentru c! putea uita atât de repede. I-ar fi pl!cut foarte mult s!-l ia
cu el, dar singurii s!i companioni vor fi doi dintre cei mai vârstnici
vr!jitori maicana.
— Vom avea noi grij! de el "i ne vom asigura c! n-o ia pe urmele
tale, îl lini"ti Anaeda.
— Shimik, stai aici. P!ze"te Lupul furtunii. Tu, f!cu Jorim un
semn din cap.
Fennul încet! s! se mai zbat! în bra#ele femeii.
— Jrima, Shimik jeluie"te trist.
— Nu fi trist. Jrima se întoarce repede, îi f!cu cu ochiul creaturii.
Am s! te înv!# o scamatorie când m! întorc.
— Shimik p!ze"te bine-bine, f!cu el ochii mari.
— Asta-i ceea ce a"tept, spuse Jorim, apoi privi spre Anaeda. Sper
c! nu va face probleme prea mari.
— Pu#in probabil, doar dac! nu cumva îl înve#i s! fac! "i focul.
Shimik d!du fericit din cap la aceast! sugestie.
— Am s! m! gândesc eu la altceva. Nu "tiu cât va dura totul.
— Atât cât va fi necesar, vorbi ea "i arunc! o privire spre nord,
peste câmpiile de dinaintea Nemehyanului "i dincolo de piramida de
cranii. Am trimis trupe s! caute mozoyani. Vor da alarma "i vom
putea s!-i #inem la distan#!. Cel pu#in, a"a-i planul.
— Sunt sigur c! va func#iona.
Jorim f!cu o plec!ciune spre ea, apoi se întoarse spre Nauana.
— M! înso#e"ti o bucat! de drum?
— A"a cum dore"te St!pânul meu, Tetcomchoa.
Femeia zvelt! trecu lâng! el "i o luar! în jos pe drum, spre
802
Maicana-netlyan. Cei doi maicana care-l înso#eau în c!l!torie tr!geau
dup! ei dou! cunya înc!rcate cu merinde "i-i urmar! p!strând o
distan#! respectabil!.
Tân!rul se încrunt! "i-"i privi mâinile.
— Vreau s!-mi cer iertare pentru felul în care m-am purtat.
— Zeii nu trebuie s!-"i cear! iertare.
— Poate c! nu, dar ar trebui, îi arunc! el o privire scurt!. Mi-ai
deschis o lume minunat!, îns! este una care m-a speriat. De unde vin
eu, magia pe care o practic! maicana este considerat! ceva
însp!imânt!tor. Tu mi-ai ar!tat, pu#in câte pu#in, c! nu este ceva r!u.
Am acceptat, dar când am ac#ionat acolo...
— ...Ai devenit tu însu#i.
— O parte din mine se teme c! ai dreptate, scutur! Jorim din cap.
— De ce te temi, st!pâne Tetcomchoa? întreb! Nauana
întinzându-se spre el, dar apoi se r!zgândi. Ar trebui s! te bucuri
descoperind cine e"ti. Când ni te-ai al!turat prima data, ai fost destul
de în#elept s! "tii c! va trebui s!-#i dezv!luim întreaga ta glorie. %i-
am fost credincio"i timp de câteva cicluri de ani. Ne onorezi
înv!#ând.
— $i v-a" face de ru"ine dând înapoi?
— Mi-am dat toat! silin#a s! te înv!#, privi ea în jos, cu lacrimi
lic!rindu-i în ochi.
Jorim n-ar fi vrut nimic mai mult decât s!-i "tearg! lacrimile, îns!
nu-i era permis s-o ating!. Apoi, f!r! s! se gândeasc!, atinse maiul "i
f!cu lacrimile s! se îndep!rteze plutind, unindu-le în aer. Dac! pot
oferi alinare prin magie, nu poate fi a#a cum m-am temut. Trebuie doar
s! fiu mai mult decât m! tem s! fiu.
Nauana î"i trecu o mân! peste obraz.
— Î#i mul#umesc pentru aceast! bun!tate, st!pâne.
— Trebuie s! în#elegi ceva. M-ai înv!#at a"a cum trebuia s! fiu
înv!#at "i tot ce trebuia s! "tiu. Dac! nu #i-ai fi f!cut treaba bine,
mozoyanii i-ar fi omorât pe to#i cei de pe Rechinul negru. Victoria
noastr! în acea zi a fost victoria ta.
— Mul#umesc.
— $i s! mai "tii ceva, î"i coborî Jorim vocea. Faptul c! te-ai
deschis înaintea mea îmi aminte"te de cine sunt, cine am fost "i de ce
803
sunt aici. Franche#ea ta îmi va fi pav!z! împotriva fricii. Nu "tiu ce
sunt, om, zeu sau vreun amestec, dar sunt mai bun datorit!
eforturilor tale.
El îi zâmbi, iar ea-i întoarse zâmbetul.
— St!pâne, cred c! e"ti convins.
— Sunt. Am s!-mi amintesc, indiferent ce se întâmpl!, oft! el.
Acum ar fi mai bine s! pleci, înainte s! te ating "i s! trebuiasc! s! trec
printr-o alt! s!pt!mân! de purific!ri.
— Dup! cum dore"ti, st!pâne. Am s! a"tept s! te întorci.
— Asta nu se va întâmpla suficient de repede.
C!l!toria spre muntele Regelui-Vr!jitor decurse f!r! nici un
eveniment. Companionii s!i abia dac! scoaser! o vorb! în afar! de
rug!ciuni "i comenzi adresate animalelor de povar!. Într-un moment
când ar fi apreciat relaxarea, ei erau hot!râ#i s! nu-l deranjeze din
medita#ie.
A"a c! f!cu ceea ce f!cuse întotdeauna când nu voia s! se
gândeasc! la lucrurile prea serioase: studie flora "i fauna, catalogând
mental specimenele pentru jurnalele sale, atunci când se va întoarce
la Nemehyan. Înso#itorii s!i remarcar! preocuparea sa "i începu s! se
team! c! acest lucru va fi interpretat de unii drept inten#ia lui
Tetcomchoa de a lua în seam! orice creatur! "i aspectul s!u, pentru a
hot!rî dac! va supravie#ui sau nu la vreme de centenco.
Poate c! #i fac asta. Astfel de gânduri se întindeau pe cât de
departe voia el s! mearg! cu analiza situa#iei sale. Î"i spuse c! toate se
întâmplau a"a pentru c! voia s! se consulte cu Regele-Vr!jitor "i s! se
bucure de în#elepciunea lui. Era un pretext la fel de bun ca oricare
altul, a"a c!-l folosi.
Dup! ziua final! de odihn! "i ritualuri de purificare, Jorim î"i puse
robele aduse de pe Lupul furtunii. M!tasea purpurie, tivit! cu fir de
aur, avea pe piept, mâneci "i pe spate dragonul nalenian. Nu purta
nici o arm! la el "i în afar! de faptul c!-"i împletise pletele de pe
tâmpl!, era lipsit de orice ornamenta#ii. F!când o plec!ciune de bun
r!mas c!tre c!l!uzele sale, urc! o c!rare în serpentin! prin jungl!,
spre o cavern! de la baza muntelui "i începu lunga c!l!torie spre vârf.
De"i prima parte a cavernei p!rea s! fie natural!, destul de repede
804
ap!rur! trepte cioplite în piatr!, care se r!suceau înainte "i înapoi, în
sus "i în jos, "erpuind pe un drum sinuos, f!cut parc! doar ca s!-i
oboseasc! pe cei care-l urmau.
Apoi ajunse la o întrerupere a c!r!rii. Muntele se cr!pase cândva
"i, dup! aspectul muchiilor ascu#ite ale pietrei sf!râmate, se
întâmplase destul de recent. Pe o por#iune de câ#iva metri, c!rarea se
surpase într-un morman de resturi, vreo sut! de metri mai jos. Î"i
aminti c! v!zuse mormanul într-una dintre cavit!#ile de jos, dar nu
se gândise la semnifica#ie.
Jorim d!du din umeri, se trase înapoi câ#iva zeci de pa"i "i alerg!.
Ajunse la sp!rtur! "i o s!ri f!r! nici o dificultate. Se ghemui când
ateriz! pe sol, apoi se uit! înapoi la pr!pastie "i zâmbi. F!când acest
exerci#iu simplu "i observând, din nou, natura în timpul c!l!toriei
sale, îi reaminti de pl!cerile simple ale vie#ii. Sunt, uneori, momente
când complic!m totul mult prea mult.
Se ridic! "i o lu! înainte iar pe când treptele urcau spre stânga el
continu! s! mearg! înainte. Pa"ii s!i c!lcau prin piatr!, apoi trecur!
prin ceea ce-ar fi fost un perete de stânc!. Sim#i ni"te furnic!turi
când trecu prin el, dar nici un fel de team! sau probleme. P!trunzând
într-un tunel scurt "i întunecos, se întoarse împrejur "i putu vedea
treptele "i pr!pastia foarte clar. A fost o iluzie. M! întreb cum a fost
realizat!?
Î"i continu! drumul "i ajunse într-o înc!pere uria"!, boltit!, care
d!dea într-una "i mai mare, spre nord. Amândou! fuseser! s!pate de
mâna omului "i decorate cu picturi în maniera amentzutl!. Se uit! în
sus, spre bolt!, "i descoperi stele, aranjate conform zodiacului
amentzutl, cu soarele preg!tit s! ias! de sub semnul Tetcomchoa.
Intrând în înc!pere, un b!rbat care nu purta altceva decât o
leg!tur! acoperindu-i "alele, îi zâmbi de sus, din înc!perea mai mare.
Jorim nu putea nici m!car s!-i ghiceasc! vârsta, pentru c! trupul îi
p!rea tân!r "i zvelt, iar p!rul s!u castaniu nu avea nici cea mai vag!
urm! de înc!run#ire. Totu"i, ochii s!i c!prui ad!posteau ani f!r!
num!r. Mai era ceva b!trân în acel b!rbat, dar pentru moment nu-"i
putea da seama ce.
— Te-am tot a"teptat, Tetcomchoa, "i sunt onorat de vizita ta, îi
zâmbi Regele-Vr!jitor.
805
 Se opri o clip!, iar zâmbetul s!u se l!#i.
— Discut!m în limba amentzutl, ori m! vei bucura îndeplinindu-
mi dorin#a de a auzi din nou limba imperial!?
— Poftim? f!cu Jorim cu gura c!scat!. Vorbi#i imperiala?
— Da "i sunt sigur c! a" fi uitat-o dac! timpul nu s-ar scurge aici
în direc#ii ciudate.
Mâna lui dreapt! se ridic! "i un fluture minunat, cu aripi ca de
smarald, tivite cu negru, se odihnea pe degetul s!u.
— $i-ar fi trebuit s! fiu mult mai bine preg!tit s! te întâmpin, dar
am fost distras. M-am gândit c! vei folosi magia ca s! acoperi
sp!rtura "i astfel a" fi fost prevenit de sosirea ta.
— Am s!rit doar, apoi am trecut prin iluzia voastr!.
— Iluzia mea? Fascinant, spuse b!rbatul, dup! care î"i ridic!
mâna "i fluturele fâlfâi din aripioare "i se în!l#!. Poate c! e#ti
Tetcomchoa.
Jorim întinse mâna, îns! fluturele îl ignor!.
— Minunat specimen. Înc! nu am v!zut unul asem!n!tor.
— $i, mai mult ca sigur, nici nu vei mai vedea.
Regele-Vr!jitor f!cu o plec!ciune formal!, respectuoas!.
— Î#i spun bine-ai venit în s!la"ul meu umil. Eu sunt cunoscut pe
aici drept Cencopitzul. $tiu c! e"ti Tetcomchoa.
— Jorim Anturasi. Am sosit odat! cu o flot! de explorare
nalenian!, explic! tân!rul urcând treptele spre înc!perea central!.
Cum se face c! sunte#i aici?
Cencopitzul îi f!cu semn spre dou! scaune de lemn, cioplite
grosolan.
— Nu asta-i chiar ce vrei s! "tii, dar este bine pentru început. M-
am trezit aici pe vremea ultimului centenco. I-am ajutat s!
supravie#uiasc! ani de zile, f!r! nici o var!. Maicana-netl a decis,
apoi, c! nu eram Tetcomchoa, ci trimisul s!u, iar el m-a ales s!-i fiu
urma". De atunci s!l!"luiesc aici.
— Cum a#i putut s!-l ajuta#i?
— Cuno"ti r!spunsul la aceast! întrebare, zâmbi Regele-Vr!jitor,
iar el ridic! alte întreb!ri. Am fost instruit în folosirea magiei. De
aceea, presupui c! am fost unul dintre acei vanyeshi, "i ai avea
dreptate. În continuare, presupui c! sunt nebun, iar eu te-a"
806
contrazice. Nu sunt mai nebun decât un cartograf nalenian care
crede c! s-ar putea s! fie un zeu ren!scut.
— Dar dac! a#i fi fost unul dintre vanyeshi...
Cencopitzul ridic! mâna, apoi se l!s! s! alunece în scaunul din
fa#a lui Jorim.
— Nu te-am chemat aici s! comentezi despre mine "i soarta mea,
ci s! discut!m despre a ta. Cuno"ti istoria lui Tetcomchoa: "i-a f!cut
apari#ia, i-a înv!#at vr!ji pe amentzutlii, s! se poat! ap!ra de Ansatl,
apoi s-a dus pe mare, spre vest, împreun! cu cei mai de încredere
r!zboinici. Taichun a sosit dinspre est "i-a format imperiul din statele
aflate în conflict, care fuseser! t!râmul oamenilor, dup! ce au distrus
r!m!"i#ele Imperiului Viruk.
— A"a mi s-a spus, d!du Jorim din cap.
— Atunci ar trebui s! ai dou! întreb!ri. Prima este dac!
Tetcomchoa a fost sau nu un om transformat în zeu, iar a doua este
dac! tu chiar e"ti Tetcomchoa reîncarnat, vorbi Regele-Vr!jitor "i se
l!s! pe speteaz!. M-am gândit foarte mult. Avem legende foarte vaste
despre zei care viziteaz! lumea sub forma tuturor creaturilor posibile,
inclusiv ca b!rba#i "i femei. Nu exist! nici un motiv s! se cread! c!
Tetcomchoa n-a fost zeu, unul de-al nostru sau de-al lor, vreun zeu
nou, chiar c! nu conteaz! care-i adev!rul. De asemenea, pare s! nu
fie disputat faptul c! i-a înv!#at pe amentzutlii vr!jitoria.
Cartograful se aplec! înainte, odihnindu-"i coatele pe genunchi.
— Pot s! admit asta.
— Admite "i mai departe: nu exist! nici un document istoric în
imperiu care s! spun! c! altcineva în afar! de viruki a mai folosit
magia cu scopul invoca#iei. În vreme ce jaedun a p!rut dintotdeauna
posibil, în timpul Imperiului Viruk singura instruire primit! de
oameni s-a limitat la activit!#i utile, iar orice sclav Mistic era
nepre#uit. Oamenii nu au fost chema#i sub arme, a"a c! nu "i-au
dezvoltat abilit!#ile necesare pentru a deveni r!zboinici Mistici.
— Pot s! în#eleg rostul.
— Minunat, zâmbi Cencopitzul cu d!rnicie. Ceea ce urmeaz! este
specula#ia mea. Centenco de dinainte de sosirea lui Taichun a vestit
invazia Oamenilor Adev!ra#i. Ei au r!sturnat de la putere ceea ce mai
r!m!sese din Imperiul Viruk, eliberându-i pe sclavi. S-ar putea s! fi
807
venit din Pustiet!#ile Turasynde sau pe Drumul Mirodeniilor. $i, din — Iar dac! dau gre", am s! mor? întreb! Jorim cu bra#ele
nou, nu exist! nici o consemnare a folosirii magiei de c!tre ei, în afar! încruci"ate pe piept.
de jaedun, iar virukii, din motive cunoscute numai de ei, nu par s! fi — Nici vorb! de ceva atât de dramatic. Încercarea nu m-a ucis
folosit magia ca s! li se opun!. La urm!torul centenco, Taichun nici pe mine, ridic! din umeri Regele-Vr!jitor. Deci, în cei "apte sute
sose"te dinspre mare "i este capabil s! pun! bazele unui imperiu. de ani de când tot încerc, nu m-am apropiat mai mult de o solu#ie
Asta ar p!rea cam dificil, nu-i a"a? decât eram la început.
— Da, d!du Jorim din cap, cum toate #!rile sunt aflate în conflict,
n-ar avea altceva de f!cut decât s! le asmu#! una împotriva celeilalte
pentru a câ"tiga.
— E mai u"or de spus decât de f!cut, b!iete. Cele Nou! Principate
sunt tot nou!, în pofida aceleia"i domnii dinamice. P!rerea mea este
c!, dup! cât se poate estima, Taichun a adus magia în imperiu, iar
vr!jile înv!#ate de mine suficient de bine ca s! m! al!tur vanyeshilor
trzn magia recunoscut! instantaneu de c!tre maicana-netl drept
tradi#ia lui Tetcomchoa.
Pomelnicul de fapte al Regelui-Vr!jitor era destul de bine îns!ilat
ca s!-l fac! pe Jorim s! reevalueze istoria în lumina celor spuse.
— Dac! toate acestea sunt adev!rate, atunci întrebarea mea ar fi
de ce-ar alege Tetcomchoa tocmai acest moment pentru a se
reîncarna?
— Asta-i simplu, invazia noului zeu.
— A prev!zut el a"a ceva "i a aranjat s! se nasc! în Moriande, ca
m!sur! de precau#ie? se încrunt! Jorim.
— Nu "tiu? Tu #tiai?
— Nu "tiu, se opri tân!rul cu gura c!scat!.
— Sper s! po#i deslu"i.
Cencopitzul se ridic! "i-"i împinse scaunul în spate, apoi ar!t!
spre centrul podelei înc!perii mari. Acolo fusese a"ezat! o lespede de
piatr! alb-argintie. M!sura cam doi metri lungime "i nici jum!tate în
l!#ime. În timp ce Jorim privea spre ea, ceea ce p!reau s! fie
zgârieturi pe suprafa#a se transformar! într-un fel de scris,
modificându-se "i p!lind de parc! ar fi fost viu.
Regele-Vr!jitor îi f!cu semn spre blocul de piatr!.
— Înainte de a pleca, Tetcomchoa a închis ceva în aceast! piatr!.
Nu am nici o idee despre ce-ar putea fi vorba. Legenda spune c!
numai reîncarnarea sa poate deschide piatra "i cere mo"tenirea lui.
808 809

39
Ziua a 35-a,!Luna!Dragonului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Vallitsi, Helosunde
Prin#ul Pyrust î"i îng!dui s! simt! pl!cere în fa#a nenorocirii
Consiliului de Mini"tri helosundian. Ani întregi, îl împiedicaser! s!
controleze Helosunde. De"i era de acord c! n-ar fi putut niciodat! s!
fac! ceea ce-au f!cut f!r! sprijinul nalenian, ei au fost cei care au
ob#inut acest sprijin "i l-au folosit.
Pyrust nu avea nici timpul "i nici inten#ia de a porni un asediu
asupra ora"ului Vallitsi. Nu-l fr!mânta ocuparea ora"ului, din
moment ce ar c!dea în mod sigur. Roadele de prim!var! nu fuseser!
înc! recoltate, iar rezervele de iarn! erau pe sfâr"ite, deci capacitatea
oamenilor de a rezista era limitat!. Cu toate astea, ar fi în stare s!-l
#in! în loc pentru mare parte a lunii, iar în acest r!stimp, Cyron ar
putea fi în stare s! trimit! trupe în nord, pentru ridicarea asediului
sau s! înceap! s!-i h!r#uiasc! for#ele.
Dup! ce-"i aliniase trupele în jurul ora"ului într-o asemenea
manier! încât singura cale de sc!pare era spre nord-vest, Pyrust î"i
puse trupele s! sape "i s! ridice un val circular de p!mânt. Înspre
nord-vest, inginerii s!i începur! s! sape un tran"eu adânc, care se
umplu încet cu ap! din infiltra#ii. Aduser! tran"eul pân! la cincizeci
de metri de Râul Kuidze, care trecea pe lâng! zidurile dinspre vest ale
ora"ului, în drumul s!u spre Râul Negru.
Iar pe râu în jos o alt! unitate începu s! construiasc! un dig.
Nivelul apei râului crescu, apoi inginerii sparser! zidul dintre râu "i
tran"eu, inundând terenul din interiorul valului de p!mânt. Nivelul
apei crescu rapid "i în cea de-a doua diminea#! ora"ul era inundat de
ap! de jum!tate de metru adâncime.
Mini"trii îi anticipaser! inten#ia "i-i trimiser! soli. Pyrust explic!
foarte clar c! voia ca întregul Consiliu s! vin! la el "i nu va accepta
nici un fel de condi#ion!ri. Trimisul urm!tor veni cu o list! de
810
condi#ii, a"a c! Pyrust puse ca lista s! fie b!tut! în cuie pe fruntea
solului "i-l trimise înapoi.
În cele din urm!, mini"trii se ar!tar!, fiecare înve"mântat în cele
mai bune robe, ude pân! la genunchi. Unii g!siser! robe de pe
vremea când Helosunde "i Deseirion se aflaser! în rela#ii mai amicale,
dar câ#iva înc! mai purtau robe pe care câinii helosundieni devorau
"oimii "i lingeau resturile de ou! sparte. Se asigur! c! ace"ti mini"trii
vor îngenunchea cel mai aproape de el.
Zorii zilei veniser! cenu"ii, reci "i f!g!duind ploaie din plin.
Pyrust puse s! se ridice un cort pe partea uscat! a fortifica#iei sale, cu
p!r#ile laterale ridicate pentru ca întreaga sa armat! s!-i vad! pe
mini"tri, iar ei s! vad! trupele. De asemenea, îl pusese destul de
aproape de valul de p!mânt pentru ca mini"trii, a"eza#i în genunchi,
s! nu poat! vedea ora"ul. El, pe de alt! parte, uscat "i îmbr!cat în
armur!, îl putea vedea cu u"urin#!.
Mini"trii intrar! în pavilionul în aer liber "i îngenunchear! de
fiecare parte a covorului bogat întins pe p!mânt. Se foiau cu to#ii
incomoda#i, iar izul de transpira#ie se amesteca cu cel de m!tase ud!.
Î"i #ineau capetele plecate, iar apoi, la unison, f!cur! o reveren#!
adânc! spre el.
Pyrust se ridic! "i întoarse solemn plec!ciunea, fapt care p!ru s!-i
surprind! pe mul#i dintre ei. Excelent. Surprinderea înseamn! c! nu
pot gândi bine.
— A" vrea s! v! mul#umesc c! v-a#i al!turat cu to#ii mie, aici. A" fi
venit eu în Vallitsi "i a" fi tratat cu domniile voastre în sala de
Consiliu, dar n-am adus "i o barc!.
Pe moment, mini"trii p!rur! n!uci#i. Schimbar! priviri între ei,
dar nu spuser! nimic.
— Asta a vrut s! fie o glum!.
Unul sau doi dintre mini"tri râser!.
— Dar "i ceva serios.
Râsul nervos încet! pe dat!.
— A fost menit! s! fie ceva serios pentru c! suntem cu to#ii în
aceea"i barc!, pe o mare scuturat! de furtun!. Este pus! la îndoial!
chiar supravie#uirea lumii. Trebuie s! lucr!m împreun! "i cred c! "ti#i
deja asta. Dac! n-a#i fi "tiut, nu v-a#i fi ar!tat aici la negocieri.
811
 Pyrust p!"i #an#o" pe covor în timp ce vorbea, pân! ajunse la
cap!tul cel!lalt al cortului, apoi f!cu cale-ntoars! la fel de seme#.
— Unul dintre voi lipse"te.
— Koir Yoram, Alte#!, vorbi un tân!r ministru f!când o
plec!ciune adânc!. A fost ucis în urm! cu o s!pt!mân!, în Moriande.
— Cum te nume"ti?
— Karis Shir, Alte#!. Am fost ales s!-l înlocuiesc.
— Foarte bine, ministre Shir. E"ti la Rela#ii Externe, dar aceast!
situa#ie s-ar putea s! se schimbe. Nu, nu pentru c! ai putea fi nevoit
s! demisionezi, ci doar c! nu trebuie s! m! consideri un str!in.
— Dup! cum v! este voia, milord.
S! sper!m c! ceilal"i confra"i ai t!i sunt la fel iu"i ca #i tine, Shir.
Pyrust ridic! mâna stâng! "i-"i scoase m!nu"a. Î"i expunea deschis
mâna beteag!, asigurându-se c! fiecare dintre helosundieni s-a uitat
bine la ea. Majoritatea se ferir! de priveli"te, câ#iva p!lir!, "i mai
pu#ini zâmbir!.
— $ti#i c! mi-am pierdut jum!tate din mân! în #ara voastr!.
Sângele deseian a fost v!rsat pe aici ani de zile. N-am avut nici un fel
de simpatie fa#! de na#iunea voastr!, pentru c! a#i fost o pacoste înc!
înainte s! fi urcat eu pe tron. A" fi putut, cu u"urin#!, s! pun s! fi#i
m!cel!ri#i "i a" fi fost fericit s! transform Vallitsi într-o alt! Mare
Întunecat!. De fapt, dac! n-ar fi fost curajul pe care mi l-au dovedit
r!zboinicii vo"tri de-a lungul anilor, exact asta a" face, vorbi "i arunc!
nep!s!tor, pe scaun, m!nu"a înz!uat!, unde ateriz! cu o bufnitur!
sonor!. R!zboinicii vo"tri sunt salvarea voastr!, sau ar putea fi. Asta
nu pentru c! m-a" sim#i amenin#at de ei. Moryne ar trebui s!
constituie o dovad! elocvent! c! nu m! simt. Amenin#area sim#it! de
mine vine dinspre sud, acel sud îndep!rtat.
Urc! treptele spre micul podium unde era a"ezat scaunul s!u "i
în"f!c! din nou m!nu"a.
— Prin#ul Cyron nu va veni s! v! salveze pentru c! amenin#area
de care vorbesc eu îl vizeaz! "i pe el. Erumvirine este invadat! de
for#e care au ocupat deja cel pu#in o treime din #ar!. S-ar putea s! ia
Kelewanul chiar în clipa de fa#!. Acesta este motivul retragerii
trupelor lui Cyron de la frontiera voastr! "i trimiterea lor în sud.
Pyrust se a"ez! "i-i studie pe mini"tri în timp ce digerau cele
812
spuse. Surprinderea lor p!rea autentic! "i câ#iva dintre cei mai
b!trâni aveau expresii de panic!. Se pare c! vor trebui s! moar!,
pentru ca oameni mult mai dinamici s! le poat! lua locul. Ceilal#i îl
a"teptau s! continue, dându-"i seama de gravitatea situa#iei, îns!
dornici s! afle ce pusese la cale.
— Alte#!, cât sunte#i de sigur de aceast! informa#ie? î"i ridic!
privirea Ministrul Shir.
— Atât de sigur, încât fiecare cet!#ean deseian capabil s! #in! o
furc! sau un cu#it se mi"c! spre Helosunde. Lucrurile sunt destul de
grave ca s!-i trimit aici f!r! instruc#ie suficient!, arme, armuri sau
provizii. $tiu c! vor muri mul#i dintre ei, dar n-am s! permit
cucerirea Deseirionului.
Pyrust î"i ridic! ambele mâini, una beteag!, cealalt! în armur!.
— Va trebui s! face#i o alegere. Îmi ve#i preda cu totul Helosunde
"i ve#i lansa chem!ri cet!#enilor vo"tri s! m! sprijine. Trupele voastre
vor pleca spre sud împreun! cu ale mele, prin Nalenyr, pentru a ne
confrunta cu invadatorii. V! ve#i alege cu mult! glorie, iar eu voi fi
generos cu recompensele.
Pumnul s!u în armur! se strânse, apoi î"i întinse jum!tatea de
mân!.
— Dac! nu v! preda#i, nu m! pot deplasa prin Nalenyr sau mai
departe. Tot m! voi confrunta cu invadatorii, dar m! voi lupta cu ei
aici, în Helosunde. Voi devasta na#iunea voastr!, consumând fiecare
bob, voi arde fiecare buc!#ic! de lemn, voi inunda câmpiile joase, voi
rade satele de pe fa#a p!mântului, voi m!cel!ri vitele "i voi s!ra toate
câmpurile unde nu voi s!di buruieni "i scaie#i. Voi transforma
Helosunde într-un "an# neprimitor, pentru a proteja Deseirionul. Ce
se va întâmpla cu voi "i poporul vostru nu m! va mai interesa, pentru
c! dac! nu v! al!tura#i mie, sunte#i alia#i cu du"manii "i în consecin#!
va trebui s! muri#i.
Shir î"i îndrept! statura, în timp ce ceilal#i mini"tri î"i #inur!
capetele în jos.
— Chiar dac! accept!m c! tot ce ne spune#i este adev!rat – "i
cum suntem într-o pozi#ie defavorabil!, n-ave#i motive s! min#i#i –,
s!-i convingem pe ai no"tri s! se al!ture deseienilor va fi extrem de
dificil. Ura de genera#ii întregi nu se poate evapora peste noapte,
813
indiferent de importan#a cauzei care ne-ar uni.
— Observa#ia dumitale este una în#eleapt!, "i n-a fost în zadar,
zâmbi Pyrust prudent. Am o solu#ie. $ti#i c! am luat-o pe Ducesa
Jasai de so#ie. $ti#i c! a"teapt! un copil. Îl ve#i alege pe copilul ei
drept urm!torul prin#, iar eu am s! dau autonomie Helosundiei, sub
domnia lui. Mama sa va servi ca prin#es!-regent! pân! când el va
ajunge la vârsta necesar! pentru a se urca pe tron. V-am trimis un
mesaj despre asta "i înainte, dar din câte se pare nu l-a#i crezut.
Circumstan#ele sunt cât se poate de reale. Oferta este real!.
Ochii c!prui ai lui Shir se mijir! în timp ce evalua cele spuse.
Amândoi "tiau c! primul n!scut al lui Pyrust va fi "i mo"tenitorul
Tronului $oimului, a"a c! prin el ambele teritorii vor fi unificate.
Totu#i, fiul meu nu s-a n!scut înc! #i multe tr!d!ri vor înflori #i
pieri înainte ca el s! ajung! la majorat.
Pentru o clip!, Pyrust î"i d!du seama cât de n!tâng! ar putea fi o
leg!tur! între Jasai "i Keles Anturasi. Materialice"te, n-ar însemna
nimic, pentru c! prin#ul ar recunoa"te copiii "i cu asta basta. Putea, "i
chiar ar face-o, s! ia "i so#iile celorlal#i, având astfel mai mul#i
mo"tenitori pe care i-ar putea stârni unul împotriva celuilalt. Multe
tr!d!ri. D!du încet din cap.
— Exist! o singur! dificultate în privin#a sugestiei voastre, Alte#!,
f!cu Shir dând din cap.
— Chestiunea Prin#ului Eiran.
— Da, Alte#!.
Pyrust î"i strânse din nou m!nu"a.
— Chiar acest Consiliu de Mini"tri l-a f!cut prin#. Acum trebuie
desf!cut.
— A"a ceva nu se poate înf!ptui, se ridic! unul dintre mini"trii
mai b!trâni.
— Nu? Eu m! pot gândi la zeci de metode, vorbi Pyrust
ridicându-se încet "i sco#ând un cu#it de la "oldul drept. De fapt, cred
c! a#i sperat c! voi pune eu cap!t domniei sale, la Melewin. N-am
f!cut-o pur "i simplu ca s! nu v! irit. Acum, existen#a lui m! irit! pe
mine. $i n-a#i vrea s! fiu ofensat.
Pyrust î"i ridic! mâna dreapt! "i o coborî brusc. Solda#ii posta#i în
apropiere sl!bir! leg!turile, iar p!r#ile laterale ale cortului se l!sar!.
814
— V! voi permite s! delibera#i, dar s! nu dureze prea mult. Pot fi
r!bd!tor când sunt suficient de bine motivat, dar pân! acum nu am
prea multe motive.
Ie"i din pavilion "i l!s! prelata lateral! s! cad! la locul ei. Îi f!cu
semn c!pitanului $oimilor de Foc.
— A"teapt! zece minute, apoi intri "i-l omori pe ministrul b!trân
"i gras, în albastru. Taie-i gâtul, dar str!duie"te-te ca sângele s! nu
ajung! pe covor.
— Am în#eles, Alte#!, f!cu o plec!ciune b!rbatul.
Pyrust i-o întoarse, apoi se duse pân! în vârful fortifica#iei de
p!mânt. Studie Vallitsi, cu cl!dirile sale solide de lemn "i zidurile
joase de piatr!. De fapt, nu-i pl!cea prea mult, "i-ar fi fost încântat s!-
l vad! luat de ape, a"a cum ducea râul tot felul de resturi. Singurul
lucru folositor în el erau oamenii, oamenii cu spirit, care petrecuser!
o genera#ie înv!#ând cum s! lupte împotriva unei armate organizate.
Ei sunt comoara Helosundiei.
Sim#i prima atingere a ploii "i privi lacul creat de oamenii s!i lovit
de stropi. Imaginea oglindit! a ora"ului Vallitsi tremura în ap!. Apoi
ploaia se intensific!, iar lacul nu mai reflecta decât haos "i mânia
zeilor.
Se întoarse "i o g!si lâng! el pe Mama Umbrelor, ghebo"at! sub o
mantie.
— Ai aflat de moartea lui Koir Yoram?
— N-avem nici o leg!tur!. Koir a s!rit peste cal, iar Vniel l-a ucis.
— Nu asta am întrebat.
Dinspre gluga mantiei r!zb!tu un chicotit în!bu"it.
— Am aflat cu dou! ore înaintea voastr!, dar n-am avut nici o
confirmare. Noi credeam despre Koir c! se afl! în Vallitsi, a"a c! a
trebuit s! a"tept s! v!d dac! iese la iveal!.
— Alte ve"ti din sud?
— Din Erumvirine nu. Cei care reu"esc s! treac! frontiera sunt
împr!"tia#i. Nici o informa#ie nu ajunge în nord, dac! exist! vreuna.
Kelewan trebuie s! fie acum sub asediu.
— $i va fi un asediu îndelungat, î"i mângâie Pyrust b!rbia cu
mâna beteag!. Ar fi necesare nou! regimente pentru a-l izola
complet, "i de nou! ori pe atât ca s!-mi asigur o victorie f!r! pierderi
815
de neacceptat. Iar la urm!, tot ce-ai avea ar fi doar un ora", nu o #ar!. informa#ii de prim! mân! despre Erumvirine, ori ceva-i amenin#!,
— Poate c! tocmai ora"ul este cel necesar, Alte#!. nedându-le alt! "ans! decât s! încerce s!-"i g!seasc! un c!min nou.
— Ce vrei s! spui? — %inând cont de cât de repede au p!truns în Erumvirine,
— Vreau s! spun c! nu to#i generalii iau în considerare cel mai aceasta ar putea fi cea mai veridic! posibilitate. Dac! fug de ceva,
important câ"tig atunci când încep o campanie, ridic! din umeri orice-i amenin#! va înghi#i cu totul cele Nou! Principate.
asasina. — S! sper!m c! lucrurile nu stau chiar a"a, cl!tin! Pyrust încet
Pyrust râse zgomotos, apoi î"i "terse apa de ploaie de pe fa#!. din cap. Da, c!pitane, ce ve"ti ai?
— Mi-ai aplica "i mie aceast! axiom!, Delasonsa? C!pitanul $oimilor de Foc f!cu o plec!ciune, iar ploaia îi sp!l!
— Nu în aceast! campanie, spuse ea "i ar!t! spre pavilion. Nici sângele de pe armur!.
Cyron "i nici nobilimea lui nu vor veni la domnia voastr! precum — Mini"trii au cerut s! v! vorbeasc!, Alte#!.
câinii. Ve#i reu"i aici, dar numai pentru c! o ave#i pe Jasai "i pute#i — Mul#umesc.
oferi câinilor speran#! prin copilul ei. Cyron nu va avea nimic. — Alte#!, n-am reu"it s! v! cru# covorul.
Pyrust d!du din cap. În Dansul r!zboiului, Urmyr sf!tuia c! — Nici o grij!, d!du Pyrust din umeri. Foarte curând s-ar putea ca
trebuie întotdeauna s! la"i du"manului o cale de sc!pare. Îns! mini"trii s! r!mân! f!r! slujbe. Am s!-i pun pe ei s!-l cure#e.
circumstan#ele se opuneau acord!rii acelei c!i lui Cyron. Nu putea
fugi spre sud. Nordul îi era interzis, iar vestul propriei sale na#iuni nu
nutrea prea mult! simpatie pentru el.
— Poate c! va merge în jos, pe Râul de Aur "i se va duce dup!
Lupul furtunii, oriunde se va afla nava.
— Sau poate c! va sosi Împ!r!teasa Cyrsa "i-l va salva, cl!tin!
încet din cap Mama Umbrelor. Ambele eventualit!#i sunt la fel de
improbabile. Cyron va lupta "i mul#i dintre supu"ii s!i vor fi cu el. S-
ar putea ca Moriande s! cad! în mâinile voastre, dar "ansele sunt la
fel de mari ca ocuparea ora"ului de c!tre invadatori.
— Dac! n!v!litorii vin dinspre nord, vrei s! spui.
Poate c! invadatorii nu voiau decât Erumvirine, îns! impresia asta
i se p!rea nelalocul ei. For#ele aruncate în lupt! pentru cucerirea
Erumvirinei ar fi putut ocupa, lesne, jum!tatea estic! a Nalenyrului
"i-ar putea înconjura Moriande chiar acum. Nalenyrul era, de
departe, o prad! mult mai bogat!.
— De ce Erumvirine? întreb! privind spre asasin!.
— Din moment ce n-am întâlnit înc! du"manul, st!pâne, n-a"
putea ghici.
— O invazie pretinde o planificare laborioas!. M-a" fi a"teptat la
atacuri de testare, cel pu#in câteva înainte ca invazia s! poat! fi
lansat!, îns! ace"ti oameni au venit gata preg!ti#i. Ori au la dispozi#ie
816 817

40
Ziua!întâia,!Anotimpul!Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgiei
Dealurile!Uronek,! inutul!Faeut
Erumvirine
Exist! generali care consider! r!zboiul drept un fel de joc. Ei
studiau h!r#i, nu câmpuri de b!t!lie, "i-i considerau pe r!zboinicii lor
drept solda#i de juc!rie. Vorbesc despre cei c!zu#i în termeni de
„pierderi acceptabile” sau „costuri inevitabile”. De"i s-ar putea s! fie
în#elep#i, î"i pun trupele s! lupte pentru a putea schimba culorile pe
o hart! "i, în mintea lor, totul se reduce la înmuiatul pensulei în
cerneal! "i la desen.
Eu i-a" da adversarului meu gloria de a m! judeca pe mine "i
trupele mele, #inând cont de trupele viriniene cu care s-a confruntat
în timpul invaziei. Oricum, procedând a"a, ar ajunge în mod
inevitabil la concluzia c! a fost prost, mai precis pentru c! m-a
considerat pe mine prost "i pe oamenii mei incapabili de lupt!. A
preferat s! ne subestimeze, ceea ce este un semn sigur de
incapacitate intelectual! afi"at! de un comandant militar.
Prima axiom! a r!zboiului este s! presupui c! du"manul este la fel
de de"tept ca tine, dac! nu chiar mai mult. Acest lucru te oblig! s!-i
examinezi toate ac#iunile "i s! te întrebi de ce-ai face "i tu acela"i
lucru. Dac! nu po#i afla nici un avantaj într-o anumit! ac#iune, atunci
s-ar putea s! fi descoperit o gre"eal!. Dac! po#i identifica un câ"tig în
exploatarea acelei gre"eli, atunci f!-o.
Dificultatea mea consta în a alege pe care dintre gre"elile lui a"
putea s-o exploatez.
Retragerea noastr! din Kelewan n-a atras nici o urm!rire serioas!.
Odat! ce-am reu"it s! evit!m batalionul trimis dup! noi, ne-am
deplasat spre nord-vest, prin câmpiile din centrul Virinei, spre
%inutul Faeut. Am urmat traseul Drumului Imperial, dar am trimis
c!l!re#i înaintea noastr!, spre sate "i ora"e, sf!tuind pe toat! lumea s!
818
plece spre nord. Oamenii mei au g!sit multe sate deja pustii, iar pe
acestea le-am incendiat, dup! ce-am luat tot ce mai putea fi de folos.
Am l!sat un singur sat intact, dup! ce l-am preg!tit. Am b!gat
animalele în #arcuri, apoi am aranjat prin case toate capcanele la care
ne-am putut gândi. Am otr!vit fântânile "i-am f!cut toate
aranjamentele necesare pentru incendiere. Un pluton a r!mas în
urm!, s! observe ce se întâmpl! dup! intrarea inamicului.
Refugia#ii care ne-au precedat au dat alarma, a"a c! nobilii locali
ne-au ie"it în întâmpinare pe drum, împreun! cu to#i r!zboinicii pe
care i-au putut aduna. Ini#ial se gândiser! s! ne opun! rezisten#!, dar
când c!pitanul Lumel i-a prezentat Prin#ului Iekariwynal, au hot!rât
s! ni se al!ture. Au m!rit num!rul efectivelor noastre la peste "apte
sute de oameni, era o for#! foarte util! prin teritoriul cu dealuri
gola"e din %inutul Faeut. Mai mult, ne-a furnizat c!l!uze "i cerceta"i
care cuno"teau foarte bine câmpurile de b!t!lie unde ne-am fi putut
întâlni cu du"manul.
Aici am g!sit o alt! gre"eal! f!cut! de adversarul meu. Deoarece
armata sa nu era din partea locului, inclusiv oamenii, nu dispunea de
localnici care s!-l c!l!uzeasc!. De"i invadatorii avansau în bun!
ordine, chiar "i cele mai bune h!r#i nu-i ar!tau locurile unde
rev!rs!rile pâraielor distruseser! por#iuni din drum, ori unde
inunda#iile de sezon transformaser! o câmpie într-o mla"tin! de
netrecut. Terenul îi for#a trupele s! se opreasc! acolo unde-ar fi
trebuit s!-"i continue mar"ul, "i s! o ia pe c!r!ri de care nu "tia nimic.
Nici campania noastr! nu a fost scutit! de surprize, iar prin#ul s-a
dovedit a fi o companie pl!cut!. De"i era destul de tân!r, nu-i lipsea
iste#imea. Avea încredere total! în C!pitanul Lumel "i s-a împrietenit
cu Dunos, iar încrederea acestuia în mine s-a transmis "i prin#ului, iar
în anturajul nostru cuvântul meu a devenit lege.
Mi-am împ!r#it for#ele în trei batalioane. C!pitanul Lumel
comanda Ur"ii s!i de Jad, iar dac! ne-am fi aliniat pentru o b!t!lie în
câmp deschis, ei ar fi constituit centrul nostru. Deshiel comanda
arca"ii Ur"ilor de O#el "i dou! companii din trupele locale. Ranai îi
conducea pe eroii no"tri "i oricare al#i localnici care se al!turau la
lupt!.
Nu to#i dintre eroii no"tri comandau companii sau plutoane,
819
pentru c! eroii nu sunt întotdeauna "i buni conduc!tori. Atunci când
a"teapt! de la ceilal#i ceea ce pot ei s! fac!, în urma unor ani de
antrenamente, f!r! s! vrea, î"i aduc trupele în situa#ii din care ie"irea
nu mai este posibil!. Le-am spus clar tuturor ofi#erilor mei c! inten#ia
noastr! este aceea de a provoca inamicului câte pierderi putem "i s!
nu le permitem s! fac! prea mult în replic!. Nu ne vom duela cu ei,
nu-i vom ataca în nici o situa#ie onorabil!. Vom lovi atunci când se
vor a"tepta mai pu#in, vom fugi atunci când vor crede c! ne-au prins
în capcan!, iar când vor ataca din dreapta, îi vom izbi dinspre stânga.
Urardsa lu! parte la toate instructajele "i urm!ri cu foarte mare
aten#ie procedurile. Mul#i dintre lupt!tori g!seau prezen#a unui
gloon printre ei mai degrab! demoralizant!, îns! faptul c! nu
prezisese niciodat! vreo nenorocire era un motiv de îmb!rb!tare.
Chiar "i f!r! nici o sugestie, î"i petrecea timpul scrutând terenul spre
sud, spre armata du"man!, apoi cl!tina din cap "i se ducea într-ale
lui. Încrederea r!zboinicilor mei c! întrez!rise pierirea du"manului
valora cât zece lupt!tori pentru fiecare dintre cei afla#i deja cu mine.
Într-o noapte, când m-am trezit în cortul meu, în inima p!durii, l-
am g!sit ghemuit într-un col#, o prezen#! fantomatic!, ce-mi trimise
fiori pe "ira spin!rii.
— Ce-i, Urardsa?
Cei patru ochi mici se închiser!.
— Via#a ta este un ghem încâlcit. Nu pot afla nici un fir drept.
— Ar trebui s! fiu tulburat sau e suficient c! e"ti tu?
Gloonul zâmbi, apoi se târî mai aproape.
— $uvi#ele se încâlcesc, dar ale tale se împletesc. Viitorul t!u î#i
oglinde"te trecutul.
— Cei care-"i uit! c!l!toriile sunt condamna#i pe veci s! p!'easc!
pe aceea"i cale, am spus, dup! care mi-am azvârlit p!tura la o parte "i
m-am ridicat în "ezut. $tiu c! am mai purtat b!t!lii ca asta "i înainte.
Poate chiar aici, în Faeut.
— Ai mai fost pe aici înainte, de multe ori.
— Nu doar ca Moraven Tolo. Am amintirile lui "i mi-au fost
folositoare, am explicat îndep!rtându-mi de pe ochi pâcla de
somnolen#!. Sunt tentat s! te întreb dac! tot ceea ce vezi este
puternic.
820
— Dac! nu întrebi, nu-#i spun, cl!tin! gloonul din cap.
— B!t!lia este un loc în care posibilit!#ile se modific! prea repede
pentru ca eu s! pot crede previziunile tale f!r! nici o rezerv!, am
zâmbit eu.
— Dar le-ai spus oamenilor t!i c! b!t!lia este câ"tigat! înainte ca
prima s!geat! s!-"i ia zborul, gloonul râse, "i nu era un sunet prea
fericit.
— A"a "i este. $i va fi mâine.
Ceea ce-am aflat din sat m-a ajutat mult s! pl!nuiesc prima lupt!
semnificativ!. Vhangxii fuseser! plasa#i sub o comand! sensibil mai
bun! decât la cimitir, iar kwanjiinii formau mare parte din for#a aflat!
pe urmele noastre. Dar chiar "i a"a, vhangxii distruser! satul în
întregime. Mul#i c!zur! prad! capcanelor noastre, iar kwanjiinii
aveau r!ni#ii cei mai grav. Pieile-albastre c!zur! bolnavi din cauza
apei, de"i nu chiar atât de r!u pe cât ar fi p!#it un om. Chiar "i dup!
ce satul începu s! ard!, nu intraser! în panic! "i se retraser! în
ordine.
În rândul trupelor propriu-zise, am remarcat o singur! sl!biciune.
Unit!#ile p!reau s! fie alc!tuite din clanuri, care nu se amestecau "i
chiar p!reau s!-"i fie ostile. Comandantul trupelor pornite dup! noi
lupta sub flamura cu un craniu însângerat, iar toate celelalte trupe
erau iritate s! fie sub comanda oamenilor lui.
Ne-am a"ezat capcanele cu grij!, folosind tot ceea ce aflasem. Am
ales un punct unde un pod de lemn de pe Drumul Imperial fusese
m!turat de ape "i în dou! zile am t!iat suficien#i copaci de lâng! o
c!rare pe deal f!când s! par! c! p!durarii f!cuser! un drum paralel
cu valea. Ducea în sus, spre est "i peste alte dou! dealuri mici, apoi
trecea printr-o raven! care cotea înapoi spre sud-est. La cap!tul
îndep!rtat, terenul se scufunda într-o crevas! adânc!, prelungit! într-
un defileu la mai bine de o mie de metri est de locul unde se aflase
podul.
P!durea deas!, în afar! de locul unde fusese f!cut! o defri"are
discret!, permitea o vizibilitate cam de vreo treizeci de metri. Un
covor de frunze "i ace de brad îmbibat cu ap! ascundea solul, iar
trupele p!trunse prin viroaga dinspre sud-est ar fi f!cut mai bine s!
821
intre într-un sicriu mare, care s!-i încap! pe to#i.
Avangarda kwajiin înainta sub flamura cu craniul însângerat "i,
când ajunse la sp!rtura din drum, n-avu nici un fel de ezitare în a
decide s! urce pe deal, pe c!rarea noastr!. Deja o luaser! înaintea
celorlalte for#e ale lor "i postaser! doi oameni pe drum, pentru a-i
informa pe cei r!ma"i în urm!. Avangarda se afla la zece minute
distan#! de principalul s!u grup, de"i când s-au întors în viroag! tot
ce-i mai desp!r#ea de grosul for#elor lor era marginea împ!durit! a
unei creste abrupte, în paralel cu defileul.
Soarele ajunsese la zenit când avangarda î"i începu întoarcerea.
Odat! ce ultimul dintre solda#i trecu de primul deal, doi arca"i i-au
ucis pe cei doi l!sa#i în urm!, apoi am tras cadavrele în vale "i le-am
l!sat s! pluteasc! printre resturile podului. Când corpul principal al
trupei ajunse la pod, direc#ia în care o luase avangarda p!rea
evident!, iar dup! câteva deliber!ri plecar! dup! ei.
Capul coloanei avangardei se opri când poteca se termin!, iar
patru piei-albastre coborâr! în viroag!. La jum!tatea drumului c!zur!
în capcanele de tigru, înfigându-se singuri în be#ele ascu#ite din
gropile de doi metri adâncime. Spre cinstea lor, n-au început s! urle
de durere, dar i-au implorat pe ceilal#i s!-i ajute. Cei care au avansat
s-au trezit sub atacul câtorva arca"i.
Apoi din vârful crestei împ!durite din spatele lor, un nor întreg de
s!ge#i a lovit avangarda. Kwajiinii au #â"nit peste marginile viroagei,
iar unii dintre ei au c!zut în gropile cu #!ru"i ascu#i#i. Majoritatea
erau ni"te gropi simple, cu câte un #!ru" înfipt pe fund "i altele
orientate cu vârful în jos. %!ru"ul principal putea trece "i prin cea mai
groas! cizm!, în timp ce restul aveau rolul de a-l împiedica pe
r!zboinic s!-"i trag! piciorul afar!.
Arca"ii kwajiini ripostar! în ambele direc#ii, dar nu avur! nici o
#int! real!. Avansar! pe cât puteau de repede, înghesuindu-se pe o
c!rare în serpentin! care ducea în sus, spre creast!. O trecur! "i o
luar! în jos pe partea cealalt!. Dintr-odat!, s!ge#ile începur! s!-i
loveasc! de jos. Traser! "i ei "i se avântar! în jos pe deal.
Propria lor ariergard!, asupra c!reia se tr!sese de c!tre oamenii
lui Deshiel afla#i pe creast!, se lupt! cu s!lb!ticie. Arca"ii kwajiini
traser! unii în al#ii "i, de"i nu uciser! prea mul#i dintre ai lor, lupta
822
l!s! avangarda între oamenii din ariergard!, extenuat! "i f!r! nici un
inamic vizibil.
În acele momente oamenii lui Deshiel se retr!seser! mai spre sud-
est, apoi spre nord, traversând defileul pe un pode# îngust,
improvizat, f!cut din doi copaci doborâ#i.
Munca cea mai grea pe care am f!cut-o preg!tindu-ne nu a
constat în amenajarea c!r!rii, ci aranjarea surprizelor de-a lungul ei.
Kwajiinii mergeau câte patru în rând, iar la semnalul meu, au fost
trase frânghii "i ele au eliberat bu"tenii ascu#i#i în vârf. Au fost
azvârli#i din copaci, m!turând drumul la în!l#imea "oldului. Cei mai
noroco"i dintre oameni s-au rostogolit în viroag!. Ceilal#i au fost tra"i
ca în #eap!, iar cei mai pu#in noroco"i au r!mas înfip#i în bu"teni "i
zdrobi#i a"a de copaci.
Acum r!ni#ii urlau, iar calmul pieilor-albastre se spulber!. Doi
dintre cei mai buni arca"i ai mei – unul din ei într-o bun! zi s-ar
putea s! devin! un Mistic – l-au lovit pe liderul kwajiin. S!ge#ile lor l-
ar fi ucis dac! nu s-ar fi mi"cat atât de repede – cu o vitez!
supraomeneasc! –, astfel c! l-au nimerit în bra#ul drept "i coaste, în
loc de stern "i stomac. R!nirea lui i-a f!cut pe ceilal#i mult mai
pruden#i, iar singurii care au mai tras dup! aceea au fost cei care
încercau s!-"i ajute camarazii r!ni#i.
Cu mult înainte de l!sarea întunericului, întreaga mea for#! se
f!cuse nev!zut! "i ajunse la kilometri distan#! de kwajiini.
În acea sear! mi-am adunat comandan#ii, de data asta "i pe nobilii
din Virine care-mi aduseser! trupe, dar nu mi se permisese s! le pun
sub comanda mea. I-am l!udat pe to#i pentru comportamentul
trupelor, citând cazuri de bravur! care-mi fuseser! comunicate. L-am
men#ionat pe Deshiel, pentru a-l eviden#ia în mod special, din
moment ce-"i desf!"urase oamenii între dou! forma#iuni inamice "i
se retr!sese apoi f!r! nici o v!t!mare, în afar! de o glezn! scrântit!.
Lordul Pathan Golti – un b!rbat scund "i p!mântiu la fa#!, dar un
bun arca", nu avea temperamentul necesar pentru a face parte din
trupele lui Deshiel – se ridic! s! protesteze pentru ceea ce se
întâmplase.
— I-ai l!sat s! fug!. I-am fi putut masacra pe to#i "i s! r!zbun!m
823
Kelewanul. ucide dup! pofta inimii.
L-am privit un moment "i, sunt sigur, mul#i s-au gândit c! mâna — N-am s! m! dau la o parte de la o asemenea misiune. Nu sunt
mea se va l!sa pe una dintre spade. la", se îmb!#o"! b!rbatul "i mai tare.
— Ne-ar fi adus asta Kelewanul înapoi? L-ar fi readus pe prin#ul — Nici unul dintre voi nu este. Dar nici ei, am spus "i mi-am
vostru sau v-ar fi redat #ara? V-ar fi înviat to#i mor#ii? încruci"at bra#ele pe piept. Îns! când îi vom înfrunta în lupt!
— Bineîn#eles c! nu, dar este o chestiune de mândrie na#ional!. deschis!, vor fi înfometa#i, înseta#i, osteni#i "i însp!imânta#i. Se vor
Am scuipat la picioarele lui. arunca în b!t!lie "tiind c! vor pierde. Aceasta va fi victoria noastr!.
— Mândria na#ional! este o provincie a celor care au o #ar!,
milord. Dumneata nu ai.
Omul p!ru ca lovit cu leuca-n cap.
— Nu ai nici un drept s!-mi vorbe"ti a"a.
— Dac! dore"ti s! rezolvi aceast! chestiune de onoare. Lord Golti,
f! un cerc, i-am spus "i-am ar!tat dincolo de zona luminat! de foc "i
înspre câmpul de b!t!lie. Trupele cu care ne-am confruntat ast!zi nu
erau decât o frac#iune a celor de#inute de kwajiini în Erumvirine. Din
câte "tim, se pare c! au invadat Nalenyrul "i cele Cinci Principate. Nu
lupt!m pentru ceea ce s-a pierdut, pentru c! nu suntem suficient de
puternici s! recuper!m ceva. Lupt!m pentru a împiedica "i alte
pierderi, cam asta putem face.
I-am aruncat o privire atât de crunt!, încât f!cu un pas înapoi.
— De fiecare dat! când vreunul dintre du"mani se va gândi s!
p!r!seasc! drumul, î"i va aminti de urletele celor cu picioarele prinse
în capcane. Î"i va aminti de carnea sfâ"iat! "i însângerat! "i va sta în
cump!n!. De fiecare dat! când vreunul dintre ei va vedea ciotul unui
copac proasp!t t!iat sau a"chii de lemn "i frunze umede, acolo unde
altele sunt uscate, î"i vor imagina c! este o capcan!. Dac! d!râm!m
înc! un pod, se vor teme de un alt masacru.
— Dar nu vor fi mor#i cu to#ii, îmi înfrunt! Golti privirea.
— Nici nu trebuie s!-i ucidem; trebuie doar s! ne asigur!m c! nu
vor lupta. Au nevoie s! m!nânce, s! se odihneasc! "i s! bea în fiecare
zi, dar dac! nu vor avea hran!, nici ap! "i nici odihn!, nu pot lupta.
Iar to#i cei pe care încearc! s!-i amenin#e vor fi liberi. Iar noi vom fi
în via#! "i ne vom bucura, i-am vorbit adresându-i un zâmbet rece.
Dar fii pe pace, Lord Golti, va veni o zi când îi vom întâlni pe câmpul
de lupt!. Dac! aceasta-i ziua pe care #i-o dore"ti, am s! m! îngrijesc
s! r!mâi în via#! pân! atunci "i-am s! te pun în prima linie, ca s! po#i
824 825

41
Ziua a 3-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tolwreen, Ixyll
Ciras Dejote trebuia s!-"i tot reaminteasc! faptul c! vanyeshii
erau haini, pentru c! odat! ce-l onoraser! în Sala Prin#ului se
dovediser! cu to#ii extraordinar de simpatici. $tia din citite c! erau
creaturi malefice, care se cramponaser! de via#! a"teptând
reîntoarcerea Prin#ului Nelesquin. El le va aduce din nou gloria,
redându-le existen#a trupeasc!, "i-i va conduce înapoi în Erumvirine,
unde vor reface imperiul "i vor domni asupra jaedunki.
În afar! de asta, sus#ineau cu înver"unare necesitatea unui
imperiu condus de vr!jitori. Î"i tr!geau r!d!cinile istorice de pe
vremea lui Taichun, spunând c! el dorise ca magii s! domneasc!
asupra imperiului. Nu numai c! asta continua sistemul social al
virukilor, dar avea "i în#eles. Din moment ce magii puteau s!vâr"i
miracole, ei aveau nevoie s! fie între#inu#i de oameni, care s! se simt!
obliga#i fa#! de ei. Taichun crease un sistem birocratic pentru
administrarea lucrurilor, astfel ca magii s! nu fie deranja#i de
banalit!#i. Î"i puteau petrece timpul rafinându-"i arta, pentru a fi
preg!ti#i atunci când vor fi chema#i s! ac#ioneze.
Pravak f!cu eforturi deosebite s!-i explice aceast! istorie, atunci
când îl invitase pe Ciras s!-l viziteze, înc!perile vanyeshului erau, a"a
cum se a"teptase, supradimensionate "i bine între#inute. De"i nu era
decât un schelet poleit, în înc!perile sale avea covoare groase, plu",
mobile capitonate "i tapi#erii care, de"i nu prezentau imagini pe care
Ciras s! le poat! distinge, ofereau un amestec interesant de culori.
Gigantul purta pe bra#e ap!r!toare groase de piele, pentru a-"i
proteja mobilierul de muchiile ascu#ite ale antebra#elor sale.
Cuib!rindu-se pe o canapea, ridic! mâna dreapt! "i privi amuzat cum
minusculul gyanrigot preg!tit de Borosan ca dar pentru el s!rea de pe
un deget pe altul, la nesfâr"it.
826
— Mai degrab! este ca un pisoi, de"i seam!n! foarte mult cu un
p!ianjen, se strâmb! masca metalic! a lui Pravak închipuind un
zâmbet. Am uitat de pl!cerea simpl! de a privi cum #op!ie o creatur!
ca aceasta. N-am adus pisici cu noi în campanie, iar cele care s-au
strecurat în ora" au sfâr"it în burta vreunui s!lbatic.
Ciras se a"ez! pe un jil# mare, sim#indu-se de parc! ar fi avut zece
ani, ascultând-o pe mama fratelui s!u vorbindu-i despre comer#ul de
pe continent.
— Ne hr!ni#i cu carne de oaie "i vit!, totu"i, nu v!d nici un animal
zburdând pe aici.
Pravak ridic! un deget pentru a ar!ta spre munte, iar micu#ul
"oricar se c!#!r! imediat pe vârful unghiei.
— Exist! paji"ti pe munte. Acolo #inem "i caii vo"tri. Unii dintre
noi se pricep bine la bhotri, a"a c! s! facem ca vegeta#ia s! creasc! pe
întreaga durat! a anului nu-i cine "tie cât de greu. Oile dau mult!
lân! – din nou, un rezultat secundar al magiei – iar oamenii s!lbatici
au devenit foarte interesa#i în torsul "i #esutul ei. Nu se prea pricep la
vopsele, îns! le plac culorile.
— A"adar, Tolwreen este autosuficient.
— În mare parte. Ob#inem unele lucruri prin schimburi, îns! am
fost izola#i foarte mult! vreme.
Vanyeshul l!s! "oricarul s! i se urce în sus pe bra# "i s! se joace cu
p!rul s!u de filament înnodat.
— Cam pe vremea când s-a n!scut tat!l t!u, am primit o vizit!
dinspre est "i am putut, în sfâr"it, s! punem în aplicare începutul
planului st!pânului nostru. Un explorator nalenian a devenit agentul
nostru. Cred c!-i vorba de Kero Anturasi.
— Qiro?
— Da, a"a-i. Îl cuno"ti?
Ciras nu sesiz! nici o viclenie în întrebarea pus!, a"a c! zâmbi.
— Doar am auzit de el. Este vestit în lumea-ntreag! pentru
expedi#ii. Dar n-am mai auzit pomenindu-se de Tolwreen.
— St!pânul nostru n-a permis. Cunoscând ordinea corect! a
universului, st!pânul nostru a fost foarte prudent cu planurile sale. S-
ar putea s! nu-#i dai seama, dar faci parte din ele. A"tept!m mai
mul#i asemenea #ie s! vin! în Tolwreen în lunile sau anii urm!tori.
827
Mul#i vor fi antrena#i, la fel ca tine, "i când vor fi preg!ti#i, vom fi
chema#i.
— Dar am fost antrenat.
— Într-adev!r, ai fost, dar mai trebuie.
Mâinile lui Pravak se împreunar! cu un z!ng!nit în!bu"it de
cinele.
— Oamenii vin la vanyeshi preg!ti#i în dou! feluri. Tu "i cu mine
am fost mai întâi r!zboinici, am atins jaedun. Valoarea noastr! a fost
recunoscut! "i de al#ii. Ei î#i vor ar!ta ce i-a înv!#at împ!ratul
Taichun pe cei mai de încredere dintre tovar!"ii s!i: cum s!
foloseasc! magia. Jaedunul sabiei este o cale prin care se deschide
jaedunul din via#!.
Ciras reu"i s!-"i înfrâneze un frison.
— Iar ceilal#i?
— Oh, ei au fost ucenici#i de mae"tri ai magiei "i au înv!#at s!
manevrezi jaedunul direct. Încerc!m s!-i antren!m în modalit!#i mult
mai practice, cum ar fi jaedunserr, dar ei se opun. Magia lor poate fi
foarte puternic! "i ne-ar putea ajuta, odat! ce prelu!m din nou
controlul, îns! vr!jitorii-r!zboinici, a"a ca tine "i ca mine, vor face s!
devin! realitate visul St!pânului. El are nevoie de eroi, iar noi suntem
ace"tia.
Ciras zâmbi, ascunzându-"i adev!ratele gânduri. Vanyeshul p!rea
s!-i defineasc! drept eroi pe to#i cei care foloseau magia în serviciul
lui Nelesquin. El îi considera eroi pe cei care asigurau binele comun,
ferindu-i pe cei am!râ#i de rele "i ambi#ii, nu reprimându-i pentru ca
ambi#iile s! se umfle. Îi transform! pe eroi într-o manifestare a r!ului
lor.
Tân!rul î"i compuse o expresie meditativ!.
— M! întrebam dac! a" fi vrednic s! revin în Tirat ca st!pân.
— Dac! asta-i tot ce-#i zgând!re ambi#ia, î#i garantez c! a"a va fi,
izbucni în râs uria"ul vanyesh. Tu, prietene, e"ti capabil de atât de
multe. Cred c! orice-#i dore"ti poate fi al t!u.
— E"ti prea bun.
— Nu, doar con"tient de cât de generos poate fi st!pânul nostru,
d!du Pravak solemn din cap. $i, foarte curând, vei vedea asta cu ochii
t!i.
828
Din momentul în care li s-a spus c! vanyeshii îl considerau pe
Nelesquin drept st!pânul lor, atât Ciras, cât "i Borosan "tiur! c!
trebuiau s! scape de acolo. Misiunea lor fusese g!sirea împ!r!tesei
Cyrsa "i informarea ei cu privire la imperiu. Faptul c! du"manul ei
înc! mai tr!ia "i punea la cale distrugerea a tot ceea ce l!sase ea în
urm! le urgenta misiunea. Mai mult, vanyeshii "i felul în care
st!pâneau magia vor obliga cele Nou! Principate la eforturi foarte
mari pentru a-i învinge.
A"a c! începur! s! adune hran! "i ap!, a"teptând o ocazie ca s!
evadeze. Ciras afl! care erau tunelurile spre paji"ti "i, de"i detesta s!
fie previzibil, "tia c! vor avea nevoie de cai. Îi g!si "i repar! chiar "i
harna"amentul, r!spunzând întreb!rilor oric!rui vanyesh c!
neglijarea chiar "i a celor mai simple lucruri ar însemna s!
abandoneze disciplina care-l f!cea demn de onoarea acordat! lui.
Partea cea mai dificil! a evad!rii fusese g!sirea ocaziei. Când
ie"eau în explorare, fie împreun!, fie separat, s!lbaticii îi
supravegheau constant. Nu credeau c!-i spionau, ci îi considerau un
fel de curiozitate. Iar atunci când ace"tia nu le c!lcau pe urme, câte
unul dintre vanyeshi îi g!sea "i se gr!bea s! le ofere ospitalitatea sa.
Unii înc! mai #ineau mâncare "i b!utur!, de"i nici unul dintre ei nu
p!rea s! le aprecieze prea mult, iar lor li se d!dea suficient! mâncare
încât ajunser! la concluzia c! vanyeshii tr!iau prin intermediul lor.
În cele din urm!, când începu anotimpul îns!mân#!rilor, primir!
vizita unuia dintre vanyeshi, care le spuse c! trebuiau s! r!mân! în
înc!perile lor pân! vor fi chema#i din nou. De"i nu venise vorba
despre vreo pedeaps!, nici m!car de aluzia unei pedepse, acceptarea
ei tacit! p!rea necesar!. Vizitatorul lor îi asigur! c! totul le va fi
explicat în cel mai scurt timp, dar pe moment trebuiau s! r!mân!
ascun"i.
Dup! ce vanyeshul plec!, luând cu el, ca dar, un mic "oricar,
Borosan arunc! piesele de schimb dintr-o desag! de piele.
— Cred c! plec!m acum.
Ciras d!du din cap. Pe cât de mult ar fi vrut s! afle de ce li se
impuseser! restric#ii, tot admise c! nu va mai fi o alt! ocazie mai
bun! de evadare.
829
 — Dac! suntem prin"i, vom spune c! am decis c! metoda cea mai
bun! de a ne face nev!zu#i a fost s! ie"im din ora" "i s! ne îngrijim de
cai.
Borosan azvârli desaga pe um!r, apoi scoase un alt dispozitiv
dintr-o desag! asem!n!toare. Cu pu#in peste un sfert de metru
lungime, nu foarte lat!, cu marginile de lemn, placa neted! avea o
suprafa#! dintr-un metal alb-argintiu. Litere ciudate ie"ir! singure la
suprafa#!, iar inventatorul d!du din cap.
— Am dat o duzin! de "oricari. Unii dintre ei se adun! într-o
înc!pere subteran!. A" putea pune r!m!"ag c! este Sala Prin#ului.
— Întâmpinând înc! un vanyesh?
— Mai bine decât pe Nelesquin.
Ciras î"i lu! s!biile "i dou! desagi pline cu burdufuri cu ap! "i
carne uscat!. Îi urm! pe Borosan "i thanatonul s!u mare în sala
argintie. Înso#itorul s!u alese o cheie neprelucrat! "i folosi un ac de
thaumston pentru a grava pe ea un singur cuvânt. Introduse cheia în
fant! când se închise u"a, care se deschise din nou. Ie"ir! în sectorul
nord-vestic, lâng! tunelul care ducea la paji"tea cailor.
— Nici un s!lbatic, spuse Ciras privind în jur.
— Cu atât mai pu#ine "anse ca trecerea noastr! pe aici s! fie
dezv!luit!.
Borosan a"ez! desagii pe spatele lat al thanatonului mare, apoi lu!
"i povara lui Ciras.
— Asta în caz c! trebuie s! te confrun#i cu ceva.
Spadasinul d!du din cap "i deschise drumul. Se deplasa în lini"te
"i foarte curând se obi"nui cu tic!itul produs pe piatr! de picioarele
de metal ale thanatonului. Tunelul "erpuia într-o oarecare m!sur!,
dar fusese s!pat s! fie lat "i suficient de înalt, iar dac! ar fi vrut, ar fi
putut c!l!ri cu u"urin#! prin el, unul lâng! altul. De"i era destul de
abrupt, panta se domolea la ie"irea spre paji"te.
Ciras ridic! mâna, iar Borosan se cufund! înapoi în întunericul
înc!perii care servea drept magazie pentru harna"amentul cailor.
Dou! siluete a"teptau în umbra de la gura tunelului. Evident, erau
b!rba#i "i amândoi aveau s!bii. De"i nu li se distingea decât silueta,
Ciras putu vedea destul din portul lor ca s!-"i dea seama c! nu erau
din cele Nou! Principate.
830
Sunt turasynzi.
Ideea c! vanyeshii tratau cu turasynzii îi aminti de ce-i povestise
Borosan c! spusese gloonul. Prin#ul Nelesquin o tr!dase pe
împ!r!teasa Cyrsa intrând în tratative cu zeul-preot al turasynzilor. Îl
str!b!tu un val de furie când î"i d!du seama c! vanyeshii î"i
consolidau tr!darea anterioar!.
— Ce facem acum, Ciras?
Spadasinul se strecur! în înc!perea harna'amentelor.
— Ia dou! "ei, "ase frâie "i fii gata s! ac#ionezi. M! duc s! rezolv
problemele cu cei doi. Repede. Dac! suntem descoperi#i, vom fi
urm!ri#i.
Ciras intr! înapoi în tunel, p!"ind în centru. Î"i p!stra ritmul cu
u"urin#!, un mers înc! nep!s!tor, î"i l!s! mâinile s! se legene pe
lâng! corp.
Ajunsese la vreo zece pa"i distan#! de ei înainte s!-l observe. Cei
doi devenir! dintr-odat! aten#i, iar lui i se strânse stomacul. Î"i #ineau
mâinile pe mânerul s!biilor, apoi se relaxar!. Schimbar! priviri între
ei "i izbucnir! în râs. El se str!dui s! râd! la fel, apoi se concentr! "i,
pentru prima oar!, invoc! jaedunul.
Viziunea sa se modific!. De"i nu vedea în mai multe sau mai
pu#ine culori, într-un fel percepea totul mult mai clar. Fiecare dintre
cei doi p!rea s! str!luceasc!, cel din dreapta mai mult decât tovar!"ul
s!u. Este mai periculos. Pe când Ciras se apropie, ridic! mâna stâng!
în semn de salut, întinzându-"i zâmbetul, iar ei îi imitar! expresia.
Î"i coborî piciorul drept "i începu s! pivoteze spre b!rbatul cel
periculos. Trase sabia vanyesh printr-o singur! mi"care armonioas!.
Înainte chiar ca mâna dreapt! a adversarului s!u s! ating! mânerul
sabiei, lovitura de ie"ire îi deschise gâtul pân! la coloan!. Sângele
gâlgâi, iar omul bolborosi ceva c!zând pe spate.
Continu! r!sucirea "i l!s! sabia în jos "i circular, pentru a para.
Ab!tu puternic lovitura din fandare a celuilalt turasynd, apoi ridic!
spada cu o zvâcnitur!, articulând un atac care-l despic! din cre"tet
pân! la b!rbie, f!cându-l s! cad! ca un sac cu pietre.
Î"i termin! r!sucirea tocmai când sabia celui de-al doilea spadasin
z!ng!ni pe jos. Se l!s! pe vine "i a"tept!, ascultând toate ecourile
stârnite de c!derea sabiei. Nu mai auzi nimic. În cele din urm!, f!r!
831
a-"i b!ga sabia în teac!, se duse lâng! cel de-al doilea b!rbat "i-i
deschise vesta din piele.
Pieptul omului era acoperit de pene negre. Luate de la vulturii
negri, fuseser! inserate în piele, apoi el intrase de bun! voie într-un
loc cu magie dezl!n#uit!. Acolo suportase ritualuri pe care Ciras
putea doar s! "i le imagineze, unindu-"i penele cu pielea "i
terminându-"i ini#ierea de membru al Societ!#ii Vulturul Negru.
Îl verific! repede "i pe cel!lalt "i descoperi c! fusese împ!nat într-
un mod asem!n!tor. Nu era pentru prima oar! când vedea un Vultur
Negru. Maestrul s!u se duelase cu unul, ca s!-l distreze pe Prin#ul
Cyron, în timpul ultimului Festival al Recoltei din Moriande.
Turasyndul fusese foarte bun "i purta o sabie aproape la fel de veche
ca aceea de vanyesh.
Ciras c!zu un moment pe gânduri. Nu putea face o leg!tur!
direct! între cei doi "i omul din Moriande, îns! prezen#a lor indica în
mod sigur c! Societatea Vulturul Negru era înfloritoare. Nu-"i putea
aminti dac! zeul-preot turasynd fusese sau nu un Vultur Negru, dar
nu conta. Nu "tia nici m!car dac! turasynzii aveau un alt zeu-preot
s!-i conduc!, îns! nici asta nu conta.
Trebuie s! presupun c! exist! unul nou #i c! este un Vultur Negru,
sau aliat cu ei. Scoase un oftat. Iar el, sau trimi#ii s!i, se afl! în Sala
Prin"ului, negociind o alian"! cu vanyeshii.
Borosan veni cu thanatonul s!u înc!rcat de harna"amente.
— A fost rapid.
— A trebuit s! fie. La fel "i evadarea noastr!, vorbi el, apoi apuc!
un frâu "i o lu! înainte, spre cai. Du"manii str!vechi î"i refac
alian#ele. Nu va fi bine pentru noi, nici pentru Cele Nou! Principate.
S! sper!m, prietene, c! Împ!r!teasa Adormit! "i-a petrecut timpul
visând o cale de a-i potoli.
832
42
Ziua a 5-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Thyrenkun, Felarati
Deseirion
Keles "tia c! viseaz!. Privea de la fereastra camerei sale spre Râul
Negru. Acolo, plutind încet în amonte, în bezn!, o flot! întreag! de
nave de mici dimensiuni ie"ea la iveal! crescând la propor#ii enorme,
începur! s! debarce r!zboinici "i alte creaturi care se furi"ar! în
ora"ul cuprins de umbre.
Incendii "i urlete izbucneau în urma lor.
Mai important! decât haosul creat era imaginea imprimat! pe
pânza principal! a celei mai mari dintre nave. Era chipul bunicului
s!u. Privind-o, ochii lui Qiro se trezir! la via#! "i se întoarser! s! se
uite spre el. Buzele i se mi"car!, iar vocea alc!tui cuvintele „am venit
dup! tine, Keles”, care i se reverberar! în minte.
— Bunicule, cum de e"ti acolo, este imposibil?
— Nimic nu-i imposibil pentru mine. Ar trebui s! "tii deja.
O expresie mânioas! îi str!b!tu fa#a, apoi pânza c!zu, ca "i cum ar
fi fost sfâ"iat! de furtun!. Ajunse pe punte "i izbucni în fl!c!ri.
Keles zvâcni în sus, în pat, sc!ldat în transpira#ie. Azvârli p!tura
cât colo, î"i puse pantalonii "i î"i trase cizmele. Se întinse dup! o rob!
"i se b!g! în ea, strângându-"i cing!toarea din mers, deschizând u"a
apartamentelor sale. Alerg! la biblioteca unde lucra "i se înfior! când
descoperi c! solda#ii care p!ziser! palatul – veterani înc!run#i#i,
acoperi#i din bel"ug de cicatrici, mai pu#in de p!r – î"i abandonaser!
posturile.
N!v!li în!untru "i travers! înc!perea luând-o spre balcon. Dând
u"ile la o parte, p!"i afar! "i privi înspre sud, pe râu. În dep!rtare,
iluminat! de focurile fabricilor "i locuin#elor, se afla o flot! întreag!
de nave negre. Nava-amiral sem!na cu cea pe care o visase, cu
deosebire c! pânza principal! nu purta chipul bunicului s!u. Era
833
marcat! de o imagine trasat! cu alb, pe care foarte pu#ini în Felarati
ar fi recunoscut-o.
Foarte pu"ini din afara Anturasikunului ar #tii ce-i. Pânza înf!#i"a
imaginea lumii, a"a cum o desenase bunicul s!u pe peretele camerei
sale de studiu. Numai c! exist! un nou continent în largul coastelor
din sud-est.
Asta-i confirma c! flota venise trimis! de bunicul s!u, dar el în
mod sigur nu o privea ca pe o salvare.
Bunicul s!u îl trimisese s! fac! studii topografice în Ixyll, într-o
misiune care, mai mult ca sigur, l-ar fi r!pus. Faptul c! Qiro îl g!sise
în Felarati îi va spori furia. Absen#a sa din Ixyll însemna c!-l sfidase,
iar Keles n-avea nici o inten#ie de a înfrunta mânia b!trânului, nici în
persoan!, nici printr-o ar!tare.
Cartograful privi transfigurat cum navele negre acostar! la malul
râului "i trupele începur! s! m!r"!luiasc!. Fiecare nav! debarc! un
num!r greu de estimat. Creaturi m!t!h!loase sau mici s!rir! afar!.
Cele mai mici d!dur! iama asupra cl!dirilor, iar cele mari ocupau
str!zile.
Invadatorii continuau s! vin!, iar ap!r!torii nu aveau nici o "ans!
s! le reziste. Chiar dac! ar fi fost disponibile "i unit!#ile de elit!
pentru ap!rarea capitalei, m!celul tot ar fi fost cople"itor. Deveni#i
deja refugia#i, locuitorii ora"ului începur! s!-"i abandoneze casele,
fugind spre vest.
Acum este momentul s! evadez$ Se trase înapoi în bibliotec!,
deschise un cuf!r "i cotrob!i printre hârtiile a"ezate cu grij! "i h!r#ile
f!cute sul. Scoase la iveal! cele dou! desagi de piele ascunse de el
acolo, umplute încetul cu încetul cu merinde de drum. Burdufurile
pentru ap! erau dezumflate, îns! le-ar fi putu umple mai târziu.
Celelalte desagi con#ineau carne uscat! "i brânz!, ceai "i orez nefiert,
precum "i câte o oal! mic!. Inten#ionase s! fac! rost "i de ni"te
frânghie, dar înc! nu reu"ise. Astea vor trebui s! fie suficiente.
Cei mai mici dintre invadatori s!rir! peste zidurile palatului "i se
rostogolir! în bibliotec!. Doi dintre ei, asem!n!tori cu ni"te maimu#e
inofensive, pân! în momentul când î"i dezvelir! din#ii ascu#i#i, s!rir!
spre el "i-l apucar! de bra#e. Începur! s! urle pe un ton atât de înalt
încât #ipetele nu se mai auzir!, apoi îl mu"car!, când se lupt! s! nu
834
fie târât spre balcon.
— Aiii!
Keles apuc! încheietura celui din dreapta "i azvârli creatura cât
colo. Îi zdrobi capul de peretele de piatr!, apoi îi arunc! trupul inert.
Urletele celeilalte se modificar!, ajungând un fel de vuiet, iar col#ii s!i
se închiser! brusc în gol, ratându-i mâna. Keles o pocni peste cap cu
un sfe"nic de bronz, strivindu-i craniul.
Agitând sfe"nicul, fugi din bibliotec! "i alerg! pe sc!ri în sus,
s!rind câte dou! odat!. Cu dou! etaje mai sus, coridorul r!m!sese
pustiu, dar u"a spre apartamentele prin#ului era deschis!. Alerg!
în!untru "i apoi spre balconul ei. O v!zu pe Jasai cu spatele lipit de
balustrad!, cu p!rul ca platina în lumina lunii, cu frica întip!rit! pe
fa#!.
%inând un pumnal în mân!, Lady Inyr se apropia de Jasai. %inea
lama jos, preg!tit! pentru o lovitur! de spintecare de la pântec în sus.
Mi"c!rile ei erau suficient de fluide ca s! dea de în#eles c!-"i cuno"tea
prea bine meseria.
Keles azvârli sfe"nicul. Inyr se r!suci mult mai repede decât "i-ar
fi imaginat c! ar fi fost posibil. Obiectul trecu printre ea "i prin#es!,
sco#ând scântei la ciocnirea cu balustrada, înainte de a c!dea în
gr!dina de jos. Inyr #â"ni înainte, o apuc! pe Jasai de p!r "i-i trase
capul înapoi, punându-i lama pumnalului la gât.
— N-o face, Inyr, î"i ridic! mâinile Keles. Prin#ul nu va fi deloc
încântat.
— Idiotule, fac asta cu aprobarea prin#ului, pufni ea
dispre#uitoare. Dac! voi doi avea#i de gând s! v! încerca#i norocul "i
s! fugi#i, trebuia s-o ucid. Tu trebuie s! r!mâi prizonierul lui, pentru
c! e"ti prea valoros pentru a fi pierdut.
— Dar îi poart! copilul în pântece.
— Poate g!si oricând o alt! iap! de pr!sil!, pe când un Anturasi
este mult prea rar. Ai jucat bine "i m-ai #inut departe de el, îi zâmbi
lui Jasai. Voi fi pedepsit! pentru e"ecul meu, dar l!udat! pentru grija
cu care-mi fac datoria acum.
— Nu, Inyr.
Keles l!s! s!-i alunece jos pe podea desaga de pe um!r "i intr! în
balcon. $tia c! n-ar fi putut ajunge la ea destul de repede ca s-o
835
opreasc! s!-i taie gâtul lui Jasai, dar trebuia s! încerce ceva.
— Las-o s! tr!iasc! "i-am s! r!mân aici pentru totdeauna. Va
trebui doar s! ne duci undeva la ad!post, adic! departe de aici.
— Ca s! po#i fugi mai târziu? cl!tin! asasina încet din cap. Nu
sunt proast!.
— Atunci înseamn! c!-#i dai seama c! trebuie s! plec!m imediat
de aici, altfel suntem mor#i cu to#ii.
— Eu n-am de gând s! mor, se holb! ea "i izbucni în râs.
Expresia ei sfid!toare nu se mai "terse niciodat!. Degete lungi "i
întunecate îi str!punser! fruntea "i-i prinser! fa#a în strânsoare.
Capul s!u se r!suci puternic spre dreapta, iar gâtul îi pocni sonor.
Sunetul metalic al pumnalului ei, în timp ce lovea podeaua
balconului, acoperi bufnitura stins! a trupului, aruncat afar!.
Jasai se l!s! în genunchi "i se gr!bi s! apuce pumnalul cu ambele
mâini, pe când virukul se apuc! de balustrad! "i s!ri peste ea. Ateriz!
pe vine, cu ghearele scrâ'nind pe piatr!. Palma sa stâng! acoperi
mâinile prin#esei, cu tot cu pumnal.
Virukul zâmbi, din#ii s!i ca de ivoriu fiind o imagine fantomatic!
în lumina lunii.
— Dac!-i a ta, Keles Anturasi, o iau, dar va trebui s! ne deplas!m
foarte repede.
— Rekarafi? r!mase el cu gura c!scat!. Cum ai...?
— M-am #inut dup! tine din Moriande pân! în Solaeth. S!-#i iau
urmele a fost o nimica toat!.
Jasai, înc! "ocat!, încerc! s!-"i elibereze mâinile.
— Ce-i !sta?
— Un viruk, prieten de-al meu, care a câ"tigat un morman de bile
albe.
Keles î"i adun! lucrurile.
— Ea este Prin#esa Jasai, so#ia lui Pyrust. Vine cu noi. Trebuie s!
coborâm sc!rile din interior.
Rekarafi eliber! mâinile lui Jasai, apoi ar!t! spre gr!din!.
— Ne vedem jos. Gr!bi#i-v!.
— Afar!, lâng! bibliotec!.
În timp ce virukul î"i f!cu vânt peste balustrad!, disp!rând din
nou, Keles o prinse pe Jasai de mân! "i o trase înapoi în înc!pere.
836
— Trebuie s! plec!m. Felarati este atacat.
— De cine?
— Nu conteaz!. Cu ap!rarea în halul în care se afl!, doi cer"etori
în trei picioare "i o cârj! bun! între ei ar fi putut sf!râma în buc!#i
întregul ora".
O duse în grab! pe sc!ri "i azvârli din drum una dintre acele
creaturi ca maimu#ele cu blan! neagr!. Alergar! amândoi spre
bibliotec!, apoi ie"ir! "i coborâr! treptele spre gr!din!.
Keles se opri dintr-odat! "i c!sc! gura de uimire. Jasai î"i smulse
mâna dintr-a lui "i o lu! la fug! înainte. Strigar! amândoi „Tyressa!”,
îns! tonul vocii era diferit, la fel ca reac#iile lor. Cartograful r!mase
încremenit pe loc, în vreme ce prin#esa aproape c! zbur! spre keru
cea înalt! "i o îmbr!#i"!.
Tân!rul le privi cum se iau în bra#e. Gura i se c!sc! de bucurie "i
neîncredere. Era Tyressa, supravie#uise. A supravie"uit #i-a venit pân!
aici.
Scutur! din cap, s! alunge buim!ceala.
— Tr!ie"ti?
Tyressa o l!s! pe femeia mai tân!r! "i alerg! spre el. Îl privi o
clip!, dou!, apoi îl în"f!c! "i-l îmbr!#i"! strâns. El o îmbr!#i"! la
rândul s!u, încredin#at acum de c!ldura "i mirosul ei c! era cu
adev!rat ea.
— Dar cum e posibil?
Ea-i d!du drumul "i râse.
— Ce, Keles? C! sunt în via#! sau c! o cunosc pe Jasai?
— C! tr!ie"ti, amândou!.
Rekarafi morm!i "i adulmec! prin aer.
— Sunt de acela"i sânge, Keles. Iar acum trebuie s! ne punem în
mi"care, altfel vom muri.
— Bine, bine.
Fugir! spre zidul dinspre vest al gr!dinii. Virukul îl ridic! pe Keles
pe coama zidului, iar el s!ri jos cu u"urin#!. Tyressa fu urm!toarea "i-
i arunc! suli#a înainte de a s!ri "i ea. Ultimul fu Rekarafi, care s!lt! pe
zid cu Jasai în bra#e.
— Ai grij!, e îns!rcinat!.
Virukul adulmec! din nou.
837
 — $tiu.
S!ri jos f!r! nici un efort, apoi o luar! cu to#ii la fug! spre vest.
Foarte repede se amestecar! într-o gloat! de oameni însp!imânta#i.
Mamele #ineau strâns la piept sugarii care urlau, în vreme ce copiii
strigau dup! p!rin#ii de care se pierduser!. B!trâni "i b!trâne obosite
î"i tr!geau dup! ei nepo#ii "i str!-str!nepo#ii. Keles "i grupul s!u
trecur! printre ei cu repeziciune, mai mult datorit! faptului c! erau
tineri, decât pentru c! aveau o prin#es! cu ei sau un viruk, de"i nici
unul dintre aceste am!nunte nu trecu neobservat.
Înaintarea mul#imii încetini, apoi se opri, dar Keles î"i croi cu
for#a drum în fa#!. Calea fusese blocat! cu dou! c!ru#e r!sturnate, iar
oameni cu suli#e "i s!bii #ineau mul#imea la respect. Peste drum se
afla sediul înconjurat de ziduri al Ministerului Unit!#ii Na#ionale. Pe
ziduri patrulau g!rzi, iar dou! trupuri însângerate ofereau dovada
clar! a cât de deci"i erau s! nu lase pe nimeni s! se ad!posteasc!
acolo.
— Sunt Keles Anturasi. Vreau s! vorbesc cu Marele Ministru
Rislet Peyt, imediat, îi f!cu semn uneia dintre g!rzi.
— E"ti al cincilea Anturasi pe care l-am v!zut în noaptea asta.
Dispari, mârâi omul spre el.
Jasai p!"i înainte, lâng! Keles. Ar!t! spre cel care st!tea în umbra
str!jerului.
— Eu sunt Prin#esa Jasai& Ucide-l!
O sabie ie"i din teac!, îns! primul b!rbat c!zu în genunchi "i f!cu
o plec!ciune adânc!.
— Ierta#i-m!, prin#es!. Nu v-am observat.
— Ar fi trebuit s! ca"ti ochii.
Îi f!cu semn b!rbatului cu sabia scoas!.
— Adu-mi-l pe Rislet Peyt, sau capul lui, ce-i mai rapid!
O lu! înainte, a"ezându-"i piciorul pe capul celui plecat.
— Gr!be"te-te!
Keles î"i lu! privirea de la ea, îndreptând-o spre Tyressa, care
zâmbea.
— Sor!?
— Nepoat!, dar am înv!#at-o bine.
— V!d "i eu.
838
Rislet Peyt ap!ru la balconul care domina r!scrucea.
— Regret c! nu v! pot primi, Prin#es!. Semnele nu sunt deloc
favorabile.
— În#eleg. Mare Ministru, consim#i ea, ridicându-"i glasul "i
b!rbia în acela"i timp. Am vrut doar s! v! mul#umesc pentru faptul
c!-mi împrumuta#i trupele voastre personale. Dac! ve#i supravie#ui
invaziei, vi le voi înapoia "i le voi l!uda eforturile în fa#a so#ului meu.
— Nu le pute#i confisca.
— Va trebui s! veni#i aici jos s! m! opri#i.
Î"i schimb! piciorul "i-l înfipse sub um!rul b!rbatului prosternat,
ridicându-l în genunchi.
— Ridica#i c!ru#ele, pune#i-i în ele pe cei care nu pot merge "i
adun!-#i oamenii aici. Ne îndrept!m spre vest "i ie"im din ora".
Acum!
— Da, Alte#!.
— Nu& Nu v! mi"ca#i, ordon! Rislet.
Jasai ar!t! înapoi, spre incendiile dinspre est.
— Î#i garantez c! vei muri aici, dac! nu te pui în mi"care. Fie din
cauza invadatorilor, fie de mâna mea, tu alegi. Marele Ministru nu se
poate salva "i, în mod sigur, nu are cum s! se ating! de nimeni care
mi se al!tur!.
— Am în#eles, Alte#!.
B!rbatul se ridic! "i d!du ordine. G!rzile î"i p!r!sir! posturile "i
nu mai putur! fi ademenite înapoi, indiferent de pedepsele sau
recompensele promise de Peyt. Deschiser! por#ile "i, odat! ce
c!ru#ele fur! din nou a"ezate pe ro#ile lor, înh!mar! caii la ele.
Câteva dintre g!rzi se pierdur! în întuneric, dar revenir! repede cu
propriile lor familii.
Imediat ce calea fu degajat!, majoritatea oamenilor î"i continuar!
drumul spre Poarta de Vest. Câ#iva intrar! în complexul ministerului,
dar abandonar! foarte rapid ideea când Peyt "i oficialii s!i superiori
n!v!lir! afar! "i se al!turar! mul#imii.
Tyressa o apuc! pe Jasai de încheietur!.
— Trebuie s! plec!m.
— $tiu, înc! un minut, apoi continu! cu glas sc!zut. Î"i men#in
moralul în prezen#a mea. Trebuie s! le ofer m!car asta, pentru c!
839
dac! n-o fac, n-au s! reu"easc!.
Dinspre est r!zb!tu un huruit grav, ca un bubuit îndep!rtat. Lui
Keles îi trebui doar un minut s!-l identifice drept trop!itul unor
cizme. O lu! la goan! spre complexul ministerial "i urc! pe zid,
pentru a avea o perspectiv! mai ampl!. Scrut! zarea, de-abia
venindu-i s! cread! ceea ce vedea.
R!zboinicii m!r"!luiau în rânduri de câte nou!, tot nou! "i în
lungime. Veneau pe drum, înaintând spre vest, mereu spre vest. La
toate r!scrucile, primul pluton se întorcea spre nord, al doilea spre
sud. Se desp!r#eau în grupuri pare "i impare "i se îndreptau spre
urm!toarea intersec#ie. Apoi reveneau spre vest, iar la urm!toarea
din nou spre mijloc. Odat! ce reveneau la intersec#ia ini#ial!, o
traversau, iar procesul era reluat.
În tot ora"ul plutoanele se deplasau în acela"i fel, c!utând,
c!utând continuu. În spatele lor, deplasându-se într-un mod foarte
asem!n!tor, alte plutoane incendiau ora"ul. Cvartal dup! cvartal,
Felarati ardea.
%i m! caut! pe mine. Nu avea nici un dubiu c! bunicul s!u
trimisese flota, atât ca s!-l g!seasc!, dar #i ca s! pedepseasc! Felarati.
Pentru a-i pedepsi pe to"i cei care l-au sfidat vreodat!.
Dincolo de intersec#ie, una dintre creaturile-maimu#! se ghemui
precum un gargui îmbl!nit. Îndrept! un bra# sub#ire în direc#ia sa,
apoi începu s! zbiere, punctându-"i urletele cu scrâ"nete. Iar în urm!,
pe strad!, o companie se opri. Plutoanele deja plecate se întoarser! "i
se al!turar! forma#iei aflate în mar" spre vest. Solda#ii î"i scoaser!
s!biile ca unul singur.
Cei r!ma"i în urm! urlar! "i începur! s! se ghemuiasc! pe alei "i
pe str!zi. Invadatorii îi ignorau, dar când urletele maimu#ei crescur!
în intensitate "i ritm, solda#ii începur! s! alerge. Iar când #arjeaz!,
m!cel!resc pe to"i din calea lor.
Unul dintre solda#ii de la minister reduse maimu#a la t!cere cu o
s!geat!. Pentru un moment, invadatorii ezitar!, apoi începur! s!
alerge. S!biile se ridicar! "i lovir!. %!ranii urlau, cl!tinându-se,
#inându-"i membrele retezate "i fe#ele t!iate. Invadatorii îi masacrar!
pe to#i cei afla#i în calea lor, de parc! ar fi defri"at o p!dure.
Masa de refugia#i îi încetinir! u"or, apoi g!rzile de la minister
840
contra-atacar!. Arca"ii lor tr!geau în plin, foarte bine, secerându-i pe
invadatorii scunzi "i butuc!no"i. Suli#a"ii trecur! prin ei, continuând
s! înainteze, azvârlind înapoi rândurile din fa#!. P!reau c! s-ar putea
s! reu"easc! în a-i for#a pe invadatori s! se retrag!, îns! alte companii
venir! degrab!, unele atacând direct, altele r!spândindu-se lateral,
pentru a-i flanca pe ap!r!tori.
Rekarafi îi f!cu semn lui Keles s! coboare de pe zid.
— Trebuie s! plec!m.
Cartograful fugi din complex "i goni de-a lungul str!zii, cu solda#ii
ministerului formând o ariergard! pentru coloan!. O ajunse din urm!
pe Tyressa "i o apuc! de bra#.
— Pe mine m! caut!. Dac! m! predau, îi vor l!sa pe ceilal#i s!
plece.
— Rekarafi "i cu mine n-am str!b!tut jum!tate din lume ca s! te
abandon!m, cl!tin! ea din cap. În afar! de asta, gre"e"ti, "i ar!t! spre
fl!c!rile sângerii r!spândindu-se spre est. Dac! nu te-ar vrea decât pe
tine, ar fi pus condi#ii înainte de a se apuca s! ard! locul. S-ar putea
s! te caute pe tine, dar oricine i-a trimis a dat "i ordine ca Felarati s!
dispar!.
Keles d!du din cap. Bunicul meu ar face asta. Dac! i-a trimis s!
m! recupereze, i-ar trimite #i ca s!-l pedepseasc! pe Pyrust pentru c!
este suficient de arogant încât s! m! "in! prizonier.
Se uit! înapoi, privind cum munca lui se mistuia în fl!c!ri.
— Bunicul meu a f!cut asta.
— Cum s! fie posibil a"a ceva? îl privi Tyressa printre gene. Nu-i
recunosc pe r!zboinici, nici însemnele lor.
— Nu "tiu. Nu în#eleg nici eu, cl!tin! din cap. $i pân! nu
descifr!m asta, nu "tiu cum ar putea fi opri#i.
841

43
Ziua a 7-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-a an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Prin#ul Cyron se opri înaintea împrejmuirii care ad!postea
linsagul pitic. Cum luna bufni#ei tocmai se ridica, creatura cafenie, cu
dungi negre "i puncte, ar fi trebuit s! ias! deja la iveal!. Surprinse,
rapid, un petic cafeniu la gaur!, apoi v!zu doi ochi întuneca#i
scrutându-l.
Prin#ul zâmbi "i ridic!, încet, co"ul #inut în mâna stâng!. Scoase
din el un ou mic, albastru, "i-l întinse spre linsang. Botul creaturii se
ar!t! în gaur!. Nasu-i frem!ta, apoi î"i ascunse din nou botul.
Cl!tinând din cap, Cyron puse oul la loc în co" "i-l l!s! jos.
Personalul din sanctuar va veni mai târziu "i va hr!ni creatura.
Se întoarse spre înso#itoarea sa.
— Poate c! ar trebui s! te las pe tine s! încerci s!-l hr!ne"ti.
Doamna de Jais "i Jad refuz! cl!tinând din cap.
— Poate c! nu-i fl!mând, Alte#!.
— E fl!mând. Îngrijitorul meu crede c! linsangii s-au
împerecheat, iar notele lui Jorim Anturasi indicau c! masculul va
vâna din nou. Adun! ou!le în pungile de la obraji "i le duce la
vizuin!, oft! Cyron "i-"i privi bra#ul stâng. Linsangii au un nas
sensibil. Simt putreziciunea.
— V-a" sf!tui s! nu considera#i asta drept un semn prevestitor.
— Ai, f!r! îndoial!, dreptate, dar putreziciunea nu poate fi
ignorat!. Bra#ul meu, totul.
Rana nu se vindecase prea bine. St!pânul Umbrelor îl t!iase pe tot
antebra#ul, a"a cum ordonase. Era atât de experimentat, încât evitase
nervii, tendoanele "i vasele de sânge. Duruse, îns! medicul Geselkir
fusese convins c! nu vor ap!rea supura#ii.
Îns! a"a se întâmplase. Prin#ul încercase s! nu ia în seam! durerea
842
"i nu-"i mai chemase medicul s!-i examineze rana la timpul cuvenit.
Apoi, în miez de noapte, durerea devenise atât de intens!, încât
Cyron, înfierbântat de febr!, se ridicase din pat s!-"i ia ap! "i s! cear!
ajutor. Le"inase "i c!zuse pe mân!, deschizându-"i rana.
Geselkir f!cuse tot ce putea, cur!#ând t!ietura "i aplicând
cataplasme. Venise pân! "i ambasadoarea viruk "i se oferise s!-i ajute
prin magie. Al#ii sugeraser! ca prin#ul s!-i trimit! un mesaj lui
Kaerinus, pentru a-l chema s! fac! o t!m!duire, dar cele "ase misive
adresate vanyeshului supravie#uitor nu primiser! nici un r!spuns.
Ceea ce constituie un r!spuns în sine #i prin sine.
St!pânul Umbrelor se oferise s!-"i curme via#a pentru cele
s!vâr"ite, dar prin#ul îl refuzase. Geselkir lucra din greu "i era convins
c! infec#ia era sub control. Virukul sugerase introducerea de viermi
în ran!, pentru a-i l!sa s! devoreze carnea moart!, îns! Cyron
respinsese ideea. Deja m! simt mort pe din!untru. Cum vor #ti când se
opreasc!?
— Nu "tiu ce doare mai tare: rana de la mân! sau cea din inim!,
gesticul! el grijuliu cu bra#ul stâng.
— Ambele sunt dureroase, Alte#!, d!du ea din cap cu solemnitate.
S! nu considera#i c! m-a#i cople"i dac! mi-a#i spune ce gândi#i. $ti#i
c!, de"i cuvintele voastre ajung la urechea mea, ele nu-mi vor atinge
niciodat! limba.
— $tiu.
Se întinse "i-"i apuc! cu grij! încheietura mâinii stângi. Ceva mai
de diminea#! aflase c! Prin#ul Eiran era dat disp!rut la frontiera
helosundian!. De"i nici mesagerul, nici St!pânul Umbrelor, nici
Marele Ministru nu-i putuser! spune dac! fusese sau nu asasinat,
p!rea foarte probabil. Ministrul helosundian al Rela#iilor Externe –
un individ de care nu-i pl!cuse deloc – fusese ucis în Moriande.
Domina impresia c! helosundienii nu se s!turaser! înc! s! se tot
lichideze unii pe al#ii.
— Aici, în sanctuarul meu, cu aproape trei luni în urm!, l-am
umilit pe Eiran "i l-am provocat. Am crezut c! va ceda, dar s-a ridicat
la în!l#imea provoc!rii. S-a dovedit a fi un aliat loial "i valoros. Dac!
a" fi ajuns s!-l cunosc mai bine, am fi devenit prieteni foarte buni.
Curtezana zâmbi "i-i atinse cu mâna bra#ul s!n!tos, conducându-l
843
mai departe în sanctuar.
— L-a împiedicat pe Contele Turcol s! v! vin! de hac, Alte#!.
— Piciorul t!u a fost cel care l-a împiedicat, râse el înceti"or.
— Iar al lui a f!cut ca individul s! nu se mai ridice de jos, spuse
femeia "i-l strânse u"or de bra#. Eiran v-a fost devotat. Dac! ar fi tr!it,
v-ar fi fost un aliat puternic.
— $i s-ar putea ca tocmai aceast! posibilitate s!-l fi ucis, vorbi
Cyron, ferindu-"i capul de o creang! înc!rcat! cu muguri înverzi#i. Pe
m!sur! ce-a devenit mai puternic, a crescut "i legitimitatea sa ca
Prin# al Helosundiei. Asta l-a transformat într-un rival al Consiliului
de Mini"tri. C!s!toria surorii sale cu Pyrust însemna c! legitimitatea
lui Eiran s-ar transmite copiilor ei, dac! ar muri f!r! urma"i. Se pare
c! l-a ucis cineva, s!-i taie de pe list! pe copiii ei "i s!-l împiedice pe
Pyrust s! aib! preten#ii asupra Helosundiei.
Prin#ul îi arunc! o privire.
— Mini"trii mei spun c! n-au mai auzit nimic de Pyrust "i
planurile lui, dar mint. Nu îndr!znesc s!-mi spun! ce-au aflat, pentru
c! "tiu foarte bine c! a" ac#iona. Îmi ascund informa#ii, n!d!jduind c!
unele clarific!ri le-ar putea reduce din temeri. Teama lor cea mai
mare este c! voi ac#iona.
— Sunte#i sigur c! Pyrust este gata s! atace din nou Helosunde? îl
privi Doamna de Jais "i Jad.
— Deja a f!cut-o. Simt.
Prin#ul ezit!, temându-se s! mai spun! ceva. Apoi, absurditatea
situa#iei i se dezv!lui dintr-odat! "i izbucni în râs.
— Ce v! amuz! a"a, st!pâne?
Cyron se opri "i se întoarse spre ea.
— Frumuse#ea ta este f!r! vârst!, iar asta m! face s! uit cu
u"urin#! faptul c! ai tr!it o mul#ime de vie#i. $tiu c! e"ti o jaecailyss.
Timpul petrecut de noi doi împreun!, în comuniune, nu mi-a
prelungit via#a, dar mi-a îmbog!#it-o peste poate. Priceperea ta în
arta dragostei este, sunt sigur, f!r! asemuire.
— Sunte#i prea bun, Alte#!, dar cum se raporteaz! asta la ce
spunea#i mai înainte?
— De asemenea, e"ti "i o cunosc!toare remarcabil! a naturii
umane. Ai "tiut cum s!-l descifrezi pe Turcol "i ai f!cut în a"a fel
844
încât s! fii suficient de aproape de el ca s! po#i ac#iona. Nu nega. Nu
m-a" hazarda s! presupun c! afec#iunea ta te-a f!cut s! love"ti pentru
mine, dar sunt sigur c! împotriva lui, da.
— V! subestima#i "armul, Alte#!, spuse ea cu privirea pironit! în
jos.
— Iar aceste vorbe mi-au u"urat pu#in durerea, zâmbi Cyron. De
fapt, Pyrust a fost întotdeauna un lup. I-am spus asta când ne-am
întâlnit aici. I-am oferit grâne, s!-"i #in! trupele acas!, dar am "tiut
c!-i intolerabil. M-a luat prin surprindere când s-a c!s!torit cu Jasai.
M! a"teptasem s! ia o prin#es! din Virine, ajungând astfel s! creeze o
leg!tur! între na#iuni care i-ar fi oferit tot ce-"i dorea, inclusiv un
aliat care nu iube"te deloc Nalenyrul.
— Prin#ul Pyrust este cel mai periculos, Alte#!, pentru c! poate
face planuri din vreme #i ac#iona rapid, profitând de ocazie.
— Iar eu m! tem c! deplasarea de trupe în sud i s-ar fi putut
p!rea o astfel de ocazie, cl!tin! din cap Cyron. Cu atât mai mult, dac!
"tie ce se petrece în Erumvirine.
Ea d!du din cap, iar glasul îi deveni o "oapt! catifelat!.
— Trebuie s! presupune#i c! "tie.
— Mai am "i alte op#iuni, dar fiecare este mai proast! decât
cealalt!. Dac! decid c! a r!mas la nord de Râul Negru, n-am s!-l pot
opri când va n!v!li în sud. A"a c! am lansat un apel c!tre lorzii vestici
solicitând trupe "i am masat tot ce-am putut spre est. Pe acestea le-
am trimis acum în sud pentru c! m! pot încrede în ele. În vestici, nu.
Cyron scoase un oftat "i se a"ez! pe una dintre b!ncile de piatr!
ale sanctuarului. Doamna de Jais "i Jad, înve"mântat! într-o rochie de
m!tase alb!, tivit! cu smaralde "i cu dragoni negri broda#i, oferea o
imagine de dr!g!l!"enie care-i u"ura, într-un fel, inima. Ea se întinse,
culese o floare albastr! de pe creanga unui copac "i "i-o puse dup! o
ureche. Ochii ei argintii str!luceau juc!u"i, iar inima lui i se zb!tu în
piept.
— Dac! ar mai tr!i fratele meu, el ar avea o solu#ie pentru aceast!
problem!. Ar retrage trupele din trec!torile mun#ilor Helos,
ademenindu-l pe Pyrust la câmpie.
— Care sunt "ansele ca el s! accepte provocarea "i s! invadeze
Nalenyrul?
845
 — Cunoscându-l pe fratele meu, nici una, zâmbi Cyron. Ar fi
trimis trupele noastre în sud "i-ar fi zdrobit rapid for#a de invazie,
apoi ar fi deplasat armata la nord, pentru a-l pedepsi pe Pyrust.
Aralias ar fi fost capabil s!-l fac! pe Contele Vroan s! conduc! armata
din sud "i s!-i #in! pe invadatori foarte ocupa#i. În asta consta for#a
sa, inspira trupele. Era un conduc!tor.
— $i dumneavoastr! le inspira#i bine, Alte#!.
— Da, îns! ceea ce inspir eu nu pare s! func#ioneze "i în aceast!
situa#ie.
— Nu vede#i nici o solu#ie?
Prin#ul se aplec! înainte, strâmbându-se când î"i rezem! bra#ul
stâng pe coaps!.
— Aceasta-i o problem! pe care împ!r!teasa Cyrsa n-a anticipat-
o. Ea presupunea c! prin împ!r#irea Imperiului în mai multe
principate, va avea garan#ia c! nimeni nu va fi suficient de puternic
încât s! le reuneasc! în absen#a ei. Dac! nu #inem seama de efectele
Vremii Ghe#ii Negre, planul ei s-a dovedit a fi corect. Nu predomin!
nimeni, a"a c! nimeni nu porne"te un r!zboi de anvergur!. Masele
evit! necazurile, iar "ansele s! se declan"eze o nou! Urgie sunt
reduse. Problema de acum este aceasta: cei veni#i din afar!, destul de
puternici s! cucereasc! principatele, au atacat. Nu avem nici un fel de
ve"ti din Erumvirine, nimic din cele Cinci Principate. Dac! du"manii
i-au cotropit pe to#i, capturând principatele din nord, nu mai este o
chestiune de dac!, ci de când.
Curtezana î"i strecur! fiecare mân! în mâneca celeilalte a robei
sale.
— Când imperiul era intact, ar fi existat o replic! solid!, capabil!
s! zdrobeasc! invazia.
— $i eu cred.
— Atunci de ce nu-i face#i Prin#ului Pyrust o ofert! de unitate?
Desigur, Nalenyrul, Helosunde "i Deseirionul împreun! ar putea
rezista invadatorilor.
— A"a a" spera "i eu, îns! nu-i ceva cu care s! fiu de acord cu
sufletul împ!cat. R!zboiul împotriva invadatorilor va fi purtat,
probabil, chiar aici, în Nalenyr. Îmi va devasta na#iunea.
— Dar asta pare s! se întâmple oricum, nu?
846
— Adev!rat, dar trebuie s! n!d!jduiesc c!-i putem opri în mun#i.
Pyrust "i trupele sale ar fi foarte valoroase acolo, poate-i va împinge
chiar înapoi în Erumvirine. Nu pun la îndoial! abilit!#ile sale ca
general, le respect suficient de mult încât s!-mi provoace team!, oft!
Cyron istovit. Ca s!-l deta"ez la frontiera mea sudic!, nu se poate
decât dac! ar traversa Nalenyrul. E ca "i cum l-ai invita pe lup în casa
ta, s! te ajute s! scapi de gândaci. S-ar putea ca lupul s! prefere s! nu
se mai dea plecat. Dac! ar p!trunde în Erumvirine "i ar elibera #ara,
nu ar pune familia Telanyn înapoi pe tron. Nalenyrul "i Helosunde ar
fi prinse în capcan!. Helosunde va c!dea din pricina so#iei sale.
Nalenyrul ar fi urm!toarea, iar dup! asta "i cele Cinci Principate.
— Poate c! asta-i perspectiva voastr! asupra lucrurilor, îi zâmbi
ea cu curaj. S-ar putea ca el s! vad! totul altfel.
— Nu, vede lucrurile la fel. Mai degrab!, le-a v!zut înaintea mea.
Vine "i va trebui s! ac#ionez ca s!-mi salvez #ara sau poporul. Este o
alegere dificil!, pentru c! nu le pot salva pe amândou!.
— Nu mai exist! nici o alt! solu#ie?
— Lupul furtunii s-ar putea întoarce din cap!tul cel!lalt al lumii
cu o flot! gemând de r!zboinici, zâmbi el cu indulgen#!.
— $i asta-i chiar a"a de imposibil?
— Poate c! nu, d!du prin#ul din cap, apoi se ridic! de pe banc!,
ajutându-se cu mâna bun!. Este un vis pe care merit! s! #i-l faci, cred
eu.
— Nu sunte#i convins c! este posibil?
— Mai probabil este ca invadatorii s! fi aflat de noi tocmai prin
aceast! expedi#ie, cl!tin! el din cap. Lupul furtunii a descoperit un
nou continent, botezat de Qiro Anturasi dup! numele s!u. Am v!zut
harta. S-ar putea ca el s! fi încercat chiar s! ne previn!. A scris cu
propriul s!u sânge: „Aici sunt mon"tri.”
Doamna de Jais "i Jad veni lâng! el "i-l mângâie pe tâmpl!.
— Ave#i grij!, Alte#!, s! nu l!sa#i s! se a"eze aici nici un fel de
mon"tri. V! confrunta#i numai cu oameni. Dac! ar fi extrem de
inteligen#i, ori invincibili, ar fi reunificat imperiul de mult! vreme.
Nu au f!cut-o, iar faptul c! Nalenyrul înc! exist! d! speran#e c! se va
g!si o solu#ie.
— Chiar crezi?
847
 — Am de ales? întreb! ea, dup! care îi lu! mâna într-a ei "i i-o
s!rut!. Adev!ratul vostru du"man este disperarea. Ceda#i înaintea ei, 44
"i zeii ei în"i"i nu v-ar mai putea salva, pe domnia voastr! sau Ziua a 7-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
na#iunea. Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan

— Da, st!pâne, este magnific!.

Ochii lui Nirati str!luceau intens când se sprijini de bra#ul lui
Nelesquin "i privi spre nava uria"!. Construc#ia ei îi amintea foarte
mult de Lupul furtunii, dar aceast! nav! era mult mai mare sub toate
aspectele. Capul sculptat de la prova era un urs furios, sfâ"iind aerul
cu ghearele de parc! numai cu puterea labelor sale masive ar fi putut
trage nave prin valuri.
— Ce nume ai s!-i dai?
— Este Ursul Încoronat, chicoti Nelesquin înveselit. I-am pus pe
fierarii mei s! fac! o coroan! de aur pentru capul sculptat.
— $i dac! va c!dea? ridic! ea privirea surprins!.
El se întoarse "i-i lu! b!rbia în mâinile lui mari.
— $i ce dac!? Aturasixanul ar putea face coroane pentru fiecare
locuitor din imperiu, ba "i de nou! ori pe atât. Bog!#ia acestui t!râm
este f!r! seam!n, dar cea mai mare comoar! de aici e"ti tu, dragostea
mea.
Ea zâmbi "i se ridic! pe vârfuri ca s!-l s!rute.
— E"ti mult prea bun, st!pâne.
— Numai cu tine, Nirati.
Ea zâmbi din nou "i privi înapoi spre corabie, re#inând în tain!
adev!rul din comentariul lui. Nelesquin r!sturnase cerul "i p!mântul
pentru proiectele sale de construc#ii. Avusese nevoie de Qiro s!-i
g!seasc! o felie din continentul s!u unde puteau fi ridicate p!duri
enorme, apoi o alta unde s! fie create fiin#e potrivite s! le taie. Odat!
ce acestea au fost realizate, s-au ridicat mun#ii, pentru crearea v!ilor,
astfel ca râurile s! transporte lemnul pe coast!, iar acolo,
constructorii de nave î"i puteau începe munca. Pe versan#i, alte
creaturi î"i s!pau vizuinile, iar focurile se aprinser! în interiorul
848 849
mun#ilor în timp ce fierarii lucrau zi "i noapte – ambele se scurgeau
repede acolo –, îndeplinind comenzile pentru armata lui Nelesquin.
Nelesquin zorea din greu pe toat! lumea "i, de"i promitea
recompense pentru izbânzile lor, pedepsele sale erau, adesea, crude
"i definitive. Nu tolera nici un fel de împotrivire, accepta foarte
pu#ine explica#ii "i p!rea mult mai mul#umit ca bunicul ei s! creeze o
nou! ras!, care s! se plece în fa#a voin#ei sale, decât s!-i p!streze pe
cei deja vinova#i de a-l fi dezam!git.
Numai o singur! dat! v!zuse partea lui întunecat! ac#ionând
împotriva ei. Dragostea ei pentru Takwee o inspirase s! pun!
deoparte o por#iune din Anturasixan unde membrii supravie#uitori ai
raselor distruse de el puteau tr!i în pace. Practic, ca întotdeauna,
Nelesquin nu distrugea un grup pân! când nu avea altul, preg!tit s!-l
înlocuiasc! pe primul, ceea ce-i d!dea r!gaz s! duc! departe câte un
mic grup de popula#ie.
Când descoperise ce f!cuse, furia lui fusese monumental!. Ea
începuse s! tremure, iar Takwee se zburlise, dezvelindu-"i din#ii.
Aceast! dovad! de sfidare p!ruse c!-l amuza, reu"ind s!-l scoat! din
starea de furie. Din acel moment, îi permise lui Nirati s! aib! propriul
ei sanctuar. Vorbea despre el ca despre T!râmul Juc!riilor Pierdute, "i
nu înceta s! se amuze de ce erau în stare s! fac! acele creaturi când
erau l!sate de capul lor.
Din fericire, nu avea prea mult timp ca s! observe ce f!ceau.
— Ursul Încoronat va fi magnific "i de-abia a"tept s! plec din nou
pe mare. Mi-a pl!cut atât de mult. Vântul pe fa#!, stropii de ap! care
spal! puntea. Am fost un marinar bun în tinere#ile mele, dar apoi alte
interese "i chestiuni m-au adus acas!, în Erumvirine.
Zâmbi, îns! ochii lui se a#intir! altfel acum.
— Înainte ca Turasyndul s! fi amenin#at m!car imperiul, ne
scoteau din min#i pira#ii din Marea Întunecat!. Prin Ixyll se desf!"ura
o intens! activitate comercial!, spre porturile din Dolosan "i peste
Marea Întunecat!, c!tre imperiu. Pira#ii jefuiau tot. Împ!ratul m-a
îns!rcinat pe mine, împreun! cu al#ii, s!-i zdrobim. Am luptat cu ei
"i-am pus cap!t flagelului. Am luat parte "i la cucerirea Dreonathului.
— Nu "tiu nimic despre toate acestea, st!pâne, d!du Nirati din
cap.
850
— Nu?
Nelesquin o trase jos cu el, s! stea în iarba de la umbra Ursului
Încoronat.
— Nici nu-mi vine s! cred c! evenimentele ulterioare au eclipsat
cea mai mare campanie naval! purtat! vreodat!. Pira#ii se strânseser!
sub comanda unui conduc!tor unic, un viruk numit Dosaarch. Erau
cu to#ii ni"te nelegiui#i. Virukul a ridicat preten#ii asupra ruinelor
unei fort!re#e în ruine, spunând c! fusese cândva o proprietate de
familie. Nu "tiu care era adev!rul, îns! era un loc malefic, pustiu "i
întortocheat, plin de capcane "i vr!jitorii care i-au r!pus pe mul#i,
tic!los "i erou, f!r! deosebire.
Tr!s!turile i se în!sprir! în timp ce vorbea.
— În acea campanie s-a z!mislit Urgia voastr!, iar dac! a" fi "tiut
la ce va duce, în anii urm!tori l-a" fi sf!tuit pe tat!l meu s! arate mil!
fa#! de pira#i. Indiferent ce puteau s! ia de pe urma atacurilor, ar fi
fost un pre# mic pentru p!strarea imperiului s!u.
— N-ai fi avut cum s! cuno"ti viitorul, iubire, îl mângâie Nirati pe
obraz.
— Poate c! nu, pentru inima b!rba#ilor poate fi la fel de întunecat
ca "i Gol’dun, iar noi n-avem cum s! "tim.
Privi în jos "i-l pufni râsul, dându-se încet pe spate.
— Pe atunci eram tân!r "i aveam mul#i s!-mi #in! companie, pe
care-i consideram prieteni buni, b!rba#i pentru care mi-a" fi pus "i
via#a drept chez!"ie, dar nu numai b!rba#i. Pe când ne îndreptam
spre Dreonath, un viruk pe nume Rekarafi era la dreapta mea, iar
Virisken Sohir la stânga. Cei câ#iva care mi se vor al!tura ca vanyeshi
erau "i ei cu mine. Unii voiau s! dobândeasc! glorie, dar pentru mul#i
al#ii, gloria era în faptul c! se puseser! în slujba mea.
Ea zâmbi, în pofida faptului c! recunoscuse numele virukului
care-i atacase fratele, "i-l s!rut! pe Nelesquin pe um!r.
— Servind patria împreun! cu tine ar fi trebuit s! însemne o
glorie suficient! pentru mul#i.
— Desigur, ai dreptate, dar erau destui care nu puteau descoperi
în#elepciunea acestui lucru, se încrunt! el o clip!. Pe atunci
principatele numite acum Nou! erau doar ni"te provincii oarecare.
Nu v! considera#i drept nalenieni sau morythieni, era#i doar
851
imperiul. S-ar putea s!-i datora#i supunere unui nobil nalenian, îns!
asta era doar o denumire geografic!, nu un sens al na#ionalit!#ii. De
fapt, generalii "i administratorii poart!, adesea, un titlu legat de un
anumit loc, dar au servit în altul, ceea ce f!cea dificil pentru oricine
s! adune suficient! putere încât s! rivalizeze cu imperiul, zâmbi
Nelesquin la aceast! amintire. Tat!l meu avea dou! feluri de neveste,
exact ca împ!ra#ii de dinaintea lui. So#iile de sânge erau fiice de
nobili, cu care se c!s!torea prin ceremonii oficiale. Copiii lor vor fi
prin#ii "i prin#esele, iar el putea desemna pe oricare dintre ei s!-i fie
mo"tenitor. Eu eram al treilea în linia de succesiune la tron când am
fost trimis s! lupt cu pira#ii "i, trebuie s! admit, nutream speran#e s!
urc acolo dac! reu"eam s! fim victorio"i. Celelalte so#ii ale sale erau
doar pentru pl!ceri. $i ele puteau fi fiice de nobili, dar cel mai adesea
erau numai curtezane foarte instruite, d!ruite împ!ratului pentru
ob#inerea unui favor. Copiii lor, dac! existau, erau bastarzi, cu titluri
preluate de la mamele lor, sau le ob#ineau prin merite. În pofida
nelegitimit!#ii lor, la curte erau trata#i la fel ca noi ceilal#i "i multe
erau "colile care se înghesuiau s!-i primeasc! pentru instruire,
continu! povestitul "i zâmbetul îi desp!r#i în dou! barba neagr!. Am
trecut noi prin aventuri în imperiu, dar confruntarea cu pira#ii urma
s! fie cea mai m!rea#! dintre toate. A"a c! ne-am dus, b!l!cindu-ne
în ap! "i sânge. În vreme ce flota noastr! a debarcat o armat! în nord,
eu am luat trei companii din est. Rekarafi cuno"tea o cale spre
fort!rea#a pira#ilor "i, în vreme ce ei erau cu ochii pe drumurile
dinspre nord, am atacat. I-am vânat prin furnicarul acela "i-am
retezat chiar eu capul lui Dosaach. I l-am prezentat tat!lui meu, iar el
m-a f!cut Prin# Mo"tenitor.
— O calitate pe care a#i meritat-o cu prisosin#!, Alte#!.
Nelesquin îi lu! mâna dreapt! într-a lui "i-i s!rut! palma.
— M! flatezi, pentru c! nu "tii cât de mult am exagerat în acest
recital.
— Cred c! ai fost mult prea modest, zâmbi ea. Dac! ai fost Prin#
Mo"tenitor, de ce nu te-a trimis tat!l t!u s! rezolvi amenin#area
turasynd!?
— Au existat multe motive, chestiuni complicate, oft! Nelesquin.
Tat!l meu era foarte bun la observarea detaliilor, mai potrivit pentru
852
birocra#ie decât pentru conducerea unei #!ri. Pira#ii amenin#aser!
doar modul calm în care decurgeau lucrurile în imperiu, dar nu "i
imperiul. Turasynzii constituiau o amenin#are în ambele sensuri, în
vreme ce tata s-a repezit s! men#in! func#ionarea imperiului, n-avea
o viziune suficient de larg! ca s! în#eleag! cum s! trateze cu
amenin#area. $i mai era "i politica de care s! se #in! cont, îi coborî
glasul. N-am s! te mint, Nirati, m-am b!gat în politic!. Pozi#ia mea
nu era sigur!, a"a c! am luat m!suri s-o consolidez. Prietenul meu,
Virisken Soshir, a fost r!spl!tit cu func#ia de "ef al g!rzii tat!lui meu.
Eu am f!cut avansuri altor fac#iuni "i-am devenit un ini#iat în
metodele vanyeshilor. Asta i-a însp!imântat pe unii dintre nobili "i s-
au apucat s! unelteasc! pentru a-l întoarce pe tata împotriva mea.
Atunci când a avut cea mai mare nevoie de sfaturile mele, nu mi s-a
permis s!-l v!d. N-a luat nici o decizie atunci când ar fi fost absolut
necesar. A "ov!it "i atunci Cyrsa, una dintre so#iile sale de pl!cere, l-a
ucis "i i-a uzurpat tronul.
— Atunci a împ!r#it ea imperiul "i-a pornit în Pustiet!#i, s! se
r!zboiasc! cu turasynzii.
— Exact.
Nelesquin î"i strânse u"or buzele, apoi privi într-o parte. O
lacrim! lic!rea pe obrazul s!u stâng.
— M-am al!turat ei, aducându-i cu mine pe to#i cei care-mi
fuseser! loiali. M-a ridiculizat, f!cându-m! Prin# de Erumvirine. M-a
batjocorit. Mi-a încredin#at, mie "i vanyeshilor, o sarcin! imposibil!,
apoi ne-a tr!dat "i-am fost înfrân#i. $i nu se putea altfel, din moment
ce uzurpatoarea n-ar fi rezistat niciodat! dac! m-a" fi întors.
— Ai vrut binele imperiului, dragostea mea.
Nirati se ridic! "i-i "terse lacrima cu degetul, apoi "i-l duse la gur!
"i-o gust!.
— $tiu c! faci tot ceea ce-i mai bine "i acum.
— Exist! gre"eli care trebuie îndreptate. Am a"teptat mult! vreme
pentru asta.
Ea-l asculta, îns! cu gândul în alt! parte. În timp ce el î"i continua
vorbele-i dulci, ea sim#i am!reala din lacrima lui "i "tiu c! nu-i
spusese totul. Nu-"i imagina c! o min#ea. De"i nu avea nici un dubiu
c! era capabil de în"el!ciuni, mai "tia c! n-ar fi min#it-o în mod
853
deliberat.
M!rturisirea lui nu se potrivea prea bine cu pove"tile cu care
crescuse. Vanyeshii erau r!i "i, în consecin#!, conduc!torul lor
trebuie s! fi fost la fel. Împ!r!teasa Cyrsa era o eroin!, pentru c!
salvase imperiul. De"i era gata s! accepte c! existau mai multe puncte
de vedere, iar supravie#uitorii Urgiei erau interesa#i în a prezenta
acest status quo drept legitim, se p!rea c! adev!rul se afla mai
aproape de ceea ce auzise pe când era o copil!.
Nu avea nici o dificultate în a-"i imagina un prin# oferindu-se s!-i
protejeze pe acei barzi care cântau balade pentru demonizarea lui
Nelesquin. Dac! el avea dreptate, "i dac! se întorcea, preten#iile lor
asupra puterii s-ar evapora. Tot a"a cum ceea ce desena bunicul ei pe
h!r#i influen#a modul în care era perceput! lumea, nu putea fi tot a"a
modelat! "i istoria?
Fra#ii ei savuraser! istoriile cu Amenis Dukao, unul dintre solda#ii
care se aventuraser! spre vest, al!turându-se împ!r!tesei. Relat!rile
despre ispr!vile sale fuseser! etichetate drept n!scociri, de"i multe
dintre observa#iile con#inute de ele, în special cele referitoare la
Pustiet!#i, erau considerate corecte de c!tre cei care se aventuraser!
în aceste locuri. Ce-ar fi dac! pove#tile sunt adev!rate #i au fost
declarate n!scociri pentru a le face inofensive?
%i ce-ar fi dac! a# prefera s! nu-mi amintesc c! am murit, r!pindu-i
mor"ii puterea sa? O trecur! fiorii. Kunjiqui fusese întotdeauna
paradisul ei, un loc perfect, invocat din visele devenite sanctuarul ei,
pe vremea când era o copil!. Bunicul ei îl f!cuse cumva real, pentru
a-i oferi un ad!post fa#! de ceva oribil din via#a ei. Iar dup! moartea
mea am acceptat acest loc ca pe un paradis la care sunt îndrept!"it!?
Nelesquin se întinse "i-i lu! cu blânde#e b!rbia în mâinile sale.
— Ce-i, iubire? Ai tremurat.
— Nu-i nimic.
— Spune-mi.
Ea-l privi în ochi "i-i v!zu plini de compasiune.
— Am murit "i nu-mi pot aminti de ce "i cum.
— $i eu am murit "i îmi amintesc circumstan#ele. Fii mul#umit!
c! tu nu po#i, cl!tin! el încet din cap.
— Da, st!pâne.
854
— Am fost neglijent, îi ridic! el b!rbia. Exist! o treab! pe care
trebuia s-o fac, îns! am neglijat-o. Te rog s! m! ier#i "i s!-mi permi#i
s! iau m!suri.
— Ca s! faci ce, st!pâne? ridic! Nirati din sprâncene, nedumerit!.
— S! fac pentru tine ceea ce-am f!cut "i pentru mine.
F!cu un gest cu mâna stâng!, strânse pumnul, apoi îl deschise. Un
fluture minunat, verde, cu marginile aripilor colorate în negru, fâlfâia
pa"nic în palma lui.
— Oh, st!pâne, dar este minunat, zâmbi Nirati.
— $i te va sluji foarte bine.
Îl ridic! la buze, "opti ceva ce ea nu putu în#elege, apoi îl lans!
spre cer. Insecta pluti un moment, apoi începu un zbor lene" "i
"erpuitor spre nord.
— Ce face?
— M-am dedicat îndrept!rii lucrurilor care au dus la distrugerea
imperiului. Acum, m-am apucat s! repar "i injuste#ea mor#ii tale.
Se aplec! "i o s!rut!. Cu buzele mângâindu-le pe ale ei, ad!ug!:
— Cel care te-a ucis se va pomeni curând mort.
Nirati îi întoarse s!rutul, u"or "i repede. Ideea de violen#!
s!vâr"it! în numele ei o deranja, dar uciderea persoanei care o
omorâse i se p!rea just!.
— Va fi repede?
— Dintr-o anumit! perspectiv!, da.
Nelesquin se desprinse din îmbr!#i"are "i zâmbi.
— Din punctul lui de vedere, probabil c! nu.
Ea se gândi o clip! apoi d!du din cap.
— Mul#umesc, st!pâne.
— Este pl!cerea mea.
Se ridic! "i o ridic! "i pe ea în picioare.
— Vino, dragostea mea, am s!-#i ar!t cabina mare unde vom sta
în timpul c!l!toriei spre nord. Nava ne va aduce acas!, ca s! pot s!
recuperez tronul menit mie de atâta vreme.
855

45
Ziua a 7-a,!Anotimpul!Îns$mân"$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!An!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea An al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Maicana-netlyan, Caxyan
Dac! n-ar fi avut talent pentru alte limbi, Jorim "i-ar fi petrecut
restul zilelor la etajul casei Regelui-Vr!jitor, zgâindu-se la lespedea
alb!-argintie. Zâmbi când se gândi, pentru c! ceea ce aflase ar fi
putut garanta c! se va întâmpla chiar a"a. Am s! zac aici o ve#nicie
dac! asta nu merge.
Cencopitzul îl ajuta cum putea. De"i îl comp!timea pentru
situa#ia lui, nu se pricepea la descifrarea limbajelor. Ascult! politicos
ce-i spunea Jorim despre descoperirile sale, iar faptul c!-i explicase
propriile lui concluzii îl ajutase enorm pe tân!r. Ar fi fost furios dac!
nu primea mai mult ajutor din partea lui, îns! una dintre revela#ii îi
oferi o explica#ie pentru faptul c! s-ar fi putut s! fie imposibil.
Jorim î"i desprinse privirea de pe lespede "i inscrip#iile ei în
mi"care.
— A#i f!cut o observa#ie despre faptul c! timpul nu se scurge
întotdeauna în aceea"i direc#ie aici.
— Retr!iesc zile, chiar "i pe cele plicticoase, d!du din cap Regele-
Vr!jitor. Când se petrece ceva interesant, m! bucur, dar mai apoi
recad într-un ciclu de zile anoste. Mi-a trecut prin minte c! atunci
când m! concentrez sunt capabil s! contracarez efectele schimb!rii
sensului timpului, iar atunci când m! plictisesc, m! abandonez lui.
Jorim f!cu un semn cu capul "i apoi ar!t! spre lespede.
— Cred c! aceasta este sursa schimb!rii sensului timpului.
— Ce vrei s! spui?
Cartograful nalenian indic! un morman de piei pe care scrisese
cuvinte cu c!rbune.
— Am privit sigiliile modificându-se pe suprafa#a lespezii "i-am
presupus c! literele î"i schimb! forma. Cred c! exist! o alt! solu#ie.
Am identificat cinci scriituri diferite, dar exist! alte dou! pe care nu
856
le-am putut deslu"i.
— Varianta viruk! "i cea din litere contorsionate, d!du
Cencopitzul din cap.
— Corect. Acum acela"i mesaj pare s! fie scris în fiecare limb!,
acoperind lespedea în întregime. De"i cuvintele apar la întâmplare,
ele se arat! mereu în acela"i loc pe lespede.
— Exact. Aceea"i propozi#ie se repet! la nesfâr"it, iar propozi#iile
se dezv!luie în momente diferite.
— M-am mai gândit la ceva, vorbi Jorim "i-"i întinse oasele.
Lespedea are opt straturi de suprafa#!, una pentru fiecare limb! "i
una goal!. Am v!zut por#iuni ale fiec!rui strat, în momente diferite,
aici un cuvânt viruk, apoi imperiala, apoi o por#iune goal!. Vedem
toate straturile în acela"i timp, dar numai mici por#iuni din ele.
Vanyeshul începu s! se gândeasc!.
— N-ar fi de neconceput s! nu se întâmpla a"a ceva, dar puterea
"i controlul necesare sunt aproape de necrezut. Este, cu siguran#!,
peste puterile unui om.
— Dar nu "i de ale unui zeu, nu?
— Nu m-a" aventura s! definesc puterile unui zeu, d!du din
umeri Regele-Vr!jitor. Oricum, cred c! analiza ta este corect!. Magia
ar explica, de asemenea, problemele cu modificarea timpului.
Jorim se str!duise s! copieze "i s! verifice mesajele. Reu"iser! s!
identifice inscrip#ii în limbajul imperial, în viruk!, soth, amentzutl "i
o versiune imperial! despre care vanyeshul spunea c! fusese folosit!
de vr!jitori pentru înregistrarea formulelor magice. Jorim putea s!
traduc! doar limbajul imperial "i amentzutl, iar Cencopitzul c!zu de
acord c! "i mesajul vanyesh se potrivea.
În cel imperial, propozi#ia consta din dou! rânduri "i "ase cuvinte:
Deschis din afar! / Închis spre în!untru. Formularea o definea ca pe o
veche cimilitur! imperial!, iar formatul ei supravie#uise pân! în
copil!ria lui Jorim. De fapt, orice copil mai mare de cinci ani "tia c!
r!spunsul era u#!.
Aceast! explica#ie îl f!cu s! se simt! doar pu#in mai bine decât
înainte.
— Ar putea însemna ceva evident sau ar putea avea multe
în#elesuri.
857
 Regele-Vr!jitor t!iase în dou! un fruct verde, dezv!luind un
sâmbure mare în interior "i un miez de un portocaliu #ip!tor, din care
picura un suc dulce.
— Presupunând pentru o clip! c! e"ti Tetcomchoa "i c! te-ai
decis s! la"i ceva aici, pentru tine, ai vrea ca solu#ia s! fie simpl! ori
complex! "i incredibil de manierist!?
— Probabil c! ambele.
Jorim lu! o îmbuc!tur! din fruct, apoi î"i linse sucul de pe degete.
— $tim amândoi c! aceasta a fost o ghicitoare pentru c! am v!zut
stilul lor în cele Nou! Principate. Au "i amentzutlii acela"i fel de
cimilituri între tradi#iile lor?
— Nu în acest format. Ghicitorile lor sunt, de obicei, din "ase
rânduri, sau chiar doisprezece, "i au de regul! dou! r!spunsuri.
— A"adar, Tetcomchoa î"i las! mesajul aici, "tiind c! va înfiin#a
un imperiu "i c! într-o bun! zi va reveni în lume prin intermediul
unei persoane n!scute în Nou!, care va ajunge aici "i va descoperi c!
a l!sat o ghicitoare, se strâmb! Jorim. Presupunem o mul#ime de
lucruri.
— $i ce-ar fi dac! un zeu cunoa"te numai ceea ce va func#iona,
dar nu "tie cum "i când, nici m!car de ce?
— Vrei s! spui c! trebuie s! ne încredem în u#a din cheia
ghicitorii "i s! nu ne mai batem capul cu restul?
Cencopitzul î"i ridic! b!rbia "i supse sucul r!spândit pe buza de
jos.
— Asta-i vrut s! gânde"ti?
— Nu prea e"ti de mare ajutor.
— Iart!-m!. Cred c! u#! reprezint! calea spre solu#ie. Este destul
de simpl! pentru a fi atins!, îns! desc!tu"area adev!rului s!u va fi
mult mai dificil!. Asta s-ar putea s! fie ceva ce numai reîncarnarea lui
Tetcomchoa ar putea rezolva.
Jorim aproape c! ignorase comentariul, considerându-l o
persiflare facil!, îns! ceva din cuvinte începu s! rezoneze. Poate c!
numai el ar putea fi în stare s! g!seasc! o solu#ie a problemei
prezentate de lespede. Ne"tiind exact cum s-o defineasc!, complica "i
mai mult lucrurile, îns! "tia c! ascuns în lespede sau dedesubtul ei se
afla ceva ce trebuia s!-i apar#in!. Va trebui s! intru acolo.
858
Revela#ia îl duse înapoi la ghicitoare. O analiz!, apoi examin!
lespedea "i, în final, observ! ceva ce nu mai v!zuse înainte. F!cu
descoperirea în inscrip#ia amentzutl! "i în soth. Ambele limbi se
bazau pe pictograme, care r!m!seser! foarte grafice "i recognoscibile.
Scriitura imperial!, la fel ca virukiana, avea de asemenea în
componen#! pictograme, dar deveniser! foarte stilizate "i nu mai
sem!nau deloc cu cuvintele pe care le reprezentau.
Atât soth, cât "i inscrip#iile amentzutl puteau fi citite de la
dreapta la stânga, sau de la stânga la dreapta. Scribii înregistrau, de
obicei, lucrurile de la stânga la dreapta, îns! arhitec#ii "i decoratorii
de cl!diri preferau s! schimbe orientarea literelor pentru a avea
inscrip#ii simetrice. În#elesul lor nu se schimba "i puteau fi descifrate
cu u"urin#! dac! citeai spre gura oamenilor sau animalelor
reprezentate. Conversa"ia se poart! fa&!-n fa"!, a ta #i a lor.
Inscrip#iile soth "i amentzutl schimbau direc#iile, îns! propozi#iile
r!mâneau la locul lor, pe lespede. Asta însemna c! acolo nu fuseser!
opt fa#ete, dintre care una goal!, ci zece. Repetarea propozi#iilor în
cele dou! limbi trebuia s! aib! o semnifica#ie, a"a c! Jorim î"i derul!
în minte ghicitoarea de la cap la coad! "i de la coad! spre cap "i
ajunse la o solu#ie.
Cencopitzul privi în jos la el.
— Cred c! ceea ce ai de gând s! încerci este foarte posibil, dar
numai dac! gânde"ti corect. Dac! nu, te va ucide.
— Atunci ar fi mai bine s! am dreptate.
Jorim se întinse pe lespede. Î"i d!duse jos toate ve"mintele. Piatra
îl înv!lui cu r!ceala ei, dar nu putea sim#i cum se schimbau
inscrip#iile la spatele s!u. Asta era cum nu se putea mai bine, pentru
c! i se f!cuse pielea de g!in!.
Regele-Vr!jitor îi oferi o plec!ciune formal!.
— N!d!jduiesc c!-#i cuno"ti bine mintea. Sau amândou!, spuse
îndreptându-se de spate, apoi zâmbi. Am s! te las acum s! faci ce
trebuie.
— Mul#umesc. Vei "ti dac! a mers.
Jorim î"i închise ochii, î"i mi"c! umerii "i se f!cu comod. Î"i
încerc! mintea "i c!ut! lespedea. Avusese o tentativ! de a identifica
prin mai "i înainte, dar sc!pase oric!rei defini#ii. Pân! când nu
859
considerase ghicitoarea mult mai profund!, problema sa cu lespedea
nu avusese nici o noim!, pentru c! era dificil de definit ca o creatur!
în via#!.
%i asta nu pentru c! ar fi vie, ci pentru c! este preg!tit! pentru
cineva în via"!.
Derulând ghicitoarea înainte "i înapoi, o întoarse într-un cerc.
U"a era închis! pentru exterior, iar asta însemna c! numai ceva din
interior o putea deschide. Odat! deschis!, u"a va permite intrarea a
ceva din afar!. Acel lucru va deveni, apoi, cheia din!untru, care o va
putea deschide. Asta echivala cu faptul c! atât cheia din interior, cât
"i cea din afar! erau identice, iar contopirea lor va fi ceea ce putea
descifra ghicitoarea.
Preg!tindu-se, atinse maiul, apoi, a"a cum f!cuse cu Nauana, î"i
proiect! propria sa esen#! în lespede.
Îl sfâ"ie suferin#a, provocându-i spasme în fiecare mu"chi,
contractat puternic. Spatele i se arcui, iar trupul îi intr! în convulsii.
Înaintea ochilor s!i izbucnir! scântei, iar din gur! îi curgea sânge, de
acolo de unde-"i mu"case limba. Ar fi vrut s! intre în panic!, ar fi vrut
s! fug!, dar r!mase pe loc. Î"i insufl! "i mai mult esen#a, înt!rind-o
cu mai, "i o împinse dincolo de rezisten#a ini#ial!.
Sim#irea sa de sine trecu repede, apoi se lovi de o alt! barier!. De
data asta, sângele i se f!cu acid în vene. Î"i sim#ea creierul de parc!
fierbea, iar ochii erau gata s!-i pocneasc!. Imagini cu ceea ce le
f!cuse mozoyanilor începur! s!-l tortureze. Se sim#ea de parc! ar fi
luat foc "i ar fi înghe#at în acela"i timp; de parc! numai impulsurile
de durere îi mai #ineau trupul s! nu se destrame.
Se str!dui s! treac! "i de asta, apoi aproape c!-"i pierdu controlul.
Ceea ce fusese el însu"i, ceea ce percepuse ca pe o lance solid! de
lumin! alb! str!pungând lespedea se spulber! într-un curcubeu de el
însu#i. Fiecare raz! rico"! "i lovi altceva, apoi fiecare dintre acele raze
se îngro"! "i crescu în str!lucire. Se întorceau înapoi în toate
unghiurile, îndreptându-se spre un punct unic, iar când se ciocnir!,
explodar! într-o erup#ie orbitoare de lumin!.
Jorim se sim#ea alunecând "i se chinui s! ias! la suprafa#!. Nu
avea sim#!mântul c! s-ar fi înecat, cât pe cel c! era îngropat. Nu
sim#ea nici un fel de panic! din cauza asta, ci doar dorin#a de a se
860
orienta.
Culori fulgerau dincolo de el "i se întinse spre ele. Nu-"i putea
vedea mâna, dar putea sim#i ceva. Uneori era o mân!, alteori o
ghear!. Încerc! iar!"i "i iar!"i s! trag! de una dintre razele de lumin!,
îns! ele-i sc!pau.
Apoi prinse una "i se trezi din nou înapoi în lume, stând pe vârful
unei cl!diri pe care o recunoscu drept de origine imperial!, dar
str!veche. St!tea acolo, privind în sus spre cer. Îl recunoscu pe
Chado, tigrul, "i Quun, ursul, fiecare dintre ei înfigându-"i ghearele
în puzderia de stele împ!r#ite ca prad!.
Cineva vorbi în urma lui. Se întoarse "i-i zâmbi b!rbatului în
armur! care st!tea acolo. De"i purta o armur! de felul celor comune
în Imperiu, iar culorile sale "i tr!s!turile erau imperiale, imaginea
pictat! pe plato"! "i felul în care-"i purta p!rul erau amentzutle.
— Da, Urmyr, am f!cut o treab! bun! pacificând cele Trei Regate.
De acum, putem s! le cucerim pe cele cinci din sud "i pustiet!#ile din
nord. Va fi un bastion împotriva revenirii.
— Voi face tot ce-mi cere#i, St!pâne, dar nu în#eleg unele dintre
cele spuse, r!spunse r!zboinicul plecându-se.
— Bucur!-te c! nu în#elegi, sim#i Jorim cum râde. Unele dintre
aceste lucruri nu sunt menite pentru mintea omului.
Viziunea tremur! "i se destr!m! într-un milion de scântei. Veni o
alt! str!fulgerare "i-o prinse. Pe dinaintea lui trecu o viziune a
r!zboiului, cu reptile înalte de patru metri ridicând ghioage de lupt!
de obsidian cioplit "i aruncându-se asupra liniilor amentzutlilor.
Bipezii nu purtau nici o armur! peste pielea lor groas! "i verde, dar se
vopsiser! în culori de o str!lucire nefireasc!, în modele haotice. $tiu
c! ace"tia trebuiau s! fie ansatlii, iar modelele aduceau vr!jile în
sprijinul creaturilor.
Î"i ridic! mâinile "i se concentr!. Echilibrul se schimb!, iar ceea
ce fusese r!coros se topi, arzând "i dogorind. Iar ansatlii urlar! "i
c!zur!. Ai lui n!v!lir!, s!biile se ridicar! "i lovir!...
O lat! imagine se ciocni cu prima "i explod!. Se trezi pe un alt
câmp de b!t!lie, de data aceasta în imperiu. V!zu "i mai multe
armate "i recunoscu flamurile ca fiind aauale, de"i nu cuno"tea locul.
Îl frap! c! trupele din Virine "i cele deseiene erau aliniate de-o parte,
861
iar celelalte – str!ine – le atacau. Creaturi gigantice de metal, precum
gyanrigo"ii, îns! mult mai mari, se aruncar! spre liniile din fa#!,
aruncând solda#ii zdrobi#i a"a cum ar fi împr!"tiat un copil solda#ii
de juc!rie.
Îi parveneau imagini dup! imagini. Amintiri "i experien#e "i
viziuni se amestecau "i se contopeau. Din când în când, nu mai auzea
nimic "i era r!scolit de viziuni dezolante. În altele, totul p!rea s! fie
invizibil, dar auzea voci "i sunete. Uneori era b!rbat, iar cel pu#in o
dat! animal. Unele experien#e le percepea intim, iar altele r!maser!
atât de îndep!rtate, încât numai prin sfor#!ri î"i putea da seama ce se
întâmpla.
Totul începu s! se desf!"oare din ce în ce mai rapid, încerc! s!
studieze totul, dar ajunse s! fie cople"it. Culorile se învârtejeau în
jurul s!u, un ciclon de experien#e. Durere "i pace, "ocul mor#ii "i
mângâierea u"ur!rii, agonia vie#ii "i bucuria de a fi tr!it toate acestea
pulsau prin el. Se sim#i pierdut "i singur "i, în acela"i timp, în
compania celor mai viteji dintre înso#itorii pe care "i i-ar fi putut
imagina.
La un moment dat, când totul se apropie de el, îl potopi bezna.
Era sigur c! nu le"inase, dar când î"i deschise din nou ochii, "tiu c!
trecuse ceva timp. Cât de mult, n-ar fi putut spune, iar Regele-
Vr!jitor nu era nic!ieri s!-l ajute.
R!mase acolo un moment, în groapa pu#in adânc! deasupra
c!reia st!tuse lespedea. Magia s-a declan#at pentru c! lespedea am
fost eu, eu cu totul, toate încarn!rile, din toate timpurile. Tetcomchoa
se descotorosise de tot ceea ce nu-i trebuise ca s! fie Taichun. Acea
parte din el a"teptase aici pentru a fi chemat!.
Jorim se ridic! "i-"i strânse picioarele la piept. Sunt un zeu. Am
fost dintotdeauna un zeu. Cl!tin! încet din cap. A#adar, ce înseamn!
asta pentru restul familiei mele?
862
46
Ziua a 7-a,!Anotimpul!Îns$mân"$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Marele Ministru Pelut Vniel se uit! la Junei Aerynnor prin gaura
mascat!. Tân!rul nu p!rea deloc nervos, dar nici nu fusese vreodat!
a"a. Proiecta o aur! de calm foarte elocvent! în privin#a utilit!#ii sale.
Vniel i se adres! printr-o e"arf! groas! de lân!, pentru a-"i masca
vocea.
— Te-ai aranjat bine la curtea lui Vroan. Asta ne face pl!cere.
— Asta-i ceea ce-a#i vrut.
— Dar realizat! la ini#iativa ta. Acum, spune-mi, ce-ai mai auzit
de Prin#ul Eiran?
— Toat! lumea "tie c! este dat disp!rut. Se presupune c! e mort,
asasinat, vorbi b!rbatul zvelt ar!tând în direc#ia cartierului
templelor. Prin#ul Cyron "i-a f!cut apari#ia la Templul Dragonului s!
ard! t!mâie. Este limpede c!-l consider! mort. Dar, "i mai important,
nu exist! nici un motiv pentru care helosundienii s!-l fi r!pit pur "i
simplu. Nu ar servi la nimic, a"a c! l-au lichidat.
Vniel î"i "terse lacrimile cu o batist!. Fumul de opiu îi provoca
usturime, îns! vizuina asta era locul cel mai potrivit "tiut de el, unde
putea #ine secrete astfel de întâlniri.
— E"ti sigur c! nu Contele Vroan a ordonat asasinarea prin#ului?
— Ar fi foarte bucuros s! poat! face a"a ceva, îns! n-a considerat
c! ar avea vreun rost. Era mul#umit s! preia chiar el controlul
trupelor, "i-ar fi fost fericit s!-l fi putut face pe prin# s! i le predea
chiar el. Vroan cunoa"te importan#a conducerii unor oameni
înarma#i, iar revenirea lui pe primul plan le va reaminti tuturor de
zilele lui de glorie.
— Iar asta-l pune în pozi#ia de a prelua comanda în caz de
necesitate.
— Asta este "i convingerea sa.
863
 Vniel îl privi atent pe deseian.
— Dar contele nu se opune tocmirii de asasini?
— V! referi#i la el sau la mine? surâse Aerynnor.
— La amândoi.
— R!spunsul este acela"i. El "i cu mine am discutat, iar lui i-a
pl!cut ideea de a-l l!sa pe Nerot Scior s!-"i asume responsabilitatea
faptei oric!rui asasin care l-ar ataca pe Prin#ul Cyron.
— Dac! ar fi sau nu implicat?
B!rbatul din mijlocul înc!perii încuviin#! din cap.
Vniel î"i închise ochii o clip!, gândindu-se. Se întâlnise deja cu cei
mai importan#i mini"tri din aparatul birocratic nalenian, "i to#i s-au
plâns de situa#ia în care se trezise na#iunea. Fusese destul de direct
descriind amenin#!rile dinspre sud, acordul negociat de Pyrust cu
helosundienii "i estimarea sa privind neputin#a lui Cyron de a face
fa#! nici uneia dintre ele, dar!mite la amândou! deodat!. Mini"trii
fuseser! de acord, pân! la ultimul om, c! dac! prin#ul ar p!r!si
puterea, pentru a l!sa pe altul mai capabil s! gestioneze criza, ar fi o
binecuvântare.
Ceea ce însemna c!, în mod tacit, erau de acord cu folosirea unui
asasin. Prin#ul Cyron, chiar "i tat!l s!u înaintea lui, dovedise un
interes nes!n!tos fa#! de modul cum func#iona aparatul de stat, zi de
zi. Ei î"i fixaser! un program de cercet!ri în afara mecanismului
birocratic, reduseser! interac#iunea lui cu birocra#ia, iar ca rezultat
împ!r#iser! prea pu#in cu mini"trii puterea sau bog!#ia. Îl detestau,
a"a c! ar fi fost mai mult decât încânta#i s!-l vad! mort.
Mai ales dac! nu "i-ar fi p!tat mâinile.
Oricum, Vniel g!si miopia lor mai degrab! "ocant!. Înl!turarea lui
Cyron nu ar fi rezolvat problema amenin#!rilor dinspre nord "i sud.
De"i Vroan ar putea fi capabil s!-i #in! pe deseieni pe loc, în
Helosunde, îns! controlul lor total asupra teritoriului nu putea fi
anulat, iar Deseirionul va deveni o for#! serioas!, pândind la
frontier!. F!r! o veghere constant!, Pyrust va înainta spre sud, iar
Nalenyrul va c!dea.
Îns! necesitatea men#inerii unei vigilen#e constante în nord
însemna c! Vroan va fi solicitat din greu s! lupte împotriva
invadatorilor dinspre sud. Trupele helosundiene pe care Cyron le
864
deplasase acolo erau legate printr-un jur!mânt personal fa#! de el. Cu
toate c! Vroan avea o so#ie helosundian! "i un copil, capturarea
Helosundiei de c!tre Pyrust "i îndemnul ca to#i helosundienii
adev!ra#i s! revin! în patrie vor cânt!ri mult în mintea acestor trupe.
Vor r!mâne ele în sud "i vor proteja Nalenyrul sau se vor retrage spre
mun#ii Helos, ap!rându-"i propria lor #ar! de invadatori?
Asta Vniel nu mai "tia "i nici n-ar fi putut spune ceva cu
certitudine. Dar dac! Vroan ar fi înl!turat din tabloul general, iar
Prin#ul Pyrust ar fi preluat puterea în Nalenyr, toate resursele celor
trei na#iuni ar fi putut fi direc#ionate pentru a lupta cu invadatorii,
al!turând chiar "i Erumvirine imaginii. Pyrust, de"i nu era un prieten
al mini"trilor, se va trezi c! depinde foarte mult de ei pentru
administrarea unui imperiu.
Iar el nu-i mai nemuritor decât al"i prin"i dinaintea lui.
Vniel î"i deschise din nou ochii.
— Cât va fi de dificil ca Scior s! fie convins s! tocmeasc! un
asasin?
— Va fi ceva simplu ca bun! ziua.
Vniel se gândea. Pyrust se afla, probabil, la numai cinci zile
distan#! cu armata sa.
— A" vrea s! se fac! asta cât mai curând posibil.
— Un agent de-al lui Scior a încredin#at ni"te bani unei persoane
cu o reputa#ie îndoielnic!, de aici din Moriande, zâmbi Aerynnor.
Ace"ti bani vor fi folosi#i pentru cump!rarea serviciilor unui asasin
care ar putea lovi cu adev!rat foarte repede.
— Va trebui s! fie unul bun. Este vorba de prin#. E"ecul va fi
pedepsit rapid.
— Va fi scump, din moment ce "ansele de sc!pare sunt minime.
Un vrilcai ar putea accepta misiunea pentru a-"i îmbun!t!#i
reputa#ia. Cum v! convine? ridic! Aerynnor din sprâncene.
— Oricine de acest calibru trebuie s! fie în serviciul deseienilor,
iar eu a" prefera s! nu-i amestec în tentativ!, î"i miji Vniel ochii.
G!se"te un helosundian nemul#umit. Spune-i c! exist! dovezi cum c!
Cyron a pus s! fie uci"i atât Koir Yoram, cât "i Prin#ul Eiran. Dac!
crezi c! ar fi de ajutor dovezile certificate, ele pot fi procurate.
— Circul! anumite zvonuri în leg!tur! cu asta.
865
 — $tiu. Eu le-am lansat.
Exilatul deseian râse.
— Atunci în#elege#i c! uneltirile sunt materialul preferat al
clevetelilor de pe-aici, în comunitatea exila#ilor. Majoritatea cred c!
sunt adev!rate "i g!sirea cuiva care s! r!zbune onoarea Helosundiei
n-ar trebui s! fie ceva prea dificil. Am putea sus#ine c! ambii asasini
voiau mai mult sprijin pentru principat "i doreau ca Cyron s!
înceteze s! mai trimit! grâne în nord, pân! când Jasai se întoarce la ai
ei. R!zbunarea onoarei ei va oferi, de asemenea, o bun! motiva#ie. De
fapt, un helosundian este o alegere potrivit!, pentru c! destui dintre
ei lucreaz! la Wentokikun, astfel c! p!trunderea în palat nu va fi ceva
prea complicat.
— Bine.
— Dar vina va c!dea tot pe Nerot Scior? întreb! Aerynnor
aplecându-se în fa#!.
— Doar dac! nu cumva ai un candidat mai bun.
— Nu, se va descurca bine.
Iar când va sosi momentul repudierii eforturilor lui Vroan, vor
ap!rea documente care vor dezv!lui lucr!tura Scior-Vroan-Turcol.
— Am doar o singur! îngrijorare, ministre.
Aerynnor zâmbi când Vniel întârzie s! r!spund!.
— Îmi ierta#i presupunerile, dar cred c! lucra#i într-un minister.
Dac! n-ar fi a"a, n-a#i putea – "i n-a#i face-o – discuta cu mine astfel
de chestiuni. $i n-a#i dispune de informa#iile pe care le ave#i pentru a
face astfel de aprecieri. Astfel, trebuie s! iau în considerare faptul c!
ave#i "i informa#iile de care eu nu dispun. Mi se pare evident faptul c!
Dinastia Vroan va fi una cu o durat! extrem de scurt!.
— Po#i presupune tot ce dore"ti.
— Înainte m-a#i ispitit vânturându-mi pe la nas posibilitatea de a
urca pe tron, dup! ce Contele Vroan moare. De"i accept c!
circumstan#ele ar putea modifica acest curs al evenimentelor,
inten#ionez s! cer s! fiu r!spl!tit pentru ac#iunile mele. De aceea voi
presupune c! soarta contelui nu va fi împ!rt!"it! "i de fiica sa. Eu m-
a" sim#i foarte bine în Ixun.
— $i-a#i fi gata s! v! muta#i în Moriande dac! se va ivi
necesitatea?
866
— N-am ac#ionat bine, pân! acum, în calitate de agent al vostru?
întreb! nobilul deseian dep!rtându-"i bra#ele. Este evident c! ve#i
avea nevoie de cineva capabil s! porneasc! împotriva prin#ului
însc!unat, dac! alte planuri nu vor func#iona. $ti#i deja c! vestul este
un teritoriu care-ar putea z!misli o rebeliune, iar pierderea lui Vroan
nu i-ar submina for#a.
Vniel se gândi un moment, apoi d!du din cap.
— Cred c! Jarana ar putea fi izolat!. Poate c! so#ul ei chiar a fost
asasinat de tat!l ei, din moment ce se opunea uzurp!rii Prin#ului
Cyron.
— Cred c! este extrem de probabil, domnule ministru.
Vniel zâmbi, în pofida a ceea ce sim#ea. Aerynnor se dovedea a fi
un agent foarte de"tept "i foarte valoros. $tia cum s!-i conving! pe
oameni c! ac#iona în interesele lor cele mai importante. Era limpede
c!-l manipulase pe Scior, iar acum "i pe Contele Vroan. Pân! "i Vniel
îi putea sim#i degetele încercând s!-l fac! s! se plece voin#ei sale.
Asta înseamn! c! este prea de#tept. Ministrul î"i îng!dui un
zâmbet larg. Îl va folosi, apoi se va descotorosi de el, dar va proceda
cu mult! pruden#!. Atâta vreme cât era convenabil pentru amândoi,
Aerynnor va continua s! joace rolul servitorului iste#. Îns! odat! ce
considera c! Vniel nu-i mai putea fi de folos, va g!si el o cale de a-l
tr!da.
Ar trebui s!-l ucid chiar acum. A# pune cap!t tuturor riscurilor.
— Prietene, te rog aranjeaz! acea interven#ie helosundian! de
care-am discutat. O zi, dou!, trei cel mult. Este foarte important.
— S!-i spun Contelui Vroan c! opera#iunea este în desf!"urare?
— Ai auzit ni"te zvonuri "i vrei s! "tii dac! n-ar trebui s! ac#ionezi
ca s! le opre"ti.
Aerynnor î"i c!sc! o clip! ochii.
— Foarte bine, domnule ministru. Neg!m totul.
— Este bine s! "tii multe lucruri, inclusiv cele pe care preferi s!
nu #i le aminte"ti.
— Am s!-mi amintesc asta, d!du din cap nobilul deseian. Iar
Nerot Scior?
— Dac! ar fi b!rbat adev!rat, l-ar ucide chiar el pe Prin#ul Cyron,
n-ar c!uta s! pun! pe cineva s-o fac!.
867
 — Exact la ce m! gândeam "i eu. Se afl! aici, în ora", a"a c! voi
aranja s! fie g!site dovezi incriminatoare, dac! va fi necesar.
— Foarte bine, zâmbi Vniel. $i s! "tii c! demersul t!u de a cere
mâna Jaranei Vroan va avea aprobarea la nivelul cel mai înalt.
— Mul#umesc.
Dac! Aerynnor mai spusese "i altceva, Pelut Vniel nu mai auzi. Se
strecurase dincolo de panoul fals din perete, intrând într-un coridor
foarte strâmt. Bâjbâi de-a lungul lui, pip!ind drumul, împinse o
c!r!mid! spart! "i se deschise o alt! u"!. Se strecur! în interior, apoi
închise "i z!vori u"a din urma sa.
Se dep!rt! de ea, apoi se sprijini de perete, domolindu-"i
respira#ia.
Zâmbi, când b!t!ile inimii îi încetinir! "i nu-i mai bubuiau în
urechi. Negocierile cu exila#ii pentru a comite o tr!dare era ceva ce-#i
întorcea stomacul pe dos. Se ghebo"i, de parc! i-ar fi venit s! vomite,
dar nu ie"i nimic.
Î"i îndrept! spatele sprijinindu-se de pere#ii coridorului îngust. Ar
fi preferat orice alt! alegere decât cea la care fusese obligat. Uciderea
unui prin# "i aruncarea vinii pe al#ii nu era ceva u"or, îns! a"a trebuia
f!cut.
Nu pentru binele na#iunii, nici m!car pentru propriul s!u bine.
Ci pentru binele ministerului.
Pentru ordine.
N-ar fi putut exista nici o alt! cauz! mai mare.
868
47
Ziua a 8-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol!Deraelkun,! inutul!Faeut
Erumvirine
Iscoadele trimise de familia Derael ne #ineau sub observa#ie de
câteva zile, dar n-am luat nici o m!sur! împotriva lor. Tsatol
Deraelkun avea un loc special în istoria Virinei pentru c! men#inuse
sub control trec!toarea din Mun#ii Centrali ai Virinei înc! dinainte ca
imperiul s! fi fost împ!r#it. În Vremea Ghe#ii Negre "i în timpul
ciud!#eniilor r!spândite de magia dezl!n#uit!, fusese r!v!"it groaznic
de armatele monstruoase "i ras de pe fa#a p!mântului de câteva ori.
Cu toate acestea, familia Derael nu permisese du"manilor s!
p!trund! în inima teritoriului Virinei, "i-"i consolidaser! "i mai mult
casa, de fiecare dat! când trebuiser! s-o reconstruiasc!.
A"a cum "tiam înc! de când am p!r!sit Kelewanul, la Tsatol
Deraelkun vom da lupta cea grea.
De"i existau multe trec!tori prin mun#i, majoritatea n-ar fi putut
l!sa s! treac! mai mult de câ#iva p!stori r!t!ci#i, cu turmele lor, "i
contrabandi"ti. Împ!ratul Dailon al IV-lea, care avea r!u de mare
numai când auzea #ip!tul vreunui pesc!ru", f!cuse eforturi mari
pentru a construi Drumul Imperial între Felarati "i Kelewan. T!ierea
unui drum prin teritoriul Virinei n-a fost îns! prea u"oar!, dar s-a
f!cut, iar primul Deraelkun a fost construit lâng! drum, ca o sta#ie de
popas imperial!.
De-a lungul epocilor s-a schimbat foarte mult, iar la vremea
f!râmi#!rii imperiului, devenise o fort!rea#! masiv!, cu trei cercuri
concentrice de ziduri de ap!rare, "i fortifica#ii secundare, legat! prin
tuneluri "i redute construite atât de me"te"ugit din piatra local! încât
r!mâneau neobservate pân! când te trezeai deasupra lor. Moraven
trecuse prin regiune de mai multe ori "i, ocazional, fusese oaspetele
familiei Derael.
869
 Am recunoscut culorile "i blazonul solda#ilor care blocau Drumul
Imperial "i-am b!nuit c! pentru fiecare duzin! la vedere, de cinci ori
pe atâ#ia solda#i pândeau prin p!duri "i defileuri. Armurile lor erau
prinse cu corzi în culori alternative, negru, ro"u "i galben, f!cându-te
s! te gânde"ti la "erpi venino"i. Blazonul familiei înf!#i"a un urs
furios, luptând înc!, de"i fusese str!puns de dou! suli#e "i patru
s!ge#i. Fiecare dintre r!ni indica un moment când Deraelkun fusese
reconstruit, iar ursul p!rea dornic de un nou atac.
Doi c!l!re#i p!r!sir! centrul forma#iei lor "i se apropiar! de mine.
Mi-am p!r!sit liniile "i-am galopat spre ei. Înc! mai purtam armura
morythian!, dar îmi d!dusem jos masca. Nu m! deranja deloc s!-i las
s! m! recunoasc!, "i nici nu m-ar fi confundat cu Moraven, cel pe
care-l cuno"teau.
Femeia ridic! mâna, iar fiul ei r!mase în urm!. Ea mai înaint!
înc! vreo câ#iva metri, apoi î"i struni calul. Amândoi erau înal#i, ea
chiar neobi"nuit de înalt!. $uvi#e albe se vedeau prin p!rul ei lung,
negru. Le-ar fi putut ascunde, a"a cum ar fi f!cut multe femei de
vârsta ei, îns! acelea nu "i-ar fi pus armur! "i nu s-ar fi dus în
întâmpinarea unei trupe înarmate. Avea o sabie, dar "tiam c! n-ar
folosi-o niciodat!. Arcul "i tolba de s!ge#i prinse la "aua ei, precum "i
inelul de jad de la degetul mare al mâinii drepte îmi reamintir! de
abilit!#ile ei.
Mi-am plecat capul spre ea.
— Contes! Derael, este o pl!cere pentru mine.
Ochii ei c!prui m! studiar! cu aten#ie.
— Semeni cu cineva cunoscut mie, dar el n-a dovedit niciodat!
vreo înclina#ie spre a-"i ar!ta na#ionalitatea.
— Schimbarea este necesar!, am vorbit, apoi m-am uitat înd!r!t,
spre sud. A#i v!zut destui refugia#i venind pe aici ca s! "ti#i ce se
întâmpl!.
— Cei care izbutesc s! ajung! pân! aici sunt mâna#i de tot felul de
zvonuri, cl!tin! ea din cap. N!d!jduiesc c! ai informa#ii substan#iale.
— Avem. De asemenea, "i Prin#ul Iekariwynal este cu noi.
Fiul ei, Pasuram, întreb! cu am!r!ciune.
— Kelewanul a c!zut?
— Dac! n-a c!zut, asta numai printr-un miracol ar fi posibil, am
870
r!spuns "i i-am privit deschis pe amândoi. Ne l!sa#i s! ne al!tur!m
vou! în Deraelkun sau vom muri aici luptând pentru cale liber!?
— Luptând cu noi sau cu cei care v! urm!resc?
— De preferat cu ei, am zâmbit eu.
— Vino, încuviin#! ea. Contele te va primi "i va asculta
ner!bd!tor tot ce ai de spus.
— Cum se simte?
— Mai bine, î"i îng!dui contesa un zâmbet scurt. Ve"tile despre
dezastrul din sud l-au însufle#it.
Moraven îl întâlnise prima dat! pe Contele Jarys Derael pe vremea
când contele era doar un b!ie#andru. Îl mai v!zusem "i dup! ce se
maturizase, îmb!trânise, iar în ultimii ani, privisem cum o boal!
devastatoare îi distrugea încet via#a. Spre norocul s!u, f!cuse o
partid! bun! prin c!s!torie, iar copiii lui mo"teniser! for#a p!rin#ilor,
precum "i o mândrie profund! pentru tradi#ia familiei.
Am ajuns la Deraelkun dup! numai dou! ore de c!l!rit. Trupelor
mele li s-a permis s! se a"eze la centura cet!#ii, în timp ce eu am
c!l!rit spre fort!rea#a principal! cu prin#ul "i o mân! de vasali ai
Deraelilor. Nobilii au fost trimi"i s! se spele, iar contesa m-a condus
direct în camerele so#ului. Expresia prevenitoare din ochii ei m-a
preg!tit pentru ceea ce aveam s! v!d, de"i mascarea reac#iei pe fa#a
mea n-a fost un lucru prea u"or.
Jarys Derael fusese întotdeauna plin de vitalitate. Foarte înalt "i
sub#ire, prefera suli#a sabiei "i se antrenase cu cei mai buni naicai din
Nou!. Î"i folosea alonja "i viteza pentru a ob#ine cele mai mari
avantaje "i dac! n-ar fi fost chemat la datorie, dup! moartea
prematur! a tat!lui s!u, ar fi ajuns jaecainai.
Dar dac! ar fi fost un Mistic, asta nu l-ar fi sc!pat de boal!. Nu
aveam nici o idee ce era, îns! trupul s!u a început s! se atrofieze "i "i-
a pierdut controlul asupra mu"chilor mari. L-am g!sit înc! ager la
minte, dar când cineva atât de puternic cade prad! unei astfel de
sl!biciuni a corpului, totul se transforma într-un blestem care putea
devora spiritul. În ultimii ani, se izolase în turnul familiei, iar eu eram
prima persoan! în afara celor de-un sânge cu el, sau prieten apropiat,
admis în prezen#a sa.
871
 Era limpede c! fusese preg!tit pentru întrevederea noastr!,
pentru c! scaunul cu speteaz! înalt! unde "edea avea în spate o
fereastr! orientat! spre sud. Str!lucirea luminii soarelui p!truns!
prin ea îl lumina din spate suficient de puternic încât s! nu-i pot
vedea prea bine fa#a. Chiar "i a"a, nu era dificil s!-#i dai seama c!
ciuful s!u de p!r ro"cat, cândva foarte des, se r!rise "i înc!run#ise. O
p!tur!-i ascundea trupul de la brâu în jos, "i n-a" fi putut spune dac!-
l prinseser! de scaun în curele sau nu. %inea un baston în mâna
stâng! "i era orientat spre o hart! a #inutului, dar nu m! a"teptam s!-
l v!d mi"cându-l.
Iar glasul s!u producea un gâlgâit de parc! era pe cale s! se înece.
— Te rog, decaiserr Tolo, ia loc.
Am acceptat invita#ia "i m-am l!sat în scaunul dinaintea lui.
— V! mul#umesc pentru timpul pe care mi-l pute#i acorda,
milord.
— Iar eu apreciez informa#iile oferite de tine. Ai v!zut Kelewanul
c!zând?
— Nu, îns! nu mai avea mult.
Am subliniat situa#ia cum o v!zusem eu, apoi i-am relatat despre
natura du"manului, începând cu venirea mea în Erumvirine, dar f!r!
a-i spune cum ajunsesem acolo. I-am ar!tat chiar "i cicatricea de pe
antebra#ul meu drept "i v!zând asta r!mase o vreme t!cut.
Chiar "i cu lumina din spate, puteam vedea iste#imea lic!rindu-i
în ochi.
— Kwajiinii nu au fost prezen#i în primele confrunt!ri raportate
de oamenii t!i.
— Îi pute#i întreba chiar domnia voastr!, dac! dori#i, dar pân! la
lupta cu primul, pe drumul spre capital!, nici unul dintre noi nu-i
v!zuse înainte. Totu"i, este posibil ca ei s! fi dirijat lucrurile din
spatele cortinei.
— Dar nu s-au ar!tat în rândurile armatei pân! la lupta cu Ur"ii
de Fier, nu?
— Repet, nu am "tiin#! de asta, dar s-ar putea ca ei s! se fi
deplasat de-a lungul râului, iar eu nu i-am v!zut niciodat!.
F!când un efort substan#ial, reu"i s!-"i mi"te capul.
— N-ar avea nici un sens s!-"i divizeze for#ele în acest fel.
872
Impunând disciplina în rândul trupelor tale este calea cea mai bun!
de a învinge. Iar faptul c! au trimis împotriva Kelewanului creaturi
semianimalice d! de în#eles c! kwajiinii n-ar fi împotriva sacrific!rii
camarazilor lor nedisciplina#i.
— Nu v!d nici un motiv pentru care m-a" îndoi de analiza
dumneavoastr!, am încuviin#at eu din cap. Nu sunt îns! convins c! ar
inten#iona s!-i dea prad! pieirii atât de proste"te. Kwajiinii sunt orice
altceva, dar pro"ti nu.
— S! presupui c! i-ar folosi necugetat ar însemna s!-l consideri
prost pe inamic, îi tremur! vocea un moment "i înghi#i cu greutate.
Oricum, dac! ai dreptate, trebuie s! ne întreb!m de ce se îndreapt!
spre Deraelkun.
— M! gândesc la trei r!spunsuri posibile, milord, am spus
zâmbind u"or. Primul ar fi c! vor s! cure#e drumul pentru o invazie
în nord. Al doilea, c! vor s! închid! calea unui atac dinspre nord. Iar
al treilea, c! vor s! aib! gloria de a fi distrus Deraelkunul.
— A" miza pe primele dou! posibilit!#i, cea de-a treia nu merit! a
fi luat! în considerare, nu "i dac! a" vrea s!-i socotesc un du"man
inteligent.
— A o desconsidera ar însemna îns! s! nega#i c! ar avea
cuno"tin#! de Deraelkun, ceea ce ar presupune c! vor mobiliza for#e
insuficiente pentru a v! detrona.
Capul contelui se înclin! spre dreapta "i cred c! a fost o mi"care
deliberat!.
— Desigur, este ceva demn de luat în seam!. Am trimis iscoade.
Kwajiinii "i-au încetinit înaintarea de când i-a#i atacat. %inând cont
de num!rul de trupe care li s-au al!turat "i de viteza lor de înaintare,
anticipez c! o for#! de asediu de circa dou!zeci "i cinci de mii de
oameni va fi aici cam într-o s!pt!mân!.
Mi s-a strâns stomacul.
— Asta ar fi for#a de asediu din jurul Kelewanului, ceea ce
înseamn! c! ora"ul a c!zut. De asemenea, mai înseamn! c! au adus
mult mai multe trupe pentru pacificarea teritoriului l!sat în urm!.
— Ori asta, ori au m!cel!rit pe toat! lumea.
Nu eram sigur care dintre perspective era mai rea. Ideea c! îi
uciseser! pe to#i cei din Kelewan m! revolta, dar f!cea ca num!rul de
873
solda#i din Erumvirine s! fie tolerabil. Dac!, pe de alt! parte,
aduseser! mai multe trupe la înaintare, ne puteam pomeni cu cel
pu#in cincizeci de mii de invadatori. Dac! to#i ace"tia erau kwajiini,
invazia nu s-ar fi oprit la grani#a Virinei.
— Ce prefera#i?
— Nici una, nici alta, r!spunse "i bastonul din mâna lui se ridic!
încet, apoi c!zu din nou la loc. Am multe de gândit. Te rog, f!-#i
vreme "i revizuie"te lucr!rile de ap!rare de aici. Poate c! noi doi am
putea g!si un mijloc de a-i opri pe invadatori.
— Desigur, milord.
M-am ridicat, am f!cut o plec!ciune "i m-am retras.
Contesa m! a"tepta pe coridor, în timp ce servitorii trecur! de
mine f!r! zgomot "i intrar! în camera lui.
— Nu mai este b!rbatul pe care #i-l aminte"ti, a"a-i?
— M! tem c! nu.
— A fost "i mai r!u, spuse "i porni înaintea mea pe coridor. Vino,
vreau s!-#i ar!t ceva înainte de a examina lucr!rile defensive. Este
ceva ce n-ai mai v!zut înainte. Pu#ini au avut prilejul, dintre cei care
nu sunt din sângele familiei Derael.
— Câ#i solda#i sunt aici? am întrebat, ajungând-o din urm!.
— Dac! nu-i pun la socoteal! pe ai t!i, aproape cinci mii,
r!spunse Contesa cu voce joas!. Trei sunt din trupele casei noastre,
"i-am putea primi mai multe, pentru c! lorzii veni#i cu tine au trimis
dup! ale lor. Restul de dou! mii fac parte din mili#ie, prost instrui#i,
îns! bine condu"i. Îi trimitem al!turi de unit!#ile mai bine antrenate
sau le d!m misiuni de sprijin. H!ituirea inamicului le aduce
experien#! f!r! riscul de a se trezi cople"i#i.
— Exist! un avantaj în asta. Care este propor#ia arca"ilor fa#! de
spadasini?
— To#i solda#ii no"tri sunt preg!ti#i pentru ambele arme, Maestre
Tolo, zâmbi ea. Avem un regiment de arca"i care sunt tr!g!torii
no"tri de elit!.
Am coborât o scar! circular!, care pleca dintr-o construc#ie nou!
spre una veche, apoi spre una "i mai veche. Am ajuns la funda#ia
turnului. Lu! o tor#! dintr-un col#ar de pe perete "i-o aprinse, apoi
m! conduse de-a lungul unui coridor întunecat. Ne-am oprit înaintea
874
unei u"i rotunde, construit! ca un dop în perete. Luând o cheie #inut!
la gât, o descuie "i, surprinz!tor, u"a se deschise cu u"urin#! în
balamalele ei bine unse.
— Pe vremuri, înc!perea servea drept trezorerie a împ!ratului,
când venea în vizit!, "i este singura înc!pere care a supravie#uit
tuturor asediilor. Familia Derael a transformat-o în propria sa
vistierie, apoi în muzeu.
Înc!perea era plin! de comori adunate de-a lungul veacurilor.
Tapiserii descriind b!t!lii m!re#e sau evenimente semnificative
acopereau pere#ii. Flamuri, unele înc! însângerate, sau arse, t!iate "i
sfâ"iate, îng!lbenite de vreme, atârnau de tavan. Carcase sparte ale
unor ma"in!rii de asediu "i o balist! întreag! fuseser! reconstruite în
centrul înc!perii, iar statuile de marmur!, reprezentându-i pe eroi, le
înconjurau. Într-un alt cerc, care umplea înc!perea pân! la tavan,
arme "i armuri atârnau de suporturi de lemn, amintindu-i pe
r!zboinicii Derael "i pe al#ii, care luptaser! la Deraelkun.
Contesa se opri în apropierea unei armuri care p!rea intact!. În
spatele ei, în!l#ându-se pân! sus, o suli#! aproape c! atingea tavanul.
M-am al!turat ei, admirând armura.
— Dup! cum bine "tii, este a lui. Nu-i la fel ca majoritatea
armurilor, cu corzi t!iate, crest!turi sau g!uri mânjite de sânge. La
vremea când Jarys a preluat comanda, Tsatol Deraelkun avea o
reputa#ie care ap!ra acest loc mai bine decât to#i solda#ii, vorbi ea "i-
"i l!s! privirea în jos. A fost întotdeauna visul lui s! aib! ocazia s!-"i
dovedeasc! priceperea ca r!zboinic "i a dat ordin ca armura s!-i fie
instalat! aici, îns! n-a venit nimeni, niciodat!, s!-l pun! la încercare.
Iar acum, când chiar vine cineva, el nu mai este în stare s! apere
Deraelkunul.
— Cel mai bun r!zboinic este cel care-"i înfrânge du"manul f!r! a
trebui m!car s! lupte, am zâmbit eu.
— I-am spus asta de multe ori "i, de"i accept! adev!rul acestei
înv!#!turi, îl roade c! nu mai poate lupta.
— Va trebui ceva mai mult decât ca Jarys s!-"i pun! armura "i s!
ia suli#a pentru ap!rarea acestui loc, mi-am mângâiat eu b!rbia
neras!. Spune#i c! avem cinci mii de oameni. Cam la vremea când vor
sosi aici, s-ar putea s! mai primim o mie de solda#i, îns! ei ne vor
875
dep!"i cu cinci la unu. Dac! se folosesc de tacticile de la Kelewan, ne
vor provoca pierderi înc! înainte de începerea b!t!liei propriu-zise.
— Nici noi nu suntem chiar lipsi#i de planuri de lupt!, d!du
Contesa din cap. Vom ridica multe steaguri "i vom aprinde multe
focuri, f!cându-i s! cread! c! suntem de zece ori pe atât. Asta-i va
mai încetini.
— În mod sigur aceasta-i o idee bun!.
M-am întors "i-am examinat alt! armur! "i tapiseriile, ad!pându-
m! din istoria acestui loc.
— Cred c! de data aceasta îns! nu este tactica potrivit!, m-am
r!sucit "i-am privit-o, zâmbind larg. De fapt, cred c! de data asta îi
vom înfrânge dându-le impresia c! suntem mai slabi decât ar
îndr!zni ei s! spere.
876
48
Ziua a 8-a, Anotimpul Îns$mân'$rilor,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Voraxan, Ixyll
Ciras Dejote "i Borosan Gryst î"i reluar! drumul spre nord-vest,
odat! ce p!r!siser! Tolwreenul. Chiar dac! aceasta era direc#ia în
care c!l!toreau când descoperiser! avanpostul vanyesh, "i astfel p!rea
logic pentru vanyeshi s!-i urm!reasc! pe acest drum, totu"i, era cea
mai bun! op#iune posibil!. S-o ia spre nord-est, unde ar fi ajuns în
Pustiet!#ile turasynde, p!rea o idee neinspirat!, iar retragerea spre
calea lor anterioar! ar fi fost "i mai r!u. Înc! mai aveau o misiune de
îndeplinit, s-o g!seasc! pe împ!r!teas!, iar alian#a dintre vanyeshi "i
turasynzi – la fel "i preten#iile vanyeshilor, cum c! Nelesquin era pe
cale s! se întoarc! – f!cea ca succesul misiunii lor s! fie de o
importan#! crucial!.
— $i ce-ar fi dac! legenda Împ!r!tesei Adormite nu-i decât o
poveste? întreb! Ciras sc!rpinându-se la ceaf!.
— Nu poate fi a"a, r!spunse Borosan îndemnându-"i calul de-a
lungul unei c!r!ri înguste, care "erpuia pe panta dealului. Dac! ea ar
fi fost distrus! – dac! locul în care s-ar fi aflat ar fi fost nimicit –
vanyeshii ar fi men#ionat.
— Asta doar dac! ar fi fost ei vinova#i, preciz! tân!rul "i se uit!
înapoi, s! se asigure c! bidiviii lor de povar! "i thanatonul îi urmau.
În afar! de asta, s-ar putea ca ea s! nici nu fi supravie#uit.
— Sunt sigur c! a supravie#uit.
— Cum de po#i fi atât de convins?
— Rekarafi ne-a spus pe unde vom merge "i ce vom face, d!du
Borosan greoi din umeri. Se deplaseaz! prin Ixyll f!r! ve"minte de
protec#ie "i poate absorbi magia dezl!n#uit! "i-o poate folosi. Cred c!
"tie c! este pe undeva pe-aici.
Ciras se încrunt!, deloc încântat de faptul c! nu remarcase acest
indiciu.
877
 — Dar dac!-i adev!rat, de ce nu ne-a spus precis unde s!
mergem?
— În aceast! zon!? râse inventatorul. Magia haotic! modific! în
mod constant totul, a"a c! nu se p!streaz! nici un reper.
— Totu"i, asta nu-i o garan#ie c! vom g!si locul.
— Adev!rat, dar cred c! s-ar putea s! mai fie ceva.
— Ce?
— Cred c! tu po#i g!si sanctuarul ei, dac! vrei, oft! zgomotos
Borosan.
— Nu sunt sigur c! în#eleg ce spui.
— Am descoperit Tolwreenul pentru c! vanyeshii te-au v!zut
luptându-te cu jefuitorii de morminte. %i-au l!sat spada "i au privit.
Dac! ar fi decis c! nu trebuia s! ajungem la ei, n-am fi ajuns acolo
niciodat!. În acela"i mod, calea noastr! poate c! duce spre Cyrsa, dar
du"manii ei n-o vor g!si niciodat!.
— Vrei s! spui c! vanyeshii "i împ!r!teasa ar putea s!l!"lui foarte
aproape unii de al#ii f!r! s! "tie?
— Cred c! din moment ce una dintre p!r#i n-a distrus-o pe
cealalt!, asta ar fi ideea, ridic! inventatorul din umeri.
Ciras era pe cale s! protesteze, spunând c! ascunderea atât de
deplin! a sanctuarului împ!r!tesei ar necesita mult! magie, dar se
opri unde era.
— Deci, dac! ce spui tu ar fi adev!rat, nu s-ar fi putut s! g!sim o
rut! mult mai direct!?
— Poate c! deplasarea nu este ceva legat numai de direc#ie,
explic! Borosan "i se întoarse în "a. Dac! prive"ti înapoi, spre
c!l!toria vie#ii tale, ai str!b!tut o linie dreapt!?
Spadasinul se gândi un moment, apoi zâmbi.
— Orice cale pare dreapt! prin c!tare, dar pe parcurs apar multe
alte op#iuni.
— Exact. Poate c! nu vrem cu adev!rat s! o g!sim pe împ!r!teas!
pân! când nu vom "ti c! trebuie s-o g!sim. Înainte de a-i vedea pe
vanyeshi "i a "ti c! au fost alia#i cu turasynzii, misiunea noastr! a fost
s-o g!sim "i s-o rug!m s! ne ajute s! împiedic!m un r!zboi în
interiorul Celor Nou! Principate. S-au dat o mul#ime de b!t!lii între
principate "i înainte, a"a c! de ce-ar fi situa#ia diferit! acum?
878
— Spui c! n-ar putea fi g!sit! decât dac! necesitatea devine
urgent!?
— Da.
— Îns! graba exist! doar în mintea celui care caut!. Urgent
pentru noi s-ar putea s! nu par! tot a"a "i altuia, iar insignifiant nou!
ar putea fi ceva zguduitor pentru altul.
— Crezi c! s-ar putea s-o fi g!sit al#ii, în alte vremuri? se încrunt!
Ciras.
— N-ar fi exclus. Probabil c! da.
— Dar de ce nu s-a întors atunci?
— Rekarafi spunea c! trebuie s! fim conving!tori.
— M! întreb ce s-a întâmplat cu cei care au g!sit-o "i n-au putut
s-o conving! s! se întoarc!? spuse spadasinul.
— Nu "tiu, prietene, r!spunse Borosan "i se ridic! în sc!ri s!-"i
duc! palma strea"in! la ochi. Cred îns! c! vom avea foarte curând
"ansa de a afla chiar noi.
C!l!rir! din greu spre nord-vest, coborând într-o vale lipsit! de
vegeta#ie "i apoi de-a lungul ei. Ciras era convins c! g!siser! o
por#iune a vechiului Drum al Mirodeniilor "i, dup! cum se ar!ta,
locul b!t!liei care declan"ase Urgia. Pe când coborau pe fundul v!ii,
începu s!-l m!nânce pielea, iar p!mântul se schimba dintr-un minut
în altul, de la piatr! col#uroas!, la o mâzg! fluid!, leg!nându-se în sus
"i-n jos înainte de a se solidifica din nou. Uneori, era sigur c! vedea
siluete de b!rba#i mi"cându-se pe sub suprafa#a ro"iatic! a rocilor,
precum copii pe sub o p!tur!, retr!ind pasaje "i por#iuni din b!t!lia
purtat! aici.
Spre norocul lor, calea evita câmpul de b!t!lie propriu-zis, pentru
c! impresiile lui Ciras se dovedir! a fi corecte. Armate de piatr! se
ridicau "i c!deau, înv!luite în vr!ji "i de trecerea anilor. Carele de
lupt! goneau la unison, t!ind brazde adânci în forma#iile de
infanterie. Cavaleria turasynd! "arja, iar infanteria imperial! î"i
cobora suli#ele pentru se feri. R!zboinicii de desprindeau din liniile
armatelor combatante pentru a se provoca unii pe ceilal#i, lovindu-se
pân! ce unul sau amândoi se topeau.
Prima dat!, Ciras g!si b!t!lia incitant!. De"i z!vorâ#i în piatr!,
879
r!zboinicii luptau din greu. Nu putea auzi zgomotele provocate de
o#elul izbind o#el, ori bubuitul tropotului copitelor, dar fluiditatea
mi"c!rilor nu-i putea sc!pa. În timpul duelurilor, spadasinii
combinau priceperea cu o vitez! care sfida abilitatea pietrei de a o
re#ine. De mai multe ori î"i dorise ca v!lul de piatr! ro"ie s! se
despart! ca s! poat! admira priceperea spadasinilor expus! f!r!
opreli"ti.
Pre# de o clip! sau dou! crezu c! ar fi fost pur "i simplu minunat
s! str!bat! eternitatea luptând, îns! repet!rile f!r! de sfâr"it
batjocoreau atât eroismul, cât "i gloria. Acolo, mi"cându-se prin
piatr!, era un testament viu al inutilit!#ii b!t!liei. Fusese cea mai
mare încle"tare din istorie, purtat! pentru a salva lumea de la
distrugere, dar tot ce se realizase fusese nimicirea omenirii. Chiar "i
r!zboiul îi supravie#uise "i înc! mai amenin#a totul.
Chiar #i r!ul care-a declan#at b!t!lia continu! s! existe.
Î"i petrecuse via#a înv!#ând arta luptei cu sabia. C!utase
priceperea "i cunoa"terea pentru c! voia s! fie un p!zitor împotriva
r!ului care z!mislea confrunt!rile. Dar chiar "i a"a, ac#iunile sale ar fi
putut pune în mi"care evenimente rostogolindu-se f!r! nici un
control "i-ar putea duce la un nou r!zboi. Iar acesta ar duce la altele
"i altele.
Oricât ar fi încercat, nu vedea nici un cap!t al ciclului.
C!l!reau în t!cere. Drumul r!mase stabil, îns! p!mântul dinspre
sud se în!l#! "i c!zu într-un fel tulbur!tor. Crescut pe o insul!, Ciras
petrecuse o anumit! perioad! pe nave. Peisajul unduitor îi amintea
de valurile de furtun!, precum mun#ii, fapt pe care-l g!si ciudat de
lini"titor.
Borosan, pe de alt! parte, î"i ferea fa#a "i p!lise vizibil. Pe când
drumul urca tot mai mult, câmpul deveni mai ferm, iar inventatorul
î"i relu!, cu greutate, ideile sale c! magia trebuia s! curg! precum apa
"i s! se adune în locurile joase.
— În mod sigur, acest câmp de b!t!lie a fost udat din bel"ug,
zâmbi tân!rul.
Ajunser! în vârful colinei "i amândoi b!rba#ii î"i strunir! imediat
caii, pentru c! imaginea dinaintea lor nu era posibil s! fie acolo.
Barosan v!zuse, la mare distan#!, sclipirea unei str!fulger!ri, apoi
880
câmpia unduitoare. Ciras credea c! era vorba de o bucat! de metal
sau o oglind!. Totu#i, în acela#i timp, am #tiut c! era obiectivul nostru.
Dac! s-ar fi gândit la asta un moment, ar fi respins ceea ce sim"ea,
preferând ceea ce #tia, îns! sim#!mintele sale învinser!.
— Motivul pentru care vanyeshii n-au g!sit acest loc este c! ei pot
gând "i "ti, dar s-au debarasat de sim"!minte, vorbi el privind la
Borosan. Ei #tiu ce-i posibil "i ce-i imposibil, refuzând s! cread!
imposibilul.
— $i mai cred c! descoperirea acestui loc este imposibil!, a"a c!
nu-l vor g!si niciodat!, încuviin#! inventatorul din cap.
Cei doi b!rba#i î"i mânar! încet caii înainte, îndreptându-i spre
iarba verde crescut! lâng! un râu argintiu, cu apa dulce. Gând!cei
alunecau pe suprafa#a ca de oglind! a apei, iar pe"ti gra"i #â"neau
dup! ei, aparent f!r! s! aib! habar c! râul se termina la câ#iva metri
mai încolo, în aval.
Oricum, în amonte râul se l!#ea "i curgea printr-o poart! masiv!
de cristal. Atât poarta, cât "i zidul cu creneluri care înconjura întregul
ora" erau de ametist pur "i adânc. La poart!, dale de onix pavau
drumul spre o îngr!m!deala de cl!diri, "erpuind apoi prin c!r!ri
nenum!rate. Uneori, calea se întrerupea pe lâng! o cl!dire mai mic!,
alteori se continua prin tuneluri care str!pungeau cl!dirile mari. La
un moment dat, se "i în!l#a, devenind suspendat, legând dou! cl!diri,
înainte de a coborî din nou pe sol.
De"i traseul lor p!rea s! fie f!r! nici o direc#ie "i nici unul dintre
ei nu-"i mânase calul undeva, amândoi "tiau c! se apropiau tot mai
mult de destina#ie, cu fiecare clip! trecut!.
Borosan, în mod evident uluit, se minuna de ceea ce-l înconjura.
Chiar "i thanatonii s!i p!reau s! fie n!uci#i. Gr!beau pasul, apoi
încetineau, alunecând dintr-o parte în alta, apoi #â"nind înainte sau
înapoi. Indiferent ce fel de informa#ii adunau pentru întocmirea
h!r#ii ora"ului, vor fi nefolositoare, iar lui Ciras îi trecu prin minte c!
unul dintre cele mai mari atuuri ale ora"ului era c! nu putea fi
cunoscut.
Iar cei veni"i aici f!r! o cauz! solid! pentru a câ#tiga sprijinul
împ!r!tesei sunt condamna"i s! r!t!ceasc! pe vecie.
De"i perspectiva aceasta ar fi fost suficient! ca s!-l înfrico"eze, un
881
alt aspect al ora"ului îl cucerise. Cl!dirile fuseser! modelate din
cristal. Unele erau rubine, altele smaralde, citrin, topaz sau diamant.
În vreme ce pietrele mai colorate – precum opalul – decorau multe
cl!diri, cele cioplite dintr-o singur! bucat! aveau toate un lucru în
comun. Erau asemenea unor mausolee, unele cu un singur ocupant,
alteori mai mul#i. B!rba#i "i femei îmbr!ca#i în armuri, #inându-"i
strâns armele, odihneau pe lespezi de parc! ar fi dormit, conserva#i
pe vecie în mormintele lor de cristal.
Ciras se surprinse, pentru c! "tia asta, gândindu-se c! to#i ace"ti
r!zboinici nu erau mor#i, doar adormi"i. Ei se vor ridica pentru
misiunea a"ezat! înaintea lor de împ!r!teas!. Tot a"a cum i se
al!turaser! pentru a salva lumea, se vor întoarce pentru imperiu,
pentru a-l mai salva o dat!.
Îl n!p!dir! regretele. Pentru un moment, p!rea mai bine s! fie
l!sa#i s!-"i doarm! în pace somnul ve"nic, decât s! mai îndure înc!
un r!zboi. S-ar putea s! fie unii care s! caute gloria în el, dar b!nuia
c! majoritatea dintre ei avuseser! parte de suficiente lupte. Chiar "i
a"a, vor r!spunde chem!rii pentru c! erau eroi.
Ce ciudat este c! suntem dispu#i s! lupt!m pentru pace #i, totu#i,
#tim c! r!zboinicii cei mai mari nu trebuie s! lupte. Acest paradox îl
surprinse, pentru c! nu fusese niciodat! înclinat spre filosofie. Se
concentrase asupra perfec#ion!rii talentului s!u în lupta cu sabia ca,
într-o bun! zi, s! poat! deveni un Mistic. Iar acum, dup! ce ajunsese
la acest prag, privea dincolo de abilit!#ile sale, spre consecin#ele
responsabilit!"ilor unui jaedunto.
Adic! exact genul de lucruri pe care Maestrul Tolo a încercat s! m!
fac! s! le în"eleg în decursul c!l!toriei noastre împreun!. Spadasinul
zâmbi "i f!cu o plec!ciune înapoi, spre sud-est, spre pe"tera unde
z!cea maestrul s!u. În"elepciunea ta s-a f!cut sim"it!. Sper c! nu este
prea târziu.
Caii îi duser! împrejurul unei cl!diri de hematit, apoi într-o curte
de onix. O fântân! de diamant, de forma unui dragon, domina
centrul cur#ii. $uvoaie de ap! curgeau din cele nou! r!ni provocate în
coastele dragonului, de"i acesta nu p!rea s! le ia în seam!.
Dincolo de ea, dominând cap!tul cel!lalt al cur#ii
dreptunghiulare, se în!l#a un mic turn de rubin. De"i era construit la
882
o scar! modest!, reproducea imaginea Palatului Imperial din
Kelewan. Avea patru etaje "i, cu toate c! piatra era destul de
întunecat! ca s! nu permit! vederea interiorului, Ciras era aproape
sigur c! depistase o înc!pere cu un tron "i ceva, poate auriu, lic!rind
dinl!untrul s!u.
Alte presupuneri asupra naturii celor v!zute devenir! inutile
pentru c! un b!rbat se întoarse spre ei de lâng! fântân!. Apa-i picura
de pe mâini "i b!rbie. Purta o armur! marcat! cu semnul dragonului
"i p!rea s! fie doar cu vreo zece ani mai în vârst! decât maestrul lui
Ciras. Fire albe se pitiser! în p!rul s!u negru, dar numai ca o "uvi#!.
Ochii s!i deschi"i la culoare, de"i m!rgini#i de riduri pe la col#uri,
r!mâneau ageri "i inteligen#i. Avea dou! s!bii, dar nu schi#! nici un
gest spre vreuna dintre ele.
Se ridic!, apoi f!cu o plec!ciune plin! de respect, men#inând-o
mai mult decât se a"tepta tân!rul.
Spadasinul desc!lec! din "a "i se plec! mai adânc "i mai mult. Se
întinse pentru a-l sprijini pe Borosan, apoi se ridicar! amândoi.
— Eu sunt Ciras Dejote din Tirat, iar el este Borosan Gryst din
Nalenyr. Am str!b!tut atâta cale pentru a putea vorbi cu împ!r!teasa.
— Bun venit, drume#ilor, d!du solemn din cap b!rbatul. V! port
un mare respect pentru tot ce-a#i f!cut ca s! ajunge#i aici. Sunte#i
primii oaspe#i pe care-i avem, dup! foarte mult timp.
— P!re#i s! fi#i singur aici, privi Ciras în jur.
— Eu sunt cel trimis s! fac! de straj!, râse b!rbatul "i deschise
larg bra#ele. Am mul#i camarazi, dar de-asta v! afla#i aici, nu?
— R!mâne ca împ!r!teasa s! decid!, spuse Ciras "i ar!t! cu capul
spre turnul de rubin. A" putea vorbi cu ea?
— Este posibil. Mai devreme sau mai târziu, ridic! din umeri
b!rbatul. Eu nu sunt decât un soldat. Am s!-i trezesc pe cei care pot
lua asemenea decizii, iar apoi se va face. Pân! atunci, bucura#i-v! de
pacea pe care o ofer! Voraxanul. Dac! v! dovedi#i a fi vrednici, ar
putea fi al vostru pe veci.
— Iar dac! nu? î"i holb! ochii Borosan.
— Atunci va fi al vostru pe vecie.
883

49
Ziua!întâia,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Al 10-lea!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol Pelyn, Deseirion
Zorii aduser! primul grup de refugia#i la Tsatol Pelyn, la vest de
Felarati. Soarele se ridica încet pe cer, înv!luit în fumul negru care se
în!l#a din ora". Fumul începu s! se a"eze, acoperind peisajul, îns! nu
putea ascunde "irul sub#ire de supravie#uitori fugind înspre vest. În
urm!toarele zile, supravie#uitorii continuar! s! îngroa"e rândurile
popula#iei str!vechiului avanpost imperial.
Keles considera mai degrab! o ironie faptul c! fuga lor i-a dus la
Tsatol Pelyn, pentru c! ora"ul fusese prima oprire din calea lor de
evadare din Felarati. Îl alesese deoarece se afla în apropierea Râului
Negru, care oferea ap!. P!storii î"i aduceau frecvent turmele la p!scut
în regiune, iar acestea fuseser! dintr-odat! transformate în hran!
pentru refugia#ii înfometa#i.
Dac! ar fi fost doar împreun! cu prin#esa "i ar fi avut cai, ar fi
gonit mai departe spre vest, apoi s-ar fi întors spre sud. Refugia#ii
distruser! îns! orice plan de evadare. Se întoarser! spre prin#es!, spre
Marele Ministru "i Keles, sperând într-o salvare "i c!l!uzire. O parte
din el ar fi fost dispus! s!-i abandoneze, pentru c! erau dintr-o
na#iune al c!rei conduc!tor inten#ionase s!-l #in! prizonier pe veci,
dar "tia c! nu era vina lor.
Sunt, din toate punctele de vedere, captivii propriei lor na#teri, la fel
ca mine.
Prin#esa Jasai nu i-ar fi p!r!sit, indiferent de avantaje. În pofida
sentimentelor vizavi de so#ul ei, accept! responsabilitatea pe care
supu"ii i-o încredin#aser!. Le oferi mângâiere "i încuraj!ri ori de câte
ori putea. Chiar mai mult, exercit! presiuni asupra Marelui Ministru,
for#ându-l s!-i urmeze exemplul "i s! fac! "i el muncile de jos.
Datorit! visului s!u, Keles "tia c! invadatorii veniser! dup! el.
Bunicul s!u îi trimisese, pentru a-l g!si în Felarati, iar asta însemna
884
c!, într-adev!r, vorbise cu sora lui în vis. Pân! atunci nu fusese
niciodat! capabil s! comunice cu ea în acel fel "i putu doar s!
surprind! lic!riri din bunicul "i fratele s!u, care-l l!sau s! afle doar c!
înc! existau "i nimic mai mult. Nu putea în#elege acest nou "i
puternic contact cu sora sa ceea ce îl tulbur! nespus.
Noii refugia#i aduser! ve"ti din Felarati "i le d!dur! celorlal#i o
raz! de speran#!. Solda#ii care scotociser! prin tot ora"ul erau
pomeni#i, în repetate rânduri, drept „Cei F!r! Ochi”, expresie
scurtat!, curând, în orbii. Ace"ti orbi ciungi c!utau prin tot ora"ul "i
se p!rea c! fumul îi dezorienta. Keles suger! c! încercau s!-l
depisteze dup! miros.
Testar! valabilitatea teoriei prin colectarea urinei sale "i a
hainelor "i l!sarea lor în diferite puncte ale câmpiilor dintre Tsatol
Pelyn "i Felarati. Iscoadele raportar! c! orbii ac#ionau foarte
asem!n!tor cu furnicile, î"i p!strar! tiparele misiunii de recunoa"tere
pân! când d!dur! peste ceva cu mirosul lui. Apoi se întoarser!
imediat în ora". În urma lor veneau "i mai mul#i solda#i, iar din acel
punct începu o nou! metod! de c!utare.
Semnifica#ia acestei descoperiri nu sc!p! nim!nui. Keles se oferise
s! plece "i s!-i atrag! pe invadatori din direc#ia lor, dar din moment
ce nu exista nici o garan#ie c! "i restul oamenilor vor putea sc!pa în
acest fel, planul fu abandonat. Conta îns! foarte pu#in, pentru c!
refugia#ii aveau alte planuri.
La început, Keles nu în#elese ce se întâmpla, dar când î"i d!du
seama, totul îi ajunse printr-o percep#ie curioas!. Oamenii veneau la
el, îi cer"eau iertarea "i-l întrebau dac! nu credea c! mutând
bolovanii dintr-o parte a gorganului în alta, nu le-ar înt!ri pozi#ia.
Al#ii îl întrebau dac! cur!#area resturilor din ceea ce fusese, cândva,
un "an# de ap!rare, nu era o idee bun!. Iar al#ii c!utau s! afle dac!
s!pând un canal pentru inundarea "an#ului ar reu"i ceva.
St!tea în punctul cel mai înalt al fort!re#ei "i privea cum lucrau
oamenii. Fuseser! însp!imânta#i de atacul nocturn "i istovi#i din
cauza fugii. Totu"i, în pofida oboselii sau vârstei, se apucar! de lucru,
mutând bolovani, s!pând, preg!tind noroi pentru mortar, c!rând ap!
pentru lucr!tori.
Jasai i se al!tur! "i-l b!tu cu mâna pe spate.
885
 — Începuser! s! preschimbe Felarati pentru tine, iar acum vor
reconstrui Tsatol Pelyn.
— Lucreaz! pentru domnia voastr!, prin#es!.
Îi lu! mâna într-a lui "i o întoarse. Palmele ei erau cr!pate, iar
murd!ria i se adunase sub unghii.
— V! urmeaz! exemplul, iar acest lucru i-a obligat pe func#ionarii
ministerului s! fac! la fel. Unii iau lucrurile a"a cum sunt, al#ii pun la
cale o r!zbunare.
Jasai cl!tin! din cap în timp ce privea spre r!s!rit. Dou!zeci "i
cinci de kilometri îi desp!r#eau de Felarati, dar deja pata întunecat! a
cetelor de recunoa"tere ale invadatorilor se împr!"tia prin peisajul
pr!fuit.
— Ai vreo idee câ#i sunt?
— Tyressa v-ar putea spune, eu nu, oft! Keles. Ar trebui s! pleca#i
amândou! de aici. Oamenii ar în#elege "i ne-am vinde scump pielea
pentru a ne asigura c! supravie#ui#i.
— Dac! a" pleca, oamenii ar fi demoraliza#i.
— Nu, v-ar iubi "i mai mult pentru "ansa pe care v-a#i oferi-o ca
s! supravie#ui#i împreun! cu copilul.
— Dar cum r!mâne cu tine? se r!suci cu fa#a spre el. Care-ar fi
motiva#ia ta? S! fie faptul c! "i tu m! iube"ti? Ori faptul c! o iube"ti
pe m!tu"a mea "i-ai vrea s-o "tii în siguran#!?
Keles r!mase cu gura c!scat!.
— Alte#!, nu cred c! r!spunsurile la aceste întreb!ri au cu
adev!rat leg!tur! cu subiectul.
— Bineîn#eles c! au, izbucni ea într-un râs frivol. Am crescut
înv!#ând c! b!rba#ii sunt lesne de controlat. Flateaz!-i, mângâie-le
mândria – mângâie-le unele p!r#i ale trupului – "i vor fi ai t!i. Exist!
"i excep#ii. So#ul meu este una dintre ele. Nu sunt deloc sigur! de
ceea ce iube"te, dar nu sunt eu aceea. Tu e"ti o alta, dar nu din acela"i
motiv. Tu e#ti capabil s! iube"ti. Admit c! am încercat s! te fac s! te
îndr!goste"ti de mine. Aveam nevoie de ajutorul t!u ca s! scap de
acolo. F!cându-te s! m! iube"ti ar fi fost calea cea mai rapid!. Te rog,
nu m! condamna prea aspru pentru asta, dar acesta-i adev!rul.
— Avea#i nevoie de mine pentru a evada, în aceea"i m!sur! în
care "i eu aveam nevoie de domnia voastr!.
886
— S! nu crezi îns! c! n-am nici un sim#!mânt pentru tine, pentru
c! am. În lunile cât am ajuns s! te cunosc, am început s! te admir "i
s! am încredere în tine, lucruri pe care nu le fac cu prea mare
u"urin#!, zâmbi ea. $i, mai recunosc, am considerat rezisten#a ta la
farmecul meu mai degrab! frustrant!. $tiam c! suntem parteneri în
evadare, dar m! întrebam de ce nu acceptai invita#iile lansate de
mine.
El vru s! vorbeasc!, dar ea-i ap!s! buzele cu degetul.
— Iar apoi am v!zut reac#ia ta când a ap!rut Tyressa. Am mai
v!zut "i înainte b!rba#i amoreza#i de câte-o keru, dar noi ne aflam
acolo, într-un ora" invadat – fl!c!rile dogoreau, fumul se ridica
învolburându-se iar tu p!reai pe cât de surprins "i de fericit era
posibil s! fii. $i-mi amintesc c! m-am gândit: „Într-o zi, "i pe mine
m! va privi a"a un b!rbat.”
Keles d!du din cap "i privi în jos, spre locul unde Tyressa a"eza un
bloc mare de piatr! la locul lui, pe un zid improvizat.
— A fost îns!rcinat! cu misiunea de a se asigura c! nu voi fi ucis
în Ixyll, iar la început a fost obi"nuita atrac#ie c!tre o keru. Nu m-am
putut ab#ine, am fost crescut în Moriande.
— $tii, doar, c! femeile keru se amuz! v!zând to#i b!ie#eii
privindu-le cu ochii mari "i închipuindu-"i tot felul de fantezii, da?
cl!tin! din cap Jasai.
— M! bucur c! este a"a, pentru c! dac! ar considera asta ceva
enervant, ar fi o mul#ime de b!ie#ei mor#i, rânji Keles. În timpul
c!l!toriei a avut grij! de mine. Mi-a vorbit, m-a îngrijit când am bolit.
Iar la sfâr"it, când unul dintre agen#ii so#ului t!u a s!getat-o "i-am
crezut c! murise...
În gât îi urca, tot mai mult, o strânsoare, strangulându-i cuvintele.
Jasai îl mângâie pe bra#.
— Acas!, în Moriande, am fost logodit cu cineva care vedea în
mine un mijloc de chiverniseal!, înghi#i el cu noduri. Când bunicul
meu m-a trimis spre Ixyll, am fost fericit, pentru c! aveam ocazia s!
p!r!sesc capitala "i s! ies din raza ei de ac#iune. Nici m!car nu
a"teptam ceva când "i-a f!cut apari#ia Tyressa.
— $i nu #i-ai putut permite s!-#i imaginezi c! sim#eai ceva pentru
ea deoarece "tiai c! femeile keru nu se m!rit! niciodat! "i nici n-au
887
copii?
— De ce s! te deschizi ca s! fii r!nit?
— Pentru c! nu întotdeauna e"ti r!nit, zâmbi Jasai. A fi aleas! s!
se al!ture femeilor keru este o mare onoare pentru orice
helosundian!. Sacrific! foarte multe pentru a putea accepta aceast!
onoare. Dar ea nu sacrific! absolut totul, Keles. Nu-"i smulge inima.
El privi din nou în jos, spre Tyressa.
— N-are nici un fel de sim#!minte pentru mine.
— Doar nu-#i închipui c! numai sim#ul datoriei este o motiva#ie
suficient! pentru a c!l!tori împreun! cu un viruk traversând un
continent întreg, a p!trunde într-o capital! du"man!, apoi în palatul
prin#ului pentru a-i lua prizonierul?
— V! cunoa"te#i m!tu"a, zâmbi Keles. Ar face a"a ceva doar de
dragul competi#iei.
— Adev!rat, dar n-a f!cut-o. Nu în acest caz, f!cu Jasai un semn
înspre ea. Te p!ze"te în timp ce dormi. Oamenii o întreab! pe ea
dac! te pot aborda. Se prea poate s! nu "tie precis ce simte, dar al#ii
v!d. La fel "i eu.
— Deci spune#i c! nici ea n-ar pleca de aici, chiar dac! ar fi
singura speran#! de viitor pe care a#i avea-o?
— M! tem c! e"ti legat de noi, spuse Jasai "i privi înapoi spre
r!s!rit. Desigur, „viitor” este un termen foarte relativ. Cât mai
dureaz! pân! ajung aici?
— La rata lor de înaintare, dou! zile. Rekarafi crede c! s-ar putea
strecura printre liniile lor cu mai mult! urin! "i s!-i fac! s! cread! c!
am ajuns în spatele lor. I-ar mai putea întârzia o vreme, iar la vremea
când ar ajunge aici, am fi gata cu fortifica#iile provizorii. Dar, dac! nu
cumva mul#i dintre oamenii de aici nu sunt Mistici deghiza#i, b!t!lia
nu va dura prea mult.
— Vor face tot ce pot.
— $tiu. Ar putea învinge dac! Tsatol Pelyn ar fi din nou ceea ce-a
fost cândva, vorbi el "i ar!t! spre est, apoi împrejur, de-a lungul
conturului vag al "an#ului de ap!rare. Acesta a fost un avanpost
imperial clasic. Garnizoana era de t!ria unui batalion, poate dou!,
dar ar fi putut ad!posti, cu u"urin#!, to#i oamenii no"tri. Jos, sub noi,
erau magazii pline cu arme "i alimente. $an#ul... Ei bine, oamenii scot
888
pietre din el acum, dar abia au ajuns la vreo jum!tate de metru. Avea
trei metri adâncime, o l!#ime de "ase, iar fiecare pietricic! de acolo
f!cea parte din ziduri. Care aveau o în!l#ime de vreo "ase metri, cu
turnuri de dou! ori pe atât. O poart! principal! spre est "i acolo, spre
nord-vest, o a doua, mai mic!, pentru raidurile scurte ale cavaleriei. A
fost un lucru minunat, l!sat de izbeli"te.
— Nu, n-a fost l!sat de izbeli"te, cl!tin! ea din cap. S-ar putea s!
nu-i mai apere pe oameni a"a ca pe vremuri, dar le ofer! speran#e "i
un scop. Câ#i dintre ei au avut a"a ceva în via#a lor?
— Prea pu#ini, din câte-mi dau seama.
Ea d!du din cap "i-l s!rut! pe obraz.
— Cred c! ar trebui s! te duci "i s! vorbe"ti cu Tyressa.
— Ce-ar trebui s!-i spun?
— C!, dup! estim!rile tale, mai avem dou! zile de tr!it. Cred c! i-
ar pl!cea s! "tie c! este mai mult decât o purt!toare de suli#!. Fiind o
keru, f!cându-#i datoria, aceste lucruri sunt importante, dar nu sunt
singurele importante în via#!. %inând cont c! nu mai avem prea mult
timp, concentrarea asupra celor semnificative ar trebui s! primeze.
Keles cobori dintre ruinele turnului "i o g!si pe Tyressa ajutând la
scoaterea unei alte pietre mari din "an#.
— Tyressa, ai o clip! liber!?
Ea se uit! spre el, î"i "terse fruntea cu bra#ul, împr!"tiind
murd!ria, apoi consim#i din cap. Î"i îndrept! spatele, iar spinarea-i
pocni. Zâmbind, începu s! mearg! al!turi de el, dar în momentul în
care se g!sir! la o distan#! la care nu mai puteau fi auzi#i de cei cu
care lucrase, î"i l!s! mâna pe um!rul lui.
— Nepoata mea a vorbit cu tine, nu?
El d!du din cap.
— B!nuiesc c! i-ai cam spus c! o asemenea treab! n-are s! se
întâmple, nu?
— Eu... !!!!... se încrunt! Keles. Cred c! sunt cam confuz.
Tyressa îl întoarse cu fa#a spre ea, cu ambele mâini pe umerii lui.
— Vrea s! plec!m. $tie c! n-o voi abandona, dar am o datorie fa#!
de tine, a"a c! a" fi nevoit! s! plec. Vrea s! plec de aici pentru c! sunt
ruda ei de sânge "i pe tine te vrea plecat de aici din cauza a ceea ce
889
simte pentru tine.
— Acum chiar c! sunt n!ucit.
— Keles, chiar nu po#i vedea c!-i pas! de tine? Ai fost singura ei
speran#! de sc!pare "i când lucrurile au început s! se înr!ut!#easc!
foarte tare, ai venit dup! ea. Nu exist! nici o femeie în lume care s!
nu se fi îndr!gostit de tine pentru asta. Tu po#i fi ca o stânc! în plin
dezastru "i nici m!car nu-#i dai seama. Oamenii de aici au moralul
ridicat doar pentru c! tu ai încredere în eforturile lor. Este ca atunci
când erai la iazul din Dolosan. N-ai ezitat s! ac#ionezi.
— Da, dar "tii c! asta s-a întâmplat doar pentru c! am fost naiv "i
smintit.
— Nu, ci pentru c! ai fost tu însu#i. Am aflat asta între timp, îl
strânse ea de umeri. Te iube"te "i, din câte-am v!zut, "i tu pe ea. Sunt
bucuroas!.
— Dar ea a spus...
— Min#ea, ca s! te salveze pe tine.
Pe Keles îl apuc! ame#eala. Jasai îl convinsese c! nu-l iubea "i c!
Tyressa era îndr!gostit!. Iar Tyressa era la fel de conving!toare în
sens total opus. Posibilit!#ile inerente privind cine pe cine min#ea –
sau poate se min#eau pe sine – începur! s! se desf!"oare în legiuni
întregi de permuta#ii care amenin#au s!-l cople"easc!.
Se întinse "i o apuc! de încheietura mâinii.
— Opre"te-te, te rog. Trebuie s!-#i spun ceva.
Keru încuviin#! din cap.
— Nu "tiu ce simte Jasai. $tiu doar ce-a spus. Nu "tiu ce sim#i tu,
"tiu doar ce-a spus ea c! sim#i. Nu pot s! fac nimic cu percep#ia ei sau
a ta. Singurul lucru pe care-l cunosc este ce simt eu, "i #inând cont de
faptul c! am s! încetez s! mai simt ceva cât de curând, trebuie s!
spun ceva, înghi#i el cu greu. Nu "tiu ce-ai crezut sau ai sim#it tu sau
ai sperat în tot acest timp cât ai mers împreun! cu Rekarafi. Î#i pot
spune la ce m! gândeam eu. Am crezut c! e"ti moart!. Am v!zut
când te-au nimerit. Te-am v!zut c!zând înapoi sub p!mânt "i
disp!rând. Inima mea te-a urmat chiar atunci, în groapa aia.
— Keles, îmi pare r!u...
— A"teapt!, înc! n-am terminat. Erai singura persoan! care nu
m! considera un mijloc de pricopseal!. Ai ajuns s! m! cuno"ti, de"i
890
nu f!cea parte din sarcina ta. Am putut s!-mi împ!rt!"esc o parte din
fiin#a mea cu tine, iar tu ai f!cut la fel.
Î"i închise o clip! ochii "i-i v!zu trupul însângerat alunecând "i
disp!rând.
— Când ai murit – atunci când am crezut eu c! ai murit – o parte
din mine a murit "i ea. Am fost fericit când cel care te-a s!getat a fost
mâncat de viu în Ixyll. Am fost bucuros s! reproiectez Felarati pentru
Prin#ul Pyrust pentru c! am planificat multe str!zi largi pentru ca
trupele keru "i naleniene s! n!v!leasc! u"or în ora". Incapabil s!
exprim ce sim#eam pentru tine, în vreo manier! pozitiv!, am dirijat
totul prin ur!.
Î"i deschise ochii "i privi drept într-ai ei.
— Po#i s! crezi c! tot ceea ce simt este o versiune pentru adul#i a
amorez!rii încercate de to#i b!ie#ii pentru keru. Sau po#i vedea în
asta dragostea, pentru c! asta "i este. $i poate c! nu este ceva ce-#i
dore"ti, a" în#elege. Poate c! totul n-a fost decât datorie "i poate ai
derapat de vreo câteva ori. În#eleg "i pot supravie#ui. Probabil c! am
s! mor cu asta, dar vreau s! "tii c! e"ti mai mult decât o keru, iar eu
te v!d mai mult decât atât.
Mâinile Tyressei c!zur! de pe umerii lui. Î"i împreun! bra#ele în
jurul taliei. Privi o clip! în jos, dar când î"i ridic! din nou capul,
lacrimile inundaser! praful de pe obrajii ei.
Keles ridic! mâna s! le înl!ture, dar ea scutur! din cap "i î"i
întoarse chipul.
— Îmi pare r!u c! te-am f!cut s! plângi, î"i l!s! el mâna s! cad!
încet. M! întorc la treab!. Dac! lucrez destul de mult, poate, doar
poate, asta nu va fi ultima mea amintire cu tine.
891

50
Ziua a 2-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Drumul Imperial Nord, Nalenyr
Prin#ului Pyrust îi f!cu pl!cere faptul c! prezen#a lui îl "oca pe
Contele Linel Vroan. Nobilul nalenian fusese chemat la Hanul
Anotimpurilor Blânde prin trimi"i, promi#ându-i-se un reprezentant
deseian pentru negocierea sor#ii Nalenyrului. Cui altcuiva î#i
imagineaz! el c! a# încredin"a astfel de tratative importante?
Pyrust zâmbi "i f!cu un pas de lâng! foc.
— V! rog, milord, veni#i lâng! mine.
Vroan f!cu o plec!ciune plin! de respect, apoi î"i dezbr!c! mantia
"i i-o arunc! unui func#ionar minor.
— Sunte#i foarte amabil, Alte#!.
— Cuvinte pe care nu le aud prea des de la un nalenian.
Înc!perea principal! a hanului fusese golit! de to#i clien#ii casei,
iar gazda fusese bine remunerat! pentru întreruperea afacerii sale.
Oamenii lui Pyrust înl!turaser! mobilierul, l!sând doar o m!su#!
rotund! "i dou! scaune, a"ezate lâng! foc. Un platou cu brânzeturi,
cârna#i afuma#i "i g!lu"te de orez trona în mijlocul mesei, laolalt! cu
un urcior cositorit umplut cu vin "i dou! pocale.
Prin#ul a"tept! ca oaspetele s!u s! se a"eze, apoi i se al!tur!.
Turn! vin, îns! nu toast!. Îl privi cu aten#ie pe nalenian "i descoperi
anumite lucruri care i-ar fi putut face pl!cere. $tia deja c! era un
lupt!tor aprig "i un conduc!tor neîndur!tor. Î"i revenise repede din
surprinderea ini#ial! "i, în aparen#!, evaluase situa#ia ajungând la
punctul în care începea s!-i convin!.
— Conte Vroan, n-am s! v! insult. $tiu c! acceptarea unei
invita#ii echivalente cu o tr!dare nu este ceva u"or. A#i fost un mare
sus#in!tor al Nalenyrului "i b!nuiesc c! ac#iona#i "i acum în acest
sens.
— V! mul#umesc, Alte#!.
892
Ochii verzi ai lui Vroan fulgerar! cu pruden#! spre buc!t!rie, de
unde se auzise sp!rgându-se ceva.
— Ac#ionez în cel mai bun interes al na#iunii mele.
— Nu v-a#i pus cumva problema c! domnia mea s-ar putea s! fie
cea mai benefic! pentru ea?
Nobilul nalenian se aplec! înainte, odihnindu-"i coatele pe mas!.
— Acest lucru n-a f!cut parte niciodat! dintre considera#iile mele,
Alte#!. Am c!utat s! m! opun domniei voastre "i am sperat c!
invita#ia la negocieri ar fi una în urma c!reia am putea evita
ostilit!#ile. Sperasem c! v! ve#i opri la nord de mun#ii Helos, dar v!d
c! nu este cazul. A" putea s! v! întreb câ#i solda#i v! înso#esc?
Pyrust se l!s! pe speteaza scaunului "i lu! pocalul cu mâna
beteag!. Îi studie adâncimea întunecat!.
— Am cu mine "ase armate. Dou! sunt trupe de elit!, dou!
helosundiene, una este mili#ie, foarte bine instruit!, cealalt! este bine
instruit!, precum "i dou! mili#ii deseiene. Sunt mai bine antrenate
decât v! pute#i imagina. Mai am înc! trei armate în Helosunde, tot
mili#ii, dar bine instruite.
Cifrele îl n!ucir! pe Vroan.
— Iar trupele mele din mun#i?
— Helosundienii au pus, de mult! vreme, garnizoane în posturile
ocupate de oamenii vo"tri. Pentru c! nu "tiau c! am convins Consiliul
de Mini"tri s! se alieze cu mine, oamenii vo"tri au fost bucuro"i s!-i
primeasc! pe r!zboinicii helosundieni care fugeau din calea mea. I-
am dep!"it numeric pe ai vo"tri "i au fost captura#i cu un num!r
minim de pierderi. La încheierea cu succes a negocierilor noastre, vi-i
voi preda pe to#i.
— Iar cooperarea mea ar fi plata r!scump!r!rii lor?
Pyrust sorbi din vin, apoi a"ez! pocalul pe mas!.
— De"i n-am nici o obliga#ie s! v! explic ac#iunile mele, o voi
face. Cred c! acest lucru v! va îndemna s! în#elege#i pozi#ia în care v!
g!si#i. Ar trebui s! v! spun, înc! de la bun început, c! în cazul când
singura voastr! dorin#! este s! deveni#i prin# nalenian, ambi#ia v! va
fi spulberat!. Cât timp tr!iesc eu, acest lucru nu va fi posibil.
— În#eleg.
Vroan apuc! pocalul "i doar o mic! ondula#ie în vin îi tr!d!
893
nervozitatea.
— Prin#ul Cyron "i-a deplasat cei mai buni dintre mercenarii s!i
helosundieni "i trupele din gard! spre sud, la frontiera cu Virine. Vi s-
a spus c! aceste unit!#i au nevoie de timp pentru a se antrena. M!
îndoiesc c! a#i acceptat aceast! explica#ie, dar nici n-a#i f!cut prea
mult ca s! afla#i care sunt adev!ratele ra#iuni ale deciziei.
Prin#ul continu!, ignorând semnul de confirmare f!cut de Vroan.
— Erumvirine se afl! în plin! invazie. $tiu asta pentru c! un agent
al Prin#ului Jekusmirwyn a adus un mesaj în Felarati, eviden#iind
pericolul. Am toate motivele s! cred c! jum!tatea estic! a
Erumvirinei a "i c!zut "i m! tem c! a fost capturat! "i capitala. În
continuare, presupun c! Prin#ul Cyron a primit un mesaj similar "i de
aceea a trimis trupele spre sud.
$ocul vizibil oglindit pe fa#a lui Vroan îi dezv!lui lui Pyrust tot
ceea ce voia s! "tie despre informa#iile lui asupra situa#iei. Iar
învinov!#irea Virinei pentru diseminarea ve"tilor ascundea cât de
mult îl informau pe prin# spionii deseieni. De"i, f!r! îndoial!, contele
dispunea de informatori în #ara sa "i capital!, re#eaua lui de spionaj
nu era prea extins!.
— Sunte#i un militar, Conte Vroan. Spre deosebire de Prin#ul
Cyron, în#elege#i importan#a atac!rii inamicului la mare distan#! de
propriul teritoriu. $tiu c! v! iubi#i #ara, la fel cum o iubesc "i eu pe a
mea, a"a c! ve#i în#elege c! prefer s! lupt împotriva acestei invazii în
Erumvirine.
— Iar Prin#ul Cyron a refuzat cererea ca trupele voastre s! fie
l!sate s! tranziteze Nalenyrul în drum spre sud, observ! Vroan.
— Pute#i s! v! imagina#i vreun r!spuns pozitiv la o asemenea
cerere? Prin#ul vostru este un b!rbat mândru, iar dac! ar fi pe
jum!tate la fel de r!zboinic pe cât a fost fratele s!u, mi-a" fi pus
trupele sub comanda sa ca s! putem face fa#! acestei amenin#!ri. Dar
din moment ce nu este, lucrul nu este posibil.
— Le pute#i plasa sub comanda mea, Alte#!, zâmbi Vroan.
— S! nu crede#i c! aceast! posibilitate n-a fost luat! în
considerare, milord, vorbi Pyrust pe un ton rece "i t!ios. A fost
respins! pentru c! Cyron ar lua-o drept rebeliune, iar asta ar declan"a
un r!zboi civil. A#i ajunge s! petrece#i mai mult timp luptând
894
împotriva lui decât împotriva invadatorilor, caz în care trupele mele
ar fi spulberate, iar invazia ar avansa spre Deseirion. Aceast!
eventualitate a fost socotit! inacceptabil!.
— Da, desigur.
Vroan mai b!u pu#in vin, apoi î"i "terse cu degetul o pic!tur!
prelins! pe buza de jos.
— Deci, ce a"tepta#i de la mine?
— În#elege#i amenin#area dinaintea Naleynrului, a noastr!,
tuturor?
— Presupunând c! mi-a#i spus adev!rul, sigur c! da.
— $i sunte#i de acord c! trebuie rezolvat!?
— Desigur.
— Bine.
Pyrust se ridic! "i-"i împreun! mâinile la spate.
— Am s! v! cer s!-mi jura#i credin#! mie, când îl voi r!sturna pe
Cyron de la putere. Am s! v! cer s! v! muta#i trupele în sud, pentru a
ajuta la atacarea invadatorilor. De asemenea, m! mai a"tept s!
cooptez "i al#i nobili nalenieni "i chiar cet!#eni simpli pentru aceast!
cauz!.
Vroan mai b!u din vin, apoi privi în sus.
— $i ce primesc în schimb?
— Nu a#i ascultat deloc? Invadatorii vor zdrobi Nalenyrul, iar tot
ce ave#i se va pierde împreun! cu toate celelalte.
— În#eleg, alte#!. Dar a"a cum a#i spus la început, invita#ia la
tr!dare nu este una pe care s-o accept cu u"urin#!. Presupunând c! i-
am putea opri pe invadatori, dac! am colabora, a" vrea ca eforturile
mele s! fie r!spl!tite. S-ar putea s! v! atinge#i scopurile dac! voi
coopera, dar "ansele voastre scad, dac! v! confrunta#i cu mine.
— A#i subliniat foarte bine, zâmbi strâmb Pyrust. A"a cum am
amintit mai înainte, nu ve#i fi Prin# de Nalenyr. Dar a" putea aranja s!
administra#i Nalenyrul "i comer#ul interna#ional al #!rii. Dac!
circumstan#ele dicteaz! o realiniere a frontierei, a" putea s! desprind
o provincie din jum!tatea vestic! a Nalenyrului "i Erumvirinei "i
aceasta ar fi a voastr!.
— Îns! ar face parte din imperiul vostru deseian, nu?
— Ambi#ia mea de a deveni împ!rat este bine cunoscut!, îns!
895
numai necesitatea m-a for#at s! tind spre acest deziderat.
Pyrust se aplec! înainte, deasupra mesei.
— Da, a#i face parte din imperiul meu.
— Atunci, în spiritul imperiului, s-ar cuveni s!-i cer împ!ratului
un favor, unul pe care-l voi întoarce.
— $i care-ar fi acesta?
— Am o fiic!, zâmbi Vroan, devenit! recent v!duv!. Ave#i doar o
singur! so#ie. O nevast! nalenian! v-ar putea ajuta în multe feluri.
Pyrust se ridic! "i izbucni în râs.
— Foarte bine jucat, milord. $tiam eu c! ve#i fi foarte ager "i cred
c! v-a#i gândit la asta acum, pentru c! n-a#i fi putut anticipa
întors!tura evenimentelor. Spune#i-mi, i-a#i f!cut aceea"i ofert! "i lui
Cyron?
— Îl ur!"te pentru c! i-a ucis so#ul, scutur! Vroan din cap.
— Ah, în#eleg. Considera#i-o ca "i rezolvat!, dac! favorul vostru
are o valoare egal!.
— Este chiar mai mare, st!pâne, spuse contele "i culese un
cubule# de brânz!. Nu va trebui s! asedia#i Moriande. Cam la vremea
când ve#i ajunge în apropierea capitalei, prin#ul va fi mort.
— R!nile pe care le are deja?
— Altele, mult mai grave, zise "i mu"c! jum!tate din brânz!.
Fatale.
— Va fi asasinat? se încrunt! Pyrust.
— Da. V! deranjeaz!?
Prin#ul î"i încruci"! bra#ele pe piept.
— Simplific! mult lucrurile.
Vroan a"ez! buc!#ica de brânz!, pe jum!tate mâncat!, înapoi pe
mas!.
— P!re#i dezam!git.
— Sunt, zâmbi vag Pyrust. A" fi vrut s!-l ucid eu însumi.
— V! în#eleg sentimentul, îi întoarse contele zâmbetul. $i mie mi-
ar pl!cea s!-l sugrum.
— Nu, o lovitur! în inim!. Simpl! "i rapid!, dar destul de lent!
încât s!-i permit! s! vad! sabia, apoi s! se uite la mine, vorbi prin#ul
"i închise o clip! ochii, apoi îi deschise din nou. Asta am v!zut în vis.
Acum îmi dau seama c! n-a fost despre viitor.
896
— Nu, poate c! nu, b!u Vroan din nou. Nerot Scior a tocmit un
asasin. Vina poate c!dea asupra sa, iar domnia voastr! sosi#i pentru a
r!zbuna uciderea unui alt prin#, din spirit de fraternitate. Eu v!
sus#in, diziden#ii vor fi redu"i la t!cere, "i-i azvârlim pe invadatori
afar! din Erumvirine. Odat! ce ob#ine#i Kelewanul, îmi imaginez c!
toate cele Cinci Principate vi se vor al!tura, altfel vor c!dea, precum
dori#i.
— N!d!jduiesc ca zeii s! accepte "i s! v! aprobe planul.
— Grija în mod sigur.
Un fior alerg! în jos pe spinarea lui Pyrust. De ce-a pomenit de
Grija?
— $i eu sper, de"i negocierile noastre de aici i-au împiedicat pe
mul#i s! intre pe t!râmul s!u.
Nalenianul l!s! pe mas! pocalul gol "i se ridic!.
— Doar i-au întârziat, st!pâne, nu împiedicat. În cele din urm!,
intr!m cu to#ii pe t!râmul s!u.
— Bine zis, î"i miji prin#ul ochii. Ar fi fost interesant s! lupt cu
tine. Te-a" fi a"teptat la Tsaxun cu dou!sprezece mii de solda#i.
— Iar eu l-a" fi ap!rat cu cinci mii. Poate c! a#i fi învins, dar n-ar
mai fi fost nimeni care s! îngroape mor#ii, spuse contele "i f!cu o
plec!ciune adânc!, o men#inu, apoi se ridic! încet. Este mai bine s!
lupt de partea voastr!.
Pyrust se plec! "i el adânc, la fel ca oaspetele s!u, dar scurtând
durata.
— Ave#i perfect! dreptate, milord. Aceast! alegere este de foarte
r!u augur pentru invadatori. V! rog, transmite#i fiicei voastre cele
mai alese ur!ri de bine din partea mea.
— Îi voi transmite. Ne vom întâlni în Moriande, cu trupele mele
de gard!?
— Un regiment ar fi suficient.
— Iar dac! Scior vine la mine pentru protec#ie?
— Tr!darea se pedepse"te cu moartea, d!du Pyrust din cap. Vreau
capul lui pus la vedere, la poarta de la Wentokikun.
— Dup! cum v! este voia. Atunci r!mâne s! ne întâlnim la
Moriande, într-o s!pt!mân!.
Nobilul nalenian se retrase, iar prin#ul î"i reumplu pocalul cu vin.
897
Privi spre coridorul pustiu care ducea spre buc!t!rie "i b!u. Când î"i
coborî cupa din nou, Mama Umbrelor se ar!t! pe hol.
— Pentru cineva c!ruia îi este atât de greu s! tr!deze, pare destul
de împ!cat cu ea, vorbi ea, c!tând spre u"a hanului.
— Nu "tiai c! au de gând s!-l asasineze pe Prin#ul Cyron?
Ea d!du din umeri.
— N-a existat niciodat! vreun moment când unul sau altul s! nu
fi pus la cale asasinarea lui. Nu "tim dac! vor avea succes sau nu.
Urzeala lui a dat deja gre" o dat!.
— Îmi amintesc, se strâmb! Pyrust. Este clar c! nu se poate avea
încredere în el. Dac! ar pl!nui s!-l ucid! pe Cyron, cu siguran#! c! "i
cu mine ar proceda la fel. Cu toate astea, este valoros pe câmpul de
lupt!, împotriva invadatorilor. Vom a"tepta s! vedem cum se
descurc!. Vreau pe cineva preg!tit s!-l ucid! dup! clipa lui cea mai
glorioas!.
— L-a#i putea l!sa s! elibereze Kelewanul.
— Gloria sa nu trebuie s! fie chiar atât de mare. A comis o
tr!dare. Va câ"tiga o b!t!lie, apoi va muri.
— Da, st!pâne, î"i înclin! ea solemn capul, apoi privi spre el. V!
mai apas! ceva.
— Da, cel de care nu "tim nimic. Vesticii au n!imit de dou! ori
asasini pentru a-l ucide pe Cyron. Or, asta nu se poate face f!r!
complicitatea unui ministru.
— Mini"trii au uneltit dintotdeauna împotriva prin#ului lor.
— Adev!rat, îns! vom avea nevoie de el în r!zboiul care se
contureaz!.
Pyrust î"i goli pocalul.
— Dac! nu sunt de partea noastr!, vor da gre", iar noi vom muri
cu to#ii. Nenorocirea cu mini"trii este c! nu le-ar p!sa, atâta vreme
cât totul se face într-o manier! ordonat!.
898
51
Ziua a 2-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Nemehyan, Caxyan
De"i absen#a continu! a Regelui-Vr!jitor îl pusese pe gânduri pe
Jorim, singur!tatea nu-l deranja cu adev!rat. Încercarea prin care
trecuse îl epuizase pân! la punctul în care ceva atât de simplu
precum hoin!ritul prin jungl!, pentru a alege fructe, îl f!cuse s! se
întoarc! înapoi cl!tinându-se prin înc!peri. Pentru fiecare dou! ore
de veghe "i activitate, avea nevoie de "ase ore de somn, iar acel somn
era departe de a fi odihnitor.
Acceptarea faptului c! era un zeu pretindea o mul#ime de ajust!ri,
cu toate c! Nauana, în convingerile ei neab!tute, îl dirijase în direc#ia
cea bun!. Jorim considera aproape o ironie faptul c! nu fusese un
devotat mai devreme, în timpul vie#ii. De"i îl slujise pe Wentiko, asta
era mai mult pentru c! Dragonul era zeitatea na#ional! a
Nalenyrului, decât din convingerile sale proprii.
De fapt, bunicul s!u avusese un rol în distan#area fa#! de religie.
Qiro insista asupra vener!rii str!mo"ilor, evident pentru c! voia ca
tradi#ia s! fie continuat! "i dup! moartea lui. De fapt, s-a considerat
el însu#i un zeu, a#a c! nici unul dintre noi nu trebuia s! plece de-acas!
pentru închin!ciune. Poate c! aceasta fusese originea problemei sale
cu el: reîncarnarea unui zeu tratând cu un om care se considera zeu.
Dar, indiferent cât de fascinant! era ideea, "tia c! nu constituia
întregul adev!r. Qiro nu tolera nici un fel de insubordonare pentru c!
sim#ea nevoia de a fi dominator. Jorim nu avea nici o idee de ce s-ar fi
putut teme, îns! nevoia de a-i face pe to#i s!-l accepte ca st!pân era
una dintre notele constante din via#a bunicului. Când fiul s!u "i
nepo#ii s-au revoltat, i-a trimis departe, în expedi#ii din care nu mai
trebuiau s! scape cu via#!.
Îns! Keles nu-i mort. Jorim se concentr! "i încerc! s!-"i contacteze
fratele. Ar fi "tiut dac! era mort, "i avea o senza#ie vag! a existen#ei
899
sale, dar f!r! nici un contact. Keles se concentra asupra altor lucruri
"i tot ce putu el s! surprind! erau secven#e fugitive cu ni"te imagini
de co"mar. Încerc! s!-i trimit! fratelui s!u un mesaj lini"titor, dar nu
avea habar dac! reu"ise înainte ca leg!tura s! dispar!.
Somnul lui fu întrerupt de vise "i se trezi de mai multe ori cu
capul plin pân! la refuz de imagini.
Unele dintre ele p!reau izbitor de familiare, iar altele fuseser!,
evident, extrase din pove"ti auzite de el despre Ceruri "i Iaduri.
Recunoscuse zei "i zei#e, dar în viziunea sa se amestecau cu to#ii.
Sisvoc, frumoasa zei#! a dragostei, se transforma dintr-o femeie
înve"mântat! într-o rob! cu vulturul brodat, într-o femeie
amentzutl!, cu o leg!tur! peste "ale "i ap!r!toare pectorale de aur,
fiecare gravat! cu simbolistica vulturului. Apoi, se schimba din nou "i
din nou, în alte forme pe care de-abia le mai recuno"tea, dar putea
ghici c! apar#ineau virukilor, ansatlilor sau sothilor.
Cele mai tulbur!toare erau visele care reproduceau pove"ti despre
zei. Le ascultase întotdeauna ca pe o mitologie, îns! acum le tr!ia,
amintindu-#i-le. Va tr!i printre fragmente de pove"ti pierdute sau –
mai mult ca sigur – modificate s! se potriveasc! cu morala pe care
vreun dasc!l ar fi vrut s-o scoat! în eviden#!.
În unele cazuri, omisiunile transformau lec#iile ce-ar fi trebuit
înv!#ate. De asemenea, omisiunile îi limitau pe zei, pentru c! ei î"i
datorau existen#a naturii credin#ei oamenilor. Dac! erau redu"i la un
singur aspect, fiind adora#i numai prin acel aspect, se vor plia încet
acelei forme. Tetcomchoa "i Wentiko, pentru c! aveau credincio"i
proveni#i din dou! culturi care-i slujeau #inând cont de o multitudine
de aspecte "i virtu#i, deveniser! mai mult decât simple abstrac#iuni.
%i cum ar fi s! fii Grija, venerat #i urât pentru c! desparte binele de
r!u, re"inând r!ul în Iadurile sale #i trimi"ând binele în Paradisuri?
Jorim se zgribuli.
Poate c! zeii au creat rasele de muritori, îns! s-au trezit în aceea"i
capcan! ca p!rin#ii care fac copii, apoi devin dependen#i de ei pentru
sus#inere în anii b!trâne#ii. Devin neputincio"i în a-"i guverna
propriile lor crea#ii "i sunt la mila odraslelor, a"teptând ce pomeni
vor ei s! le dea. Dac! o familie i-ar spune patriarhului ei c! va primi
de mâncare numai dac! va purta o masc! "i va cânta ceva înainte de
900
cin!, b!trânul ar deveni un menestrel mascat.
Oare au devenit zeii decrepi"i?
Ideea îl speria. P!rea injust s! se fi descoperit zeu "i s! trebuiasc!
apoi s! se acomodeze cu faptul c! era deja pe cale s! e"ueze. Ba mai
mult, exista în el convingerea c! trupul s!u muritor îi limita abilitatea
de a folosi puterile divine. De"i fusese capabil s! distrug! for#ele
mozoanilor, trupul s!u pl!tise un anumit pre#. Ar putea muri folosind
abilit!#ile care-i apar#ineau, iar Jorim nu avea nici cuno"tin#ele
necesare s! poat! cataloga aceste puteri, nici experien#a de a-"i da
seama cât de mult putea folosi din ele f!r! s! piar! chiar el.
Î"i petrecu urm!toarele dou! zile recuperându-"i for#ele "i
îndurând visele. Treptat, deveni tot mai puternic "i se decise c!
a"teptând revenirea Regelui-Vr!jitor era un exerci#iu de z!d!rnicie.
Se hot!rî s! se întoarc! în Nemehyan, s!-"i termine instruirea
necesar!, apoi se va îndrepta spre Nalenyr pentru a-i ajuta pe cei care
se opuneau ridic!rii celui de-al zecelea zeu.
Adun! pu#inele lucruri cu care venise, înveli fructele în frunze "i-
"i umplu burduful cu ap!. La intrarea în Maicana-netlyan modific!
echilibrul stâncii din solid în fluid "i-o l!s! s! etan"eze deschiz!tura.
Nu avea nici o îndoial! c! Regele-Vr!jitor va putea inversa procesul
pentru a putea intra "i îl suspecta c!, oricum, avea mai mult de o
singur! cale de acces în sanctuarul s!u.
Se îndrept! spre tab!ra unde-"i l!sase c!l!uzele maicana. Ajunse
acolo f!r! nici un incident, dar o g!si p!r!sit!. Existau îns! semne din
bel"ug c! b!rba#ii fuseser! acolo, dar cenu"a vetrei era rece "i
m!turat! de ploaie. De asemenea, ploaia "tersese "i orice urme de
pa"i care ar fi putut s!-i ofere un indiciu privind ceea ce se petrecuse
acolo. S-ar fi putut s! nu fie nimic, dar...
P!trunse în!untrul s!u "i privi lucrurile prin mai. Ploaia "i timpul
aproape c! restabiliser! echilibrul, iar "ase ore mai târziu nici n-ar
mai fi putut depista ceva r!u. A"a c! surprinse doar cea mai firav!
und! de tulburare, Zoloa, fa#eta distructiv! a zeului Jaguar, se risipea
în t!cere.
A fost o lupt! aici. Mozoyanii trebuie s! fi...
Înainte de a-"i fi putut termina gândul, ceva greu "i dur îl lovi în
moalele capului. C!zu cu fa#a în jos în cenu"!. Gura i se umplu cu ea
901
"i întreaga lume se pr!bu"i în întuneric.
Începând s!-"i vin! în fire, durerea îl n!p!di pe Jorim în glezne,
umeri, încheieturile mâinilor "i cap. Nu avea nici o idee cât z!cuse
incon"tient, dar gura "i gâtul p!strau înc! gustul licorii narcotice
turnate cu for#a. Degetele-i alunecar! pe tâmpl!, înl!turând leg!tura
de la ochi, iar când deschise pleoapele îl potopi un val de grea#!.
Deasupra lui, un nor de cranii se în!l#a în v!zduh, iar cerul
dobândise o culoare de un maro ars, a"a cum nu mai v!zuse înainte.
Mâinile lui atingeau paradisul, îns! nu-"i putea mi"ca bra#ele, iar
degetele "i le sim#ea umflate "i #epene.
Apoi, dinspre dreapta, un mozoyan îl lovi în stomac cu un
ciomag. Jorim zvâcni "i începu s! se rostogoleasc!. R!zboinicul
mozoyan sfida, cumva, gravitatea, pentru c! st!tea cu picioarele pe
norul de cranii. Nimic nu mai avea vreo noim!.
Un urlet furios, de la distan#!, îi atrase aten#ia. Privi în acea
direc#ie "i v!zu mul#imi de oameni #inând un munte sus numai cu
picioarele lor. $i apoi, în golf, Lupul furtunii "i alte nave z!ceau cu
carena scufundat! într-o felie de cer de un verde marin.
Realitatea îl izbi mai dur decât ciomagul. Mozoryanii m-au prins,
m-au adus înapoi la Nemehyan, iar acum atac! ora#ul.
Norul de cranii nu exista. În urma ultimului asalt mozoyan asupra
capitalei amentzutlilor, oamenii au retezat capetele du"manilor
mor#i. Le-au adunat, construind o piramid! înalt!. Jorim atârna de o
spânzur!toare fixat! în vârful ei. Gleznele-i fuseser! legate împreun!,
apoi de bârna transversal!. Trunchiul unui puiet de copac, de trei
metri lungime, fusese trecut prin leg!tura de la încheieturi "i el
atârna cu capul în jos, leg!nându-se încet în b!taia brizei "i a
loviturilor.
În jurul s!u, pe câmpia din fa#a ora"ului, înaintau hoardele
mozoyane. În b!t!lia anterioar!, fuseser! ni"te creaturi primitive,
incapabile s! gândeasc! sau s! planifice ceva. De data asta, se
aliniaser! în forma#ii "i m!r"!luiau înainte în ordine. Î"i men#ineau
disciplina pân! când ajungeau la liniile amentzutlilor, apoi î"i
concentrau atacul asupra unui anumit punct.
Mozoyanii n!v!leau cu aceea"i ferocitate ca predecesorii lor, dar
902
fiind mai masivi "i mai puternici, nu puteau fi respin"i cu u"urin#! cu
o împuns!tur! de suli#!. Cu toate c! s!ge#ile "i l!ncile omorâser!
destui dintre ei înainte, acum îi vedea împ!na#i de s!ge#i "i s!rind la
baza muntelui. Cei care nu aveau s!ritura lung! se înfigeau singuri în
#epu"e, dar nu numai imul î"i smulsese #!ru"ii ascu#i#i "i-"i croi drum
spre metereze.
Trupele amentzutle "i naleniene ripostau. Steagurile fâlfâiau,
trompetele r!sunau, iar trupele se deplasau de la un punct la altul.
Nori negri de s!ge#i naleniene se ab!teau ca o ploaie, spulberând, pe
moment, valurile de n!v!litori. Curajo"ii arca"i se urcau pe metereze,
alegând anumite #inte, "i lansau s!ge#ile prin craniile joase ale
mozoyanilor. R!zboinicii ametzutli î"i repezeau ghioagele lor de
lupt! de obsidian în vaste mi"c!ri circulare, smulgând membre "i
zdrobindu-i pe mozoyani. Mor#ii alunecau înapoi, tra"i de propriii
camarazi, iar al#ii continuau înaintarea.
$i apoi, când atacul era dezl!n#uit din plin într-un anumit sector
al liniilor, forma#iunile mozoyanilor se desp!r#eau "i se aruncau
asupra altui punct. $i mai multe steaguri fâlfâiau, chemând rezervele
în fa#!.
Amentzutlii se împotriveau n!valei mozoyane, îns! foarte curând
"i ultimele rezerve intrar! în lupt!.
Iar limita forma"iunii mozoyene nici n-a fost afectat!.
Sus, în vârful unei piramide, doi trompe#i nalenieni sunar!
retragerea. R!zboinicii pornir! s! dea înd!r!t, începând cu flancurile
forma#iunii lor semicirculare. Apoi osta"ii din mijloc se retr!geau
printre ei, iar primii mozoyani primir! în plin salve dup! salve de
s!ge#i. Cu toate astea, continuau s! avanseze, iar arca"ii se refugiar!
pe "oseaua de pe versantul muntelui, spre Nemehyan.
$oseaua ar fi fost locul perfect de ap!rare împotriva mozoyanilor,
îns! abilitatea lor de a face salturi îi oblig! pe nalenieni "i amentzutlii
s! se retrag!. Invadatorii n!v!lir! în sus, spre drumul pietruit, dar
r!zboinicii îi oprir! "i numai atunci, foarte încet, începur! s! cedeze
teren.
Apoi, dinspre ora", se pogorî o salv! de s!ge#i aprinse. Unele
nimerir! mozoyani, dar majoritatea î"i atinser! #inta vizat!. Lovir!
tran"eea pe care o ocupaser! du"manii "i aprinser! fluidul turnat
903
acolo. Fl!c!rile izbucnir! imediat, arzându-i pe mozoyani. Rândurile
din spate se oprir!, de"i cei mai apropia#i fur! împin"i peste
camarazii lor. Cei de pe cealalt! parte înc! mai înaintau spre "osea,
îns! f!r! avantajul numeric asaltul asupra "oselei încetini.
Apoi, de la baza piramidei de cranii se auzi o r!p!ial! de tobe. Un
mozoyan sub#ire, mai asem!n!tor cu un om decât oricare exemplar
v!zut de el pân! acum, cu o piele cenu"ie, solzoas!, str!lucind în
iriza#ii de curcubeu când lumina soarelui c!dea asupra ei, ap!ru
dinspre stânga sa. Î"i ridic! mâna dreapt!, apoi î"i îndoi degetele,
l!sându-l pe Jorim s!-i vad! ghearele. Izbi cu palma peste burta lui
Jorim, chiar sub buric, apoi î"i trase ghearele în jos, pân! la sternul
s!u. Cele patru urme l!sate sângerau puternic "i mici pâraie de sânge
se scurgeau "iroind pe cranii.
T!ieturile ardeau, îns! Jorim ignora durerea. Preotul mozoyan cu
mâna însângerat! – tân!rul sim#ea c! nu putea fi altceva – se aplec! "i
apuc! un craniu pe care ajunsese sângele s!u. Cuvinte r!sunând
obscene "i blasfematoare i se rostogoleau din gur!, iar craniul începu
s! str!luceasc!. Preotul îl azvârli jos, unui r!zboinic care a"tepta la
baza piramidei, apoi acela o lu! în salturi, cu toat! viteza, spre
forma#iunea de pe linia frontului.
Frica zvâcnea prin Jorim pentru c!, pe cât era el de sl!bit, tot
putea s! simt! manipularea maiului în ceea ce f!cuse preotul. Nu era
magia cu care era el deprins. Nu exista nici un fel de echilibrare
blând! a elementelor. Aceast! vraj! contorsiona lucrurile, iar asta ar
necesita mult mai mult! putere decât ar fi putut aduna preotul.
Dar î#i trage puterea din sângele meu, un sânge de zeu.
Jorim î"i dirij! sim#irile spre t!râmul maiului "i aproape c! vomit!.
În fiecare dintre cranii – pentru c! vreo duzin! ajunseser! deja spre
linii – ardea dorul distrugerii. Zoloa pândea câmpul de b!t!lie "i-"i
agita ghearele spre forma#iunile amentzutlilor.
Primul craniu ajunse la "osea. Un mozoyan îl strângea cu for#! la
piept, apoi f!cu un salt înainte. Urc! deasupra liniilor frontului.
S!ge#ile-"i luar! zborul str!pungându-l peste tot, împro"când "i mai
mult sânge peste hârc!. Puterea întunecat! din el izbucni. Apoi
cadavrul c!zu la p!mânt "i craniul explod!.
R!zboinicii amentzutlii zburar! de pe "osea "i c!zur! în masa
904
cenu"ie "i colc!itoare a armatei mozoyane. Noroco"ii fuseser! uci"i
de explozie. Ceilal#i fur! f!cu#i buc!#i cu ghearele "i din#ii. R!getul
victorios al trupelor mozoyane în!bu"i orice urlet, iar Jorim prefer! s!
cread! c! oamenii înduraser! moartea cu curaj, f!r! s! scoat! nici un
sunet.
Distrugerea lu! avânt. Alte #este zburar! în v!zduh, unele doar
azvârlite, altele #inute strâns la piept de r!zboinici sinuciga"i. La
fiecare explozie, trupurile s!ltau în aer, împro"când sânge. Oamenii
se retraser! repede. Unul dintre mozoyani s!ri spre "osea, dar un
amentzutl îl prinse din zbor. C!zur! împreun! în mijlocul masei de
mozoyani, iar explozia f!cu o gaur! în rândurile lor.
Dar se închise repede, iar n!vala du"man! progres! spre "osea.
Oamenii de sus începur! s! arunce cu pietre "i oale cu ulei aprins.
Proiectilele c!zur! asupra rândurilor mozoyanilor, dar pentru fiecare
r!zboinic ucis, al#ii nou! îi luau locul. R!zboinicii ametzutli se
retr!geau mai repede, dar, ajun"i la "osea, la prima cotitur! se
pomeneau flanca#i din nou. Craniile zburau cu bolt! "i explodau,
oamenii #ipau "i c!deau, iar retragerea se acceler!.
Sângele lui Jorim curgea în voie "i craniile, astfel îmbog!#ite, erau
luate din piramid!. Spera ca întreaga construc#ie s! se pr!bu"easc!,
dar pentru el n-ar fi contat. Mozoyanii erau în avantaj. Distrugerea
luase amploare. Nu-i mai putea opri nimic.
Dar poate c! nu stoparea lor este cheia.
Strângând din din#i, Jorim încerc! s!-"i ridice capul, î"i încord!
mu"chii de pe abdomen, iar sângele #â"ni cu putere. Soldatul
mozoyan îl lovi din nou peste burt! cu o bât!, iar preotul îi zgârie
pieptul cu ghearele. Focul erupse din nou în trupul s!u, umerii îl
dureau, în timp ce vergeaua puietului îi r!sucea bra#ele.
Se cercet! în interior "i atinse v!t!m!rile dinl!untrul s!u.
Mozoyanii voiau s!-l lase s! moar! "i-i foloseau moartea pentru a
gr!bi sfâr"itul tuturor celor care credeau în el. Li se opusese f!r! s!-"i
dea seama, dar acum se opri. Atinse maiul "i atinse echilibrul
favorizând schimbarea. $i mai mult! magie se scurse în mijlocul
distrugerii, p!trunzând în lume prin sângele s!u.
Expulz! maiul afar!, potopind încarnarea lui Zoloa. Fantomaticul
zeu Jaguar deveni "i mai vorace. Mârâitul s!u îi încuraja pe mozoyani,
905
cu moralul o#elit de chem!rile t!cute ale celuilalt zeu. Jorim privi
mu"chii n!lucii felinei umflându-se, iar col#ii i se alungir!.
Nu-i suficient.
Se c!zni "i mai tare, absorbind cât putea din mai "i-l trimise afar!
mai repede. Zoloa se l!f!ia în el "i cre"tea. Ca o lipitoare ad!pându-se
dintr-o arter!.
Zoloa încerc! s! se retrag!, îns! Jorim strânse un pumn – cu
gheare de dragon – peste botul zeului. Îl f!cu s! bea, pompând "i mai
mult! energie în el, luând din propria sa via#!, contorsionând-o "i
echilibrând-o, obligând zeul Jaguar s! o accepte.
Oare un zeu are o limit! în ce prive#te magia pe care o poate
controla?
Cu mârâitul lui feroce redus la un miorl!it jalnic, zeul obez al
distrugerii pocni. Haosul erupse într-un nor negru de mai, acoperind
întregul câmp de b!t!lie. For#a sa sc!ld! p!mântul, apoi se în!l#!
într-un val întunecat s!ltând rândurile succesive ale mozoyanilor. Se
curbau în interiorul valului, apoi se dizolvau în spuma învolburat! pe
pant!, în jos. Acolo unde atingea un craniu, când se amesteca cu
sângele s!u, craniul exploda, vaporizându-i pe mozoyani.
Preotul fie c! sim#ea magia, fie c!-"i d!duse seama c! Jorim avea o
contribu#ie la distrugerea armatei sale. Lovi de sus în jos cu ghearele,
deschizându-i gâtul. Sângele gâlgâi, împro"când mâna preotului "i un
picior. Sângele arse "i, într-o clipit!, îl transform! pe preot într-o
tor#! vie.
$i atunci valul izbi piramida de cranii.
Îl azvârli cât acolo pe preot.
Trecu mai departe, ucigând totul în urma lui, de pe câmpia de sub
Nehayan, înaintând pân! la optzeci de kilometri distan#!. Se r!spândi
formând un con, nel!sând nimic viu în urm!, fie insect! sau plant!,
pas!re sau pe"te, animal, mozoyan sau om.
Nu cru#! nici m!car un zeu.
906
52
Ziua a 2-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
De"i, dac! n-ar fi f!cut asta, ar fi dus la descoperirea lui, Junei
Aerynnor regreta sincer c!-i scosese femeii laringele. Nu numai c! o
împiedicase s! #ipe, dar respira#ia ei se transformase într-un "uierat
gâlgâit foarte sup!r!tor. Iar felul în care urlase din priviri îi spunea c!
ar fi fost o adev!rat! pl!cere s! o aud!. Ar fi atins note dincolo de
pragul audibil "i-ar fi rezonat înl!untrul s!u pentru o bun! bucat! de
timp.
Junei venise de departe "i se hot!râse s-o dezmembreze pe fata
supl! ca pe un fel de celebrare. De fapt, ea-i re#inuse privirea cu
câteva zile înainte, pe când se îndrepta spre întâlnirea cu
binef!c!torul s!u din umbr!. Fata nu însemna mai nimic, era doar o
c!z!tur!, cu privirile tâmpe, dependent! de opiu, gata s! fac! orice
pentru pre#ul unei pipe. Chiar graba ei fusese cea care-l atr!gea "i,
privind retrospectiv, tot ea o condamnase.
Ar fi putut s-o ucid! chiar acolo "i nim!nui nu i-ar fi p!sat, dar îl
intriga. Cumva, reu"ise s! supravie#uiasc! p!strându-"i spiritul intact.
O întrebase cum o cheam!, iar ea ar fi putut – aproape c! o "i f!cuse
– s!-i r!spund! c! era cine voia el s! fie. Dup! o clip! de ezitare îi
spusese c! numele ei era Karari.
O invit! s! mearg! cu el "i-i cump!r! un bol cu t!i#ei, devora#i de
ea atât de repede încât se a"teptase s-o vad! vomitând. De"i îi
spusese numele, nu era deloc sigur c! povestea relatat! de ea era "i
adev!rat!. Îi spusese c! mama ei a fost ibovnica unui navigator de pe
o nav! care lucrase pentru familia Phoesel, Pesc!ru#ul de argint.
E"uase în dreptul Miromilului, iar echipajul îl luase pe tat!l ei drept o
piaz!-rea. L-au pus în lan#uri, aruncându-l apoi în mare. Mama ei,
bolnav! de durere, se pr!p!dise. Iar ea, f!r! nimeni altcineva pe lume
care s-o ajute, tr!ia vremuri grele "i recursese la opiu pentru a-"i
907
u"ura durerea.
Junei cuno"tea Pesc!ru#ul de argint "i b!nuia c! povestea ar fi
putut fi real!. Dec!derea fetei s-ar putea s! fi început cu cinci luni în
urm!. Nu ajunsese atât de departe încât s! nu mai poat! fi salvat! "i
era destul de educat! încât s! fie recunosc!toare.
$i de suficient timp pe strad! ca s! vad! în el un binef!c!tor. S-ar
fi ag!#at de el. Ar fi f!cut a"a cum i s-ar fi cerut, f!r! întreb!ri.
Curiozitatea ar fi echivalat cu transformarea norocului s!u în
nenorocire, iar ea fl!mânzea de prea mult! vreme s! comit! o
asemenea necugetare.
Junei închinase un apartament "i st!tu cu ea o vreme, în timp ce
lupta cu opiul. O îmb!iase "i o luase de la periferie, un loc unde "i-ar
fi reluat vechile obiceiuri. Îi f!cea chiar pl!cere s!-i cumpere lucruri.
Bucuria ei direct! "i recuno"tin#a erau cu atât mai bine-venite în
lumina sor#ii ei finale.
Singurul regret pe care-l avea era c! nu avusese timp s! o
preg!teasc! pentru lucruri mai m!re#e. Karari avea un trup prea fragil
"i era prea blând! s! fi putut fi introdus! în lumea umbrelor, în care
tr!ia el. Când îl g!sise Mama deseian! a Umbrelor, Junei prindea
"obolani în turnul familiei sale "i pusese la punct tot felul de metode
de a-i lichida. Cu toate c! era priceput la preg!tirea unor dispozitive
repede dovedite a fi mortale, îi pl!cea ca lucrurile s! se desf!"oare
mai lent. Era ceva s! prive"ti un "obolan care se zb!tea s! scape dintr-
un la# care se strângea lent, dup! ce-l înc!lzise pân!-n str!fundul
stomacului. În timp ce ochii animalului ie"eau din orbite "i vasele de
sânge plesneau, el se excita.
Aflase, destul de repede, c! moartea poate stârni pl!ceri.
Mama Umbrelor î"i f!cuse bine treaba, construind pe funda#ia
deja a"ezat! de el. Familia lui n-avusese nimic împotriv! s! fie luat la
curtea din Thyrenkun, ca paj. Considerau asta atât o onoare, cât "i o
modalitate convenabil! de a sc!pa de un fiu tân!r. Însemna unul mai
pu#in la împ!r#irea mo"tenirii familiei, o gur! mai pu#in de hr!nit "i o
"ans! în plus la ob#inerea unui favor regal.
Junei se antrenase din greu, îndurând pedepse pentru e"ecuri "i
acceptând recompense pentru succesele sale. Înv!#ase repede c! în
via#! nu va ob#ine tot ce considera c! i se cuvine, a"a c!-"i oferea
908
singur mici pl!ceri, apoi raporta încântat superiorilor s!i tot ce
f!cuse. Avea grij! s! urmeze toate regulile "i dep!"i toate a"tept!rile,
a"a c! sl!biciunile sale îi erau iertate. $i, destul de des, îi f!cea p!rta"i
"i pe al#ii la recompensele sale, ceea ce-i transforma pl!cerile în
trepte spre o nou! misiune.
Dup! ce dezv!luise tr!darea familiei sale coroanei deseiene, îi
privise pe to#i cum mor, apoi fugise în sud, „pentru a sc!pa de mânia
Prin#ului Pyrust”. Acest lucru îi aduse acceptarea imediat! în rândul
sudicilor, iar el se folosi din plin, încântat, de circumstan#e. Misiunea
sa fusese p!trunderea în interiorul clanului Anturasi. Dac! nu era
posibil s! fure informa#ii, trebuia s! g!seasc! o cale de a întârzia
munca lui Qiro.
Uciderea lui Nirati reu"ise asta destul de bine. Rela#ia lui cu ea
fusese distractiv!, pentru c! putuse s!-i provoace mici torturi, care-i
construiser! rezisten#a la durere, pentru ca la sfâr"it s-o poat! îndura.
$i fusese încântat s! i-o provoace.
De când o omorâse, se trezea adesea din vise în care relua
experien#a. O dezmembrase încetul cu încetul, privind protestul din
ochii ei. De"i fusese însp!imântat!, ripostase. Cu toate c! nu voia s!-i
plac!, îns!"i faptul c! se lupta o readusese în tipare de comportament
care-i spuneau c!-i f!cea pl!cere. Propriul ei trup o tr!dase "i ced!. El
nu observase, dar ea se scufundase într-un extaz care o înv!luise,
ferind-o de oribila clip! a mor#ii.
Într-un fel, îl epuizase. Se implicase atât de mult în ceea ce f!cea,
încât ultimele ei clipe îi sc!paser! aten#iei. Iar acum se trezise
preocupat de felul în care ar reac#iona al#ii când erau adu"i atât de
aproape de moarte. Despre Contele Vroan "tia c! ar privi moartea
drept în ochi "i-ar sfida-o pân! în ultima clip!. Ar putea fi pr!jit de
viu, într-un sicriu de fier îngropat în c!rbuni încin"i, "i tot n-ar scoate
un cuvânt, poate doar ca s! rosteasc! o vorb! de duh de final, f!r!
prea mult miez, "i nici n-ar dezv!lui prea multe despre situa#ie.
Pe de alt! parte, Nerot Scior s-ar zbate ca un "arpe înfipt într-o
#epu"!. Junei se gândea c! tragerea în #eap! i s-ar potrivi de minune.
Ar folosi o pr!jin! boant! "i l-ar l!sa s! încerce s! scape de pieire
prelungind supliciul pe cât de mult era posibil. Nerot s-ar lupta s!-"i
st!pâneasc! zbaterea picioarelor, câ"tigând înc! vreo câteva secunde
909
de via#! prin for#a voin#ei sale, convins, în tot acest timp, c! mama sa
va veni s!-l salveze. Chiar "i dup! ce picioarele l-ar tr!da "i s-ar înfige
încet în pr!jin!, tot ar spera într-o salvare. Ar muri crezând c! s-ar
putea ajunge la o în#elegere "i r!nile sale s-ar putea vindeca.
Iar Prin"ul Cyron... Dac! ar exista cea mai mic! "ans! ca acesta s!
scape de asasinat, Junei l-ar omorî chiar el pe prin#ul nalenian.
Provocarea îl incita. S! se strecoare printre g!rzile keru r!mase ar fi
fost imposibil. De"i cet!#enii din Nalenyr s-ar putea s!-l accepte ca
aliat, pentru c! Prin#ul Pyrust îl ura, keru nu aveau încredere în nici
un deseian, indiferent de faptele sale. Laptele lor de mam! era
îngro"at de ura amar! pentru deseieni, iar keru nu f!ceau nimic ca s!-
"i extind! viziunea asupra lumii.
Desigur, ar avea "i unele avantaje. Prin#ul îl cuno"tea. Cyron
fusese îngrijorat de starea lui dup! moartea lui Nirati Anturasi. I se
promisese pân! "i c! uciga"ul ei va fi prins, iar r!ul f!cut amândurora
r!zbunat. Junei î"i oferise chiar "i ajutorul, îns! ardoarea prin#ului
pentru prinderea uciga"ului se ofilise de mult.
Cum ar accepta el moartea?
Junei b!nuia c! Cyron nu va intra prea u"or pe t!râmul lui Grija.
S-ar fi putut s! fie cât pe ce, cândva, dar acceptând o ran! grav!
pentru a masca uciderea Contelui Turcol dovedise un aspect de-al
s!u despre care Junei nu credea c! existase mai înainte. Ei cred c!
Cyron este incapabil s! lupte pentru c! n-a fost niciodat! obligat s!
lupte. Îns! este fiu al Statului Dragon, iar un dragon, chiar lipsit de
col"i #i gheare, tot un dragon r!mâne.
Î"i coborî privirea spre micu#a Karari. Îi ridicase p!rul sus,
îndep!rtându-l de cap, ca s! nu se mânjeasc! cu sânge. Voia s!-i ia
scalpul dintr-o bucat!, pentru a-l folosi s!-i încropeasc! o barb!. Îi
trecu prin minte c! asta ar fi ceva interesant, din moment ce ar!ta, "i-
a"a, atât de b!trân!. De asemenea, ar masca "i gaura din gâtul ei.
— Cum crezi tu c! va muri Prin#ul, micu#o? Va fi la fel ca curajos
ca tine?
Ochii ei se c!scar!, apoi privirea începu s! i se sting!. Se gândi, o
clip!, c! s-ar putea s! aib! o reac#ie alergic! la tinctura folosit! de el
pentru blocarea mu"chilor motrici, dar apoi o umbr! c!zu peste
chipul fetei. Când o atinse, îi zâmbi.
910
Se întoarse. Draperiile groase ale înc!perii nu permiteau
p!trunderea razelor soarelui, a"a c! aprinsese mai multe felinare
pentru a-"i ilumina opera. Un fluture aterizase pe unul din ele,
b!tând încet din aripi. Apatia lui contrasta cu violen#a s!vâr"it! de el
asupra lui Karari "i-l f!cu s! se gândeasc! la trupul ei ca la un cocon,
"i la "ansa ei ca, dup! moarte, s! se transforme într-o creatur!
minunat!.
Se zgâi la fluture "i deveni tot mai sigur c! nu mai v!zuse
niciodat! unul la fel. Era mare, ceea ce era deja neobi"nuit, f!r! a mai
pomeni "i de faptul c! era înc! prea devreme pentru anotimpul
fluturilor. Pe deasupra, coloritul verde-cu-negru era ceva ce era
convins c! nu mai întâlnise pân! atunci.
Încerc! s!-l striveasc!, îns! fluturele evit! cu u"urin#! lovitura lui.
Fiind un maestru în vrili, l-ar fi putut ucide f!r! nici un efort, dar îi
pl!cea s! aib! un martor la eforturile lui. Cu mult! vreme în urm!,
aflase c! fluturii erau atra"i de stârvuri, iar prezen#a lui confirma
acum c! f!cea o treab! bun!.
Apucând unul dintre cu#itele sale, Junei se aplec! înainte. Întinse
mâna dreapt!, netezind pielea de pe fruntea lui Karari. Ap!s! vârful
cu#itului pe pielea ei "i a"tept! s! se formeze pic!tura ro"ie. Apoi
a"tept! ca punctul de presiune de pe #esut s! plesneasc! "i ca sângele
s! descrie o dâr! pe care o va urma.
Toate astea f!ceau ca lucrurile s! decurg! mult mai artistic.
Îns! mâna lui zvâcni când ceva îl în#ep! în gât. Sc!p! cu#itul "i se
întoarse, strângând palma dreapt! pe gât. Putea sim#i o mic!
umfl!tur!, dar "tia c! nu era nimic important. De fapt, era sigur c! nu
însemna nimic, apoi î"i d!du seama c! nu-"i oprise r!sucirea.
Picioarele i se împleticir! "i ateriz! dur pe pardoseal!. Umerii
lovir! peretele, iar capul se izbi de el suficient de tare încât s! crape
tencuiala. Sim#i f!râme din ea c!zându-i pe dup! gât. Porunci mânii
sale drepte s! le dea jos, dar ea c!zu la podea, inert!, lâng! el.
Privi în sus "i descoperi un b!rbat înalt "i sub#ire stând lâng!
dulapul cu sertare. %inea o sticl! cu venin de viper! cu corn "i punea
la loc dopul, cu acul înc! în el. B!rbatul avea degete incredibil de
lungi "i ochi c!prui, care p!reau s!-"i schimbe culoarea.
Junei încerc! s! spun! ceva, dar nu reu"i decât s!-"i deschid!
911
gura. întunec! o clip!, apoi vederea-i reveni. În timpul cât fusese
B!rbatul d!du din cap, iar mantia i se închise, o mantie #esut! cu incon"tient, vanyeshul îl deplasase.
modelul smarald-negru, de pe aripile fluturelui. Apoi, pe când durerea începea s!-l mu"te, privi spre dreapta "i-"i
— Te vei întreba dac! a fost chiar un fluture, ori a servit la v!zu trupul sprijinit de perete.
distragerea aten#iei tale, în timp ce p!trundeam în înc!pere prin u"a Ochii lui Junei se c!scar! de groaz!.
încuiat!, neauzit "i nev!zut. Transformarea mea din insect! în om, în Nu ochii mei, ai ei$ M! aflu acum în trupul ei, iar ea în al meu$
pofida faptului c! ar fi solu#ia cea mai improbabil!, este singura pe — Minunat, ai în#eles, zâmbi Kaerinus. Ai f!cut o treab! foarte
care ai crede-o. Vanitatea nu-#i va permite s! accep#i c! altcineva ar bun!, vrilcai. Î#i va lua câteva ore ca s! mori.
putea fi mult mai priceput decât tine în artele umbrelor, nu-i a"a, Într-adev!r, îi trebuir! ore ca s! moar!, multe ore. Cu toate c!
vrilcai? mândria fa#! de priceperea sa îl feri la început pe Junei, disperarea "i
B!rbatul se l!s! jos "i închise cu degetul gura lui Junei. groaza-l în"f!car! în cele din urm!.
— Ai vrea s! "tii cine sunt "i de ce fac asta. Sunt Kaerinus. Ai auzit
de mine, ultimul vanyesh, imbecilul magic care zace în umbr! prin
Xingnakun, ie"ind la iveal! doar o dat! pe an s!-i vindece pe cei
lipsi#i de prevederea de a se teme de el. Îi pot t!m!dui, "tii doar.
Orbii, ologii "i bolnavii.
Kaerinus privi spre Karari.
— M!i s! fie, ai f!cut o treab! prea bun! cu ea. N-o pot vindeca.
De"i glasul b!rbatului avea ni"te inflexiuni t!ioase, lui Junei îi
pl!cea.
— $i #i-ai imaginat, Junei Aerynnor, c! am venit aici s! te ucid. O
voi face. Ba chiar mi-ar fi pl!cut s!-mi petrec ceva timp cu asta, îns!
nu am prea mult la dispozi#ie. M! întâlnesc cu un prieten în sud, "i
cu cât voi sosi mai repede acolo, cu atât va fi mai bine pentru to#i.
Vanyieshul se ridic!, apoi se ghemui din nou între faldurile
mantiei sale.
— Oh, da, de ce? Ai omorât-o pe Nirati Anturasi, "i-i era foarte
drag! unui prieten de-al meu. Data viitoare, nu mai alege victime cu
prieteni puternici.
Kaerinus se ridic! "i apoi izbucni în râs.
— Data viitoare. Nu va mai fi una. Ah, da, "tiu c! veninul de
viper! cu corn nu este fatal. Trupul t!u s-ar vindeca.
Privi spre fat!.
— Da, ai cam v!t!mat-o. N-o pot ajuta, îns! pot face asta...
Kaerinus schi#! un gest "i o lumin! sfârâi sub ochii lui Junei.
Curse pe fa#a lui "i-i incendie creierul. Lumea înconjur!toare se
912 913

53
Ziua a 2-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol!Deraelkun,! inutul!Faeut
Erumvirine
Nici c! puteam s!-mi imaginez o mai bun! etalare a artei
r!zboiului. De"i aveam senza#ia c! mai v!zusem toate astea "i înainte,
nu-mi puteam aminti altceva care s! egaleze ceea ce vedeam de pe
meterezele de la Deraelkun. Kwajiinii se aliniaser! într-o linie de
b!t!lie lat!, de la Drumul Imperial spre est, paralel! cu întinderea
cuprinz!toare a fort!re#ei, spre vest. În!l*aser! flamuri viu colorate,
fiecare cu inscrip#ii precise în limbajul imperial, "i mi-am dat seama
c! de aceea aveam eu senza#ia c! mai v!zusem asta "i înainte. Lumina
soarelui fulgera din s!bii "i vârfurile suli#elor, iar scuturi de bambus
protejau rândurile din fa#! de arca"ii "i balistele noastre.
Trupele care ap!rau Deraelkun, de"i nu num!rau mai mult de
patru mii de oameni – de-abia o cincime din for#a dinaintea noastr! –
î"i ridicaser! propriile lor flamuri pentru a-"i proclama apartenen#a la
câte o forma#iune militar!, la o cas! nobiliar! sau, în cazul celor
câ#iva xidantzu, la "colile unde fuseser! antrena#i. De fapt, m!
gândeam c! prezentarea noastr! o întrecea pe-a lor, pentru c! fiecare
flamur! desemna un erou, în vreme ce majoritatea kwajiinilor se
b!l!ceau în anonimat.
Totu"i, du"manul trebuie c! se sim#ea foarte tare, din moment ce
erau cinci pentru fiecare dintre noi. Deraelkun putea c!dea, iar dac!
to#i acei kwajiini de jos ar fi fost numai pe jum!tate atât de numero"i
fort!rea#a ar fi fost pierdut! înainte de sfâr"itul zilei.
Îns! cucerirea ei nu era o treab! prea simpl!. Drumul se curba
spre vest "i ducea pe sub zidurile primei fort!re#e, iar cele dou!
poduri mobile care acopereau spa#iul gol de pe drum fuseser!
ridicate. Acest lucru întrerupea calea de acces "i sp!rgea frontul,
astfel c! armatele trebuiau s! înainteze în trei sec#iuni. Dirijarea
914
înt!ririlor spre oricare dintre cele trei sec#iuni ar necesita o retragere
"i o redesf!"urare, sau o manevr! atât de departe de linia frontului,
încât rezervele n-ar fi putut avansa într-un moment critic.
Defileurile t!iate în câmpul de b!t!lie fuseser! prelungite în a"a
fel încât în centru se crease o mic! insul!. Dinspre drumul care duce
spre sud "i câmpul de b!t!lie dinspre nord, dou! poduri înguste legau
insula de fort!rea#!. Insuli#a f!cea impracticabil orice atac din centru
"i fusese folosit!, mult! vreme, drept loc pentru duelurile de onoare
ale r!zboinicilor. În centrul ei a fost amenajat un cerc de piatr!,
punctat, în afar!, de mai multe monumente mici, în amintirea celor
care au luptat "i au murit acolo.
A"a c!, în realitate, orice înaintare pentru cucerirea Deraelkunului
se va desf!"ura anevoios, va fi divizat! în dou! sec#iuni, f!r!
comunica#ii între ele sau posibilitate de a se sprijini reciproc.
Ma"in!riile de asediu puteau fi aduse în fa#! pentru spargerea
primului zid de ap!rare pe locul unde drumul cotea spre vest, îns!
arca"ii din turnurile dominând zona îi vor ucide pe solda#ii care
încercau s! sparg! zidul.
Ascultam pocnetul flamurilor în b!taia vântului. B!tea spre nord,
spre fort!rea#!, aducând cu el izul firav de vhangxi. Kwajiinii îi
mânaser! în centru "i-i vor asmu#i ca o abatere a aten#iei. Nu
credeam c! puteau s!ri pân! în vârful meterezelor, dar ar fi în stare s!
se ca#ere pe ziduri. Chiar dac! îi vom m!cel!ri pe to#i, vor folosi
s!ge#ile "i vor atrage aten#ia asupra lor de la celelalte dou! asalturi
principale.
$i "tiam c! va fi vorba de asalturi, dou!, lansate dur "i cu vitez!.
C!petenia du"man! nu avea alt! alegere. Dac! se concentra pe o
singur! arip! sau alta, ne-am masa trupele acolo "i l-am respinge. Pe
oricare dintre cele dou! fronturi am reu"i, cu u"urin#!, s! facem fa#!
for#ei sale. Numai prin angajarea noastr! în lupt! pe întregul front ar
putea s! ne solicite rezervele "i s! ne fac! s! sânger!m, lent, pân! la
moarte.
Iar logica nu era singurul factor motiva#ional avut de el în vedere.
Era arogant "i mult prea încrez!tor în el. Primise deja rapoarte
privind trupe care abandonau Deraelkunul, îndreptându-se spre
nord, pentru a intra în Nalenyr. Dac! am "ti c! ap!rarea fort!re#ei ar
915
fi lipsit! de orice speran#!, moralul nostru ar fi foarte sc!zut, iar
trupele sale ar sim#i o însufle#ire "i mai mare. Pân! acum, nu se
confruntase cu nici o rezisten#! serioas!, iar Kelewanul c!zuse
repede, a"a c! n-avea nici un motiv s! presupun! c! trupele sale n-ar
putea func#iona perfect "i s! ia fort!rea#a f!r! prea multe probleme.
Îns! le va avea, iar eu aveam de gând s! fiu o bun! parte dintre
ele.
Am coborât de pe metereze, luând-o pe treptele late de piatr!,
s!rind câte dou! deodat!. Ajuns la baza lor, am f!cut o plec!ciune
spre Consina "i fiul ei. Mi-au întors gestul, apoi m-am r!sucit spre
turnul central al fort!re#ei "i m-am plecat din nou, men#inând
reveren#a adânc! "i îndelungat!. F!r! nici un cuvânt, m-am ridicat,
m-am întors pe c!lcâie "i-am luat-o spre mica ie"ire de urgen#!,
s!pat! în mijlocul zidului fort!re#ei.
Am traversat repede drumul "i am urcat pode#ul de lemn spre
insul!. Odat! ajuns acolo, m-am plecat înaintea du"manului, apoi m-
am întors "i am salutat fort!rea#a "i pe ap!r!torii ei. Se în!l#ar! urale
puternice, apoi zeci de s!ge#i aprinse c!zur! cu bolt! "i lovir! podul
traversat de mine. începu s! ard! cu veselie.
M-am r!sucit "i-am intrat în cerc. La fel ca multe alte cercuri
unde au avut loc dueluri de-a lungul vremii, "i acesta absorbise o
cantitate destul de mare de magie dezl!n#uit!. Iarba din el, cu firul
lung "i suplu, era argintie "i r!suna sub#ire când picioarele mele o
d!deau la o parte. M-am deplasat de jur împrejur, spre est, astfel ca
lumina soarelui r!s!rit s! nu m! orbeasc!. Mi-am scos coiful "i masca
tigrului mârâind "i le-am pus la marginea de marmur! alb! a
cercului.
Privind spre kwajiinii alinia#i spre sud, am început s! arunc o
provocare, folosind aceea"i formul! "i cuvinte arhaice auzite de mine
de la primul kwajiin întâlnit, departe, în est. Mi-am p!strat vocea
neutr!, dar puternic!, l!sând s!-mi p!trund! în cuvinte o und! vag!
de dispre#.
— Eu sunt Moraven Tolo, jaecaiserr. Ani de zile, dincolo de câ#i
pute#i voi s! num!ra#i, i-am ap!rat pe oamenii din Nou!. M-am
ridicat împotriva tiraniei. I-am ucis "i pe cei de vi#! nobil!, "i pe cei
de jos. În acest loc, acum o sut! "aptesprezece ani, l-am ucis pe
916
banditul Ixus Choxi. Înainte de asta, am m!cel!rit optsprezece
discipoli ai lui Chadocai Syyt, apoi l-am ucis "i pe el, punând cap!t
ereziei sale. În est, i-am omorât pe ai vo"tri, am ajutat la fuga din
Kelewan. V! fac o mare onoare s! v! consider vrednici s! v! duela#i
cu mine. Nu m! tem de nimic din ce-a#i putea arunca împotriva mea.
$tiam c! vorbele mele se vor r!spândi încet în rândurile armatei
de kwajiini, de"i le rostisem numai pentru o singur! pereche de
urechi. Dac! liderul lor hot!ra sau nu s! se întâlneasc! cu mine în
duel era important, îns! faptul c! voi lupta cu al#ii îmi slujea scopul.
F!cându-"i oamenii s! a"tepte, ei vor deveni înfometa#i "i înseta#i, vor
suferi de cald "i oboseal!. Fiecare minut câ"tigat de mine era un
minut care le înr!ut!#ea situa#ia.
Un kwajiin aflat la comanda unor vhangxi îl împunse pe unul cu
teaca de lemn a sabiei sale, apoi ar!t! spre mine. Fiara începu s!
galopeze în direc#ia mea. Mu"chii s!i puternici de pe umeri "i piept se
încordau pe când labele sale loveau p!mântul. Nici m!car n-o lu!
spre pod, ci f!cu un salt peste "an# "i un alt salt spre mine.
Am expirat încet "i m-am preg!tit. F!când asta, o alt! masc! "i o
alt! armur! se a"ezar! pe mine. Jaedunul curgea din bel"ug,
umplându-m! "i înt!rindu-m!, schimbând felul în care vedeam
câmpul de b!t!lie "i pe du"manul meu. Chiar înainte ca bestia s! fi
f!cut primul salt spre insul!, "tiam c! va muri.
Am p!"it repede înainte, sco#ând sabia de la "oldul drept. Pe când
vhangxiul î"i începu coborârea, ghearele se ridicar!, iar gura i se
c!sc!. Mi-am inversat priza pe mânerul sabiei. Lama se sprijini de
antebra#, cu vârful atingând tricepsul. Am f!cut o fandare, l!sând
ghearele labei drepte a bestiei s!-mi treac! pe deasupra capului, apoi
mi-am r!sucit încheietura.
Vârful lamei atinse subsuoara vhangxiului. Sângele #â"ni aburind,
împro"când iarba argintie. Pulsa stacojiu pe piatr!, împr!"tiindu-se
într-un vast arc de cerc, pe când vhangxiul se întoarse spre mine.
F!cu un pas, cu labele ridicate, azvârlind în v!zduh un gheizer de
sânge, apoi se pr!bu"i. Grebl! cu ghearele iarba verde din afara
cercului. Din artera sec#ionat! #â"ni "i mai mult sânge, apoi r!mase
nemi"cat, mârâind, pe când pl!mânii s!i uria"i se golir! pentru
ultima oar!.
917
 Într-o str!fulgerare argintie, fluid!, mi-am b!gat sabia în teac! "i
m-am întors s!-i înfrunt din nou pe kwajiini.
— M! lua#i, cumva, drept un m!celar, de trimite#i un animal
împotriva mea? Sau ave#i mai pu#in curaj "i mai pu#in! onoare decât
acest hoit f!r! via#!?
De fapt, sperasem c! kwajiinul din rândurile din fa#! va mai
trimite câ#iva vhangxii împotriva mea, în grup, de aceast! dat!, îns!
v!zuse consecin#ele gestului. Dac! înfrângeam trei, putea trimite
cinci, iar dac! ucideam cinci, va trimite nou!, îns! nimic n-ar fi
dovedit curaj sau onoare. Mai avea o singur! op#iune.
P!"i înainte "i f!cu o plec!ciune. Purta un coif cu craniul
însângerat "i-"i în!l#! vocea, ca s! fie auzit de to#i.
— Eu sunt Xindai Gnosti din Clanul Gnosti. Am luptat ani "i ani,
atât de mul#i c! nu-mi mai amintesc câ#i. Am omorât pe mul#i aici "i
mul#i dintre ai mei pentru a dobândi onoarea de a conduce trupele...
— E"ti un dresor de animale, nu un r!zboinic, l-am întrerupt.
Se holb! la mine, uluit, "i se bâlbâi, în timp ce un zvon de iritare
p!trunse dinspre rândurile de kwajiini. O lu! de la început.
— Eu sunt Xindai...
L-am întrerupt iar!"i.
— Numele t!u, obâr"ia "i istoria ta m! plictisesc, p!storule. Dac!
ai curaj, apropie-te de mine.
Î"i scoase sabia "i începu s! alerge.
M-am întors cu spatele spre el "i m-am dus spre centrul cercului,
a"teptându-l. Pa"ii s!i bubuiau peste pod. R!sunar! mai moale în
timp ce gonea spre cerc. Zdr!ng!nir! metalic în iarb!, apoi se opri la
doi metri de mine. S!ri în v!zduh, cu sabia ridicat!, cu ambele mâini
pe mâner, coborând-o cu grab! pentru o lovitur! menit! s! m!
despice din cre"tet pân!-n piept.
Am f!cut jum!tate de pas înapoi. Ridicându-mi bra#ele, mi-am
încruci"at încheieturile "i i le-am blocat puternic pe ale lui.
Aplecându-m! înainte, i-am scurtat bolta saltului "i l-am azvârlit la
p!mânt. S!ri în sus, mârâind, dar înainte s! fi atins din nou
p!mântul, am smuls sabia din strânsoarea lui, am întors-o "i i-am
înfipt-o în gât, priponindu-l pe loc.
M-am întors, nedorind s!-l v!d cum î"i scuipa via#a, l!sând
918
zgomotul ierbii s!-i descrie agonia final!. Când zdr!ng!nitul încet!,
mi-am deschis bra#ele "i m-am uitat spre sud.
— Acum în#eleg de ce trimite#i animalele s! lupte pentru voi.
M-am a"ezat la marginea cercului.
— Nu-i nici un r!zboinic printre voi?
Venir! mai mul#i, cincisprezece cu to#ii. Cei tineri venir!
proste"te, în grab!, "i murir! repede. Unii se apropiar! cu pruden#! "i
luptar! formal, îns! frica îi afecta, iar pozi#iile lor str!vechi rezistau
doar pân! când se confruntau cu un atac la care nu "tiau cum s!
r!spund!. Cel mai periculos veni calm, f!r! s!-i pese de absolut
nimic. Sabia lui m-a crestat sub ochiul drept "i-i provoc! o mare
pl!cere s!-mi vad! sângele curgând.
A"a c! l-am orbit, astfel c! frumuse#ea acestei imagini s! nu mai
fie nicicând tulburat!.
În cele din urm!, armata lor î"i desp!r#i rândurile în timp ce un
pâlc de steaguri se puser! în mi"care înaintând. Cel mai înalt dintre
ele înf!#i"a un cap de berbec, iar animalul p!rea destul de furios. Sub
el, fâlfâiau câteva flamuri, fiecare cu emblema altui clan subordonat.
Rândurile din fa#! se desp!r#ir! "i un b!rbat înalt "i zvelt p!"i înainte.
La fel ca mine, avea dou! s!bii, "i-"i abandonase coiful "i masca. Se
îndrept! spre cap!tul cel!lalt al podului, dându-se la o parte pentru
ca r!zboinicul orbit s! se poat! împletici dincolo de el, apoi îmi f!cu
o plec!ciune scurt!.
Am decis s! m! înclin "i eu ca r!spuns, adânc "i respectuos.
R!zboinicii de pe meterezele Deraelkunului izbucnir! în urale.
Kwajiinul cl!tin! din cap.
— Eu sunt Gachin Dost. Aceasta-i armata mea.
— Eu sunt Moraven Tolo. N-am nevoie de nici o armat!.
Du"manul meu zâmbi discret.
— $tiu ce încerci s! faci.
— Este ceea ce fac.
Mi-am coborât pleoapele pe jum!tate.
— Opre"te-m!, dac! po#i.
— Sunt mai mult decât capabil.
Î"i trase ambele s!bii "i le #inu de-o parte "i de alta a trupului, cu
vârfurile c!tând c!tre cer. Coborî sabia dreapt! cu o zvâcnitur!. Spre
919
est, se porni un r!p!it de tobe, iar acea arip! a armatei sale m!r"!lui
înainte. L!s! "i cealalt! sabie, iar acea jum!tate a armatei kwajiine
începu asaltul.
Travers! podul, apoi se opri. S!ge#i aprinse se ridicar! din spatele
liniilor lui "i aprinser! acel pod. Fuioare de fum cenu"iu se r!suceau
înainte "i în jurul s!u. Avans! spre marginea cercului, apoi î"i
încruci"! s!biile la piept.
— Am duelat "i cu zei "i am învins.
— Eu am visat, crezând "i eu c! visele erau adev!rate, am dat eu
din umeri.
— Ajunge. Dac! vrei s! m! ucizi, încearc!, cl!tin! el din cap. C!
reu"e"ti sau pieri, asta nu va schimba rezultatul b!t!liei.
Mi-am dep!rtat bra#ele.
— Las! o#elul t!u s! gl!suiasc!.
De ambele p!r#i, lâng! noi, b!t!lia începuse. S!ge#ile întunecau
cerul. B!rba#ii urlau ca din gur! de "arpe pe metereze. Pâlcuri de
r!zboinici cu pielea albastr! c!deau str!pun"i. R!ni#ii blestemau "i
gemeau, sau doar oftau "i-"i d!deau duhul, siluete însângerate
încercau s! opreasc! "uvoaiele de sânge. Se în!l#ar! sc!rile de asalt,
dar b!rba#i cu pr!jini lungi le împingeau înapoi. $i mai mul#i c!zur!
când balistele lansar! nori de suli#e.
Deasupra tuturor, cu fumul în!l#ându-se într-un vârtej cenu"iu
întunecat, steagul cu ursul r!nit fâlfâia la în!l#ime peste fort!rea#a
Deraelkun.
Iar la poalele ei, Gachin Dost "i cu mine ne duelam.
Cele dou! lame sc!p!rar! "i r!sunar! pe când param loviturile.
S!biile "uierau în lovituri în gol "i iarba zdr!ng!nea când aterizam în
salturi. Mu"c!tura durerii, sângele "iroind, mici t!ieturi, dar f!r! o
r!sucire sau o alunecare, acestea ar fi costat un membru sau ar fi
deschis o arter!. Un blocaj dur, cu ambele s!bii, prinzând o a treia,
care biciuise aerul prin fum. O alt! sabie, tras! de la un cadavru, o
lovitur! desenând o linie ro"ie deasupra genunchiului, iar o alta
retezând centimetri din p!rul slobod, ori o ureche.
Ne apropiam "i ne dep!rtam, mai degrab! sim#ind prezen#a
celuilalt decât v!zându-l prin fum; mi"c!rile înv!luite, zgomotul
amortizat de zarva b!t!liei. O lovitur! rapid! retez! corzi, a"a c! o
920
plato"! r!mase s! atârne, iar o alta o eliber! cu totul. O ap!r!toare
pentru bra# opri o alta, îns! leg!turile zalelor plesnir! "i roaser!
carnea de dedesubt. O fandare, un geam!t "i un deget încercând rana
de la burt!.
Ne-am desp!r#it prin s!ritur!, cu pieptul s!ltând, cu sângele
scurgându-se din împuns!turi "i t!ieturi. Sudoarea intra în ele,
stârnind durerea în locuri unde nu "tiam c! fusesem r!nit. Mi-am
smuls ap!r!toarele de zale zdren#uite, menite s!-mi protejeze
picioarele. M-am aruncat înainte, sim#ind fiecare an din via#!, "i chiar
veacuri întregi, apoi mi-am umezit buzele "i l-am ademenit s!
înainteze.
Gachin, cu fa#a sc!ldat! în transpira#ie "i sânge scurse din p!rul
negru, zâmbi degajat.
— Nu m! vei ucide.
— Nici n-am pl!nuit, am f!cut semn cu capul spre sud. Am vrut
doar s!-#i ucid armata.
Deasupra noastr!, steagul cu ursul r!nit coborî de pe vârful
turnului, iar o flamur! cu tigrul vânând îi lu! locul.
— Înc! o dorin#! care va fi în!bu"it!.
— Deja a fost îndeplinit!, am dat eu din cap.
Trupele care p!r!siser! Deraelkunul plecaser! spre nord, apoi o
luaser! spre vest "i înapoi spre sud, pe c!r!ruile contrabandi"tilor,
pentru a flanca armata de kwajiini. Au avut o "ans! nesperat!, a"a
cum îl informase un curier aproape r!mas f!r! suflare pe Contele
Derael, pentru c! se întâlniser! cu Primul Regiment de Dragoni
Nalenieni "i un batalion întreg de g!rzi keru. Aceste efective le
sporir! pe ale lor cu o treime, la fel competen#a for#ei expedi#ionare
conduse de Deshiel "i Ranai afar! din Deraelkun. Ridicarea steagului
meu era semnalul pentru începerea atacului lor, care va lua aripa
stâng! a kwajiinilor din flanc.
Nu puteam auzi nimic dinspre locul de unde se presupunea c!
venea atacul nostru, pentru c! urechea mea dreapt! fusese cea
retezat!. Îns! Gachin trebuie s! fi auzit ceva, pentru c!-"i miji ochii,
iar buzele i se desp!r#ir! într-o strâmb!tur!. $tia, a"a cum "tiam "i eu,
c! singura "ans! ca oamenii s! sparg! atacul din flanc era o retragere
coordonat! spre aripa stâng! "i un contraatac cu rezervele dinspre
921
dreapta. putea ca un kwajiin s! nu fie precum orice alt b!rbat – nu-i c!utasem
Îns!, cum era blocat pe o insuli#! înv!luit! în fum, nu putea da pe cei r!pu"i de mine – îns! temerile mele au fost nefondate. Mi-am
ordinele menite s!-i salveze trupele. ridicat din nou genunchiul, pe cât de tare puteam. Suflul s!u explod!,
A"a c! încerc! s! m! ucid! înainte ca armata sa s! piar!. împro"cându-m! cu sânge "i saliv!, apoi o a treia lovitur! dat! cu
Am devenit noi în"ine una cu fumul, atât doar c! sângeram. fruntea în plin! figur! îl azvârli înapoi.
S!biile nu mai z!ng!neau, ci "uierau. Lovitura de parare schimba Se împletici "i încerc! s!-"i men#in! echilibrul. Înc! mai strângea
direc#ia, nu devia arma, iar o sabie în blocaj se r!sucea "i lovea în sabia în mâna stâng!, dar o înfipse în p!mânt, într-o tentativ! de a
semicerc înainte ca vibra#ia celeilalte lame s! se fi transmis c!tre r!mâne în picioare. Se ag!#! cu un c!lcâi de un cadavru "i se
um!rul f!pta"ului. Ne r!suceam, evitând atacuri "i ne rostogoleam b!l!ng!ni înapoi. Sabia-i zbur! din strânsoare, iar eu am f!cut un salt
înspre altele, alunecând "i lovind în sus, s!rind la în!l#ime, pentru a brusc, str!pungându-i burta cu una dintre s!bii, înfigând-o adânc în
t!ia de sus în jos. Lame nev!zute treceau "optind una de alta, metalul p!mânt.
rece c!utând carnea cald!, #intind sanctuarul fluid, unde întreaga $i apoi, a"a lovit cum era, i-am luat capul, ca trofeu. M-am ridicat
lupt! ar înceta. încet, având înc! în mine sabia lui. I-am ridicat capul #inându-l de
$i atunci o f!cu. Simul! un atac, cu o lovitur! joas!, iar eu am s!rit p!r, cu sângele picurând de la gât, "i, când fumul s-a risipit, l-am
peste ea. Gachin fand!, când am ajuns jos, apoi î"i trase cotul în spate ar!tat tuturor. Taie capul unui "arpe "i trupul va muri. La sfâr"itul
"i împunse din nou, la o clipit! dup! ce sabia mea stâng! trecuse de a zilei, armata kwajiinilor se retr!sese de sub zidurile de la Tsatol
lui. Sabia sa îmi str!punse pieptul pe partea stâng!, la jum!tatea Deraelkun, iar fort!rea#a din mun#i r!mase necucerit!.
distan#ei dintre sfârc "i cealalt! cicatrice pe care o purtam de atâta
vreme. O înfipse pân! la mâner, iar fa#a sa, contorsionat! de ur! "i
mânjit! de sânge, culori vii în jurul ochilor c!prui, ie"i din fum "i se
împinse într-a mea.
$tiu c! voia s!-mi spun! ceva, care s! st!ruie în mintea mea, în
timp ce tr!gea sabia afar!, smulgând-o dintre coastele mele. Mi-ar fi
luat "i bra#ul stâng, de la cot în jos, apoi s-ar fi r!sucit, retezându-mi
capul, dintr-o singur! mi"care fluid!. Ar fi fost o frumuse#e, un sfâr"it
de duel despre care s-ar fi cântat genera#ii întregi "i mi-ar fi adus un
monument la piciorul Deraelkunului.
Îns! aceste monumente n-au fost niciodat! pe gustul meu.
Mi-am repezit capul înainte, izbindu-mi fruntea de fa#a lui înainte
s! apuce s!-"i elibereze sabia. Nasul i-a pocnit "i sângele gâlgâi. Capul
i-a zvâcnit în spate, iar eu l-am împins din nou pe al meu înainte,
lovindu-l în gur!. Din#ii i s-au spart "i mi-au sfâ"iat fruntea,
însângerând-o. F!râme albe s-au împr!"tiat pe fa#a mea, iar sângele
mi-a murd!rit buzele "i gâtul.
Începu s!-"i r!suceasc! sabia în coasta mea, îns! genunchiul meu
drept se ridic! "i-l izbi în vintre. Atunci mi-a trecut prin cap c! s-ar
922 923

54
Ziua a 3-a,!Luna!#oimului,!anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Voraxan
Ciras Dejote st!tea în afara cercului dintre fântân! "i treptele spre
turnul de rubin, înve"mântat în cea mai bun! rob! a sa. Apucase ea "i
zile mai bune, peticind m!tasea alb! pe cât se pricepea de bine.
Broderia ro"ie, lucrat! s! aduc! cu ni"te fl!c!ri, se decolorase pu#in,
iar intensitatea ro"ului cing!torii sale se mai diminuase. Totu"i, era
tot ce-avea el mai bun de îmbr!cat "i nu putea s-o dezam!geasc! pe
împ!r!teas! purtând altceva mai prost.
Tsirin Donitsa, b!rbatul pe care-l întâlnise prima dat! în Voraxan,
st!tea înaintea lui, la cap!tul treptelor.
— Ciras Dejote, ai trecut toate examin!rile, în afar! de aceasta
ultim!. Ne-ai impresionat cu priceperea "i hot!rârea ta. Relat!rile tale
privind aventurile prin care-i trecut pân! aici ne-au pl!cut de
asemenea. Treci "i de acest ultim test "i în mod sigur vei fi vrednic de
a te al!tura nou! în serviciul Împ!r!tesei Adormite.
Spadasinul f!cu o plec!ciune spre el, apoi spre cei "ase b!rba#i "i
femei stând în vârful treptelor palatului. Îi examinaser! pe amândoi,
pe el "i pe Borosan, de"i cei doi b!rba#i fuseser! desp!r#i#i "i nici unul
nu cuno"tea natura testelor îndurate de cel!lalt. Pentru Ciras, acestea
reprezentaser! o repeti#ie nesfâr"it! de forme de lupt!. Uneori
trebuia s! treac! printr-o suit! de forme, a"a cum erau strigate de
examinatorul s!u. Alteori i se ceruse s! loveasc! "i s! men#in! o
form!, iar odat! examinatorul s!u îl p!r!sise pentru un timp,
revenind "i cerând alta.
Cercetar! tot ceea ce f!cea Ciras, de la modul în care se trezea,
pân! la mers. Alt! dat! astfel de lucruri l-ar fi scos din min#i, dar se
concentr! spre interior "i îmbr!#i"! pacea din Voraxan. A"a c!, fiind
aproape de obiectivul s!u nu voia s! fac! ceva ce i-ar fi adus
respingerea.
924
Singurul lucru care-i provocase palpita#ii a fost când le-a povestit
despre momentele petrecute în Tolwreen. Cu toate c! sim#ea c!
Borosan avea, probabil, dreptate "i c! numai cei porni#i cu gânduri
bune în c!utarea Împ!r!tesei Adormite o puteau g!si, descoperi c!
era foarte u"or s! ajung! s! cread! c! paznicii ei s-ar fi putut s!-l
suspecteze c! era spion. În fond, vanyeshii avuseser! încredere în el
"i-i tr!dase, a"a c! de ce s! nu fi putut proceda la fel "i cu oamenii
Cyrsei?
Examinatorii s!i îi ascultar! povestea aproape f!r! nici o reac#ie,
în afar! de pl!cerea evident! când le descrisese cum fusese nevoit s!
ucid! doi turasynzi ca s! poat! evada. Ciras presupunea c! uciderea
acestora era singurul lucru pe care-l aveau în comun "i spera c!
aceast! leg!tur! era suficient! pentru a-l l!sa s! mearg! mai departe
cu probele.
În afar! de teste, "ederea la Voraxan fusese destul de pl!cut!. I se
d!duse o cas! de smarald, numai pentru el, "i o g!sise foarte
reconfortant!. Dac! st!tea în centrul celei mai mari camere "i
închidea ochii, putea auzi valurile sp!rgându-se pe plaja de la
Dejotekun, în Tirat. Când inspira, sim#ea izul aerului s!rat, iar
#ipetele pesc!ru"ilor îi r!sunau în minte.
Aici, visele deveneau destul de intense "i se visase din nou acas!,
plimbându-se prin gr!dini, diminea#a. Din ce-i spusese Borosan
despre soare, va fi sus pe cer, la Tirat, cu dou! ore înainte de venirea
zorilor în Ixyll, a"a c! visele sale îi permiser! s! se plimbe împreun!
cu mama sa prin gr!din!. Desigur, ea nu-l putea vedea sau auzi, îns!
el o putea auzi "i îi sim#i bucuria când fratele s!u mai mare î"i aduse
copiii cu el în vizit!.
Lucrul cel mai curios îns!, în visele sale nu p!trundeau nici
sângele, nici r!zboiul. Crezuse c! va retr!i în somn exerci#iile sau
lec#iile prin care înv!#ase, ini#ial, formele, dar nu se întâmpl!. Chiar "i
când povestise cum îi h!cuise pe cei doi turasynzi, prezentase faptele
într-o manier! sobr!, reducând impactul evenimentelor.
Chiar "i sabia vanyeshului p!rea c!-"i g!sise pacea. Cu toate c!
inscrip#iile de pe ea se modificau, asta se petrecu foarte lent, f!r! nici
o grab!. De"i nu le putea descifra, î"i închipuia c! rândurile
proveneau dintr-o poezie despre o femeie r!t!cind printr-o livad!,
925
culegând prune pârguite. Încercase s!-"i aminteasc! de o astfel de
poezie, dar nu reu"ise. Nu-l surprindea deloc, pentru c! majoritatea
versurilor înv!#ate de el fuseser! de natur! r!zboinic!, dar apoi se
pomeni incapabil s!-"i aminteasc! vreunul.
— Înainteaz!, Ciras Dejote, ar!t! Tsirin spre cerc, cu palma
deschis!.
Tân!rul f!cu o plec!ciune "i intr! în cerc.
R!zboinicul suplu p!"i în interior, vizavi de el. Î"i scoase sabia "i
adopt! prima form! a Dragonului.
— În ultimul t!u test trebuie s! m! omori.
Spadasinul d!du din cap. Î"i trase sabia de vanyesh "i teaca de la
cing!toarea ro"ie "i o l!s! la p!mânt, apoi îngenunche "i se a"ez!
sprijinit pe c!lcâie.
— Nu te voi ucide, nu lupt cu tine.
Tsirin p!"i spre centrul cercului "i se l!s! în cea de-a treia pozi#ie
a Lupului.
— Ultima ta prob! este s! m! omori.
— Nu voi face asta.
Ciras f!cu o plec!ciune adânc! spre el "i r!mase a"a.
— Când am intrat în Voraxan, ne-a#i oferit pacea ora"ului.
Locuind aici, am cunoscut numai pacea. S! v! dobor ar însemna s!
încalc pacea acestui loc, adic! n-a" fi niciodat! vrednic de el.
Picioarele lui Tsirin ap!rur! la câ#iva centimetri de capul s!u.
— Ultimul t!u test este s! m! omori.
Tân!rul î"i ridic! fruntea "i-"i l!s! mâinile în poal!. B!rbatul se
în!l#a deasupra lui, cu sabia ridicat!, gata s! loveasc!. O parte din
Ciras "tia c! dac! se va înclina spre stânga "i-"i întindea piciorul
drept, i-ar fi putut cosi lui Tsirin picioarele de sub el. Pân! s! ajung!
b!rbatul la p!mânt, "i-ar fi putut scoate sabia, ucigându-l, apoi "i-ar fi
b!gat-o înapoi în teac! înainte ca sângele s! se fi împr!"tiat pe onix.
Scutur! din cap.
— Pacea Voraxanului fie cu tine.
R!zboinicul imperial se retrase trei pa"i "i b!g! sabia în teac!.
F!cu o plec!ciune adânc! "i apoi îngenunche. Ceilal#i r!zboinici
coborâr! treptele intrând în cerc. Din spatele lui Ciras, p!"ir!
în!untru Borosan "i thanatonii lui. Inventatorul, zâmbind, îi f!cu un
926
semn din cap "i îngenunche.
Cel mai b!trân dintre examinatori, Vlay Laedhze, f!cu un pas
înaintea înso#itorilor s!i "i se înclin! spre cei doi c!l!tori.
— A trecut mult! vreme de când a mai venit cineva pe aici. De-a
lungul anilor au mai poposit câte unii, de"i Ixyllul a fost necru#!tor.
Dintre cei care reu"esc s! ajung! în Voraxan, numai foarte pu#ini trec
ultimul test. Te felicit.
— V! mul#umesc "i v! mul#umesc pentru pacea cunoscut! aici, î"i
înclin! Ciras capul. Detest s-o tulbur, dar trebuie s! discut cu
împ!r!teasa. Trebuie s-o trezim.
— M! tem c! asta-i imposibil, cl!tin! Vlay din capul s!u ras.
— Dar avem nevoie de ea. Vanyeshii "i turasynzii s-au aliat. Cele
Nou! Principate lupt!, iar vanyeshii sus#in c! Nelesquin se-ntoarce.
Au de gând s! duc! la îndeplinire planurile f!cute de ei înainte de
Urgie, iar f!r! ajutorul împ!r!tesei, nu va exista nici o "ans! s!-i
oprim.
— În#elegem, Ciras Dejote, dar îndeplinirea dolean#ei tale este
imposibil!.
— Dar nu asta a"tepta#i aici? î"i deschise el bra#ele. To#i cei de
aici, dormind în Voraxan, visând la pace "i la cei dragi, la casele l!sate
în urm!, pe care au promis c! le vor ap!ra, n-a#i jurat cu to#ii s! v!
întoarce#i la vreme de restri"te?
— Am jurat s! r!spundem la chemarea la lupt! a împ!r!tesei,
cl!tin! Tsirin din cap.
— Da, exact, ar!t! Ciras spre turnul de rubin. Dac! n-o trezim "i-i
explic!m situa#ia, cum ar putea ea s! lanseze chemarea? Trebuie s!
m! l!sa#i s-o trezesc, astfel ca ea s! decid! dac! a venit vremea.
— Nu ne-am f!cut în#ele"i, Maestre Dejote, se încrunt! Vlay. Noi
a"tept!m chemarea ei. Te-am l!sa, bucuro"i, s-o treze"ti, astfel ca ea
s!-"i poat! anun#a vrerea, dar nu putem.
— De ce nu?
— Nu putem pentru c! împ!r!teasa nu mai este aici, l!s! Vlay
privirea în p!mânt.
— Poftim? r!mase Ciras cu gura c!scat!. Nu-i aici? Am b!tut
atâta drum, iar ea nu-i aici?
— Nu. Nu este, sc!p!rar! ochii cenu"ii ai lui Vlay. A plecat cu
927
mul#i ani în urm!, peste cinci sute, dup! socoteala voastr!. A spus c!
atunci când va veni vremea, va trimite vorb! "i atunci trebuie s!
plec!m. A"a c! a"tept!m aici.
— Nu... î"i acoperi tân!rul fa#a cu palmele. Nu mai "tiu ce s! cred,
spuse "i privi spre Borosan. Nu-i aici. Ei a"teapt!.
— $tiu, d!du inventatorul solemn din cap, apoi privi spre Vlay. A
spus s!-#i gl!suiesc a"a: „Scoate#i-v! ghearele, întinde#i aripile "i
r!spunde#i chem!rii pe care a#i a"teptat atât de mult s! o auzi#i.”
Asupra celor Nou! s-au ab!tut vremuri rele "i v! porunce"te s! v!
pune#i degrab! în mi"care.
928
55
Ziua a 3-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol Pelyn, Deseirion
Keles i se al!tur! lui Rekarafi în punctul cel mai estic al "an#ului
de ap!rare. Excav!rile îl adânciser! cu un metru "i jum!tate, dar
"an#ul nu fusese terminat înc! la apusul soarelui, a"a c! "ansele ca
apa s!-l umple din nou erau ca "i inexistente. Îi d!du virukului un
burduf cu ap! de b!ut, apoi privi mai departe spre est. Acolo, la vreun
kilometru distan#!, Cei-f!r!-Ochi, se adunaser! în companii de câte
nou! rânduri l!#ime "i nou! lungime. Num!r! optzeci "i unu de
companii, însemnând c! du"manii erau de trei ori mai mul#i decât
refugia#ii.
Iar majoritatea dintre noi sunt b!trâni sau prea tineri, #i to"i
suntem epuiza"i.
Cei-f!r!-Ochi nu erau singurele trupe preg!tite de invadatori
împotriva lor. Maimu#ele s!reau în jurul forma#iilor "i o alt!
companie de creaturi masive se ascundea în centru. Fiare uria"e, cu
patru bra#e, îi aminteau lui Keles de viruki, doar atât c! erau mult
mai mari "i aveau în plus o pereche de mâini cu gheare.
— Ce mai a"teapt!? întreb! privind spre Rekarafi.
Apa îi gâlgâia pe b!rbie "i piept când virukul l!s! burduful.
— Noaptea. Sunt orbi. Vom fi dezavantaja#i.
Keles cl!tin! din cap. De"i toat! lumea lucrase precum sclavii la
reconstruirea fort!re#ei, de-abia dac! fuseser! capabili s! ridice un
zid de un metru pe vechea funda#ie. Faptul c! nu vedea nici un fel de
ma"in!rii de asediu printre rândurile du"manului însemna c! zidul va
#ine ceva timp.
— Nu cred c! au nevoie de alte avantaje.
— Dar vor beneficia de unul, ar!t! virukul spre linia întunecat!
de nori de furtun! deplasându-se spre ei. Pe la miezul nop#ii aici va
ploua. Nu-i vom vedea decât atunci când se vor afla la câ#iva metri
929
dep!rtare.
— N-avem nici o "ans!, a"a-i?
Buzele virukului se desp!r#ir! într-un zâmbet terifiant,
dezv!luind din#ii ascu#i#i ca acele.
— Am mai v!zut astfel de situa#ii "i înainte.
— $i ai supravie#uit& Atunci putem avea speran#e.
Rekarafi cl!tin! din cap "i ar!t! spre est.
— Eram în locul lor.
— Oh, f!cu tân!rul "i umerii i se pr!bu"ir! dureros din cauza
muncilor zilei. N-ai fost niciodat! ap!r!tor?
— Am fost. M! aflam în tov!r!"ia unor eroi.
Privi înapoi spre #!ranii care roiau pe metereze.
— Au f!cut fapte de eroin#!, îns! nu sunt ni"te eroi.
— Mda, d!du cartograful din cap, iar virukul b!u din nou. Îmi
pare r!u c! te-am b!gat în a"a ceva.
— Ha& exclam! Rekarafi "i se l!s! jos pân! ajunse ochi în ochi cu
Keles. Eu sunt cel care a venit aici de bun! voie. Ac#iunile mele
impetuoase m-au f!cut datornic #ie. $i s! mai "tii c! mai degrab! am
s! mor decât s!-i las s! se ating! "i de un fir de p!r din capul t!u.
— Nu "tiu dac! spui asta ca s!-mi dai curaj sau nu, dar n-o iau
a"a.
Keles se scotoci prin rob! "i scoase o pung! mic! de piele. O
cânt!ri în mân!, apoi i-o întinse.
— Îmi amintesc ce-ai spus când ne aflam în vest.
Rekarafi îi d!du burduful înapoi, apoi accept! punga. O deschise
"i turn! în palm! zeci de pietricele albe. Le studie o clip!, apoi le puse
înapoi în pung! "i i-o arunc! înapoi tân!rului.
— Nu le accept.
Keles prinse punga lipind-o de piept.
— Dar ai spus c! atunci când moare un viruk, dac! în mormântul
s!u sunt mai multe pietre albe decât negre, va fi admis în paradis.
— Pietrele albe sunt ob#inute pe merit, Anturasi, nu doar
adunate.
— Atunci pot s!-#i spun c! ai f!cut destule ca s! le meri#i pe toate.
O fapt! bun! pentru mine, una pentru ace"ti oameni. Dac! le-a" fi
spus pentru ce sunt pietrele, ai primi câte una de la fiecare dintre ei "i
930
înc! pe deasupra.
Ar!t! spre Cei-f!r!-Ochi.
— Doar pentru c! te-ai strecurat în spatele liniilor lor, pentru a-i
întârzia o zi, #i-ar aduce pe merit un munte de pietre albe.
— Asta nu conteaz!, îl împunse virukul cu un deget în piept. Nu
le accept pentru c!-ar însemna s! fiu de acord cu tine c! suntem
pierdu#i. Ori eu nu sunt.
— Dar ai spus c!...
— Nu, tu-mi r!st!lm!ce"ti vorbele.
Ochii întuneca#i ai lui Rekarafi devenir! ca ni"te fante.
— Ai adunat pietrele ca s!-#i u"urezi sufletul de o povar!. E"ti
responsabil de toate vie#ile de aici. Amenin#area la care sunt supu"i e
din pricina ta. Dac! accept aceste pietre, a" fi de acord c! ai f!cut tot
ce puteai ca s!-i salvezi.
— Dar am f!cut&
— Chiar a"a? î"i înclin! virukul capul. Uite o întrebare pentru
tine, Keles Anturasi: ai f!cut tot ce-ai putut ca s! le ar!#i acestor
oameni cum s! tr!iasc!, sau le-ai ar!tat doar cum s! amâne moartea
înc! pu#in timp? Cum î#i accep#i moartea nu înseamn! nimic. Dar
cum î#i tr!ie"ti via#a înseamn! totul.
Tân!rul azvârli burduful de-o parte, î"i d!du roba jos "i-i înnod!
mânecile în jurul "oldului.
— Crezi c! asta-i tot? C! sunt gata s! mor?
— Vorbe, vorbe, vorbe. Sun! a epitaf.
— Bine, hai s! mergem.
Keles se aplec! "i desprinse o piatr!. Vrei pietre, vrei s!-#i câ"tigi
pietrele, atunci s! mergem. Am s! te egalez, piatr! pentru piatr!.
— Asta nu-i o lupt! pe care s-o po#i câ"tiga, izbucni virukul în râs.
— Dar este cea mai bun!, pân! vor veni ei.
Cartograful era str!b!tut de furie "i ru"ine, colorându-i obrajii.
Smulgea pietre din p!mânt "i mergea cl!tinându-se spre ziduri,
purtând povara lor. Respinse orice încerc!ri de ajutor. Plasa o piatr!,
o r!sucea, potrivindu-le strâns peste cele de jos, apoi se întorcea dup!
altele.
Rekarafi îl egal!, piatr! pentru piatr!, blestem pentru blestem,
hohot batjocoritor pentru fiecare hohot batjocoritor. Râser!,
931
privindu-se cât de caraghios ar!tau, acoperi#i cu praf "i n!cl!i#i de
transpira#ie. Râser! de Cei-f!r!-Ochi, pentru c! nu puteau vedea cât
munceau din greu pentru ceva atât de inutil. Râser! de propria lor
stare de muritori.
$i totu"i, undeva, între inutilitate "i sfidare, un gând prinse contur
în mintea lui Keles. Doar una. Înc! o piatr!. Pe undeva acolo se afla o
piatr!, piatra, aceea care va face ca ap!rarea s! func#ioneze. Care-l va
#ine pe du"man pe loc, care va devia o sabie sau va zdrobi un cap "i va
frânge înaintarea inamicului. Trebuia s! existe o piatr! care s!
valoreze cât nou! oameni sau de nou! ori câte nou!.
Peste tot în jurul s!u ceilal#i se apucar! cu însufle#ire de lucru, de
parc! energia lui i-ar fi reîntinerit. Cu toate c! lucraser! deja cu to#ii
pân! la istovire total!, i se al!turar! "i munceau "i mai abitir. Cei care
c!deau erau tra"i de-o parte, li se d!dea ap! "i erau repu"i pe picioare,
în vreme ce al#ii se ridicau "i-"i acceptau povara. Câ#iva î"i d!dur!
sufletul, iar al#i câ#iva erau prea epuiza#i s! mai poat! continua, dar
marea lor majoritate î"i reluau munca dup! câteva minute de odihn!.
Cineva începu s! cânte. Era un cântec simplu, vechi, intonat de
obicei de fermieri, atunci când î"i arau ogoarele "i aruncau de-o parte
pietrele. Cântecul vorbea despre b!t!liile lor cu vremea "i insectele.
Ironia versurilor stârni râsul, iar oamenii cântar! "i mai tare. Atâta
vreme cât #inea balada, vor rezista "i ei.
Dup! venirea nop#ii, pe când norii se rostogoleau pe cer
ascunzând stelele "i lunile, Keles se pr!bu"i. Nu fu con"tient când se
întâmplase sau cât r!m!sese a"a. Î"i d!du seama c! visa când auzi
tunetul bubuind "i ecoul s!u reverberându-i-se în cap. Deschise ochii
"i se trezi pe fundul unui pu#.
Este un mormânt.
Oamenii treceau pe lâng! el pe ambele p!r#i. Fulgerele le luminau
fe#ele. Pe unii îi recunoscu dintre refugia#i, chiar dac! #estele lor
fuseser! zdrobite sau fe#ele despicate. Copiii erau cel mai r!u lovi#i,
pentru c! r!nile f!cute de suli#e sau s!bii erau mult mai întinse. $i pe
când treceau pe lâng! el, fiecare deschidea palma, l!sând s!-i cad!
câte o piatr!.
O piatr! neagr!.
Ghoal nuan. Pietrele damna"ilor$
932
Se chinui s! scape din mormânt, îns! nu se putea mi"ca. Nu putea
respira. Fulgerele sc!p!rar! din nou, iar Rekarafi arunc! o uria"!
piatr! neagr! "i-i zdrobi picioarele. Majiata arunc! o alt! piatr!
neagr!. Fratele lui "i sora, mama, unchiul, dar "i bunicul s!u îl
bombardar! cu pietre. Chiar "i tat!l s!u, ca o imagine ce#oas!, îi d!du
o piatr! neagr!.
Apoi veni Tyressa "i, cu ea, Jasai. Mai rele decât pietrele aruncate
erau privirile lor înc!rcate de mil!. Jeluiau nu numai pierderea vie#ii
lor "i a lui, dar "i ceea ce-ar fi putut realiza împreun!.
Tunetele explodar! din nou "i ploaia începu s! ropoteasc!. Ridic!
mâna s!-"i "tearg! fa#a "i deschise ochii iar. Ploaia rece îl biciuia.
Pic!turi mari "i grele se sp!rgeau de pietre. În lumina neagr! a
fulgerelor v!zu c! to#i cei din jur continuau s! lucreze, de"i cântecul
pierise, iar ploaia începea s! le road! din for#!.
Nici m!car pe jum!tate treaz, se rostogoli pe burt! "i începu s!
zgârie cu mâinile mormanul de moloz care fusese cândva turnul
central al fort!re#ei.
— Înc! o piatr!, numai o piatr!, înc! o piatr!...
S!p! p!mântul cu degetele, azvârli la o parte pietre "i mormane
de noroi. Ploaia sp!l! o muchie zgrun#uroas! "i-"i b!g! degetele sub
ea.
Trase de piatr! "i mâinile-i alunecar!. Carnea se sfâ"ie.
— Înc! o piatr!, înc! o piatr!.
Asta era. Piatra. Era sigur. Odat! ce punea mâna pe ea, vor fi cu
to#ii salva#i.
Dar nu se l!sa tras!. $i mai mult! ploaie dezv!lui c! fisura se
întindea pe mai mul#i metri, apoi devenea o muchie neted!. Piatra pe
care încerca s-o scoat! ar fi putut acoperi mormântul în care se
trezise. I-ar fi fost mai u"or s! doboare cu o piatr! vreuna dintre luni,
decât s-o clinteasc!.
— Dar asta-i piatra!
B!tu cu pumnii în ea, urlând în furtun!. Sângele "i lacrimile o
p!tar!, apoi se scurser! în cr!p!tur!. Î"i închise ochii strângând
pleoapele "i din#ii, urlând "i mai tare pentru a sfida furtuna. Lovea în
piatr! mai tare decât ploaia "i sim#i durerea îndep!rtat! a oaselor
frânte.
933
 Nu era corect.
Asta era piatra!
Cu ochiul min#ii putea vedea unde se cuvenea s! stea piatra, toate
pietrele. Tsatol Pelyn tr!ia, ren!scut! în întreaga sa glorie. Turnuri
înalte, flamurile fluturând în vânt, promisiunea sa ne"tirbit!, pe când
împ!r!teasa "i eroii ei galopau pe lâng! ea, spre Ixyll. Garnizoana
st!tea mândr! pe zidurile solide, iar lumina soarelui se reflecta în
"an#ul de ap!rare. Armatei ei i-ar fi trebuit ore în "ir s! defileze, dar
nici un b!rbat sau femeie n-ar tremura sau pleca. Mereu în alert!,
mereu preg!ti#i, cei care ap!rau Tsatol Pelyn nu puteau fi nicicând
învin"i.
Da, a#a trebuie s! fie. Dac! Tsatol Pelyn ar mai fi ceea ce-a fost
cândva, în tinere"ea ei, noi n-am muri.
Tunetul trosni din nou "i din nou, îns! natura sunetului se
schimbase, pierind "i reverberându-se. Vântul "uiera "i urla, apoi ceva
pocni deasupra lui. Keles privi în sus, cu ochii orbi#i de ploaie, apoi
"i-i "terse "i o lu! de la început.
Pe turnul de deasupra lui fluturau flamurile. Îngenunche pe un
parapet de pe zid. Î"i lipi palmele de piatr!, neluând în seam! durerea
oaselor fracturate, care alunecau unul peste altul. P!rea destul de
solid, iar durerea însemna c! nu visa. S!ri în picioare "i alerg! la
marginea parapetului, pentru a privi afar!.
Tsatol Pelyn ren!scuse, era ca nou. $an#ul de ap!rare fusese
adâncit, iar ploaia se chinuia s!-l umple. Zidurile, pân! atunci doar
ni"te mormane de moloz "i gunoaie, se în!l#au din nou, puternice. La
col#uri, spre est, se ridicaser! turnurile, iar înspre apus se afla cel mai
înalt dintre ele. O mân! de solda#i de-ai ministerului urca în fug!
spre coama zidului estic, iar Rekarafi râdea sfid!tor din vârful
turnului din nord-vest.
Iar jos veneau Cei-f!r!-Ochi. Trop!itul uniform al picioarelor lor
rivaliza cu tunetele. Fulgerele îi f!ceau s! înainteze în spasme, mai
aproape, din ce în ce mai aproape, cu rândurile lor cele mai din spate
înc! ascunse privirii din cauza distan#ei.
Keles strânse piatra. Asta nu este destul! Fort!rea&a-i f!r! nici un
rost f!r! o garnizoan!. Trebuie s! avem garnizoana.
O rafal! de ploaie îi biciui fa#a, împingându-l înapoi "i orbindu-l.
934
Scutur! din cap, pentru a-"i limpezi privirea, apoi p!"i din nou spre
marginea parapetului. Î"i miji ochii scrutând ploaia, "i de"i priveli"tea
îi era tulburat! vedea clar ce se întâmpla jos.
Adul#ii se ridicar!, unii însp!imânta#i, al#ii resemna#i, privind în
sus spre el. Când sc!p!r! un fulger, se transformar!. Se lep!dar! de
ani, precum un "arpe care n!pârlea. Dou!zeci, treizeci, patruzeci, "i
chiar cincizeci de ani se desprinser!, readucându-i pe oameni la
tinere#ea lor, când erau zdraveni "i energici, debordând de curaj,
hot!râre "i încrez!tori în nemurirea lor. P!rul se întunec!, trupurile
se îngro"ar! "i se înt!rir!, se îndreptar! de spate, iar zâmbetele "tirbe
devenir! din nou cele dinainte.
În timp ce-"i ridicau bra#ele, c!m!"ile de zale le acoperir!.
M!nu"ile de o#el se materializar! pe mâini, la fel plato"ele "i coifurile.
M!"ti de b!t!lie, însp!imânt!toare la vedere, le acoperir! fe#ele,
armurile, picioarele. În mâini se prinser! suli#e "i s!bii. Ap!rur!
arcuri, precum "i tolbe cu s!ge#i.
$i atunci se ridicar! copiii. Luar! anii pe care vârstnicii îi
lep!daser!. Ca "i cum ar fi purtat straie de adul#i, p!rur! b!trâni,
pentru o clip!, apoi începur! s! creasc!, ajungând acei ani. Se în!l#ar!
"i mu"chii li se îngro"ar!. Moliciunea pielii de copil se transform! în
duritate col#uroas!, de adult. Îi înv!luir! "i pe ei armurile, iar
accesoriile de r!zboi le st!teau acum la îndemân!.
Î"i urmar! b!trânii pe ziduri "i-i a"teptar! pe Cei-f!r!-Ochi.
Invadatorii veneau neînfrica#i. Poate c!-"i închipuiau c! erau un
val care va m!tura castelul pipernicit, de nisip. Nu v!dir! nici un fel
de spaim! când î"i începur! coborârea în "an#, sau când urcar! pe
cealalt! parte. Lipsi#i de minte, la fel ca de vedere, se târau unul peste
altul ridicându-se tot mai sus, pentru a g!si coama zidului.
S!ge#ile zbârnâir! în jos spre ei, r!sucindu-i prin for#a impactului.
Urmând comenzile strigate de Jasai, acoperind urletul vântului,
arca"ii traser! to#i deodat!. Rânduri întregi de orbi mor#i sau pe
moarte tremurar! "i se pr!v!lir!.
Totu"i, tovar!"ii lor m!r"!luiau peste ei, c!#!rându-se tot mai sus,
îns! doar pentru a fi întâmpina#i cu împuns!turi de suli#e care-i
azvârleau în "an#.
Al#ii dintre Cei-f!r!-Ochi înaintau, iar liniile lor înv!luir!
935
perimetrul fort!re#ei. Veneau din toate direc#iile "i, ici-colo, ajungeau care m!tur! "an#ul. Pietrele rostogolite rupeau picioare. Cei-f!r!-
pe coama zidului. O lovitur! de sabie îl trimitea pe r!zboinic de-a Ochi s!ltar! din perete în perete "i disp!rur! în apa neagr!.
berbeleacul, f!când loc pentru alt orb "i cel care urma. Vijelioas!. Aproape ca "i cum ar fi fost "i ei f!cu#i din mocirl!, se
Tyressa se arunc! în lupt!, o n!lucire de negru "i argintiu. Î"i topir! ridicându-se la suprafa#!.
rotea suli#a deasupra capului, lovind în jos "i str!pungând un orb, Totu"i, nici chiar asta nu-i opri complet. Una dintre creaturile cu
sf!râmând craniul altuia cu cap!tul bont al armei. Orbul c!zu cu patru bra#e s!ri peste "an# "i se c!#!r! spre partea de sus a zidului.
bolt! înapoi, desprinzându-se de zid, drept în bezn!. M!tur! înc! doi Risipi r!zboinicii din zvâcnituri ale mâinilor sale, apoi se repezi la
de la marginea meterezelor, apoi se ridic! sfid!toare, provocându-i Rekarafi. R!gea furios, iar virukul îi egala urletul de lupt!. Oamenii
pe orbi la atac. afla#i între ei s!rir! jos, în curtea interioar!.
Rekarafi se dovedi a fi nu mai pu#in m!iestru. S!ri din turnul s!u Pe cât era de puternic, n!v!litorului îi lipsea viteza virukului. Cele
"i sfâ"ie cinci orbi care urcaser! pe zidul de sub el. Ghearele sale dou! bra#e de sus vâjâir! inofensive pe deasupra capului lui Rekarafi.
fulgerar!, sfâ"iindu-le carnea. Keles se strâmb! când o durere Acesta prinse de încheieturi mâinile inferioare ale creaturii "i trase.
transmis! prin simpatie se undui prin cicatricele de pe spate. Rekarafi Ligamentele pocnir! când bra#ele fur! smulse. Ar!tarea, h!rt!nit!
îl în"f!c! pe unul dintre orbi de "old "i gâtlej "i-l ridic! deasupra r!u, privi în jos, iar apoi virukul o izbi de moarte cu propriile ei bra#e.
capului. Îndoi spinarea creaturii, apoi îi aduse umerii la "old cu o
pocnitur! ascu#it!. B!t!lia pentru Tsatol Pelyn continu! mult! vreme în noapte "i se
Cu toate astea, nu-i destul. Keles scuip! în curte. Tsatol Pelyn nu-i opri doar când furtuna se potoli. $an#ul de ap!rare devenise o
gata. mla"tin! plin! cu orbi mor#i. $i câteva trupuri omene"ti se i#eau pe
Nesigur de cele care se petreceau, o lu! tiptil spre partea vestic! a acolo, dar foarte pu#ine, #inând cont de ferocitatea luptei. Când norii
turnului "i privi spre canalul s!pat. Cândva, avusese "ase metri l!#ime se împr!"tiar! "i prima gean! de lumin! a zorilor pict! orizontul
"i pe jum!tate atât în adâncime, dar excava#iile reu"iser! s! produc! dinspre r!s!rit cu auriu, orbii se retr!seser! spre Felarati, iar to#i
doar un "an# pu#in adânc, un canal de un metru l!#ime. V!zuse urme ap!r!torii din Tsatol Pelyn "tiur! c! n-aveau s! se mai întoarc!.
de ro#i mai adânci pe drum.
Î"i închise ochii, imaginându-"i "an#ul a"a cum trebuie s! fi fost
cândva. Îl v!zu în ziua când lucr!torii cur!#aser! ultima urm! de
p!mânt. Apa din râu se izbi de peretele sub#ire. P!mântul se
întunec!, apoi se surp!, dizolvându-se într-un noroi gros, pe care apa
vijelioas! îl duse în "an#. Privi cum apa n!v!lea în "an# ca un torent,
umplându-l degrab!, m!turându-i pe Cei-f!r!-Ochi, pr!bu"ind
piramida lor de trupuri.
Î"i imagin! asta în minte "i combin! imaginea cu realitatea. I se
zgudui trupul când for#! realitatea s! se predea acelei imagini. A"a
cum fusese f!cut! "i fort!rea#a, ca nou!, iar locuitorii ei deveniser!
garnizoana, tot a"a "i "an#ul va deveni canal "i atunci va fi destul. $i
a"a se "i întâmpl!.
Apa mugi, frem!tând înspumat!. Împinse la vale un zid de noroi,
936 937

56
Ziua a 3-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Ros!turile viermilor din bra#ul s!u îl #ineau pe Cyron treaz. N-ar fi
vrut nicidecum s!-i fie b!ga#i în carne, dar infec#ia se înr!ut!#ise.
Avusese febr!, iar ambasadoarea viruk i-a spus c! dac! nu f!cea ceva,
"i-ar putea pierde mâna. Tem!tor "i sl!bit, delirant, îl l!sase pe
Geselkir, sub privirile atente ale ambasadoarei, s!-i planteze viermii
albi, care se tot r!suceau, în bra# "i s!-i coas! apoi rana.
Iar acum îi putea auzi mestecând "i devorându-l. Le d!duse chiar
"i nume. Pyrust, Vniel, Turcol, invadatorii, Vroan. Ultimul era vorace
"i nu se mai oprea. Î"i rodea calea prin organismul lui spre inim! "i
apoi spre creier. Prin#ul "tia asta la fel de sigur pe cât "tia c! era
noapte "i c! atât el, cât "i domeniul s!u vor fi mor#i pân! diminea#a.
F!cuse tot ce-i st!tuse în putere, "tia "i asta, dar fusese tras în
atâtea direc#ii. Pe cât se a"teptase "i se temuse de invazia din nord,
distrugerea Erumvirinei nu fusese ceva anticipat de el. Dac! Virine ar
fi aruncat priviri lacome spre nord, ar fi avut timp s! reac#ioneze "i s!
le zdrobeasc! ambi#iile. Poate c! nu era el un militar, îns! virinienii
se credeau invincibili din cauza originii lor imperiale.
Slab! consolare în mormânt, îmi închipui, Prin"e Jekusmirwyn.
Dinastia Telanyn trebuia s! fie, în mod sigur, moart!. Chiar dac!
prin#ul reu"ise s!-"i trimit! din Kelewan vreunul dintre copii, nimeni
dintre cei care-i izgoniser! pe invadatori din Erumvirine n-ar a"eza
un Telanyn înapoi pe tron. Eu n-a# face-o.
A"a cum i se întâmplase de multe ori în timpul febrei, Cyron
derula în minte evenimentele din ultimele luni "i ani, c!utând acel
loc unde gre"ise. Trebuia s! existe unul, ceva simplu, o mic! gre"eal!,
care produsese efecte imposibil de anticipat de c!tre el. Îns! nu putea
g!si nici una. Sperase s! refac! imperiul pe cale pa"nic!, prin
938
explor!ri "i comer#. Sperase c! "i al#ii ar fi putut fi convin"i s!
reuneasc! imperiul f!r! v!rsare de sânge. Adev!rat, ar fi vrut s!-l
refac! sub un împ!rat Komyr, îns! pentru binele tuturor.
Asta-l durea cel mai mult. Dac! ar fi fost lipsit de inim!, i-ar fi
putut l!sa pe oamenii din Deseirion s! moar! de foame. Dac! ar fi
procedat a"a, Pyrust ar fi fost nevoit s! lanseze o invazie, îns! armata
sa ar fi m!r"!luit cu burta goal!. Ar fi fost zdrobi#i în mun#ii Helos.
For#ele naleniene ar fi putut elibera Helosunde "i apoi lua
Deseirionul. Ar fi venit cu mâncare pentru toat! lumea "i ar fi
împ!r#it din bog!#ia na#iunii sale. Le-ar fi f!cut via#a mai bun!.
Dar nu era h!r!zit s! se întâmple. Era un viitor irealizabil, pentru
c! nu l-a r!bdat inima s!-i lase s! fl!mânzeasc!.
Pe nea"teptate, se gândi la expedi#ia Lupului furtunii. De la
plecarea lui Qiro Anturasi, nu aflase nimic despre ce realizaser!
membrii ei. Se temea c! flota se îndreptase spre dezastru, un final
corespunz!tor, din moment ce el o lansase, iar în mod clar "i celelalte
eforturi ale sale se terminaser! tot a"a. $i totu"i, bravii b!rba#i "i
femei care-"i asumaser! aceast! aventur! meritau mai mult decât s!
fie devora#i de rechini.
Se întreb! o clip! dac! descoperiser! continentul Anturasixan. A
fost desenat cu propriul sânge al lui Qiro. Gândul la harta picurând de
sânge "i la explica#ia „Aici sunt mon"tri” îl înfior!. I se contura, tot
mai limpede, convingerea c! b!trânul era autorul nenorocirilor din
Erumvirine, iar asta nu-l surprindea cu totul.
Avea multe motive s! fie furios pe Nalenyr. Prin#ii Komyri îl
#inuser! prizonier în Anturasikun odat! ce revenise din expedi#ia
nereu"it! spre Ixyll, cu mult! vreme în urm!. Explor!rile agresive
cerute lui îl costaser! via#a fiului s!u. Un asasin care bântuia prin
Moriande îi m!cel!rise nepoata. Cyron însu"i îi refuzase "ansa de a-"i
celebra în libertate împlinirea celor optzeci "i unu de ani, iar ra#iuni
de stat îi ceruser! ca ambii nepo#i s! fie trimi"i în necunoscut.
Keles #i Jorim. Într-un fel, ar fi mai bine dac! ar fi mor"i amândoi.
Prin#ul se r!suci, întorcându-se brusc pe-o parte, încercând s!-"i
g!seasc! o pozi#ie confortabil! în pat, dar chiar "i cel mai mic efort îi
trimitea o str!fulgerare de durere prin bra#. Se ridic! în capul oaselor,
#inându-"i în poal! membrul ars de chinuri "i gâfâind, în vreme ce
939
transpira#ia-i în#epa ochii.
În ce lume schimbat! s-ar întoarce. El n-ar mai fi pe tron. Râse
lipsit de vlag!. N-ar fi putut spune cine îi lua tronul. Era convins c!
Vroan "i-ar scutura el fundul pe Tronul Dragonului, dar numai
pentru scurt! vreme. Invadatorii vor veni în nord, iar contele nu li se
putea opune. De"i s-ar mobiliza încercând, iar Pyrust ar m!tura totul
în cale dinspre nord.
În cele din urm!, %oimul se va c!"!ra pe tronul meu. Oft! "i-"i
umezi buzele cr!pate.
— Poate c! ar fi cel mai bine.
Umerii i se pr!bu"ir!, iar în gât i se puse un nod. Holbându-se în
întuneric, î"i v!zu na#iunea devastat! de r!zboi. Tot ceea ce fusese
auriu "i verde deveni ro"u "i negru, sc!ldat în sânge, fumegând. Iar
Moriande, ora"ul s!u alb, distrus; turnurile sf!râmate, precum din#ii,
zidurile spulberate, iar pe str!zi se rostogoleau #ipetele disperate ale
celor îndolia#i.
Înc! mai putea vedea supravie#uitori vrednici de plâns, cu inima
sf!râmat!, r!t!cind f!r! nici un #el pe str!zile pline de ruine. B!rba#i
cu trupurile str!b!tute de cicatrice, femei subnutrite, cu sânii pla#i "i
coastele proeminente. Copii nu mai mult decât ni"te schelete
ambulante, atât de sl!bi#i încât nici nu-"i mai puteau #ine capul sus.
Bubele-i acopereau pe to#i, iar febra, la fel ca a lui, arzându-i pe
oameni din interior. Cu to#ii "i-ar întoarce ochii injecta#i spre ceea ce
mai r!m!sese din Wentokikun "i s-ar întreba de ce nu-i salvase. Le
promisese o via#! mai bun! "i tot ce le d!duse erau nenorociri pe care
omenirea le cunoscuse doar în vremuri imemorabile.
Îmi vor devora na"iunea, a#a cum fac #i cu carnea mea. Încerc! s!-
"i ridice bra#ul stâng, dar nu putu. Prin el pulsa o durere furioas!,
avertizându-l s! r!mân! neclintit. Accept! avertismentul, ciucindu-se
pe perne. Url! în t!cere de durere, pentru el însu"i, pentru #ar!. Mâna
lui dreapt! z!cea pe a"ternut "i se #inu s! nu urle.
Durerea se retrase încet, pas cu pas.
Iar asta-i permise, din nou, s! simt! viermii osp!tându-se din el.
Cyron mugi "i azvârli a"ternutul cât acolo. Î"i roti picioarele afar!
din pat "i se ridic! repede. Fu potopit de un val de ame#eal!, dar
prinse în pumn un ghemotoc de cear"afuri "i r!mase în picioare. Ie"i
940
cl!tinându-se din dormitor în cealalt! camer! "i se lovi cu piciorul de
o m!su#! joas!. Se prinse de clan#a u"ii, evitând din nou s! cad! lat,
apoi p!"i spre col#ul unde st!teau pe un rastel armura "i s!biile sale.
U"a din stânga se deschise, l!sând s! se vad! conturul unui
servitor. Prin#ul ridic! bra#ul stâng, dezv!luind pielea în care era
înf!"urat "i chingile care o #ineau strâns!.
— Da, da, repede, vino aici. Ajut!-m! s!-mi scot asta. Acum,
ajut!-m!.
Pe când omul se apropia, Cyron se aplec! dup! pumnalul menit
s!-i cure#e viermii din carne. În timp ce degetele i se strânser! pe
mâner, privi în sus "i v!zu c! b!rbatul scosese o sabie scurt! "i o
ridicase deasupra capului.
— Mori, tiranule!
Bra#ul stâng al lui Cyron se ridic! "i primi lovitura. Sabia p!trunse
prin piele "i izbi osul cel mai mare. Dac! n-ar fi fost pielea, lama ar fi
alunecat f!r! probleme în carne. A"a, f!cu doar o str!pungere
superficial! "i se prinse sub cel de-al doilea os.
În mod curios, sabia nu atinse nici un vierme.
Urlând de durere, se r!suci "i-"i înfipse pumnalul în carnea
asasinului. Str!punse trupul b!rbatului chiar deasupra sternului,
înfigându-i-l în inim!. Lovitura violent! a prin#ului fusese atât de
aprig!, încât îl ridicase în aer pe helosundian "i-l azvârlise drept pe
m!su#a joas!. Se rupse sub el.
Cyron se trase înapoi cl!tinându-se "i se lovi de pere#ii de hârtie.
Mânerul sabiei se izbi de o protuberan#! de lemn "i lama ie"i cu totul.
Prin#ul url! din nou, sim#ind apoi o bucat! de lemn crestat
înfigându-i-se în spate când c!zu la podea.
Privi în jos "i-"i v!zu roba adunat! pe dreapta pieptului. Râse.
Un asasin nu m! poate ucide. Ce ciudat, cum du#manii din afar!
nu m! pot opri, dar moartea mi se va trage dintre ai mei.
941

57
Ziua a 3-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Jaidanxan!(Al!Nou$lea!Cer)
Avea senza#ia de plutire, lumin! "i diafan, ca "i cum nici n-ar mai
fi avut trup. Apoi î"i d!du seama c! nici nu înregistra vreo senza#ie
fizic!, iluzia plutirii se datora faptului c! nu sim#ea nimic. Nu avea o
reprezentare fizic!, era doar fiin#!.
Iar a"a trebuiau s! fie lucrurile.
Jorim nu voia ca ochii s! i se deschid!, îns! dorin#a era, mai
degrab!, a ceea ce-l adusese la existen#!. Se întâmpl! cu lentoare, la
început doar un amalgam de culori. Auzi sunetele în!bu"ite "i le
recunoscu înainte de a putea vedea ceva. Era ciripitul p!s!rilor pe
care le ascultase în toat! lumea, cu toate cântând într-un concert,
de"i era destul de sigur c! diversele specii nu se auziser! niciodat!
cântând împreun! în lumea real!.
În lumea muritoare.
Se accept! ca fiind Tetcomchoa "i Wentiko, precum "i alte nume
din scrieri niciodat! v!zute de el, alc!tuite din sunete pe care glasul
lui nu le-ar fi putut pronun#a niciodat!. În momentul când emise
aceast! judecat!, "tiu c! era gre"it!. Nu mai avea glas omenesc. Nu
mai era om.
Nu mai avea nici un motiv s! se aga#e de numele Jorim, dar o
f!cea pentru c!-i însemna cea mai recent! existen#!. Acele amintiri
erau cele mai fierbin#i în mintea sa. Nu era încântat de ele "i sim#ea
c! l!sase unele lucruri neîncheiate. Trebuia s! le termine, îns! avea
senza#ia c! existau "i altele, mult mai grandioase, care-i necesitau
aten#ia.
Mediul înconjur!tor se contura vag, ca "i cum ar fi privit totul
printr-un v!l de m!tase translucid!. Se întinse s!-l dea la o parte "i în
loc de asta se pomeni sfâ"iindu-l cu ghearele labei. Întoarse laba "i o
studie, piele aurie pe partea din interior, solzi negri pe cealalt! "i
942
gheare dure, aurii, în care surprinse o imagine distorsionat! a lui
însu"i.
Î"i dori ca laba s! se transforme într-o mân! "i o recunoscu drept
mâna lui Jorim. Cu ajutorul ei trase la o parte v!lul zdren#uit "i p!"i
într-o înc!pere impresionant!. Marmur! alb!, r!coroas!, se întindea
sub picioarele sale, aranjându-se în trepte late, printr-o p!dure de
coloane. Treptele duceau spre un balcon "i zbur! într-acolo într-o
clipit!. Balconul domina o priveli"te mai frumoas! decât orice altceva
v!zuse el vreodat!.
Întreaga lume se întindea precum un covor îndep!rtat, cu verdele
junglei, auriul de"ertului "i albastrul apei. Deasupra lui pluteau nori,
proiectând umbre "i schimbându-"i juc!u"i formele. Mai sus pluteau
mici buc!#i de stânc!, despre care-"i d!du imediat seama c! nu erau
deloc mici, ci mun#i smul"i din p!mânt, precum din#ii dintr-o falc!.
Jungla înc! mai atârna de ei, orna#i cu z!pad! "i apa se scurgea din ei
pentru a se închega mai jos sub form! de nori. Fiecare dintre mun#i
era palatul unui zeu, a"a c! ar fi trebuit s! fie nou!, iar el st!tea într-
unul.
Gravitau într-un cerc, precum Zodiacul care împ!r#ea cerurile.
Dedesubt, de parc! ar fi fost centrul cercului, se întindea Marea
Întunecat!, iar dincolo de ea, Ixyllul, dinspre care putea sim#i
furnic!turile magiei dezl!n#uite. Cândva, î"i dorise s! poat! merge
acolo, iar acum, dac! "i-ar fi deschis mintea, i-ar fi putut cunoa"te
mai toate secretele. Acea bog!#ie a cunoa"terii ar fi fost cândva
pentru el o adev!rat! comoar!, dar acum p!rea aproape un fleac, atât
din cauza u"urin#ei cu care putea fi dobândit!, cât "i a sim#!mântului
c! orice s-ar fi petrecut acolo nu mai avea decât o mic! importan#!,
sau chiar deloc, pentru existen#a sa.
Surprinse un fo"net u"or, venind din spatele s!u, "i se întoarse. O
femeie mic! de statur! st!tea acolo, cu mâinile încruci"ate într-o
mantie ca de piele, care deveni o rob! de m!tase neagr!, încins! "i
tivit! cu filde". Nu avea nevoie de liliecii în zbor, broda#i pe piept,
pentru a o recunoa"te, pentru c!-i v!zuse tr!s!turile ascu#ite "i ochii
mari pe statuile templelor, din Helosunde "i pân!-n Ummummorar.
Se l!s! într-un genunchi "i se plec! înaintea ei.
Râsul ei vesel "i ascu#it îi aminti c! era sora-liliac, zei#a
943
în#elepciunii.
— Ai înv!#at, în cele din urm!, s!-i respec#i pe fra#ii t!i mai mari,
Wentiko?
— Te-am respectat dintotdeauna, Tsiwen.
— Chiar a"a, fr!#iorule, chiar a"a, îi zâmbi "i el se ridic!. În
Jaidanxan a fost lini"te f!r! tine.
— N-am lipsit mult, nu? d!du el din cap. Numai dou!zeci "i trei
de ani.
— Ai fost plecat mult mai mult de-atât.
Ea ar!t! spre cel mai întunecat dintre palatele plutitoare.
— Grija a fost întotdeauna împotriva deciziei tale de a lua forma
unui muritor. Credea c! vei fi înc! un dezastru, a"a c! #i-a întârziat
revenirea.
Jorim încerc! s!-"i aminteasc! ceva în leg!tur! cu ce spunea ea,
dar nu putu.
— Poate c! înc! m! îngreuneaz!.
— N-ai fi aici dac! ar face-o, zâmbi cu pruden#! "i veni lâng! el, la
marginea balconului. Când ai ales prima dat! s! te na"ti ca muritor,
ai ales un om, o decizie destul de dur!. Le-ai adus darul magiei, iar
cei pe care-i nume"ti tu amentzutlii s-au descurcat bine cu el. Atunci
ai hot!rât s! împ!r#i magia "i altora, celor în mijlocul c!rora te-ai
n!scut de data asta. Ai ajuns s!-i îndr!ge"ti pe oameni, iar Grija a
g!sit sprijinul unora de aici s! mearg! s! te viziteze "i s!-#i ofere o
în#elegere.
— M-a convins s! m! dispensez de mare parte din mine însumi –
de natura mea divin! – "i s! las totul pe t!râmul amentzutlilor, în!l#!
Jorim din sprâncene.
— Î#i aminte"ti.
— Nu, tocmai m-am bucurat de în#elepciune.
Tsiwen râse, iar Jorim surprinse amintirile trec!toare ale
zborurilor sale prin noapte, împreun! cu ea, cu eoni în urm!.
— În#elepciunea te-a ocolit dup! ce ai fost de acord cu
propunerea, pentru c! partea din tine p!strat! a devenit covâr"itor de
omeneasc!. Când trupul t!u a murit, spiritul t!u a devenit al lui, s! se
distreze cu el, "i a "i f!cut-o. Adesea refuza încarn!ri, ori te l!sa s! te
na"ti într-o ipostaz! în care nu-#i mai puteai descoperi iar!"i esen#a.
944
— Am avut mai mult decât o încarnare? se înfior! Jorim. $i-am
fost plecat din Jaidanxan de când am devenit Tetcomchoa?
— Î#i vei aminti de toate, pe m!sur! ce nu te vei mai crampona de
ce-ai fost tu recent.
— Înc! nu-i vremea, scutur! el din cap. Acolo mai am prieteni "i
familie.
— $tiu.
Ea f!cu un gest cu mâna spre centrul balconului "i în el se c!sc! o
gaur!. Se umplu cu ap!, care se tulbur!, apoi se limpezi din nou.
— Vei dori s! "tii cum o duc.
Se apropie, cu pruden#!, de gaur!. Frica i se zvârcolea în stomac,
aducând cu ea ecouri ale durerii sim#ite la moarte. De"i mul#i
sus#ineau c! trecerea de la via#! la moarte este nedureroas!, erau
doar muritori f!r! "tiin#! în privin#a asta. Smulgerea spiritului din
fizic eclipsa chiar "i cea mai acut! durere, pentru c! este sim#it! de
suflet mai puternic decât în trup.
Preg!tindu-se, privi în jos. În Nemehyan era noapte. Trupul s!u
fusese înf!"urat într-o rob! alb!, de doliu, cu dragonul nalenian
brodat cu negru. Z!cea pe vârful celei mai mari piramide din ora", iar
oamenii urcau pe trepte, treceau pe dinaintea lui "i apoi coborau,
formând un "ir lung. Membri ai expedi#iei Lupului furtunii se
amestecau degaja#i printre amentzutlii.
Anaeda Gryst, Nauana "i Shimik erau cel mai aproape de trupul
s!u. Cele dou! femei vorbeau cu cei care treceau pe lâng! el. De"i
arboraser! expresii curajoase, le putea sim#i durerea. Anaeda se
întindea din când în când "i o cuprindea pe Nauana de umeri, sau îi
mângâia p!rul, iar asta p!rea suficient s! o împiedice pe iubita sa s!
se dizolve într-o mare de lacrimi.
Chiar "i de la aceast! distan#! putea sim#i durerea Nauanei. Îi
atinsese esen#a, iar ea o atinsese pe a sa. Suferin#a desp!r#irii o rodea
pe din!untru "i se al!tur! frustr!rii lui Jorim. Ar fi vrut s! se întind! "i
s! o ating!, dar trupul s!u nu-i mai r!spundea.
Sunt un zeu. Cum a# putea fi împiedicat?
Shimik, prin contrast, p!rea calm "i chiar fericit. Fennul st!tea
lâng! capul s!u, dar nu p!rea deloc tulburat. Bolborosea pentru el,
a"a cum f!cea adesea, "i-i vorbea lui Jorim de parc! ar mai fi fost
945
acolo. Chiar mai mult, ultima oar! când îl v!zuse, fennul era alb.
Acum blana i se întuneca, iar pielea de pe mâini "i picioare dobândea
o nuan#! aurie.
Shimik privi în sus, spre ceruri, "i zâmbi. Î"i #inea mâinile în sus.
— Jrima, Jrima, Shimik vineee.
Nauana se aplec! "i-l lu! în bra#e.
Jorim se uit! spre sora sa.
— Ei m! cred mort.
— Te-au v!zut murind, zâmbi ea. Moartea ta a fost, cu adev!rat,
spectaculoas!. Ai acceptat moartea ca s!-i fere"ti pe ei. Grija se
a"teptase s! se osp!teze cu amentzutlii "i în loc i-ai dat resturi.
— I-am oferit propriile sale crea#ii.
— Nu.
— Dar l-am v!zut acolo. Zoloa al amentzutlilor este Grija.
— Oh, asta-i adev!rat. Pândea pe acea câmpie a mor#ii, devorând
suflete.
— Le-a" fi devorat pe toate, dac! nu s-ar fi amestecat fratele
nostru. Ador s! v!d cu cât! disperare mi se roag! oamenii,
implorându-m! s! nu-i iau. Ce picant.
Înve"mântat într-o rob! cenu"ie. Grija se materializ! de partea
cealalt! a g!urii, înalt "i sub#iratic, cu p!rul scurt, ochi negri "i din#i
ascu#i#i.
— $tii c! ai fi înc! juc!ria mea, dac! cei pe care i-ai salvat nu s-ar
ruga atât de fierbinte pentru tine.
Jorim scutur! din cap în timp ce expresia de pe fa#a lui Grija se
întunec!.
— Rug!ciunile de mul#umire n-au fost niciodat! pe gustul t!u,
nu-i a"a?
— Nu, dar nu conteaz!. %i-a" fi permis, de data asta, s! te întorci
acas!.
— Cât! bun!tate. $i de ce-ar fi altfel acum?
Zeul mor#ii se duse pân! la marginea balconului "i ar!t! jos, sub
cercul palatelor.
— Uit!-te acolo.
— Marea Întunecat!, d!du el din cap.
— Mai jos.
946
Jorim se apropie de marginea balconului "i-i studie str!fundurile.
Apa întunecat! nu se limpezi prea mult când privirea sa str!punse
h!urile. Acolo, la peste un kilometru adâncime, o piatr! str!lucea cu
o furie opalescent!. În ea pulsa energia, încet, la început, apoi tot mai
frenetic. Sim#i c! era o b!taie de inim!, una care pulsa f!r! ritm,
motiv sau scop, dar nu fusese întotdeauna a"a. Nici nu va mai fi.
— Abandoneaz!-#i omenescul din tine, Wentiko, mârâi Grija, cele
ce se întâmpl! aici sunt prea grave ca s! te la"i prins în gânduri
minore. Acela-i Nessagafel. Se treze"te.
— Nessagafel este un cuvânt viruk, cl!tin! din cap. Nu-l cunosc.
— Cândva îl "tiai. To#i îl "tiau, spuse Tsiwen "i se cuprinse cu
bra#ele p!rând c! se mic"oreaz!. Lumea îl cuno"tea "i tremura.
— Nessagafel este cel de-al zecelea zeu, ori primul zeu, depinde
cum preferi s! vezi lucrurile, î"i ridic! Grija fruntea "i adulmec!. S-a
încarnat într-un viruk "i-a ridicat un imperiu. A ajuns puternic "i-a
încercat s! ne supun! pe to#i. A trebuit s!-l distrugem, "i-am "i f!cut-
o.
— L-a#i omorât?
— Chado "i Quun l-au rupt în buc!#i, d!du Zeul Mor#ii din cap.
De-asta, în Zodiacul omenesc, î"i împart prada.
— Dar dac! e mort, cum de mai poate veni înapoi? De ce l-ai l!sat
s! scape de pe t!râmul t!u?
— Nu l-am l!sat, vorbi Grija cu n!rile frem!tând. S-a întâmplat
ceva. Altcineva m-a sfidat "i-a sc!pat, iar Nessagafel a disp!rut "i el.
Acum încearc! s!-"i recapete puterea "i când se va întâmpla asta, ne
va ucide pe to#i.
— Cum îl putem opri?
— Nessagafel este înc! ancorat pe t!râmul meu, iar cea care mi-a
sc!pat este cheia. E moart!, dar nu chiar moart!. Când va fi din nou a
mea, portalul se va închide "i el va fi prins în capcan!. Oricum, ea e
dincolo de raza mea de ac#iune, dar nu "i a ta.
— Cine-i?
— Sora ta omeneasc!, Nirati, zâmbi cu r!ceal! Zeul Mor#ii.
Omoar-o din nou, Wentiko, sau tot ce cunoa"tem va pieri.
947

58
Ziua a 3-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol!Deraelkun,! inutul!Faeut
Erumvirine
U"a camerei mele se d!du la o parte. Abia dac! am auzit icnetul,
mai mult pentru c! Pasuram Derael î"i men#inea, politicos, vocea
sc!zut! decât din cauza vreunei probleme cu urechea cusut! la loc.
M-am întors încet spre u"! "i i-am oferit lui "i tat!lui s!u o plec!ciune
rapid!.
Contele, al c!rui trup palid "i sl!bit de boal! ar fi putut folosi
umbrele pentru a se ascunde privirii, se uit! cu aten#ie la mine.
— Doctorul spune c! nu te vei da jos din pat cel pu#in câteva zile.
Urardsa termin! de înf!"urat o bucl! a bandajului din jurul
pieptului meu.
— Firul îi e sub#ire, dar înc! puternic.
— E înc! încurcat? am întrebat privind la gloon.
— În unele locuri.
Am cl!tinat din cap, apoi m-am întors spre gazda mea.
— $ti#i ce sunt. Misticii sunt fie binecuvânta#i, fie blestema#i cu o
via#! dincolo de întinderea anilor no"tri. Noi avem tendin#a de a ne
vindeca mult mai repede decât ceilal#i.
Am tu"it "i m-am strâmbat, dar erau suficient de bine crescu#i
încât s! se prefac! a nu fi observat.
Pasuram împinse scaunul cu rotile al tat!lui s!u în camera mea.
Nu îi era u"or, din moment ce tân!rul încasase o s!geat! în coaps!,
iar tat!l s!u #inea în poal! un pachet gros, învelit într-o bucat! de
piele. Nu m-am oferit s!-l ajut pe fiu, pentru c! nu voiam s!-l
dezonorez în fa#a tat!lui. Adev!rul era c! dintre noi trei, uni#i într-o
negare mutual! a sl!biciunii noastre, Pasuram era cel mai puternic.
Gloonul se ghemui într-un col# "i privi.
Contele a"tepta în centrul înc!perii în timp ce fiul s!u aduse
948
scaune pentru amândoi. Pasuram se puse lâng! tat!l s!u, cu piciorul
stâng întins, iar eu m-am a"ezat vizavi de b!trân. Fiul plasase scaunul
suficient de aproape ca s! pot auzi, a"a c! am înclinat capul în semn
de mul#umire, din moment ce urechea mea t!iat! "i nu "oaptele
molatice ale tat!lui s!u va face ascultarea dificil!.
— Jaecaiserr Moraven Tolo, te cunosc de când eram foarte tân!r.
Am anticipat de multe ori c! voi avea aceast! discu#ie cu tine, pentru
c! odat! ce-am auzit povestea pe care #i-o voi împ!rt!"i, am "tiut c!
acest pachet #i-era menit. Nu ar putea fi nimeni altcineva, dar
instruc#iunile primite au fost foarte precise "i, pân! ieri, n-am putut fi
credincios datoriei înmânate mie.
Am rumegat cu pruden#! cuvintele lui, dând încet din cap "i
permi#ându-i s!-"i trag! r!suflarea.
— Ce-am s!-#i spun acum s-a transmis în familia Derael timp de
dou! sute "aptezeci de ani, de la tat! la fiu, de la so# la so#ie, în cadrul
unei datorii considerate la fel de sacre precum p!zirea acestei
trec!tori. Ceea ce #in aici, în poal!, a z!cut în muzeu tot timpul, cu
excep#ia a dou! ocazii când pândea pericolul "i n-am putut risca s!
fie luat ca prad!.
Ochii cenu"ii ai contelui se rotir! c!tre fiu.
— I-am spus recent lui Pasuram ceea ce vei auzi "i s-a gândit
imediat la tine.
Mi-am plecat capul spre amândoi.
— Ce-mi povesti#i îmi face onoare. S! m! bucur de o asemenea
înalt! considera#ie este mai mult decât î"i pot imagina majoritatea
dintre xidantzu.
— Dar tu e"ti mai mult decât un xidantzu, Moraven Tolo, zâmbi
contele, dar efortul îl cost! destul de mult. Cu mult! vreme în urm!,
la Deraelkun a sosit un om. A ap!rut pe aici, pur "i simplu a ap!rut,
f!r! s! fi fost primit, "i a adus acest pachet. Î"i spunea Ryn Anturasi "i
a cer"it unuia dintre str!mo"ii mei un favor pe care promisese c!-l va
întoarce. „Accepta#i asta, iar Tsatol Deraelkun nu va c!dea niciodat!.”
Cred c! favorul a fost r!spl!tit prin ac#iunea ta de ieri.
— $ti#i c! kwajiinii se vor întoarce, dar de ast! dat! cu mai mul#i
r!zboinici "i un general mult mai iste#, am cl!tinat din cap.
Deraelkun înc! ar mai putea c!dea.
949
 Jarys Derael î"i drese vocea.
— Întotdeauna am "tiut, jaecuiserr. Noi n-am încercat altceva
decât s! mai tragem de timp pân! atunci.
— Pentru du"manii vo"tri, timpul necesar cuceririi cet!#ii va
p!rea o ve"nicie.
Contele se încumet! s! încuviin#eze din cap "i am fost aproape
sigur c! nu va mai putea s! "i-l ridice. Reu"i, îns! avea nevoie s!-"i
trag! sufletul. Am a"teptat "i, f!r! îndoial!, cu to#ii ne-am bucurat de
izul dulceag al alifiilor t!m!duitoare, folosite pentru ungerea
diverselor noastre r!ni.
— A" vrea s! am for#a de a-#i înmâna acest pachet. Vom spune
tuturor c! este un dar din partea Deraelkunului, o parte din istoria
noastr!, pentru c! a stat aici în muzeu. A fost p!strat împreun! cu o
armur! str!veche, una de dinaintea Urgiei. Armura a fost l!sat! aici
de c!tre bastardul imperial care a umilit un Prin# Mo"tenitor într-un
exerci#iu militar, a"a cum ai f!cut tu ieri cu kwajiinul.
Pasuram trase pachetul de sub mâinile tat!lui s!u "i mi-l întinse.
L-am l!sat s! zac! pe coapse. Înc! mai puteam sim#i c!ldura mâinilor
contelui, dar totu"i prea pu#in! încât s! cred c! omul ar mai avea
mult de tr!it.
— Ce vi s-a spus? l-am privit pe Jarys drept în ochi.
— C! într-o bun! zi, un b!rbat va sosi la Deraelkun. Va fi tân!r,
dar foarte b!trân, vechea formul! pentru a descrie pe cineva devenit
Mistic. Ar putea fi un în#elept, dar "i de o îndr!zneal! nebuneasc!.
Am izbucnit în râs la ultima parte a descrierii.
Nu "i contele.
— Ni s-a mai spus c! va râde când va auzi c! este descris a"a.
M-au trecut toate sudorile.
— $i altceva?
— Ni s-a spus c! nu va fi din sângele familiei Derael "i c! oricine
altcineva pretinde c! acest pachet i se cuvine, nu este omul c!ruia îi
este menit cu adev!rat.
Contele ridic! un deget tremur!tor.
— Deschide-l.
Am desf!cut "nurul purpuriu, împletit, care lega pachetul. Chiar
înainte s! fi început s! dau la o parte acoper!mântul de piele, am
950
"tiut ce con#inea. Desigur, fiind jaecaiserr, sim#ind conturul s!biilor
chiar "i prin pielea groas!, nu era cine "tie ce pentru mine.
$i ce s!bii minunate erau. De la mâner "i pân!-n vârf aveau un
metru jum!tate. Tecile de lemn erau stacojii cu negru, cu decora#iuni
de aur "i acoperite cu un strat limpede de lac. Modelele de pe ele se
potriveau cu "nururile împletite care protejau mânerul, iar mânerele
"i tecile erau acoperite cu un tipar în dungi de tigru. Sub "nururile
fiec!rui mâner, fusese fixat! o amulet! de bronz cu tigrul la pând!,
legându-l pe r!zboinicul st!pân al lor de Chado, "i transformându-l
într-un morythian.
G!rzile de la mânere, de forma unor discuri, dezv!luiau mai
multe despre s!bii chiar înainte s! scot vreuna din teac!. Pe bordura
fiec!rui disc era Zodiacul, îns! Chado nu ocupa locul de cinste, în
vârful lamei. Îi fusese dat unui dragon, cel imperial. S!biile datau din
vremuri cu mult înaintea Urgiei. G!rzile "i împletitura de pe mâner
indicau, de asemenea, c! s!biile apar#inuser! unui membru al g!rzii
personale imperiale.
M-am ridicat încet "i am dezvelit o lam! cu mâna stâng!. O#elul
argintat ie"i cu u"urin#! din teac!, nu doar a"a cum ar fi f!cut-o o
arm! lucrat! cu precizie, ci într-un fel potrivit numai pentru mâna
mea. Perfect echilibrat!, sim#eam sabia ca pe o prelungire a bra#ului.
Cu ea în mâna stâng! "i cealalt! în dreapta, n-a" cunoa"te
înfrângerea.
Decât prin tr!dare.
În minte-mi explodar! gânduri "i amintiri. Mi-am amintit ziua de
dinainte, dar din alte vremuri, când m-am confruntat cu un b!rbat
înalt "i negricios, purtând un coif cu ursul încoronat. Ne-am luptat pe
aceea"i insul! din fa#a fort!re#ei Tsatol Deraelkun, timp de câteva
ore, schimbând lovituri, f!r! s! fi provocat sânger!ri, dar ne feream,
pentru c! nu voiam s! ne r!nim unul pe cel!lalt. Chiar "i a"a, ne-am
apropiat tot mai mult, îndr!znind s! mai retez!m câteo "uvi#!, s!
radem câte-un petic pe bra# sau picior. Ne compl!ceam într-un joc
destul de periculos, dar trebuia s!-l juc!m.
Iar apoi, alt! dat!, bezn! "i o bucat! de sabie în pieptul meu. Ar fi
trebuit s! simt o#elul rece, dar îl percepeam ca topit. Frânsese coaste
"i g!urise în pl!mân. Îmi puteam auzi respira#ia "uierându-mi din
951
piept, în timp ce încercam s! privesc peste um!r, s! v!d cine m!
lovise, dar n-am putut. Singurul indiciu asupra identit!#ii lui era un
„îmi pare r!u”, "optit cu blânde#e, "i fo"netul gr!bit al pa"ilor, pe
când î"i afla salvarea.
M-am l!sat dintr-odat! în scaun "i-am privit spre lam!. Mi-am
v!zut oglindirea în ea, distorsionat! "i r!sucit!, dar, totu"i,
recognoscibil!. O mai v!zusem adesea înainte, în acea sabie, încât nu
puteam s! nu "tiu cine sunt.
— Conte Derael, spune#i-mi, cui i-au apar#inut aceste s!bii.
— Comandantului g!rzii ultimului împ!rat. A trecut pe aici
împreun! cu Împ!r!teasa Cyrsa "i-a murit în Ixyll.
— Virisken Soshir.
— Chiar el.
M-am uitat spre b!rbatul pe moarte.
— $ti#i c! mi-a#i înapoiat s!biile pe care le-am avut în Ixyll.
Ochii s!i sp!l!ci#i se mijir!.
— Dac!-i adev!rat, atunci exist! un mesaj pentru tine.
— Care este?
— Datoria ta fa#! de coroan! n-a fost îndeplinit!.
M-a str!fulgerat un junghi "i ultima f!râm! de cea#! mi se limpezi
din minte. $tiam dou! lucruri, la fel de sigure ca faptul c! soarele
r!s!rea diminea#a "i apunea seara.
— Prin#ul Nelesquin s-a întors. Râvne"te la ce-a râvnit mereu. Ea
s-a temut dintotdeauna c! va reveni s! pretind! imperiul, am spus "i
am ridicat lama descoperit!. Sunt Virisken Soshir. Va urca pe tron
numai peste cadavrul meu.
— O alegere nefericit! de cuvinte, Maestre Soshir, se zgâi gloonul
la mine cu to#i cei "apte ochi. Acum "tii cine e"ti. E"ti liber s! mori.
952
59
Ziua a 4-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol Pelyn, Deseirion
Lui Keles Anturasi i se p!rea c! "i dac! fiecare supravie#uitor din
fort!rea#! l-ar fi învelit cu o p!tur!, tot nu l-ar fi putut opri s!
tremure. St!tea pe parapetul de pe zidul din nord, uitându-se jos, în
curtea interioar!. Oamenii, înc! în armuri, înc! în floarea vârstei, se
mi"cau de colo-colo, aliniind mor#ii, îndreptându-le membrele "i
salutându-"i fra#ii de arme c!zu#i în lupt!.
Iar toate i se p!reau f!r! noim!.
De"i nu "tia ce f!cuse, "tia c! o f!cuse. Spera, pe când soarele
disp!rea dincolo de linia orizontului, c! imaginea fort!re#ei se va
destr!ma. Spera ca totul s! fi fost doar o iluzie. Nu putea fi acolo, îns!
putea vedea în "an#ul de ap!rare dansând sclipirile luminii solare,
înc! auzea flamurile fluturând în vânt "i zgomotul puternic, precis, al
pa"ilor oamenilor, care, cu ore în urm!, de-abia dac! ar fi reu"it s!-"i
târ"âiasc! picioarele, epuiza#i.
Felul cum se purtau unii cu al#ii îl uluia. Se adunau în grupuri –
pe familii, presupunea el, dac! se lua dup! blazoanele de pe armuri –
dar nu mai erau câte-un bunic chemându-"i copiii în juru-i, sau
m!tu"ile b!trâne, consolându-se una pe cealalt!. Ace"ti oameni
deveniser! r!zboinici. Unii reveniser! la o via#! "tiut! de ei cândva,
al#ii deveniser! ceea ce încetaser! de mult! vreme s! mai viseze c! ar
putea fi. Iar copiii... copiii crescuser! transformându-se în acei solda#i
din legendele despre perioada imperial!.
Unii sc!paser! transform!rii, îns! îl atinsese chiar "i pe Rislet
Peyt. Ministrul mic de statur! se f!cuse un r!zboinic capabil s!
mânuiasc! o sabie mare, pentru ambele mâini. Despicase în dou! una
dintre bestiile cu patru bra#e. F!când asta, se alesese cu un bra# rupt,
iar acum era acolo, cu mâna într-o e"arf!, glumind împreun! cu
oamenii care-i fuseser! înainte g!rzi personale.
953
 Keles î"i strânse mai bine pe umeri p!tura neagr!, îns! mâinile
sale rupte se umflaser! în a"a hal încât deveniser! de nefolosit. Toate
erau isprava sa, dar nu mai putea face lucrurile la loc "i nici n-ar mai
fi putut s!vâr"i înc! o dat! a"a ceva. Tot ce-"i amintea era c! "tia c!
trebuia s! fac! ceva "i c! se revoltase împotriva situa#iei dup! ce
atâ#ia oameni fuseser! h!r!zi#i pieirii.
Cumva, trebuie c! am atins magia.
Îns! aceast! explica#ie sfida logica. Era doar un cartograf.
Adev!rat, lucrase mai mult ca inginer, aducând schimb!ri în Felarati,
îns! f!cuse doar lucruri deprinse de el ca abilit!#i secundare, în urma
activit!#ii lui principale: cartografia. Erau lucruri pe care nu se putuse
ab#ine s! nu le înve#e "i multe le asimilase f!r! s!-"i dea seama.
Asta ar fi putut explica ce se întâmplase cu fort!rea#a îns!"i, dar
nu "i ce se petrecuse cu oamenii. De"i încerca din r!sputeri s!
g!seasc! o explica#ie, nu reu"ea. Nici chiar eventualitatea
întortocheat! ca dorin#ele lor comune de a evita moartea s! se fi
combinat cu speran#a lui c! i-ar fi putut salva – f!cându-i pe to#i s!
fie atin"i de vraj! "i schimba#i astfel – nu rezista. Poate c! ar fi fost
valabil pentru adul#i, dar nu "i pentru copii.
Ceea ce provocase schimb!rile în oameni avusese efecte "i mai
rele asupra copiilor, pentru c! de"i ace"tia deveniser! adul#i, nu
aveau nici o amintire sau experien#! din anii care ar fi trebuit s!
treac! pentru ei. $i ca lucrurile s! fie "i mai bulversante, majoritatea
supravie#uitorilor erau îmb!ta#i de victorie "i, în afara celor ce
deciseser! s! se ofere voluntari pentru serviciul de santinel!, r!t!ceau
doi câte doi pentru a se bucura de experien#e carnale necunoscute
pân! atunci, ori îndelung uitate.
O umbr! c!zu asupra lui "i privi în sus, spre Rekarafi.
— $tii ce s-a întâmplat?
— La început nu mi-am dat seama.
— La început?
Virukul ar!t! spre apus.
— În Ixyll am sc!pat dintr-o furtun! devastatoare intrând într-o
pe"ter!. S-a dovedit a fi un mausoleu.
— Îmi amintesc.
— Erai sigur c! acolo exist! o înc!pere dincolo de un perete.
954
Borosan "i cu mine #i-am spus c! am c!utat. Nu ai crezut "i ai desenat
o hart! pentru a ne ar!ta ce ne a"tepta de cealalt! parte.
Virukul se l!s! pe vine "i scrijeli pe piatr! o hart! grosolan!.
— Când ai f!cut asta, Moraven "i Ciras au reac#ionat imediat. Am
sim#it "i eu. Ne-am pus din nou în mi"care. Prima dat!, ne-a dus
furtuna. Tu ne-ai adus înapoi.
— Ne-am deplasat prin desenarea unei h!r#i? sim#i Keles cum
p!le"te.
Rekarafi încuviin#! din cap.
— De ce nu mi-ai spus? A" fi putut s!-mi desenez u"or calea de
sc!pare din Felarati dac! a" fi "tiut.
— Nu, n-ai fi putut, râse virukul. Atunci nu "tiai ce faci. Nu "tii
nici acum ce-ai f!cut noaptea trecut!. Ai atins magia, Keles, vr!ji
foarte puternice, dar nu "tii cum s! le controlezi.
— A" putea înv!#a? Mi-ai putea înv!#a tu?
Rekarafi î"i închise ochii "i-"i în!l#! capul, l!sând vântul s!-i
treac! prin coama-i neagr!.
— A existat o vreme când magia era atât de r!spândit! în lume,
încât ar fi fost foarte simplu s! s!vâr"e"ti ceea ce-ai f!cut tu. Virukii
st!pâneau aceast! magie, îns! în acest control a existat o fisur!. Ne-a
distrus imperiul. Pu#inul "tiut de mine nu #i-ar servi aproape la nimic.
Ai descoperit de unul singur aceast! putere. Va trebui s! înve#i "i
cum s! te controlezi pe tine însu#i.
— $i dac! fac vreo gre"eal!?
— Te va omorî, ridic! virukul din umeri.
— Ce reconfortant.
— Este un îndemn la pruden#!.
— Pruden#!, da, d!du Keles din cap. Aceasta-i cealalt! problem!
în ce-i prive"te pe to#i. Oamenii se uit! la mine "i sunt îngrijora#i.
Respectuo"i, dar tem!tori. Cui îi e mai mult! fric! de ce s-a petrecut
aici, azi noapte, lor sau mie?
— Cei-f!r!-Ochi se tem cel mai tare, slobozi Rekarafi un hohot
gros.
— Aici ai dreptate.
Virukul î"i l!s! mâna pe um!rul s!u.
— Iar tu ai câ"tigat concursul nostru. Ai mi"cat mai multe pietre
955
decât mine. De ani de zile un viruk n-a mai fost umilit de un om în
asemenea hal.
— $i vor mai trece al#i câ#iva pân! se va întâmpla din nou,
Rekarafi.
— Ai mil!, zâmbi el. S! fii umilit este o experien#! interesant!,
dac! ajungi s!-i supravie#uie"ti.
Virukul se retrase când Tyressa urc! treptele de piatr!,
apropiindu-se de Keles. Aducea un lighean "i un urcior. Pe um!rul ei
erau îngr!m!dite bandaje. Îngenunche lâng! el "i-"i l!s! povara pe
piatr!.
— Trebuie s! se ocupe cineva de mâinile tale.
— N-au nimic.
— Ui#i de datoria mea fa#! de Prin#ul Cyron. Sunt r!spunz!toare
pentru tine.
— E"ti sigur! c! vrei s!-#i asumi aceast! responsabilitate pentru
mine?
Expresia de pe fa#a Tyressei se în!spri.
— Nu am de ales. Mâinile.
Keles se încrunt!, apoi l!s! s!-i alunece p!tura. Îi ar!t! mâinile,
însângerate, sfâ"iate, umflate "i învine#ite. Se crisp! când i le lu! într-
ale sale, dar refuz! s! lase s!-i scape vreun geam!t. I le puse jos, în
lighean, apoi turn! ap! în el, iar prin mâinile sale trecu un impuls
dureros.
Tyressa ud! o cârp!, apoi îi ridic! din ap! mâna dreapt!. Începu s-
o frece u"or, #inându-l de încheietur!. Se smuci la prima atingere a
cârpei, îns! ea-"i m!ri strânsoarea.
— Nu te împotrivi, va fi "i mai r!u.
— Îmi pare r!u. Doare.
— A"a ar trebui. %i-ai zdrelit mâinile r!u de tot.
Keles încerc! s! scoat! un hohot de râs, îns! istoveala i-l în!bu"i
din fa"!.
— Ciudat c! pot schimba oamenii a"a cum am f!cut-o, dar nu-mi
pot vindeca mâinile.
— De ce-i a"a de ciudat s! nu po#i face lucruri pentru care n-ai
nici un talent sau preg!tire?
Ea-i cl!ti mâna, îndep!rtând noroiul "i sângele închegat, iar
956
tân!rul avu o mai bun! priveli"te asupra r!nilor decât ar fi vrut.
— Suntem cu to#ii ceea ce suntem. Nu-i u"or de schimbat.
— Dar am f!cut-o "i nu "tiu nici m!car cum sau de ce.
Femeia keru privi jos, înspre curte.
— Cau#i s! afli de ce, Keles. I-ai schimbat ca s! poat! tr!i.
— Pentru ca to#i s! tr!iasc!. Ei. Tu. Jasai. Rekarafi.
— Rectific.
Îi a"ez! mâna dreapt! în ap! "i începu s! se ocupe de cea stâng!.
— Exist! lucruri pentru care nu am nici un antrenament "i nici
înzestrare.
— Mie-mi pari destul de înzestrat!, Tyressa.
Ea se opri "i-l privi în ochi.
— Ceea ce mi-ai spus deun!zi...
— Nu trebuie s! spui nimic, cl!tin! el din cap. M-am maturizat,
dar, uneori, m! n!p!desc visele copil!riei.
— Nu asta ai spus.
— Au& se strâmb! Keles. Poate ar fi trebuit. Asta-i ceea ce ai auzit.
— Nu asta am auzit. A fost ceva pentru care nu sunt înzestrat!,
nici priceput!. Sunt o keru de ani de zile "i-am visat s! fiu a"a "i mai
mult! vreme. Iar tu "tii c! am dorit ca poporul meu s! g!seasc! o cale
s! scape din starea de na#iune captiv!. Toate acestea sunt lucruri din
afara mea. Sunt lucruri pentru care sunt dispus! s! lupt "i s! mor.
— În#eleg.
— Atunci în#elege "i asta: aceste chestiuni m-au împiedicat s! iau
în considerare alte lucruri. Le-am dat pe toate la o parte. Dorin#e.
Sim#!minte, zise ea, apoi privi spre mâna lui. Când ai vorbit cu mine
n-am putut... oft! din greu, iar umerii i se l!sar! pu#in. Când ai fost
un r!zboinic atâta timp, tot ceea ce nu e"ti preg!tit s! înfrun#i pare
un atac. Parez. Ripostez. M! feresc "i m! desprind.
— Ai crezut c! te-am atacat?
— Nu atac, în nici un caz, dar m-am sim#it luat! prin surprindere.
— Cred c! asta spune tot, d!du el încet din cap. Deci, ce-ai spus
despre ce simte Jasai pentru mine n-a fost adev!rat?
Tyressa îi l!s!, din nou, mâna stâng! în ap!.
— Este adev!rat, Keles. Te iube"te "i-ar face orice-i st! în putin#!
pentru a o ascunde, deoarece crede c! "i eu te iubesc.
957
 — M! iube"ti?
— Nu-i ceva pentru care s! fiu înzestrat! sau m!car antrenat!.
Keles î"i retrase mâinile din ap! "i le încruci"! cu grij! pe piept.
— Înc! mai vezi asta ca pe un atac, nu-i a"a?
— Exist! vreo nou! sute nou!zeci "i nou! de motive pentru care
ar trebui s-o iube"ti. %i-ar fi o so#ie bun!.
— Are un so#, râse Keles. Iar acum are mâini mai bune decât ale
mele.
— S! te iubesc nu face parte din misiunea mea.
— Dar te-ar împiedica s! #i-o îndepline"ti? î"i miji el ochii.
— Deja m-a împiedicat.
— Poftim?
— Dac! a" fi f!cut ceea ce mi-a ordonat Prin#ul Cyron, ai fi mort
deja, î"i ridic! Tyressa b!rbia.
958
60
Ziua a 4-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Furia se aduna pe fruntea lui Nelesquin precum norii de furtun!
deasupra orizontului dinspre nord-vest. Nirati "tia c! el nu o
observase, pentru c! fa#a i se lumina când d!dea cu ochii de ea.
Întotdeauna se întâmpla, "i o f!cea fericit!. Nu-i pl!cea s!-l vad!
sup!rat, o însp!imânta.
Nelesquin î"i cercet! pietrele pentru ghicit. Cele negre "i albe
c!zuser! într-o formul! pe care ea n-o recunoscu. Cele negre se
grupaser! împreun!. Un num!r mai mic de pietre albe se adunaser!
"i ele, îns! semnifica#ia lor îi sc!pa.
— Ce te tulbur!, iubitule?
B!rbatul întunecat î"i în!l#! capul, iar zâmbetu-i înflori pu#in cam
prea repede.
— Nu atât c! m-ar tulbura pe cât m! nedumere"te, scumpa mea.
M! tem c! au ap!rut unele probleme "i mi-e necaz c! n-am avut nici
o "ans! real! de a le preveni.
— Dar ai fi f!cut-o dac! ai fi putut?
— Bineîn#eles, spuse "i ar!t! spre pietrele negre, strânse laolalt!.
Am înregistrat un recul în Erumvirine. Cred c! Gachin Dost "i-a
dep!"it ordinele "i, ca urmare, a avut de suferit. S-ar putea chiar s! fi
murit.
Nirati "i-l amintea pe conduc!torul durranian cu pielea albastr!.
— Îmi pare r!u.
— Este p!cat, de"i i-ar oferi lui Keerana o "ans!. Gachin a fost un
bun conduc!tor, dar Keerana este mult mai adaptabil. Cu dovezile de
apreciere pe care le-am înc!rcat la bordul navei ca s!-i mul#umesc, va
g!si el o cale de a str!luci în serviciul meu.
Nelesquin adun! pietrele "i le strecur! într-un s!cule# de piele. Se
ridic!, apoi îi întinse mâna dreapt!. Ea o lu! "i pornir! în sus, pe deal,
959
spre golful unde a"tepta Ursul Încoronat. Plutea în golf ca o ra#!,
înconjurat! de nenum!ra#i boboci, gata s! plece în larg, spre nord-
vest, spre Erumvirine.
Nirati ezit!, cu respira#ia înghe#at! în piept. Atât de multe nave.
Fiecare gemea de solda#i "i ma"in!rii de r!zboi; nimic n-ar fi putut
rezista în calea for#elor lui. Î"i d!du seama c! fusese o meschin!rie
din partea ei c! nu se preocupase mai pe larg de ce f!cea el, pe când
se concentra asupra Erumvirinei, dar acum c! for#ele sale se vor
îndrepta spre nord "i vor ataca Nalenyrul, sim#ea un ghem în stomac.
Putea vedea cum Moriande va fi zdrobit.
Mama e acolo, în Anturasikun, poate #i Keles #i Jorim. %i unchiul
Ulan #i veri#orii mei. Tot a"a cum durranienii lui Nelesquin nu vor
mai fi înfrân#i, nu exista nici o "ans! de oprire a invaziei. Chiar dac!
ar putea s!-l abat! de la cele Cinci Principate în prima instan#!, el tot
#i-ar restabili imperiul "i oricine i-ar sta în cale ar fi nimicit.
Î"i d!du seama, dintr-odat!, c! "i ea s-ar num!ra printre ei.
Nelesquin zâmbi larg, strângându-"i pumnii pe "olduri.
— N-a mai existat niciodat! o asemenea flot!. Nici m!car cea care
i-a adus pe Oamenii Adev!ra#i, nici a lui Taichun nu pot rivaliza cu a
mea. Au avut victorii cu mai pu#in "i nu erau a"a vrednici. Cum s! nu
învingem?
— Nici nu merit! s! te întrebi a"a ceva, iubitule, pentru c! nu
exist! r!spuns, zâmbi Nirati.
Se aplec! "i o s!rut! cu blânde#e.
— Tu vei fi împ!r!teasa mea, Nirati, singura mea so#ie. Vom face
acest imperiu mai m!re# decât cel care s-a pr!bu"it. Cu siguran#! mai
m!re# decât al lui Taichun. Va rivaliza cu Imperiul Viruk "i chiar îl va
dep!"i. Chipul t!u va fi pe toate monedele b!tute pân! la Aefret "i
mai departe. Mul#imi f!r! num!r se vor pleca înaintea ta "i te vor
venera.
— Voi fi împ!r!teas! sau zei#!?
— Oricare sau amândou!, "i, indiferent de asta, vei fi venerat!,
scoase el un hohot sonor, iar sunetul se rostogoli din deal în deal.
Vino, este vremea s! urc!m la bord.
O luar! spre #!rm, #inându-se de mân!, apoi spre debarcaderul la
care era ancorat Ursul Încoronat. Nava, cu cele nou! catarge înalte
960
ale sale, ascundea promontoriul îndep!rtat "i p!rea s! fie ea îns!"i o
întreag! lume.
El se întoarse "i-i zâmbi, luându-i mâna dreapt! într-ale sale.
— Vino, Nirati, vom pleca spre noul nostru imperiu "i spre
venerarea menit! nou!.
Zâmbi "i ea "i p!"i în urma lui, apoi se opri brusc, de parc! s-ar fi
izbit de un zid. Mâna ei alunec! din strânsoarea lui, iar ea î"i reveni
din coliziune. C!zu pe spate, dur.
Î"i ridic! mâna stâng! la fa#! "i-"i atinse buza superioar!. $i-o lu!
de-acolo umed! "i înro"it!, dar nu sim#ea s!-"i fi spart nasul.
Nelesquin se holb! o clip!, apoi îngenunche lâng! ea.
— Ce s-a întâmplat, iubito?
— Nu "tiu.
O lu! în bra#e "i începu s! mearg! spre nav!. Um!rul ei stâng lovi
o barier! invizibil! "i c!zur! amândoi. Nelesquin se întoarse,
mergând lateral, dar vârful picioarelor ei se lovir! de zidul nev!zut.
Se d!du înapoi "i o l!s! din nou jos, apoi trecu de barier! f!r! nici
o dificultate.
— Nu în#eleg.
— Nici eu, zise ea "i se frec! la um!r.
— Ah, stai, privi Nelesquin dincolo de ea, spre dealul pe care
coborâser!. Nu vrea s! te lase s! pleci.
Nirati se întoarse. Bunicul ei st!tea pe creasta dealului, #inând-o
pe Takwee de mân!. Femeia le f!cu semn "i amândoi îi r!spunser!.
— Poate s! m! opreasc! s! plec?
— El a creat Anturasixan, a"a c! func#ioneaz! dup! reguli numai
de el cunoscute, râse Nelesquin. A creat Kunjiqui ca pe un sanctuar
pentru tine, pentru a te proteja de lumea care te-a r!nit. S-ar putea s!
nu "tie, dar nu te va l!sa s! pleci dac! el crede c! #i-ar face r!u.
Tot ceea ce spunea Nelesquin avea în#eles pentru Nirati, dar nu
era sigur! c! p!trunsese în miezul lucrurilor. Se întâmpla "i altceva,
pentru a fi #inut! în Kunjiqui. Nu voia s! insiste asupra acestui
aspect, dar "tiind, sim#i c! i se face fric!.
— Îi în#eleg motivele, pentru c! nici eu nu te-a" r!ni, î"i în!spri
Nelesquin privirea. Voi transforma lumea într-un loc care nu te va
mai v!t!ma niciodat!.
961
 Nirati se întoarse "i-l privi.
— Tot te mai duci?
El încuviin#! solemn din cap.
— Evenimentele descifrate de mine în pietre sunt pu#in mai
dureroase decât #i-am povestit. În ele, am deslu"it, o clip!, ar!tarea
unui vechi du"man care se întoarce pentru a m! înfrunta. El a fost
cauza problemei lui Gachin, iar dac! nu este eliminat, ar putea crea
necazuri.
— Dar nu e"ti în pericol?
Hohotele sale r!sun!toare o lini"tir!.
— Nu, iubito. Am luat m!suri, cu mult timp în urm!, pentru ca
nici el "i nimeni altcineva s! nu m! poat! atinge.
Î"i întinse mâna prin barier!.
— Pentru c! te iubesc, sunt chemat departe. M! voi întoarce
pentru tine, Nirati Anturasi. Tu e"ti împ!r!teasa mea, iar eu voi
deveni împ!ratul vrednic de dragostea ta.
Ea-i zâmbi curajoas!, îi lu! mâna "i-l trase spre ea.
— $tiu c! vei reveni, iubitule. Te voi înso#i cu spiritul meu.
— Asta nu m! face s! te s!rut mai pu#in.
Bra#ele lui o înv!luir! "i-o lipir! de el. Privi intens în ochii ei, apoi
o s!rut! ap!sat.
Nirati se ag!#! de el, nu pentru c! ar fi vrut s!-l împiedice s! plece
de la ea, ci pentru c! "tia c! nu-l va mai îmbr!#i"a niciodat!.
Nelesquin întrerupse s!rutul "i se desprinse din îmbr!#i"are.
Ea f!cu un pas "i-"i sprijini mâinile de bariera aceea.
Nelesquin zâmbi, apoi f!cu o plec!ciune spre bunicul ei "i spre ea.
— Plec prin# "i am s! m! întorc împ!rat.
— Atunci du-te cu curaj, zâmbi Nirati cu blânde#e. Bariera este
moartea, dragoste. Du-te ca un viteaz, dar nu uita, devenind împ!rat
nu ajungi nemuritor.
Î"i strânse bra#ele în jurul trupului "i r!mase acolo, privind pân!
când navele disp!rur! dincolo de linia orizontului, iar Takwee veni s-
o conduc! acas!.
962
61
Ziua a 4-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Nici chiar norii plumburii, jo"i, "i ploaia nu puteau diminua
str!lucirea Moriandei. Ploaia r!p!ia pe mantia Prin#ului Pyrust, iar
calul s!u împro"ca apa din b!ltoace în timp ce c!l!rea spre Turnul
Dragonului. Trupele din Ixun ale Contelui Vroan controlau Poarta
din Nord, iar $oimii Umbrelor cur!#aser! str!zile. Se c!zuse de acord
c! Pyrust intra în capital! pentru a-"i prezenta omagiile Prin#ului
Cyron, iar g!rzile keru se ocupau de vânarea Ducelui Scior.
Apari#ia unei armate deseiene pe dealurile din nordul ora"ului
f!cea pur "i simplu ridicol! orice idee de rezisten#!, "i mai erau "i acei
nobili care admiteau c! Nalenyrul c!zuse ca o consecin#! a trufiei lui
Cyron. În vreme ce c!tase prin str!in!t!#uri leg!turi comerciale
pentru înt!rirea #!rii, nu acordase aten#ie amenin#!rilor mult mai
grave din apropierea casei. Pyrust nu avea nici o îndoial! c! aceast!
percep#ie în#eleapt! va deveni epitaful istoric al lui Cyron "i doar
foarte pu#ini se vor apleca asupra adev!ratelor fapte din preajma
c!derii sale pentru a vedea cât de real! a fost miopia gândirii sale.
Pe Pyrust nu l-a surprins s! aud! c! prin#ul supravie#uise
tentativei de asasinat, de"i relat!rile difereau asupra felului în care se
descurcase. Mama Umbrelor luase în derâdere nepriceperea
asasinilor helosundieni, îns! sim#i c! mai era vorba "i de altceva.
Grija îi promisese o glorie m!rea#! "i gloria de a pune cap!t Dinastiei
Komyr era, într-adev!r, foarte mare. Voise s!-l ucid! chiar el, dar zeii
"i circumstan#ele uneltiser! s! nu-i reu"easc! asta.
Privi în sus "i de jur împrejur, spre cl!dirile de la marginea str!zii,
"i fu încurajat de privirile celor care-l urm!reau de dup! u"i sau
obloane. Dac! vreun cuceritor ar fi m!r"!luit prin Felarati, iar
ordinele date ar fi interzis tuturor s!-l priveasc!, deseienii ar fi r!mas
963
ascun"i prin case, pân! când ar fi putut ie"i din nou. Deprinderea
ascult!rii poruncilor fusese cea care p!strase rânduiala în Deseirion,
îns! aici, în sud, spiritul "i ini#iativa creaser! o societate mult mai
vibrant!.
Le admira spiritul, "i, pentru prima dat!, î"i d!du seama cu
adev!rat cât de dificil! va fi administrarea unui imperiu. Nu-"i
permise s! se lase cople"it de aceast! problem! deoarece înc! mai
trebuia s! lupte împotriva invadatorilor. Dac!-l învingeau, toate
problemele imperiului nu ar mai fi însemnat nimic. Mai mult,
birocra#ia "i-ar continua func#ionarea, men#inând statul nalenian a"a
cum ar trebui s! fie. Era destul de sigur c!, odat! ce ar face cunoscut!
birocra#iei natura amenin#!rii dinspre sud, vor face tot ce le-ar fi stat
în putere pentru a-l ajuta s!-i distrug! pe invadatori.
Îns! ceea ce-l preocupa era faptul c! birocra#ii contribuiser!
indiscutabil la preg!tirea asasinatului "i uzurp!rii care ar fi urmat sub
Ducele Scior sau Contele Vroan. De"i birocra#ii se dedicau, adesea, în
primul rând îndatoririlor lor, ei nu puteau fi desp!r#i#i de
sentimentele na#ionaliste. Mini"tri din Helosunde conduseser! #ara
lor timp de ani de zile, iar el nu avea îndoieli c! Marele Ministru
Pelut Vniel ar pune bucuros mâna pe putere dac! Pyrust ar c!dea în
lupt!.
Birocra"ia de aici a intrat de bun! voie în jocurile politice. Începu s!
alc!tuiasc! o list! scurt! cu indivizii pe care Mama Umbrelor va
trebui s!-i fac! s! dispar!. Dac! se întâmplau la momentul potrivit,
moartea lor nu ar fi chiar suspect!, îns! ar încuraja supunerea în
rândurile celorlal#i mini"tri. De asemenea, moartea anumitor nobili
nalenieni ar duce la dezorganizarea oric!rei mi"c!ri împotriva lui.
O p!rticic! din el se întreba dac! Cyron ar fi recurs la asasinate
preventive dac! ar fi avut idee de amploarea complotului împotriva
sa. În general n-ar fi cru#at pe nimeni dac! venea vorba de asta, îns!
prin#ul se comportase într-un fel ciudat. Pyrust n-ar fi trimis grâne în
Nalenyr. Cu toate c! în#elegea motivele, tot o considera sl!biciune.
Nu înfipsese pumnalul atunci când avusese ocazia, iar acum pierdea.
N-am s! fac o asemenea gre#eal!.
Por#ile Wentokikunului se deschiser!. Pyrust intr! c!lare
neînso#it, apoi urc! treptele late spre por#ile turnului. Desc!lec!
964
acolo "i-"i arunc! mantia. Trecu de u"ile deschise în armura lui
neagr!, "iroind de ploaie, cu $oimul deseian zugr!vit în aur. Avea cu
el o singur! sabie. Se minun! cum reverbera sunetul pa"ilor s!i în
coridorul vast de la intrare.
Când mai fusese înainte în Turnul Dragonului, venise ca oaspete,
înve"mântat în robele oficiale, care-i restrângeau pa"ii. Î"i târ"ise
picioarele pe toat! lungimea coridorului spre sala tronului, trebuind
s! studieze picturile murale, care zugr!veau domina#ia nalenian!
asupra vecinilor, inclusiv Deseirion. Acum, imaginile deseiene
fuseser! acoperite cu tapiserii ilustrând scene mai vechi, pe vremea
când deseienii "i nalenienii se uniser! împotriva turasynzilor sau
împotriva ambi#iosului prin# helosundian.
Prezen#a acestor tapiserii îi spuse c! de"i Cyron s-ar putea s! fie
r!nit grav, era departe de a fi pe duc!. Pyrust gr!bi pasul, mergând pe
holul spre sala tronului nalenian. Trecu de paravanul de lemn, apoi se
opri în pragul u"ii. Privirea sa urm!rea linia covorului ro"u, spre
Tronul Dragonului.
Se str!dui s!-"i #in! sub control reac#ia fa#! de cel care "edea
acolo.
Cyron fusese îmbr!cat în armur!, îns! nu purta nici coif, nici
masc!. Bra#ul s!u stâng se termina cu un ciot bandajat, din care mai
picura sânge. St!tea cu spatele pe cât de drept putea, cu fa#a cenu"ie
"i umed! de transpira#ie. O sabie în teac! era a"ezat! peste bra#ele
tronului s!u, iar mâna sa dreapt! se odihnea pe mâner.
Pyrust î"i scoase coiful "i masca, a"ezându-le jos, lâng! u"!. F!cu o
plec!ciune "i se apropie încet. Î"i revizui atitudinea, pentru c! mersul
s!u evoluase de la cel al unui cuceritor la cel al unei persoane care
intra în camera unui bolnav. Se gândi o clip! apoi continu! s! mearg!
înainte cu grij!, oprindu-se la trei metri de piciorul tronului.
Cyron înghi#i în sec, apoi î"i linse buzele uscate.
— Am fost sf!tuit foarte serios s! v! primesc în robele oficiale. A"
fi f!cut-o, îns!, pe cât de mult îmi displace s! le port, le admir
culorile. Sângele le-ar p!ta.
— Robele dumneavoastr! sunt magnifice, la fel ora"ul "i #ara.
— Nu prea mai sunt ale mele, spuse Cyron "i expresia de pe fa#! i
se în!spri. Am #inut s! v! primesc în armur!. M! ve#i ucide "i n-avem
965
nevoie s! se spun! c! m-am chircit de fric!, ori c! m-a#i înjunghiat pe
la spate.
— Armur! sau robe, n-are importan#!, oricum se vor spune de
toate, r!spunse Pyrust "i-"i l!s! mâna stâng! pe mânerul sabiei. Cât
de grav! este situa#ia în sud?
— Am încercat s! ascund asta de tine, zâmbi firav Cyron.
— Aveai "i de ce. Mi-am golit #ara de to#i cei capabili s! lupte. I-
am unit pe helosundieni. Ne îndrept!m spre sud s! lupt!m cu
invadatorii.
— Vroan este cu voi?
— Doar atâta vreme cât este util.
— Distruge-i pe vestici, d!du prin#ul nalenian din cap.
— Am s!-i las pe invadatori s-o fac!, gl!sui Pyrust, dup! care t!cu
"i se uit! prin sal!, la lemnul auriu "i la ornamentele simple ale
Tronului Dragonului. Încep s! în#eleg de ce-ai devenit mul#umit de
tine.
— Dac! asta-i tot ce în#elegi, frate, atunci n-ai priceput nimic,
replic! Cyron cu o grimas!, apoi se str!dui s! se aplece înainte.
Percepi cele Nou! ca pe un imperiu care necesit! reunificarea.
— La fel ca tine.
— Dar eu am v!zut mai departe. Uni#i ca popoare, în contact cu
restul lumii, am putea înv!#a "i instrui. Am putea face ca via#a s! fie
mai bun!, vorbi Cyron "i se l!s! încet înapoi pe tron. R!zboiul doar
distruge, nu construie"te.
— Nu noi am ales r!zboiul, ar!t! Pyrust spre sud.
— Nu, îns! te vei folosi de el. Doar atât, s! nu distrugi atât de
mult încât s! nu mai po#i reconstrui.
Pyrust se opri o clip!, îng!duindu-"i s! cânt!reasc! vorbele lui
Cyron. Nu se a"tepta ca el s! se milogeasc! pentru a-i fi cru#at! via#a
"i era mul#umit c! nu f!cea asta. Îl surprinse, pe de alt! parte, c!-i
oferea sfatul. %i-a acceptat moartea, îns! dore#te ca visul s!-i
supravie"uiasc!.
N!zuin#ele lui îl surprindeau pe Pyrust. V!zuse doar fragmente "i,
pe când c!l!rea spre turn, îl socotise drept o sl!biciune. Adev!rul era
c! viziunea lui Cyron dincolo de imperiu era o batjocur! la adresa
miopiei lui Pyrust. Privise întotdeauna imperiul doar ca un imperiu.
966
Dar la ce mi-ar folosi s!-mi v!d numele pe monumente care ar fi
zdrobite dac! imperiul n-ar fi sus"inut? Dezvoltarea e tot ce l-ar putea
sus"ine. Solda"ii sunt capabili s!-l p!zeasc! #i s!-l p!streze, dar
r!zboiul nu poate duce o cultur! spre un viitor pa#nic.
— Am s! tratez sugestia ta cu sinceritate "i-o voi analiza, spuse
prin#ul deseian cu o înclinare a capului.
— Mul#umesc, zise Cyron imitându-i gestul, apoi î"i mut! bra#ul
drept astfel încât vârful sabiei s! fie înclinat înainte. Teaca alunec! pe
jum!tate, apoi el o scutur! îndep!rtând-o cu totul. Zdr!ng!ni
rostogolindu-se pe treptele podiumului.
Pyrust î"i trase "i el sabia.
— %i-a" cru#a via#a pentru valoarea ideilor tale, frate, dar ai
deveni sprijinul opozi#iei. Chiar "i dup! ce te ucid "i-#i înfig capul
într-o suli#!, la poart!, tot vor fi destui care vor spune c! am ucis o
dublur!. Vei fi semnalat când la est, când la vest, ba prin mun#ii
Helos, vei fi v!zut înso#it de keru, care-#i poart! în pântec copiii. N-
am s! scap niciodat! de blestemul Komyr.
— S!-mi ridic b!rbia, s! fie o lovitur! curat!? râse Cyron.
N!d!jduiesc ca sabia ta s! fie mai ascu#it! decât a asasinului. N-a"
vrea s! supravie#uiesc primei lovituri.
— Va fi repede, spuse Pyrust "i f!cu un pas înainte, în!l#ând sabia,
îns! un fo"net la u"! îl f!cu s! se r!suceasc!.
O femeie zvelt!, cu p!rul negru, într-o rob! de culoarea jadului,
tivit! cu jais, st!tea pe covor.
— Nu-l omorî.
Pyrust î"i coborî sabia "i apoi privi spre Cyron.
— Acestea sunt libert!#ile pe care le permi#i curtezanelor? P!"e"te
acolo unde numai nobili pot merge "i d! ordine prin#ilor?
— Nu-l ucide.
— Îmi porunce"ti tu mie? se zgâi prin#ul deseian la ea. Cine te
crezi?
Doamna de Jais "i Jad privi spre el cu ochii ei f!r! vârst!.
— Acesta-i imperiul meu, Prin#e Pyrust. Eu sunt Cyrsa "i când î#i
dau un ordin, te vei supune.
967
 MICHAEL A. STACKPOLE

LUMEA!NOU%

Traducere din limba englez!

SILVIU GENESCU

968 969
 În trilogia Marile descoperiri au ap!rut:
Atlasul secret
H!r"ile prevestitoare
Lui Al Gore.
Michael A. Stackpole s-a n!scut în 1957, în Wassau, Wisconsin, "i Pentru a schimba lumea,
este un celebru autor de romane fantasy "i science fiction. În 1979 a î"i trebuie viziune #i pasiune.
ob#inut diploma de licen#! în istorie la Universitatea din Vermont. Mul"umesc pentru c! le împ!rt!#i"i
Începând cu 1977, a lucrat ca designer pentru diferite companii pe ale dumneavoastr!.
produc!toare de jocuri pe calculator, colaborând la multe produc#ii
de mare succes. A scris primul s!u roman fantasy în 1986 (Talion:
Revenant), care îns! nu a fost publicat decât în 1997, deoarece s-a
considerat c! un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru
un autor necunoscut. Începând cu 1987 a semnat trilogia Warrior, ce
i-a adus consacrarea "i a stat la baza unui serial de anima#ie televizat.
Datorit! popularit!#ii sale ca autor, a fost selectat s! scrie mai multe
romane în seria SF Star Wars. A semnat numeroase volume ce s-au
bucurat de un real succes atât în rândul publicului, cât "i printre
critici, dintre care amintim revolu#ionara serie fantasy Dragon Crown
War. Seria Marile descoperiri reprezint! o nou! abordare
neconven#ional! a genului fantasy, creând un univers al magiei "i
fantasticului unic în întregul spa#iu literar. Cea mai recent! serie a
autorului este The Crown Colonies.

970 971
 MUL UMIRI 1
Ziua a 4-a, Luna!#oimului,!Anului!#obolanului
Autorul ar dori s! le mul#umeasc! lui Anne Lesley Groell "i Josh Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Pasternak pentru munca lor intens!, depus! pentru acest roman; lui Al 163-lea an Dinastiei Komyr
Howard Morhaim "i Danny Baror pentru c! sunt cei mai grozavi Al 737-lea an de la Urgie
agen#i literari din lume; "i lui Brian Pulido "i Kassie Klaybourne Voraxan
pentru încuraj!rile "i sprijinul lor în timpul scrierii c!r#ii de fa#!.
Ciras Dejote oft! "i-"i dori ca pacea Voraxanului s!-l cuprind! înc!
o dat!. În loc de asta, r!t!cea pe str!zile pustii, din onix, trecând
printre cl!diri s!pate în rubin "i smarald, topaz, lazulit "i citrin 4, "i nu
sim#ea nimic. Arhitectura-i reamintea de marile palate ale
Imperiului, relicve ale unor vremuri în care eroii tr!iau "i se n!"teau
legende epopeice.
Crescuse ascultând astfel de pove"ti "i visase ca, într-o bun! zi, s!
devin! "i el un erou. $tia c! drumul spre o astfel de nemurire necesita
ob#inerea jaedunului, magia care-l transforma pe r!zboinicul obi"nuit
într-un Mistic. Prin studii sârguincioase "i practic!, putea deveni un
spadasin de clas!. Îns! ca Mistic, ar fi talentat în mod supranatural.
Fusese trimis împreun! cu maestrul s!u Moraven Tolo în
#inuturile de"ertice, unde magia nez!g!zuit! impregnase p!mântul.
Apoi misiunea se schimbase. El "i Borosan Gryst, inventatorul,
trebuiau s! p!trund! adânc în #inutul Ixyll "i s! g!seasc! Voraxanul,
locul unde se odihnea Împ!r!teasa Adormit!. Inten#ionau s-o
trezeasc! "i s!-i aduc! armata înapoi chiar în imperiul pe care-l
împ!r#ise cu "apte veacuri în urm!.
Ciras se opri lâng! o mic! cl!dire din smarald. Î"i plimb! degetele
peste literele gravate cu delicate#e pe pragul de sus al u"ii: Shan
Tsiendao. Putea vedea în interiorul cl!dirii conturul ei culcat,
adormit!, visând, a"teptând s! fie chemat! înc! o dat! la lupt!. Cu
toate c! se sim"ea ata"at de cele Nou! Principate, regreta nevoia de a-
l trezi pe oricare dintre ace"ti r!zboinici.
Dorin#a lui de a fi un erou îl adusese în m!re#ul ora" al mor#ilor, cu
mormintele cioplite în pietre pre#ioase, preg!tite s! le fie cas!.

4
Cuar# de culoare galben! (n. tr.).
972 973
Oricum, nu era un loc al nenorocirii "i regretelor, c!ci str!zile "i
cl!dirile se str!duiau s!-l transforme într-un liman al lini"tii. Având
în vedere c! r!zboinicii care se odihneau aici luptaser! în marile
b!t!lii ale istoriei lumii, acest lucru p!rea cel mai nimerit.
Ciras continu! s! mearg!, îndreptându-se spre curtea din onix a
palatului din rubin, care fusese locul de odihn! a Împ!r!tesei. Stând
între palat "i o fântân! de diamant, Borosan Gryst me"terea la una
dintre ma"in!riile sale magice. În pofida greut!#ilor c!l!toriei lor,
b!rbatul era la fel de gras. Nu purta spad!, "i nici nu avea vreo
pricepere în artele mar#iale sau vreo alt! calitate. În lumea lui Ciras,
aceste lipsuri l-ar fi f!cut pe b!rbatul brunet mai mult decât vrednic
de dispre#.
$i totu"i, în timpul c!l!toriei, Borosan se dovedise a fi iste#.
Aproape mult prea iste". Umbra lui Ciras c!zu asupra lui Borosan.
— Nu-mi vine s! cred c! nu mi-ai spus c! Împ!r!teasa Cyrsa a
p!r!sit deja acest loc. Î"i desf!cu larg bra#ele, ca pentru a cuprinde
întregul ora" din pietre pre#ioase. Am c!l!torit prin întreaga lume
cunoscut!, prin #inuturi ciudate "i am înfruntat nenum!rate
primejdii, "i totu"i mi-ai ascuns asta.
Borosan zâmbi cu îng!duin#!.
— N-a fost o chestiune de încredere, Maestre Dejote. Împ!r!teasa
mi-a încredin#at o misiune secret!. Nu i-am spus nici m!car tat!lui
meu. Nu i-a" fi zis nici Prin#ului Cyron, dac! m-ar fi întrebat. Nu ar
trebui s! te sim#i tr!dat.
Spadasinul zvelt se l!s! pe vine lâng! mai trupe"ul s!u înso#itor,
dar r!mase dincolo de raza de ac#iune a thanatonului cu aspect de
p!ianjen, la care me"terea Borosan.
— În#eleg nevoia de discre#ie. Aducerea mesajului destinat
oamenilor din Voraxan a fost foarte important!. Dar ce s-ar fi
întâmplat dac! ai fi murit pe drum? Chemarea n-ar mai fi r!sunat.
Borosan ridic! din umeri. Avea ambele mâini b!gate adânc în
carcasa sferic! a thanatonului.
— Cred c! nu eram singura persoan! pe care Împ!r!teasa a trimis-
o cu mesajul ei. Eu sunt doar primul ajuns aici. $i…
Mâna dreapt! a gyanridinului ie"i din m!runtaiele ma"in!riei
magice "i-i arunc! lui Ciras un mic cilindru din filde" îng!lbenit, cu
974
ni"te incrusta#ii delicate gravate pe el.
— Dac! a" fi murit, ar fi r!mas pentru totdeauna asta.
Ciras îl prinse din zbor. Scrierea era în vechea limb! imperial!,
astfel c! era greu de citit.
— Vreun poem?
— De Jaor Dirxi. O medita#ie despre frumuse#ea unei femei care a
devenit Împ!r!teas!. Borosan d!du din cap. Mi s-a spus c! a fost
inscrip#ionat în filde", chiar de el.
Spadasinul sub#iratic îi r!suci vârful "i trase de cap!t. Când
întoarse cilindrul, un mic sul de hârtie din orez îi c!zu în palm!. Îl
desf!"ur!. Con#inea mesajul adus de Borosan: „Scoate#i-v! ghearele,
deschide#i-v! aripile, "i r!spunde#i chem!rii pe care a#i a"teptat atât
de mult s-o auzi#i.”
Mâna care #inuse pana fusese puternic! "i totu"i delicat!. Îl mai
intriga ceva la însemnare, îns! n-ar fi putut spune imediat ce era.
Apoi ridic! biletul la nas "i inspir!.
Capul lui Ciras zvâcni imediat.
— Mirosul. Asta n-a fost scris! de Împ!r!teas!. Ci de Doamna de
Jais "i Jad. Maestrul meu o cunoa"te. I-am sim#it parfumul pe robele
sale…
Borosan cl!tin! din cap.
— Te gr!be"ti s! tragi concluzii. În parte, ai dreptate. Mesajul a
fost scris de Doamna de Jais "i Jad. De ce crezi c! nu-i "i Împ!r!teas!?
Ciras se d!du înapoi, uitându-se la palatul de rubin. Împ!r!teasa
condusese o armat! de Mistici pentru nimicirea hoardelor turasynde,
care n!v!liser! dinspre nord. M!rea#a b!t!lie eliberase cantit!#i
ne"tiute de energie magic!, ce m!turase întregul continent,
declan"ând Vremea Ghe#ii Negre. Cele Nou! Principate fuseser!
devastate, "i de-abia acum începeau s! se apropie de trecuta lor
str!lucire "i putere.
Spadasinul din Tirat se încrunt!.
— Doamna de Jais "i Jad este o curtezan! cu o pricepere
incredibil!. $i ea, este o Mistic!, de unde "i longevitatea ei, îns!…
— Ai aflat probabil c! a devenit una dintre so#iile ultimului
Împ!rat, ca dar din partea unui curtean. Ce credeai c! a fost înainte
de asta?
975
 Ciras scutur! din cap.
— $tiu c! voi, cei din Nalenyr, crede#i c! noi, cei din insule,
suntem provinciali, dar "i noi avem casele noastre de pl!ceri. Nu am
nicio obiec#ie fa#! de Doamna de Jais "i Jad, îns! ea nu-i r!zboinic, "i,
cu toate astea, din toate istorisirile, m! a"teptam la cineva mai
aproape de o Keru.
Borosan râse "i închise carcasa thanatonului.
— Da, puternic!, înalt!, capabil! s! omoare "i un elefant care
alearg! cu o singur! lovitur! de suli#!. Din câte se pare, îndemânarea
la mânuirea armelor nu era punctul ei forte, "i nu spun asta ca pe un
calambur. Avea la dispozi#ie cei mai buni r!zboinici ai lumii, mul#i
dintre ei fiind acum trezi#i de prin casele lor din Voraxan.
— $i vor r!spunde chem!rii. Ciras cl!tin! din cap. M! întreb ce le
va cere s! fac!.
Borosan se ridic! "i-"i scutur! mâinile.
— Vom afla când ne vom întoarce împreun! cu ei.
Borosan se înclin! pe lâng! Ciras spre un b!rbat sub#ire, cu chelie.
Ciras se ridic! imediat "i f!cu "i el o plec!ciune.
— Salut!ri, Maestre Laedhze.
R!zboinicul le întoarse plec!ciunile.
— Am ni"te ve"ti de împ!rt!"it "i de cerut o favoare.
— Bineîn#eles, r!spunse Ciras pentru amândoi. Orice ave#i nevoie.
Vlay Laedhze ar!t! înspre ora". Peste tot, oamenii puteau fi v!zu#i
în casele lor din pietre pre#ioase.
— Le d!m de"teptarea companionilor no"tri, iar majoritatea
r!spund chem!rii.
Ciras î"i în!l#! o sprâncean!.
— Mul#i? Credeam c! o s! r!spund! cu to#ii.
B!rbatul înalt î"i împreun! mâinile "i-"i l!s! capul jos în semn de
resemnare.
— Atunci când s-au întins pentru odihn!, am fost convins c! vor
r!spunde cu to#ii. În decursul anilor, câ#iva dintre ei "i-au f!cut
datoria când au fost trezi#i "i au plecat din Voraxan. Al#ii s-au întors
la casele lor de aici "i au îmbr!#i"at pacea din acest ora". V-a#i
bucurat "i voi de ea.
Ciras d!du din cap. În timpul petrecut de el în Voraxan dormise
976
foarte bine. Nu visase nici m!car o dat! despre acte de violen#! sau
r!zboi. În visele lui, c!l!torise pân! în îndep!rtatul Tirat "i-"i vizitase
familia. Nu "tiau nimic despre peregrin!rile sale, îns! el putuse s!-i
priveasc! "i s!-"i dea seama c! erau ferici#i. Asta îi înc!lzise sufletul
într-un fel mai mult decât suficient.
Laedhze zâmbi u"or.
— Visele sunt foarte seduc!toare, iar unii nu s-au trezit. $i, astfel,
unii dintre companionii no"tri au trecut la cele ve"nice în timpul
somnului. $tim c! s-au dus într-un loc mai bun. Se vor odihni ferici#i
în Kianmang, a"teptând chemarea altor vremuri pentru a lupta din
nou.
— Atunci, câ#i vom avea?
— Un batalion. Laedhze d!du solemn din cap. $i s-ar putea s! mai
dispunem de câteva.
Lui Ciras i se strânse stomacul.
— Dou! sute patruzeci "i trei de r!zboinici? Adev!rat, sunt Mistici
cu to#ii, dar numai trei companii. Cum e posibil a"a ceva?
Borosan îl apuc! pe Ciras de mânec!.
— Întreab!-l câ#i au supravie#uit b!t!liei.
Expresia lui Laedhze deveni sumbr!.
— Doar pu#ini peste patru sute.
— Imposibil. Ciras î"i smulse mâneca din strânsoarea lui Borosan.
Toate pove"tile… Chiar "i acest loc… Cum au putut doar patru sute s!
fac! asta?
R!zboinicul din Voraxan î"i împreun! mâinile la spate.
— Ai str!b!tut câmpul de b!t!lie. Ai v!zut cum continu!
cadavrele s! lupte. Atât de mare a fost înver"unarea acelei zile –
veninul fiec!rui om, puterea voin#ei sale – încât nici moartea nu i-a
eliberat. Ai vrea s! vezi cicatricile pe care le port de atunci? S! spui c!
am triumfat ar fi o exagerare, de-abia dac! am sc!pat cu via#!.
Formam cu to#ii garda Împ!r!tesei. Dou! mii dintre noi au fost #inu#i
în rezerv!. Se frec! cu mâna pe fa#!. Reprezentam doar o zecime din
armata noastr! "i a dou!zecea parte din hoarda cu care ne
confrunt!m acum. Vanyeshul fusese deja înfrânt, îns! lovise mare
parte din hoarda turasynd!. Dup! toate regulile, nomazii ar fi trebuit
s! se retrag!, îns! au crezut c! Împ!r!teasa î"i adusese "i trezoreria
977
cu ea, a"a c! au continuat. $i-au tot venit, iar "i iar. Iar noi i-am tot
pr!p!dit, iar "i iar.
Ciras d!du din cap, furia lui fiind diminuat! de tonul sobru al
b!rbatului.
— Îns! acest loc, patru sute dintre voi, cum s-a putut…
— Maestre Dejote, ui#i c! acest loc trepida de magie nest!pânit!.
Cu to#ii eram impregna#i de ea. Unii dintre noi puteau face vr!ji, nu
to#i magicienii apar#ineau vanyeshului Prin#ului Nelesquin. Ei "i un
înso#itor viruk de-al nostru au pus vr!jile sub control "i-au f!cut locul
!sta. L-au croit s! ne fie liman. Dac! ceea ce-mi spui despre Tolwreen
este adev!rat, atunci supravie#uitorii vanyesh au f!cut acela"i lucru.
— Îns! nu atât de bine. Borosan cl!tin! din cap. Locul v! hr!ne"te,
dar Tolwreen e doar un mausoleu d!r!p!nat.
— Sunt convins c!, în curând, vor considera "i locul acesta tot
mausoleu. Laedhze î"i ridic! fruntea, chipul s!u devenind din nou o
masc! pl!cut!. Oricum, nu-i un mausoleu, "i n-am z!cut cu to#ii în
adormire. De aceea am nevoie de ajutorul t!u, Borosan Gryst. Po#i
veni "i tu, Maestre Dejote.
Ciras încuviin#! dând din cap, cu mintea înc! învolburat!. Cei trei
o luar! din loc, urma#i de thanatonul lui Borosan. Picioarele sale
metalice cl!n#!neau zgomotos pe drumul din onix, amintindu-i lui
Ciras de sunetul f!cut o sabie lovindu-se de alta. Pacea Voraxanului
disp!ruse, "i era convins c! niciuna dintre aceste treziri la via#! nu o
va reinstala.
Laedhze îi conduse într-o cl!dire din hematit 5 unde coborâr! pe
ni"te trepte late. Intrar! în ceea ce-ar fi putut fi, cândva, o pe"ter!
natural!, care fusese excavat! "i transformat! într-un garaj din piatr!,
care se pierdea în bezn!. Cap!tul apropiat al înc!perii ad!postea o
fier!rie "i, cu toate c! vetrele erau stinse, existau multe urme c!
acestea fuseser! aprinse de-a lungul timpului.
Borosan inspir! adânc "i se apropie de cea mai apropiat! box!.
— Nu-mi vine s! cred. Bineîn#eles, am visat la a"a ceva, îns!…
Ridic! o mân! "i mângâie un bot metalic, suplu.
5
Oxid natural de fier, foarte dur, de culoare ro"ie sau brun!, cu luciu
semimetalic (n. tr.).
978
Thanatonul o luase înainte, iar între el "i calul metalic, înalt, pe
care-l admira Borosan, exista o leg!tur! clar!. Thanatonul avea o
simplitate de insect!, îns! o#elul dezv!luia mecanisme complicate "i
resorturi, piese de sprijin "i articula#ii. Toate jivinele mecanice
fuseser! decorate prin placare, astfel c! erau "i frumoase, "i robuste.
Laedhze ar!t! în bezn!:
— Când ne-am trezit pentru a face de straj! prin rota#ie, fiecare
am asamblat cel pu#in o astfel de creatur!. Ni s-au dat planuri cum s!
fie construite "i exemple de piese. Planurile originale s-au pierdut de
mult, dar fiecare dintre noi le-a memorat. $tim c! toate fiarele sunt
menite s! fie c!l!rite, "i, cu toate acestea, sunt imobile. $i nu
cunoa"tem nicio vraj! care s! le pun! în mi"care, dar suntem convin"i
c! exist! "i a"a ceva.
Borosan intr! în grajd "i-i d!du încet ocol arm!sarului. Î"i plimb!
mâna pe crupele sale "i de-a lungul gâtului, apoi reveni asupra
capului. Îl scrut! intens "i-i f!cu lui Ciras semn s! se apropie.
— Vino aici. Am nevoie de ajutorul t!u.
Ciras se încrunt!.
— Ai uitat c! nu vreau s! am de-a face cu gyanrigotul t!u?
Borosan îl privi din nou, neîncrez!tor.
— Nu-i al meu. Adic!, l-am visat, dar acesta este mult mai rafinat.
Este… nu pot s!-#i explic, dar am nevoie de ajutorul t!u.
Ciras se apropie "ov!itor "i aproape c! d!du înapoi când se v!zu
reflectat în ochii mor#i, din rubin, ai arm!sarului.
— Ce-#i trebuie?
— Lâng! ureche este un buton. Apas!-l.
Ciras f!cu ceea ce i se ceruse. Ceva începu s! tic!ie "i-"i retrase
repede mâna, punând-o pe mânerul spadei de la cing!toare. Se
întinse "i-l trase pe Borosan înapoi cu cealalt! mân!. B!rbatul zâmbi,
îns! nu râse.
— N-o s! ne fac! niciun r!u.
Cu un "uierat, placa frontal! bascul! spre urechi "i se îndep!rt!,
coborând apoi spre bot. În acela"i timp, capul arm!sarului se l!s! în
jos, dezv!luind cavitatea din spatele acesteia. Faptul c! ochii de rubin
înc! se mai holbau la Ciras nu-l f!cea s! se simt! mai bine.
Borosan înaint! "i ar!t! spre cele cinci fante înguste dintr-o plac!
979
neted!.
— Bineîn#eles. Genial.
R!zboinicul din Voraxan se apropie.
— Ce s-a întâmplat, Maestre Borosan?
— Singurul lucru folositor descoperit de mine în Tolwreen a fost
un aliaj de thaumston, care poate re#ine atât magia liber!, cât "i
instruc#iunile de folosire pentru un gyanrigot. Prelucrat în pl!ci de
comand! "i inscrip#ionate corespunz!tor, acestea ar trebui s! pun! în
mi"care "i s! dirijeze unul dintre arm!sarii de-aici.
Ciras î"i încruci"! bra#ele la piept.
— Nu voi c!l!ri vreuna dintre aceste creaturi.
Borosan zâmbi.
— Pe caii no"tri poate c! am reu"i s! str!batem vreo cincizeci de
kilometri pe zi. Ce-ar fi dac! ace"tia ne-ar putea purta o sut! de
kilometri în jum!tate din timpul !sta? Într-un sfert?
Laedhze d!du solemn din cap.
— $i gânde"te-te la ace"ti arm!sari în lupt!. Numai prin greutatea
lor pot sparge orice forma#ie du"man!.
Ciras se încrunt!.
— $i atunci unde mai e eroismul? Nu-#i trebuie niciun fel de
pricepere "i nu-#i aduce nicio onoare.
B!trânul r!zboinic î"i încle"t! degetele.
— B!t!lia noastr! final! n-a fost o chestiune de îndemânare. Nu
exista nicio onoare de câ"tigat. A fost un r!zboi de supravie#uire, iar
noi am f!cut tot ceea ce trebuia s! facem. Am învins deoarece am
supravie"uit.
Ciras se înclin!.
— Nu am inten#ionat s! v! critic.
— Nici nu m-am gândit la a"a ceva. Laedhze zâmbi precaut. Îns!
Împ!r!teasa ne-a convocat nu ca s! ne ar!t!m priceperile, sau s!
dobândim glorie. Ne-a chemat pentru c! ne pânde"te un mare
pericol. A"a c! nu voi ezita s! folosesc toate mijloacele pe care le am
la dispozi#ie pentru a ajunge lâng! ea, cât mai repede posibil, "i de a-i
îndeplini poruncile cu toate puterile mele.
980
2
Ziua a 4-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tsatol Pelyn, Deseirion
Keles Anturasi o privi pe Tyressa.
— Prin#ul Cyron #i-a poruncit s! m! ucizi?
Blonda r!zboinic! Keru îi arunc! o c!ut!tur! aspr!.
— E"ti mult mai valoros pentru Nalenyr decât #i-ai putea tu
imagina. Ai cuno"tin#e despre lume de care s-ar putea folosi toate
na#iunile, inclusiv du"manii no"tri. Mi s-a dat sarcina de a veghea
asupra ta.
— Îns!, în eventualitatea c! a" fi capturat, ar trebui s! m! ucizi,
nu?
— Da, ca s!-i împiedic pe du"manii no"tri s! ob#in! cuno"tin#ele
pe care le posezi. Tyressa d!du din cap, apoi î"i ridic! mâna. Vrei s!
m! la"i s! termin s!-#i oblojesc r!nile?
Keles se cutremur!. Când crezuse c! Tyressa murise, î"i d!duse
seama cât de mult îi p!sa de ea. Când aflase c! str!b!tuse întregul
continent, împreun! cu un r!zboinic Viruk, ca s!-l salveze, se
îndr!gostise de ea. Crezuse c! "i ea sim#ea ceva pentru el. Aflând c!
sim#!mintele ei erau singurul lucru care o împiedicase s!-l ucid!, asta
fusese ceva derutant, îns! binevenit.
— Mai consideri valabile poruncile prin#ului?
Ea închise ochii.
— Nu.
— Pentru c!…
Ochii ei alba"tri se deschiser! din nou, îns! r!maser! miji#i.
— Pentru c! am v!zut ce-ai f!cut aici.
Î"i deschise bra#ele pentru a cuprinde întinderea Tsatol Pelynului
"i pe r!zboinicii în armur! afla#i acolo.
— Ai readus la via#! aceast! fort!rea#! îngropat! într-un deal "i ai
transformat o gloat! într-o armat!. Este magie de o amploare
981
nemaiv!zut!. Nu numai c! e imperios necesar s! te duc înapoi în
Nalenyr, dar ar însemna o abandonare a responsabilit!#ilor mele dac!
te-a" ucide.
Keles se încrunt!, îns! Tyressa nu-i îng!dui s! rosteasc! întrebarea
care i se contura în minte. În loc de asta, îi lu! una dintre mâinile
ologite "i julite "i reîncepu s! spele sângele închegat.
— Keles, trebuie s! în#elegi imposibilitatea oric!rei iubiri între noi.
Eu sunt legat! de slujirea coroanei Nalenyrului, iar tu e"ti legat de
slujirea familiei tale, care, la rându-i, este aservit! coroanei. De fapt,
singura ta "ans! de a sc!pa din colivia aurit! în care-i prins bunicul
t!u este s! te c!s!tore"ti cu nepoata mea. Ai putea deveni Prin#
Consort de Helosunde "i ai putea negocia mai bine dintr-o asemenea
pozi#ie.
Keles oft!.
— Problema este c! nepoata ta are deja un b!rbat. Cu toate c!
Prin#ul Pyrust îmi va fi recunosc!tor c! i-am construit aceast!
fort!rea#! de sprijin, trupele care m-au urmat i-au ras capitala de pe
fa#a p!mântului. Cred c! asta l-ar putea înfuria.
Tyressa zâmbi.
— Niciodat! neajunsurile din via#a Prin#ului Pyrust nu sunt
suficiente.
$terse mâinile lui Keles "i aplic! unguente pe r!ni. $i le zdrelise de
furie, pentru c! nu fusese în stare s!-i salveze pe cei care-l urmaser!
din Felarati, când veniser! s!-l caute Cei-f!r!-Ochi. Înainte de sosirea
invadatorilor avusese un vis ciudat, ceea ce sugera c! fuseser! trimi"i
de Qiro Anturasi, bunicul s!u. $i totu"i, asta era imposibil, deoarece
creaturi precum Cei-f!r!-Ochi "i alia#ii lor pur "i simplu nu existau în
niciun alt loc din lume. Îns!, chiar când încerca s! g!seasc! o
consolare în acest lucru, realitatea se amestecase cu visul "i îl f!cuse
s! cread! c! veniser! trimi"i de bunicul s!u.
%i numai sora mea #tia c! eram în Felarati. Am visat c! str!b!team
împreun! cu ea un t!râm ciudat. A fost un vis sau…
Începu s! sâsâie când Tyressa se apuc! s!-i bandajeze mâinile cu
fe"e din m!tase.
— Îmi palpit! mâinile.
— A"a o s! fie o vreme, dar se vor vindeca.
982
Îi leg! cu grij! un bandaj deasupra încheieturii mâinii.
— %ine-le curate "i uscate, dac! po#i.
— Am s! încerc. Keles oft!. $i ce-o s! facem acum?
— În leg!tur! cu ce?
— Cu acest loc. Ace"ti oameni.
În toiul furtunii, pe când scunzii "i crâncenii Cei-f!r!-Ochi se
apropiaser! de fort!rea#a în ruine, Keles nu numai c! o reconstruise,
dar îi transformase "i pe refugia#i. Cei vârstnici pierduser! din ani, iar
copilandrii îi luaser! asupra lor. Din senin, ap!ruser! armuri "i arme,
iar garnizoana putea, acum, s! resping! un nou asalt. Dar nu aveau
provizii. Puteau fi înfometa#i cu u"urin#! de cei din afara cet!#ii.
— Ar fi trebuit s! umpli c!m!rile cu orez "i vin în timp ce
reconstruiai totul.
El î"i arcui o sprâncean!.
— Glume"ti.
— Da, îns! am "i sperat. Ea-i leg! înc! un bandaj. N-ai putea face
asta acum?
Keles ridic! din umeri.
— A" putea dac! a" "ti ce-am f!cut. Rekarafi spune c! este pentru
a doua oar! când am f!cut a"a ceva. Prima dat! s-a întâmplat când
am mutat caverna din Ixyll, dar nu-mi amintesc nimic de asta.
Noaptea trecut!, m-am sim#it gr!bit "i frustrat, "i totu"i…
— $i totu"i, pentru c! n-a fost la fel în Ixyll, ai îndoieli c! emo#iile
ar putea avea leg!tur! cu asta?
D!du din cap.
— Cunosc jaedunto. Moraven Tolo a fost un spadasin Mistic. În
cele câteva ocazii când l-am v!zut luptând, a fost aproape lipsit de
orice tr!ire. Din moment ce ceea ce-am f!cut azi-noapte avea nevoie
de vr!ji, trebuie s! admit c! am ajuns la nivelul de jaedun. În Ixyll
asta are în#eles: am desenat o hart! pentru c! sunt cartograf. Dar
noaptea trecut!? Este adev!rat, am lucrat ca inginer în Felarati, îns!
nu am nicio preg!tire formal! semnificativ!.
Tyressa azvârli castronul cu ap! folosit pentru a-i sp!la mâinile.
— Ne"tiind ce-ai f!cut, e greu s! repe#i.
— Trebuie s! existe elemente comune între cele dou! situa#ii. De
fiecare dat! am fost foarte concentrat într-o manier! unic!. Mi-am
983
reprezentat lucrurile în minte cu o claritate incredibil!. Ridic! din
umeri. Trebuie s! fie o modalitate de a folosi magia, îns! n-am auzit
niciodat! de cineva capabil s! fac! astfel de lucruri.
— Adev!rat. Tyressa privi în jurul ei, apoi se încrunt!. M!car dac!
ai putea s! aduni provizii. Nu putem r!mâne aici. Trebuie s! te duc
înapoi în Nalenyr, "i mai trebuie s! o scot "i pe Jasai din Deseirion. În
plus, trebuie s! p!str!m un avans fa#! de Cei-f!r!-Ochi. Cu cât putem
pleca mai repede, cu atât mai bine. Nu crezi?
Keles chibzui o clip!, dup! care î"i d!du seama c! Tyressa îi cerea
permisiunea de a-i organiza pe supravie#uitori.
— M! încred în judecata ta. Ai tot sprijinul meu. Când?
— Pe la amiaz!. Suntem în form! bun!. Dac! avem suficient! ap!,
nu vom avea probleme vreo dou! zile. Mai exist! sate unde putem
opri pentru hran!. Odat! ce ajungem în Helosunde, vom fi printre
prieteni.
— Îmi place ideea de a fi în Helosunde.
Keles se ridic! "i-i întinse Tyressei o mân!. Ea i-o lu! cu grij! "i nu
i-o strânse, nici nu se sprijini de ea când se s!lt! de jos.
— Am s! vorbesc cu Jasai despre cum s!-i organiz!m pe oameni. Îi
sunt devota#i.
— Bun! idee.
F!cu o plec!ciune spre Tyressa, iar ea i-o întoarse. În timp ce se
îndep!rta, o abordar! tot felul de oameni. Aruncau priviri furi"e spre
el. Majoritatea î"i desenaser! cercuri pe armur! sau purtau amulete
rotunde.
Pentru a se ap!ra de vr!ji. Keles se înfior! "i o lu! spre poarta
deschis! a cet!#ii. Cu mai bine de "apte veacuri în urm!, magia
provocase un cataclism cunoscut sub numele Vremea Ghe#ii Negre.
Valuri de vr!ji necontrolate se împr!"tiaser! în întreaga lume,
ucigând pe mul#i "i transformându-i pe ceilal#i. De atunci, orice
folosire haotic! a vr!jilor era considerat! un lucru abominabil.
Reac#ia oamenilor nu-l surprindea pe Keles. În aceste momente
erau recunosc!tori cu to#ii pentru transformarea care le îng!duise s!
se apere. Foarte curând, îns!, se vor teme de puterea folosit! de el. Se
vor întreba dac! ar putea lua înapoi ceea ce le d!duse, "i de ce nu îi
readusese la starea lor de dinainte.
984
Dar nu erau singurii care se temeau.
$i el era însp!imântat de ceea ce f!cuse. Nu putea controla aceste
for#e. Nici m!car nu le putea identifica. Era posibil ca, din
întâmplare, s! fi f!cut ceva "i mai r!u. Putea deveni la fel de malefic
ca un vanyesh.
Înceteaz!$ Keles se încrunt! în timp ce se deplasa pe marginea
"an#ului de ap!rare noroios. Întreaga sa via#! se concentrase în jurul
înv!#!rii mersului lucrurilor, "i totu"i acum era convins c! nu-"i va
putea da seama niciodat! cum s! controleze magia. Misticii
promovau disciplina "i antrenamentul, ambele putând s! ascut!
mintea unei persoane, s! o elibereze de gândurile reziduale "i s!-i
permit! s! se focuseze asupra a ceea ce trebuia f!cut.
Am nevoie de o sarcin! asupra c!reia s! m! pot concentra. Se
ghemui la marginea "an#ului "i scobi noroiul cu vârfurile degetelor.
Î"i plimb! degetul mare peste el: ceva nu era în regul!. Noroiul era
rece "i sf!râmicios, îns! nu atât de aspru pe cât s-ar fi a"teptat. Nu
sem!na nici pe departe cu nisipul pe care deseienii îl amestecau
pentru a face ciment. Erau r!m!"i#ele Celor-f!r!-Ochi, topi#i în "an#.
Nu conta. Keles se concentr! "i-"i aduse aminte cum se juca în
noroiul de pe malurile Râului Auriu. Tat!l s!u fusese acolo, împreun!
cu sora sa, Nirati, construise castele din noroi. În vreme ce el "i Nirati
ridicau gr!mezi informe, tat!l lor le transforma, cumva, în ziduri
drepte "i turnuri înalte.
Se concentr! asupra acelei imagini "i-"i f!cu mintea s! cread! c!
noroiul avea forma potrivit!. Nu-"i îng!dui s! mai aib! alt gând. Îl va
transforma în ceea ce se presupunea c! ar trebui s! fie.
Începu s! simt! o furnic!tur! la baza scalpului, care urc! de-a
lungul firelor de p!r. Ceva se schimb! "i noroiul îi alunec! de pe
degete. Un castel se în!l#a m!re# sub privirile sale. Dintr-odat!, se
v!zu acolo, în vârful unui turn, privind peste întinderea unui
continent vast. Mun#ii se ridicau "i se pr!bu"eau. Norii se adunau.
Sc!p!rau fulgere însp!imânt!toare. C!dea z!pada "i vântul urla.
Apoi, cortina alb! se desp!r#i, dezv!luind silueta supl! a unui
b!rbat înve"mântat într-o rob! alb!, cu p!r alb, fluturând. În jurul
lui, ierburile înverzite cre"teau prin z!pad!. B!rbatul î"i îndrept!
spinarea, ridicându-"i privirea de la baza turnului.
985
 Keles se cutremur!.
— Bunicule?
Qiro râse.
— Un turn? Asta-i tot ce po#i? Credeai c! m! po#i înlocui, când tot
ce po#i ridica este doar un turn?
— Eu niciodat!…
Keles scutur! din cap.
— Unde ne afl!m? Ce-i locul acesta?
Qiro î"i deschise bra#ele, iar mun#ii se în!l#ar! str!pungând norii
care acopereau valea.
— Acesta-i Anturasixan. Este lumea mea. Eu am creat-o& Am f!cut
ceea ce tu n-ai s! po#i s! faci niciodat!.
— Nu în#eleg.
Keles se sprijini de parapet. Cu toate c! piatra p!rea s! fie un
granit "lefuit, o sim#ea rece "i umed!, precum noroiul din "an#.
— Cum se face c! am ajuns aici?
— Nu e"ti aici. Nu înc!. Dar vei fi. În curând. Vino la mine, Keles.
$i tu po#i deveni un zeu.
Apoi turnul se surp!, pref!cându-se din nou în mocirl!, care îl
împro"c! pe Keles cu un val vâscos. Ceva tare i se închise în jurul
gleznei, tr!gându-l jos. B!rbatul lovi ceva solid, îns! strânsoarea din
jurul gleznei sale doar se înte#i "i mai mult.
Keles d!du din mâini. Se lovir! de suprafa#!. %an"ul, el trebuie s!
fie! Pl!mânii îi ardeau, carnea i se înfiora. Lovi din nou, încercând s!
înoate spre suprafa#!, îns! lucrul acela îl tr!gea tot mai la fund.
Pe Keles îl dureau pl!mânii. S! respire ar fi însemnat s! se înece,
dar pornirea era irezistibil!.
Mi-am udat mâinile. Aerul bolborosea din pl!mânii încin"i. Ce
prostesc este acest ultim gând. Apoi ceva c!zu de sus în "an#ul de
ap!rare. Strânsoarea de la glezna sa disp!ru imediat, în timp ce mâini
puternice îl apucar! de ceaf! "i coaps!, tr!gându-l prin mocirl!. %â"ni
la suprafa#!, împro"când peste tot, "i aspir! aerul r!coros înainte de a
c!dea ca un bolovan, t!v!lindu-se.
Încerc! s!-"i opreasc! rostogolirea, dar nu f!cu decât s!-"i
r!neasc! mâinile. Se izbi de zidul cet!#ii "i r!mase întins, "tergându-
"i noroiul de pe ochi.
986
O creatur! m!t!h!loas! ie"i din "an#, noroiul ascunzându-i trupul.
Mizeria nu-i putea acoperi "i pl!cile osoase de pe bra#e, sau cârligele
de la coate. Mâlul se scurgea de pe mâinile cu gheare, iar apa-i lipise
p!rul lung "i negru pe jum!tate din fa#!. Chipul se desp!r#i într-un
rânjet care dezv!lui o falang! de din#i sidefii, ascu#i#i ca acele.
— Trebuie s! fii mult mai prudent, Keles Anturasi.
Cuvintele Virukului r!sunau ca un bubuit adânc "i greu.
— Unul dintre Cei-f!r!-Ochi te-a apucat de glezn!.
Keles scutur! din cap.
— Dar nu era niciunul pe-aici.
Rekarafi î"i îndep!rt! noroiul de pe umeri.
— Nu, pân! n-ai readus tu unul la via#!.
— Poftim?
— Eram acolo, pe zid, "i priveam. Ai scormonit noroiul, apoi l-ai
l!sat s! se scurg!. Cei-f!r!-Ochi a prins form!. Te-a în"f!cat de
glezn! "i te-a tras la fund.
Keles î"i ridic! genunchii, sprijinindu-se cu spatele de zidul solid.
— Dar nu asta s-a întâmplat. Încercam s! fac un castel de nisip din
noroi. Dintr-odat!, m-am trezit într-un turn, fa#!-n fa#! cu bunicul
meu. Voia s! vin la el "i atunci s-a surpat turnul, iar eu am fost tras la
fund.
Virukul se l!s! pe vine "i-"i puse "i pu#in noroi pe limb!. Îl scuip!
imediat "i noroiul bolborosi pe p!mânt.
— Acest noroi nu-i de pe-aici.
— Am avut aceea"i impresie. Keles î"i trase genunchii la piept.
Bunicul meu i-a f!cut pe Cei-f!r!-Ochi. Cred c! i-a pl!m!dit din
noroiul t!râmului creat de el.
Ochii întuneca#i ai Virukului se c!scar!.
— A creat via#! din nimic?
— A"a s-ar p!rea.
— Asta schimb! tot.
— Cum adic!?
Rekarafi î"i miji ochii.
— Dac! poate da via#! din nimic, la fel de u"or poate transforma
vie#uitoarele în nimic. Iar dac! nu-l po#i opri, chiar asta va face.
987

3 Împ!r!teas!, dar n-am s! te cru# nici pe tine, nici pe el. Nu sunt un
Ziua a 4-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande Nalenyr
Prin#ul Pyrust al Deseirionului ar fi vrut s! râd!. St!tea acolo, la
nou! trepte distan#! de tronul Naleni al Dragonului. Prin#ul Cyron,
dup! ce-"i pierduse jum!tate de bra# din cauza unui asasin, z!cea pe
tron, tr!gând s! moar!. Totu"i, la cap!tul cel!lalt al covorului ro"u
întins pân! la intrarea în sala tronului, o curtezan! mic! de statur!,
cu p!rul închis la culoare, cunoscut! printre Cele Nou! drept
Doamna de Jais "i Jad, tocmai îi poruncise lui Pyrust s! nu-l omoare
pe Cyron.
Prin#ul deseian cl!tin! din cap.
— Frumos, "i totu"i o nebunie. Îi zâmbi lui Cyron, apropiindu-se.
N-o s!-#i supravie#uiasc! prea mult.
Cyron nu r!spunse. Doar se holba dincolo de Pyrust, la Doamna de
Jais "i Jad, cu ochii deja sticlo"i, ca "i cum ar fi fost mort. Totu"i,
n!rile-i palpitau într-o respira#ie grea, neregulat!.
Pyrust inten#iona s! mai fac! înc! un pas înainte, apoi un altul. $i-
ar decapita du"manul dintr-o singur! lovitur! puternic!. Sabia sa ar
trece atât de repede prin gâtlejul omului, încât capul i-ar r!mâne pe
loc, pân! când un gheizer de sânge l-ar azvârli în sus. Capul va c!dea
pe covor, rostogolindu-i-se la picioare, cu ochii holba#i spre el, pe fa#a
mânjit! de sânge. Apoi, du"manul s!u cel mai aprig ar fi murit, iar
Nalenyrul ar fi fost al s!u.
O sim#i lâng! el înainte s!-i vorbeasc!.
— Nalenyrul nu va fi niciodat! al t!u, Pyrust.
Înaintase f!r! zgomot "i se afla în raza lui de ac#iune.
— Crezi c!-i o na#iune rival!, dar este doar o biat! provincie a
imperiului meu. Î#i contest dreptul de a-l ucide pe guvernatorul meu
provincial.
Pyrust se r!suci pe c!lcâie, cu sabia preg!tit! s! loveasc!.
988
— N-ai decât s! bolborose"ti cât vrei despre cum ai fi tu
prost!nac, s! cred toate balivernele. Nu exist! nicio matroan!
protectoare care va veni s! ne salveze.
Doamna de Jais "i Jad afi"! un zâmbet seduc!tor. Mâna curtezanei
se ridic! încet, r!sucindu-se, deschizându-"i degetele precum un
lotus înflorit. Fascina#ia gestului îl cuceri cu o u"urin#! subtil!. Apoi
iat-o, chiar deasupra lui, în unghiul s!u mort. Cealalt! mân! a ei se
în!l#! deasupra plato"ei lui stropite de ploaie "i-l mângâie pe obraz.
Îl cuprinse c!ldura, ridicându-i-se la fa#!. Transpira#ia i se adun!
pe frunte "i i se împr!"tie în ochi, arzându-i. Î"i amintea de aceast!
senza#ie de la ultima împreunare cu nevasta lui, Jasai. În
înfierbântarea momentului, l!sase un copil în ea. Pl!cerea îl potopise
cu c!ldur! "i pace.
Exact cum m! simt acum.
— Nu!
Pyrust se repezi s-o împing! de lâng! el, îns! ea alunecase dincolo
de raza lui de ac#iune. Înaint! spre ea, dar piciorul stâng îi sl!bi "i se
muie sub el. C!zu într-un genunchi "i o mân!, reu"ind, înc!, s!-"i
#in! sabia departe de covor. Încerc! s! se ridice, dar "i piciorul drept
îl l!sase. Se chinui s!-"i salte capul, apoi se pomeni în genunchi,
înaintea Tronului Dragonului, o postur! pe care "i-o imaginase
numai în cele mai negre co"maruri ale sale.
Singura lui consolare era c! "i Cyron se holba neîncrez!tor la
curtezan!. Dac! s-ar fi mi"cat "i "i-ar fi în!l#at sabia, Pyrust ar fi fost
la mila lui. Membrele prin#ului deseian tremurau incontrolabil.
$i atunci doamna de Jais "i Jad le f!cu amândoura o plec!ciune.
— Îmi cer sincer iertare pentru în"el!toria pe care am perpetuat-o.
De la întoarcerea mea din Ixyll, cu veacuri în urm!, am cunoscut
mul#i conduc!tori. Voi mi-a#i dat cele mai mari speran#e "i mi-a#i
produs cele mai mari temeri.
Cyron cl!tin! încet din cap.
— E imposibil. Nu e"ti Cyrsa din legend!. Nu po#i fi ea.
Femeia zâmbi cu c!ldur!, "i totu"i cu un aer superior, care aproape
c!-l f!cu pe Pyrust s-o cread!.
— Asta pentru c! Cyrsa era o Împ!r!teas! r!zboinic!, ce a condus
989
expedi#ia pentru distrugerea Turasyndului?
Cei doi b!rba#i r!maser! t!cu#i, fapt care-i provoc! un hohot
în!bu"it.
— Istoria m! pomene"te a"a cum o face pentru c! am cheltuit o
gr!mad! de bani cump!rându-i pe menestreli, povestitori "i
dramaturgi pentru a m! prezenta drept o r!zboinic! vrednic! de
Keru. Mul#i "tiu c! n-am fost decât o curtezan! a ultimului Împ!rat;
îns!, din moment ce am condus o armat!, presupun cu to#ii c! am
preg!tire militar!. Dar n-am fost niciodat! o lupt!toare, doar o
curtezan!, oferit! Împ!ratului pentru a-i distrage aten#ia. A ezitat,
atunci când era necesar! hot!rârea pentru salvarea imperiului, a"a c!
am ac#ionat chiar eu.
Pyrust se încrunt!.
— Atunci ar trebui s! ai peste "apte sute de ani…
— Aproape opt sute, cu toate c! am impresia c! timpul cât am
dormit în Ixyll nu se pune la socoteal!. Î"i puse mâinile în "olduri.
Sunt o Mistic!. Priceperea în artele mele mi-a conferit aceast!
longevitate. Tu, Prin#e Pyrust, ai gustat întru câtva din ceea ce-mi
poate permite magia mea s! fac.
Pyrust d!du încet din cap. Nu avusese orgasm atunci când îl
atinsese, îns! corpul s!u reac#ionase ca "i cum a"a ar fi fost. Pl!cerea
intens!, istovirea care-l l!sase atât de sl!bit încât nici nu putea sta în
picioare, toate dovezile erau acolo. Era ca "i cum, cu o simpl!
mângâiere, ea putea trezi la via#! senza#iile pentru a-l potoli.
Neajutorat.
Ridic! privirea spre ea.
— M-ai fi putut ucide, nu-i a"a?
— Da, într-un mod mult mai pl!cut decât î"i rânduie"te victimele
Mama Umbrelor a ta.
— $i de ce n-ai f!cut-o?
Cyrsa zâmbi.
— N-a fost niciodat! stilul meu, distrugerea unor bunuri
folositoare Imperiului. Imperiului meu. Prin#ul Cyron m-a informat
asupra situa#iei din Erumvirine, continu! ea privindu-l. Invadatorii,
oricine ar fi ei, par s! fi ocupat Kelewan. De acolo, pot fie s! loveasc!
în sud, la Cele Cinci Principate, sau la nord. Dar cred c! au atacat în
990
ambele direc#ii "i au pl!tit pentru asta.
Prin#ul deseian se încrunt!.
— Au o armat! atât de mare?
— Nu "tiu, îns! egoul conduc!torului lor cu siguran#! c! e mare.
Cyron ie"i, par#ial, din letargia sa.
— Cine-i conduce?
Doamna de Jais "i Jad se întunec! la fa#!.
— Prin#ul Nelesquin.
— C!petenia vanyesh?
Pyrust î"i frec!, nevolnic, fruntea cu jum!tatea lui de mân!.
— A murit în Ixyll.
— A murit. M-am îngrijit s! fie îngropat în Pustiet!#i. Apoi
supravie#uitorii împreun! cu mine – dup! ce ne-am îmb!iat atât de
mult în vr!jile s!lbatice, încât miracolele f!cute de vanyesh de-abia
dac! mai erau ni"te trucuri de comploti"ti pentru noi – ne-am retras
"i-am construit un sanctuar. Am ridicat Voraxanul cu ajutorul magiei,
pentru ca puterea s! se scurg! din rândurile noastre. Nu am reu"it în
întregime "i nu ne-am putut întoarce aici, ca nu cumva s! distrugem
imperiul pe care am luptat s!-l salv!m. Dormeam cu schimbul, iar
unii dintre noi plecau în patrulare. Am fost trezit! "i condus! la
mormântul lui Nelesquin. Privirea ei se pierdu în dep!rtare în timp
ce continu!. A fost cioplit din bazalt negru "i era impecabil. Am pus
piatr! în jurul lui, ca un fel de ieder! #epoas!. Nu puteai s!-l prive"ti
"i s!-l vezi altfel decât ca un loc blestemat, un cuib de vipere "i
otr!vuri. Noi am sperat c! oricine se va aventura prin Pustiet!#i îl va
ocoli.
Pyrust se cutremur!, cuvintele ei zugr!vindu-i în minte un loc
întunecat, deformat "i obscen. Unghiurile se contorsionau,
decora#iunile erau grote"ti "i însp!imânt!toare. Nu se putea s! nu-#i
dai seama de natura nemernic! a ceea ce z!cea în spatele acelor
pere#i.
— Dar ceea ce-am g!sit a reaprins groaza în sufletele noastre.
Nelesquin plecase în expedi#ie aducându-"i vanyesh-ul, îns! n-a
inten#ionat niciodat! s! salveze Imperiul. Scopul lui a fost s! pun!
mâna pe Turasynd, "i ca eroii imperiali s! se distrug! unul pe cel!lalt.
Anticipase Urgia "i voia ca vanyesh-ul s!u s! foloseasc! puterea. Apoi
991
avea s! se întoarc!, pentru a for#a Imperiul s! devin! o ma"in!rie care
le-ar permite s! cucereasc! întreaga lume cunoscut!. $i acolo, la locul
s!u de odihn!, am descoperit c! ambi#iile sale n-au murit odat! cu el.
Mormântul îi fusese spart "i deschis din interior.
Îi privi pe amândoi intens. Fiorii reci, care-i str!b!teau spinarea, îi
cuprinser! lui Pyrust "i m!runtaiele.
— Nimeni dintre noi nu credea c! ar avea puterea de a se scula din
mor#i. Se pare c! ne-am în"elat.
Cyron se foi pe tron.
— $i de-asta te-ai întors, s! prive"ti "i s! a"tep#i. %i-ai construit o
re#ea de spioni, s! te avertizeze de revenirea lui.
— N-am avut de ales.
Prin#ul deseian se ridic! într-un genunchi.
— Dac! te-ai temut de întoarcerea lui, de ce nu te-ai str!duit s!
reunifici Imperiul? Ca na#iuni separate, suntem dezavantaja#i.
— N-am "tiut cum se va întoarce. S-ar putea ca, foarte simplu, s!
uzurpe un tron de provincie, sau chiar tronul imperial. Prin
men#inerea secesiunii, l-am împiedicat s! ob#in! o baz! semnificativ!
de putere. Astfel, a g!sit o alta, altundeva.
Cyron oft! istovit.
— Anturasixan.
Ea d!du din cap.
— M-am temut c! acesta-i adev!rul, când mi-ai pomenit de asta.
— Despre ce vorbi#i? Pyrust î"i mut! privirile de la unul la cel!lalt.
Un t!râm numit dup! unul dintre cartografii t!i? L-a descoperit
expedi#ia îmbarcat! pe Lupul Furtunii?
— Nu. Cyron î"i miji ochii. Se pare c! Qiro Anturasi a reu"it s!
ajung! la magie. Este un Mistic, "i, dup! uciderea nepoatei sale de
c!tre un nebun, Qiro "i-a pierdut min#ile. A trasat o hart! cu un
continent desenat cu sângele s!u. L-a numit Anturasixan. Dar acolo
exist! "i un avertisment: „Aici sunt mon"tri.” M! tem c! dac!
expedi#ia Lupului Furtunii l-a descoperit, au fost nimici#i acolo.
Fa#a lui Pyrust se goli de sânge, îns! se sfor#! s! se ridice în
picioare.
— Are un continent unde-"i poate încropi o armat!? Cât e de
mare?
992
— Un sfert din suprafa#a terestr!. Cyron privi în dep!rtare, în
direc#ia Anturasikunului. Am s!-#i ar!t harta, dac! mai tr!iesc pân!
atunci.
Împ!r!teasa cl!tin! din cap.
— Nu va fi ucis nimeni. Am nevoie de voi, amândoi. Fiecare dintre
voi ar fi putut reuni Imperiul. Unul prin sabie, cel!lalt cu aurul.
Prin#e Cyron, l-ai descris pe Prin#ul Pyrust ca pe un lup. C! este
necru#!tor "i implacabil. $i c! l-ar putea înfrunta pe Nelesquin.
Pyrust nu zâmbi, hot!rât s! nu dezv!luie ce efect aveau asupra-i
lingu"elile ei. Nu putea fi sigur dac! pl!cerea pe care o sim#ea era
provocat! de vr!jile ei ori de adev!rul din cuvintele ei. Indiferent cum
era, avea dreptate: doi pa"i "i înc! ar mai putea s!-l lase pe Cyron f!r!
cap, punând mâna pe Nalenyr.
— Iar tu, Prin#e Pyrust, pe bun! dreptate te-ai temut de influen#a
împ!ciuitoare a Prin#ului Cyron asupra ta "i na#iunii tale. Dac!
invazia n-ar fi sl!bit Nalenyrul, ai fi fost #inut la respect pe timp
nelimitat. Înc! o recolt! dezastruoas! ar fi afectat Deseirionul. %ara
ta ar fi devenit un stat clientelar al Nalenyrului. Foarte curând dup!
aceea, vi s-ar fi al!turat "i alte na#iuni, toate legate bine cu lan#uri de
aur.
Pyrust ar fi protestat, dar nici Cyron nu p!rea s! fie încântat de
afirma#iile ei. Dar ceea ce spusese s-ar putea s! fie perfect adev!rat.
Cu Helosunde ca zon!-tampon între ei, "i cu un Consiliu de Mini"tri
dorind s! poarte un r!zboi prin interpu"i, Nalenyrul ar fi fost
privilegiat.
Cât pe ce. Pyrust î"i b!g! sabia în teac!, apoi se aplec! "i recuper!
teaca din lemn a sabiei lui Cyron.
— Acum ai nevoie de amândoi?
Ea zâmbi.
— Fiecare din voi are talentele sale. Tu, Pyrust, vei fi r!zboinicul
meu. Trupele nalenyriene vor m!r"!lui împreun! cu r!zboinicii t!i
deseieni pentru a-i distruge pe invadatori. Îl ve#i zdrobi pe Nelesquin.
Pyrust î"i ridic! o sprâncean!.
— $i s!-l las pe fratele meu aici, s! ne consolideze na#iunile, stând
chiar el pe tron?
— Ui#i c!-i tronul meu, "i nu v-a" l!sa pe niciunul dintre voi pe el.
993
Pot s! m! ocup cu u"urin#! de chestiuni politice, dar Cyron are ni"te — Te consider o amenin#are. Dac! n-ar fi a"a, nu te-a" arunca
talente deosebite. împotriva lui Nelesquin. Dac! n-ai reprezenta o amenin#are, nici n-ai
Cyron tu"i discret. avea vreo "ans! s!-l înfrângi. Ridic! sabia b!gat! în teac! pân! la
— M! tem, Împ!r!teas!, c! nu v! voi fi prea mult de folos în starea nivelul inimii lui. E"ti un b!rbat ambi#ios. La fel ca Nelesquin. Te
mea. asmut împotriva ambi#iilor lui. Dup! ce vei învinge, vei fi r!spl!tit.
— Te vei sim#i mai bine, sunt sigur!. Din plin, voi doi.
Se îndrept! spre el, acceptând teaca de la Pyrust, apoi lu! sabia din — Nu pot fi doi împ!ra#i.
mâna lui Cyron, b!gând-o în teac!. — Cât tr!iesc eu, s-ar putea s! nu fie niciunul. Ochii i se
— N-ai fost niciodat! un r!zboinic, îns! priceperea ta în logistic! îmblânzir!. Dar alunga#i aceast! amenin#are la adresa Imperiului
este punctul t!u forte. Acest r!zboi va necesita o la fel de mare meu "i vor ap!rea multe oportunit!#i.
organizare ca "i expedi#ia în Turasynd, poate chiar mai mult.
Logistica n-a fost niciodat! o pav!z! puternic! pentru Nelesquin, "i
am de gând s! folosesc asta împotriva lui.
Cyrsa îndrept! spada nalenyrian! înspre Pyrust.
— A"a c! vei lupta în r!zboiul meu, iar Cyron te va ajuta s!-l po#i
purta.
Pyrust î"i miji ochii când privi dincolo de ea, spre Cyron. B!rbatul
era tot pr!bu"it pe tronul s!u, ar!tând ca un copil cu fa#a p!mântie,
captiv într-o armur! de adult. Paloarea sa cenu"ie "i sângele
picurându-i din bandajele de pe ciotul bra#ului sugerau c! era
terminat. $i totu"i, în ochii lui de un albastru-deschis ardea acum o
scânteie, risipind orice speran#! c! avea s! moar! din cauza r!nilor
sale. Va supravie#ui.
Va prospera.
Pyrust d!du încet din cap. Întreaga sa via#! fusese mândru de
mo"tenirea sa. Deseienii f!cuser! atâtea, cu atât de pu#in. Se
întrebase mereu ce-ar fi putut face el dac! i s-ar fi oferit o zecime din
resursele du"manului. Prin#ul deseian î"i #inea mâna pe mânerul
sabiei.
— N-am decât o singur! întrebare pentru tine, Împ!r!teas!.
— Sigur.
— Înainte ai spus c! ai f!cut aranjamentele pentru dispari#ia lui
Nelesquin. C! reprezenta o amenin#are pentru tine. De unde "tiu eu
c! nu m! vezi "i pe mine la fel?
Ochii ei se înr!ir!, devenind imediat reci "i c!p!tând un aer
str!vechi.
994 995

4 mers studiat, care-i unduia mu"chii. Avea o înf!#i"are omeneasc!,
Ziua a 4-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea de la Urgie
Jaidanxan!(al!Nou$lea!Cer)
Divinitatea care se încarnase, cândva, ca Jorim Anturasi se str!duia
s!-"i men#in! controlul asupra identit!#ii sale omene"ti. Era o sarcin!
demn! de un zeu, pentru c! via#a omeneasc! p!rea atât de
insignifiant! în compara#ie cu divinul. Ce mai contau zbaterile
muritorilor, când îns!"i natura realit!#ii era în pericol?
Jorim – pentru c! a"a dorise s! fie identificat zeul-dragon din
Wentoki – î"i men#inea, în cea mai mare parte, forma omeneasc!.
M!car prin contur "i m!rime, cu toate c! pielea-i devenise solzoas!.
De la gât "i pân! la vintre, avea o nuan#! puternic aurie, în vreme ce
restul pielii avea o culoare subtil! ca de abanos, ceea ce-i permitea s!
dispar! în umbr!, iar asta aproape c!-l f!cea s! râd!, pentru c!, în
calitate de zeu, ar fi putut face asta f!r! niciun efort.
Privi în jur, con"tient dintr-odat! de prezen#a altora în palatul s!u.
Fiecare dintre cei nou! zei avea un palat plutind deasupra planului
existen#ei muritorilor. Marmura alb! se scurgea în linii dure, care
defineau în mod abstract natura sa ca dragon. Perdele str!vezii
dansau în adierea vântului. Treptele late coborau spre un balcon de
unde putea s! priveasc! pe deasupra lumii.
Tsiwen, sora lui mai mare, zei#a În#elepciunii, aproape c! zbura
peste trepte. Roba sa neagr! purta un blazon cu un liliac alb pe-o
arip!, iar tr!s!turile ei ascu#ite trimiteau la natura sa meditativ!.
Întunecat! "i frumoas!, ochii ei mari dezv!luiau sagacitate; se putea
conta pe ea pentru un sfat bun.
Odat! cu ea, coborau al#i doi zei. Grija, cenu"iu "i lupesc, era
tr!dat de propria sa nervozitate. Duhnea a moarte, esen#a naturii
sale, iar înf!#i"area sa reflecta acest lucru. Roba lui jerpelit! atârna de
trupul s!u scheletic. Blana care-i acoperea picioarele se desprinsese
în smocuri, l!sând s! se vad!, dedesubt, o piele ro"ie "i iritat!.
996
Între ei p!"ea Chado, una dintre cele mai b!trâne zeit!#i. Avea un
aleas! în semn de respect fa#! de decizia lui Jorim, dar purta o rob!
oranj, cu dungi negre, de tigru. Ca zeu al Umbrelor, men#inea o
strâns! alian#! cu Grija "i era autorul multor suferin#e ale lumii. Cu
toate c! Jorim admitea foloasele bolii "i putreziciunii în promovarea
înnoirii lumii, nutrea pu#in! afec#iune pentru fratele s!u.
Jorim î"i deschise bra#ele, îng!duind ghearelor aurii s!-i ias! din
vârful degetelor.
— Bine a#i venit pe domeniul meu.
Grija mârâi nelini"tit, cât pe ce s! cad! pe ultima treapt!.
— Te-ai mai gândit la ce #i-am spus? Ai f!cut ceva în acest sens?
Se încordase, "i-ar fi s!rit la Jorim dac! mâna lui Chado nu s-ar fi
l!sat grea pe um!rul s!u.
— U"urel, frate, pentru c! înc! nu s-a obi"nuit cu adev!rata lui
natur!.
Chado zâmbi destul de repede, îns! rânjetul s!u rapace nu
contribui cu nimic la risipirea senza#iei de apocalips! încercat! de
Jorim.
— Am în#eles c! dore"ti s! #i se spun! Jorim.
— Da, asta serve"te scopurilor mele.
Jorim nu-i lu! în seam! pe fra#ii s!i, "i-"i îmbr!#i"! sora.
— E"ti întotdeauna binevenit!.
— $i mie-mi face întotdeauna pl!cere s! fiu aici.
Jorim î"i îng!dui s!-"i imagineze c! îmbr!#i"area ei fusese cald!.
Eliberând-o, se întoarse spre fra#ii s!i.
— Mi-am petrecut noaptea gândindu-m! la ce-ai spus tu, Grija. Nu
m! îndoiesc de faptul c!-#i închipui c! ar fi necesar pentru mine s-o
ucid pe sora mea muritoare. Este o solu#ie a unei probleme. Oricum,
nu sunt convins c! ar fi singura solu#ie.
Zeul Mor#ii se înfurie.
— Nu sunt prost& Când o s!-#i dai seama de asta?
S-ar fi aruncat la Jorim, îns! Chado îl potoli din nou.
— M-am temut ca nu cumva reac#ia lui s! fie una pripit!, a"a c!
Tsiwen a sugerat s! explic eu. De unde s! încep? Grija mi-a povestit
c! sora mea muritoare, Nirati, ne d! b!t!i de cap. E moart!, dar,
997
cumva, nu-i moart!. A sc!pat de pe t!râmul lui Grija. Îmi pot imagina
astfel de lucruri, îns! ceea ce g!sesc eu curios este c!, dac! el nu o
poate atinge, eu pot. Cum este posibil a"a ceva? Suntem zei. Exist!
ceva dincolo de puterea noastr!?
Zeul-tigru îi d!du drumul lui Grija "i începu s! mearg! încoace "i-
ncolo.
— În esen#!, nu; dar la modul direct, mai mult ca sigur. Începe cu
copacul crea#iei. Aceast! realitate, pe care o împ!rt!"im cu to#ii, este
trunchiul copacului, iar ramurile sunt numeroase. Cu to#ii suntem
parte din el. Suntem n!scu#i din el, crea#i de cel care a creat totul.
Jorim d!du din cap.
— Nessagafel?
— Da, tat!l nostru. Chado f!cu un semn cu mâna spre lumea de
jos. Facem parte din lucrarea lui, suntem "i o parte din ea. $i noi am
creat lucruri. Unii dintre noi fac lucruri din materie, iar al#ii
alc!tuiesc lucruri mult mai eterice.
Tsiwen râse degajat!.
— Descre#e"te-#i fruntea, frate. Nessagafel i-a creat pe Viruki "i nu
putem s!-i atac!m direct. I-a protejat, cu un cost pentru el care l-a
f!cut vulnerabil. Chado a generat boli; pe unele le putem ameliora,
dar pe altele nu.
Jorim î"i frec! maxilarul cu mâna.
— Ce-am creat? Nessagafel s-a încarnat sub forma unui Viruk. Am
creat oamenii, apoi am devenit unul dintre ei?
Chado râse.
— Nu, frate. Oamenii sunt o crea#ie pentru care noi, Cei Nou!, am
colaborat. Tu ai creat altele, cum ar fi Fennychii, îns! #i-ai p!strat cea
mai m!rea#! crea#ie spre beneficiul omenirii.
Grija zgârie aerul spre bra#ul lui.
— Asta a generat problema.
Tsiwen lu! mâna stâng! a lui Jorim între ale ei.
— Nu #i-ai îng!duit s!-#i aminte"ti prea multe, îns! e"ti cel mai
tân!r dintre noi. Astfel, ai încercat cel mai mult s!-l îmbunezi pe tat!l
nostru. În vreme ce noi f!ceam omenirea, tu-l priveai, pe el "i pe
Virukii lui. L-ai urm!rit dându-le puteri vr!jite "i te-ai asigurat c! un
alt fel de magie i se va d!rui "i omului. Oricum, acesta-i cel mai
998
periculos dar, c!ruia i te-ai opus în dorin#ele tale.
— De ce?
— Pentru c! distruge totul.
Grija sfâ"ie aerul spre lumea muritorilor cu gheara degetului s!u.
— Am v!zut asta cu Virukii. Magia le d! o abilitate care ar trebui
s! fie numai a noastr!: puterea de a schimba realitatea. $ti#i ce poate
face în lume desc!tu"area magiei. Oamenii sunt prea limita#i ca s!
priceap! cum se controleaz! o asemenea for#!. Chiar "i
constrângerile plasate de voi asupra ei sunt insuficiente ca s! previn!
dezastrul.
Prin Jorim curgea spaima. Explica#ia lui Grija, cu toate c! fusese
abrupt!, sintetiza perfect dilema. Magia a permis oamenilor s!
creeze. Dac! puteau crea, era de presupus c! i-ar fi putut împiedica
pe al#ii, inclusiv pe zei, s! intervin! direct asupra crea#iei lor.
Le-ar permite s! devin! chiar ei zei.
Chado d!du din cap.
— În#elegi asta, Jorim. Am g!sit întotdeauna c!i s! ocolim
m!surile de siguran#!. Nessagafel i-a creat pe Viruki. Ace"tia i-au luat
în robie pe oamenii no"tri. Tu ai creat Fennychii, ca pe un fel de
n!past! pentru Viruki, "i l-ai împiedicat pe Nessagafel s! poat!
interveni asupra lor. Eu am z!mislit diverse maladii care-i pot ataca
pe to#i. Asta a stabilit un oarecare echilibru.
— P!i, dac! a existat un echilibru, de ce a fost necesar! anihilarea
lui Nessagafel?
— Evenimentele, pr!v!lindu-se unul peste altul, lucruri neb!nuite
"i imprevizibile.
Chado se opri la marginea balconului "i se aplec! puternic peste
balustrad!.
— Când Nessagafel a creat Virukii, înc! mai era mândru de noi,
progeniturile sale. Ne-a f!cut zei printre ei, "i-am fost adora#i. Virukii
au prosperat, dar faptul c! i-au înrobit pe oameni a început s! irite.
Au crescut tensiunile, iar Nessagafel a în#eles dou! lucruri. Primul a
fost c! Virukii erau o crea#ie superioar! fa#! de propriii s!i copii. $i al
doilea lucru, mult mai important, ne-a dotat cu suficient! putere
încât s! putem pune de-o rebeliune împotriva lui. A devenit tot mai
hot!rât s! taie toate ramurile crea#iei, cu excep#ia Virukilor. Voia s!
999
refac! totul "i s! ne anihileze pe noi.
Jorim se încrunt!.
— De unde "tii asta?
Zeul Umbrelor râse.
— Datorit! #ie.
— Mie?
Tsiwen îl b!tu încet pe mân!.
— L-ai iubit pe tat!l nostru "i i-ai c!utat aten#ia. Totu"i, ne-ai
r!mas loial tuturor, a"a c! atunci când s-a manifestat adev!ratul
pericol i te-ai împotrivit.
Jorim râse.
— Parc! ar vorbi bunicul meu, Qiro.
— În multe privin#e, sunt lega#i unul de altul. Zei#a În#elepciunii
zâmbi. Îng!duie"te-#i s! reflectezi asupra numelui Talrisaal.
Jorim recunoscu imediat numele ca fiind de origine Virukian!,
îns! în#elegerea lui se opri acolo. $i totu"i, concentrându-se, eliberase
amintiri mai vechi. Prin fa#a ochiului min#ii sale se derula o scen! din
adâncurile junglei din Ummummorar. Jorim se avânt! în jos, vederea
lui str!pungând v!lul des al frunzelor. A"a cum oamenii vedeau
culoarea "i auzeau zgomotul, la fel "i sim#!mintele str!ine rezonau în
interiorul s!u.
Dedesubt, un grup de Viruki goneau de-a lungul unei c!r!ri
"erpuitoare din jungl!. R!zboinicii maturi, cu excep#ia unuia singur,
o luar! la fug!. Unul se pr!bu"i prin tuf!ri", înaintea tân!rului, în
vreme ce ceilal#i "ase priveau constant în spate, în direc#ia
urm!ritorilor. R!zboinicii murmurau rug!ciuni c!tre Kojai, zeul
R!zboiului, gândindu-se c! acesta ar putea s! fie mai milos decât
m!re#ul "i însp!imânt!torul Nessagafel.
Dar tân!rul, Talrisaal, s-a rugat lui Wentoki. A c!utat curajul,
pentru a nu se dezonora în mijlocul r!zboinicilor. Se temea de
dezonoare mai mult decât de moarte, iar fervoarea rug!ciunii sale i-a
atras aten#ia lui Wentoki.
Urm!torii lor mi"unau prin jungl!. Fennychii se deplasau într-un
grup imens, apleca#i, cu din#ii str!lucind "i sfâ"iind vegeta#ia cu
ghearele. Când crease Fennychii, Wentoki îi f!cuse blânzi – o
încruci"are hazlie între maimu#e mici "i ur"i. Oricum, îi impregnase
1000
cu oarece farmece "i le permisese s!-"i schimbe forma, pentru a se
adapta unor situa#ii noi. Iarna, blana lor se deschidea la culoare sau,
dac! vânau prin pe"teri, ochii li se m!reau, ca s! vad! mai bine.
Îns! în prezen#a Virukilor, î"i pierdeau orice f!râm! de umor "i
deveneau sângeroase animale de prad!. Vr!jile Virukilor nu-i puteau
opri, cel pu#in nu în mod direct. R!zboinicii îi puteau ucide, dar nu
prea u"or deoarece ghearele le puteau sfâ"ia carnea de parc! ar fi fost
fum.
Un r!zboinic a c!zut, apoi al doilea, în vreme ce pâlcuri de
Fennychi îi loveau "i-i t!iau. Covorul îmbl!nit de trupuri musculoase
le-ar fi în!bu"it orice #ip!t, dac! r!zboinicii ar fi avut timp s! scoat!
vreunul. Sângele gâlgâia, iar Fennychii se ungeau cu el înainte de a se
repezi înainte pentru a ucide "i mai mul#i.
Fennychii înaintau într-o semilun! cu vârfurile extinse dincolo de
Virukul aflat în frunte "i aceasta se închidea încet. Virukii d!dur!
n!val! într-o dumbrav!. Cerceta"ul se repezi înainte, ajungând la
lizier!, apoi d!du înd!r!t, împiedicându-se, cu vreo "ase Fennychi
dup! el, sfâ"iind h!lci de carne. Cei doi din ariergard! nici m!car nu
ajunser! la lumini", l!sându-i pe ultimii doi r!zboinici care-l p!zeau
pe tân!r s! se holbeze la ochii lumino"i clipind din umbr!.
Cu toate c! r!zboinicii încercar! s!-l opreasc!, el p!"i înainte "i
vorbi cu un glas clar, f!r! nicio urm! de team!. Desen! un cerc cu
degetul "i un zid de foc izbucni peste tot în jurul lor. Fl!c!rile se
în!l#ar! pân! la ochii lui Talrisaal. R!zboinicii se ghemuir!, a"teptând
"i privind.
Fennychii traser! în p!dure trupul cerceta"ului.
Tân!rul st!tea acolo, f!r! a încerca s! se fereasc!, ci întorcându-se
încet pentru a se holba "i el la Fennychi. Frica înc! s!l!"luia în el, dar
refuza s!-i cedeze. Voia s! radieze curaj "i sl!vea numele lui Wentoki
cu fiecare r!suflare a sa. Voia ca Fennychii s! "tie c! nu va fugi sau
urla. Cu toate c! puteau s!-l ucid!, nu-l vor înfrânge niciodat!, "i
chiar "i Fennychii p!reau s! accepte asta.
Wentoki se înf!#i"! în lumini" sub forma unui b!rbat. Virukul se
holb! la el. Talrisaal nu-"i putea ascunde uimirea c! un zeu al
Virukilor putea lua forma unui sclav. Tân!rul se l!s! în genunchi "i
atinse p!mântul cu fruntea.
1001
 — Îmi bucur! inima, oh, Wentoki, c! ai venit s! vezi cum este
folosit darul t!u.
Inocen#a tân!rului impregna cuvintele sincere.
— Nu-#i voi dezonora darul.
Wentoki alese s!-i ignore pe r!zboinicii care înc! cer"eau
interven#ia fratelui s!u câine.
— Te-ai rugat pentru curajul de a muri cum se cuvine, Talrisaal.
Nu ai nevoie de el.
Zeul-dragon f!cu un semn "i fl!c!rile disp!rur!. Se f!cu întuneric,
spart de mârâituri "i urlete.
Apoi, cercul de fl!c!ri reap!ru, mai mic, iar tân!rul era
îngenuncheat în centrul s!u. Sângele înso#itorilor s!i fusese
împro"cat pe el, dar nu mai r!m!sese nicio alt! urm! din ei. Lumina
focului reaprins nu umplea întreaga poian!, iar Fennychii n!v!liser!
la marginea umbrei.
— M! încerci, s! vezi dac! sunt vrednic de darul t!u?
Tsiwen f!cu un gest "i lumea se învârti sub ei. Departe, în Marea
de Est, se întindea un nou continent.
— Ea e acolo, într-un loc numit Kunjiqui, pe t!râmul Anturasixan.
Jorim se holb! în jos.
— Un continent numit dup! familia mea. Cum a"a?
Se gândi o clip! "i durerea îi iradie în piept.
— Bunicul meu a devenit un Mistic. A creat acest loc "i a tras-o pe
Nirati acolo, în loc s-o distrug!.
— E atât de greu de în#eles asta? mârâi Grija, dezvelindu-"i din#ii.
Ai creat magie omeneasc!, iar prin ea a fost f!cut acest loc. Nou! ni
se interzice s! ne amestec!m acolo, dar nu "i #ie. Du-te acolo,
distruge-o, iar amenin#area întoarcerii tat!lui nostru poate fi
anihilat! pe veci.
1002
5
Ziua a 6-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kelewan, Erumvirine
Prin#ul Nelesquin desc!lec! în fa#a zidurilor Ora"ului Ilustrat. Va
intra în capitala imperiului s!u pe jos, f!r! gard!. Noilor s!i supu"i s-
ar putea s! nu le vin! s! cread! c! era chiar Prin#ul Nelesquin, îns!
atâta vreme cât "tiau c! era "i puternic, "i neînfricat, asta era tot ce
conta. Puternic, pentru c! aceia care cuceriser! ora"ul î"i vor coborî
genunchii la trecerea lui. Neînfricat pentru c! va merge pe str!zile
Kelewanului neînarmat.
B!rbatul masiv se îndrepta încrez!tor spre Poarta Violet!. Era cea
mai mic! dintre intr!rile ora"ului "i numai celor de sânge regesc li se
îng!duia s! treac! prin ea. Por#ile masive, mov, se deschiser! încet "i
o duzin! dintre r!zboinicii s!i Durrani se aliniar! b!#o"i de fiecare
parte. Soarele spre asfin#it sc!lda într-o lumin! aurie c!m!"ile lor de
zale argintii, lucind pe albastrul pielii lor. Vârfurile ascu#ite ale
urechilor se i#eau prin coamele dese "i întunecate, iar ochii lor ar!mii
c!utau neobosi#i.
Apropiindu-se, r!zboinicii se l!sar! într-un genunchi, se lovir! cu
pumnul drept în um!rul stâng "i-"i plecar! capul. Nu to#i deodat!, ci
pe rând, pentru ca întotdeauna s! fie cineva care s! stea cu ochii pe
el. Iar dincolo de ei, pe drumul umbrit, comandantul lor a"tepta,
chiar "i mai vigilent.
Ochii alba"tri ai lui Nelesquin se îngustar!.
— Dac! e"ti aici s! m! salu#i, Keerana, pot s! presupun c! Gachin
e mort?
C!petenia durranian! d!du din cap o dat!, înainte de a se l!sa
într-un genunchi pentru a-"i saluta st!pânul. R!mase în aceast!
pozi#ie pân! când i se porunci s! se ridice din nou. În picioare, î"i
trase sabia "i i-o prezent! lui Nelesquin cu mânerul înainte.
— Ce-i cu asta?
1003
 Keerana î"i ridic! privirea, înfruntând-o f!r! team! pe a lui
Nelesquin.
— Dac! nu #i-a" fi cerut permisiunea de a pacifica toate cele Cinci
Principate, a" fi luat cu asalt Tsatol Deraelkun. Eu a" fi fost cel r!pus
acolo.
Nelesquin î"i d!du capul pe spate "i râse.
— Tsatol Deraelkum i-a învins "i pe cei mai mari dintre r!zboinici.
Chiar "i eu am fost înfrânt acolo o dat!.
Keerana se încrunt!.
— Cum a fost posibil a"a ceva, st!pâne?
Nelesquin îi f!cu semn c!peteniei sale s!-l înso#easc! în vreme ce
p!"ea pe str!zile înguste. Cl!dirile înalte acopereau totul, cu excep#ia
unei fâ"ii de cer, dar nu conta. Prin#ul nu avea ochi decât pentru
Quunkun, Turnul Ursului, "i palatul care urma s! fie al s!u.
— N-a fost vina ta, Keerana, asta l-a costat pe Gachin via#a. A
c!zut înaintea unui om care m-a înfrânt "i pe mine o dat! pe câmpiile
acelea. Eram fra#i.
Nelesquin cl!tin! din cap.
— S!-mi fi alunecat sabia "i s!-l fi omorât atunci.
Durranianul, urmându-l la jum!tate de pas distan#! "i din stânga,
î"i men#inu vocea sc!zut!.
— B!rbatul î"i zicea Moraven Tolo. A luat capul lui Gachin, dar a
avut bunul-sim# de a ne l!sa s!-i recuper!m trupul.
— Nu conteaz! cum î"i spune. $tiu cine este. M! voi ocupa de el la
timpul potrivit.
Glasul lui Nelesquin se stinse nostalgic. Studie cl!dirile aliniate de-
a lungul str!zii. Kelewanul fusese împ!r#it în zeci de districte de
m!rimi diferite, cel Violet fiind ocupat de mica "i marea nobilime,
precum "i de ambasadele diverselor provincii. Acestea se credeau
na#iuni, dar Nelesquin refuza s! recunoasc! a"a ceva. Na"terea lor
fusese la fel de ilegitim! ca "i cea a uciga"ului lui Gachin.
Frescele colorate care decorau cl!dirile d!duser! localit!#ii numele
de Ora"ul Ilustrat. P!"i dincolo de o ambasad! – morythian!, dup!
aspect – evantaiul ei de imagini celebrând momente istorice
semnificative. Minciuni "i închipuiri cu toatele, din câte putea s!-"i
dea seama Nelesquin. Va pune ca pere#ii s! fie sp!la#i "i revopsi#i
1004
într-o manier! mult mai potrivit!.
I-ar fi putut porunci lui Keerana s! "i înceap! treaba, dar nu voia
s!-l dezonoreze. Durranii fuseser! crea#i pentru a fi ni"te r!zboinici
perfec#i, "i chiar erau. Agili, puternici, neînfrica#i "i inteligen#i,
înfruntaser!, genera#ii la rând, toate provoc!rile aruncate asupra lor
de Nelesquin. Durranii care sosiser! pe mare din Anturasixan
cuceriser! mare parte din Erumvirine cu o rapiditate n!ucitoare, "i
astfel pacificaser! cele Cinci Principate. Acest lucru asigurase
frontiera sudic!, iar acum nu mai trebuia decât s! mearg! spre nord,
în Nalenyr "i dincolo de el.
Curând, cât de curând. Nelesquin zâmbi, cotind pe un bulevard
care se l!#ea, îndreptându-se spre inima ora"ului "i palatul Quunkun.
Prin#ul se opri, iar durranianul o lu! înainte. Keerana puse mâna pe
sabia de la cing!toare, îns! strânsoarea lui Nelesquin pe um!rul lui îl
opri.
— Nu-i niciun pericol, Keerana. Frumuse#ea mi-a t!iat respira#ia.
Spre deosebire de ora"ul spoit #ip!tor care-l înconjura, Quunkun
r!m!sese neatins. Cl!direa fusese placat! cu marmur! alb!.
Nelesquin constat! c! era u"or s!-"i imagineze c! lipsise numai o
s!pt!mân!, "i nu "apte veacuri. Privi spre c!petenia sa.
— Nu au predat turnul f!r! lupt!.
— Nu, În!l#imea Ta. Keerana î"i ridic! privirea spre el. Am adunat
zidari "i pietrari "i daunele au fost reparate cât s-a putut mai bine.
— Foarte bine executat. Este a"a cum mi-l amintesc.
Nelesquin gr!bi pasul "i, intrând în curtea vast! din jurul turnului,
î"i d!du seama cât de mari fuseser! distrugerile suferite de Kelewan.
În vreme ce districtul Violet fusese cur!#at în întregime, funinginea
înc! mai z!bovea pe alte cl!diri. Ferestre oarbe se holbau la el, cu
obloanele într-o parte. Oamenii, sl!b!nogi "i mi"cându-se încet, se
înghesuiau unii în al#ii prin locuri întunecoase, ori scotoceau,
neîncetat, prin gr!mezile de resturi.
— Oamenii au avut necazuri mari?
— Rezisten#a s-a pr!bu"it odat! cu armata. Prin#ul Jekusmirwyn a
fost convins s! fac! o declara#ie public! care-a pus cap!t oric!ror
altor probleme. Control!m magaziile, a"a c! oamenii trebuie s! vin!
la noi pentru mâncare. Keerana zâmbi "mechere"te. Fiecare persoan!
1005
are dreptul la o mân! de orez pe zi, îns! intenden#ii no"tri mai dau
câteva în plus celor care ne ajut!.
— Ai procedat cu mult! în#elepciune. Ai preluat "i postul din Dost,
ca s!-#i po#i conduce oamenii a"a cum trebuie?
— Doar dac! vei considera c! trebuie s! fac asta, st!pâne.
— Func#ia este a ta, Keerana.
Nelesquin urc! treptele late spre Quunkun. Trecu de u"i care nu
purtau niciun semn c! s-ar fi purtat o lupt! pentru turn. Cizmele-i
cl!n#!neau pe podeaua de marmur! a rotondei "i se opri din nou. La
baza domului fusese plasat un catafalc. Pe acesta z!cea un trup
despre care presupuse c! era al lui Gachin. O siluet! înalt!, sub#ire,
înve"mântat! într-o mantie cu glug!, negru-cu-verde, st!tea lâng!
le", cu mâna întins! înv!luit! într-un foc violet pe care-l plimba
înainte "i-napoi peste pieptul "i capul trupului neînsufle#it.
Keerana înaint!, sco#ând sabia cu un "uierat. Se deplasa f!r! nicio
ezitare; Nelesquin se minuna cât de u"or se strecurase în fa#!, f!r!
niciun efort, mortal. Faptul c! se confrunta cu ceva ce nu mai v!zuse
pân! atunci nu-l intimida.
— Keerana, a"teapt!. Nelesquin zâmbi. Prietene, arunc!-#i mantia
pentru ca ochii mei s! confirme ceea ce "tiu în sufletul meu.
Focul violet pieri când personajul întinse mâna "i-"i desprinse
mantia. C!zu fâlfâind la podea, dezv!luind un b!rbat înve"mântat
într-o rob! neagr! ca t!ciunele, cu un dragon verde înf!"urat pe piept
"i pe spate. B!rbatul zvelt zâmbi, iar prin ochii s!i c!prui juca
încântarea.
Se l!s! într-un genunchi "i-"i plec! fruntea, cu toate c! nu-"i
men#inu plec!ciunea atât de mult cât s!-i plac! lui Keerana sau lui
Nelesquin.
— Complimente, Prin#e Nelesquin. A trecut o ve"nicie.
— Cel pu#in, tu po#i marca trecerea timpului, Kaerinus. Acesta
este un lux necunoscut pe t!râmul lui Grija.
Nelesquin î"i l!s! ranchiuna deoparte, f!r! nicio dificultate, apoi
î"i apuc! prietenul de umeri.
— Asta s-a urm!rit cu mult! vreme în urm!.
— Dup! cum #i-au fost planurile, st!pâne. Kaerinus se ridic! "i
d!du din cap spre trupul lui Gachin. S-a dus prea departe ca s!-l pot
1006
reînvia. Spiritul "i sufletul s!u au disp!rut. E pierdut pentru tine.
— Nu conteaz!.
Nelesquin îi f!cu semn r!zboinicului durrani, aflat în fa#!.
— El este Keerana, acum Dost de Durrani. Iar el, Keerana, este
Kaerinus, unul dintre vanyeshii mei. Cu siguran#!, cel mai credincios
dintre ei. Numele care #i s-a dat era în cinstea lui.
Kaerinus zâmbi.
— Cred c!-i sim#i pe ceilal#i la fel ca "i mine, st!pâne. Se adun!
pentru a te servi.
— Simt multe lucruri.
Nelesquin întinse o mân! spre cadavru "i invoc! o vraj!. Încerca
s!-"i confirme ceea ce deja "tia.
— Virisken Soshir a fost cel care l-a ucis. Cum se face c! înc! mai
tr!ie"te?
— Nu "tiu, st!pâne. Vr!jitorul ar!t! vag spre nord. Mi-am petrecut
timpul în Nalenyr oblojindu-i pe cei care îndr!znesc s! ri"te atingerea
magiei. L-am transformat într-un loc infam. Au dat vina pe noi
pentru Urgie. Vanyeshii sunt considera#i ni"te creaturi c!zute, a c!ror
reîntoarcere în lume este temut!.
Nelesquin râse.
— E bine c! ni se "tie de fric!.
— Dar am fost "i a"tepta#i. L-am sim#it din nou pe Soshir, vag "i la
dep!rtare, anul trecut, la vindecare. Nu "tia cine era atunci, dar cred
c! vr!jile mele s-ar putea s!-l fi ajutat s! afle. Va veni dup! tine,
bineîn#eles.
— Bineîn#eles. Pentru distrugerea lui "i a speciei lui i-am antrenat
pe Durrani. Keerana, aici de fa#!, l-ar omorî cu u"urin#!. Nu-i a"a?
R!zboinicul durrani se l!s! într-un genunchi.
— Dup! cum spune st!pânul meu.
— Asta "i chiar mai mult. Nelesquin zâmbi. Sosesc tot mai multe
nave, iar la bordul lor am multe arme, pentru a-i zdrobi pe Soshir "i
armata sa. Vei alege pentru mine un grup dintre cei mai buni
r!zboinici ai t!i – inclusiv tu – "i te vei ridica la în!l#imi la care nici
nu visai.
Keerana încuviin#!, apoi î"i l!s! capul în jos.
— S! încep acum, st!pâne?
1007
 — Te rog. Prietenul meu "i cu mine ne vom instala acas!.
R!zboinicul îl salut! pe Nelesquin, apoi se retrase. Prin#ul privi
spre Kaerinus.
— Sunt chiar remarcabili prin loialitatea "i ferocitatea lor. În
aceast! privin#! sunt mai degrab! ca ni"te câini, dar mai de"tep#i.
— Nu prea mul#i câini l-ar ataca pe Soshir la Tsatol Deraelkun.
Ai uitat c! tocmai am f!cut asta #i-am pierdut? Nelesquin î"i privi o
clip! înso#itorul, apoi d!du din cap.
— Vei vedea cum Keerana îl atac! "i cucere"te cetatea.
— Este o afirma#ie îndr!znea#!.
— Mai degrab! ar muri decât s! m! dezam!geasc!, "i cu ce-am
adus eu, va învinge. Nelesquin oft! "i privi din nou spre Gachin.
Loialitatea lor complic! lucrurile. Imagineaz!-#i, s!-l las pe !sta s!
putrezeasc! aici, în palat.
Prin#ul f!cu un gest, iar energia violet! ie"i din degetele sale. Se
concentr! într-un nor umflat, care înghi#i deopotriv! cadavrul "i
catafalcul. Un fulger sc!p!r! argintiu în interiorul norului. C!ldura
verii încinse pulsa suficient de tare încât s! fac! mantia lui Kaerinus
s! se rostogoleasc! pe podea. Se înf!"ur! în jurul bazei coloanei din
firida goal!.
Un zâmbet "ters #uguie buzele lui Nelesquin. F!cu un semn cu
mâna spre firid!. Norul o umplu, apoi se rostogoli precum mantia
prietenului s!u, dezv!luind o statuie a lui Nelesquin. Kaerinus zâmbi.
— Foarte bine f!cut, st!pâne. Întoarcerea ta pune din nou
lucrurile pe f!ga"ul corect.
Nelesquin deschise bra#ele, inten#ionând s! se ridice cu ajutorul
unor aripi magice, îns! sl!biciunea îl potopi. Se cl!tin!, dar înainte s!
se pr!bu"easc! îl prinse Kaerinus. Îl coborî pe prin# la podea, îns!
Nelesquin refuz! s! zac! întins înaintea propriei sale statui.
Nelesquin îl împinse cât colo, surprins de propria-i sl!biciune.
— Accelerarea navelor mele, realizarea statuii… m-au obosit peste
m!sur!.
— Exist! un adev!r în cuvintele tale, dar nu-i numai atât.
— N-am mai sim#it niciodat! o asemenea oboseal!.
— Ba da, ai sim#it. Numai c! ai uitat.
Nelesquin cl!tin! din cap, dar ame#eala îi m!cin! for#a. Se l!s! la
1008
loc pe coate.
— N-am fost a"a în momentul în care am perfec#ionat magia. Am
sim#it un soi de sl!biciune, dar a fost una trec!toare.
— A"a va fi, st!pâne, dar vei osteni.
— Nu în#eleg.
Kaerinus îngenunche lâng! el.
— Când am perfec#ionat mijloacele de a-#i separa spiritul "i
sufletul, pentru ca apoi s!-#i scoatem sufletul din trup, #i-am garantat
c! n-ai s! mori. Când trupul t!u a încetat s! mai func#ioneze, Grija #i-
a scos spiritul "i sufletul odat! cu el, a crezut el. Spiritul t!u a fost
l!sat de izbeli"te pe t!râmul s!u, pân! la întoarcerea ta. Trupul,
sufletul "i spiritul formeaz! triunghiul etern, spiritul ancorând
sufletul în orice loc s-ar afla. Spiritul t!u a atras materia pentru
crearea unui trup, când ai ie"it din Lumea Mor#ilor, îns! aceast!
crea#ie nu a fost perfect!. Sim#i lipsa sufletului. Odat! ce-l vom
readuce la tine, vei fi mai m!re# decât ai fost vreodat!.
— Precum am pl!nuit. Nelesquin zâmbi. N-am uitat de în#elegere,
Kaerinus. Când voi deveni împ!ratul lumii, tu vei domni asupra
multor popoare. Întregul p!mânt va fi al nostru. Tu, eu "i consoarta
mea.
— Consoarta?
— Nirati Anturasi. Ea este cea care m-a ajutat s! scap din cele
Nou! Iaduri.
Kaerinus î"i miji ochii.
— Nirati Anturasi. O cunosc. Am atins-o cu vr!jile. N-am crezut
c!-i atât de puternic!.
— N-are importan#!.
Nelesquin se ridic!, strângându-"i genunchii la piept.
— Îmi voi dr!mui puterea, pân! când vom putea face ceea ce s-a
s!vâr"it la moartea mea.
— Sim#i unde zace sufletul t!u?
Nelesquin se concentr! o clip!, apoi d!du din cap.
— La nord, departe, în nord. Dac! a" putea percepe mai multe, i-
a" porunci s! vin!.
— Iar efortul te-ar ucide, mai mult ca sigur.
— Ce ironie, nu?
1009
 Nelesquin se ridic!, încet, în picioare.
— Am mai sim#it înc! ceva. Pe Împ!r!teas!. Se afl! între mine "i 6
destinul meu. Ziua a 8-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Kaerinus cl!tin! din cap. Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
— Acesta nu-i un loc în care mi-ar pl!cea s! fiu. Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Nelesquin surâse. Al 737-lea an de la Urgie
— O opinie pe care, sunt sigur, o va împ!rt!"i "i ea cât de curând. Tsatol!Deraelkun,! inutul!Faeut
Erumvirine

M-am aplecat peste meterezele cet!#ii Tsatol Deraelkun "i-am

scrutat câmpul de b!t!lie. Câmpiile verzi au fost contopite în mla"tini
de iarb!, împro"cate cu sânge. Kwajiinii î"i recuperaser! camarazii
mor#i "i se retr!seser!. Iscoadele mele i-au urm!rit "i au raportat c!
se întorceau în Kelewan. Nu mai conta. $tiam c!-"i vor face din nou
apari#ia, curând.
R!zboinicii cu pielea albastr! abandonaser! cadavrele propriilor
lor vhangxi. Nici nu puteam s!-i condamn, c!ci aceste creaturi
batraciene nu miroseau prea grozav nici în timpul vie#ii, cu atât mai
pu#in dup! ce au fost m!cel!rite. Jivinele cu pieli#! între degetele de
la picioare, s!lt!re#e, erau bune în lupta în câmp deschis; a"a am
v!zut când i-au nimicit pe Ur"ii de Fier. Instituirea unui asediu
asupra unei cet!#i de munte necesit! îns! mai mult minte decât curaj.
Vhangxii nu aveau nici una, nici alta.
Noroiul începuse s! se usuce, încremenind urmele de pa"i ca "i
cum ar fi fost mici turbulen#e pe o mare calm! "i maronie. Dac! m!
uitam mai bine, a" fi putut s! deosebesc "i urmele l!sate de hoitari,
inclusiv câ#iva supravie#uitori vhangxi, care se ascundeau prin
p!durea din apropiere. Se aventurau afar! ca s! se hr!neasc!, iar
arca"ii Casei Derael f!ceau r!m!"aguri, apoi îi ucideau.
În mijlocul câmpului de b!t!lie se afla o insuli#!, cu un cerc de
piatr! pe ea. Fusese cât pe ce s!-mi g!sesc moartea acolo. Gachin
murise acolo, "i odat! cu el "i asaltul s!u. Dac! m-ar fi nimicit "i-ar fi
l!sat via#a tuturor celorlal#i, s!-"i aminteasc! b!t!lia, era posibil s! fi
avut "i eu un mic monument ridicat în memoria mea.
În loc de asta, aveam doar o poveste, destinat! s! devin! legend!.
Totu"i, la fel ca "i ceilal#i Mistici, m! vindecam destul de bine "i
1010 1011
mult mai repede decât ar fi fost posibil pentru un b!rbat de vârsta
mea. Urechea mea dreapt! înc! m! mai mânca acolo unde-o cususe
la loc Soth Gloonul, Urardsa. Rana de la piept mi se închisese, dar
înc! m! mai durea când tu"eam. Înc! o cicatrice pentru tot restul
vie#ii. Dar lucrul bun despre cicatrice este c! înseamn! c! ai
supravie#uit.
— Maestre Tolo, ai de gând s! mori?
Zâmbind, m-am întors spre b!iatul care urcase ca s! stea în turn
cu mine. L-am cunoscut când avea numai nou! ani, pe drum,
împreun! cu tat!l "i bunicul s!u, îndreptându-se spre Moriande "i
Festivalul Recoltei. Dup! nici "ase luni, era greu s!-l recuno"ti. Dunos
fusese pirpiriu pentru cei nou! ani ai s!i, îns! cu ochii sclipitori "i
fericit. Se descurcase bine cu bra#ul lui stâng, vestejit: cea mai mare
dorin#! a sa la vremea respectiv! fusese s! devin! spadasin, cu toate
c! ar fi fost bucuros s! poat! da o mân! de ajutor la moara familiei.
Chiar "i acum, în pofida ororilor la care fusese martor, înc! mai
p!stra o urm! de inocen#!. Buza inferioar!-i tremura, iar ochii-i
str!luceau.
— Spuneau c! vei muri.
Am dat din cap.
— N-au în#eles ei bine.
— Ziceau c! Gloonul a prev!zut asta. Pot vedea în viitor.
— Nu întotdeauna, Dunos.
Mi-am scos cele dou! s!bii din cing!toarea robei "i m-am l!sat la
baza zidului. Dunos se a"ez! la picioarele mele, cu bra#ul s!u ologit
p!rând aproape normal, îmbr!cat în c!ma"a de zale. I se d!duse o
rob! de culoare ro"ie, purtat! cândva de Pasuram Derael, împodobit!
cu blazonul familiei, cu ursul r!nit, brodat! cu galben. Cu spiritul, era
unul dintre ei.
Am avut grij! ca glasul s!-mi fie cald.
— Î#i aminte"ti când eram în Moriande "i ne-am dus s! vedem
vindec!rile f!cute de Kaerinus?
— Am fost acolo cu femeia aceea, Nirati.
— Da, a"a este. Ai v!zut cicatricea mare de pe pieptul meu, î#i
aminte"ti?
A dat din cap.
1012
— Ar!ta de parc! cineva ar fi încercat s! te taie în dou!.
— Au f!cut o treab! mai bun! în aceast! privin#! decât kwajiin-ul.
M-am dus la adunare în speran#a c! voi fi t!m!duit. Dar nu s-a
întâmplat a"a. Mi-am cioc!nit tâmpla cu degetul. Mai era ceva ce
trebuia s! se vindece "i, cu timpul, s-a vindecat. Cicatricea… p!i, îmi
amintesc pu#ine despre ea. E cam la fel ca tine, cu mâna.
— Eram pe-afar! "i m! jucam "i-am g!sit o piatr! lucitoare pe
malul râului. Am luat-o "i nu-mi amintesc decât c! tat!l meu m-a
scos afar! din apa de la moar!. Dunos î"i ridic! mâna stâng! "i-o l!s!
s! cad!. Când mi-am revenit, mâna era a"a.
— Îmi amintesc c! mi-ai povestit. Erai la vreo doi kilometri sau a"a
ceva în aval, dar ai supravie#uit. $i eu am supravie#uit "i m-am trezit
în casa maestrului meu. Au avut ei grij! de mine. M-au îngrijit pân!
m-am îns!n!to"it. Maestrul meu m-a antrenat s! devin un mare
spadasin. Mi-a predat toate lec#iile pe care le-a înv!#at de la maestrul
spadasin Virisken Soshir. I-am întins una dintre cele dou! s!bii pe
care le aveam. Ia uit!-te la ea. $nururile care acoper! mânerul sunt
portocaliu cu negru, ca dungile tigrilor. Cel care a adoptat modelul
provenea din Moryth.
Examin! "nururile cu mare aten#ie.
— Da, v!d "i mica amulet!, tigrul acela de bronz, dedesubt.
— Acela-i Chado, paradisul tigrilor. Uit!-te la garda sabiei. Vezi
dragonul de pe disc? Asta înseamn! c! s!biile au fost f!cute înainte
de pr!bu"irea civiliza#iei. Mai înseamn! "i c! armele au apar#inut
unui membru al g!rzii imperiale.
Donos d!du din cap.
— Virisken Soshir.
— Ai perfect! dreptate.
Ridic! privirea.
— De ce #i-a dat #ie contele Derael aceste s!bii?
— Nu mi le-a dat, Dunos.
I-am primit deschis privirea mirat!.
— El mi le-a înapoiat.
Sprâncenele lui Dunos se arcuir!.
— Ceea ce a vindecat Kaerinus nu era cicatricea, ci amintirile pe
care le-am pierdut atunci când am fost grav r!nit. Nu sunt Moraven
1013
Tolo, nici pe departe. Sunt Virisken Soshir.
B!iatul clipi, f!r! s! în#eleag!.
Nu-l puteam învinov!#i. G!sisem aceast! revela#ie cu totul
nefireasc!, "i totu"i "tiam c! era adev!rat!. Cumva, trecuser! peste
cinci sute de ani între momentul în care m! dusesem cu Împ!r!teasa
Cyrsa la Ixyll "i pân! când m! trezisem la Serrian Jatan. Fostul meu
ucenic devenise maestrul meu, f!r! a-mi dezv!lui cine eram cu
adev!rat. Privind retrospectiv, era u"or s!-mi dau seama c! "tiuse tot
timpul, dar nu g!sise niciodat! c! era potrivit s!-mi spun! "i mie.
Dunos î"i dep!"i nedumerirea "i se concentr! din nou.
— Dar nu #i-a spus Gloonul c! vei muri?
— Nu. A zis c! pentru c! acum "tiu cine sunt cu adev!rat, sunt
liber s! mor. Îns! am fost cât pe ce, de câteva ori, "i nu mi-a pl!cut
prea mult.
— Sunt de acord cu tine.
M-am întins "i i-am ciufulit p!rul castaniu.
— Asta-i bine. Nu vreau s! mori. Ai o via#! întreag! înaintea ta.
A ridicat din umeri.
— M! pricep destul de bine s! m! feresc de vhangxi. M-au lovit de
dou! ori, dar nu m-a durut.
— Excelent!
— A"adar, ai fost r!zboinic cu mult! vreme în urm!?
— Am fost garda de corp a Împ!ratului. Am fost unul dintre fiii
lui, nu un prin# ca Nelesquin, dar eram de încredere, f!r! îndoial!. Iar
dup! aceea au venit Turasyndienii.
— Asta a fost cu mult! vreme în urm!. Mai e"ti în via#! pentru c!
e"ti un Mistic, nu?
Era r!spunsul cel mai evident. Tr!iam "i pentru c! eram un Mistic.
Dar Phoyn Jatan, care fusese mai tân!r decât mine, acum era mult
mai b!trân. Ar trebui s! fie imposibil s! fi s!rit, cumva, câteva sute de
ani "i s! nu fi îmb!trânit, dar îl cunoscusem pe Ryn Anturasi. Contele
Derael spunea c! Ryn îi d!duse spadele mele str!mo"ului s!u, dar, cu
toate acestea, era viguros "i entuziast când l-am cunoscut. Mai mult,
avusese un mijloc bizar de transport, care m! adusese din inima
Ixyllului la Erumvirine într-o clip!. %inând cont de faptul dovedit c!
putea str!bate instantaneu distan#e vaste "i, poate, chiar c!l!tori în
1014
timp, trebuia s! presupun c! m! g!sise "i m! adusese ca s! fiu
vindecat "i reinstruit ca Moraven Tolo.
— Cred c! ai dreptate, Dunos. M-am încruntat. Ai v!zut cicatricea,
totu"i. Cineva a vrut s!-mi fac! de petrecanie "i nu "tiu de ce.
B!iatul ridic! din umeri cu nep!sarea încrez!toare a unui copil.
— Acela trebuie s! fi fost Prin#ul Nelesquin. Era du"manul t!u.
— Via#a nu-i niciodat! pe-atât de limpede pe cât o cânt!
menestrelii.
A" fi vrut s! continui, îns! m-a s!getat un gând. Vremea Ghe#ii
Negre "i r!zboiul împotriva Turasyndienilor au creat dou! personaje
importante: Împ!r!teasa Cyrsa "i Prin#ul Nelesquin. Ea a a"teptat, în
adormire, pentru a salva imperiul distrus. El era încarnarea r!ului "i
cauza tuturor necazurilor ab!tute asupra lumii. Vanyeshii lui erau
demoniza#i. Iar diferi#i al#i eroi, precum Amenis Dukao, aveau
propriile lor pove"ti, care nu-i l!sau pe oamenii obi"nui#i s! uite
marile sacrificii f!cute pentru oprirea Turasyndienilor.
Îns! Virisken Soshir r!mânea, practic, necunoscut. Am aflat o
mul#ime de lucruri despre el, dar numai de la Phoyn. Istorisirile
despre Cyrsa pomeneau arareori de altcineva apropiat mie, iar atunci
când o f!ceau, numele meu era stâlcit dincolo de orice posibilitate de
a fi recunoscut. Este adev!rat, unele dintre pove"tile Phoyn pe care
mi le spusese au fost nepl!cute. Este clar c! n-am fost o c!petenie
prea blând!, dar sunt convins c! oamenii condu"i de mine din
Kelewan ar fi de acord cu aceast! apreciere.
Ranai Ameryne ar fi. În fuga noastr! din Kelewan, m-am folosit de
o gloat! de suflete pierdute spre a abate aten#ia du"manului, pentru a
putea s! trecem prin liniile lor de asediu. Cu toate c! amintirile mele
de via#! ca Virisken erau înce#o"ate, dezorganizate "i fragmentate, în
acel moment n-am avut niciun fel de dificult!#i din cauza a ceea ce
f!cusem. Virisken, un bastard imperial, nu avea nicio ezitare în a se
folosi de cei inferiori lui. Fusesem ambi#ios – aproape aidoma ca
fratele meu vitreg – a"a c! un conflict între noi era inevitabil.
Gândindu-m! acum la toate astea, am avut remu"c!ri. I-am spus
lui Ranai c! oamenii erau, oricum, h!r!zi#i s! moar! "i c! unii dintre
ei s-ar putea s! scape. Nu credeam asta, dar nici n-am f!cut nimic ca
s!-i ajut. Dac! mi-a" fi adunat toate for#ele "i-a" fi atacat, poate c! ar
1015
fi putut sc!pa "i mai mul#i dintre ei. În mod sigur, i-am fi putut
recupera pe unii dintre ei.
Dar unul sau doi, sau chiar câteva zeci, ar fi avut vreo importan#!?
Virisken ar r!spunde c! nu, pentru c! erau #!rani dezr!d!cina#i,
împin"i înaintea invadatorilor. Oameni ca ei c!deau întotdeauna
r!pu"i de r!zboinicii care avansau, la fel cum "oarecii cad prad!
"oimilor. A"a mergeau lucrurile pe lume.
Îns! aceasta era atitudinea unui copil din flori, care se credea mai
presus de rubedeniile sale legitime. Ar fi trebuit s! fie inclus în
succesiunea la tron. Ar fi domnit mult mai eficient "i mai bine decât
ei. Oricum, "ansele ca el s! accead! la tron erau ca "i inexistente.
Doar dac! ar fi izbucnit o revolt!, iar vechea dinastie ar fi fost
înlocuit! cu una nou!.
M-au scuturat frisoanele, pentru c! omul care fusesem nu avea
niciun fel de scrupule vizavi de o asemenea idee. De fapt, o g!sea
atr!g!toare.
Dar nu mai eram acel om. Acesta a fost motivul pentru care Phoyn
m! instruise a"a cum o f!cuse. Nu ca s!-mi cizeleze îndemânarea
mea cu sabia, ci ca s! m! reconstruiesc ca om. Trauma provocat! de
r!nirea mea m! costase memoria, iar Phoyn m! transformase în cel
pe care-l percepuse el. M! salvase în mai multe feluri.
Am clipit.
— Iart!-m!, Dunos, m-am l!sat purtat de gânduri.
— Bunicul meu obi"nuia s!…
Vocea b!iatului s-a stins. A strâns din buze "i "i-a întors fa#a de la
mine. M-am întins "i i-am r!sucit capul tocmai când o lacrim! mare a
l!sat o dâr! prin praf. B!iatul s-a smiorc!it, apoi "i-a împr!"tiat
lacrima pe tot obrazul.
— Îmi pare r!u, Maestre.
— Nu trebuie, Dunos. L-am cunoscut pe bunicul t!u, mai #ii
minte? Merit! s!-l plângi. La fel "i pe tat!l t!u… întreaga ta familie.
E"ti îndrept!#it s! jele"ti.
— Îi ur!sc pe vhangxi.
— Nu e"ti singurul.
Dunos î"i strânse buzele într-o linie sub#ire.
— De ce n-am murit?
1016
Am cl!tinat din cap.
— Nu "tiu, Dunos. $tiu c! dore"ti ca familia ta s! fi sc!pat cu via#!.
De ce Grija ia un om "i nu pe altul este un mister pe care numai zeii îl
pot dezlega.
— O vr!jitoare din satul nostru a zis c! eram prichindelul lui Grija.
Dunos scuip! în stânga. $i pe el îl ur!sc.
Am zâmbit.
— M! a"tept s! devii co"marul s!u cel mai cumplit, tinere.
— De ce spui asta?
— E"ti tân!r, curajos, cu siguran#! nu te temi de el, iar ceilal#i pot
înv!#a din exemplul dat de tine. Mi-am mijit ochii. N-a fost niciodat!
zeul meu preferat.
— De ce?
— O fi el zeul Mor#ii, dar cu se ocup!? Îi ia pe cei slabi "i
neajutora#i. Se fofileaz!. Am atins tigrul pornit la vân!toare, brodat
pe roba mea. Chado este un vân!tor adev!rat. Wentoki, Dragonul, e
curajos. Chiar "i Virine este de neclintit "i puternic, iar Kojai este
câinele R!zboiului. E vrednic de venera#ie, dar nu Grija.
Dunos se zgribuli.
— Dar Grija te poate închide în oricare dintre cele Nou! Iaduri.
— Dup! tot ce-am v!zut noi? Cât de înfrico"!tor ar mai putea fi
a"a ceva? Am ridicat din umeri. În afar! de asta, al#i zei ne vor da o
mân! de ajutor în Kianmang. Acolo se crede c! se duc r!zboinicii.
Dunos zâmbi.
— $i a" putea ajunge acolo chiar "i cu mâna asta a mea?
— Î#i garantez. I-am f!cut cu ochiul. Le voi spune zeilor c! ai fost
un r!zboinic atât de m!re#, încât nu #i-a trebuit decât un bra#.
A râs, iar eu m-am al!turat. Râsul îmi f!cea bine. Sunetul a alungat
"i ultimele r!m!"i#e malefice r!mase dup! b!t!lie.
— Un lucru este foarte important, Dunos.
B!iatul d!du din cap.
— Care anume, Maestre?
— Trebuie s! continui s! speri. Vhangxi #i-au omorât p!rin#ii, dar
nu "tim dac! l-au prins pe Matut. S-ar putea s! fie acolo, c!utându-te.
B!iatul c!zu pe gânduri, apoi d!du din cap.
— $i de asta-i ucidem pe mon"tri. S!-l protej!m. Pe el "i pe to#i cei
1017
ca el.
Dunos se ridic! "i se aplec! peste metereze, s! priveasc! deasupra
lor.
— Au s! se întoarc!, nu?
— $i vor fi preg!ti#i s! ne nimiceasc!.
— Vor reu"i?
Se l!s! în jos "i m! scrut! cu privirea.
— Tsatol Deraelkun a fost menit s! descurajeze invadatorii, îns!
nimeni nu "i-a imaginat vreodat! c!-i va opri. Kwajiinii au cucerit
Kelewanul "i cine "tie câte altele. Dac!-"i adun! toate for#ele, aceast!
cetate va c!dea.
B!iatul se încrunt! un moment, apoi privi în sus, spre mine.
— Acum, c! ai spadele, nu-#i mai trebuie "i celelalte, nu?
— Nu.
— Le iau eu. Po#i s! începi s!-mi dai lec#ii. D!du solemn din cap.
Înva#!-m! bine. Dac! m! duc în Kianmang, m! duc ca spadasin.
1018
7
Ziua a 22-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Tolwreen, Ixyll
Ciras Dejote î"i dori s! nu fi renun#at la principiile sale "i s! fi
refuzat s! c!l!toreasc! pe unul dintre acei arm!sari, gyanrigot.
Borosan avusese dreptate: ma"in!ria putea merge mai mult "i mai
repede decât caii. O calitate, cu siguran#!, îns! instruirea lua timp,
care ar fi putut fi folosit mult mai bine mergând spre cas!.
Problema consta în descoperirea modului în care func#ionau
lucrurile. Borosan plecase de la presupunerea c! sem!nau cu
thanatonii s!i. A creat ni"te panouri de control pentru a-i controla,
iar ei s-au supus f!r! crâcnire. Totu"i, dispozitivele nu au asigurat
nicio interac#iune cu c!l!re#ul.
$i astfel, a început o a doua faz! a testelor "i a instruc#iei, care a
dezv!luit o diversitate de abilit!#i ascunse ale bidiviilor. Când un
c!l!re# se avânta în "a, spre exemplu, din flancurile arm!sarului se
deschideau pl!ci blindate pentru a-i proteja picioarele. Acest lucru l-a
f!cut pe Borosan s! examineze creaturile cu "i mai mult! aten#ie. A
modificat pl!cile de control în a"a fel încât arm!sarul s! r!spund!
ap!s!rii comutatoarelor: dac! un c!l!re# exercita presiune cu
genunchiul stâng, ma"in!ria se întorcea la dreapta, iar intensitatea
ap!s!rii determina cât de strâns va fi virajul.
$i putea fi destul de strâns. Ciras î"i ridic! umerii. Vân!taia
aproape c! disp!ruse, dar ceva din rigiditate mai r!m!sese. Hot!râse
s! vad! cât de abrupt! putea fi o întoarcere în plin galop. A ap!sat cu
putere cu genunchiul drept. Gyanrigotul a pivotat pe copita stâng!
din spate "i s-a r!sucit imediat, azvârlindu-l pe Ciras în aer. A c!zut
greoi pe spate "i s-a rostogolit, trezindu-se cu bidiviul lâng! el,
neclintit.
Borosan îl ajutase s! se ridice în picioare.
— Maestre Dejote, se pare c! gyanrigotii sunt capabili de lucruri
1019
pe care oamenii nu le pot îndura. Voi face în a"a fel încât s! nu se mai
întâmple a"a ceva.
— Nu. S! nu faci nicio schimbare care i-ar putea încetini pe
arm!sari.
Inventatorul privi întreb!tor spre el.
— Am crezut c! nu-#i plac asemenea lucruri.
— Nu-mi plac. Îns! nu i-a" cere unui armurier s! toceasc! o sabie
pentru c! vreun înv!#!cel nepriceput s-ar putea t!ia cu ea.
A"a c!, cu toate c!-i displ!ceau caii metalici, s-a str!duit s!
st!pâneasc! cu m!iestrie unul dintre ei. S-a ambi#ionat s! devin!
expert "i apoi a ajutat la instruirea altora. I-a f!cut chiar "i lui Borosan
sugestii care au cizelat "i mai mult capacit!#ile bidiviilor.
I-a f!cut pl!cere s!-i antreneze pe al#ii; l-a f!cut s! se simt! demn.
Se întoarse în "a, pe când c!l!reau prin valea de sticl! din Ixyll, "i
studie oglindirile strâmbe ale eroilor. Trei companii de r!zboinici, cu
to#ii Mistici, care supravie#uiser! b!t!liei cu Turasyndienii "i Urgiei.
Ace"tia erau oameni deveni#i legende în imperiu. Î"i p!straser!
credin#a în conduc!torul lor, iar la mai bine de "apte sute de ani dup!
aceea r!spunseser! iar!"i chem!rii datoriei.
Vlay Laedhze c!l!rea lâng! el, cu craniul ras protejat de un coif din
piele.
— Pari amuzat, Maestre Dejote.
Ciras cl!tin! din cap.
— Mai degrab! uimit. Am visat îndelung s! fiu erou. Am vrut s!
fiu demn de a servi al!turi de dumneavoastr!. Chiar "i a"a, nu m! pot
imagina f!când ceea ce-a#i f!cut.
— S! supravie#uie"ti? S! r!mâi loial? B!trânul r!zboinic ridic! din
umeri. Astea chiar c! sunt m!run#i"uri. Supravie#uirea, p!i… exist!
vreo alt! alegere? Supravie#uirea depinde foarte mult de noroc. De
ce-ar lovi o s!geat! pe cel care st! lâng! mine "i nu pe mine? S!ge#ile
nu-i iau ca #int! pe cei virtuo"i sau pe cei r!i; iar cei lovi#i de norii de
s!ge#i cad f!r! ca asta s! fi fost adev!rata inten#ie a arca"ului.
B!rbatul zâmbi stins. Iar loialitatea, cât de dificil! s! fie? Iei o decizie
"i alegi s! n-o discu#i. Onorezi în#elepciunea ar!tat! atunci când ai
f!cut alegerea.
— $i ce se întâmpl! dac! a fost o gre"eal!?
1020
— Atunci trebuie s! onorezi în#elepciunea care #i-a ar!tat gre"eala.
O îndrep#i.
— Asta nu-i întotdeauna u"or.
— Crezi c! ai f!cut vreo gre"eal!, Maestre Dejote?
Ciras scuip! dezgustat, apoi b!tu cu palma gâtul calului pe care-l
c!l!rea.
— Am înc!lecat unul dintre ace"tia.
Vlay râse.
— A trecut mult! vreme de când n-am mai stat într-o "a, dar n-am
de ce m! plânge. Acesta-i la fel de bun ca orice cal pe care-am c!l!rit
vreodat!.
— Dar, Maestre, nu-i cal. Este o ma"in!rie. Un monstru.
— $i-ai descoperit c!-#i place.
— Da. Ciras scutur! din cap. Ace"ti gyanrigoti sunt malefici, chiar
sunt. Au l!sat magia în mâinile celor care nu au puterea de a o
controla. Sunt un pericol.
— Un pericol pentru cine, Ciras?
— Pentru lume. Pentru pace. Lucruri precum acest bidiviu, sau o
sabie gyanrigot, ori vreunul dintre thanatonii lui Borosan, ar putea
convinge pe oricine c!-i un r!zboinic. Pot fi adunate armate întregi "i
echipate, iar #!rile pot fi distruse.
— $i cu ce-i aceasta diferit! de magia pe care o de#ii tu?
— Am petrecut ani la rând perfec#ionându-mi abilit!#ile. Sunt
con"tient de ce pot face, cât de r!u i-a" putea afecta pe ceilal#i.
— $i ai atacat vreodat! pe cineva, f!r! o motiva#ie corect!?
Ciras scutur! din cap.
— Evident c! nu.
— Atunci e"ti un om foarte norocos. Vlay ar!t! spre r!s!rit. Ai fost
educat s! ne vezi pe to#i ca pe ni"te eroi, dar eram – "i înc! mai
suntem – oameni ca "i tine. Am f!cut gre"eli. De exemplu, r!zboiul
cu Turasynd. Turasyndienii ne-au invadat, dar de ce? Sunt malefici,
n!v!lind doar din dorin#a de a pr!dui?
— Eu a"a cred. Ciras studie expresia distant! a b!rbatului. Nu a"a
s-a întâmplat?
— Cred c! da, îns! am auzit multe alte lucruri. Am auzit c! o
companie de Dragoni Imperiali bântuia prin Pustiet!#i. Poate c!
1021
voiau s! jefuiasc!. Poate c! voiau s!-i pedepseasc! pe Turasyndieni
pentru atacarea Deseirionului. Nu "tiu care e adev!rul în acest caz,
dar sunt sigur c! este pe undeva, pe la mijloc.
Vlay îl privi "i zâmbi.
— Motivul pentru care subliniez asta este unul simplu: Dragonii
Imperiali aveau acela"i gen de antrenament ca "i tine, "i totu"i asta
nu l-a împiedicat pe comandantul lor s! dea ordin s! fie uci"i femei "i
copii. Instruc#ia "i disciplina nu sunt stavile în calea ambi#iilor, dup!
cum absen#a instruirii nu presupune o permisiune de revenire la
barbarie.
— Dar nu-i adev!rat, Maestre, c! un om con"tient de
responsabilit!#ile sale va fi mai pu#in înclinat s! le abandoneze?
— Adev!rat, dar hai s! cercet!m dou! situa#ii. Prima este cea în
care un conduc!tor în care ai încredere î#i d! ordin s! ucizi. Î#i spune
c! #inta ta este malefic! "i trebuie s! dispar!, pentru binele omenirii.
Faci ceea ce #i se porunce"te, dar se dovede"te c! tocmai ai omorât un
poet a c!rui singur! crim! era c! scrisese o satir! la adresa
conduc!torului t!u. Ai ac#ionat în mod responsabil, îns! ai fost
transformat într-o unealt! a r!ului, în pofida disciplinei tale.
Ciras d!du din cap.
— A" fi obligat de onoare s! ac#ionez în spiritul drept!#ii "i s! fac
unele corec#ii.
— Pe cât de onorabil! ar fi asta, tot nu l-ar scula din mor#i pe poet.
Al doilea caz e "i mai simplu. Dac! disciplina este o stavil! în fa#a
ambi#iilor, atunci singura cale de a preveni r!zboiul ar fi s!-i
antrenezi pe to#i pentru a-l putea duce. Dac! to#i sunt r!zboinici,
cum e"ti tu, nu prevezi o er! de pace etern!?
Ciras începu s! vorbeasc!, dar se opri. Întreaga instruire din lume
nu putea toci ambi#iile. De fapt, ambi#ia ar fi putut motiva
antrenamentul. Propria lui ambi#ie de a deveni erou îl îmboldise s!-"i
continue instruirea atunci când ar fi putut s! cedeze. Ambi"ia altcuiva
de a deveni împ!rat l-ar fi putut însufle"i la fel ca pe mine.
— Ave#i dreptate. Disciplina s-ar putea s! nu împiedice ambi#ia.
Dar acesta nu-i un motiv pentru a l!sa arme ucig!toare în mâinile
celor care nu în#eleg ce nenorociri vor provoca.
— De acord, Maestre Dejote. Solu#ia ta, oricum, este acea de a
1022
socoti unealta drept malefic!. B!trânul r!zboinic ridic! din umeri.
Îmi rezerv dreptul de a judeca modul în care este folosit! unealta. Tu
te-ai antrenat cu spada. Acum te vei antrena "i cu acest cal de metal.
St!pâne"te-l. Dreptatea va limita ambi#ia "i, prin tine, o sabie "i un
arm!sar s-ar putea s! slujeasc! dreptatea la fel de bine.
Expedi#ia voraxanilor se îndrept! spre sud-est cât de repede putea.
Pentru c! era t!râmul vanyeshilor, Tolwreen deveni obiectivul lor.
Împ!r!teasa Cyrsa n-ar fi vrut s!-i cheme s!-i distrug! pe vanyeshi,
dar dac! i-ar fi l!sat s! tr!iasc! n-ar fi servit intereselor ei.
Ciras se temuse c! drumul spre Tolwreen ar putea fi ascuns. El "i
Borosan presupuneau c! vanyeshii îi vor c!uta, a"a c! expedi#ia
r!mase în stare de alarm! pe m!sur! ce se apropiau. Dar drumul spre
Tolwreen nu fusese nici mascat, nici pus sub paz!. G!sir! fort!rea#a
montan! f!r! nicio dificultate, ba chiar descoperir! propriile lor
urme, l!sate cu trei s!pt!mâni înainte. P!strarea urmelor l-a speriat
pe Ciras. Era ca "i cum n-ar fi trecut timp de atunci "i descoperi c!
era u"or s!-"i imagineze c! s-ar putea vedea pe el "i pe Borosan
evadând din nou.
Tunelul de la baza muntelui se c!sca precum o gur! a"teptând s!-i
înghit!. Borosan trimise înainte doi dintre thanatonii lui cu picioare
de p!ianjen, iar ace"tia se întoarser! f!r! niciun incident. Unul aduse
cu el "i un motan gyanrigot, aflat înc! în perfect! stare de
func#ionare.
Borosan îl ridic!.
— +sta-i cel pe care i l-ai dat lui Pravak.
— L-a abandonat pentru c! "tia c! l-am folosit ca s!-i lu!m urma
sau e o momeal! dintr-o capcan!?
Vlay lu! din mâinile lui Borosan pisica mecanic!.
— Pravak n-a fost niciodat! din cale-afar! de subtil. Dac! ar fi aici,
ne-ar ataca imediat. Intr!m?
Pocni cu c!lcâiele pe crup!, f!cându-"i bidiviul s-o ia la galop
înainte. Ciras îl urm!, prinzând curaj datorit! faptului c! statuile
uria"e care p!zeau intrarea nu mai erau acolo. Sunetul metalic al
copitelor r!sun! prin tunelul scurt, apoi c!l!re#ii intrar! în inima
muntelui "i se împr!"tiar!.
1023
 — Au plecat.
Borosan ar!t! spre r!m!"i#ele citadelei care se în!l#a cândva
puternic! "i mândr!.
— $i-au luat "i armele cu ei.
Ciras d!du din cap. Citadela fusese ridicat! cu sabia "i scuturile,
armurile "i suli#ele. Fusese o capodoper! a artei militare. Acum,
cablurile de care fusese sus#inut! cândva atârnau nevolnice, iar ceea
ce mai r!m!sese din ea z!cea împr!"tiat precum banii de aur dintr-o
pung! t!iat!.
Din umbrele îndep!rtate ie"ir! oameni s!lbatici. Unii purtau arme
de parc! acestea erau talismane. Câ#iva îmbr!caser! armuri.
Ap!r!torile le atârnau jalnic de umeri, iar altele strângeau gambele
prea tare. Coifurile fuseser! r!sucite de-a-ndoaselea, apoi trase spre
vârful capului, pentru ca purt!torii lor s!-"i poat! vedea vârfurile
picioarelor.
Vlay b!tu poruncitor din palme, iar s!lbaticii se risipir!, huiduind
"i urlând. Se întoarse în "a "i privi spre Ciras.
— Iat! "i disciplina dorit! de tine.
— Unde s-au dus vanyeshii?
Borosan scoase din coburii "eii un dispozitiv mic, col#uros.
— Sunt mai mul#i motani sub Sala Prin#ului. Haide#i s! vedem ce
fac acolo.
C!ut!rile luar! ceva timp, dar au dat peste o serie de tuneluri care
i-au condus adânc sub munte. Folosind ma"in!ria lui Borosan drept
ghid, p!trunser! într-un "ir de caverne naturale terminate cu o
pe"ter! imens!, modificat! extensiv. La prima privire, lui Ciras îi
amintea de atelierul unde fuser! crea#i arm!sarii, în Voraxan, dar
mult mai mare.
Borosan desc!lec! imediat. Ata"! lumini albastre, de gyanrigot,
thanatonilor s!i "i porni în explorare. Lumina fantomatic! dezv!lui
forje masive, cu ciocane "i cle"ti uria"i, sprijinite pe angrenaje
circulare care le permiteau s! se roteasc! u"or. Mai putea fi v!zut un
dispozitiv cu ciocane mai mici; iar dincolo de el erau "i alte ma"in!rii,
cu bra#e terminate în ciocane mai mici, pentru lucr!ri mai fine.
Borosan se opri lâng! dispozitivul mai mare "i ridic! una dintre
1024
pl!cile sale de comand!.
— Vanyeshii au folosit aceste forje pentru a crea trupurile purtate
de ei. N-a" putea spune ce altceva au mai putut face, dar aici exist! o
gr!mad! de pl!ci de comand!. Probabil, au cai la fel ca noi. S-ar
putea chiar s! fi creat destui pentru Vulturii Negri din Turasynd.
Ciras se înfior!.
— Chiar atât de sminti#i s! fie?
Borosan ridic! din umeri.
— I-ai v!zut. Majoritatea au încetat s! mai fie oameni cu mult!
vreme în urm!. Vorbeau cu Turasyndienii, de ce-ar ezita s!-i
înarmeze pe barbari?
— Nu-mi pot imagina. Ciras oft!. Po#i s!-#i faci vreo idee despre
pl!cile astea?
— Probabil. Dac! reaprindem forjele, ne putem da seama ce
fabricau. A" putea face piese de schimb pentru caii no"tri. Mi-au
venit unele idei înc! de când am plecat la drum…
— Prima dat!, vezi ce fabricau.
Ciras se uit! la Vlay.
— La ce v! gândi#i?
— Este clar c! vanyeshii credeau c! Nelesquin îi cheam! la arme.
Nu "tiu de ce deoarece prin#ul e mort. Capul i-a fost smuls de pe trup
"i împreun! au fost îngropate într-un mormânt construit dup!
îndrum!rile Împ!r!tesei. Ai spus c! scheletul lui se afl! într-o
înc!pere de deasupra noastr!.
Ciras d!du din cap.
— Aurit, fiecare milimetru al s!u, în afar! de craniu, care lipsea.
— Arat!-mi, te rog.
Vlay "i o mân! de r!zboinici îl înso#ir! pe Ciras sus, pân! în Sala
Prin#ului. Înalt!, îngust! "i adânc!, înc!perea p!rea chiar "i mai ostil!
pentru c!-i lipsea lumina reflectat! de robele aurii ale vanyeshilor.
Galerii etajate se ridicau de-o parte "i de cealalt!. De la intrare, sala
p!rea s! fi fost abandonat! de veacuri. Trei s!pt!mâni #i declinul s-a
#i instalat.
Cu mâna pe mânerul spadei, Ciras mergea al!turi de Vlay. S-au
oprit chiar lâng! covorul purpuriu, întins pân! la tronul masiv.
Vlay d!du din cap.
1025
 — Este Tronul Celest, acela pe care-l râvnea tare Nelesquin.
Ciras trase sabia "i-o a#inti spre ve"mântul mov aruncat peste 8
bra#ele tronului. Ziua a 23-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
— Scheletul purta acea rob!. Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
— Seam!n! cu cel cu care a fost îngropat Nelesquin. Str!vechiul Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
r!zboinic cl!tin! din cap. I-am plasat mormântul la o r!scruce de Al 737-lea an de la Urgie
drum, ca s! nu "tie care-i calea spre cas!. Se pare c! aceast! precau#ie Helosunde
a fost insuficient!.
Keles se l!s! într-un genunchi, pe c!rarea din p!dure. Îi putea
sim#i pe ceilal#i în urma lui, îns! înv!#aser! s! p!streze t!cerea când
ridica el mâna. Ap!s! palma dreapt! pe argila jilav!, fr!mânt! pu#in
din ea, între degetul ar!t!tor "i cel mare, "i se concentr!.
Lumea se scurse cu totul din con"tiin#a sa. Se concentr! asupra
p!mântului r!coros, umed, care-i murd!rea degetele. În frunzele "i
noroiul fr!mântat de copitele c!prioarelor, surprinse o senza#ie de
descompunere imediat!. $i oamenii str!b!tuser! acest drum, dar
urma era trec!toare "i nesigur!; s-ar fi putut s! se fi petrecut ieri sau
acum dou! sute de ani.
Sim#urile-i p!r!sir! solul pentru a se avânta deasupra suprafe#ei
p!mântului. Lumea se desf!"ura în mintea lui, împr!"tiindu-se ca o
pat! de ulei gros. Con"tiin#a urc! deasupra dealurilor "i pe panta lor,
prin râpe. Curgea peste stânci "i se împr!"tia prin albia râurilor. Se
sub#ia prin vaduri "i se învolbura acolo unde apa clipocea în jurul
pietrelor rotunjite.
Experien#a îl ajut! s! descifreze peisajul. Cuno"tea bine p!durile.
Se întindeau spre sud, peste relieful tot mai înalt, astfel c! râpele
tindeau s! coboare spre nord "i spre est. Panta lor se termina, în cele
din urm!, la Râul Negru.
Î"i împinse sim#urile "i mai departe în peisaj "i sim#i o furnic!tur!
la baza scalpului. Acolo, departe, spre est, sus "i lâng! o râp! cu
pere#ii abrup#i, în p!dure se afla o poian!. Era destul de întins!
pentru ca refugia#ii s!-"i poat! a"eza tab!ra. Pu#in mai încolo, spre
est, era un pârâu de unde puteau lua ap!, iar p!durea avea destule
vreascuri pentru foc.
Keles î"i deschise ochii "i zâmbi când Rekarafi îi ap!ru în fa#!.
— Acolo, cam la patru sute de metri. Un lumini"?
1026 1027
 Virukul d!du din cap.
— Acolo-i una mic!. Va fi mai mare dup! ce o cercetez din nou?
— E destul de mare.
Keles se frec! cu palma pe frunte, mâzg!lind-o cu p!mânt.
— Pari s! crezi c! dac! iau eu o decizie, lumea se modific!. Nu-i
chiar a"a.
— Am v!zut schimb!rile pe care le-ai f!cut. Am sim"it magia.
Virukul se l!s! pe vine "i scrijeli p!mântul cu o ghear!, închipuind
un simbol.
— Trebuie s! în#elegi ce faci, s! po#i s!-i spui putere.
— Poate c!-i o putere pe care n-o doresc. $i, cu toate astea, dac! n-
o st!pânesc, bunicul meu ar putea distruge lumea.
— Gânde"te-te, Keles. Spune-mi, te rog, cum lucreaz! puterea.
Keles închise ochii.
— Nu-mi impun voia asupra p!mântului. Eu v!d, pur "i simplu,
lucrurile a"a cum ar trebui s! fie. Cel pu#in, a"a simt. V!d doar cum s-
ar dori s! fie lucrurile.
— Cine ar vrea s! fie a"a?
Cartograful deschise ochii.
— Nu "tiu. Eu? Bunicul meu? Zeii? Poate c! p!mântul însu"i. Tot
ce "tiu este c! v!d ceea ce simt c! e corect. Crezi c! asta ar fi posibil?
— Posibil?
Virukul se ridic! "i ar!t! în dep!rtare, în direc#ia poienii. Cerceta"ii
grupului îi conduceau pe oameni într-o procesiune "erpuitoare care
disp!rea în crepuscul.
— A fost bine s!-i refaci pe oameni?
— Poate, într-un fel. Copiii au devenit adul#ii în care s-ar fi
transformat, iar b!trânii s-au întors la ceea ce-au fost. Ministrul "i
g!rzile sale au devenit versiuni ideale ale lor în"ile, chiar acei eroi pe
care "i i-au imaginat c! ar fi. Doar tu, Tyressa "i Jasai a#i r!mas
neschimba#i, pentru c! voi sunte#i a"a cum se cuvine s! fi#i.
— Totu"i, m-a" mira s! fie p!mântul… În Ixyll, vr!jile au schimbat
teritoriul în multe feluri, dar exist! lucruri de baz! care nu s-au
transformat. S-ar putea ca o vale s! pr!seasc! o carne metalic! vie,
dar tot o vale a r!mas. Stâncile s-ar putea s! se fi transformat în
fructe uria"e, dar tot se rostogolesc la vale. Este posibil ca lumea
1028
îns!"i s! aib! o vraj! care s! reziste vr!jilor? Este realitatea prea
dificil! pentru a o schimba la o scar! atât de mare?
Din#ii ivorii ai lui Rekarafi lic!reau în lumina asfin#itului.
— Am tr!it mul#i ani, Keles Anturasi. Am v!zut pr!bu"indu-se
imperiul Viruk. Am v!zut "i imperiul oamenilor sf!râmându-se.
Exist! constante. Aceast! idee, c! p!mântul posed! propria sa magie,
nu poate fi negat!. Poate c! ar trebui s! te concentrezi asupra g!sirii
a ceea ce exist!, pentru a perfec#iona.
Keles zâmbi.
— S! m! las în voia curentului, nu s! înot împotriva lui?
— Ar fi mai pu#in probabil s! fii înghi#it de curent.
Virukul îi f!cu semn s! se ridice.
— Hai s! vedem dac! ceea ce-ai v!zut se potrive"te cu ceea ce-mi
amintesc eu s! fi v!zut.
Refugia#ii începuser! s! instaleze tab!ra "i s! stabileasc! posturi de
paz! când sosir! ei. Se organizar! dup! un plan standard, cu
r!zboinicii plasa#i în cercul exterior "i ad!postul Prin#esei Jasai ridicat
în mijloc. Santinelele fuseser! r!spândite prin p!dure. %inând cont de
natura Celor-f!r!-Ochi "i de felul în care vânau, oamenii trebuiau s!
fie avertiza#i din vreme de apropierea lor.
Din fericire, vremea ploioas!, care-i muiase de-a lungul aproape
întregului drum spre sud, împiedicase în mare parte "i urm!rirea lor.
Rekarafi estimase c! aveau acum un avans de o zi asupra Celor-f!r!-
Ochi, iar companionii lor cu aspect de maimu#e nu mai fuseser!
v!zu#i de o s!pt!mân!.
Keles îi zâmbi virukului.
— Asta-#i aminte"ti?
— Ai schimbat-o doar pu#in. Ceva mai mare. Cu scurgere mai
bun!.
Virukul se descotorosi de bagajul pe care-l c!rase.
— Data viitoare, adu #arcul c!prioarelor mai aproape.
În vreme ce Rekarafi plec! la vân!toare, Keles î"i lu! echipamentul
"i-l c!r! pân! în locul unde se afla Jasai, stând lâng! un focule#. Î"i
scoase rani#a "i apoi se a"ez!. Î"i r!suci umerii, sim#ind o serie de
pocnituri str!b!tându-i "ira spin!rii. Gemu, iar ea zâmbi, aruncând
un be#i"or în foc.
1029
 — Keles, chiar trebuie s! m! la"i "i pe mine s! duc ceva când ne
vom relua drumul.
— Duci destule, prin#es!.
Femeia blond! î"i plimb! mâna peste pântec.
— Da, "tiu, viitorul Helosunde, un copil care va uni na#iunea mea
cu Deseirion.
— Nu conteaz! al cui copil este. Este suficient c! por#i acest copil
în pântec.
Keles se uit! în jur, la ceilal#i, care preg!teau ad!posturile, "i-"i
coborî glasul.
— Iar tu e"ti conduc!toarea expedi#iei noastre. Ace"ti oameni î#i
sunt loiali #ie, nu Deseirionului.
Lumina aurie a focului nu putu topi ghea#a din ochii ei alba"tri.
— Sunt supu"ii so#ului meu. I-a adus la o asemenea ascultare încât
m! vor urma pân! la Mun#ii de Ghea#! "i prin Poarta spre Lumea de
Jos. Sunt b!nuitori fa#! de tot ce-i aici. Se consider! du"mani pe
p!mânt str!in.
— A"a te vezi pe tine?
Ea pufni, iar furia-i îngust! ochii.
— Ar trebui. Consiliul de Mini"tri a ales ca fratele meu s! fie prin#,
apoi l-au convins s! atace Meleswinul. L-au abandonat acolo, iar
Pyrust m-a luat de so#ie "i în pat. Singurul motiv pentru care se vor
bucura s! m! vad! este c! m-ar putea folosi ca pe o modalitate de a-l
constrânge pe Pyrust.
Keles râse, iar ea-"i opri privirea rece asupra lui.
— Te amuz! ceva?
— Doar faptul c! te judec! atât de gre"it. Oricine-"i închipuie c!
e"ti o modalitate de a rezolva o problem! este un smintit, iar asta-l
include "i pe Prin#ul Pyrust.
Ea p!ru oarecum îmbunat! dup! asta, dar Keles se deprinsese deja
s! nu se mai încread! în aparen#e. Jasai îi spusese c!, în ceea ce-o
privea, "i el era tot un mijloc de a-"i atinge scopul. Inten#ionase s!-l
foloseasc! pentru a-i facilita fuga din Deseirion. Îns! m!tu"a ei
sugerase c! Jasai ajunsese s!-l iubeasc!.
M! întreb care-i adev!rul. Nu avea cum s! "tie "i nici nu putea s! se
încread! în orice presupunere. De fapt, nu voia s! fac! presupuneri
1030
pentru c! se îndr!gostise de Tyressa. Cu toate c! o considera pe Jasai
dezirabil!, Tyressa era mai mult decât atât. Dar dac! Tyressa n-ar
exista, dac! Jasai n-ar fi fost m!ritat! cu un prin# deseian "i
îns!rcinat! cu copilul acestuia…
Prea multe dac! #i niciunul adev!rat.
Pentru o clip!, se întreb! dac! ar fi putut schimba astfel de lucruri,
s! transforme dac! în iat!. Asta ar reduce mult toate complica#iile
din via#a sa. Îns! ceea ce str!lucise glorios un moment deveni
întunecat "i strâmb o clip! mai târziu. În multe privin#e, bunicul s!u
î"i folosise voin#a "i influen#a pentru a schimba via#a celor din jurul
s!u. Schimbase chiar "i soarta lui Jorim cu a lui Keles. Într-un acces
de vrajb!, le schimbase misiunile. Dac! bunicul s!u ar fi de#inut
atunci magia real!, f!r! nicio îndoial! c! ar fi folosit-o pentru asta "i
chiar mai mult.
Keles se încrunt!. Poate c! problema era cu magia. Când putea fi
dobândit! u"or, atunci vr!jitorul nu mai avea nicio reprezentare a
consecin#elor faptelor sale. Rekarafi spusese c! a îmbun!t!#it
scurgerea apei din poian!, dar plantele din centrul ei preferau un
p!mânt mai umed.
Pentru a usca poiana am mutat mii de metri cubi de ap!.
De pe întinderea solului, apa se scursese înspre vest, într-o râp!.
$iroaiele de acolo ar fi putut provoca o mic! inunda#ie. Izvorul umflat
ar fi n!v!lit spre p!dure.
Keles încet! s!-"i mai imagineze "i începu s! vad!. Mai jos pe
cursul pârâului, apa erod! sus#inerea unui mic pod din piatr!. Podul
începu s! se surpe. Pietrele se mi"car!, iar mortarul cr!p!. Copiii care
se jucau pe el încremenir!. Apa furioas! se învolbur! pân! sus. Unul
dintre ei #ip!…
— Nu!
Keles î"i b!g! mâna în ap!. Ridic! podul, îl #inu s! nu se desfac!.
Copiii #ipau, dar s!rir! la ad!post. Pietrele podului se rostogoleau în
viitura furioas!, scurgându-se precum nisipul printre degete
nev!zute.
— Keles!
Ochii i se deschiser! dintr-odat! în vreme ce Jasai îi îndep!rt!
mâna. O cascad! de c!rbuni fierbin#i zbur! prin aer "i ace"tia "uierar!
1031
la atingerea p!mântului jilav. Î"i scutur! mâna, apoi se lovi peste
bandajele fumegânde.
— Ce f!ceai?
— Hmm… Privi în dep!rtare. Cred c! am împiedicat un mic torent
s! omoare doi copii.
— B!gându-#i mâna între c!rbuni.
Se întinse "i-i lu! mâna într-a ei. Îndep!rt! urmele de cenu"!.
— Te-ai r!nit?
D!du încet din cap.
— Nu, nu cred. Nu doare deloc.
— Trebuie s! ai grij!.
— Voi încerca.
Expir!, iar oboseala-l lovi în plin.
— Nu "tiu cum de mi-am imaginat lucrurile…
— Nu conteaz!.
Ea-i s!rut! palma cu grij!, apoi îi d!du drumul.
— Nu s-a întâmplat nimic r!u.
A doua zi, în timp ce urmau cursul pârâului rev!rsat, au ajuns la
podul d!râmat. Pe acolo au trecut prin vad "i, dup! instruc#iunile lui
Keles, au g!sit casa unde locuiau copiii. Tat!l lor i-a condus bucuros
pe refugia#i pân! în satul din apropiere, iar de acolo c!l!re#ii au fost
trimi"i într-un ora" mai mare s! aduc! ajutoare.
Refugia#ii aproape c!-i dep!"eau ca num!r pe s!teni, îns! ace"tia
nu p!reau îngrijora#i. Imediat au instalat-o pe Prin#esa Jasai în casa
starostelui "i începur! preg!tirile pentru s!rb!torire. Refugia#ii au
fost împ!r#i#i în grupuri mici, pentru a fi g!zdui#i în sat, unde au t!iat
lemne, au c!rat ap! "i astfel au oferit munc! pentru g!zduire.
$i totu"i, de"i localnicii o sl!veau atât de mult pe Prin#esa Jasai, se
temeau de m!tu"a ei. Keru deveniser! legendare pentru curajul lor "i,
din moment ce-l slujeau pe Prin#ul Cyron de Nalenyr, nu erau v!zute
prea adesea departe de curtea de la Moriande. Tyressa era constant
înso#it! de chicotelile fetelor care o urmau, spionând-o pe dup!
cl!diri sau de sub tr!suri. Tyressa î"i asumase statutul ei semidivin cu
mult umor "i chiar î"i alocase o or! pentru a le instrui pe fete în
tainele m!r"!luirii.
1032
Totul decurgea bine, cu mâncare preg!tit! "i mese puse în pia#a
din centrul satului, când unul dintre c!l!re#i se întoarse din expedi#ia
spre ora". El relat! c! autorit!#ile vor sosi într-o zi sau dou! pentru a-
i ajuta pe refugia#i. I-a mai anun#at c! Prin#ul Eiran fusese omorât.
Vestea mor#ii fratelui ei o d!râm! pe Jasai. Keles o g!si învelit!
într-o p!tur! #esut! în cas! "i plângând încet. Ceea ce-ar fi trebuit s!
fie o s!rb!toare g!l!gioas! deveni un recviem mut. Keles r!mase cu
ea, #inând-o de mâini în vreme ce-i povesti despre fratele ei.
— Eram atât de sup!rat! pe el. N-a avut curaj s! i se împotriveasc!
Prin#ului Pyrust. L-a l!sat s! m! duc! departe "i ceea ce a înr!ut!#it "i
mai mult lucrurile a fost privirea din ochii lui. Ar fi vrut s! ac#ioneze,
dar nu putea. Îi era prea fric!, era prea nesigur. În acel moment, "i-a
dat seama c! fusese folosit de Consiliul de Mini"tri "i, din aceast!
cauz!, am fost pus! în pericol. Începu s! plâng! u"or. Am jurat c! n-
am s!-l iert niciodat!, dar…
Ridic! din umeri, iar Keles îi "terse o lacrim! de pe obraz.
— În ultimele luni mi-am mai schimbat atitudinea. Voiam ca "i
copilul meu s! aib! un unchi. Pyrust îi ucisese fratele, a"a c! Eiran era
singura mea "ans!.
Keles zâmbi u"or, bucuros c! fa#a-i era ascuns! în umbr!.
— A" fi bucuros s! fiu unchi. $i fratele meu, sunt convins.
Ea închise ochii "i-"i l!s! obrazul pe palma lui.
— Mul#umesc. Po#i s!-mi faci o favoare?
— Orice.
— R!mâi aici în seara asta. Doar… s! stai aici. Nu vreau s! fiu
singur!.
— Bineîn#eles, dup! cum #i-e voia, prin#es!.
Ajutorul sosi mai repede decât se anticipase. Pe la amiaza zilei
urm!toare ap!ru un batalion al mili#iei locale. Câ#iva aveau arme "i
armuri, dar majoritatea oamenilor aveau câte-un îmbl!ciu, furci "i
alte asemenea unelte. Le-au cerut refugia#ilor s! lase armele jos "i
în#elegând iste#imea solicit!rii, Jasai d!du ordinul. Tensiunile care
pluteau în aer se evaporar!, iar satul î"i relu! preg!tirile pentru
s!rb!toare.
Pe la mijlocul amiezii, ap!ru c!lare un b!rbat înalt, musculos,
1033
înve"mântat în rob! de ministru, cu spad! "i un cal cu harna"ament
bogat. Desc!lec! "i i se adres! conduc!torului mili#iei. C!pitanul
d!du ordinele, iar oamenii s!i începur! s! se alinieze. Ministrul se
apropie apoi de Prin#esa Jasai "i-i f!cu o plec!ciune, dar nu prea
adânc! "i nici pentru prea mult timp.
Jasai îl privi cu pruden#!.
— E"ti Ieral Scoan. Îmi amintesc c! tu ai fost cel care i-a adus
coroana fratelui meu.
B!rbatul scoase o batist! "i-"i "terse buza de sus.
— Sunt m!gulit, duces!.
— Nu trebuie. Nu-mi amintesc cu pl!cere de tine. Jasai ridic!
b!rbia. Duces! a fost rangul pe care mi l-a dat Consiliul de Mini"tri.
Acum sunt prin#es!.
— Da, de Deseirion.
B!rbatul zâmbi cu gra#ie, îns! printre cuvintele sale r!zb!tea
dispre#ul.
— Îns! acum suntem în Helosunde. Aici e"ti duces! "i nimic mai
mult.
Keles f!cu un pas înainte.
— Dar nimic mai pu#in.
Scoan râse gr!bit.
— De fapt, mult mai pu#in.
Scoase o mic! foaie p!trat! de hârtie, împ!turit!, sigilat! cu cear!
ro"ie.
— %i se cere s! te prezin#i la Vallitsi "i s! compari înaintea
Consiliului de Mini"tri.
Jasai privi intens, în jos, foaia de hârtie, apoi din nou pe b!rbat.
— $i dac! aleg s! ignor aceast! cerere?
— Iart!-m!. N-am inten#ionat nicio clip! s! sugerez c! ai avea de
ales. E"ti arestat!.
Ministrul scoase un rânjet de animal de prad!.
— Te-ai aliat cu du"manul, duces!. Vei fi judecat! pentru tr!dare
"i spânzurat!, l!sat! s! atârni pân! la moarte.
1034
9
Ziua 23-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr
Dac! n-ar fi avut decenii de antrenament, Marele Ministru
nalenyrian nu "i-ar fi putut ascunde surpriza "i indignarea. Poate c!
nu slujise întotdeauna cu entuziasm Dinastia Komyr, dar cu
sârguin#! "i, cu siguran#!, la un nivel superior celui meritat de prin#i.
Prin#ii Komyr nu apreciaser! niciodat! rolul jucat de birocra#ie în
stabilizarea situa#iei din lume. Îns! acest… acest scandal ar!ta cât de
mult o luase razna Prin#ul Cyron. Iar Prin"ul Pyrust i s-a al!turat.
Pelut Vniel st!tea în pragul s!lii tronului nalenyrian, înso#it de un
grup de mini"tri mai pu#in importan#i. Coloane de lemn împ!r#eau
înc!perea în trei. Un covor ro"u, tivit cu purpuriu, ocupa centrul s!lii,
întinzându-se chiar pân! la u"!. Dac! Vniel ar fi f!cut impruden#a de
a p!"i pe acolo pe unde mergea doar nobilimea, "i-ar fi putut pierde
via#a.
În stânga tronului se afla Prin#ul Cyron. Purta o rob! violet!, pe
care era brodat dragonul auriu. Pelut nu mai v!zuse ve"mântul pân!
atunci, iar felul în care se încol!cea dragonul în jurul unei coroane
aurite cu siguran#! c! nu mai fusese observat înc! dinainte de
f!râmi#area Imperiului. Cele nou! vârfuri ale coroanei aveau, fiecare,
câte un semn zodiacal, cea mai important! pereche fiind cea a
dragonului nalenyrian "i a "oimului deseian.
Pyrust îl ajutase "i fusese complicele lui Cyron în aceast!
sminteal!. Purta o rob! de un albastru-închis, cu un "oim în zbor,
brodat pe ea. Aripa stâng! avea dou! pene scurtate, simbolizând
jum!tatea de mân! a prin#ului. $oimul se preg!tea s! aterizeze pe
coroana imperial!, în care se cuib!riser! doi pui. Imaginea nu mai
fusese v!zut! de dinainte de Urgie.
Îns! aten#ia sa se concentr! asupra celei de-a treia persoane,
1035
femeia care st!tea pe Tronul Dragonului. Era târfa Prin#ului Cyron,
neobi"nuit de frumoas!, despre care se zvonea c! fusese tovar!"a de
pat "i a celorlal#i prin#i Komyr. Impostura ei era o satir! de prost-
gust, demn! de Jaor Dirxi sau de al#i arti"ti de teapa lui.
Mini"trii din spatele lui icnir!.
Femeia de pe tron deschise brusc un evantai, ca "i cum ar fi vrut s!
se fereasc! de sunet. Pe evantai era incrustat! o coroan! mov, la fel ca
"i pe roba ei aurie, str!veche. Femeia st!tea pe tron ca "i cum acesta
i-ar fi apar#inut cu adev!rat, iar calmul ei îl "oc! pe Pelut atât de tare,
încât, în cele din urm!, începu s! analizeze ceea ce-i vedeau ochii.
Felul în care deschisese evantaiul, folosindu-l ca s!-"i acopere fa#a,
însemna c! mini"trii trebuiau s-o ignore. Era limpede c! în#elegea
jocurile de curte, îns! nu era singur! în efortul de a invoca simboluri.
Pelut îi f!cu o plec!ciune adânc! "i r!mase aplecat suficient cât s!
respecte tronul, dac! ar fi fost gol. Apoi se îndrept! de spate "i se
înclin! spre Prin#ul Cyron, atât timp cât se cuvenea pentru un prin#
domnitor. A"tept! ca Cyron s! reac#ioneze, dar prin#ul cu jum!tate
de bra# nu f!cu altceva decât s!-"i încline capul. De la Prin#ul Pyrust,
Pelut nu ob#inu decât un mârâit. Reu"i îns! s!-"i mascheze iritarea în
fa#a unui asemenea afront.
Intrând în sal!, Pelut avusese de ales. În calitate de Mare Ministru,
ar fi putut lua loc chiar în dreapta tronului, îns! f!când asta, s-ar fi
plasat înaintea Prin#ului Cyron. Sau ar fi putut s! se a"eze în stânga
lui. Din moment ce mâna stâng! a ambilor b!rba#i era ologit!, prin
aceast! alegere "i-ar fi putut semnala disponibilitatea de a servi
tronul mult mai bine decât ar fi putut ei.
Se decise pentru ultima variant!, deplasându-se lâng! marginea
covorului, asigurându-se c! tivul robei sale nu-l atingea. Înaint! cu
pa"i mici. Ritmul mersului era potrivit cu ocazia "i-i permitea s!-l
perpeleasc! pe Pyrust cu propria-i ner!bdare. Pelut ajunse la locul
cuvenit "i se plec! iar adânc spre tron, în vreme ce mini"trii s!i
umpleau sala în urma lui.
Odat! ce zgomotul pa"ilor târ"i#i încet!, se îndrept!.
— Îmi face pl!cere s! v!d c! sunte#i amândoi bine, prin#ii mei.
Cyron d!du din cap dispre#uitor.
— M! simt mult mai bine, mul#umesc.
1036
Prea bine. Ultima dat! când îl v!zuse Vniel, Cyron era pe trei
sferturi mort "i p!rea c! pierde teren. Invazia lui Pyrust în Nalenyr
adusese o armat! str!in! pân! la marginea ora"ului. Tr!d!torii nobili
din vest deschiseser! larg por#ile ora"ului, convin"i c! Pyrust îl va
omorî pe Cyron. Cu toate c! Cyron nu p!rea s!-"i fi revenit în
totalitate, pe Pelut îl înnebunea nuan#a trandafirie a obrajilor lui.
Cyron coborî de pe podium "i c!zu în genunchi, vizavi de Marele
Ministru. F!cu o plec!ciune spre tron, îns! fu ridicat din nou în
picioare dintr-o zvâcnire a evantaiului. Se sprijini pe c!lcâie, apoi
agit! ciotul de bra# în direc#ia tronului.
— Am deosebita onoare s! #i-o prezint pe Împ!r!teasa Cyrsa. A
venit s!-"i recupereze imperiul.
— Ce fel de joc este acesta, Prin#e Cyron? O glum!, acum, în
vremuri de restri"te?
Ministrul privi spre Prin#ul Pyrust.
— Nu i-a#i v!zut armata dispersându-se pe câmpiile din jurul
Moriande? N-a#i auzit pa"ii lor caden#a#i, în timp ce treceau peste
poduri "i se regrupau spre sud? %ara voastr! nu mai exist!.
Pyrust izbucni în râs.
— Nu mai exist! niciun fel de #!ri, ministre, numai provincii
imperiale. Nu cuno"ti blazoanele pe care le purt!m? Nu te-au
informat spionii t!i asupra steagurilor sub care se adun! trupele
noastre?
— Ba da, îns!…
Pelut v!zuse flamurile "i avea rapoarte asupra misiunii lor.
Presupunea c! acestea semnalau ridicarea Imperiului Desei. Cyron îl
privea întreb!tor.
— Nu te-au surprins rapoartele pe care le-am cerut în ultimele
s!pt!mâni?
Capul lui Pelut se ridic!.
— Dac!-mi este îng!duit s! fiu sincer, Alte#!, am presupus c! a#i
negociat cooperarea cu du"manul în schimbul vie#ii voastre. Toate
acele rapoarte i-au dat indica#ii Prin#ului Pyrust asupra rezervelor "i
capacit!#ilor noastre. I-au facilitat cucerirea teritoriului Erumvirine.
— Voiai s! spui eliberarea Erumvirinei. Ochii alba"tri ai lui Cyron
se îngustar!. S-ar putea s! existe o diferen#! semantic!, îns! am
1037
înv!#at – de la tine – c! folosirea precis! a cuvintelor are o mare
importan#!.
— Ar mai fi trebuit s! înv!#a#i, Alte#!, c! mini"trii mei "i cu mine
tr!im ca s! slujim statul. Îl vom sluji pe Prin#ul Pyrust tot atât de bine
cum v-am servit "i pe dumneavoastr!.
Pyrust mârâi.
— Sper c! mai bine decât l-ai servit pe el.
Pelut l!s! privirea-n jos, furios pentru c! ro"ise. Cyron î"i pierduse
jum!tate de bra# în urma unei tentative e"uate de asasinat puse la
cale de Pelut. Uciga"ul tocmit de el disp!ruse. Dac! prin#ul l-ar fi
g!sit "i ar fi dovedit implicarea lui, covorul ro"u s-ar fi îmbibat cu
sângele lui Pelut.
— V! rog s! m! ierta#i, prin#ii mei, dac! voi sublinia c! "arada
transform!rii Doamnei de Jais "i Jad în Împ!r!teas! nu este necesar!.
Dac! domni#i împreun!, v! vom sluji cu credin#!. Nu trebuie s! crea#i
un personaj, doar dac! crede#i c! poporul are nevoie de un asemenea
simbol pentru a-i încuraja pe oameni în astfel de vremuri grele.
Niciunul dintre prin#i nu r!spunse. Lini"tea domni câteva clipe,
apoi un #!c!nit ritmic o spulber!. Pies! cu pies!, evantaiul se închise,
degete delicate f!când s! dispar! coroana, încet "i cu precizie.
Doamna de Jais "i Jad privi în jos de pe tron. Pelut sim#i cum îl
cuprinde panica. În spatele lui, mini"trii f!cur!, instinctiv, o
plec!ciune, ascunzându-"i fe#ele. Pelut începu s! se încline "i el, dar
se opri tocmai când palmele sale se lipir! de du"umeaua rece, din
lemn.
— Nu ai niciun motiv s! crezi c! sunt Împ!r!teasa Cyrsa
reîntoars! din Pustiet!#i. M! cuno"ti drept Doamna de Jais "i Jad. $tii
c! am instruit nenum!rate femei în pl!cerile c!rnii. So#ia ta nu se
num!r! printre ele, dar amanta ta, da.
— Perfect adev!rat, dar nimic din toate acestea nu te fac s! fii
Împ!r!teasa Cyrsa. Ceva mai încrez!tor, Pelut se l!s! din nou pe
c!lcâie. Nu exist! nimic din ce-ai putea face sau spune care s! m!
conving! c! e"ti altceva decât o impostoare.
— Iar acesta-i exact motivul pentru care nu po#i fi Mare Ministru
al Imperiului meu. Ar!t! cu evantaiul închis spre Prin#ul Cyron.
Prin#ul Cyron este st!pânul t!u de-acum, iar tu i te vei supune în
1038
toate privin#ele, dac! nu vrei s! m! superi.
— Poftim?
Cyron zâmbi.
— Nu conteaz! dac! tu crezi c! ea-i Împ!r!teas!. Prin#ul Pyrust "i
cu mine credem "i ac#ion!m potrivit poruncilor ei. Prin tine "i
mini"trii t!i, voi coordona resursele din Nalenyr, Helosunde "i
Deseirion, pentru a putea s!-i zdrobim pe invadatori.
Pelut privi spre prin#ul deseian ciung.
— Îi ceda#i controlul asupra resurselor #!rii voastre?
— Mi-a dat comanda armatelor #!rii lui. Nu-i un aranjament
corect?
Femeia de pe tron întoarse evantaiul pentru a-l îndrepta spre
Prin#ul Pyrust.
— Iat!-l pe r!zboinicul meu. El va conduce ap!rarea imperiului
meu.
Nu e posibil a#a ceva. Pelut î"i desf!cu bra#ele.
— Prin#ii mei, dac! exist! vreun rost în acest joc, dezv!lui#i-l
acum. Dac! a#i ajuns la o în#elegere, spune#i-ne "i nou!. Dac! vre#i s!
ne al!tur!m omologilor no"tri din Helosunde "i Deseirion, vom fi
încânta#i s-o facem. V! vom ajuta s! concepe#i legile pentru
succesiune. V! putem ajuta s! împ!r#i#i teritoriile. Dar nu v!
dezonora#i prin în!l#area în rang a acestei femei.
Chipul lui Cyron se împietri ca o masc!.
— Adev!rul este c! nu-i vorba de un joc – n-a fost vreodat!.
Totu"i, pentru mult prea mult timp, ai tratat situa#ia ca atare. Crezi
c! "tii mai multe "i mai bine decât conduc!torii unei #!ri. Adesea, o
faci prin informa#iile pe care decizi s! ni le furnizezi. Creezi o
impresie, apoi potrive"ti r!spunsul nostru pentru a fi conform
realit!#ii pe care ne-o ascunzi. A"a ceva nu mai poate continua,
ministre Vniel. Nu se mai pot modifica ve"tile proaste dinspre sud. Ai
ascuns lucrurile pân! când n-am mai putut face absolut nimic în
privin#a lor. Alian#a despre care crezi c! exist! între Prin#ul Pyrust "i
mine ar fi putut fi posibil!, la un moment dat. Dar din pricina
uneltirilor tale, nu l-am putut întâlni ca de la egal la egal, a"a c! am
fost nevoit s!-l p!c!lesc; "i iat! în ce situa#ie am ajuns.
— Alte#!, sugera#i c! nu dau nicio importan#! vorbelor "i
1039
dorin#elor voastre.
Cyron râse.
— Eu am vorbit despre o singur! întâmplare, iar tu ai transformat-
o într-o condamnare a activit!#ii tale de când ai intrat în birocra#ie.
Vicle"ugul t!u retoric i-ar putea face pe al#i prin#i s! bat! în retragere
"i s!-#i laude eforturile. Ei ar rata adev!rul confirmat de trucurile tale:
exist! situa#ii când îmi ignori, pur "i simplu, dispozi#iile. Atunci când
î#i socote"ti judecata mai presus de a mea. Procedând a"a, nu-#i mai
sluje"ti na#iunea, ci doar birocra#ia.
Pelut îng!dui "ocului s! i se citeasc! pe fa#!.
Pyrust puse mâna pe sabie.
— Împ!r!teas!, îng!duie-mi s!-i iau capul chiar acum. Am s!-i
desc!p!#ânez pe to#i, "i-i vom înlocui.
Doamna de Jais "i Jad respinse sugestia cu un gest din mân!.
— Capetele lor nu sunt dovleci, ca s! fie recoltate. Fiecare dintre
ace"ti b!rba#i este un p!ianjen care "i-a #esut plasa. Toate plasele se
întrep!trund, iar re#eaua aceasta este valoroas!. Se uit! direct la
Pelut. Spre deosebire de prin#i, ministre, eu de#in numeroase dovezi
despre felul în care lucrezi. Am propria mea re#ea de agen#i, iar ceea
ce negi acum, fa#! de Prin#ul Cyron, devine l!ud!ro"enie în siguran#a
cuibu"orului t!u de nebunii. A"a c!, s! fie bine în#eles, dac! tratezi
asta ca pe un joc, este un joc pe care-ai s!-l pierzi.
Pelut î"i împreun! palmele.
— Sunt judecat aspru. M! tem c! "i cei care m! slujesc sunt
judeca#i la fel. A fost de datoria noastr! ca, de când a luat fiin#!
imperiul, s! men#inem ordinea "i stabilitatea. Dac! am gre"it, atunci
recunosc bucuros c! sunt vinovat. Poate c!, de aceea, ar fi cel mai
bine ca Prin#ul Pyrust s!-mi taie capul.
— Nu, asta nu va fi necesar.
Cu un zvâcnet, deschise din nou evantaiul.
— Atunci iat! ce este necesar.
Prin#ul Cyron începu s!-"i recite dolean#ele "i necesit!#ile cu un
glas monoton. O puzderie de mini"tri de rang inferior începur! s! "i
le noteze. Fo"netul hârtiei din pai de orez îi amintea lui Pelut de
frunzele de toamn!, împr!"tiate pe str!zile pavate cu piatr!.
Nu asculta. Nu putea. Cuvintele erau o blasfemie. Tot ceea ce voia
1040
Cyron ar fi adunat în grab!, iar graba aducea numai informa#ii
incomplete "i nesigure. S! ac#ionezi pe baza unor informa#ii eronate
ducea la dezastru.
Numai un smintit ar nega c! situa#ia din Erumvirine necesita o
ac#iune urgent!; dar r!mâneau atâtea lucruri necunoscute despre
invadatori, încât ar fi fost imposibil s! desf!"ori o for#! care s! li se
opun!. Unele istorisiri sugerau c! erau ni"te mon"tri neomene"ti.
Altele d!deau de în#eles c! erau fiin#e superioare, care-i vor alunga pe
oameni din imperiul lor, tot a"a cum oamenii îi izgoniser! pe Viruki
dintr-al lor. Nimeni nu "tia dac! se putea negocia cu ei, ori dac!
inten#ionau cu adev!rat s! se îndrepte spre nord. $i la ce-ar fi servit
s! trimit! trupele, în mare grab!, spre sud când r!mânea atât de
mult! întindere de #!rm r!mas! vulnerabil! la atacuri?
Se "tiau prea pu#ine. Cyron "i Pyrust î"i puteau derula jocurile lor,
dar asta-i va distruge, la fel ca pe #!rile lor. Ar l!sa popoarele f!r!
conduc!tori, ori mijloace de supravie#uire. Ar fi mai r!u decât pe
vremea Ghe#ii Negre.
%i nu pot îng!dui a#a ceva. Pelut î"i men#inu imobilitatea fe#ei. Se
va supune vrerii lui Cyron "i-i va da ce-"i dorea. Tot. Îl va potopi pe
prin# cu detalii mult mai numeroase "i triviale pentru a putea fi
folositoare. Odat! ce Cyron va fi cople"it, acesta va l!sa lucr!rile
lumii pe mâna celor instrui#i pentru asta.
Apoi jocul se va termina, iar perdan#ilor le va p!rea, într-adev!r,
r!u.
1041

10
Ziua a 23-a,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul al domniei Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Jaidanxan!(Al!Nou$lea!Cer)
— E"ti uimit, frate.
Jorim sim#ise prezen#a lui Tsiwen, dar preferase s-o ignore, pân! în
momentul când îi vorbise. Se întoarse de la marginea cur#ii palatului
"i se sprijini cu spatele. Se materializ! o balustrad!, împiedicându-l s!
se rostogoleasc! spre p!mânt. Nu era sigur care anume se
materializase, dar o l!s! s!-i suporte greutatea.
— Sunt, surioar!. Î"i încruci"! bra#ele la piept. Am stat aici "i-am
tot privit, pân! când au plecat fra#ii mei. Pare c! nici n-a trecut
timpul, dar nop#ile "i zilele au clipit la suprafa#a lumii. De-abia dac!
am r!gazul s! chibzuiesc asupra tuturor celor ce mi s-au povestit,
dar, cu siguran#!, nu suficient ca s! iau o decizie în leg!tur! cu Nirati
"i cu moartea ei.
Zei#a râse înceti"or, sunetul ajungând cu blânde#e la urechile lui,
ca o adiere cald! de var!.
— Fratele nostru crede c! moartea este solu#ia tuturor
problemelor pentru c! el este st!pânul ei. Din cauza puterii magice
pe care ai d!ruit-o oamenilor, nu se poate atinge de sora ta
muritoare.
— Nici eu nu cred c! pot.
Tsiwen î"i arcui o sprâncean!.
— Ve"ti cumplite, dac!-i adev!rat.
Jorim o aduse la marginea cur#ii, iar balustrada se evapor!.
— Uite, acolo jos: Anturasixan. Bunicul meu s-a folosit de
vr!jitorie pentru a-l crea.
— Da, pot s! simt puterea din teritoriu "i din el.
— Fratele meu "i cu mine obi"nuiam s! discut!m dac! un
cartograf putea sau nu s! devin! Mistic. Ce ne-ar ajuta farmecele s!
facem? S! tras!m h!r#i f!r! pan! "i cerneal!? Am putea s! realiz!m o
1042
hart! principal!, iar toate h!r#ile desenate dup! ea s! se modifice
odat! cu ea? Cam la asta ne gândeam, îns! Qiro pare s! fie capabil s!
creeze t!râmuri dup! pofta inimii. Obi"nuia s! spun! c! niciun loc nu
exista pân! nu-l punea el pe hart!, iar acum locurile par s! existe
pentru c! le plaseaz! el pe o hart!.
— A"a se pare.
Jorim î"i sc!rpin! gâtul cu o ghear! de aur.
— Dar acum "i-a creat propria sa lume. $i inten#ionat sau nu, i-a
sfidat pe zei "i le-a interzis accesul la crea#ia lui.
Tsiwen î"i încruci"! strâns bra#ele.
— Chiar dac! solu#ia lui Grija ar fi cheia, pur "i simplu nu po#i
ap!rea acolo "i s-o distrugi pe Nirati.
— Nu. Cineva f!r! o leg!tur! de sânge cu bunicul meu nici nu
poate pune piciorul acolo. Nirati este tolerat!. Lucrurile pe care le
face el – unele sunt creaturi scoase direct din co"marurile pe care i le-
am povestit – sunt libere s! plece de-acolo. Cred c! a creat aceste
lucruri înainte chiar s!-"i fi f!cut continentul "i ele au ie"it s!-i atace
pe Amentzutl. Mozoyanii au devenit tot mai complica#i, odat! cu
trecerea timpului, pe m!sur! ce-i tot reproiecta incon"tient,
îmbun!t!#indu-i.
— Dac! ceea ce spui este adev!rat, atunci nimic nu poate ajunge la
sora ta.
— Nu. Se afl! acolo pentru c! este carne din carnea lui, prin tat!l
meu. La fel ca "i fratele meu. $i el poate ajunge acolo.
Un nor trecu pe sub palat, ascunzând, pe moment, lumea. Tsiwen
se întoarse "i privi în ochii s!i aurii.
— Cum poate el s! împiedice pe cineva s! mearg! acolo?
— E viclean. Întotdeauna a fost. Jorim f!cu un gest cu mâna, spre
continent. E"ti În#elepciunea încarnat!, surioar!. Poate g!se"ti tu o
cale s!-l dep!"e"ti pe bunicul meu.
Tsiwen zâmbi "mechere"te, apoi p!"i peste marginea cur#ii "i se
îndrept! spre est. Ve"mântul ei m!t!sos se zb!tea în vântul care
tr!gea de el, apoi mânecile care-i fluturau se întinser! ca ni"te aripi
de liliac în timp ce ea intra în picaj, fâlfâind pân!-i disp!ru din priviri.
P!rea c! se distreaz! atât de mult, încât Jorim aproape c!-"i deschise
"i el aripile ca s! i se al!ture.
1043
 Îns!, deja ratase misiunea în care se lansase ea. Nu avea niciun
chef s! se simt! din nou frustrat. Era mai pu#in furios pentru c!-l
z!d!rnicise un muritor decât de faptul c! nu putea s!-l dep!"easc! pe
bunicul s!u. Nu reu"ise niciodat! s! fie mai viclean decât Qiro, pe
când era om, iar divinitatea nu schimbase prea mult lucrurile.
Dar nu-i Qiro un fel de zeu el însu#i? Deoarece Qiro devenise un
Mistic, avea acces la alc!tuirea realit!#ii. S-ar putea s! nu dispun! de
puterea unui zeu, dar avea destul!. Spre deosebire de al#i Mistici,
Qiro nu p!rea s! împr!"tie mult! magie haotic! ca produs secundar
al talentelor sale; se p!rea c! o folosea pe toat!.
M! întreb dac! asta-i ca urmare a faptului c! el creeaz! ceva, nu
doar îndepline#te o sarcin!. S! fie posibil ca Misticii s! absoarb! mult
mai mult! energie decât le era necesar! pentru a-"i face treaba, de
unde "i excedentul eliminat de ei? Eliberarea de energie magic! în
exces ar fi trebuit s!-i avertizeze pe oameni împotriva folosirii ei
exagerate.
Fâlfâitul aripilor lui Tsiwen îi dezv!lui iritarea când se întoarse.
Ateriz!, apoi se desf!"ur! în sus cu o expresie înveninat! pe fa#!.
— Ai fi putut s! m! previi, fr!#ioare.
— Am "i f!cut-o. %i-am spus c! a devenit foarte iste#.
— $i "tiai c! am s! iau asta drept o provocare. Ai dreptate, oricum.
Pot vedea continentul, dar nu pot g!si calea c!tre el.
— Exact. Dac! nu-#i d! el o hart! sau nu dore"te s! ne apropiem,
nu putem s! atingem Anturasixanul.
Tsiwen se uit! cu aten#ie la el, apoi ochii i se m!rir!.
— Bunicul t!u nu-i singurul de"tept. Tu ai putea ajunge acolo dac!
#i-ai reanima trupul.
— Sunt absolut sigur de asta.
Jorim ar!t! cu degetul "i lumea se roti. Sub ei, se întindea acum un
continent, pân! departe spre est, acolo unde se n!scuse el. Cu un alt
gest, lumea se apropie, oferind o priveli"te clar! a capitalei
Amentzutl, Nemehyan. Aproape o duzin! de cor!bii se leg!nau în
golf, cea mai mare fiind Lupul Furtunii. Oamenii p!"eau de-a lungul
unui chei plutitor, aducând provizii la bordul navei.
— Mi-au înf!"urat strâns cadavrul în fa"e "i l-au cufundat într-un
butoi cu ulei, ca s!-l conserve. M! duc acas! pentru funeralii. Zâmbi.
1044
A" putea intra din nou în acel trup "i s!-l readuc la via#!.
— Asta ar provoca o oarecare agita#ie. Tsiwen d!du din cap. Nu-i
solu#ia pe care #i-a" recomanda-o.
— Dac! ar mai fi vreuna, a" alege-o. Jorim se încrunt!. Am v!zut-o
pe sora mea "i l-am c!utat pe fratele meu. L-am g!sit în Helosunde.
Este distant "i inabordabil.
— Cum a"a?
— Keles nu pare s! "tie cine este. Din moment ce-i pierdut, nu
exist! nicio cale de a-l g!si. Jorim d!du din umeri. Oricum, problema-
i incert!, din moment ce aducerea lui în Anturasixan ar dura foarte
mult timp "i atunci… Sunt gemeni. N-ar putea s-o ucid! niciodat!.
— Tu ai putea?
Jorim cl!tin! încet din cap.
— Nu "tiu. Grija "i Chado mi-au spus c! Nessagafel dore"te s!
înl!ture toate crea#iile, în afar! de Viruki. Asta ar însemna
distrugerea tuturor celor pe care-i cunosc "i-i iubesc. Nu pot s!
permit asta. În acela"i timp, pot eu s!-mi ucid sora, doar ca s!-i salvez
pe to#i ceilal#i?
— M-ai putea ucide pe mine ca s!-i salvezi pe to#i?
În timp ce vorbea, Tsiwen lu! aspectul lui Nirati "i-i împrumut!
vocea.
— Pe care-o iube"ti mai mult? O buc!#ic! din crea#ie sau partea sa
mai vast!?
— Nu face a"a ceva, te rog.
Jorim îi întoarse spatele "i privi în jos, spre Nemehyan. Acolo, pe
puntea Lupului Furtunii, Anaeda Gyrst #ipa ordine marinarilor. O
parte din echipaj p!rea s! fie format! din Amentzutlii, ceea ce-l
surprinse pe Jorim. Ace"tia nu aveau vreo tradi#ie maritim! despre
care s! se poat! vorbi, dar se p!rea c! se instruiser! destul de rapid.
De sub pun#i ie"i o femeie Amentzutl, înalt! "i sub#ire, Nauana.
Avea o senin!tate care nu se potrivea cu locul, cu activitatea ca dintr-
un stup din jurul ei. Ceea ce-l intrig! cel mai mult pe Jorim era roba
ei din m!tase neagr!, cu aur la man"ete "i revere. Fusese #esut! cu fir
de aur, cu o imagine a lui Tetcomehoa, "arpele cu pene. Jorim fusese
considerat o încarnare a acelui zeu Amentzutl. Roba, clar
confec#ionat! din material nalenyrian, fusese accesorizat! cu motive
1045
Amentzutl, demonstrând cooperarea dintre cele dou! popoare.
Jorim o privi în timp ce briza m!rii îi prinse o "uvi#! de p!r lung "i
negru, împingându-i-o pe obraz. Î"i dori s! fi fost acolo, ca s! i-o dea
la o parte, s! s!rute acel obraz "i s-o ia în bra#e. Ca zeu, avea
posibilitatea s-o zdrobeasc!, îns! ca b!rbat, ar fi putut s-o #in! strâns
în bra#e "i s! f!ureasc! o nou! realitate împreun! cu ea. De"i fa#a ei
nu tr!da nimic, sim#ea cum durerea pricinuit! de moartea lui i se
fixase adânc în inim!.
Ar fi fost cople"it de triste#e, îns! Shimik s!lta "i se rostogolea
dup! Nauana. Blana lui devenise neagr! ca bezna nop#ii, în afar! de
auriul de pe gât, piept, palme "i t!lpi. Ochii-i erau "i ei aurii,
completând transform!rile care-l marcaser! în culorile lui Jorim.
Fennychul o zbughi printre marinari, s!ri pe unul dintre cele nou!
catarge ale navei, alerg! de-a lungul unei vele p!trate, apoi s!lt! pe
punte, în fa#a Nauanei, sco#ând un #ip!t.
Ea-l opri din rostogolire "i râse. Acel râs se împr!"tie printre
membrii echipajului, "i chiar "i Anaeda Gryst schi#! un zâmbet la
giumbu"lucurile creaturii.
Tsiwen îi frec! um!rul.
— $tiu ce durere sim#i; durerea nutrit! "i de ei. Oricum, nu trebuie
s! te gânde"ti la vreo întoarcere.
— De ce nu?
Grija r!cni "i se materializ! sub forma unui morman de blan!
cenu"ie.
— Pentru c!, pur "i simplu, n-am s! permit eu asta. Ai trecut de
por#ile t!râmului meu "i acestea s-au închis în urma ta. Dac! te las s!
pleci iar cine "tie ce pr!p!d ai s! mai dezl!n#ui? Ai putea s!-i
eliberezi pe demonii din cel de-al Cincilea Iad sau pe vr!jitorii din
Tolwreen. Ei ar putea provoca mai multe probleme decât Nessagafel.
Ochii aurii ai lui Jorim se îngustar!.
— Cum se face, frate, c! ai un control atât de redus asupra
propriului t!u t!râm? Nu e"ti tu zeul Mor#ii?
— Sunt.
Grija se ridic! la în!l#imea sa real! "i se transform! într-un lup
negru cu ochi fioro"i.
— Te-am revendicat, nu?
1046
— Da. De multe ori. Am fost blocat acolo, jos, din cauza ta.
— Atunci îmi cuno"ti puterea. Nu te juca acum cu mine. Privi spre
lumea pieritoare. Te-ai hot!rât cum s! scapi de femeie?
Jorim nu zise nimic pentru c! spusele lui Grija referitoare la
puterile lui p!reau cam str!vezii. Ori î"i putea controla t!râmul, ori
nu. Dac! nu putea – iar sfidarea lui Qiro sugera sl!biciune – atunci
solu#ia lui Grija s! fie doar una?
Sau era eficace #i profitabil! numai pentru Grija?
Înc! ceva-l intriga pe Jorim. În vreme ce Nalenii aveau nou! zei,
Amentzutlii aveau doar "ase. În cosmologia lor, Omehoa îl devorase
pe zeul mor#ii, Zoloa. Pentru Amentzutli, Grija exista, îns! numai ca
o form! de manifestare a zeului-jaguar al Umbrelor. Jorim nu "tia
cum se consolidaser! zeii, dar se întreba dac! nu cumva asta-i
"tirbise, cumva, lui Grija controlul asupra puterii. Era abilitatea sa de
a manipula realitatea limitat! de num!rul de oameni care credeau în
el?
— Am încercat s! ajung la Nirati, pe Anturasixan. $tii c! nu te po#i
atinge de ea. $i a"a cum sunt acum, nu sunt una dintre crea#iile lui
Qiro Anturasi, a"a c! pot s! interac#ionez cu acest teritoriu. Singura
cale prin care pot ajunge la ea ar fi s!-mi readuc la via#! r!m!"i#ele-
mi pieritoare. Asta e cheia, la fel cum am fost "i eu cheia descoperirii
laturii mele divine pentru a-mi recupera puterea. Las!-m! s-o fac, "i
toat! povestea s-ar putea încheia.
— Nu. Este imposibil.
— De ce? Mi-ai îng!duit s! m! reîncarnez iar "i iar.
— Da, dar întotdeauna într-un trup nou, într-un loc nou. A"a se
face. Lupul î"i dezveli col#ii. Reînvierea în trup, niciodat!.
— Niciodat! este un cuvânt greu.
Lupul arunc! o privire spre zei#a În#elepciunii.
— Ar trebui s!-i împrumu#i din inteligen#a ta, drag! surioar!,
pentru c! tare ar avea nevoie de ea.
Jorim o privi pe sora lui.
— Despre ce tot vorbe"te?
— Când Nessagafel ne-a creat, nu aveam particularit!#ile noastre.
Nu exista un zeu al Mor#ii, nicio zei#! a În#elepciunii. Dar când i-am
creat pe oameni, ne-am conturat aceste aspecte. Ne-au permis s! ne
1047
focus!m puterea, cam la fel cum fac Misticii t!i când î"i Jorim reveni la forma lui de muritor.
perfec#ioneaz! vreo abilitate. Totu"i, de"i moartea este o realitate, — Nu te amenin# "i-am s! caut o alternativ!. Îns!, trebuie s!
niciunul dintre noi nu a vrut s! devin! paznicul ei, cu toate c! s-a în#elegi asta. Durerea nu are consecin#e dac! tot ce "tim este cum s!
dovedit a fi necesar. fim salva#i. B!nuiesc c! disconfortul va fi nesemnificativ în
Grija mârâi din gâtlej. compara#ie cu pierderea de a nu fi existat niciodat!. Hot!r!"te-te
— Tat!l nostru i-a f!cut pe Viruki s! tr!iasc! mult. Crea#ia noastr! repede, frate, altfel vom afla c! temerile mele se vor adeveri.
n-a fost f!r! cusur, a"a c! oamenii mureau într-o clip!. Sufletul lor se
reîncarna, iar ei î"i aminteau de vie#ile lor anterioare. Asta a provocat
unele complica#ii, a"a c! a fost creat! Lumea Mor#ilor. Noi am f!urit
cele Nou! Iaduri, apoi le-am echilibrat cu cele Nou! Ceruri. Am
re#inut sufletele "i spiritele suficient cât s! uite cine-au fost, apoi le-
am permis s! se nasc! din nou. Pe unele le-am #inut mai mult timp,
precum cele ale vr!jitorilor, pentru c! au tendin#a de a se crampona
de amintirile lor "i de putere, dar majoritatea revin în scurt timp.
— $i dac! ar fi s!-mi readuc la via#! trupul meu mort, ar fi tulburat
o parte din acest echilibru?
— E"ti zeu, Wentoki. Lupul pufni. Trupul t!u muritor nu poate
sus#ine ceea ce e"ti. Iar esen#a care nu poate fi cuprins! s-ar împr!"tia
pe t!râmul meu, provocând haos.
Jorim se încrunt!.
— Dar o mare parte din natura mea divin! mi-a fost retezat!
înainte. Asta nu s-ar mai putea întâmpla înc! o dat!, permi#ându-mi
s! m! întorc pentru a m! ocupa de Nirati "i de Nessagafel?
— Dac! #i-ai îmbr!#i"a cu totul natura divin!, #i-ai aminti cât a fost
de dureros. Firele de blan! de pe gâtul lupului se zbârlir!. Urletul
unui zeu nu-i un lucru pl!cut.
— Dar ar func#iona?
— S-ar putea. Dar nu, nu pot îng!dui a"a ceva.
— Cred c! va trebui.
Forma lui Jorim se m!ri pân! ajunse la cea a unui dragon. Se
încol!ci în jurul lupului "i-l privi de sus.
— E singura noastr! "ans!, frate.
Lupul s!ri din cercul cozii lui Jorim.
— Nici s! nu te gânde"ti s! m! amenin#i. Nu-i ceva ce-ar putea fi
tratat cu u"urin#!. Am s! m! mai gândesc, dar trebuie s! fie singura
cale.
1048 1049

11
Ziua a 23-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului,
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wangaxan!(Al!Nou$lea!Iad)
Se întreba întotdeauna de ce f!cea Grija lumin! când venea s!-l
tortureze. Nessagafel nu-i g!sea utilitatea. Lumea Mor#ilor exista,
îns! conturul "i forma sa erau o iluzie convenit! atunci când Grija
acceptase rolul de suveran al ei. Lumea Mor#ilor era întunecat!
pentru c! era întunecat!, îns! niciun zeu nu avea nevoie de lumin!
aici.
Mutarea "i foamea lui Grija îl aduseser! pe Nessagafel înapoi din
infinit. Dac! Nessagafel i-ar fi acordat un moment de reflec#ie atunci
când crease totul, s-ar fi f!cut omniscient. Dar când le crescuse pe
toate, în special pe copiii s!i, descoperise c! buc!#i "i p!r#i din crea#ia
sa se separaser! de el. Prima oar!, asta i se p!ruse interesant, din
moment ce considera c! surpriza f!cut! de copiii s!i era o provocare.
Putea întotdeauna s! descopere "i s! spulbere micile lor uneltiri, îns!
le permitea s! comploteze pentru c! le considera provoc!rile de-a
dreptul distractive.
Grija, fiind primul dintre copiii s!i, fusese conceput în grab! "i din
aceast! pricin!-i lipsea imagina#ia. Grija se ag!#ase de moarte, ca
particularitate a sa, f!r! m!car s! se gândeasc! vreo clip!, în vreme ce
ceilal#i aleseser! cu mai mult! grij!. De"i toate odraslele sale îi
ascundeau diferite lucruri, Grija avea cel mai pu#in de ascuns. În
decursul eonilor, Nessagafel ajunsese s!-l cunoasc! foarte bine.
Aproape în întregime.
Grija se apropie – cu toate c! distan#a era, de fapt, un concept f!r!
sens în Lumea Mor#ilor – a"a c! Nessagafel adopt! form! "i
substan#!. Îns! nu sc!pase de lan#urile grele "i de inelul sub#ire pe
care copiii s!i le confec#ionaser! pentru el. Curând, se va sfâr"i o
eternitate de înc!tu"are, iar planurile bine alc!tuite se conturau
încet.
1050
Grija i se înf!#i"! ca un lup, a"a c! Nessagafel deveni un hoit de
lup, putrezit "i umflat, cu carnea înnegrit! acolo unde-i c!zuse blana.
Un ochi atârna pe botul n!cl!it de sânge. Buzele-i fuseser! mâncate,
încremenindu-i într-un rânjet perpetuu.
— Foarte dr!gu#, tat!. E vreo viziune a viitorului meu?
— Nu una pe care s-o vezi tu, vreodat!, copile.
Grija se d!du înapoi la auzul comentariului.
— N-am s-o sfâr"esc niciodat! a"a. Lucrurile se desf!"oar! a"a cum
am pl!nuit. Curând, cât de curând, am s! te eliberez. Ca agent al
meu, #i-ai putea ridica din nou Virukii la m!re#ia de care s-au bucurat
cândva. Ai putea st!pâni lumea oamenilor.
Nessagafel îng!dui c!rnii s! i se desfac! de pe un antebra#.
— Iar tu ai s!-i faci pe Ansatl s! înfloreasc!? Oamenii i-au înfrânt
chiar atunci când te gândise"i s!-i duci la apogeu.
— Wentoki #i-a c!lcat pe urme "i a devenit om. El le-a dat
oamenilor magia. Dac! nu l-ar fi avut în frunte, Ansatlii mei i-ar fi
zdrobit pe oameni.
Apoi s-ar fii ridicat s! se împotriveasc! Virukilor mei sau a ceea ce a
r!mas din ei? Ar fi râs dac! n-ar fi g!sit transparen#a lui Grija atât de
plictisitoare. Când uneltise cu to#i ceilal#i pentru a-i crea pe oameni,
Grija alesese o înf!#i"are pe care oamenii n-ar fi respectat-o niciodat!,
nici n-ar fi venerat-o cu adev!rat. Era posibil s! dea aten#ie "i
deferen#! Mor#ii, dar s-o slujeasc!? Imposibil. Iar apoi Wentoki, unul
iste#, crease Fennychii, iar Tsiwen pe Soth. Grija încercase s!-"i
f!ureasc! propriile sale creaturi, Ansatlii, îns! oamenii-"opârl! erau,
la fel ca "i el, superficiali "i nepotrivi#i pentru cuceriri. Apetitul lor
pentru ucideri îi f!cea s!-"i sec!tuiasc! întotdeauna resursele proprii
"i oamenii erau for#a#i s!-i distrug!. Chiar "i acum, r!m!"i#ele
popula#iei erau împr!"tiate într-un arhipelag, unde se împ!r#iser! în
fac#iuni "i lansau raiduri canibalice unii asupra celorlal#i.
Grija î"i dezveli col#ii.
— Nu trebuie s! existe niciun conflict între noi, tat!. Ansatlii "i
Virukii vor domina lumea împ!r#indu-"i-o. Îi vom nimici pe cei care
ni se opun, apoi ne vom sus#ine unii pe al#ii. Puteri îngem!nate, ziua
"i noaptea, lumin! "i întuneric.
— De aici, crea#ie "i absen#!.
1051
 — Realitatea "i neantul din care s-a ivit. Grija ridic! privirea spre
ceruri, înc! un gest inutil. Ai avut dreptate atunci când ai decis s!
distrugi lucrurile, dar inten#ionai s! mergi mult prea departe. A
trebuit s! fii oprit.
— Desigur. Gândindu-m! îndelung la erorile mele, m-am convins
de asta. Îns! fra#ii "i surorile tale trebuie nimici#i. Sunt prea
imprevizibili, "i mult prea dificil de controlat. Dac! nu s-ar fi temut
de tine, Grija, te-ar fi anihilat de mult.
— Vorbe"te limpede.
Nessagafel î"i deschise falca într-un zâmbet, apoi l!s! osul s!-i
atârne într-o parte a capului.
— Te cred slab. Au acceptat c! Wentoki este cheia #inerii mele
închis aici, în cel de-al Nou!lea Iad. Dar nu "tiu c! atunci când vei
accepta s!-i iei divinitatea, î#i vei asuma "i puterile lui. Apoi,
folosindu-le ca s! m! controlezi pe mine, îi vei distruge. Te cred
incapabil de un astfel de tertip.
Grija mârâi sfid!tor, dar cu toate astea amândoi "tiau c! r!getul s-
ar transforma într-un scâncet dac! Chado, Quun sau Wentoki "i-ar fi
f!cut apari#ia.
— M-au subestimat întotdeauna. Cred c! m! intereseaz! numai
recoltarea de suflete "i #inerea lor aici, pentru a-mi extrage puterea
din ele. Rug!ciunile mor#ilor sunt o sup! sub#ire în compara#ie cu
devo#iunea celor vii. Cred c! sunt slab tocmai de aceea.
— Dar e#ti slab, Grija.
Ochii întuneca#i ai lui Grija devenir! ur! topit!. Biciui aerul "i
inelul de la gâtul lui Nessagafel se strânse. Prin el trecea mânia pur!,
contractându-l. Suferin#a pulsa în zeul cel b!trân. Îl r!sturn! pe
Nessagafel. Îi topi oasele într-o plasm! sidefie, pe care Grija o model!
într-o sfer! delicat ornat!, închizând astfel restul esen#ei tat!lui s!u.
Durerea urc! prin Nessagafel precum bulbucii într-o ap! care
fierbe. Nu putea vorbi "i nu #ipa. De-abia dac! putea s! tremure.
Durerea-l str!b!tea ca ni"te fulgere argintii, apoi se înfipse adânc în
trupul s!u, ca ni"te col#i în carne. Îl topea din interior spre exterior,
arzându-l într-un morman tulbure de existen#! de nerecunoscut.
— Slab? Slab? S! însemne asta sl!biciune?
Grija lu! înf!#i"are omeneasc! pentru a-"i exprima revolta într-un
1052
mod cât mai potrivit.
— E"ti în puterea mea. S! nu ui#i asta, tat!. Mi te vei supune
întotdeauna. Nu am nevoie de tine ca s! reu"esc. A" vrea s!-#i redau
libertatea îndelung refuzat!, pentru c! fra#ii mei te-au nedrept!#it.
Opresiunea lor m! irit!.
Nessagafel î"i îng!dui s! icneasc! vag, hr!nind egoul lui Grija. Cât
putea el de repede, zeul cel b!trân înt!ri liniile pe care durerea le
trasase în existen#a sa. Se ag!#! de acea re#ea, scurgându-se în ea.
Prin intermediul ei, putea descifra orice mânie pe care o cunoscuse
Grija din clipa când izbucnise în existen#!. La fel ca în toate celelalte
momente de tortur!, Grija se folosise de propria sa durere ca model
pentru ceea ce se ab!tea asupra tat!lui s!u. Clip! dup! clip!, îi d!du
lui Nessagafel ceea ce-i era refuzat prin lipsa omni"tiin#ei.
Nimeni nu scap! dintr-o închisoare, ci doar de temnicer.
Grija mergea de colo-colo "i vorbea vrute "i nevrute:
— Numai tu po#i s! pricepi cu ce m-am pus, pentru c! suntem
amândoi prin"i aici. Ei cred c! m-au p!c!lit acceptând Lumea
Mor#ilor ca t!râmul meu, dar "tiam ce fac. În cele din urm!, voi avea
întreaga putere.
— Dar nu-#i place s! a"tep#i.
— Ner!bdarea este doar un viciu al celor c!rora le lipse"te
intelectul de a descifra inevitabilitatea viitorului. Grija strânse
pumnul. Totul va fi al meu, a"a c! de ce s! a"tept?
— Chiar, de ce?
Grija-"i miji ochii.
— De ce spui asta? Ce "tii?
Dac! Nessagafel ar fi sim#it nevoia s-o fac!, ar fi ridicat din umeri.
— Nu-i ciudat c! e"ti zeul Mor#ii "i cu toate astea n-ai murit?
— Ciudat, îns! irelevant. Dac! a" muri, m-a" readuce, pur "i
simplu, înapoi la via#!.
— S! creezi ceva din nimic? Asta-i, cu adev!rat, o sarcin! dificil!.
— Dar tu ai f!cut-o.
— A"adar, cât de greu poate fi?
Grija râse.
— Exact.
— Nu-i greu deloc.
1053
 Nessagafel se decise s! zâmbeasc!, îns! Grija nu putea recunoa"te
zâmbetul.
— Am creat moartea din nimic. V-am f!cut pe voi, to#i, din nimic.
— $i, cu toate astea, iat!-ne. Grija scutur! din cap. Dar vei fi
eliberat curând, s!-mi fii vasal.
— A" prefera agent.
Ochii lui Grija sc!p!rar! "i durerea-l str!b!tu pe Nessagafel.
— Fii bucuros c! nu te fac sclav.
Nessagafel mârâi "i se lini"ti.
— Nu m! po#i prosti, tat!. Zeul Mor#ii scutur! din cap. S! nu
cumva s! crezi c! nu m-am gândit la tr!dare din partea ta. Mi-am
luat m!suri de siguran#!.
Sunt sigur c! "i-ai luat. Nessagafel î"i alc!tui un ochi "i se holb! la
Grija. Prefer s! cred c! nu vor fi eficiente.
— Cât de curând, tat!. Grija d!du din mân! "i str!lucirea care-l
înconjura sc!p!r! "i disp!ru. Zeii vor tremura "i zeii vor muri.
1054
12
Ziua a 24-a, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kelewan, Erumvirine
Cele trei nave ie"eau în eviden#!, par#ial, datorit! m!rimii lor
enorme. Cocile lor fuseser! construite din lemn negru, iar cor!biile
erau atât de late fa#! de direc#ia de deplasare, încât din timonerie
putea fi v!zut foarte pu#in dinspre malul râului. $ase catarge mari se
ridicau de la mijlocul fiec!reia, îns! niciunul nu avea pânze. Alunecau
încet în amonte, iar dac! ar fi fost g!site plutind în apele vreunui golf,
ar fi fost u"or s! fie luate drept epave.
Cu toate c! erau în mod clar construite pentru c!l!torii pe mare,
navele se deplasau neab!tute în susul apei. La fel ca "i ceilal#i
participan#i la traficul pe râu, care navigau împotriva curentului,
cor!biile erau legate cu o funie de animalele de trac#iune. Dar dac!
un bivol sau un taur ar fi putut trage o ambarca#iune, nici
doisprezece dintre ei n-ar fi putut s! #in! m!car navele pe loc
împotriva curentului. $i totu"i, frânghiile au fost întinse, iar
animalele de trac#iune se opinteau pentru a le trage, pas cu pas,
târându-se cu greu, tot mai aproape de Kelewan.
Nelesquin citi neîncrederea pe fa#a lui Keerana, când prima dintre
cor!biile negre î"i f!cu apari#ia de dup! un cot al râului. Expresia
r!zboinicului începuse s! se schimbe mai înainte, într-una de uimire,
când p!mântul se cutremur! sub copitele animalelor. Nelesquin
"tiuse ce s! caute cu privirea, a"a c! v!zuse capul primului animal
în!l#ându-se chiar deasupra celor mai înal#i copaci. Creatura, cu o
lungime care trecea lejer de treizeci de metri "i pe jum!tate dintr-atât
în în!l#ime, avea un gât lung care-i permitea s! ron#!ie cu u"urin#!
frunzele fragede din vârful celor mai înal#i copaci.
Durranianul se holb! n!ucit.
— N-am v!zut niciodat! o astfel de jivin!.
— Au fost create dup! plecarea ta.
1055
 Nelesquin flutur! neglijent din mân! spre creatura de un verde-
închis, care tr!gea nava în susul râului.
— Îmi amintesc, tardiv, cât ar putea fi de greu de nimicit Tsatol
Deraelkun. Am f!cut câteva lucruri s! te ajut, "i le-am trimis aici.
— Dar cum? Ochii c!prui ai r!zboinicului se îngustar!. N-ai fi
putut transporta pe o nav! mai mult de una sau dou! dintre aceste
creaturi. Apetitul lor trebuie s! fie enorm.
P!mântul se zgudui "i mai violent, pe m!sur! ce fiin#a se apropia.
Arm!sarul lui Nelesquin se sperie, iar prin#ul îl struni dur, pentru a-l
controla din nou.
— I-am pus la îngr!"at în Anturasixan, apoi le-am pres!rat prin
mâncare boboci din orhidee de Stea Însângerat!. Creaturile au
adormit, iar cele trei pe care le vezi acum au fost trezite în apropierea
coastei. Sunt docile "i u"or de controlat.
Nelesquin ar!t! spre spinarea lung! a creaturii. Între omopla#ii ei
st!tea un r!zboinic durrani. Manevra dou! tije aurite, cam de
m!rimea unor cozi de m!tur!.
— Aceste tije sunt introduse în spa#iul dintre vertebre. În acest fel,
c!l!re#ul controleaz! animalul.
Keerana d!du din cap, privind, mâinile imitând mi"c!rile f!cute de
r!zboinic.
Nelesquin zâmbi. De la curiozitate la #oc, apoi la viclenie.
Cânt!re#te fiara cu gândul la lupt!.
— Magnific, nu?
— Da, St!pâne, incredibil. A" putea s!-i pun pe oamenii mei s!
construiasc! o platform! pentru spinare. Arca"ii ar putea trage de
acolo. $i, în func#ie de fortifica#ii, creatura ar putea d!râma zidurile,
sau am putea trece de pe spatele ei peste o palisad!.
— Oh, nu, nu, nu, Keerana, nimic de felul !sta. Aceste creaturi…
c!rora poporul t!u s-ar putea s! le spun! kasphana, sunt menite
tragerii c!ru#elor "i cor!biilor. Am altele pentru d!râmarea zidurilor.
Vei fi uimit.
— Da, St!pâne. Keerana zâmbi. Te rog, mul#ume"te-i doamnei
tale, Nirati, pentru str!duin#a ei în toate acestea. Pot vedea mâna ei
blând! pl!m!dind aceste lucruri.
— Atunci ochii te în"al!, Keerana, pentru c! Nirati n-a avut nicio
1056
contribu#ie la kasphana, nici în celelalte aduse de mine. Cu siguran#!,
unele e"ecuri se afl! în b!t!tura ei, îns! nu acestea sunt. Au fost
crescute pentru r!zboi "i, din fericire, la asta se pricepe foarte pu#in.
— Este o fiin#! prea blând! pentru r!zboi.
— A"a este.
Nelesquin se încrunt!, amintindu-"i de reîncarnarea lui. Ie"ise la
iveal! din nimic "i cunoscuse cele mai frumoase femei pe care le
v!zuse vreodat!. Cel pu#in, a"a sim#ea el. Era ceva în leg!tur! cu ea,
care p!rea s! r!spund! tuturor necesit!#ilor lui. Fusese perechea lui
perfect!.
Cel pu#in, asta fusese valabil în acel moment.
Apoi, îl cunoscuse pe bunicul ei, Qiro Anturasi, "i g!sise în ura
omului împotriva celor Nou! Principate un punct comun al lor. Nu
trecu mult timp, "i proiectele imperiale "i ambi#iile lui Nelesquin
ren!scuser!. Avându-l pe Qiro drept aliat, f!urirea unei armate
pentru a-"i îndeplini dorin#a comun! de r!zbunare "i dreptate fusese
floare la ureche.
Nelesquin lucrase f!r! s!-"i fac! nicio iluzie, pentru c! avea s!
trebuiasc! s!-l distrug! pe Qiro. $tiuse asta din prima clip!, evident.
Qiro voia distrugerea na#iunilor pentru ca el s! se poat! ridica
deasupra tuturor celorlal#i. Nelesquin "tia c! era deasupra tuturor
celorlal#i, iar un rival nu era ceva ce prin#ul ar fi tolerat.
Îns! Nirati n-ar fi acceptat prea u"or moartea bunicului ei. Asta era
diferen#a dintre ei, pentru c! Nelesquin d!duse o mân! de ajutor la
preg!tirea mor#ii bunicului s!u.
În ochii lui Keerana se aprinse o lumini#! când pomeni de Nirati.
Durranianul o venera pe ascuns, considerând-o o zei#! a p!cii între
b!t!lii. Keerana era binecuvântat printre compatrio#ii s!i, pentru c!
ea-i zâmbise. Probabil, o "i iubea chiar.
La fel ca mine. Îns! Nelesquin ezita, întrebându-se dac! o iubea.
Cu siguran#! c! o iubise – atât î"i mai amintea. Amintirea ei, a
trupului ei moale, a ochilor ei de un verde-deschis, izul transpira#iei
ei, dup! ce f!ceau dragoste; toate aceste lucruri îi aduser! un zâmbet
pe fa#!. Era regina lui, f!r! nicio îndoial!, dar chiar o iubea?
Nelesquin î"i struni calul, rotindu-se cu el, "i începu s! m!soare la
trap navele negre. Nirati fusese tot ce-"i dorise în Anturasixan, dar de
1057
la reîntoarcerea lui lucrurile se schimbaser!. Iat!-l acum, în pragul
victoriei, pretinzând-o drept cuvenit! lui, prin sânge "i fapte, "i unde
era ea? R!m!sese împreun! cu bunicul ei, împiedicat! s! i se al!ture,
f!r! îndoial!, chiar de b!trân. $i cum de se alegea ea cu r!m!"i#ele
experimentelor lui? Ce f!cea cu ele? Erau ni"te fund!turi, cam la fel
cum erau "i Principatele.
Îi trecu prin minte un gând nou, unul care nu-i prea pl!cea. Ea
avea fra#i care o iubeau mult. Iar bunicul ei era, cu unele rezerve, cel
mai puternic om din lume. Dac! n-ar fi fost atât de orbit de
r!zbunare, ar putea deveni chiar "i o zeitate sau, cel pu#in, ar fi putut
s! se pun! cu zeii. Ce-ar fi dac! Nirati ar urm!ri ca Nelesquin s! se
îndr!gosteasc! de ea ca s! plece în expedi#ie, s! recucereasc!
Imperiul, apoi ea-l va uzurpa, introducând familia Anturasi în linia de
succesiune la tronul imperial?
Asta nu-i posibil, nu-i a#a? Dar Cyrsa î"i ucisese so#ul pentru a-i lua
tronul. Asta se mai întâmplase "i înainte.
Nelesquin se r!suci în "a.
— Cât de mult crezi, Keerana?
Ochii Durranianului se c!scar! cât cepele.
— În tine, St!pâne, cu devotament "i total. E"ti p!rintele semin#iei
mele. Î#i dator!m totul "i tr!im ca s! te slujim.
— Fidelitatea ta este foarte apreciat!.
Nelesquin f!cu un gest, iar r!zboinicul veni la trap, plasându-se în
dreapta lui.
— Dar ai t!i, cât de încredere sunt?
— În clanul meu, St!pâne, loialitatea este total!. Poate c! exist!
rivalit!#i, dar este singura cale prin care ne-am putea perfec#iona,
dup! cum dore"ti "i tu. În afara clanului meu, încrederea trebuie s!
fie dobândit!.
— Dac! #i s-ar da o soa#! dintr-un alt clan, ai avea încredere în ea?
Keerana se încrunt!.
— Atunci ar deveni una din clanul meu, a"a c! ar trebui s! m!
încred în ea. Dac! m-ar tr!da, nu i-ar folosi nici ei, nici clanului ei,
pentru c! tu ai pedepsi o asemenea tr!dare, nu-i a"a, St!pâne?
— Într-adev!r, a"a a" face.
Nelesquin zâmbi. Creându-i pe Durranieni, pl!m!dise cei mai de
1058
temut r!zboinici. Aprigi, implacabili, arogan#i în lupt!, ar!tând
respect în odihna lor, erau ceea ce "i-ar fi dorit un conduc!tor. De
asemenea, inteligen#i, deoarece chipul lui Keerana tr!da c! se gândea
intens la întrebarea pus!.
— La ce te a"tep#i din partea du"manului, Keerana?
— Vor fi ingenio"i, îns! asta nu-i va ajuta cu nimic în fa#a noastr!.
— Bine spus, dar Gachin a fost ucis "i oastea lui a fost alungat! de
lâng! Tsatol Deraelkun.
Expresia r!zboinicului se în!spri.
— Gachin a nesocotit semnele privitoare la ce-l a"tepta,
socotindu-le ni"te prostii. For#a care a izbucnit din Kelewan, mai
târziu, ne-a atacat trupele prin p!duri, aruncându-se împotriva lui la
Tsatol Deraelkun. Pentru c! au lovit din ascunz!tori "i au fugit din
calea asediului, i-a considerat la"i.
— Dar tu nu?
— M! a"tept ca o viper! s! se încol!ceasc! "i s! loveasc!. Faptul c!
nu lupt! cu acelea"i arme nu m! surprinde. Keerana ar!t! spre nord-
vest. Tsatol Deraelkun este bine pozi#ionat! pentru ap!rare, iar faptul
c! un r!zboinic destoinic comand! trupele o ajut! "i mai mult. Este
un puzzle interesant, care trebuie rezolvat.
Nelesquin zâmbi când o creatur! masiv!, cu aripi din piele "i
picioare scurte, s!ri peste copastia primei nave. Un r!zboinic st!tea
într-o "a legat! în punctul în care gâtul lung al animalului se unea cu
trupul "i unde fuseser! introduse în spinarea creaturii pârghiile aurii
de control. Jivina-"i trase înapoi capul triunghiular "i #ip!, apoi se
n!pusti în atac. Se lans! în zbor planat, la mic! în!l#ime, deasupra
râului, pentru a dobândi vitez!, apoi b!tu din aripi "i se în!l#! cu
u"urin#! pân! acolo de unde putea pluti în curen#ii de aer, deasupra
solului.
Nelesquin ar!t! spre fiara zbur!toare.
— Acela-i un jarandaki, "i l-am conceput pentru recunoa"tere.
B!nuiesc c! vreo doi arca"i ar putea fi pu"i într-o "a, pe spatele lui,
dar atunci ar trebui s! "tie s! trag! din picaj.
Keerana î"i reveni "i d!du din cap.
— Nu le-ar servi la nimic dac! ar trage prin aripa unui jarandaki.
— Nu, nicidecum. Lucrul cel mai bun la ei este c! ar oferi o vedere
1059
de ansamblu asupra câmpului de b!t!lie. Dac! Gachin s-ar fi folosit
de vreunul pentru recunoa"tere, ar fi "tiut de capcana în care-au
c!zut trupele sale.
— Este posibil, St!pâne, dar chiar dac! ar fi "tiut asta, tot s-ar
putea s! nu fi r!spuns corect. Keerana î"i plec! fruntea. Cei care lupt!
sub Blazonul Berbecului sunt, adesea, l!ud!ro"i, a"a c! s-ar putea ca
Gachin s! fi ignorat amenin#area, pentru c! altfel ar fi pus vreun
subordonat s! se ocupe de ea.
Nelesquin î"i examin! r!zboinicul cu aten#ie.
— Tu n-ai face o asemenea gre"eal!?
— N-a" putea, St!pâne, eu nu slujesc pentru mine, eu te slujesc pe
tine. Ca s! cad prad! unei astfel de ambuscade, ar însemna o
renun#are la datoria mea. Slujirea ta este mai important! decât orice.
— Ai hot!rât strategia pentru cucerirea cet!#ii Tsatol Deraelkun?
— Planurile mele vor fi revizuite în func#ie de minun!#iile de la
bordul navelor, St!pâne, îns! am studiat problema "i am pus la punct
o strategie. Ochii-i devenir! p!trunz!tori. Pentru a doborî zidurile de
la Tsatol Deraelkun, cineva trebuie s! atace puternic într-un singur
punct. Loviturile continue vor str!punge m!car primul "ir de ziduri.
— Dar dac! ai ataca în acest fel, ai permite du"manului s! se
strecoare afar! cu un grup de atac "i s! te h!r#uiasc! din flancuri.
— A"a c! nu-mi pot permite a"a ceva. R!zboinicul ar!t! spre
cor!biile negre de pe râu. Am s!-mi desf!"or for#ele în adâncime. Un
atac din flancuri va fi respins printr-un atac împotriva flancurilor
du"manilor. Cu ni"te jarandaki, semnalele dintre unit!#i vor fi
transmise mult mai u"or "i mult mai direct. Cu ajutorul unui steag
ridicat, c!l!re#ul va putea transmite informa#ii trupelor.
Nelesquin b!tu din palme.
— Genial. Atacul t!u trebuie s! se desf!"oare st!ruitor "i cu vitez!.
— Î#i cer iertare, St!pâne, dar e de presupus c! va fi într-un fel sau
altul.
Prin#ul se încrunt!.
— F!-m! s! în#eleg.
— Grani#a dintre rapiditate "i grab! este sub#ire. La fel "i cea
dintre st!ruin#! "i înc!p!#ânare. S! te mi"ti cu rapiditate înseamn! s!
renun#i la flexibilitate. St!ruin#a poate deveni un sprijin înc!p!#ânat
1060
pentru strategii ineficiente. Nu #i-a" risipi trupele, St!pâne, într-un
efort nedemn de tine "i incapabil s! aduc! victoria.
— Cu toate astea, nu exist! nicio "ans! ca, r!mânând prea flexibil,
s! refuzi un asalt într-un moment în care înc! un efort ar aduce
victoria?
Expresia lui Keerana se în!spri.
— Un la" ar putea face a"a, St!pâne.
Nelesquin d!du aprobator din cap.
— Iar tu nu e"ti la". Bine. Iar flexibilitatea înseamn! c! vei folosi
darul pe care #i l-am dat într-un mod corespunz!tor.
— S! nu-#i fie team!, St!pâne, Tsatol Deraelkun va c!dea. Asta-i
voia ta, iar eu sunt instrumentul voin#ei tale.
— Exact.
Cei doi c!l!re#i se avântar! în p!dure, l!sându-i pe kasphani s!
trag! cor!biile spre Kelewan. Trecur! printr-o vale "i urcar! un deal
jos. Nelesquin trase repede de h!#uri, în vreme ce Durranianul c!l!ri
mai departe "i se interpuse între personajul înv!luit în mantie, ap!rut
pe drum, "i prin#.
Nelesquin mârâi.
— De ce-mi vii cu jocul !sta, Kaerinus? Te g!sesc pândind, iar
Keerana este iar!"i preg!tit s! te ucid!.
Vr!jitorul zâmbi "i se întoarse spre ei, ridicând o mân!.
Un fluture verde-smarald cu negru se ag!#! de un deget. Kaerinus
zâmbi "i apoi sufl! asupra lui. Insecta î"i lu! zborul "i disp!ru repede
printre crengile de sus.
— Nu din lips! de respect, Prin#e Nelesquin, ci din nevoie
imediat!. Vanyeshul ridic! din umeri. Am petrecut prea mult timp
departe, a"a c!, uneori, uit de eticheta imperial!. Ce creaturi
minunate ai acolo. Sper ca acelea înaripate s! nu-mi m!nânce
fluturii.
— Prefer! o prad! ceva mai mare. Nelesquin îl ocoli pe Keerana.
Ce-i atât de urgent?
— Prin#e, î#i aminte"ti de Muntele Shanfa, din Moryth?
— $tii bine c! da. Nelesquin arunc! o privire în spate, spre
Keerana. A fost un loc r!u, întunecat "i lugubru, o piatr! r!scolit! "i
smuls! prin carnea lumii. Virisken Soshir "i-a petrecut mult timp
1061
acolo.
— Îmi amintesc locul din scurta mea campanie în cele Cinci 13
Principate. Keerana d!du încet din cap. Asta-mi spune multe lucruri A 30-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
pre#ioase. Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
— Bine. Nelesquin î"i întoarse aten#ia spre Kaerinus. Ce-i cu locul Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
acela? Mai degrab! a" uita de el decât s! mi-l amintesc. Al 737-lea an de la Urgie
— Atunci e"ti norocos, prin#ul meu. Vr!jitorul ar!t! spre sud. Tsatol!Deraelkun,! inutul!Faeut
Exist! ni"te rapoarte. Cum c! muntele a disp!rut. Erumvirine

Armata venit! s! distrug! Tsatol Deraelkun nu era ceea ce

a"teptasem. Nu eram suficient de n!tâng s!-mi imaginez c! fratele
meu vitreg ar fi adus aceea"i armat! pe care a condus-o cu mult timp
în urm!, când am dat o fals! b!t!lie, doar spre a-i face pl!cere tat!lui
nostru. Desigur, tat!l nostru nici nu s-a ostenit s! priveasc!. Chiar
dac! ar fi f!cut-o, n-ar fi observat cum Nelesquin "i cu mine ne
opinteam unul împotriva celuilalt.
Înc! nu ajunsesem s! ne urâm reciproc.
St!team la fereastra unui turn, iar Contele Derael "edea în scaunul
s!u pe rotile, al!turi de mine.
— Cred c! ai dreptate, Maestre, creaturile ca ni"te maimu#e, cu
cap turtit, sunt menite s! azvârle bolovani, precum o catapult!.
Celelalte, cu bra#e lungi, sunt c!#!r!torii. Pav!za osoas! din jurul
gâtului lor le acoper! umerii în timp ce escaladeaz! zidurile.
Glasul îi era ferm, în pofida tremurului care-i trecea prin membre.
— Sunt albicio"i "i nu au ochi de care s! se poat! vorbi m!car.
Cred c! se bazeaz! pe miros. Putem s! ne ocup!m de ei.
I-am aruncat o privire.
— Cred c! vor marca zidurile olfactiv. Ceva azvârlit pe ele.
Î"i întoarse fa#a spre mine, iar surprinderea i-o lumin! pre# de o
clip!, înainte ca oboseala lui general! s!-i readuc! indiferen#a pe
chip.
— N-ai observat lucrurile acelea mici "i albe, acolo, la stânga, în
umbra p!durii?
M-am uitat.
— Le-am luat drept oi, St!pâne, de"i par a avea trupuri de
p!ianjen.
1062 1063
 — Da, iar lâna lor este toars! într-o membran!, gata s! fie folosit!.
%inând cont de cum sunt separa#i c!#!r!torii de p!ianjenii cu lân!,
dar adulmec! încontinuu când bate vântul, cred c! îi m!nânc!.
Contele Derael inspir! cu greutate. P!ianjenii cu lân! vor fi trimi"i
împotriva noastr!. Când o s!-i ucidem, sângele lor va marca
meterezele "i, poate, chiar îi va face pe c!#!r!tori s! înnebuneasc!.
— $i-apoi vor ap!rea kwajiinii.
Am dat încet din cap. Invadatorii adunaser! nou! mii de r!zboinici
"i aveau întreaga lor for#! aranjat! împotriva sectorului sud-estic al
cet!#ii. O armat! conven#ional! ar fi g!sit o asemenea abordare
dificil!. Singura zon! potrivit! pentru ma"inile de asediu se afla la
limita razei lor de ac#iune "i sub nivelul liniei de sol a castelului. Cu
toate c! înc! mai puteau lovi zidurile, le-ar lua foarte mult timp ca s!
le d!râme, iar atunci trupele ar trebui s! goneasc! urcând dealul
pentru a se lupta cu ap!r!torii.
— Vezi vreo jivin! s!p!toare de tunele, Maestre Soshir?
— Nu, dar asta nu m! surprinde deloc.
Mi-am încruci"at bra#ele.
— Nelesquin nu este un mare iubitor de tunele dup! ce-am r!zuit
un labirint Viruk plin de pira#i. Un timp, n-a mai "tiut ce s! fac!, "i
odat! ce i-am distrus pe corsari, n-a mai vrut s! aib! nimic de-a face
cu tunelele.
— $i cu toate c! acest lucru î#i este cunoscut, trebuie s! presupun
c! s-a preg!tit acum.
Ochii b!rbatului sc!p!rar! intens.
— Acest lucru complic! ap!rarea c!minului nostru.
— Nu poate rezista.
— $tiu asta, Maestre Soshir.
Mâna i-a zvâcnit spre dreapta, iar gestul a p!rut s!-l oboseasc!.
— Dac! m-ai putea întoarce spre h!r#i.
Am r!sucit îndatoritor scaunul "i l-am împins traversând
înc!perea rotund! pân! în locul în care erau atârnate h!r#ile, pe
peretele opus. Diagrame de toate felurile fuseser! desenate cu foarte
mult! precizie "i marcate cu sigilii "i semne pe care n-am putut s! le
descifrez.
— I-am pus pe inginerii mei s! deschid! coloanele false de
1064
dedesubt. Vom aprinde focuri în ele. Vor aduce focul pietrelor-cheie.
$tii ce se întâmpl! cu granitul când e înc!lzit, nu?
— Se poate transforma în pulbere.
— Într-o or! sau dou!, aceast! cetate se va surpa. Cu pu#in noroc,
va prinde sub ea "i grosul trupelor n!v!litorilor.
Am dat din cap.
— Dou! ore sunt suficiente pentru a scoate pe toat! lumea de-aici.
Am amplasat deja Primul Regiment de Dragoni Nalenieni "i pe Keru
în mun#i, s! acopere bre"ele, în timp ce evacu!m oamenii. Mesajele
pe care le-am trimis în Moriande ar trebui s! aduc! "i mai multe
trupe. Vom apuca s! mai lupt!m înc! o zi.
— S-ar putea, Maestre Soshir, dar aceasta-i ultima mea b!t!lie.
M-am l!sat pe vine "i mi-am pus mâna pe a lui. Pielea-i era rece,
dar înc! mai sim#eam via#! în el.
— Aceasta nu-i ultima ta b!t!lie. În celelalte d!#i când s-au
pr!bu"it zidurile, asta n-a însemnat "i sfâr"itul familiei Derael. Te-ai
putea gândi c!, dac! n-ai fi bolnav, acest loc n-ar c!dea nicicând. C!
ai fi putut rezista primului "i celui de-al doilea atac. Poate "i celui de-
al treilea. Îns! nici to#i Misticii pe care Împ!r!teasa Cyrsa i-a condus
în Pustiet!#i nu l-ar putea opri pe Nelesquin s! cucereasc! aceast!
cetate. Tot a"a cum "i-a adus invadatorii "i ma"inile sale de asediu
însufle#ite, va aduce tot mai multe creaturi însp!imânt!toare.
Pierderea cet!#ii nu-i o înfrângere, dar capitularea din cauza pierderii
ei este.
B!rbatul "i-a l!sat un moment capul jos.
— Nu în#elegi cum stau lucrurile, Maestre Soshir. Eu sunt cetatea
Derael. Vl!guirea mea este "i a cet!#ii. Murim împreun!. Nu exist!
nicio cale s! fiu convins c! nu-i a"a.
O alt! voce, un glas de tân!r, a izbucnit din pragul u"ii:
— N-am s! încerc s! te faci s! te r!zgânde"ti, Conte Derael. Î#i
ordon s! p!r!se"ti cetatea.
Contele nici nu "i-a ridicat privirea.
— M! onorezi, Prin#e Iekariwynal, îns! acesta-i un ordin c!ruia nu
m! pot supune.
Tân!rul prin# virianian intr! în înc!pere purtând o armur! alb!, cu
un blazon pe pieptar, cu un urs ro"u pe metereze.
1065
 — E"ti lupt!torul meu, Conte Derael, "i am nevoie de tine. N-am
s! te las s! mori aici.
— Dar nu sunt de niciun folos în serviciul t!u.
— Nu. L-am auzit pe Maestrul Tolo #inând un discurs trupelor sale
despre cum este mai bine s!-l faci pe du"man s! se înfrico"eze de
moartea ce-l va secera. Ace"ti kwajiini nu "tiu de fric!, îns! pot afla
despre ea. Chiar supravie#uirea ta va inspira team!. Cuno"tin#ele tale
vor fi semin#ele înfrângerii lor.
— Ar fi mai bine ca voi doi s! pune#i la cale planuri pentru
înfrângerea du"manului, nu s! m! convinge#i de câte parale fac.
Dar înainte ca vreunul dintre noi s! poat! spune ceva, un corn
r!sun! de pe meterezele de afar!. Am alergat la fereastr!, iar prin#ul
l-a împins înainte pe lupt!torul s!u. Acolo, din dep!rtare, venea o
fiar! masiv!, cu un cort pe spate. Creatura p!"ea încet, dar era atât de
mare, încât acoperi destul de repede distan#a. Asta mi-a u"urat
descifrarea flamurilor care fluturau deasupra cortului.
— A sosit Nelesquin.
Prin#ul ar!t! cu degetul.
— Uita#i-v! acolo.
P!s!ri-lilieci, cu aspect malefic, pluteau pe deasupra vârfurilor
copacilor, apoi se în!l#ar! "i începur! s! zboare în cercuri, ca vulturii.
— Au arca"i pe spatele lor.
— A"adar, au f!cut-o, Alte#!.
Ochii contelui se îngustar!.
— Asta schimb! lucrurile. Va începe asaltul acum.
— $tiu. Poate c! a" putea s!-l mai încetinesc.
Contele se prinse de marginea mânecii mele.
— Nu vei comite neghiobia de care m! acuzi pe mine, da?
— Vom tr!i amândoi s! continu!m aceast! discu#ie pe mai târziu,
St!pâne.
L-am strâns de um!r, apoi am p!r!sit turnul. Am traversat curtea
interioar!, am trecut printr-o ie"ire ascuns!, închis! imediat în urma
mea, apoi am urcat pe meterezele de pe zidul exterior. Cu toate c! nu
purtam nicio armur!, blazonul cu tigrul pornit la vânat, portocaliu pe
roba neagr!, va fi destul de u"or de distins de c!tre fratele meu.
Creatura care purta cortul se opri "i-"i coborî capul pân! la
1066
p!mânt. Din pavilion ie"ir! dou! siluete, trecur! de conduc!torul
animalului "i pe gâtul jivinei. Nelesquin s!ri jos de pe bot, în vreme
ce înso#itorul s!u plutea spre sol. În timp ce înaintau, o companie de
arca"i ai Ursului de O#el urc! pe metereze, încadrându-m!.
Le-am f!cut semn s! lase arcurile jos.
— Vom schimba vorbe, nu s!ge#i.
Nelesquin înainta cu pruden#!. P!"ea cu grij! pe câmpul de
b!t!lie. R!s!riser! fire noi de iarb!, îns! nu aveai cum s! nu vezi
oasele albe r!spândite pe p!mântul negru, îmbibat de sânge.
Încrederea oglindit! pe fa#a lui mi-a readus în memorie fragmente
fugitive din întâlnirea noastr! anterioar! de la Tsatol Deraelkun, de
dinainte ca noi s! fi devenit du"mani de moarte.
Binevoitor, î"i desf!cu larg bra#ele.
— Mi s-a spus c! tr!ie"ti, frate, de"i o "tiam deja în inima mea.
— Nici n-a" "ti cine sunt, frate, dac! n-ar fi fost arta de t!m!duitor
a tovar!"ului t!u. M-am înclinat în direc#ia lui Kaerinus. Pentru
întâia dat!, pân! acum, sunt recunosc!tor unui vanyesh.
— Dac! ai fi venit mai curând s! fii vindecat, Soshir, am fi putut
sfâr"i acest joc mult mai repede.
Am cl!tinat din cap.
— Acest joc se desf!"oar! dup! un program pe care nu l-a
conceput niciunul dintre noi.
O expresie iritat! fulger! pe fa#a lui Nelesquin, apoi fu cople"it! de
un zâmbet fals.
— Un îndemn pentru predarea cet!#ii Tsatol Deraelkun va fi
respins, nu?
— La fel de repede precum sugestia mea de a ne duela din nou
pentru posesia ei.
— Gambitul a fost oferit "i refuzat; foarte bine. Nelesquin î"i privi
armata. Nu po#i învinge, "tii asta.
— Dar te-a" putea costa o victorie. Am ar!tat înspre nord. $tii c!
se apropie floarea Nalenyrului.
— Întotdeauna i-ai considerat pe Naleni intimidan#i, dar nu "i eu.
Î"i strânse pumnii pe "old, atr!gând aten#ia asupra faptului c! nu
avea nicio sabie.
— Nu lua asta drept un semn de f!#!rnicie c! nu te ucid cu mâna
1067
mea.
— Nu e cazul, poate un semn de la"itate.
— M! a"teptam la asta.
Ar!t! spre trupele sale, iar una din maimu#ele cu c!p!#âna te"it!,
trecând lejer de nou! metri în!l#ime, cu bra#e din cale-afar! de
musculoase, aproape la fel de lungi, ridic! o piatr! uria"!. O trase
înapoi, peste cap, iar eu m-am gândit o clip! c! avea de gând s! m!
zboare de pe metereze. În loc de asta, creatura – r!spunzând
comenzilor r!zboinicului cu tijele aurite – arunc! piatra la p!mânt.
F!cu un salt, "i-am sim#it atât lovitura ini#ial!, cât "i pe cea de-a
doua.
Înainte s! fi putut descifra motivul pentru aceast! ac#iune, un alt
"oc str!b!tu p!mântul. Zidul s-a mi"cat. În mortarul s!u au ap!rut
cr!p!turi, iar suportul pentru pasarel! a cedat. Arca"ii c!zur!, unii
peste zid, dar majoritatea în curtea interioar!. M-am l!sat într-un
genunchi, apoi am s!rit când sec#iunea meterezelor pe care m! aflam
s-a surpat.
Drumul dintre zidurile castelului s-a avântat în sus. Pietrele de
pavaj se ridicar! spre mine, propulsate de nasul sub form! de stea al
unei cârti#e de m!rimea unui elefant. Ghearele sale scurte adunar!
p!mântul într-o movil!, apoi #â"ni afar!. Odat! ce cârti#a a destupat
gaura, r!zboinici kwajiin au n!v!lit din ea.
O ploaie de s!ge#i s-au pogorât spre sol, împr!"tiindu-i pe
r!zboinicii cu pielea albastr!. Am aterizat în pozi#ie ghemuit!,
tr!gându-mi ambele spade. Lovituri de forfecare retezar! bra#ul unui
kwajiin "i-l orbir! pe altul. Un soldat lovit de s!geat! se izbi de un
r!zboinic care se repezise înainte. Am parat cu o sabie "i i-am
str!puns gâtul celuilalt.
Dincolo de gaura aceea se mai deschise una, "i înc! una. Apoi
începur! s! zboare pietrele, spulberând crenelurile. A"chiile de piatr!
c!deau ca o ploaie în spa#iul dintre ziduri, rico"ând f!r! nicio
discriminare. B!rba#ii urlau c!zând de pe ziduri. De la o asemenea
apropiere, Ur"ii de O#el puteau b!ga s!ge#i în spa#iul dintre plato"ele
armurii kwajiinilor. O s!geat! p!trunse direct sub un coif, ie"ind sub
falca r!zboinicului, f!cându-l s! cad! la picioarele mele.
Nu era timp pentru strig!te de alarm! sau îndemnuri viteje"ti; era
1068
ora recoltei pentru Grija. Secer! sau vei fi secerat, mila fiind doar un
moft, care nu va g!si prea mul#i amatori. Sângele s-a împr!"tiat pe
ziduri, lic!rind umed la mult timp dup! ce inima încetase s! mai
bat!. Membre retezate c!deau cu zgomot la p!mânt, iar mâinile se
încle"tau spasmodic. Oamenii se sprijineau de ziduri, b!gându-"i,
inutil, ma#ele înapoi în pântece. Al#ii urlau în t!cere, cuvintele lor
ie"ind ca un sânge negru din adâncurile lor.
Am devenit imediat incon"tient "i foarte alert. În acel haos am
observat totul. F!r! s! m! gândesc, îi etichetam pe du"mani în
func#ie de amenin#area pe care o reprezentau, apoi m! ocupam de cei
mai periculo"i. M! avântam cu un anumit scop, neîncercând s! scap.
Inten#ia mea era s! ucid câ#i mai mul#i kwajiini puteam.
C!zur! "i mai mul#i bolovani, iar zidurile au început s! se surpe.
P!ianjenii cu lân! au ajuns pe metereze, f!r! s! semene deloc cu oile,
cu membranele lor desf!"urate. Au fixat-o pe creneluri, apoi s-au
aruncat în lupt!. Liniile pânzei lor s-au înt!rit "i segmente întregi din
ziduri au c!zut în afar!. P!ianjenii cu lân! atacau orice mi"ca,
dovedindu-se la fel de sâcâitori pentru kwajiini ca "i pentru noi.
La un moment dat, un kwajiin "i cu mine ne-am întrerupt duelul
cu spadele pentru a elimina câte-un p!ianjen. L-a ucis pe al s!u
printr-o lovitur! rapid! prin carapace. Înarmat cu dou! s!bii, i-am
retezat capul. Kwajiinul "i cu mine ne-am zâmbit unul altuia, uni#i în
eforturile noastre comune, un semn despre cum ar fi putut fi
colaborarea dintre noi.
Apoi, cu o zvâcnire nep!s!toare, i-am potrivit o t!ietur! pe gâtlej
cu despic!tura sub#ire a zâmbetului s!u.
— Maestre Soshir, pe aici!
Dunos st!tea în fa#a unei mici por#i secrete, cu un p!ianjen mort
lâng! el. Ochii-i ardeau "i cu toate c! bra#ul s!u beteag de-abia #inea
una dintre s!biile mele, cealalt! sabie era n!cl!it! cu un fluid închis
la culoare.
Am doborât doi dintre kwajiini în vreme ce alergam spre poart!.
— Du-te înapoi, Dunos& Închide poarta&
M-am întors cu spatele spre ea, gata s!-i împiedic pe kwajiini s!
p!trund! în!untru. O mân! necru#!toare m-a înh!#at de "nur,
tr!gându-m! înapoi. M-am împiedicat de Dunos "i-am c!zut,
1069
gândindu-m! c! totul era pierdut. Nelesquin se întorsese din mormânt. Victoria "i cucerirea cet!#ii
Arcurile cântar!, iar s!ge#ile umplur! deschiz!tura. Primul kwajiin Tsatol Deraelkun deschideau un "ir apetisant de cuceriri. Asta ar fi
c!zu destul de departe de poart! "i cel pu#in al#i "ase se pr!bu"ir! în fost suficient s! încânte pe oricine, dar nu "i pe Nelesquin. Ambi#ia-i
urma lui. Apoi, un r!zboinic uria", îmbr!cat în armura Ur"ilor de Jad fusese destul de puternic! încât s!-l readuc! la via#!, "i nu eram sigur
virinieni, trânti poarta, închizând-o "i z!vorând-o cu ajutorul unei dac! puteam face ceva ca s!-l opresc.
r!ngi solide.
C!pitanul Lumel m-a ridicat în picioare.
— Nu mai putem p!stra acest loc. Ne retragem. Vino.
M-am îndep!rtat în fug! împreun! cu oamenii s!i "i cu Dunos.
Adânc în m!runtaiele cet!#ii, i-am ajuns din urm! pe Deshiel Tolo,
Ranai Ameryne "i al#i xidantzu, care luptaser! de partea mea.
Împreun! cu ei a"teptau "i Contele Derael, so#ia sa, fiul "i Prin#ul
Iekariwynal.
Contele d!du din cap pe cât putea el de bine.
— Focurile au fost aprinse. Nimic nu mai poate opri distrugerea.
— Atunci pleca#i. C!pitane Lumel, condu-i afar!. Dunos, tu-l
p!ze"te-l pe prin#. M-am uitat la ceilal#i xidantzu. A#i v!zut cu to#ii
planurile. Cunoa"te#i toate gâtuirile. Îi vom #ine pe loc cât de mult
vom putea, iar atunci când cetatea se va surpa îi vom ucide pe
supravie#uitori.

Lupta din tuneluri n-a fost atât de crâncen! pe cât m! a"teptasem.

Nelesquin, fericit c! stratagema lui func#ionase, nu ne-a mai încol#it.
Cu toate c! am ucis mai mul#i kwajiini, ace"tia nu ne-au urm!rit. Ne-
am retras prin mun#i. Am ie"it într-un loc care domina Tsatol
Deraelkun.
Focul cuprinsese cetatea. Turnurile sale înnegrite vomitau fl!c!ri
"i fum, ca ni"te vulcani îndep!rta#i. Apoi, unul dup! altul, s-au
pr!bu"it în infern. S-a ridicat un nor de scântei "i un vânt fierbinte a
ie"it din tunelul prin care sc!pasem noi. Jos, sub noi, kwajiinii au
ova#ionat moartea cet!#ii, dar totul a sunat fals.
Mi-am b!gat spadele înapoi în teac! "i mi-am luat picioarele la
spinare mergând spre nord. Îl învinsesem pe Nelesquin la Deraelkun
data trecut!, dar acum m-a înfrânt el pe mine. Am încercat s! m!
conving c! asta nu m! îngrijora defel, îns! nu avea niciun rost s! m!
mint.
1070 1071

14
A 32-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Ixyll
Cu toate c! to#i r!zboinicii expedi#iei din Voraxan ar fi vrut s!
r!spund! chem!rii Împ!r!tesei Cyrsa cât mai repede puteau, au c!zut
de acord cu Borosan c! o amânare, pentru a le putea face arm!sarii
mai rapizi, ar fi avantajoas! pe termen lung. Inventatorul a modificat
mecanismele "i alte p!r#i ale arm!sarilor, apoi a produs noi bidivii în
atelierele din Tolwreen. Cei vechi aveau s! fie folosi#i ca animale de
povar!, o idee care l-a întristat pe Ciras, în pofida îndoielii sale în
jivinele mecanice.
Vlay g!sise ideea mai degrab! amuzant!.
— Semeni cu Jogot Yirxan, a c!rui spad! o por#i.
Ciras se r!suci în "aua noului s!u arm!sar, care era mai mare, mai
lat "i mai puternic decât cel!lalt, decorat cu filigran din argint cu
fl!c!ri "i tigri adormi#i.
— L-a#i cunoscut?
— Nu prea bine. Îl "tiam de dinainte de a fi devenit vanyesh.
Spadasinul î"i plimb! palma peste sc!fârlia lui ras!. A ajuns la jaedun
prin sabia sa, apoi curiozitatea l-a purtat mai departe. A înv!#at mult
de la Nelesquin "i Kaerinus.
Ciras î"i trase sabia din teac!. Însemne negre se foiau pe ea.
— El a creat aceast! sabie "i cuvintele schimb!toare?
Vlay zâmbi.
— Da. A fost destul de mândru de ea. Zicea c! sabia va fi bardul
care-i va spune povestea.
Ciras se încrunt!.
— Mi s-a dat de în#eles c! Prin#ul Nelesquin "i Turasyndul au
c!zut la o învoial!.
— A"a este. Împ!r!teasa Cyrsa l-a trimis pe Virisken Soshir
înainte, cu un contingent, pentru a-i distruge pe vanyeshi. Privi în
1072
jur, spre Tolwreen. Din câte se pare, nu au reu"it, dar i-au lovit
puternic.
— Când ne-au ar!tat scheletul lui Nelesquin, nu mai r!m!seser!
decât optzeci "i unu.
Ciras b!g! sabia înapoi în teac!.
— Am avut parte de o experien#! neobi"nuit! când am folosit
prima dat! sabia aceea. M! aflam aici, în Ixyll. M! gândeam la tot
felul de înf!#i"!ri "i, dup! cum m! gândeam la du"mani, ace"tia
veneau spre mine. Turasyndieni, cu to#ii, cu excep#ia unuia. De ce s-
ar fi luptat Yirxan cu Turasyndienii dac! era unul dintre vanyesbi, iar
ace"tia-i erau alia#i?
Ochii lui Vlay se îngustar!.
— Dup! cum am spus, nu l-am cunoscut prea bine, dar am auzit
lucruri despre el chiar "i dup! ce s-a al!turat vanyeshilor. Am aflat c!
"i-a p!strat loialitatea fa#! de Împ!r!teas!. Era agentul ei printre ei.
Datorit! lui am aflat noi de alian#!. F!r! nicio îndoial!, Turasyndienii
"i-ar fi ar!tat nemul#umirea fa#! de aceast! dovad! de credin#!.
— Iar Turasyndienii n-au mai putut spune nimic acas! dac! au
fost m!cel!ri#i.
Ciras d!du din cap, gândindu-se la ardoarea pe care "i-o amintea
din acele fapte. Jogot Yirxan fusese încântat de distrugerea
Turasyndienilor. La rândul s!u, "i el fusese magnific, confruntându-se
în lupt! dreapt! cu ei "i doborându-i.
— Dac!-i adev!rat, atunci îmi pun întreb!ri cu privire la înc! un
lucru v!zut de mine.
— $i care era acela?
— Yirxan a doborât un spadasin. L-a atacat pe la spate, r!nindu-l
îngrozitor.
Ciras închise ochii.
— N-am v!zut chipul celui lovit de el, îns! blazonul lui era un
tigru negru la vân!toare.
— Un tigru negru la vân!toare?
Surprinderea din glasul lui Vlay îl f!cu pe Ciras s!-l priveasc!
atent, îns! nu descifr! nicio emo#ie pe fa#a omului.
— $ti#i cine-a fost? Întreb, pentru c! maestrul meu, Moraven Tolo,
purta acest blazon. De asemenea, avea "i o cicatrice pe piept, care
1073
corespunde acelei lovituri.
— E"ti sigur?
— Cât se poate de sigur.
Vlay î"i strânse o clip! buzele.
— Tigrul negru la vân!toare a fost purtat de ibovnicul Împ!r!tesei,
comandantul G!rzilor Imperiale. Spui c!-l chema Moraven Tolo?
— Vi-l pot descrie, dac! vre#i.
Cel!lalt b!rbat scutur! din cap.
— Nu-i nevoie. Dac! Nelesquin a supravie#uit, e posibil ca "i
Virisken Soshir s-o fi f!cut. Amândoi erau oameni cu mari ambi#ii,
dintre cei de care e în#elept s! te temi, Maestre Dejote.
— Dar asta n-are niciun sens. Ciras se încrunt!. Maestrul meu era
oricum altcumva, dar nu ambi#ios. Era un xidantzu "i, cu toate c! le
era cunoscut prin#ilor, nu avea niciun fel de preten#ii sau dorin#e
nes!buite. Nici m!car nu m-a vrut ca înv!#!cel, îns! maestrul s!u a
insistat.
— Poate c! gre"esc eu, iar povestea cu blazoanele nu-i decât o
coinciden#!.
— Îns! misterul persist!. Dac!, a"a cum spune#i, Yirxan îi era loial
Împ!r!tesei, atunci ce motiv ar fi avut s!-i atace iubitul?
Vlay zâmbi.
— Nu-i niciun mister. Soshir era ambi#ios. Împ!r!teasa era o
modalitate de distrugere a lui Nelesquin, rivalul s!u. Dac!-l f!cea
prin#-consort, Soshir ar fi putut deveni împ!rat din toate punctele de
vedere, dar nu oficial. O ascensiune la un asemenea rang, plecând de
la o origine atât de umil!, ar fi fost ceva remarcabil. Totu"i, ar fi putut
s! urce "i mai mult. La urma urmelor, ea a urcat pe tron dup! ce "i-a
ucis so#ul. Soshir ar fi putut s-o omoare, echilibrând balan#a,
readucând sângele regal pe Tronul Celest. A"a ar fi gândit Soshir.
— A"a c! l-a trimis într-o misiune împotriva lui Nelesquin, care ar
fi trebuit s! se termine cu moartea amândurora, iar când Soshir n-a
murit…
— … a f!cut s! fie ucis de un om de încredere. Vlay cl!tin! din cap.
Ambi#ia poate contracara, uneori, ambi#ia, dar s! fii prins în mijlocul
unei asemenea lupte este o situa#ie mortal!.
— A"a se pare.
1074
— Nu te mai gândi la asta, Maestre Dejote.
Vlay zâmbi "i o lu! din loc ca s! termine de înc!rcat carele.
— Doar g!se"te o cale s-o evi#i.
Ciras d!du din cap, îns! gândurile deja-i goneau. Dac! maestrul
s!u era, într-adev!r, Virisken Soshir, atunci n-ar fi el un pericol la fel
de mare pe cât fusese el? Iar dac! era, l-ar putea ucide Ciras? Nu l-ar
lovi niciodat! pe la spate pe maestrul s!u, "i nu era deloc sigur c! l-ar
fi putut înfrânge într-o lupt! dreapt!.
$i mai important, loialitatea sa fusese d!ruit! lui Moraven Tolo, nu
unei împ!r!tese pe care n-o întâlnise niciodat!. O "tiuse drept
curtezan!. Ea "i maestrul s!u se cuno"teau, îns! "tia Moraven cine
era? $tia Moraven cine era el? Alegerea numelor era o fereastr! spre
inten#iile sale ori un oblon care s! le ascund!?
Mul#i r!zboinici î"i schimbau numele. Unii o f!ceau dintr-o toan!.
Al#ii ca s! cinsteasc! un maestru sau un patron. Adesea, un r!zboinic
proceda a"a pentru a comemora vreo fapt! m!rea#!. Ciras nu "i-l
schimbase pentru c! era mândru de numele lui, "i dorea s!-"i
onoreze familia.
Moraven Tolo, atunci când era scris, putea fi descifrat în mai
multe feluri. Dragonul adormit era cea mai comun! interpretare. O
alta ar putea fi curajul dezv!luit Îns! cea mai macabr! dintre toate era
izbânda dorin"ei, care nu p!rea s! #in! cu maestrul s!u, sugerând
unele ambi#ii ascunse.
Ciras mârâi în barb!.
— Joci jocuri copil!re"ti. Î#i cuno"ti maestrul. Îi "tii caracterul.
Ambi#ia lui e s!-"i p!streze sabia în teac!.
Îns! mintea sa nu se putea abate chiar atât de u"or de la specula#ii.
La fel "i Jogot Yirxan, acesta putea fi citit în multe feluri. Extrem de
loial era cea mai la-ndemân! interpretare, îns! ceea ce spusese Vlay
despre Yirxan punea asta la îndoial!, din punctul de vedere al unui
vanyesh. Dreptate la miezul nop"ii era "i ea valabil!. Dup! cum
spusese Vlay, dreptatea se poate opune ambi#iei, iar Yirxan trebuie c!
f!cuse chiar asta.
Poate c! reu#esc s! le fac pe amândou!. Ciras apuc! mânerul sabiei
sale.
— Sunt mo"tenitorul unei s!bii, dar nu "i a circumstan#elor care
1075
au înfipt-o în maestrul meu.
Odat! cu ultimele c!ru#e înc!rcate "i gemând sub greutatea pr!zii
luate de Borosan din Tolwreen, expedi#ia din Voraxan se puse din
nou în mi"care. Iar Ciras admise c! noii bidivii aproape c! p!reau vii,
îns! se ab#inu s!-i considere animale sau cai. Î"i duceau c!l!re#ii f!r!
hurduc!ieli, de parc! ar fi plutit pe apele unui râu.
Traversar! în vitez! un "ir de v!i. Ciras nu recunoscu niciuna.
P!duri de copaci argintii produceau frunze care se transformau în
pulbere înainte de a ajunge la p!mânt. Un covor de flori ro"ii p!rea
destul de nevinovat, îns! când unul dintre thanatoni s-a avântat în
vale, înaintea c!l!re#ilor, r!zboinici-"erpi ie"ir! din p!mânt, cu
inflorescen#e ro"ii în vârful antenelor. Au încercat s! doboare
thanatonul, pentru a-l opri, îns! gyanrigotul se desprinse dintre ei, iar
s!ge#ile Voraxanilor t!iar! avântul urm!ritorilor.
Ocolir! acea vale, ceea ce le prelungi c!l!toria. Valea se curba
înspre sud "i se intersecta cu linia lor de mar". C!l!re#ii m!rir! viteza
pentru c! oamenii-"arpe nu erau prea rapizi, dar procedând a"a
aproape c! s-au repezit spre dezastru.
Au escaladat un "ir de dealuri "i au coborât într-o depresiune larg!
"i pr!foas!. Ciras c!l!rea în frunte "i g!si un loc îmbietor "i pa"nic,
pân! când v!zu c!l!re#i gonind direct spre ei. Înainte s! apuce s!
sugereze grupului s! încetineasc!, se recunoscu în persoana
conduc!torului celorlal#i, devenind tot mai mare, ca "i cum s-ar fi
avântat într-o oglind!. Ne"tiind sigur dac! era un miraj sau ceva mult
mai periculos, Ciras trase sabia din teac! "i atinse un comutator de pe
gâtul bidiviului s!u, iar armura "i #epii ie"ir! la iveal!.
Cu o clip! înainte ca Voraxanii s! intre în oglind!, c!l!re#i
Turasyndieni n!v!lir! prin cortina iluzorie. Lansar! un nor de s!ge#i.
Acestea #â"nir! prin despic!tura tot mai îngust!, urm!rind s!-i
coseasc! pe c!l!re#ii Împ!r!tesei din "eile lor.
S!ge#ile au rico"at din arm!sarul lui Ciras. Pl!cile de metal curbat
ie"iser! la iveal! pentru a-i proteja fluierele picioarelor "i coapsele.
Coama bidiviului a încremenit ca o perie aspr!, apoi s-a desp!r#it de-
o parte "i de alta a liniei gâtului, ca aripile unor fluturi. S!ge#ile
rico"au din coam! sau se rupeau inofensive de pieptul lat al
1076
arm!sarului.
Din crupa "i "alele bidiviului #â"nir! lame "i #epu"e. Ciras se
n!pusti direct asupra c!l!re#ilor Turasyndieni. $ocul ciocnirii îl
zdruncin!, îns! r!mase ferm în "a. %â"ni sângele, iar caii se cabrar!.
Arm!sarii r!ni#i se pr!bu"eau nechezând "i zvârcolindu-se,
zdrobindu-i sub ei pe nenoroco"ii c!l!re#i.
Ciras lovi, trecându-"i sabia printr-o subsuoar!. Se împr!"tiar!
pene negre, pentru c! ace"tia erau Vulturii Negri. Sângele de un ro"u
fierbinte fu împro"cat pe garda sabiei, apoi se împr!"tie pentru c!
lovi un alt Vultur Negru. Aerul se umplu de un iz de cupru.
Dirijându-"i arm!sarul cu ap!s!ri de genunchi, Ciras par!, apoi lovi "i
t!ie. C!l!re#ii c!deau, iar arm!sarii mecanici le stingeau "i ultimele
r!m!"i#e de via#! trecând peste ei.
%â"ni prin aliniamentul Turasyndienilor "i prin cortina magic!
dincolo de el. Acolo nu mai pândea niciun Turasyndian, asta dându-i
oarecare speran#e. Strunindu-"i arm!sarul, se arunc! din nou în
lupt!. Erau destui Turasyndieni de ucis, poate prea mul"i.
Turasyndienii atacaser! într-un "ir sub#ire. Forma#iunea lor îi
flancase pe Voraxani, ajungând pân! departe, la c!ru#e. R!zboinicii
Împ!r!tesei au luptat din greu, îns! Turasyndienii îi dep!"eau
numeric într-o propor#ie de unu la patru. Ova#ionar! triumf!tori
când unul dintre care fu r!sturnat, rostogolindu-se de dou! ori,
împr!"tiindu-"i înc!rc!tura pe întregul câmp de b!t!lie.
Ciras î"i conduse inten#ionat bidiviul în "arje razante, care secerar!
Turasyndieni "i cai deopotriv!. Detesta s! r!neasc! animalele, dar
provocând haos în rândurile Turasyndienilor era mult mai eficient
decât s!-i ucid!, pur "i simplu. Zbieretele unui cal în agonie "i
implor!rile camarazilor sfârteca#i puteau s!-i fac! s! renun#e la lupt!
chiar "i pe cei mai aprigi dintre r!zboinici.
Un uria" Vultur Negru Turasyndian, de pe penele c!ruia, a"ezate
pe umeri "i bra#e, lumina soarelui izbucnea argintie, îl atac! pe Ciras.
Nu exista niciuna dintre polite#urile unei lupte civilizate. Niciun fel
de provocare formal! sau de alt fel, doar un urlet s!lbatic "i o sabie
ridicat! cu furie.
Ciras par! o lovitur! de sus, apoi t!ie în jos. Lovitura lui t!ie
c!ma"a de zale "i despic! "oldul b!rbatului. Sânge proasp!t se
1077
împr!"tie pe gâtul calului, apoi înc! un Turasyndian se arunc! asupra
lui. Ciras se aplec! înainte, ferindu-se de lovitur!, "i sim#i în#ep!tura
unei r!ni în carne, apoi îl str!punse pe atacator. Î"i smulse sabia,
degajând-o, iar muribundul c!zu din "a.
Unul sau doi dintre Vulturii Negri d!deau semne de jaedun, îns!
lipsa lor de disciplin! îi condamn!. Ciras exersase contracararea unor
astfel de atacuri. Sabia lui Jogot Yirxan p!rea ner!bd!toare s! se
adape în sângele Turasyndian, iar Ciras îi îng!dui s! se sature.
Ciras gonea de-a lungul flancului Turasyndienilor, spre carul
r!sturnat. Barbarii se adunaser! acolo, cu inten#ia de a-l pr!da, cu
toate c! b!t!lia continua furioas!. Câ#iva Voraxani înjghebaser! o
ap!rare energic!, dar era doar o chestiune de timp pân! când ar fi
fost cople"i#i.
Borosan scoase din rând un alt car, ca "i cum ar fi vrut s! blocheze
n!v!lirea Turasyndienilor. S!ri de pe locul vizitiului în spate, cu ochii
holba#i, refugiindu-se repede în dosul vechilor scuturi montate pe
laterale. S!ge#ile se loveau de ele, iar "ase Turasyndieni se repezir!
asupra atelajului.
Unul dup! altul, o mân! de thanatoni ie"ir! din spatele scuturilor,
pe picioarele lor de p!ianjeni. Ni"te panouri se traser! înapoi "i
#â"nir! s!ge#i de arbalet!. Salva îi r!sturn! pe Turasyndieni din "a,
ucigând câ#iva.
Un Vultur Negru r!nit "chiop!ta în spatele carului r!sturnat.
C!uta un refugiu, ghemuindu-se printre cutiile metalice,
dreptunghiulare. Mici thanatoni – cei pe care Borosan îi considera
„prinz!tori de "oareci” – #â"nir! de-acolo, ca r!spuns la mârâitul
gutural al b!rbatului. Râsul lui îi urm!ri pe gyanrigo"i pe când ace"tia
se împr!"tiau pe p!mânt, dar pieri abrupt când prima dintre cutiile
metalice se desf!cu singur!. Se i#ir! ni"te picioare, iar bra#ele se
opintir!, ridicând în picioare r!zboinici scheletici, mecanici, care se
n!pustir! asupra Vulturului Negru. Înainte ca expresia lui s! poat!
trece de la triumf la groaz!, cel mai apropiat gyanrigot ridic! o mân!
cu gheare "i-i frânse cu u"urin#! gâtul.
$i mai multe s!ge#i lansate de thanatoni îi doborâr! pe c!l!re#i.
Ceva metalic clic!i în spatele lui Ciras. Unul dintre "oricari s!rise pe
crupa bidiviului s!u "i-"i introdusese picioarele în g!urile mici aflate
1078
de-o parte "i de alta a cozii. Partea de sus a domului "oricarului se
r!suci "i #â"ni afar! o s!geat! mic!, rico"ând din ap!r!toarea pentru
nas a unui Turasyndian.
Ciras se r!suci "i-l m!tur! pe lupt!tor din "a. Al#i doi barbari se
repezir! spre el. $oricarul îl s!get! pe unul în gât. Cu toate c! de-abia
dac! f!cea victime, s!geata îl distrase pe r!zboinic suficient cât Ciras
s!-l elimine cu u"urin#!. Apoi spadasinul se întoarse în "a "i par!
lovitura celui de-al doilea, în timp ce trecur! unul pe lâng! cel!lalt.
Se întoarse s!-l atace din nou, dar unul dintre gyanrigo"ii
r!zboinici ai lui Borosan lovise deja. Fierarul u"or modificat din
Tolwreen spulber! capul calului cu o lovitur! de baros. Animalul se
pr!bu"i, aruncându-"i c!l!re#ul înainte. Barbarul se cl!tin! ca beat,
încercând s! se ridice în picioare "i fu doborât de un alt Voraxan.
Se pr!bu"i din nou, cu fa#a despicat!. Gyanrigotul fierar termin!
treaba, înfundându-i în craniu aproape tot coiful. Turasyndianul se
surp!, sânge "i creieri picurând de pe barosul uciga"ului.
Thanatonii avansau la unison, spulberând flancul Turasyndienilor.
Ciras "i ceilal#i gonir! mai departe, t!indu-le retragerea. Omorâr! cât
de mul#i Vulturi Negri putur!.
Pe ceilal#i îi împinser! în valea oamenilor-"arpe. Ciras nu "tia sigur
dac! era mai bine s! mori acolo ori s! fii ucis de un gyanrigot. În cele
din urm!, decise c! nu conteaz!. Dar dac! ar fi fost obligat s! aleag!,
ar fi ales "erpii.
1079

15
A 32-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 163-lea al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Vallitsi, Helosunde
Keles s!lt! o dat!, apoi se rostogoli, oprindu-se în peretele micii
celule din piatr!. Gol "i suferind de durere, se preg!ti pentru ceea ce
"tia c! va urma. Î"i ridic! genunchii când îl lovi apa rece din g!leat!.
Tu"i "i scuip!, refuzând s! se destind! pân! în clipa în care u"a
beciului s!u avea s! se închid!.
Temnicerii, ambii purtând amulete rotunde, îl scuipar! din prag.
— $tim noi cum s! proced!m cu cei de teapa ta. Te-am fi terminat
deja, îns! avem ordine. Dar situa#ia o s! se schimbe cât de curând.
Noaptea-i de-abia la-nceput, iar soarta ta va fi hot!rât! cu mult
înainte de venirea zorilor.
Cei doi b!rba#i râser! hodorogit, apoi trântir! u"a, închizând-o "i
z!vorând-o cu un scrâ"net metalic.
Keles r!mase ghemuit la podea, tremurând. Mantia întunericului îi
oferea unele pl!ceri pasagere. Nu putea vedea arsurile "i vân!t!ile
care-i acopereau trupul. Zilnic – de dou! ori, ast!zi – temnicerii s!i îl
scoteau din celul!. Îl b!teau cu be#e despicate "i funii înnodate. L-au
spânzurat de încheieturile mâinilor, pân! când bra#ele aproape c! i-
au fost smulse din umeri. I-au tocat rinichii cu lovituri grele de
pumni.
Nu putea s! vad!, îns! trebuie c! urina cu sânge.
La început, nu pricepea de ce-l agresau temnicerii.
Era din Nalenyr, iar Nalenyrul era de mult! vreme aliat al celor din
Helosunde. Arestarea Prin#esei Jasai sugera o modificare a politicii,
îns! politica helosundian! n-ar trebui s! aib! prea multe în comun cu
situa#ia lui. Era un Anturasi, "i numai acest lucru ar fi trebuit s!-i
ofere siguran#!.
Dar un Anturasi sau nu, cei care-l capturaser! au aflat repede ce se
întâmplase la Tsatol Pelyn. Keles f!cuse minuni acolo "i n-a contat c!
1080
magia lui salvase vie#i. Îi schimbase pe oameni. Era malefic!. El era
un xingnadin "i, probabil, mai mult decât un practicant al magiei.
Trebuie c! era un maestru al ei, un xingnacai, poate chiar un
jaecaixingna, un Mare Maestru. Asta-l f!cea egal cu un vanyesh "i
toat! lumea cuno"tea ororile împr!"tiate de ei peste tot.
Frica de vr!ji îi f!cuse pe temnicerii s!i s! fie creativi, ca nu cumva
s!-i tr!sneasc!. Pentru c! era un Anturasi, se temuser! s!-l ucid!
imediat, a"a c! tortura era, pur "i simplu, o îndr!zneal! la limita
pruden#ei. De asemenea, îi strecuraser! prafuri în por#iile pe sponci
pe care i le d!deau, sperând c! între b!t!i "i narcotice nu va putea s!-
"i foloseasc! arta lui blestemat!.
Dac! ar fi #tiut.
Z!când acolo, pe podeaua de piatr! rece, Keles î"i retrase
con"tiin#a în interior. Fugi de durere "i frig. Din#ii îi cl!n#!neau. Din
nas îi picura ap! rece. Foamea-i rodea pântecul. I se f!cuse pielea de
g!in!, îns! toate acestea p!reau ni"te abstrac#iuni. F!ceau parte din
natura sa fizic!, dar asta era totul.
Ai în"eles cum st! treaba. Trebuie s! faci asta acum, cât înc! mai ai
ceva putere.
Se concentr! asupra apei "i-i c!ut! adev!rata natur!. Voia s! se
scurg! spre punctul cel mai jos din celul!. O încuraj!. Îi d!du un mic
impuls, apoi înc! unul, sim#ind furnic!tura de la baza craniului.
Atingea magia foarte fin, dar era suficient. Apa care b!ltise în jurul lui
se scurse încet în alt! parte.
Apoi î"i îndrept! aten#ia asupra pietrei de sub obrazul s!u. Era
doar o lespede de piatr!, de-abia demn! de luat în seam!, dar scotoci
înl!untrul ei. Mai c!l!torise a"a înainte "i descoperise c! era mai u"or
s! p!"easc! pe aceast! cale cu fiecare repetare. Intr! în trecutul
pietrei în timpul în care se odihnea în albia unui râu secat, absorbind
lumina soarelui. Keles o surprinse într-un moment de cea mai
intens! c!ldur!, "i aduse acea energie în prezent.
Piatra se înc!lzi sub obrazul s!u.
Î"i în!l#! capul "i se târî înapoi, când începur! s! se ridice aburii.
Piatra prinse a str!luci u"or. Se holb!, o clip!, la mâinile sale
zdrelite, apoi începu s! râd!. Hohotul r!sun! încet. Cu toate c! nu
era înc! unul nebunesc, purta în el suficient! amenin#are încât
1081
"obolanii chi#c!ir! "i fugir! s! se ad!posteasc! prin pere#i. Dac!
temnicerii s!i tr!geau cu urechea, probabil c!-l credeau cu min#ile
duse "i aveau s! considere c!-"i des!vâr"iser! opera.
Keles "i-ar fi putut vindeca mâinile. Ar fi fost, pur "i simplu, o
revenire la natura lor adev!rat!. Avea destule cuno"tin#e de anatomie
ca s! "tie cum ar trebui s! fie, îns! asta nu era destul pentru el ca s!
invoce magia. Ca s! fac! o schimbare, trebuia s!-"i cunoasc! propria
lui natur!. $i cu toate c! încercase s-o identifice, nu reu"ise. Asta
poate pentru c! era în schimbare.
— Nu de mâini vindecate am nevoie.
Se ridic! în "ezut "i-"i mi"c! umerii. Rigiditatea începuse deja s! se
instaleze. Rezolvarea acestei probleme nu necesita magie, a"a c! nici
m!car nu se gândi s-o foloseasc!. Se concentr! asupra problemei mai
mari "i c!ut! solu#ii ca s! se elibereze.
Dup! capturarea lor, au fost transporta#i la Vallitsi, s! a"tepte
pl!cerea reunirii Consiliului de Mini"tri helosundian. Deseienii pe
care-i transformase l!saser!, de bun!voie, armele deoparte, îns! în
fiecare diminea#! se trezeau "i se îmbr!cau iar în armurile lor, cu
armele la-ndemân!. Helosundienii nu mai "tiau ce s! cread! despre
asta. Deseienii nu erau ostili, a"a c! helosundienii s-au decis s! nu-i
m!cel!reasc!.
Tyressa "i Rekarafi r!m!seser! în coloan! timp de trei zile, dar
disp!ruser! tocmai când ajunseser! în apropierea capitalei. Niciunul
dintre ei nu-"i abandonase armele, a"a c! Keles nu-"i prea f!cea
probleme pentru siguran#a lor. Chiar #i neînarma"i, n-ar fi în pericol.
La Vallitsi au început "i b!t!ile, f!r! îndoial!, la ordinele lui Ieral
Scoan. Keles era aproape sigur c! individul încerca s! ajung! la un
acord cu Jasai, care s!-i confere patronului s!u un avantaj asupra
celorlal#i mini"tri. O chinuia cu ideea c! îl b!teau pe Keles "i se
oferise s! pun! cap!t ciom!gelilor în schimbul cooper!rii sale.
Keles îndura senin b!t!ile pentru c!, pur "i simplu, nu avea o alt!
op#iune. A încercat s! se foloseasc! de magie ca s! evadeze ceva mai
înainte, dar n-a mers. Când "obolanii au refuzat resturile de mâncare,
a b!nuit c!-l drogau. Odat! ce-a încetat s! mai m!nânce, a putut s!
utilizeze din nou magia, preg!tindu-"i încet evadarea.
Iar asta trebuia s! se întâmple acum.
1082
Auzind, din întâmplare, un comentariu al unuia dintre tor#ionarii
s!i, a urgentat lucrurile. Omul i-a cerut altuia s! nu-l loveasc! pe
Keles peste fa#! "i s! aib! grij! s! nu-i rup! vreun picior.
— Trebuie s! fie prezentat Consiliului reunit.
Cu toate c! cel!lalt tor#ionar c!zuse de acord cu asta, replicase:
— Vor fi ocupa#i pân! peste cap cu târfa lui Pyrust.
Remarca paznicului însemna c! întregul Consiliu se reunise la
Vallitsi. Jasai avea necazuri mari. Keles, obosit, lovit "i fl!mând,
trebuia s! ac#ioneze.
O parte din el r!m!sese deta"at! "i îndep!rtat! în timp ce el invoca
magia. O folosi atunci ca s! se ridice în picioare "i ca s!-"i echilibreze
membrele. Inspirând adânc, arunc! o privire în spate "i d!du încet
din cap. Acum începe.
Atinse apa "i-i modific! natura, de la fluid la vapori. Aburii plutir!
prin temni#! "i se scurser! în încuietoarea de fier. Odat! ce vaporii
atinser! metalul, apa se condens!.
Keles î"i împinse sinele în încuietoare. Ar fi putut atinge fierul, a"a
cum f!cuse cu piatra, readucând-l într-un moment în care era foarte
fierbinte, dar asta i-ar fi luat prea mult din for#!. În loc de asta, se
concentr! asupra apei, f!când-o s! consume metalul. Apa se scurgea
prin locurile uzate "i fisurile minuscule, împr!"tiindu-se prin z!vor ca
o ieder! ruginie. Cât ai zice pe"te, z!vorul ced!.
U"a se b!l!b!ni, apoi balamalele, care ruginiser! "i ele, se rupser!.
U"a celulei c!zu în!untru, apoi se f!cu buc!#i din cauza izbiturii.
Cuiele se dezintegrar! în pete de rugin!. G!l!gia stârnit! de
scândurile care z!ng!neau pe treptele de piatr! i se p!rea asurzitoare.
Îl cople"i un val de oboseal!. Prea neglijent. Trebuie s! am mai
mult! grij!. Nu am atâta for"!.
Pr!bu"irea u"ii stârni strig!te. De-a lungul coridorului trop!iau
picioare. Umbrele paznicilor c!zur! asupra lui Keles, acoperindu-l.
— Ce dr!cie mai e "i asta?
Unul dintre paznici î"i apuc! sabia. Keles atinse magia "i mângâie
mai mult apa. Un "uvoi fluid se n!pusti în sus, în n!rile omului. El
scuip! "i se înec!, dând din mâini. Încerc! s! urle, dar "i mai mult!
ap! îl cople"i. Cu ochii ie"i#i din orbite, se arunc! înapoi, izbindu-l pe
cel!lalt paznic de perete, apoi c!zu în genunchi. Fa#a i se întunec! în
1083
timp ce încerca, zgomotos, s! trag! aer în piept, apoi le"in!.
Cel!lalt paznic se reechilibrase "i se preg!tea s! trag! sabia. Keles
împinse apa în teaca de lemn. Lemnul se umfl!, blocând rapid arma.
Nedumerirea îi încre#i fruntea, apoi f!cu loc furiei. Paznicul î"i trase
sabia din teac!, apoi atac!.
Keles f!cu un pas în fa#! "i b!tu din picior. O scândur! din stejar se
ridic!, lovindu-l pe paznic în genunchi. Urlând, b!rbatul se pr!bu"i la
podea, lovindu-se cu capul. Sabia-i zbur! dintre degetele lipsite de
vlag!. Se rostogoli, oprindu-se într-o b!ltoac! "i se dizolv! încet,
devenind o pat! portocalie.
Oboseala îl cuprinse pe Keles într-o mantie de plumb. Se cl!tin! "i
se prinse cu mâna de ceva. Durerea-i n!v!li pe bra# în sus,
limpezindu-i mintea. Î"i trase o clip! r!suflarea, apoi porni înainte
cl!tinându-se, urcând încet treptele. P!"i peste cel!lalt cerber "i-"i
continu! drumul pe coridor.
La postul de paz! smulse de pe un rastel o p!tur! aspr!, de lân!,
înf!"urând-o strâns pe trup, de"i îi zgâria pielea zdrelit!.
Se opri la nivelul solului, uitându-se prin fereastra îngust!,
z!brelit!, de la u"!. Camera de gard! servea "i drept cazarm!. Nu
v!zu niciun soldat dormind sau "ezând la masa singuratic!. În vatra
din centrul înc!perii înc! mai ardea focul, iar acolo fierbea un ceaun
cu ciorb!. Pe mas! se aflau patru castroane cu orez aburind. Oricine
o fi fost de gard!, fusese chemat, recent, în alt! parte.
Probabil ca s! se ocupe de Consiliu. Norocosul de mine.
Îns!, motivul pentru care plecaser! nu conta. Un inel de chei
atârna de un cui b!tut în perete. Libertatea lui depindea de luarea
acelor chei.
Dar cum?
Apoi zâmbi. O g!leat! g!urit!, pentru ap!, se afla lâng! vatr!. Se
concentr! "i for#!. Trosni un toiag. G!leata se goli "i Keles d irij! apa
spre peretele unde erau cheile.
Îndat! ce b!ltoaca se m!ri sim#itor, schimb! starea apei din lichid!
în solid!. Se în!l#! un #ur#ur "i ridic! inelul de chei de pe cui. Ajunse
pe culme, cheile zorn!ir! strident.
Înc! o sfor#are "i ghea#a cr!p! la baz!. %ur#urele c!zu spre u"!.
Apa se mai topi "i înghe#! de dou! ori, ridicând cheile, apoi
1084
aruncându-le cu un zorn!it. În cele din urm!, apa le aduse pân! la
ferestruic!, iar Keles descuie u"a.
Apoi, tocmai când ie"ea din temni#!, u"a postului de gard! se
deschise. Apa se scurse în mâna întins! a lui Keles, înghe#ând în
forma unui pumnal scurt.
Femeia care ie"i pe u"! îi arunc! o privire "i zâmbi.
— %i se tope"te arma.
— Tyressa? Pumnalul lui Keles se f!cu buc!#i pe podea. Ce faci
aici?
— Ai uitat c! Prin#ul Cyron m-a îns!rcinat s! am grij! de tine?
— Nu. Se l!s! cu totul pe cadrul u"ii. Trebuie s-o g!sim pe Jasai "i
s-o salv!m.
— Deja s-a rezolvat. P!"i spre el "i-l lu! în bra#e. Te scot de aici.
— Las!-m! jos, pot s! merg.
— Trebuie s! fugim.
Tyressa deschise u"a cu vârful piciorului "i se pierdu în noapte. O
t!ie pe o alee care se îndrepta spre est. Din cl!dire se desprinser! "i
alte umbre "i i se al!turar!. O gean! de lumin! îl scoase la iveal! pe
Marele Ministru Rislet Peyt, un aliat. Keles se lini"ti "i Tyressa râse
încet.
— Treaba mea era s! te g!sesc, dup! ce #i-am eliberat înso#itorii.
— Acum te întorci dup! Jasai? Pot s! te ajut.
— Nu-i nevoie.
Tyressa încetini, apoi îl l!s! pe Keles jos, într-o curte interioar!
mic!, aflat! lâng! una dintre por#ile estice ale ora"ului. Era deschis!,
iar mai multe care a"teptau în apropierea ei. Deseianul din Tsatol
Pelyn p!zea poarta "i, la un semn al Tyressei, ie"i.
— Nu pricep. C!ru#e? Provizii? Cum ai ob#inut astea?
Keles se ag!#! de umerii Tyressei.
În noapte r!sun! un cl!n#!nit de potcoave pe pietrele de pavaj.
C!l!re#ii se apropiau în goan!. Tyressa îl l!s! pe Keles în spatele unei
c!ru#e, apoi se întoarse "i-"i trase sabia. R!zboinicii deseieni se
împr!"tiar!, cufundându-se din nou în bezn!, gata s! atace dac! era
nevoie.
C!l!re#ii ie"ir! la iveal!, iar hohotul triumf!tor al Tyressei semnal!
c! nu va fi necesar! nicio lupt!. Majoritatea c!l!re#ilor îi dep!"ir!,
1085
ie"ind pe poart!, dar unul î"i struni calul în apropierea c!ru#ei.
Tyressa o trase pe femeia din spatele b!rbatului "i o l!s! lâng! Keles.
— Jasai?
Keles ar fi vrut s! mai spun! ceva, îns! nodul din gât îl împiedica.
— Da, Keles.
Prin#esa se aplec! "i-l s!rut! ap!sat. Asta-l f!cu pe c!l!re# s! râd!.
— Tu e"ti acel Anturasi despre care tot vorbea ea.
Jasai fu trântit! pe spate când c!ru#a se smuci "i-o lu! spre poart!.
— El ne-a salvat la Tsatol Pelyn.
— Atunci ai mul#umirile mele.
— Cu pl!cere. Keles îl scrut! intens pe c!l!re#. Cine e"ti?
— Prin#ul Eiran, la dispozi#ia ta.
— Dar e"ti mort.
— Cu siguran#! asta a vrut Consiliul de Mini"tri. Prin#ul râse. În
timp ce benchetuiesc cu to#ii, s!rb!torind capturarea surorii mele,
noi ne-am dus "i-am luat-o de-acolo. M! îndoiesc c! asta le va u"ura
digestia.
Keles î"i arcui o sprâncean!.
— Cumva, am îndoielile mele c! asta te-ar preocupa din cale-afar!
de mult.
— Ai dreptate.
Prin#ul arunc! o privire înapoi spre ora" "i poarta deschis!.
— Sunt mult mai preocupat de ce vor face ca s-o recupereze. Sper
c! vom ajunge suficient de departe încât s! nu mai trebuiasc! s! ne
confrunt!m cu consecin#ele faptelor noastre.
1086
16
A 32-zi,!Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Câmpiile!Tsengui,!Nalenyr
Prin#ul Pyrust a recunoscut în Virisken Soshir un spirit
asem!n!tor lui chiar din prima clip! în care l-a v!zut. Cu toate c!
Soshir avea o înf!#i"are neîngrijit! "i h!ituit!, retragerea de dup!
c!derea cet!#ii Tsatol Deraelkun îi justifica aspectul. Zvonurile care-l
d!deau drept un Mistic str!vechi, reîntors ca s-o ajute pe Împ!r!teas!
s!-"i distrug! pe du"manul, îl intrigau pe prin#, îns! oricine cu
experien#! militar! era binevenit.
Ceea ce Pyrust g!sea cel mai agreabil era modul în care
reac#ionaser! ceilal#i. Sufletele cadrelor sale erau xidantzu, indivizi
independen#i, puternici "i talenta#i. Cu toate astea, se vedea clar c!
erau gata s! moar! pentru el. Chiar "i b!iatul acela cu bra#ul ologit
p!rea gata ca, la un semn din deget f!cut de Soshir, s!-l taie pe Pyrust
în dou!.
Pyrust venise în sud, în Câmpiile Tsengui, cu mare parte din
trupele aduse în Nalenyr. Desf!"urase acolo dou! armate, cu cele mai
bune trupe deseiene în centru. O for#! nalenian! echivalent! se afla
în flancul stâng. Contele Linel Vroan a luat flancul drept, cu o armat!
format! din unit!#i recrutate din provinciile vestice rebele ale
Nalenyrului. Prin#ul avea dou! armate din mili#iile deseiene ca for#e
de rezerv!, gata s! ofere sprijin acolo unde trebuia.
În timp ce prin#ul st!tea cu Soshir "i Vroan pe un deal, în lumina
amurgului, nemul#umirea xidantzului cu privire la aranjamente
deveni evident!.
— Cu ce nu e"ti de acord, Maestre Soshir?
— Pozi#ia nu va rezista.
Linel Vroan, înalt "i arogant, pufni cu dezgust.
— Câmpiile Tsengui au v!zut multe b!t!lii. Prin#ul a pozi#ionat
trupele noastre pe panta pârâului care curge în centru. L-am îndiguit
1087
pe malul estic, pentru a inunda terenul de lâng! povârni". Dubl!
protec#ie pentru flancul nostru. De asemenea, ne permite s! ne
concentr!m for#ele aici, lâng! drum, pentru a bloca trecerea.
Soshir îl privi pe prin#.
— Amplasamentul trupelor tale este impecabil. Transformarea
marginii câmpului de lupt! într-o mla"tin! este o idee la fel de bun!.
Dac! ai lupta cu o for#! conven#ional!, du"manul s-ar gândi de dou!
ori înainte de a se pune cu voi. Kwajiinii nu o vor face. V! vor
str!punge liniile.
Dezgustul umplu cuvintele lui Vroan.
— S! nu crezi c! oamenii no"tri-s ni"te la"i, doar pentru c! trupele
tale s-au risipit "i-au pierdut Tsatol Deraelkun.
Soshir î"i focaliz! încet aten#ia spre nobilul nalenyrian.
— Presupui multe lucruri, domnul meu. E"ti un prost. Crezi c!
Tsatol Deraelkun era invulnerabil!. Pierderea ei presupune e"ecul
trupelor care o ap!rau.
Vroan î"i miji ochii.
— Negi c! exact asta s-a întâmplat? Ai înfrânt o for#! de dou! ori
cât cea care a spulberat cetatea. Cum altcumva s! interpretezi ceea ce
s-a întâmplat?
Pyrust ridic! mâna lui înjum!t!#it!.
— Cred, Conte Vroan, c! Maestrul Soshir vrea ca noi s! reflect!m
asupra posibilit!#ii c! du"manul cu care ne confrunt!m a fost capabil
s! realizeze cu o armat! "i jum!tate ceea ce nu s-a mai înf!ptuit pân!
acum. La urma urmelor, acestea sunt ni"te circumstan#e
extraordinare.
Vroan râse.
— Da, cârti#e de lupt! "i maimu#e gigantice, arunc!toare de pietre.
Creaturi co"mare"ti pentru a justifica la"itatea.
Soshir ar!t! în dep!rtare, spre flancul drept.
— Dac! asta crezi, Conte Vroan, atunci ar trebui s!-#i deplasezi
trupele. For#ele viriniene, care s-au retras de la Tsatol Deraelkun,
sunt cele care-#i ap!r! flancul.
— Nu am nevoie de ele, se zbor"i Vroan. Las!-le s! plece spre
nord, împreun! cu Contele Derael "i prin#i"orul. Se pot ascunde cu
to#ii prin Moriande.
1088
Unde, f!r! îndoial!, ai fi tu fericit, Conte Vroan, unde l-ai înlocui pe
Prin"ul Cyron.
Pyrust întinse mâna.
— Te rog, domnule, calmeaz!-te. Maestre Soshir, b!nuiesc c!
în#elegi nemul#umirea lui Vroan. Noi speram s! ne mas!m for#ele în
Tsatol Deraelkun, pentru a opri invazia. În loc de asta, ne-am întâlnit
cu iscoadele tale, ne-am oprit aici "i-am profitat cât am putut de mult
de situa#ie. Istoric vorbind, asta a fost o pozi#ie bun!.
— N-am s! contrazic acest punct de vedere, În!l#imea Ta. Doar
atât c!, istorice#te, nimeni nu s-a mai confruntat, vreodat!, cu o
asemenea for#!. Soshir cl!tin! din cap. Ar trebui s! retragi grosul
trupelor înapoi în Moriande.
— $i s! cedez jum!tate din #ar!? Vroan î"i dep!rt! bra#ele. Nu
putem abandona în mâinile lor atât teritoriu.
Soshir îi ignor! protestele.
— Îi vei obliga s! asedieze cetatea "i s!-"i întind!, pân! la limit!,
liniile de aprovizionare. Po#i men#ine trupe în teritoriu pentru
atacarea acestora. Asedierea unui ora" precum Moriande va necesita
o armat! incredibil!, "i chiar dac! ar reu"i s-o adune, vor trebui s-o "i
hr!neasc!. Îi po#i face s! sângereze. Po#i n!v!li în Erumvirine. Îi po#i
obliga s! se concentreze în alt! parte. Nelesquin se va plictisi de
r!zboiul lui când lucrurile vor începe s! treneze.
Pyrust se încrunt!.
— Chiar crezi c! Prin#ul Nelesquin – Prin"ul Nelesquin – s-a întors
din mormânt ca s!-"i conduc! trupele lui de kwajiini?
— L-am v!zut cu ochii mei. Am vorbit cu el. Da, Conte Vroan, po#i
s! râzi de mine dac! vrei. N-am s! te provoc la duel, din moment ce
aceast! armat! are nevoie de trupele tale. Dar am s! m! rog ca Grija
s! nu te ia la el, pentru c! am s!-#i cer mai târziu socoteal! pentru
jignirile tale.
Vroan rânji.
— Carnea ta va fi mult mai lesne de fr!gezit decât orgoliul t!u.
— Nu, aici confunzi motiva#iile mele cu ale tale, domnul meu.
Soshir ar!t! spre sud. Nu-mi pas! ce p!rere ai despre mine sau
trupele mele. Am v!rsat destul sânge, pentru bine sau pentru r!u, a"a
c! p!rerea ta nu are nicio importan#!. Ceea ce m! enerveaz! este
1089
prostia uluitoare care te face s! crezi c!-#i cuno"ti suficient de bine
du"manul, câmpul de b!t!lie "i istoria pentru a hot!rî c! acesta-i
locul în care vei ie"i victorios. Spui c! b!t!liile de pe aceste câmpii au
adus izbânda for#elor naleniene, îns! nu te întrebi cine a luptat, de
fapt, acolo. Acum o sut! dou!zeci de ani, eu am fost aici "i-am luptat
s! ap!r Nalenyrul. Înainte de Urgie, am fost din nou aici, ca "i
Nelesquin. Am luptat împreun! "i-am repurtat o mare victorie.
Cunosc acest câmp de b!t!lie mai bine ca tine, la fel "i el. Tot a"a
cum a urzit un plan pentru capturarea cet!#ii Tsatol Deraelkun, are
un plan "i pentru înfrângerea unei armate aici.
Pyrust î"i mângâie b!rbia cu ciotul lui de mân!.
— Ce crezi c! este?
— A" min#i dac! #i-a" spune c! "tiu. Vino.
Soshir se întoarse "i intr! în cortul care-i servea lui Pyrust drept
centru de comand!. Se îndrept! spre masa pe care fusese întins! o
hart! a Nalenyrului. B!tu cu degetul pe pozi#ia lor actual!.
— $tie c! aici va fi a"teptat de o armat!. Are noim!. A"adar,
trimite o for#! aici care î#i va ataca trupele. S-ar putea s! nu treac!
prea repede mun#ii, pentru c! liniile tale de aprovizionare sunt la fel
întinse pân! la limit! ca "i ale lui.
Soshir ar!t! spre mun#ii care flancau defileul prin care trecea
Drumul Imperial.
— Mai exist! "i alte trec!tori prin mun#i. Sunt mici "i risipite. În
mod normal, s!-#i strecori trupele prin ele ar fi o idee proast!, pentru
c! jonc#iunea lor cu o for#! mai ampl! este dificil!. Îns! Nelesquin are
creaturi zbur!toare care pot purta mai mul#i oameni o dat!. Le poate
folosi pentru a coordona deplas!rile trupelor.
Pyrust d!du din cap.
— Vrei s! spui c!-"i poate infiltra unit!#ile de-a lungul întregii
grani#e? Crezi c! le va folosi pentru a ne întrerupe liniile de
aprovizionare?
— Nu "tiu. M! gândesc c! aversiunea lui pentru tuneluri ar
împiedica utilizarea a orice altceva în afara cârti#elor lui gigantice.
Dar poate c! "i-a înv!#at lec#ia.
— Poate c! nu-i Nelesquin.
Capul lui Soshir zvâcni, r!sucindu-se.
1090
— Dac! asta-i adev!rat, Conte Vroan, atunci avem o problem!
chiar "i mai mare. În#elegi, dac! este Nelesquin, atunci "tim c!
încearc! s! consolideze imperiul. Dac! nu-i el, ci doar cineva care se
preface a fi el, care a dobândit, cumva, puterea de a crea kwajiini,
atunci nu avem nicio idee asupra motiva#iei lui. Dup! cum ne putem
da seama, trupele lui au m!cel!rit tot în jum!tatea estic! din
Erumvirine. De#ine o pozi#ie acolo. S-ar putea s! fi colonizat
teritoriul "i de acolo aduce trupe noi.
Pyrust cl!tin! din cap.
— I-ar trebui cel pu#in cincisprezece ani ca s! ob#in! o nou!
recolt! de r!zboinici. Mai degrab! dou!zeci.
— N!d!jduiesc c! ai dreptate, dar, de fapt, nu avem nicio idee
despre câte trupe are în dispozitiv. Vhangxii lui sunt ni"te animale,
îns! au sfârtecat dintre oameni la fel de mul#i pe câ#i am f!cut-o "i
noi pe câmpul de b!t!lie. Iar kwajiinii, lupt!tori la fel de feroce pe cât
am v!zut eu vreodat!. Soshir privi spre Vroan. Cel mai bine ar fi s! nu
faci niciun fel de comentarii despre experien#a mea. Sunt un
jaecaiserr, iar s!biile kwajiin m-au t!iat nu o dat!.
Vroan î"i mu"c! buza de jos "i nu zise nimic.
Pyrust î"i trecu un deget peste hart!.
— Dac! "i-a strecurat trupele prin mun#i, le-ar putea folosi ca s!
ne h!r#uiasc! liniile. Dac! a" fi în locul lui, a" încerca s! trec peste ele
cu o for#! mai puternic! "i-a" lansa atacuri pe la hotarele de vest ale
nalenienilor, pân! în Ixun.
— Nu te contrazic, îns! atunci "tim mult mai multe despre politica
nalenian! decât e de presupus c! "tie el. Soshir î"i încruci"! bra#ele.
Nici nu te-a" învinov!#i, Conte Vroan, dac! te-ai întoarce în Ixun ca
s!-#i p!ze"ti casa.
B!rbatul zvelt î"i ridic! b!rbia.
— Dac! Nalenyrul cade, Ixunul îi va împ!rt!"i soarta. B!t!lia se va
decide aici.
Soshir cl!tin! din cap.
— Tot nu m! ascul#i. Nelesquin "tie cum s! lupte aici. S-ar putea
s! nu #i se par! a"a, îns! este o capcan!. Te retragi, îl love"ti din
flancuri. Îi ataci liniile de aprovizionare. Trimi#i trupele în
Erumvirine.
1091
 Pyrust asculta. Insisten#a lui Soshir sublinia în#elepciunea vorbelor
sale. Se confruntau cu un du"man pe care nu-l cuno"teau, care ar
putea avea trupe mai bune, mii "i mii. S! ocupi o pozi#ie "i s! adop#i
o strategie înaintea atâtor necunoscute era prostie.
— În#elege ceva, Maestre Soshir. Evaluarea f!cut! de tine
du"manului s-ar putea s! fie corect!, "i pun asta pe seama experien#ei
dumitale doar în Erumvirine, nu "i pe trecutul rela#iilor cu Prin#ul
Nelesquin. Îmi voi împ!r#i chiar "i una dintre for#ele mele de rezerv!,
divizând-o în regimente pe care le voi trimite în est "i-n vest pentru a
g!si orice trupe a trimis Nelesquin prin mun#i. Astea fiind spuse, simt
c! trebuie s! opun rezisten#! aici. S-ar putea s! ai dreptate când spui
c! Nelesquin cunoa"te acest loc, dar amândoi "tim c! nu exist! niciun
loc mai bun de aici "i pân!-n Moriande pentru a te împotrivi unei
armate.
Xidantzu d!du din cap, ezitant.
— Nu încape nicio îndoial! c! a"a este.
— Astfel, m! aflu între ghimpii unei dileme. Dac! ac#ionez pe baza
celor spuse de tine, "i se dovede"te c! ai p!c!tuit prin pruden#!,
retragerea ar putea distruge întregul Nalenyr. În vreme ce Moriande,
f!r! nicio îndoial!, poate rezista o vreme acestei armate. Dac!
suntem împotmoli#i acolo, Nelesquin s-ar putea strecura dincolo de
noi "i ar putea captura Helosunde "i Deseirionul, pentru a se întoarce
apoi spre Moriande.
— Dac!-#i împr!"tie for#ele aici, o s! fac! asta oricum.
— Da, îns! atunci va avea mai pu#ine efective cu care s-o fac!.
Pyrust ridic! din umeri. Desigur, mai exist! "i o alt! problem!.
— Care?
— Împ!r!teasa Cyrsa mi-a poruncit s!-l opresc pe Nelesquin aici.
Soshir clipi.
— Atunci, coroana imperial! de pe flamurile unit!#ilor n-a fost
pus! doar ca s!-l irite pe Nelesquin? S-a întors Împ!r!teasa?
Pyrust d!du solemn din cap.
— S-a întors.
Soshir privi spre clapa de la intrarea în cort.
— N-am v!zut niciuna dintre trupele care au a"teptat-o în Ixyll.
— Nu "tiu dac! aceste trupe sunt un mit sau nu. Prin#ul î"i frec!
1092
maxilarul cu ciotul mâinii. N-a pomenit nimic despre ele.
Xidantzu se încrunt!.
— Am avut un înv!#!cel care a str!b!tut Ixyllul pentru a o trezi. A
reu"it?
Pyrust d!du din cap.
— Nu "tiu. Împ!r!teasa p!r!sise de mult sanctuarul. A stat acolo
eoni la rând, a"teptând "i privind "i punând la punct propria sa re#ea
de informa#ii. În mod sigur "tiai cine este: Doamna de Jais "i Jad.
Soshir clipi neîncrez!tor.
— Nu se poate a"a ceva.
Vroan cl!tin! din cap.
— O confirm. Am întâlnit-o înainte de a pleca din Moriande. Era
Doamna de Jais "i Jad. Prima mea nevast! i-a fost, cândva, novice.
Soshir se frec! cu palma pe frunte.
— Cum de n-am v!zut asta? Era Paryssa.
Vroan d!du u"or din cap.
— I-ai spus Paryssa, dup! numele florii?
Soshir ridic! privirea, cu o expresie deschis! "i f!r! fereal!.
— Dup! un parfum preferat de ea înainte de a deveni Împ!r!teas!.
Când, ulterior, am f!cut cuno"tin#! cu Doamna de Jais "i Jad,
obi"nuia s! ard! esen#! de parrysa. A"a i-am dat numele. O parte din
mine s-ar putea s!-"i fi amintit, dar…
Reac#ia omului la aceste ve"ti îl fascina pe Pyrust, în primul rând
pentru c! dezv!luia o latur! surprinz!toare a lui. Dac! era s! dai
crezare zvonurilor din tab!r!, Virisken Soshir avea un suflet de fier
într-o plato"! de o#el "i se pricepea suficient de bine la lupt! ca s!-"i
p!streze armura neatins!.
%i totu#i, la men"ionarea unei femei, s-a muiat brusc. S! fie asta
iubire? Pyrust se gândi în treac!t la so#ia lui, Jasai, c!utând o reac#ie
similar!. Cu siguran#!, sim#ise ceva pentru ea. Mândrie. Speran#a
pentru pruncul pe care-l purta. Ar fi putut chiar numi ceea ce sim#ea
dragoste, îns! ardea înl!untrul s!u mult mai firav! decât în Soshir.
— Acum e în Moriande. M-a împiedicat s!-l omor pe Cyron.
— $i #i-a poruncit s! vii aici pentru a-i nimici du"manul. Soshir
d!du din cap. Nu cumva, ea…?
— F!r! îndoial! c! ar fi transmis dispozi#ii "i pentru tine, dac! ar fi
1093
"tiut c! e"ti aici. Pyrust ridic! din umeri. Mai degrab! te crede în
Ixyll, împreun! cu înv!#!celul t!u.
— Desigur. Ai dreptate, d!du Soshir din cap. N-ai putea s!-#i pui
solul s! duc! un mesaj din partea mea?
Prin#ul încuviin#! cu un semn din cap.
— Un mesager pleac! în zori. R!spunsul ar putea veni chiar în ziua
urm!toare.
— Mul#umesc, Alte#!.
Pyrust î"i plec! fruntea.
— Desigur, trupele tale sunt binevenite aici. B!nuiesc c! sunt
ner!bd!toare s! ucid! "i mai mul#i dintre kwajiini.
— Pe cât de mul#i vor putea, Alte#!. Soshir î"i miji ochii. Acesta
nu-i un loc unde a" alege s! mor, dar pentru a ucide este potrivit.
1094
17
A 32-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Jaidanxan (Cel de-al!Nou$lea!Cer)
Jorim îi d!rui lui Tsiwen un zâmbet pe cât de curajos era el în stare
s! "i-l fac!.
— A"a va fi cel mai bine, surioar!. Mul#umesc pentru c! l-ai
convins pe Grija.
Ea-i întoarse o privire întunecat!.
— Asta te va readuce pe t!râmul muritorilor, îns! nu stabile"te "i
modul în care te vei descurca atunci cu sora ta. Ce-ai s! faci?
El începu s! p!"easc! de-a lungul balconului, în sus "i-n jos,
bucurându-se s! simt! r!ceala pietrei. Nu conta c! era o iluzie.
— Nu "tiu. S-ar putea ca Nirati s! poat! fi convins! s! intre de
bun!voie în Lumea Mor#ilor, pentru a salva realitatea.
Tsiwen se încrunt!.
— Asta ar rezolva problemele imediate, îns! îl va l!sa pe Grija cu
alta. Un muritor în Lumea Mor#ilor – cineva în forma sa fizic! intact!
– înseamn! necazuri.
Jorim în!l#! o sprâncean!.
— S-a mai întâmplat a"a ceva înainte?
— De mai multe ori. Eroi de-ai oamenilor, încercând s!-i elibereze
pe cei dragi din ghearele fratelui nostru. În general, l-au for#at pe
Grija s! cedeze, ori l-au p!c!lit, iar el a eliberat sufletul în cauz!.
Jorim se opri "i se întoarse spre ea.
— L-a înfrânt pe Grija un muritor?
— Asta s-a petrecut destul de frecvent, pân! când am ascuns
por#ile spre Lumea Mor#ilor. Fratele nostru a acceptat st!pânirea
asupra mor#ilor pentru c! e greu de crezut c! mor#ii l-ar putea prosti
sau cople"i prin for#a fizic!.
— Dar un muritor?
Zei#a În#elepciunii zâmbi.
1095
 — Via#a pieritoare este ea îns!"i o for#!. Muritorii se vor ruga
adesea #ie sau mie, pentru ajutor divin, dar ai v!zut "i tu cât de
repede trece vremea acolo. Cam pe când a" remarca eu vreo
implorare fierbinte, momentul în care a" putea interveni a trecut de
mult. $i totu"i, cumva, ace"ti muritori reu"esc s! g!seasc! o solu#ie,
ori s!-"i afle curajul din ei în"i"i. Ni-l atribuie nou! "i ne aduc
mul#umiri "i laude, dar noi n-am f!cut nimic pentru ei. Dac! "i-ar
cunoa"te puterile, ar putea lansa o campanie pentru r!sturnarea
noastr!, la fel cum "i noi l-am doborât pe tat!l nostru.
Jorim se frec! cu palma pe falc!.
— Sugerezi c! via#a îns!"i este magic!?
— Nu-i nicio sugestie. A"a stau lucrurile. Na"terea unui copil este
o crea#ie la fel de mare ca facerea unei lumi. Me"terirea unui arc sau
izbutirea unei lovituri de sabie, toate acestea sunt crea#ii. Zâmbetul
lui Tsiwen se l!#i. Fiecare act de crea#ie, indiferent cât de amplu sau
cât de mic, modific! realitatea. Consecin#ele unei schimb!ri sunt
imposibil de calculat, fapt care face ca pozi#ia noastr! s! fie una cât se
poate de precar!. Odat! ce cineva decide c! zeii nu exist!, s-ar putea
ca, de fapt, s! încet!m a mai fi.
Zeul-dragon d!du încet din cap.
— Cei care creeaz! în loc s! distrug! se obi"nuiesc cu extinderea
realit!#ii. Vine "i vremea când accesul lor la ea se extinde "i el.
Dobândesc controlul asupra ei.
— Adev!rat, îns! prea mul#i se consider! limita#i. Tu "i fratele t!u
s-ar putea s! v! fi întrebat cum ar fi s! devii un cartograf Mistic, îns!
asta ar fi ca "i cum ai studia o cea"c! cu ap! când e"ti scufundat într-
un ocean.
— A"adar, dezvoltarea unui talent este un mijloc prin care aduci
sfâr"itul, nu sfâr"itul însu"i?
— Nu "i dac! e"ti capabil s!-l duci dincolo de limite. Tsiwen se
apropie de el "i-l cuprinse într-o îmbr!#i"are. Fratele nostru vine s! te
despoaie de tot ce iubesc. Îmi amintesc prea bine durerea de data
trecut!, a"a c! n-am s! r!mân.
Jorim î"i înclin! capul "i-o s!rut! pe frunte.
— A"teapt!-m! pe Lupul Furtunii. S-ar putea s! am nevoie de
ajutor ca s! navighez pân! în Anturasixan.
1096
— Voi fi încântat! s! te sprijin.
Într-o clip!, se mic"or!, luând forma unui liliac. B!tu din greu din
aripi "i-i d!du ocol de dou! ori, înainte de a intra în picaj, din palatul
lui ceresc spre t!râmul de jos, al muritorilor.
Jorim o privi cum se duce "i, când se r!suci, se trezi fa#!-n fa#! cu
Grija. Ceva p!rea altfel la el. Ar!ta mai pu#in fricos, mai în#epat, îns!
diferen#a era subtil! "i-l nelini"tea pe Jorim.
— Ne-am în#eles sau nu, frate, c! voi r!mâne în trupul meu fizic,
pentru o durat! normal! de via#!, dup! care m! voi întoarce aici?
Zeul Mor#ii d!du solemn din cap.
— Ne-am în#eles, frate. N-am s! te în"el cu anii, de"i "tiu c! ai
inten#ia de a-i risipi în frivolit!#i cu femeia din r!s!rit.
— Pari aproape gelos.
— Pentru pl!cerile c!rnii? Niciodat!. Mult prea trec!toare. Grija-"i
deschise bra#ele. Începem?
— Te rog.
Jorim îl l!s! pe fratele s!u s! i-o ia înainte pe treptele late de filde",
conducându-l spre un dormitor.
— Am c!zut de acord c! esen#a mea va r!mâne aici, pân! m!
întorc, nu?
— Am jurat, deja, c! nu vor exista niciun fel de vicle"uguri.
— Mi-ar pl!cea s!-mi amintesc c! ai f!cut acest leg!mânt "i ultima
dat!.
Jorim se întinse pe pat "i se transform! pân! g!si o pozi#ie
confortabil!. $tia c! nu trebuia s! fac! asta, din moment ce
disconfortul s!u era tot o iluzie, îns! transform!rile erau ceva ce
f!cuse ca Jorim.
— Sunt gata.
— Bine.
Grija ridic! un deget "i din el crescu o ghear! lung!. Lumina
lic!rea pe marginile ei.
— Moartea înseamn! schimbare. Acum voi îndep!rta tot ce nu
#ine de Jorim Anturasi.
— Nu-mi voi aminti nimic din cum a fost s! fiu zeu?
— S-ar putea s! p!strezi unele amintiri, îns! ele vor p!li treptat.
Odat! ce-#i voi reteza esen#a divin!, vei fi dezlegat. Acea parte a
1097
sufletului t!u, modelat! în vremea în care ai avut aceast! identitate,
va reveni la forma sa fizic!.
— Forma mea fizic!, vrei s! spui.
— Carne, piele "i oase, da, oasele tale. Privirea lui Grija se în!spri.
Pot s! încep?
Jorim d!du din cap "i închise ochii. Se str!dui s! topeasc! toate
iluziile. Percep#iile sale fizice disp!rur!, senza#ia de c!ldur! "i
r!ceal!, lumina. Aceste lucruri înc! mai existau, îns! nu însemnau
nimic pentru el. Se scufund! într-un neant întunecat, apoi pe
dinaintea ochilor s!i dans! un caleidoscop de imagini. Una era un
dragon, alta un Fennych. Se v!zu pe sine ca Jorim, "i din nou ca
Tetcomehoa "i ca primul Împ!rat, Taichun. Toate imaginile pluteau
în jur, legate prin firi"oare eterice.
Apoi, o ghear! le m!tur! pe toate, întrerupându-i leg!tura cu
dragonul. Îl fulger! o durere cum nu mai sim#ise nicicând. O parte
din el î"i aduse aminte c! era o iluzie, îns! chiar "i aceast! informa#ie
se risipea. O parte important! din esen#a lui se tot mic"ora,
pierzându-se în neant.
Gheara execut! un alt circuit "i Jorim url!. Putea sim#i cum gâtul i
se sfâ"ia în buc!#i, pe când Taichun disp!ru. $i mai mult! durere,
topit! "i umflându-se, îl izbi în plin pe când Tetcomehoa pieri.
Sângele-i ardea precum un acid. Trupul i se cutremura.
Întruparea sa de muritor, #eap!n! "i rece, îl tr!gea înl!untrul ei.
Gheara lui Grija s!p! prin esen#a lui iar "i iar. Fiecare fibr! se rupea
cu zbârnâitul unui tendon retezat. Lumina explod! pe dinaintea
ochilor lui Jorim. Panica se insinu! în el. Nu mai "tia cine este, ce
este. Nu se mai recuno"tea pe sine însu"i.
Acea parte din el care era zeu disp!ruse.
Iar trupul s!u îl accept! din nou. Spasmele-l r!v!"eau "i-i îndoir!
spatele. Mâinile i se zb!teau. Substan#a se sfâ"ie. Bra#ele îi fluturau,
picioarele loveau, apoi ateriz! dur pe o suprafa#! solid!. Pe dinaintea
ochilor s!i erupser! scântei când se lovi cu capul. Se chinuia s!
respire "i, în cele din urm!, izbuti s! ia o gur! zdrav!n! de aer.
Se rostogoli într-o parte "i tu"i. Trase de pânza a"ezat! pe fa#a sa.
Se sfâ"ie, eliberându-l. Inspir! din nou, iar un aer fierbinte-i umplu
pl!mânii. Tu"i cu putere, eruptiv, sim#ind gust de pucioas!. Apoi
1098
sesiz! fierbin#eala pietrei "i-"i aminti c! trupul s!u fusese conservat
într-un butoi cu ulei. Fâ"iile de pânz! care-l #ineau nemi"cat înc! mai
musteau de el, îns! nu mai era nicio urm! de butoi.
Din spatele lui se auzi un vaiet stins.
— Oh, nu, ce-ai f!cut?
Jorim se întoarse "i se ridic! în capul oaselor.
— Cine? Grija?
Zeul Mor#ii ar!ta aidoma unei pot!i fl!mânde. O zgard! neagr! "i
groas! îi încingea gâtul, iar de la ea porneau dou! lan#uri negre care
se întindeau la infinit. Lan#urile-l îl ap!sau la p!mânt, #inându-i capul
jos.
— Ce-ai f!cut?
— Ceea ce m-ai ajutat tu s! fac. Jorim smulse resturile de pânz!
care-i legau picioarele. M-am reîntors în trupul meu.
— Nu, nu, nu, s! nu-mi spui c! ai f!cut-o. %i-am spus s! n-o faci.
— N-ai intervenit în niciun fel. Jorim se aplec! asupra lui "i ridic!
pumnul. Ai fost de acord s! m! reîntorc.
Grija b!tu în retragere.
— Acela n-am fost eu. Nessagafel îmi luase locul.
— Poftim? Cum e posibil a"a ceva?
Grija se tângui ca un copil orfan.
Jorim aproape c!-l pocni. Se l!s! într-un genunchi "i ridic!
lan#urile. Nu p!reau deloc grele, îns! Grija de-abia dac! se putea
mi"ca.
— Trebuie s!-mi spui ce s-a întâmplat.
— A fost numai gre"eala ta, a ta "i a celorlal#i.
Grija î"i strâmb! buza înapoi cu un mârâit, îns! f!r! for#! "i f!r! s!
reprezinte o amenin#are.
— V-a#i b!tut cu to#ii joc de mine. Mai r!u decât atât, m-a#i sfidat.
V-am pedepsit, îns! nu v-a p!sat. Ceilal#i au râs de mine pentru asta.
N-am putut tolera a"a ceva, "tii, n-am mai putut. Nimeni nu m-a
admirat. Nicio poezie nu m-a sl!vit. Niciun cântec nu m-a pream!rit.
Tot ce-am ob#inut a fost frica. Nu po#i tr!i din fric!, Wentoki, nu se
poate.
Jorim scutur! lan#urile "i Grija scânci.
— Trebuie s! "tiu ce-ai f!cut.
1099
 Zeul Mor#ii privea prin el.
— Mi l-a#i dat cu to#ii pe Nessagafel "i-a dormit aici. M-a#i ajutat
s!-l leg, iar odat! ce-a plecat a#i preferat s! v! duce#i dup! el, s!
deveni#i muritori, s! tr!i#i cum a tr!it el. Ceilal#i v-au privit, i-au
privit pe Oameni, s-au distrat cu bufoneriile lor, dar am putut "i eu?
Nu. Tot ce-am primit au fost sufletele urlând, dup! ce muriser!.
Mor#ii nu sunt pa"nici. Nu îi supun la cazne de nevoie. Ca s!-l
torturez pe vreunul, tot ce trebuie s! fac este s!-l prind într-o sfer!
reflectat!, ca s!-"i poat! vedea e"ecurile care i-au marcat via#a. Apoi,
în cele din urm!, le dau drumul, ca s! poat! tr!i din nou. Dac!
reu"esc, atunci î"i duc traiul cu voi, în paradis. Dac! dau gre", sunt ai
mei, din nou. Ochii lui Grija se focusar!. Dar "tii cine nu url! sau se
plânge? Nessagafel. A cunoscut pacea, a"a c! o fur aici, în cel de-al
Nou!lea Iad, pe cea rezervat! pentru el "i numai pentru el. Stau aici,
m! scald în pacea lui, "i-atunci începe s!-mi vorbeasc!. Îi r!spund.
Zicea c! am procedat gre"it ucigându-l. Nu avea de gând s!
nimiceasc! totul. N-avea de gând s! ne distrug!, oricum, nu pe to#i.
Doar pe unii. Chado "i Quun. Ei l-au omorât. L-am convins c! noi n-
avem nicio vin!, frate, tu "i cu mine. Ne-ar fi fost bine.
Jorim sim#i minciunile, dar nu mai conta. C!utase s!-"i reintre în
trup, ca s! poat! deschide drumul spre Anturasixan "i s!-l închid! pe
Nessagafel pentru totdeauna. Grija se opusese acestui plan, "tiind c!
Wentoki va insista asupra lui. Orice pl!nuise Grija d!duse gre", iar
Jorim trebuia s! afle ce inten#ionase fratele s!u.
— Vrei s! m! închizi din nou în forma mea muritoare, nu? De ce?
— Nu, n-am avut aceast! inten#ie.
Jorim arunc! lan#urile. Greutatea lor îl sugrum! pe Grija "i-l oblig!
s! se culce la p!mânt.
— Nu m! min#i. Ai vrut s! devin muritor din nou. De ce?
Grija-"i dezveli col#ii.
— Îmi trebuia esen#a ta. Aveam nevoie de for#!.
— Atunci, t!r!"enia cu pricina cu Nirati a fost o minciun!?
— Da, o în"el!torie, iar tu ai c!zut în capcan!. $i Tsiwen. Nu-i
chiar atât de în#eleapt!, nu?
Jorim s!ri pe lan#uri, izbindu-l, din nou, pe Grija cu fa#a de
p!mânt.
1100
Zeul Mor#ii î"i ridic! botul, sânge negru curgându-i din nas.
— Cu esen#a ta, frate, l-a" fi putut controla pe tat!l nostru. Ar fi
putut s! nimiceasc! unele lucruri "i s! le refac! pe altele. A" fi devenit
primul între zei. $i-atunci v-a#i fi temut de mine.
— La ce i-ar trebui lui Nessagafel esen#a mea?
Grija râse ca un smintit.
— Ai ajutat la închiderea lui aici. Esen#a ta este cheia pentru
lan#urile lui. Cu ajutorul ei "i-ar rec!p!ta libertatea. Ca s-o ob#in!, m-
a înlocuit.
— Îns! n-a prea fost ca tine.
Fusese ceva nelalocul s!u cu Grija.
— Nu "i-a rânjit fasolea, nu i-a fost fric!.
— Eu nu-mi rânjesc fasolea.
Jorim mârâi, iar Grija se f!cu mic.
— Dac! tat!l nostru te-ar putea înlocui, de ce n-a f!cut asta pân!
acum?
— Avea planuri, frate, "i au ajuns s! se îndeplineasc!. N-a fost
niciodat! suficient de puternic încât s!-#i poat! smulge esen#a. I-ai
dat-o de bun!voie.
Chiar i-am dat-o? Amintirile sale ca zeitate nu disp!reau. Sim#ind
schimb!rile din Grija, nu se ag!#ase prea tare de ele?
Grija îl studie mai cu aten#ie.
— E"ti mai mult decât un muritor, nu-i a"a?
Jorim privi spre trupul s!u. Nu ar!ta niciun semn de putrezire ori
urme ale traumelor suferite de el înaintea mor#ii.
— Nu sunt sigur ce sunt. Nu un zeu. Poate un f!c!tor de vr!ji, asta
dac! nu cumva Nessagafel m-a vindecat. Dar de ce-ar face a"a ceva?
Zeul cel la" scheun!.
— Din motivele lui îngrozitoare.
Jorim se ridic!.
— Ai spus c! ne afl!m în cel de-al Nou!lea Iad. Wangaxan?
— Da, "i nu-i cale de sc!pare.
— Ha!
Jorim privi în jur. În afar! de fratele s!u nu mai era nimic.
— Nessagafel a sc!pat. Dac! el poate face asta, pot "i eu.
— Vei fi nevoit s! te mai gânde"ti la asta, Jorim Anturasi.
1101
 Nessagafel se materializ! ca Viruk.
— În fond, acest loc a fost creat pentru încarcerarea zeilor. Ce 18
"anse ar avea un muritor s! scape de-aici? Mai ales când n-am nicio A 33-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
inten#ie de a te l!sa s-o faci? Ultimul!an!al!domniei!Prin"ului Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikun, Moriande
Nalenyr

Cu toate c! în ciotul bra#ului sim#ea o mânc!rime îngrozitoare,

Prin#ul Cyron nu avea vreme s! se scarpine. Îl mânca de la o vreme
încoace, dar nu-l prea luase în seam!… fapt care-l surprindea. Cu mai
pu#in de o lun! înainte, felul în care acest bra# îi sorbea via#a
devenise centrul existen#ei sale.
Rana nevindecat! a fost o metafor! pentru lume. Invazia dinspre
sud, invazia dinspre nord, dispari#ia lui Qiro Anturasi "i rebeliunea
provinciilor sale din vest îl sfâ"iaser!. Îi ab!tuser! aten#ia, îl f!cuser!
incapabil de altceva decât de capitulare. Fusese la fel de mort ca "i
carnea pe care viermii i-o devoraser! din ran!.
Dar acum… Cyron râse în timp ce un ministru de rang inferior îi
întinse un vraf de hârtii cu cifrele exacte privind inventarul de s!ge#i,
arcuri "i corzi pentru arcuri din cele nou! armur!rii din Moriande.
Dispunea de mii de arcuri "i sute de mii de s!ge#i, îns! de mai pu#in
de dou! mii de corzi.
Ridic! hârtiile în mâna dreapt!.
— Ce este mai probabil s! se rup!? Un arc sau coarda lui? Ce poate
fi mai r!u, un arc ud sau o coard! umed!?
Func#ionarii "i mini"trii de rang inferior r!maser! ghebo"a#i
asupra meselor lor, dând din cap, în semn c!-i auziser! întreb!rile. Se
obi"nuiser! cu astfel de izbucniri, îns!, prima oar!, fuseser! cu totul
tulbura#i de ele. Niciunul nu îndr!znise s! r!spund!.
Îns! circumstan#ele se schimbaser!.
Un func#ionar se întoarse spre el.
— Corzi, Alte#!. De câte avem nevoie?
— Dou! de fiecare arc.
— Voi da dispozi#ie pentru trei, Alte#!, "i ne vom mul#umi cu dou!
1102 1103
"i jum!tate.
Cyron îi f!cu omului un semn scurt din cap. Func#ionarul scrise o
dispozi#ie, iar un mesager – purtând o e"arf! lat!, de un ro"u-deschis,
în jurul taliei – i-o lu! "i p!r!si în grab! ceea ce fusese odat! sala de
audien#e private a lui Cyron. El va duce dispozi#ia în alt! înc!pere din
Turnul Dragonului, unde va fi multiplicat! "i distribuit! fiec!rui
atelier de arcuri din ora" "i mai departe. Îi vor vinde tot ce aveau "i
vor produce mai multe, repede.
Cyron puse pe mas! inventarul arcurilor "i un alt func#ionar îl lu!
de acolo pentru a fi sortat "i completat pentru recuperare imediat!.
Totu"i, al#i func#ionari vor c!uta printre dosare, citind totul, notând
anomaliile "i asem!n!rile, iar acestea-i vor fi aduse la cuno"tin#!. El
va lua o decizie rapid!, vor fi scrise alte dispozi#ii "i rapoarte, iar
procesul se va relua.
Aparatul birocratic îl urâse pe Cyron de la început. O parte din el
era o r!m!"i#! din cel de dinainte, îns! numirea operat! de el pentru
func#ia de Mare Ministru Imperial înr!ut!#ise lucrurile. Le agravase.
În loc s! transmit! ordinele prin intermediul lui Pelut Vniel "i al altor
mari mini"tri, Cyron ceruse un personal format din func#ionari
m!run#i. Voia femei "i b!rba#i care înc! nu deveniser! cu totul
îndatora#i superiorilor lor. Astfel încât ridicase în rang mul#i dintre
func#ionarii care înc! nu fuseser! recunoscu#i formal de mini"trii lor.
Cyron i-a catapultat înaintea altora, oameni care se spetiser! de mult
mai mult! vreme.
Treizeci de func#ionari umpleau camera; omologii lor erau
împr!"tia#i în alte "ase înc!peri de prin castel. Când un proiect
necesita mai multe resurse decât cele imediat disponibile, un
amploaiat pleca s! rezolve problema, iar un altul îi lua locul. În
vreme ce a"teptau s! fie chema#i în Prima Înc!pere, ceilal#i se ocupau
de procesul de revizuire.
Asta i-a pus în cap întregul aparat birocratic. Înainte, acesta
ac#ionase ca un filtru. Distila informa#iile, în a"a fel încât prin#ul afla
numai ceea ce credea birocra#ia c! se cuvenea s! "tie. Mini"trii
manipulau informa#iile, ascunzându-le de colegii lor "i de superiori.
Pentru c! informa#ia însemna putere, nu circula nestingherit!.
Cyron cl!tin! din cap. Birocra#ia men#inuse ineficien#a prin
1104
sugrumarea for#ei creative a celor care lucrau în sistem. Inova#ia
murea pe la baricadele de pe drum. Problemele erau sechestrate "i
îngropate, pentru ca asupra ministrului responsabil de g!sirea unei
solu#ii s! nu se reverse niciun fel de ru"ine. Asta permitea ca
problemele s! stea la dospit, chiar "i cele mai simple.
Cyron extinsese distribu#ia de informa#ii "i încurajase g!sirea de
solu#ii. Cu fiecare aspect adus la cuno"tin#a sa, el cerea analize "i
solu#ii. Înainte, aparatul birocratic ar fi luat decizii de capul s!u, îns!
Cyron se delecta cu ideea de a avea op#iuni. Dac! alegea s! le ignore,
atunci a"a r!mânea; dar avea sute de oameni ocupa#i cu g!sirea unor
solu#ii la care el nu s-ar fi gândit niciodat!.
Pelut Vniel a încercat s!-l opreasc! pe Cyron. Prin#ul ob#inuse tot
ce-"i dorise, chiar mai mult. Mini"trii l-au îngropat sub o avalan"! de
informa#ii. Îi parveneau de-a valma, confuze – mormanul se ruga s!
fie rezolvat de mini"tri. Vniel îi permitea, cu m!rinimie, lui Cyron s!
ia câ#i func#ionari avea nevoie – în special din aceia f!r! experien#! –
pentru a sorta informa#iile.
Cyron întorsese îns! lucrurile în favoarea sa. Începuse prin a
elabora planuri pe baza informa#iilor primite, apoi le trimisese
mini"trilor pentru a-"i da cu p!rerea. Nu se gr!beau deloc s! revin!
asupra problemelor, îns! el anticipase "i asta. Ac#iona f!r! a le mai
a"tepta sfaturile, f!când modific!ri atunci când r!spundeau, dar, de
cele mai multe ori, mergea mai departe cu planurile lui. Când
mini"trii protestau c! le ignorase r!spunsul, el sublinia c! replica lor
întârziat! era în acord cu ac#iunile sale.
Atunci se r!fuia cu ei, îngropându-i în rapoarte, cereri "i dispozi#ii
pentru alte ac#iuni. Acei mini"tri care se plânseser! c! nu le d!dea
nimic substan#ial de lucru fuseser! recompensa#i cu îndatoriri grele.
Dac! reu"eau s! realizeze ceva solid, continua s!-i foloseasc!. Dac!
nu, îi reducea la t!cere cu m!guliri "i-i marginaliza.
Ce p!cat c! prostia nu-i mortal!. Birocra#ia practicase stupiditatea
într-o manier! calculat! s! p!gubeasc! na#iunea. În primul rând,
neglijau s! se ocupe de între"inere. Armur!riile erau un prim
exemplu. Cel dintâi inventar indicase c! existau de dou! ori mai
multe s!ge#i, îns! nu se f!cuse nicio num!r!toare propriu-zis!;
num!rul fusese ob#inut prin ad!ugarea cifrelor din arhive, unele
1105
dintre ele provenind de la începuturile Imperiului. Armele distribuite
în momente de criz! nu erau num!rate la ie"irea din depozite "i
pu#ine se mai întorceau la locul lor. Drept urmare, un prin# putea
examina socotelile "i s! se simt! destul de lini"tit în ceea ce privea
preg!tirea #!rii.
Îns! când se ar!tau du"manii, se putea confrunta cu necazuri
serioase.
Asta ac#iona în favoarea aparatului birocratic, iar Cyron în#elesese
acest lucru. Un prin# la locul s!u promova stabilitatea. Un prin#
agresiv ar putea lua în considerare plecarea la lupt!, îns! ambi#iile
sale ar fi compromise dac! ie"eau la iveal! adev!ratele cifre. Birocra#ii
îi vor promite arme "i chiar le vor procura; îns! omologii lor din alte
#!ri se vor preg!ti atunci "i ei de r!zboi. Va surveni un impas, iar
stabilitatea ar fi fost p!strat!.
Prin#ul nu se îndoia c! mai erau "i alte binefaceri de pe urma
birocra#iei. Atunci când s!ge#ile trebuiau s! fie produse rapid,
pre#urile cre"teau. Produc!torii de arcuri, doritori s! aib! parte de
contractul guvernamental, îi r!spl!teau bucuro"i pe mini"tri pentru
c!-i favorizau. La fel se întâmpla "i cu cei pl!ti#i s! transporte s!ge#ile
"i cu cei în ale c!ror depozite erau p!strate. Pierderile inerente din
sistem îi puteau îmbog!#i u"or pe birocra#i, a"a c! nu prea existau
motive s! vrea cineva s!-l schimbe.
$i dup! toate astea, avea "i al#i func#ionari care ie"eau s! verifice
dac! pe"che"urile erau pl!tite. Aceia care-i deconspirau pe oficialii
corup#i primeau recompense, iar oficialii erau penaliza#i. Cyron nu
nutrea nicio iluzie c! va reu"i s! elimine corup#ia – voia doar s-o fac!
mai pu#in profitabil!.
Era prea devreme s!-"i dea seama dac! eforturile sale vor fi
r!spl!tite. Mini"trii importan#i se plângeau ca pi"ca#i. Majoritatea se
temeau de pedepse mari dac! corup#ia lor din trecut iar fi ie"it la
iveal!. De"i sosiser! "i rapoarte referitoare la asta, Cyron nu ac#ionase
în niciun fel. Totu"i, nu promisese c! nu va lua m!suri; avea s! pun!
mâna pe bât! atunci când va fi necesar.
$i va fi. Singurul ministru nep!tat de corup#ie era Pelut Vniel.
Desigur, zvonurile abundau. Tentativa de asasinat, care-l costase pe
Cyron jum!tate de bra#, trebuie c! fusese aprobat! de Vniel. Contele
1106
Nerot Scior fusese identificat drept omul din umbr! în complot, "i se
p!rea c! existau pu#ine îndoieli c! plata asasinului provenea din
chimirul lui. B!rbatul fugise din Moriande, în #inuturile apusene, îns!
n-ar fi îndr!znit niciodat! s! încerce s! uzurpe Tronul Dragonului,
dac! nu ar fi încheiat o anumit! în#elegere cu Marele Ministru.
Pân! acum tot ce f!cuse Cyron împotriva lui Vniel fusese asaltul
acela generalizat împotriva aparatului birocratic: deja ap!ruser!
fisuri, pe m!sur! ce mini"trii, unul câte unul, începeau s! colaboreze
cu prin#ul. Copiile tuturor misivelor inundau cabinetul lui Vniel, îns!
transcrierile neoficiale ale consult!rilor nu ajungeau acolo. Cyron
presupunea c! simpla aflare a existen#ei acestor consult!ri l-ar irita
pe Vniel. Cu pu#in noroc, setea lui Vniel pentru cunoa"tere îi va
distrage aten#ia, astfel împiedicându-l s! provoace probleme.
Un mesager se înclin! în fa#a prin#ului.
— Alte#!, Împ!r!teasa a sugerat c! într-o or! ar putea fi preg!tit!
s! v! aud! raportul privind preg!tirile pentru atac.
— Spune-i c! voi veni în cel mai scurt timp la ea.
Prin#ul d!du din cap, apoi arunc! o privire spre raza de lumin!
solar! care p!trundea prin intrândul de deasupra rezerva#iei lui de
animale. C!dea pe spatele a doi func#ionari, ace"tia punând jos
penele în acela"i moment. B!rbatul îi d!du femeii un teanc de hârtii,
iar ea le îndoi la jum!tate. Se ridic! "i i le prezent! lui Cyron.
— Ultimele rapoarte, Alte#!, inclusiv lista de materiale aflate în
drum spre sud, precum "i gradul de preg!tire a trupelor concentrate
aici, în Moriande.
Nu lu! foile împ!turite de la ea.
— Vei veni cu mine, ministre Tamirsai. Vei #ine documentele, ca
s! le pot consulta.
— Dup! cum dori#i, Alte#!.
Femeia zâmbi. Desigur, era o mare onoare s! fie prezentat!
Împ!r!tesei. Cyron îi r!spl!tea regulat pe func#ionari pentru munca
lor de calitate, luându-i ca s! duc! documente Împ!r!tesei. Tamirsai
lucra repede "i merita din plin s! fie recompensat!.
De asemenea, Tamirsai fusese instruit! "i de Doamna de Jais "i Jad,
îns! niciunul dintre colegii ei nu "tia asta. Ac#iona ca ochii "i urechile
Împ!r!tesei, ca una dintre multele agente dintr-un cadru despre care
1107
Cyron "tia foarte pu#in, probabil mult mai pu#in decât credea el. De"i
informa#iile pe care le avea ea asupr!-i erau de mare importan#! 19
pentru Împ!r!teas!, cuno"tin#ele despre orice fel de viclenii în rândul A 34-a zi, Luna!#oimului,!Anul!#obolanului
personalului lui Cyron ar fi fost "i mai "i. Ultimul!an!al!domniei!Prin"ului Imperial Cyron
— Prea bine, s! mergem. Cyron o a"tept! s! treac! înaintea lui. Ne Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
vom întoarce cât de repede posibil, f!r! îndoial!, cu noi ordine. Voi Al 737-lea an de la Urgie
avea nevoie de cifrele pentru grânele depozitate "i un inventar al Câmpiile!Tsengui,!Nalenyr
fântânilor pân! m! întorc. Lucra#i bine "i voi v! ve#i bucura, în
curând, de favoruri din partea Împ!r!tesei. Am înfruntat plin de curaj deschiderea b!ierilor cerului "i ploaia
care turna.
Apa s-a scurs pe câmpul de b!t!lie, întinzând smârcurile. Norii au
venit, întuneca#i "i amenin#!tori, ascunzând mun#ii virinieni. Ei i-au
f!cut "i pe zbur!torii lui Nelesquin s! se #in! aproape de sol. Prin#ul
Pyrust porunci s! se pun! straj!, "i, în afar! de evolu#iile razante pe
deasupra mla"tinilor a liliecilor iadului, sau de câte-o s!geat! r!t!cit!,
tras! dinspre aripi, n-au mai f!cut nimic.
Întinderea smârcurilor ne-a f!cut s! ne schimb!m forma#iunea de
lupt!. Contele Vroan se folosi de ocazie ca s! ini#ieze o realiniere a
pozi#iilor noastre. Una dintre mili#iile deseiene s-a mutat în flancul
stâng, pentru a asigura dispozitivul dinspre mla"tin!. Urm!torii au
fost $oimii Deseieni, care s-au plasat în centru, dar trupele naleni s-
au deplasat la dreapta. Westronii lui Vroan înc! mai men#ineau
flancul drept, dar liniile noastre se mutaser! de pe axa est-vest spre o
pozi#ie din nord-est-sud-vest. De fapt, asta plasa trupele lui Vroan cel
mai aproape de du"mani, dar cursul de ap! continua s!-i asigure
flancul.
Vroan a cerut, iar Pyrust a fost de acord, ca jum!tate din armata
mea de xidantzu "i trupele viriniene s! fie retrase într-o pozi#ie de
rezerv!. Combaterea logicii sale era ceva dificil. Noua pozi#ie f!cea ca
trupele naleniene s! se sus#in! reciproc pe dreapta, iar cele deseiene
s! se sus#in! unele pe altele pe stânga. Din moment ce nalenii "i
deseienii se amestecau în centru, Pyrust îi putea comanda în mod
direct. Regimentele din cadrul armatelor fuseser! alternate, astfel
încât trupele naleni "i deseiene se suprapuneau în centru.
Efectivele lui Nelesquin î"i f!cuser! apari#ia în ordine "i s-au
aliniat într-o forma#iune mult mai strâns! decât a noastr!. Noi
1108 1109
dispuneam de patruzeci "i patru de mii de oameni, dintre care "apte
mii erau în rezerv!. Kwajiinii erau cel mult jum!tate. Aduseser! cu ei
o parte dintre mon"trii pe care i-am v!zut la Tsatol Deraelkun.
Apari#ia lor i-a "ocat pe to#i cei din trupele noastre, îns! felul în care
li se afundau picioarele în mocirl! ne-a uns la suflet. În vreme ce
maimu#ele cu cap de ciocan – Dunos a decis c! trebuia s! li se spun!
xonarchi, însemnând „creieri bolnavi” – ar fi putut s! azvârle cu
bolovani în liniile noastre, proiectilele lor mai degrab! vor r!mâne
înfipte în p!mânt decât s! rico"eze prin forma#ie.
În ajunul b!t!liei, Prin#ul Pyrust m-a invitat în cortul s!u. Ne-am
a"ezat sub un umbrar. Ploaia r!p!ia din greu pe pânza cortului "i
picura prin dou! cus!turi. Niciunul dintre noi nu era în armur!, dar
aveam s!biile. Am considerat un semn de respect c! îmi permisese s-
o p!strez pe a mea.
Pyrust studie liniile du"manului.
— Nu au cavalerie.
— În noroi, nici n-ar fi foarte eficient!.
— De asta am s-o #in pe a mea departe de mocirl!.
Am dat din cap.
— Bun! idee. Nelesquin "i-a rupt col#ii în luptele cu bandi#ii "i
pira#ii. Nu "i-a dezvoltat niciodat! vreo aptitudine la folosirea
cavaleriei. Pe când deprindeam tacticile de cavalerie, el se dedicase
magiei.
— Dar oare comandantul lui nu vede avantajele cavaleriei?
Pyrust ar!t! spre un pavilion mare, peste câmpul de b!t!lie din
fa#a noastr!.
— Presupun c! nu-i acolo, Nelesquin !sta al t!u. Nu lupt! sub
flamura cozii de tigru.
— Nu. Am ridicat din umeri. Cred c! s-a întors la Kelewan. Deja a
c!utat s! afle rezultatul b!t!liei în pietrele lui de ghicit, primite de la
Viruki.
Prin#ul ridic! o sprâncean!.
— Crede în astfel de oracole?
— Este o fandoseal! pe care a adoptat-o ceva mai târziu. Obi"nuia
s! spun! c! pietrele nu l-au l!sat niciodat! de izbeli"te, îns! invazia
turasyndian! nu s-a soldat cu rezultate prea bune pentru el.
1110
— S! sper!m c!-l vor dezam!gi "i aici.
Pyrust î"i ridic! b!rbia.
— L-ai v!zut luptând pe generalul lui?
— Nu. B!t!lia de la Tsatol Deraelkun a dezv!luit pu#in despre cum
va lupta aici.
— Dar î#i men#ii p!rerea c! ar trebui s! ne retragem, s! ne
dispers!m "i s!-i t!iem?
— Da. Mi-am mijit ochii. De asta ai acceptat sugestia lui Vroan, ca
trupele mele s! fie trecute în spate? Î#i închipui c! am s!-mi retrag
for#ele prea curând?
— Dac! a" fi crezut asta, te-a" fi trimis în Moriande acum câteva
zile. Pyrust î"i încle"t! mâinile la spate. Am convingerea c! vom lupta
cât putem de bine, îns! asta nu garanteaz! victoria. Nu "tiu cum î"i
va conduce b!t!lia acest general. Cu toate c! tu "i oamenii t!i m-a#i
ajutat s!-mi fac o p!rere, asta nu înseamn! c! n-am putea pierde.
Î"i ridic! privirea spre flamura imperial!, care se leg!na în b!taia
vântului.
— N-a existat prin#, de la crearea Celor Nou!, care s! nu fi visat s!
lupte sub o flamur! imperial!. Ei, poate c! Cyron o fi excep#ia, dar cu
siguran#! c! nu "i eu. Când am sosit în Moriande, am fost cât pe ce
s!-l omor pe Cyron, dar mi-a cerut ceva care m-a intrigat. Mi-a cerut
s! nu distrug mai mult decât a" putea reconstrui. Am considerat
imperiul ca pe o entitate politic!, îns! el îl vede prin prisma vie#ii
oamenilor.
Pyrust privi în jos, cu o umbr! de zâmbet pe fa#!, în mod sigur
amintindu-"i, limpede, vorbele lui Cyron.
— Du"manul meu de moarte mi-a dat acea viziune, iar acum este
responsabilitatea mea. Voi lupta aici pentru c! este de datoria mea s!
fac asta. M-a" dezice de responsabilitatea mea dac! nu m-a" gândi la
ce s-ar întâmpla dac! a" fi înfrânt.
L-am privit cu aten#ie.
— Ai de gând s!-mi ceri s!-mi retrag oamenii "i s! nu-i pun s!
lupte?
S-a întors "i m-a împuns cu jum!tatea de mân! în co"ul pieptului.
— Ceea ce-am s!-#i cer este s! urmezi ordinele, ordinele mele,
indiferent care sunt acestea. Contele Vroan n-o va face. Le va
1111
respecta pân! va descoperi o cale de a se acoperi de glorie, apoi,
ordinele mele n-au decât s! se duc! pe pustii. Voi avea grij! s! aib!
gloria sa.
— Post-mortem.
— Asta e cel mai bine. Pyrust "i-a ridicat mâna ciung!. M! pricep
bine la r!zboaie. Dac! totul va deveni lipsit de speran#!, voi avea
nevoie de tine ca s! organizezi o retragere ordonat!. Dac! e"u!m aici,
kwajiinii vor ajunge la Moriande f!r! s! întâmpine nicio rezisten#!.
Dac! ne zdrobesc for#ele, atunci pentru ap!rarea din Moriande va fi
necesar! o conducere în#eleapt!.
— Poate c!, atunci, ar trebui s! schimb!m locurile, Alte#!.
— Nu. Oamenii mei vor lupta pentru tine, îns! pentru mine vor
lupta mereu. E o diferen#! care va însemna mult mâine.
I-am f!cut o plec!ciune adânc!.
— M! voi supune ordinelor tale, Alte#!.
— Mul#umesc. $i, curând, vom râde la curtea Împ!r!tesei de
pruden#a mea.
— Mai bine s-o facem în Ora"ul Ilustrat. Vom bea, împreun!, vin
dintr-o cup! f!cut! din sc!fârlia lui Nelesquin.
Pyrust zâmbi.
— A"a vom face, Maestre Soshir, a"a vom face.
Nimeni de sub comanda mea n-a apreciat în#elegerea la care am
ajuns, dar le în#elegeam sim#!mintele. C!pitanul Lumel "i Virine
voiau r!zbunare pentru na#iunea lor. Ai mei xidantzu tr!iau ca s!-i
apere pe al#ii prin priceperea lor la mânuirea armelor. %inerea lor în
rezerv! le r!nea sufletul. Le-am reamintit c! rezervele câ"tigau
b!t!liile, iar acest lucru i-a mai potolit întru câtva.
Diminea#a se ar!ta întunecat! "i rece. Ploaia se transformase într-o
burni#! înghe#at!. Norii au r!mas jos, a"a c! aripile de piele nu s-au
avântat prea sus pe cer. Arca"ii urca#i pe ele au provocat pagube
neînsemnate, dar nici arca"ii no"tri n-au fost foarte eficien#i, în afar!
de unul. Penxir Aerant, un arca" xidantzu "i o matahal! de om, care
folosea un arc mai mare decât mine, a lansat o s!geat! spre una din
aripile din piele, aflat! în retragere. S!geata "i-a lovit #inta dup! o
traiectorie cu bolt!. A trecut prin spatele celui care conducea "i gâtul
1112
jivinei. Vârful lat al s!ge#ii trebuie c! a retezat un nerv. Aripa dreapt!
s-a zb!tut spasmodic "i s-a strâns. Liliacul iadului s-a pr!bu"it,
azvârlindu-i pe cei doisprezece arca"i kwajiin pe care-i purta. Mili#ia
deseian! a trimis câteva valuri de s!ge#i asupra supravie#uitorilor,
ucigând jum!tate dintre ei.
Ai no"tri au luat asta drept o mare victorie. Eu am considerat-o ca
pe o s!rb!torire prematur!. Cu toate c! erau lovi#i de s!ge#i, ceilal#i
kwajiini s-au strecurat singuri prin mla"tini. Cel pu#in unul dintre ei
"i-a smuls s!geata din picior "i "i-a reluat locul în rândurile
atacatorilor.
Într-un r!zboi, obiectivul este nimicirea celor cu care te confrun#i.
Un du"man care nu se las! r!pus cu u"urin#! este unul de temut.
Forma#iunile de kwajiini erau pline de astfel de oameni, fiecare
purtând s!bii "i suli#e lungi "i scuturi împletite din r!chit!, acoperite
cu pânz!. Însemnele de clan se întindeau pe scuturi. R!zboinicii se
adunaser! într-o forma#iune strâns!, astfel încât grupul lor s-a
transformat într-un zid în#esat cu suli#e.
Comandantul kwajiin î"i împ!r#ise efectivele în trei, fiecare
sec#iune opunându-se uneia dintre cele trei aripi ale trupelor noastre.
A îng!duit goluri între aripile sale, îns! le-a umplut cu jivinele lui.
Xomarchii au adus bolovani în linia întâi "i i-au azvârlit în mla"tina
noastr!. Prima dat! ne-a pufnit râsul, apoi ne-am dat seama c!
bestiile puteau înainta printre ei "i îi puteau arunca din nou.
N-am v!zut niciunul dintre p!ianjenii cu lân! ori c!#!r!torii pe
ziduri, îns! folosirea lor pe un astfel de teren deschis ar fi fost
discutabil!. De asemenea, n-am v!zut niciuna dintre broa"tele
zbur!toare, care scuipau otrav!, utilizate cu un oarecare succes în
asediul de la Kelewan. N-am v!zut niciun vhangxi, iar asta era la fel
de bine. Acei oameni-broscoi aveau atâ#ia din#i în gur! c! l-ar fi f!cut
"i pe un rechin s-o ia la goan!.
Strategia lui Pyrust era destul de simpl!: s!-i fac! pe kwajiini s!
pl!teasc! cu sânge pentru fiecare palm! de p!mânt. For#ându-i s!
m!r"!luiasc! printr-un sol noroios "i s! atace pe deal în sus, aveau s!
înregistreze pierderi grele. Dac! Pyrust "i-ar putea aduce "i cavaleria
în scen!, pentru a-l încercui pe du"man "i a-l flanca din dreapta,
întreaga forma#iune s-ar putea pr!bu"i. Aceasta p!rea cea mai viabil!
1113
strategie, "i m-a" fi a"teptat s! func#ioneze, dac! n-ar fi existat un mic
detaliu.
Ranai Ameryne l-a v!zut "i-a atras aten#ia asupra lui.
— Nu a"a s-au desf!"urat kwajiinii la Kelewan sau când i-au
nimicit pe Ur"ii de Fier.
— $i-au schimbat strategia. Concentra#i în acest fel, mai mult ca
sigur c! vor trece prin infanteria noastr!. Noi avem o forma#iune mai
r!sfirat!, a"a c! ne putem folosi s!biile.
— Dar o asemenea forma#ie strâns! va fi mai greu de "arjat cu caii.
Ar!t! spre mla"tin!.
— Pân! la amiaz!, acolo va fi un lac de sânge.
Mai jos de noi, Pyrust ie"i din cortul s!u. Ridic! mâna dreapt! "i,
cu un zvâcnet, a deschis un evantai alb. Mai departe, prin rândurile
trupelor, au început s! bat! tobele. Arca"ii au alergat în fa#!, prin
pozi#ia infanteriei, "i-au potrivit s!ge#ile "i le-au lansat. Cu toate c!
niciunul dintre ei nu avea îndemânarea lui Penxir Aerant, proiectilele
au c!zut cu bolt! în forma#iunea du"manului. Ultimul rând "i-a
ridicat scuturile, alc!tuind un acoperi". S!ge#ile s-au izbit, zbârnâind,
de scuturi. În vreo dou! locuri au c!zut oameni, îns! rândurile s-au
strâns la loc, destul de repede.
În cealalt! parte, generalul kwajiin a ie"it din cortul s!u "i a urcat
în spatele unuia dintre animalele lui de trac#iune, cu gât lung. Spatele
jivinei era destul de lat cât s! duc! întregul cort al comandantului,
îns! el st!tea acolo, singur, pe o mic! platform!. Vizitiul a pus
creatura s! înainteze. De"i ne aflam atât de departe, tot puteam auzi
zgomotul umed provocat de picioarele sale la ie"irea din noroi.
În timp ce jivina înainta, kwajiinii au executat o manevr!
complex!. Ambele aripi s-au contractat, închizând spa#iile libere.
Apoi, s-au r!sucit spre spatele frontului "i au m!r"!luit înapoi la
unison. Forma#iunea lor s-a transformat dintr-o linie curbat! într-un
triunghi, deschis în partea cea mai îndep!rtat!, grupând cele mai
mari dintre creaturi la mijloc. Odat! ce "i-au ocupat pozi#iile, s-au
orientat din nou spre exterior, aranjându-"i scuturile "i suli#ele.
Pentru ca mili#ia lui Pyrust s! poat! ataca, trebuia s! înainteze
pân! la smârcuri. Trupele lui Vroan aveau o cale de apropiere mult
mai lesnicioas!, pe un teren mai solid, dar tot trebuiau s! treac!
1114
printr-un vad pentru a traversa râul umflat.
Odat! ce kwajiinii "i-au ocupat pozi#ia, au luat-o spre noi. M-a
surprins precizia lor. Vârfurile suli#elor nu tremurau. Unit!#ile din
flancuri #ineau pasul, chiar dac! m!r"!luiau lateral. Avântându-se la
marginile mla"tinii, asta i-a încetinit; înaintau ca o unitate, cu
xonarchii "i animalele de trac#iune în mijlocul lor.
Pyrust "i-a înlocuit evantaiul alb cu unul ro"u. Ritmul tobelor s-a
schimbat. S!ge#ile noastre au umplut v!zduhul. Kwajiinii au c!zut,
iar sângele lor s-a scurs în mla"tin!, dar nu suficient dup! gustul
meu. Cavaleria a început s! manevreze în liniile noastre, cu trei
regimente ie"ind din centru "i începând s! înv!luie flancul din
dreapta.
Cavaleria avea s! ocoleasc! în a"a fel încât s! ajung! în spatele
for#elor kwajiin. Îi vor lovi din spate, obligându-i s! fug! spre
mla"tin! sau în s!biile noastre. %inând cont de num!rul nostru mai
mare "i de pozi#ia noastr!, era vorba de o strategie f!r! cusur. Dac! a"
fi fost în locul lui Pyrust, s-ar fi putut s! dau acelea"i ordine.
În vreme ce cavaleria bubuia prin jur, cu manevrele lor de
înv!luire, Vroan î"i împinse aripa în fa#!. Se deplasau în alt ritm decât
celelalte trupe naleni, care înc! mai a"teptau ordinul de înaintare.
Asta a creat un interval liber. Pyrust a lansat un semnal cu un evantai
"i jum!tate din rezervele mili#iei sale au galopat s! acopere bre"a.
Pe partea stâng!, cealalt! unitate din mili#ia sa a auzit tobele "i-a
imitat întocmai înaintarea lui Vroan. S-au mi"cat pu#in mai în
dezordine, dar nu chiar dezastruos. Îns! Pyrust le-a observat eroarea
"i le-a cerut s! se opreasc!. Conduc!torul lor a strigat ordine, iar
trupele "i-au îndreptat rândurile.
Arca"ii au tras din nou, de data asta ochind. Rândul din fa#! al
kwajiinilor s-a pr!bu"it la p!mânt precum iarba cosit!. Suli#ele lor
c!zuser!, dar rândul urm!tor i-a înlocuit. Kwajiinii continuau s! vin!,
cu suli#ele amenin#!toare "i, în cele din urm!, ne-au lovit primul rând
de trupe.
Xonarchii aruncau pietre, care loveau cu o for#! incredibil!. O
clip! vedeai pe câte unul aflat într-un loc, iar în clipa urm!toare,
picioarele i se zb!teau sub un bolovan n!cl!it de sânge. Al#ii se
retr!geau, însângera#i, cu bra#ele rupte "i coastele zdrobite. Dac!
1115
p!mântul ar fi fost uscat, bolovanii s-ar fi rostogolit "i mai departe,
dar chiar "i-a"a era cumplit.
Cavaleria s-a regrupat pe cel!lalt mal al râului, "i-a coborât suli#ele
"i s-a preg!tit s! "arjeze. Creatura care-l c!ra pe generalul kwajiin a
slobozit un urlet. Prima dat! m-am gândit c! asta ar fi putut s!
însemne panic!, din cauza reac#iei imediate a kwajiinilor. Pentru un
moment, s-a instalat haosul, apoi du"manul a efectuat o manevr! de
o precizie "i elegan#! pe care nu le-a" fi crezut niciodat! posibile la
vreo parad!, dar!mite în miezul unei b!t!lii.
Cu asemenea trupe, lumea s-ar putea s!-"i apar"in!, Nelesquin.
Ultimele trei rânduri din urma fiec!rei aripi au alergat spre sud,
spre spatele forma#iunii, închizând, practic, careul. $i-au orientat,
imediat, suli#ele în exterior. Chiar înainte s!-"i înceap! "arja,
cavaleria se confrunta cu o forma#iune în p!trat, f!r! nicio deschidere
pentru atac.
Pyrust a dat din nou un semnal "i tobele au bubuit. $oimii lui s-au
împins înainte "i aripa naleni a fost nevoit! s! se pun! în mi"care.
Oamenii lui Vroan s-au gr!bit înainte, a"a c! trupele noastre au
împresurat laturile dinspre nord "i dinspre vest ale careului.
Presiunea solda#ilor a stopat înaintarea du"manului. Suli#ele i-au ucis
pe câ#iva dintre oamenii no"tri, îns! am p!truns în liniile lor "i-am
început s! ne croim drum printre scuturi.
Greutatea for#ei noastre s-a dovedit a fi prea mare. Pentru c!-"i
sacrificase o treime din adâncime pentru a-"i înt!ri spatele, aripa de
vest a kwajiinilor a început s! se curbeze. Cavaleria a a"teptat ca aripa
s! cedeze sau s! le sar! în ajutor kwajiinii dinspre est. Prev!zând asta,
Pyrust "i-a agitat evantaiul "i mili#ia din flancul stâng a n!v!lit
înainte.
Acesta a fost momentul în care planul kwajiinilor ni s-a dezv!luit.
Mla"tina fierbea de mi"care. Capete "i umeri s-au ivit din adâncimile
lichide, ridicându-se precum bulbucii. Sute de vhangxi – mii – au
str!b!tut apa mic! "i au atacat.
Voiam s! cred c! vhangxii a"teptaser! în str!fundurile mla"tinii în
tot acest timp, iar noi, cumva, nu i-am observat. Trebuia s! cred c!
am fi putut preveni dezastrul. Voiam s! cred c! exista o "ans!,
indiferent cât de firav!, ca noi s! fi putut ie"i victorio"i în acea zi.
1116
Îns!, cu fiecare clip! care trecea, îngrozitoarea realitate a b!t!liei se
contura tot mai bine.
Cred c! vorbele lui Ranai au fost profetice. Cred c! vhangxii au fost
r!spândi#i în ap! ca ou! sau mormoloci. Au r!mas acolo pân! când
sângele a curs. Au crescut rapid – cu o vitez! m!rit!, cumva, prin
vr!jile lui Nelesquin – iar aceast! hoard!, proasp!t ie"it! din g!oace, a
început s! se înfrupte din oamenii mili#iei.
Vhanxii au erupt în mijlocul mili#iei noastre. Au #â"nit din ap!,
smulgând picioare "i bra#e. T!iau cu ghearele, sfâ"iind fe#e, apoi au
în"f!cat armele celor c!zu#i. Nu s-au oprit nicio clip! din atacul care
ne-a zdrobit flancul stâng.
Numai idio#ii "i generalii stâlpi de tavern! ar fi dat vina pe mili#ie
pentru str!pungere. Nu erau decât ni"te recru#i care m!r"!luiser!
aproape "apte sute dou!zeci "i patru de kilometri, în decurs de mai
pu#in de-o lun!. Nu fuseser! instrui#i cu adev!rat. Ra#iile de-abia
dac! le ajungeau ca s! supravie#uiasc!. Unii din rândurile din spate
nu aveau nici m!car arme, iar vhangxii erau mult mai bine preg!ti#i la
recuper!ri decât ei.
Forma#iunea mili#iei s-a rupt. Vhangxii i-au lovit din flanc, iar
xonarchii au azvârlit bolovani spre locul unde mili#ia se unea cu
$oimii. Moartea pândea de fiecare parte a forma#iunii lor, a"a c!
singura lor salvare era în spatele frontului. Cei prea înce#i au fost
c!lca#i în picioare sau m!cel!ri#i. B!rba#ii care fugeau au fr!mântat
mla"tina, transformând-o într-o spum! noroioas!.
Au murit mult prea mul#i acolo.
Kwajiinii s-au n!pustit înainte, în bre"a creat!, "i-au lovit flancul
$oimilor Desei. R!zboinicii lui Pyrust s-au retras, dar s-au oprit "i-au
respins primul atac. Kwajiinii au presat puternic, for#ându-i pe $oimi
s! cedeze teren. Deseinii au men#inut linia, fiecare dintre ei "tiind c!,
odat! ce vhangxii aveau s! ias! din mla"tin!, vor fi cople"i#i.
Singura lor "ans! de supravie#uire a venit odat! cu înt!ririle. Din
p!cate, mili#ia pus! pe fug! s-a îndreptat drept spre efectivele în
rezerv!. Trupele în retragere le-au contaminat pe celelalte cu panica
lor. Rândurile rezervelor s-au evaporat. $i-au aruncat armele "i-au
fugit spre nord, spre Moriande. Dup! felul în care o f!ceau, am dedus
c! unii dintre ei nu se vor mai opri decât dup! ce vor fi ajuns iar în
1117
Felarati.
Dac! ar fi fost pe malul nostru al râului, cavaleria ar fi putut opri
înaintarea kwajiinilor. Dar cum nu se aflau pe pozi#ie, ci departe de
noi, n-au putut face nimic. Avantajul pe care sperau s!-l exploateze
nu s-a materializat niciodat!.
Evantaiele s-au agitat, iar eu am a"teptat s! descifrez ordinele de
atac. N-a venit niciunul. Tobele au b!tut retragerea. $oimii "i
Dragonii Naleni s-au retras, îns! Ixuni#ii lui Vroan n-au mai reu"it s!
se desprind! de du"mani. Kwajiinii i-au împins în bre"!. Cavaleria "i-a
f!cut apari#ia "i-a încercat s-o închid!, îns! nici ei, nici cele câteva
regimente de mili#ie din aripa aceea n-au mai putut împiedica
înaintarea kwajiinilor.
Trupele naleni, presate din greu, au fost urm!toarele care au cedat
"i-au luat-o la goan!. Kwajiinii i-au cople"it pe westroni. Cum Ixuni#ii
au abandonat lupta, kwajiinii au continuat s! înainteze "i, încet, i-au
înconjurat pe $oimii Desei.
Ultima dat! când l-am v!zut, Pyrust î"i tr!sese sabia din teac!. A
agitat-o spre mine – semnalul s! plec – apoi a înc!lecat "i a galopat ca
s! fie cu trupele sale.
Ranai a avut dreptate. Înainte s! vin! amiaza, mla"tina devenise
un lac de sânge. Prea mult din el apar#inuse trupelor care ar fi putut
salva Moriande.
1118
20
Ziua a 2-a,!Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Dealurile Zyarat, Helosunde
Keles se aplec! înainte "i tu"i pe cât de încet putea. $ederea lui în
temni#a umed! din Vallitsi nu-i f!cuse bine deloc. În cele dou! zile
de dup! salvarea sa, vân!t!ile sale trecuser! de la un violet puternic
la un maroniu mai stins, tivit cu un galben bolnav. Arsurile i se
transformaser! în cruste, dar r!nile r!m!seser! ro"ietice, în pofida
tuturor cataplasmelor pe care le pusese pe ele. Cel mai r!u era c!
pl!mânii i se inflamaser!, iar coastele-l dureau de la tu"it.
Nu conta c! era înconjurat de plante care puteau produce un ceai
capabil s!-i aline suferin#ele; refugia#ii aveau foarte pu#in timp la
dispozi#ie ca s! se odihneasc!, "i nicio "ans! s! fac! un foc ca s! fiarb!
ap!. Reu"i s! mestece câteva frunze "i r!d!cini "i s! le adune în
interiorul obrazului. Gustul amar îi trimise furnic!turi în tot corpul.
Reu"i s!-"i st!pâneasc! setea, dar numai când se gândea la mâncare i
se revolta stomacul.
Salvarea Prin#ului Eiran înfuriase Consiliul de Mini"tri. Au trimis
imediat mesageri în toate p!r#ile pentru a aduna câte trupe era
posibil pentru a-i urm!ri pe Eiran "i pe sora lui. Cu toate c! existau "i
acei elosundieni mai mult decât încânta#i s! sfideze Consiliul "i s!
dea ajutor refugia#ilor, trupa era prea numeroas! ca s! poat! fi
ascuns! de cineva. Faptul c! mai bine de jum!tate dintre ei purtau
blazoane deseiene "i aveau aspectul unor veterani c!li#i în lupte i-a
îndep!rtat pe mul#i simpatizan#i.
Cu toate c! Prin#ul Eiran pretindea c! nu inten#ionase niciodat! s!
ajung! la coastele M!rii Întunecate, mini"trii au t!iat foarte repede
aceast! cale de sc!pare. Asta i-a f!cut pe refugia#i s! se întoarc! spre
sud-est, în foarte împ!durita regiune a Dealurilor Zyarat, unde
copil!riser! Eiran "i Jasai.
Fericirea lui Jasai de a fi din nou acas! a f!cut s! p!leasc!
1119
primejdia urm!ririi lor. C!l!torea aproape de Keles, ignorând
avertismentul potrivit c!ruia o femeie îns!rcinat! trebuia s! stea
departe de magie. Povesti legende populare, bogate în tradi#iile
locale. Pentru prima dat! în decursul îndelungatei lor asocieri, era cu
adev!rat fericit!.
Asta nu era o surpriz!. Îl reîntâlnise pe fratele ei, dup! ce crezuse
c!-i mort. Consiliul, lucrând în acord cu Prin#ul Pyrust, ordonase
executarea lui, îns! d!duser! aceast! îns!rcinare cuiva care îl
simpatiza pe Eiran. Fratele lui Jasai a decis c! dispari#ia ar fi o cale
potrivit! pentru a câ"tiga timp ca s! descifreze peisajul politic.
Adunase deja o mic! trup! de loiali"ti când auzise de capturarea lui
Jasai, "i se hot!râse s-o salveze.
Prin#ul mergea c!lare în stânga lui Keles.
— Soarele va apune în curând. Vom g!si un loc de popas, apoi
vom continua.
Keles se uit! spre sud.
— Mi se pare mie, ori Mun#ii Helos par s! fie mai departe?
— Este o iluzie datorat! luminii, Keles.
Jasai îl strânse de bra#.
— Eiran, am putea ajunge pân! în Valea Rubinelor?
— Acolo a" vrea s! ajung, îns! nu sunt sigur c! vom putea. Trebuie
s-o t!iem din nou spre vest. Rekarafi "i Tyressa au plecat ca iscoade
înainte, dar nu cred c! aceast! cale va fi liber!.
Keles tu"i din nou.
— A" fi vrut s! m! simt mai bine. Dac! m-a" putea concentra, v-a"
putea spune unde se afl! du"manii no"tri.
Eiran râse, iar drumul îi conduse într-o mic! vale, de forma unui
ceaun.
— Nu te teme, Maestre Cartograf, cunoa"tem aceast! regiune
destul de bine. Obi"nuiam s! mân!m vitele prin Valea Rubinelor în
drumul nostru spre p!"unile de pe dealuri. Abrupt!, îns! exist! ap!
bun!; acolo am putea #ine pe loc o întreag! armat!.
Jasai pufni.
— Întotdeauna ai visat s! #ii în loc o armat! acolo, dar singurii
invadatori n-au fost decât vitele noastre.
— Cred c! o vale a rubinelor ar fi invadat! constant.
1120
— Nu, Keles, tu te gânde"ti la un loc în care magia sc!pat! de sub
control preschimb! florile în rubine. Dar aici nu suntem în Ixyll.
Prin#ul rânji.
— Ai uitat, surioar!, de pove"tile r!spândite despre anul în care
toate florile ro"ii aveau rubine în loc de petale, rubine adev!rate.
— Asta este o prostie "i o "tii "i tu foarte bine.
Jasai scutur! din cap.
— Oamenii povestesc cum, în acel an, florile au ie"it cu nestemate.
Norodul a alergat în vale, au zdrobit plantele în picioare, s-au c!lcat
unii pe al#ii. Au izbucnit înc!ier!ri "i s-au s!vâr"it omoruri. Apoi
florile au murit, iar vitele nu au mai avut nutre# "i au murit "i ele.
Arunc! o privire exasperat! spre fratele ei.
— Este doar o poveste, s! le reaminteasc! oamenilor c! toate
bog!#iile din lume nu conteaz! atunci când nu de bani ai nevoie.
— Ei bine, este un loc foarte pl!cut, zâmbi Eiran.
— Sunt sigur c! a"a este, îi întoarse Keles zâmbetul. Tot ce-am
v!zut din Helosunde este foarte frumos. În#eleg de ce continui s!
lup#i pentru a-#i recâ"tiga teritoriul.
— Este vorba de mai mult decât de teritoriu. Jasai ar!t! spre
mun#i. %inutul "i cele tr!ite de noi aici ne-au modelat, îns! oamenii
trebuie s! aib! leg!tur! cu p!mântul. E ca "i povestea cu valea
rubinelor. Cum s! înve#e copiii adev!rata valoare a lucrurilor dac! nu
au pove"ti "i tradi#ii? Un copac nu poate deveni m!re# dac! nu are în
ce s!-"i înfig! r!d!cinile.
Keles d!du din cap.
— Dar povestea lucreaz! chiar dac! nu e"ti de pe-aici.
— Dar cât timp, Keles? Ea cl!tin! din cap. $tiu c! povestea este,
probabil, o n!scocire. În cel mai bun caz este o exagerare grosolan! a
vreun eveniment istoric minor. A"a stând lucrurile, ori de câte ori m!
gândesc la vale, simt sub t!lpi iarba r!coroas! "i mirosul florilor, iar
asta face ca totul s! fie adev!rat. Oricine-#i poate povesti despre
p!catul l!comiei. Obiectiv vorbind, îl în#elegem cu to#ii, îns! eu simt
pentru c! pot lega legenda de un loc care exist! cu adev!rat. Î"i
plimb! palma pe pântec. Ce va sim"i copilul meu? Dac! nu-i legat de
nimic, poate avea ceva vreo valoare pentru el? Dac! nu cunoa"te
necazurile, poate avea vreo compasiune pentru cei greu încerca#i în
1121
lupta pentru supravie#uire? Poate un b!rbat, care n-a cunoscut
niciodat! lupta, s! fie un bun general? Tu po#i fi un bun cartograf f!r!
s! fi încercat lumea?
— Nu, probabil c! nu; îns! a încerca nu presupune întotdeauna
ceva benefic. Keles î"i îndoi spatele "i coloana îi trosni. Tyressa "i cu
mine am avut cândva o discu#ie. Zicea c! sper! ca poporul t!u s!
poat! merge mai departe "i s!-"i g!seasc! un c!min, nu doar s!
continue s! lupte pentru acesta. Zicea c! lupta pentru Helosunde este
ceea ce v! define"te pe voi to#i.
— A" pune chez!"ie c! avea dreptate, pentru c! fiind înr!d!cina#i
aici, în Helosunde, asta i-a deformat pe unii. Ea-i arunc! o privire.
Agen#ii Consiliului nu te-au tratat în felul rezervat de noi pentru
oaspe#i "i prieteni.
— Nu cred c! eram considerat oaspete ori prieten. Keles tu"i din
nou. Ieral Scoan m! vedea ca pe un xingnadin. M! voia zdrobit. Nu
cred c!-i diferit de oricine din Cele Nou!.
— S-ar putea s! ai dreptate aici.
— $i punctul t!u de vedere este bine argumentat, prin#es!. Keles
ridic! din umeri. Climatul politic din Helosunde i-a modelat pe cei
care ne urm!resc acum. Consiliul s-a temut mult! vreme de Prin#ul
Pyrust. Acum, se str!duiesc s!-i fac! pe plac încercând s! te
captureze.
— Asta înseamn! c! atât Jasai, cât "i Tyressa au dreptate. Prin#ul
d!du ferm din cap. Oamenii au nevoie de un loc unde s! înfloreasc!
tradi#iile solide; "i s-ar p!rea c! Helosunde, în starea sa actual!, nu
este un asemenea t!râm. Fie c! g!sim altul sau refacem Helosunde,
misiunea care ne a"teapt! nu va fi una simpl!.
Se p!rea c! prin#ul avea mult mai mult de povestit despre asta,
îns! tropotul copitelor, care se auzea pe drumul dinspre sud, îl f!cu
s! se opreasc!. Tyressa trase de frâiele unui cal cu botul plin de
spume, venind lâng! ei.
— În fa#a noastr! se afl! o companie de cavalerie. Îi conduce
Scoan.
— Cum a ajuns la sud de noi?
Jasai respinse cu un gest din mân! întrebarea fratelui ei.
— Cum de-a g!sit atât de mul#i cai?
1122
— Au fost munci#i din greu "i, dup! cum am observat, nimeni nu
avea niciun cal de rezerv!. Trebuie c! au mers în paralel cu noi, apoi
au luat-o spre r!s!rit, pentru a ne t!ia calea când n-am mai ajuns pe
coast!. Tyressa s!ri din "a "i scoase o sabie. Toat! lumea s! intre în
p!dure. Îi #inem noi pe loc, în vreme ce Keles o conduce pe Jasai spre
apus.
Prin#esa cl!tin! din cap.
— Nu. Ace"ti oameni sunt istovi#i. N-o s!-i las s! moar! acum, ca
apoi s! fiu capturat! la vreo cinci kilometri mai încolo.
— Jasai, Rekarafi te poate scoate de-aici.
Keles privi în jur.
— Unde-i?
— Cerceta spre vest. S-ar putea s! fi dat deja de ei.
Tyressa apuc! frâiele calului prin#esei.
— Nu m! înfrunta, Jasai. Pleac! de-aici. Ia-l pe Keles "i pe fratele
t!u. Du-te.
Eiran se l!s! jos din "a "i o apuc! pe Tyressa de încheietur!.
— Las-o s! r!mân!.
— Nu po#i face asta, Eiran. Ai abandonat-o o dat! în Melewin. N-ai
s! i-o predai.
Eiran ezit!, începând s! priceap! vorbele Tyressei. Î"i duse o mân!
la gur!, apoi se uit! spre sora lui.
— Atunci am fost un la". Nu-mi cuno"team propriile limite. Acum
am o percep#ie mai bun! asupra lor.
Prin#ul trase sabia "i se îndep!rt! pe drum. Tropotul c!l!re#ilor
care se apropiau era de neconfundat. R!zboinicii deseieni "i cei loiali
lui Eiran blocau drumul, cu Tyressa lâng! prin#. Câ#iva oameni
aprinser! tor#ele, iar umbra tremur!toare a lui Eiran se zb!tea într-o
parte "i-n alta a drumului.
Un r!zboinic c!lare #â"ni din tunelul întunecat al p!durii. Sabia-i
"uier! tras! din teac!. C!l!re#ul gonea n!valnic, cu lama ridicat!.
Fulger! în jos. Sabia lui Eiran se în!l#!, par! lovitura "i-o devie într-o
parte. C!l!re#ul trase din greu de h!#uri, f!cându-"i calul s! se
roteasc! pe loc. Copitele se afundar! în p!mânt, dar înainte s! mai
poat! ataca înc! o dat!, Tyressa se avânt! spre el "i-l doborî din "a.
B!rbatul url!. Tyressa îl reduse la t!cere cu un genunchi în fa#!.
1123
 Ieral Scoan trase de frâu. Atunci oamenii lui se împr!"tiar!.
— V-am prins, în sfâr"it.
Eiran se a"ez! într-o pozi#ie de lupt!, cu sabia ridicat! pân! la
urechea sa dreapt!.
— Nu înc!.
— Vorbe"ti de parc! tu ai fi fost cel care mi-a doborât omul. Nu
sunt impresionat.
— Nu-mi pas! dac! te impresionez sau nu, Ieral Scoan. Singura
mea preocupare este pentru adev!ra#ii fii din Helosunde, nu pentru o
creatur! menit! s! se supun! st!pânilor s!i deseieni.
— Nu eu sunt cel care se întov!r!"e"te cu deseienii, Duce Eiran.
— Prin" Eiran, pe merit ales pentru aceast! func#ie de cei pe care-i
serve"ti. Nereu"ita lor de a m! ucide nu mi-a anulat titlul. Eiran d!du
din cap, în spate, spre cei din urma sa. Or fi ei martiri deseieni, dar
sunt în slujba surorii mele.
Ieral râse.
— Iar ea-i o prin#es! deseian!, îns!rcinat! cu copilul lui Pyrust.
— Dar ea-i aici, nu? O fiic! a Helosundei, revenind la casa ei
pentru a na"te. Eiran î"i în!l#! capul. Privi în jur, la cei care c!l!riser!
împreun! cu Scoan. Câte dintre mamele voastre au f!cut o c!l!torie
asem!n!toare, ca s! v! pute#i na"te la nord de ace"ti mun#i? Cum de
le pute#i dezonora pe acele femei curajoase oprind-o pe sora mea?
Câ#iva dintre c!l!re#i privir! ru"ina#i într-o parte.
Ieral î"i ridic! o mân!, ca s! reduc! la t!cere murmurele acelea.
— Lumea s-a schimbat, Eiran, "i-ar fi fost mai bine dac! ai fi murit
decât s-o vezi. Suntem helosundieni "i suntem mai puternici în
unirea noastr! cu Deseiron. Prin#ul vrea ca noi s-o lu!m în paz! pe
so#ia lui "i pe Anturasi.
— A"adar, Pyrust v! controleaz!. Consiliul nici m!car nu se mai
preface c! ar fi helosundian. Ce v-a zis? C! urm!ri#i ni"te criminali?
C! opri#i o invazie deseian!? N-a îndr!znit s! v! spun! adev!rul.
Niciun fiu adev!rat al Helosunde nu i s-ar al!tura în aceast! ac#iune
murdar!, dac! ar "ti adev!rul.
Ieral alunec! din "a "i-"i trase sabia.
— Cuvintele tale m! ofenseaz!.
— Iar pe mine m! ofenseaz! ac#iunile tale.
1124
— Prea bine, atunci vom rezolva asta aici "i acum, asta dac!
dore"ti ca sora ta s! te vad! murind. Sunt spadasin din Serrianul
Tsuxai. Am rangul opt.
Eiran strânse mai bine sabia.
— Nu am urmat nicio "coal! de spadasini.
— Atunci de ce faci asta?
— Pentru c! am s! lupt eu în locul lui. Tyressa înaint!. Sunt o
Keru.
— Keru? Nu mi-e team! de tine.
Ieral îi f!cu semn s-o ia înainte.
— Dac! dore"ti o suli#!, am s!-#i dau una.
Eiran o apuc! de um!r pe m!tu"a sa.
— N-o s!-mi iei locul.
Prin#esa î"i îmboldi calul, trecând dincolo de ei.
— $i niciunul dintre voi nu va trebuie s! m! apere. Cu capul sus,
Jasai se opri lâng! lefegiul mini"trilor. Care-i pre#ul pentru libera
trecere a înso#itorilor mei? Ei nu înseamn! nimic pentru tine. Eu sunt
premiul cel mare.
Ieral ridic! din umeri.
— În schimbul t!u, Deseienii se pot întoarce acas!. Anturasi "i
Keru vin cu noi. Acesta-i singurul târg care se poate face.
— $i fratele meu?
Ieral scutur! din cap.
— Consiliul a poruncit s! fie ucis.
— De ce?
Întrebarea-l lu! pe Ieral prin surprindere.
— Nu-i treaba mea s! m! îndoiesc de ordinele lor.
— Dar cuno"ti r!spunsul, nu? Jasai d!du din cap. Prin#ul Pyrust
manevreaz! sforile lor, iar ei le trag pe ale tale. Strânse de frâie "i
calul se întoarse pe loc. Îmi retrag oferta. Nu m! predau unei
marionete.
Eiran privi spre oamenii lui Ieral.
— Îi permi#i s! trag! de sforile tale?
— Nu trag sforile, le tai.
Ieral Scoan se avânt! înainte, printre umbre. Î"i ridic! sabia "i
împr!"tie lumina ca un fulger lichid. O repezi în jos, trecând într-o
1125
mi"care circular! pe sub garda lui Eiran. Se ridic! din nou, în timp ce Ciras îndrept! vârful sabiei spre Eiran.
Ieral se roti pe loc. Câinele în salt, aflat pe blazonul s!u, deveni tot — Culegi ceea ce semeni. Cercul. Acum.
mai încordat, apoi sabia c!zu din nou într-o lovitur! care t!ie un Ieral î"i coborî sabia.
smoc castaniu din p!rul lui Eiran. — Nu-l fac.
Lovitura i-ar fi retezat capul prin#ului, dac! nu s-ar fi împiedicat Keles s!ri din "a "i se l!s! într-un genunchi. Ap!s! tare p!mântul
p!"ind înainte în momentul când parase în van. Cordonul robei sale, cu palma. Acesta se v!luri. Pietricelele dansau. Pietrele #â"nir! din
aproape t!iat peste nod, flutura spre p!mânt. Prin#ul se repezi direct drum "i se rostogolir! spre locul lor. Formau un cerc perfect, care-i
în drum. Spada îi s!lt! o dat!, apoi se roti, trasând pe p!mânt dâre cuprindea atât pe cei doi spadasini, cât "i pe prin#.
curbate. Ieral î"i îndrept! sabia spre Keles.
O cizm! o opri. — Iat!, spadasinule, acolo-i ceea ce-ar trebui tu s! omori.
Ieral î"i schimb! pozi#ia "i-"i coborî sabia spre nou-venit. Xingnadin-Jaecaixingna.
— Cine e"ti? Ciras î"i plec! fruntea.
Intrusul î"i strecur! vârful cizmei sub mânerul sabiei "i-o azvârli în — Mul#umesc, Keles.
sus. Lumina focului sclipi pe lama care se rotea încet. O mân! o Umerii spadasinului helosundian c!zur! pentru moment, apoi î"i
în"f!c! din zbor. Biciui aerul cu ea, apoi o avânt! înainte cu ridic! din nou sabia.
asemenea for#! încât lama zbârnâi. — Cel pu#in, voi muri cu demnitate.
Zâmbi. Ciras cl!tin! din cap.
— A"a mai merge. — Vremea pentru a"a ceva a trecut de mult.
Keles r!mase cu gura c!scat!. Nu se poate…
— Xidantzu? Ieral î"i în!l#! capul. Pleac!, str!ine. Nu vrei s! te
încurci cu a"a ceva.
— Provin din Serrianul Foachin. Mi-am f!cut ucenicia cu Moraven
Tolo.
Ciras Dejote ie"i din umbra arm!sarului mecanic de la marginea
p!durii "i a Virukului de lâng! el.
— Tocmai am v!zut un om care pretinde c! ar fi un serrcai
doborând pe altul care nu-"i revendic! niciun rang. Asta m-a ofensat.
— Prezen#a ta m! jigne"te pe mine. Ieral p!"i înapoi, pentru a-l
l!sa pe Ciras pe drum. Vino, dac! e"ti atât de ner!bd!tor s!
îmbr!#i"ezi moartea.
— F! un cerc.
Chiar "i la lumina firav! a tor#elor, nu mai era nicio îndoial! c! fa#a
lui Ieral se golise de sânge.
— E"ti jaecaisser?
— N-ai trasat înc! cercul?
— Dar nu-i cinstit.
1126 1127

21
A 2-a zi, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kelewan, Erumvirine
Prin#ul Pyrust nu-i putea condamna pe oamenii din Ora"ul Ilustrat
pentru c! ie"iser! pe str!zi pentru a-l huidui. Carnagiul din jurul
ora"ului, por#ile în ruin! "i expresiile h!ituite de pe fe#ele lor ar!tau
c! fuseser! învin"i. Cu toate c! Virine nu avusese niciodat! prea mult
de a face cu armele, oamenii ei nu fuseser! inutili. Mândri dincolo de
ra#ional, poate, dar î"i revendicau o mo"tenire imperial! pe care "i-ar
fi dorit-o oricare dintre Cele Nou! Principate.
Pyrust nu fusese niciodat! popular în Erumvirine. Spionii
raportaser! c! prin#ii "i popula#ia se temeau de el. Le citea aceast!
fric! în ochi, laolalt! cu mânia. Dac! a# fi sosit ca eliberator, m-ar fi
întâmpinat cu flori.
Înainta cu greutate, împreun! cu ceilal#i afla#i sub comanda sa.
Contele Vroan "i Ixuni#ii s!i care supravie#uiser! intraser! triumf!tori
în ora". Trecerea lor era marcat! de flori strivite. Vroan rostise repede
angajamentul de loialitate fa#! de kwajiini, iar Ixuni#ii chiar îi
p!ziser! pe lupt!torii deseieni, scutind de asta trupele lui Nelesquin.
Se pare, Cyron, c! altcineva trebuie s! te scape de acel tr!d!tor.
Lan#urile grele, care legau încheieturile "i gleznele lui Pyrust,
z!ng!neau la fiecare pas. Nu greutatea lor îl încetinea, ci scurtimea
lan#ului de la picioare, care-l obliga s!-"i târasc! picioarele, aplecat "i
supus.
Sunt nevoit s! merg de parc! a# fi fost luat în st!pânire.
Pyrust se sim#ea oricum altcumva decât luat în st!pânire. Istovit,
cu siguran#!, "i r!nit. Trei cai muriser! sub el în b!t!lia aceea. Fusese
doborât numai dup! ce i se rupsese sabia, iar securea pe care "i-o
adjudecase r!m!sese atât de adânc înfipt! în pieptul unui kwajiin,
încât n-o putuse scoate. Cu siguran#!, fusese înfrânt, dar luat în
sclavie?
1128
Nu.
— Nu mai e"ti atât de #an#o", nu?
O femeie nebun!, cu un ochi c!scat mare "i cu cel!lalt strâns
închis, se smulse din mul#ime. Îi în"f!c! lan#urile "i le smuci. Saliva-i
împro"ca buzele în timp ce urla.
— Avem un Împ!rat aici& E"ti un smintit c!-l înfrun#i&
Pyrust o îmbrânci din cale.
— E"ti supus! Imperiului, da? Piei din fa#a mea&
Câ#iva din mul#ime o aclamar! "i-l huiduir! pe el. R!zboinicii
virinieni – oameni b!trâni, majoritatea – purtând cing!tori albastre
peste robele lor, o împinser! pe femeie înapoi. Cineva arunc! un fruct
stricat. Îi urmar! pumni de noroi, pietre "i fecale, care se ab!tur!
asupra lui Pyrust "i a celor optzeci de r!zboinici care erau purta#i pe
str!zi.
N-au nicio idee despre ceea ce fac. Noroiul "i fecalele "i-au ratat
#intele "i s-au împr!"tiat pe ziduri. Frumoasele picturi murale care
d!duser! numele ora"ului au fost mânjite din nou, pe lâng! sângele
deja v!rsat asupra lor. Distrugeau de fric!, iar din acea fric! nu mai
era sc!pare.
Pyrust î"i ridic! fruntea. Cyron îl prevenise s! nu distrug! prea
multe. Pyrust nu se gândise c! era posibil. Kelewan îi dovedise c! se
putea. De fric!, oamenii îi blestemaser! pe cei care i-ar fi eliberat.
Oamenii colaborau cu cuceritorii lor. Pyrust nu se îndoia c! orice
armat! m!r"!luind spre nord s! asedieze Moriande avea unit!#i din
Virine "i din cele Cinci Principate. Frica-i va frânge "i pe cei mai mari
dintre eroi, iar capitularea înaintea fricii era, într-un fel, unul dintre
cele mai mari p!cate. B!trâna în#elesese asta. Pentru to#i ceilal#i, era
o smintit!, dar Pyrust o recunoscuse. Delasonsa, Mama deseian! a
Umbrelor, venise deghizat!. Ceilal#i o v!zuser! smucindu-i lan#urile,
dar reu"ise s!-i strecoare un inelu" din argint, cu granat, pe degetul
mic. Ghearele care strângeau marginile pietrei erau ascu#ite "i
otr!vite. O zgârietur! neglijent! pe gât, "i-ar muri într-un minut.
%i absolut f!r! dureri. Nu mi-ar h!r!zi ea o moarte umilitoare.
L-ar salva, dac! acest lucru ar fi fost posibil. Pyrust "tia c! era mai
bine s! nu se gândeasc! la asta. Orice efort de a-l salva s-ar solda, f!r!
îndoial!, cu moartea unor agen#i deseieni loiali. Nu le-ar r!spl!ti a"a
1129
fidelitatea. Prin cuvintele pe care i le adresase, ar da-o pe Delasonsa
Împ!r!tesei Cyrsa, s!-i serveasc! la fel de credincioas!, pe cât asasina
îl servise pe el. Prin#ul Nelesquin nu l-ar fi adus la Kelewan ca s!-l
omoare, dar, cu siguran#!, n-avea de gând s!-l lase s! mai scape.
Aducându-l pe Pyrust la picioarele lui, punea în scen! un spectacol
m!re#, iar asta ar s!di îndoiala în rândurile opozi#iei. Evadând, Pyrust
"i-ar putea transforma înfrângerea în victorie.
Nelesquin nu-"i permitea s! lase s! se întâmple una ca asta.
Murind în locul unde vrea el s! fiu "inut, ca un animal de companie,
îl sfidez.
Pyrust zâmbi amar. Înfrângerea aproape c! nici nu garanta o
condamnare la moarte. Privind retrospectiv, strategia lui Virisken
Soshir ar fi fost mult mai eficient!, ba înc! ar mai putea fi. Chiar "i cu
înt!ririle venite din sud, armata lui Nelesquin ar întâmpina mari
greut!#i în a institui un asediu asupra Moriande. Epuizând armata,
lovind-o acolo unde era mai vulnerabil!, toate astea puteau sl!bi un
atac.
Luptase în câmpie, pentru c! Împ!r!teasa-i poruncise asta, dar ar
fi putut, cu u"urin#!, s!-i ignore ordinele. Adev!rul era c! voise s!
lupte acolo. Crezuse c! ar fi putut învinge. $i-ar fi putut s-o fac!, într-
o anumit! conjunctur!.
De fapt, nu m-au înfrânt ei, ci eu.
Pân! la acea b!t!lie, campania sa din sud se desf!"urase f!r! cusur.
Se folosise de inteligen#a superioar! "i de antrenamentul trupelor sale
pentru a-"i surprinde adversarul. Îi zdrobise pe Helosundieni. Îl
p!c!lise pe Vroan. Îl cople"ise pe Cyron. Îns!, în vreme ce inundarea
câmpiilor reflectase tactica folosit! de el împotriva Consiliului de
Mini"tri Helosundian, ac#ionase, de fapt, împotriva lui. Îngustase
câmpul de b!t!lie, ceea ce le oferise kwajiinilor un anumit avantaj,
permi#ându-le s!-"i concentreze trupele.
M!r"!luind prin ora", ignor! huiduielile "i blestemele aruncate
asupra-i, preferând s!-"i deruleze prin minte, înc! o dat!, b!t!lia. Ar
fi putut opri p!trunderea du"manului în câmpie. Cavaleria sa ar fi
putut lansa nenum!rate atacuri nimicitoare, secerându-i pe kwajiini
cu s!ge#ile. I-ar fi f!cut pe invadatori s! se team! de cavalerie, iar
acea team! i-ar fi ucis încet, încet.
1130
Sl!bi#i, kwajiinii ar fi fost nevoi#i s! aleag! între a lupta sau a se
retrage. Pyrust s-ar fi putut replia înaintea lor, pentru a lovi apoi
liniile lor de aprovizionare. Invadatorii ar fi fost spulbera#i.
A#a c! întrebarea nu este de ce l-am min"it pe Soshir, ci de ce-am
preferat s! cred în aceast! minciun!.
Pyrust ezit! un moment, apoi înaint! împiedicat, dup! ce fusese
îmbrâncit din spate. Avea r!spunsul, iar pentru acel r!spuns credea,
de fapt, c! ar merita s! moar!. F!când ceea ce-ar fi trebuit s! fac!, nu
era treaba unui r!zboinic. Cyron ar fi putut desf!"ura o astfel de
campanie. Nu ar fi fost o victorie militar!, ar fi fost o izbând! a
logisticii. Le-ar fi f!cut kwajiinilor ceea ce încercase Cyron s!-i fac!
lui. Pyrust ar fi ajuns s!-i controleze pe invadatori t!indu-le liniile de
aprovizionare; un r!zboi al magazionerilor.
Victoria era ceea ce se dorea de la mine, îns! am vrut un fel anume
de victorie, o victorie militar!. Ce smintit sunt. Niciodat! s! nu îneci în
sânge ceea ce poate fi câ#tigat cu vorbe, prin a#teptare sau orez.
Parada solda#ilor se opri la Palatul Imperial. R!zboinicii kwajiin îl
traser! pe Pyrust din mijlocul camarazilor s!i, "i-l obligar! s! urce
treptele. La cap!tul lor, îi îng!duir! s! se întoarc! "i s! arunce o
privire înapoi. Mul#imea din Virine îi domina pe solda#i. Pe cât de
jalnici ar!tau oamenii s!i – Deseieni, Nalenieni "i Virinieni laolalt! –
aveau mai mult! prestan#! decât to#i locuitorii din Kelewan.
În timp ce r!zboinicii îl duceau în palat, Pyrust nu se putu ab#ine
s! nu zâmbeasc!. Nu mai v!zuse niciodat! acest loc, dar se ridica la
în!l#imea celor mai extravagante viziuni. Noua statuie a lui Nelesquin
îl privea du"m!nos, îns! nu inspira fric!. De fapt, Pyrust prinse curaj
v!zând-o.
A ocupat ni#a foarte repede. Omul sufer! în mod clar de vanitate.
Urcarea treptelor "i drumul pân!-n sala tronului îi confirmar! lui
Pyrust presupunerile. Picturile murale fuseser! deja ref!cute,
rescriind istoria din Virine. Chipul lui Nelesquin înlocuise fe#ele
eroilor legendari, f!r! s! mai conteze c! evenimentele descrise se
petrecuser! dup! Urgie.
Str!jerii îl oprir! la intrarea în sala tronului. Îi desf!cur! lan#urile.
Îl dezbr!car! de roba murdar! "i-o înlocuir! cu una ro"ie, simpl!. Îi
încinser! talia cu o cing!toare de aur "i chiar îi îndesar! un pumnal
1131
scurt, într-o teac! de lemn, la "oldul drept.
Apoi, u"ile se deschiser!. O fâ"ie lung! de covor ro"u, tivit cu
violet, se întindea de la intrare pân! la baza podiumului tronului.
Nelesquin "edea pe Tronul Ursului, sus#inut de un uria" disc de
piatr!, cu toate semnele Zodiacului d!ltuite pe margine.
Transformase Tronul Ursului într-unul imperial, dar prezen#a sa nu-l
surprindea pe Pyrust. Ceea ce-l luase prin surprindere era faptul c!
discul era mai înalt decât orice fereastr! sau intrare din înc!pere. Nu
avea nicio urm! de îmbinare. Cum l-au b!gat în!untru?
Pove"tile despre vanyeshii lui "i puterea lor îl f!cur! pe Pyrust s!
simt! o strânsoare în stomac. Dac! for"ele lui sunt sprijinite de
xingna, exist! vreo strategie prin care s!-i înfrângi?
Pyrust î"i ridic! b!rbia "i începu s! p!"easc! de-a lungul covorului.
În afar! de Nelesquin "i el, în înc!pere mai erau doar dou! persoane.
Una, un b!rbat zvelt, într-o mantie negru cu verde-smarald, st!tea în
stânga lui Nelesquin. Cel!lalt b!rbat era îngenuncheat în dreapta lui,
pe podea, cu un lan# de aur legat de zgarda de la gâtul lui "i de
picioarele tronului.
Nelesquin se ridic!.
— Despre tine, Prin#e Pyrust, am auzit multe. Generalul meu de
campanie te-a l!udat "i pe tine, "i eforturile tale. Dup! cum po#i
vedea în cazul fratelui t!u, Prin#ul Jekusmirwyn, nu sunt lipsit de
mil!. Un om cu abilit!#ile tale "i cu reputa#ia ta ar putea fi de folos în
imperiul meu.
Tonul cald, plin de semnifica#ii, al lui Nelesquin umplea sala.
Jekusmirwyn tres!ri la auzul lui. Ochii lui nu erau focusa#i pe ceea
ce-l înconjura. Pyrust mai v!zuse acea privire "i în ochii celor pe care-
i torturase Delasonsa. În#elese calitatea milei lui Nelesquin. Se opri
lâng! tron "i decise s! nu se încline.
— Nu-mi st! în obicei s! m! subordonez unui prin#.
Nelesquin zâmbi.
— Sunt Împ!rat.
— Un pretendent la tron. Împ!r!teasa Cyrsa st! pe Tronul
Dragonului, în Moriande. Dreptul ei la tron îl precede pe al t!u "i e
mai justificat.
Ochii b!rbatului se îngustar!.
1132
— Credeam c! e"ti un r!zboinic, dar vorbe"ti ca un birocrat.
Roste"te adev!rul. Te ascunzi în spatele ordinelor ei.
Pyrust î"i frec! încheieturile zdrelite.
— M-a" ascunde la fel de bine "i în spatele ordinelor tale.
— Genial& Nelesquin privi spre cel de lâng! el. %i-am spus eu,
Kaerinus, c! mai sunt b!rba#i de vârsta asta care au o#el în "ira
spin!rii. Cei valoro"i n-au murit cu to#ii în Ixyll.
B!rbatul acoperit cu mantia nu spuse nimic.
Nelesquin coborî de pe podium "i-i f!cu semn prin#ului spre o
fereastr!. Împinse un panou, deschizându-l. Jos, în pia#a din fa#a
palatului, cei optzeci de oameni care m!r"!luiser! în lan#uri,
împreun! cu Pyrust, se aflau acolo, înconjura#i de g!rzi. Vizibile de la
acea în!l#ime, optzeci de cruci de lemn erau ridicate pe zidurile
cet!#ii.
— Trebuie s! le ar!t mil! locuitorilor din Kelewan. Voi cru#a
optzeci de b!rba#i "i femei, pentru a celebra victoria noastr!, "i îi voi
r!stigni pe oamenii t!i în locul lor. Este un mod de-a muri cât se
poate de nepl!cut.
Pyrust d!du din cap "i pip!i inelul.
— Nu sunt str!in de r!stigniri.
— Eliberarea Virine le va cump!ra fidelitatea, îns! am mai pu#in!
nevoie de ei pe cât am de cineva ca tine. Dac! treci de partea mea,
atunci Deseirion "i Helosunde te vor urma. Asta ar u"ura eliminarea
Nalenyrului. Cyrsa va fi detronat! "i s-ar putea restabili ordinea
cuvenit!. Nelesquin î"i l!s! o mân! pe um!rul lui Pyrust. Vei fi
r!spl!tit din plin, iar oamenii t!i vor fi cru#a#i.
— Oferta ta este foarte generoas!…
Prin#ul î"i ridic! mâna dreapt! "i-l plesni cu dosul palmei pe
Nelesquin, nimerindu-l în obrazul drept. Pretendentul la tron d!du
înapoi cl!tinându-se. Î"i duse mâna la obraz "i pip!i t!ietura.
Începu s! râd!. Palma-i era uscat!. Pielea sfâ"iat! nu sângera.
C!ut!tura ochilor alba"tri ai lui Nelesquin se înfipse în el.
— Otrav!, presupun?
— Un venin letal. B!nuiesc c!-i al unei vie#uitoare marine. N-o s!
doar!.
Nelesquin d!du din cap.
1133
 — Sunt destul de sigur c! a"a va fi. Trebuie s!-mi fie team!,
Kaerinus?
B!rbatul în mantie cl!tin! din cap.
— Pot s-o neutralizez, dar la ce bun?
— A"a este.
Nelesquin zâmbi "i-"i trecu un deget peste pielea h!cuit!. În urma
lui, carnea se lipi la loc.
— Vezi tu, Prin#e Pyrust, atunci când am decis s! fiu Împ!rat, mi-
am propus s! nu las nimic la voia întâmpl!rii. Nici m!car moartea.
Mi-am luat unele m!suri de prevedere. Dac! a" fi fost la fel de chior
ca tine, acum a" fi fost mort, iar tu un erou.
Degetele lui Nelesquin ticluir! o pecete. Un foc violaceu ilumin!
personajul pre# de o clip!, apoi inelul de argint al lui Pyrust se înc!lzi.
Str!luci, apoi se topi pe degetul mic al prin#ului. Pyrust î"i strânse
palma la piept, respirând "uierat printre din#ii încle"ta#i. Picur!
sânge, dar roba îl absorbi. Apoi, ceva îl izbi în spatele genunchilor,
trântindu-l pe podeaua de piatr!. Nelesquin în"f!c! un smoc din
p!rul lui "i-i smuci capul pe spate.
— %i-a" fi dat multe, "i nu trebuia decât s! mi te închini.
— Ceea ce mi-ai fi dat n-a" fi dorit niciodat!.
Nelesquin se aplec! "i scoase pumnalul de la cing!toarea lui
Pyrust.
— Atunci, am s!-#i dau o eternitate ca s! reflectezi la prostia ta.
Prin#ul deseian î"i v!zu chipul, oglindit ca o str!fulgerare pe lama
de o#el. Zâmbi. Ochii lui nu tr!dau nicio team! "i r!maser! limpezi,
chiar "i atunci când Nelesquin îi înfipse pumnalul în gât "i i-l
împlânt! în "ira spin!rii.
Pelut Vniel se holba la pumnalul care z!cea pe m!su#a lui de ceai.
Se uit! la imaginea lui reflectat!. De-acolo îl privea un om tras la fa#!.
Cercuri întunecate îi înconjurau ochii. Pielea-i dobândise o tent!
palid!.
Privirea i se mut! de la pumnal spre biletul adus odat! cu el. Îl
scrisese Prin#ul Cyron însu"i. Pelut îi recunoscu imediat caligrafia.
Niciunul primit pân! acum nu mai fusese scris de prin#.
„Tragedia luptei ne cere tuturor s! prindem curaj "i s! ne unim
1134
pentru a ne împotrivi du"manului. Cei care nu-"i vor da str!duin#a de
a i se opune îi vor fi complici. S! face#i din acest pumnal un simbol al
angajamentului vostru pentru viitor.”
Pelut se zgribuli. Cei care primiser! pumnale din partea prin#ului
le prinseser! la cing!toare, mândri. Prin#ul îi câ"tigase de partea lui.
L!udându-i, recompensându-i. F!cându-i s! se simt! importan#i, dar
procedând astfel d!duse peste cap ordinea fireasc! a lucrurilor.
Anihilase m!surile de siguran#! care împiedicaser! pr!bu"irea
na#iunii în anarhie "i despotism. Nu conta c! eforturile sale p!reau
absolut necesare pentru înfruntarea du"manului. Au transformat #ara
în ceva ce va avea mereu nevoie de un du"man.
Odat! ce Nelesquin va fi înfrânt – dac! va fi înfrânt – la cine va
mai apela Cyron? Cyrsa va urca pe tron, îns! se va împlini visul lui
Cyron cu privire la imperiu. Î"i va transforma viziunea în realitate,
luptând "i cu ghearele, distrugând chiar structurile care men#inuser!
omenirea în siguran#!.
Pumnalele tuturor celorlal#i mini"tri fuseser! puse în teac!, dar nu
"i cel trimis lui Pelut. Cyron e con#tient de faptul c! sunt o
amenin"are. Ceilal#i au fost invita#i s! i se al!ture lui Cyron, dar Pelut
fusese invitat s! se omoare. Asta însemna lama descoperit!. Dac!
Pelut î"i folosea propria sa teac!, dac! ar fi vrut s! accepte cererea lui
Cyron "i s! colaboreze cu el, atunci ar putea fi acceptat.
Colegii mei sunt cu to"ii ni#te pro#ti.
N-au reu"it s! în#eleag! întreaga semnifica#ie a darului primit.
Credeau c! Cyron îi ridicase la un statut egal cu al r!zboinicilor. Le va
permite s! poarte pumnal în prezen#a sa – un privilegiu rezervat
nobililor "i r!zboinicilor respecta#i. Îns! asta-i "i obliga; Cyron îi
putea omorî dac! d!deau gre". S-ar putea c! vreo câ#iva s! fi în#eles
asta, dar n-au luat-o în seam!. Amenin#area lui Nelesquin f!cuse ca
planul lui Cyron s! par! acceptabil.
Nici vorb!$ Am v!zut amenin"area cea mai mare. Pelut întinse
mâna spre mâner. Într-un fel, i-ar fi fost mai u"or s! ridice pumnalul
"i s!-"i deschid! vreo ven!. Auzise c! dac!-#i t!iai venele nu te durea.
Aici, în aceast! înc!pere imaculat!, înve"mântat într-o rob! alb!,
moartea sa ar putea fi chiar frumoas!.
Mult mai frumoas! decât actuala lui situa#ie. Era un ministru de
1135
rang înalt, îns! doar de form!. Cyron îl izolase "i-l priponise bine.
Lucrurile evoluau mult prea repede pentru a putea fi #inute sub
control, iar odat! ce urzelile, pentru a c!ror sus#inere se ostenise
Pelut întreaga sa via#!, erau distruse, nu mai puteau fi ref!cute
niciodat!.
A#adar, asta-i. Confruntarea. Ori m! al!tur lui Cyron, ori mor de
propria-mi mân!.
Ambele op#iuni îl revoltau. Cu toate c! fusese dep!"it de situa#ie,
nu era înc! înfrânt. Dac! se omora, lumea pentru a c!rei conservare
luptase ar muri împreun! cu el.
— Îmi dai dou! posibilit!#i, Prin#e Cyron. S! m! al!tur #ie, sau s!
mor. Pelut ridic! pumnalul "i se privi cum zâmbea. Eu o v!d "i pe a
treia. S! lupt împotriva ta. Lumea nu poate capitula înaintea ta, nici
nu-#i poate supravie#ui. A"a c! voi lupta, dintre umbre, din spatele
unui zâmbet, dar voi lupta.
D!du din cap, aprobându-se.
— $i când o veni vremea, acest fier î#i va veni de hac.
1136
22
A 2-a zi, Luna Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wangaxan!(Al!Nou$lea!Iad)
Jorim se îndep!rt! de Nessagafel, îns! eforturile sale nu a"ezar!
nicio distan#! între ei. Desigur, cel!lalt zeu nu se clintise. Virukul s-ar
fi putut repezi cu u"urin#! asupra lui Jorim, dar se st!pânea. Se uita la
el, iar frica-i r!scolea stomacul lui Jorim.
— N-ai cum s! scapi din acest loc, Wentoki, "i nici de mine.
Nessagafel chicoti, f!când pielea lui Jorim s! se înfioare. Cred c! ar
trebui s!-#i dore"ti s! fug eu. Trucul !sta o s!-mi ias! numai cu
ajutorul t!u.
Jorim î"i miji ochii.
— Vrei s! distrugi tot, s!-i ucizi pe to#i.
— Îi ascul#i pe Grija "i pe ceilal#i? Îi crezi? Zeul Viruk cl!tin! din
cap. Au toate motivele s! se team!. Mai ales Grija. A fost prima mea
crea#ie, "tii. Primul meu copil. L-am creat cu un singur gând, de fapt
vreo jum!tate de gând. Nu am fost foarte atent. Nu voiam decât un
martor al crea#iei mele, iar el este ceea ce-am ob#inut.
Grija se pref!cu într-o gr!mad! cenu"ie, care disp!ru cu totul din
privirea lui Jorim.
— E…?
— Mort? Nu. Atât timp cât este pomenit ca zeu, nu poate muri de-
a binelea. Locul s!u poate fi uzurpat, poate deveni obscur sau lipsit
de relevan#!, dar s! moar!? Nu. N-am permis s! se întâmple una ca
asta.
— Dar Quun "i Chado te-au omorât. Constela#ia care te
reprezenta a fost spulberat!.
— Cum atacurile au continuat, asta s-a realizat cu m!iestrie.
Nessagafel î"i împreun! mâinile. Dac! i-ai fi ajutat, s-ar fi putut s!
ajung atât de sfâ"iat încât nu m-a" mai fi putut aduna niciodat! la loc.
$tii, e"ti mai puternic decât to#i ceilal#i laolalt!. E"ti cea mai
1137
complex! crea#ie a mea.
— M! m!gule"ti?
— Aici nu-i vorba de m!gulire, Wentoki. Sunt limita#i. Copiaz!
caracteristicile animalelor obi"nuite, îns! tu, tu e"ti un dragon. Ca
om, ai c!l!torit destul prin lume ca s! "tii c! nu exist! dragoni "i, cu
toate astea, exi"ti. Te-ai întrebat vreodat! de ce?
— Exist! multe creaturi mitice.
— Dar niciuna nu-i zeitate, Wentoki.
Nessagafel nu f!cu niciun pas, îns! distan#a dintre ei se mic"or!.
— Când am decis, prima dat!, s! merg "i s!-mi v!d crea#iile,
ap!rând în carne "i oase, m-am transformat într-un dragon. N-am
f!cut prea multe vizite, îns! am descoperit c! Virukii "i Sothii
prosl!veau acea înf!#i"are. Am ales-o pentru tine "i te-am
transformat ca atare. Te-am f!cut s! ai aspectul meu.
— Dar e"ti un Viruk.
Nessagafel ridic! din umeri.
— Când Virukii au devenit con"tien#i, au ales s! cread! c! zeul lor
i-a f!cut dup! chipul s!u. Desigur, eu i-am f!cut "i n-am sim#it nicio
nevoie s!-i dezam!gesc. De fapt, aceast! înf!#i"are mi se potrive"te,
îns! o pot schimba.
Virukul disp!ru într-o clip!, iar în locul lui ap!ru un b!ie#el.
— Iat! ceva ce-ar trebui s!-#i fie mai convenabil.
— N-o s! m! fac! s! uit.
— Ce s! ui#i?
— C! m-ai p!c!lit, f!cându-m! s! renun# la natura mea divin!.
— A fost inevitabil.
B!ie#elul ridic! mâna dreapt! "i scutur! degetul mic. Un inel negru
înconjur! r!d!cina degetului, ciupindu-i pielea.
— Am folosit natura ta pentru a dezlega lan#urile care m! #ineau
aici. Acest inel este singurul care m! împiedic! s!-mi redobândesc
întreaga putere.
— Te împiedic! s! desfiin#ezi totul?
Nessagafel d!du din cap.
— De fapt, a"a este, îns! asta n-ar trebui s! te preocupe. Pe tine n-
am s! te desfiin#ez niciodat!.
Jorim în!l#! o sprâncean!.
1138
— Nu? Cum a"a?
— Pentru c! am nevoie de tine. $tii de ce te-am creat ultimul?
— Nu.
Jorim se uita la Nessagafel "i-i asculta vorbele. Din felul în care
b!trânul zeu îi împ!rt!"ea secretele, cuvintele erau menite s!-l
ademeneasc!. Flatarea, combinat! cu sinceritatea "i respectul, era
menit! s!-i adoarm! vigilen#a, "i-ar fi putut face asta dac! n-ar fi
existat educa#ia primit! ca un Anturasi. Nenum!ra#i comandan#i de
nave se folosiser! de acelea"i trucuri pentru a ob#ine h!r#i de la el,
îns! Jorim nu cedase niciodat! nici m!car o schi#!.
— Grija, incomplet, a"a cum era, a devenit suspicios. A discutat "i
cu ceilal#i "i-a uneltit împreun! cu ei. $tiam c! au s! vin! dup! mine.
Trebuiau s! fac! asta. Vechiul "i noul nu pot coexista. A"a c! te-am
creat dup! chipul meu, s! fii aliatul "i r!zbunarea mea. Pentru c! nu
li te-ai al!turat, mi-ai permis s! revin din neant. Împreun!, îi putem
azvârli din ceruri. Dac! m-ar fi omorât, "tii c! s-ar fi întors "i
împotriva ta. Dar te-am creat suficient de puternic ca s!-i învingi.
— Dac!-i pot distruge pe ei, te pot distruge "i pe tine.
Copilul-zeu zâmbi.
— Da, a"a este. Te-am preg!tit s!-mi fii rival. Ia gânde"te-te,
Wentoki. Ai vrut atât de mult s! fii ca mine c!ci te-am creat atât de
asem!n!tor mie. Am devenit carne "i oase, la fel "i tu. Am creat
Virukii, tu i-ai creat pe Fennychi, ca s!-i r!pun! pe Virukii. $tiu c! a
fost un atac simbolic la adresa mea, dar #i-am iertat acest exces
pentru c! suntem atât de asem!n!tori. Le-am d!ruit Virukilor
puterea magiei, tu le-ai dat-o oamenilor. M-ai f!cut s! m! simt foarte
mândru. Vocea i se transform! într-o "oapt!. Iar pe ei i-ai f!cut foarte
gelo#i.
Nessagafel î"i strecur! mâna într-a lui Jorim, iar neantul întunecat
în care se aflau se topi precum noaptea înaintea zorilor. Vegeta#ie
verde ap!ru peste tot, iar florile î"i azvârlir! spre cer inflorescen#ele
ro"ii "i galbene. Spre dreapta, se întindea o palm! de jungl!,
asem!n!toare celei din Ummummorar. La stânga, erau p!durile din
Nalenyr. Pe o paji"te p!"teau antilope p!tate. Un ghepard dungat
trând!vea pe o creang! groas!. Din dep!rtare se auzi trâmbi#atul
unui elefant, c!ruia îi r!spunse r!getul în!bu"it al unui leu.
1139
 — Când ceilal#i vor fi înl!tura#i, Wentoki, noi vom reorganiza
lumea. $tii foarte bine c! asta f!ceai. Tot asta f!cea "i bunicul t!u:
recrea lucrurile de la început. S!vâr"ea, de fapt, lucrarea mea… a
noastr!. Vom face ca lumea s! fie a"a cum se cuvine s! fie. Tu "i cu
mine, noi doi putem face asta.
— $i cum r!mâne cu cei pe care-i iubesc?
Chipul copilului se lumin! cu nevinov!#ie.
— Îi vom salva& Le vom da tot ce-"i doresc. Îi vom face ferici#i, mai
ferici#i decât dac! ar fi murit "i-ar fi urcat în cerul promis lor. Vom
face pentru ei orice dore"ti. Tot ce trebuie s! faci este s! înl!turi
aceast! mic!, ultim!, piedic!.
Jorim se încrunt!.
— Cu ce e"ti înc!tu"at?
— E un fleac, de fapt. Mi-am rec!p!tat puterea. M! pot duce pu#in
pân!-n ceruri, dar sunt înc! ancorat aici. Nu pot ajunge în lumea
real!, a"a c! lucrarea mea trebuie terminat! prin interpu"i.
Nessagafel ridic! mâna. Trage doar acest inel de pe degetul meu "i-
atunci mi se va împlini voia.
— Mai e un lucru pe care nu-l în#eleg.
Jorim î"i mu"c! buza de jos.
— Ce anume?
În glasul lui Nessagafel se strecurase ner!bdarea.
— Dac! m-ai creat dup! chipul t!u, dac! sunt suficient de
puternic ca s!-i înfrâng pe ceilal#i, atunci sunt "i destul de puternic ca
s! te înfrunt "i pe tine. Poate chiar s! te "i înving. Nu sunt eu cea mai
mare amenin#are pentru tine?
— Vezi? De-asta a fost perfect. Noi doi ne lupt!m unul cu altul.
Ne-am impus unul altuia s! fim mai buni.
— Dar nu te temi c!, într-o bun! zi, am s! te detronez?
Nessagafel cl!tin! din cap.
— Nu. Te-am f!cut egalul meu în toate, apoi #i-am dat ceva ce mie
nu-mi folose"te.
— Ce?
— Mila.
Pumnul copilului se strânse, transformându-se dintr-o mân!
gr!su#! într-o ghear! de Viruk. Nessagafel î"i înfipse ghearele în
1140
burta lui Jorim "i trase. %â"ni sângele, iar ma#ele curser!.
Jorim se l!s! în genunchi, gr!bindu-se s!-"i vâre intestinele înapoi
în burt!. Palmele i se umplur! cu ace de sticl!, care-i g!urir! ma#ele.
Încerc! s! urle, îns! din paji"te se ridic! o ieder! cu ghimpi, g!sindu-
"i calea pân!-n trupul s!u. Dintr-o nar! îi crescu un lujer verde, apoi i
se înf!"ur! în jurul capului, închizându-i, strâns, maxilarul.
Peste tot în jurul s!u, p!mântul se unduia. Mu"uroaiele de furnici
erupeau ca ni"te mici vulcani. Furnici ro"ii n!v!leau în direc#ia lui,
precum spi#ele dintr-o roat!. Fiecare îi smulgea câte-o buc!#ic! de
carne. P!s!ri negre zburau în cerc la în!l#ime. %ipetele lor
îngrozitoare îl tr!sneau drept în moalele capului. Furnicile se
c!#!rar! pe ieder!, n!p!dindu-l pe din!untru. Focul lor se ab!tu
înl!untrul s!u. Veninul lor îi topi ficatul, iar nectarul lor întunecat
hr!ni "i încuraj! lujerul.
Nessagafel, devenit iar un Viruk, îi aduse o mul#ime de p!s!ri în
fa#a ochilor.
— Prive"te vulturii cât mai po#i, Wentoki. Vor veni "i-#i vor ciuguli
ochii, cât de curând. Apoi, tot ce-ai s! mai po#i face va fi s! zaci în
bezn!, sim#ind cum te pigulesc furnicile, buc!#ic! cu buc!#ic!.
Aceast! suferin#! va fi una rafinat! "i f!r! sfâr"it.
Virukul ridic! din nou mâna, iar inelul care îi încingea degetul mic
p!rea acum alb.
— Desf!-l "i-am s!-#i dau drumul. N-ai de ales. Wangaxan sau eu,
Wentoki, salveaz!-te redându-mi libertatea. Cu cât faci asta mai
repede, cu atât va fi mai bine pentru tot ce-ai pre#uit vreodat!.
Nessagafel disp!ru.
Dar nu "i durerea.
1141

23
Ziua a 2-a,!Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Nirati se trezi tres!rind. Urmele st!ruitoare ale focului disp!rur!
de pe mâna ei. Privi în jos. O furnic! i se urca pe încheieturile
degetelor. O gâdila "i râse de spaima care o trezise.
Takwee, o maimu#! mic! cu blan! pufoas!, care st!tuse sprijinit!
de abdomenul ei, pescui furnica de pe mâna ei "i-o mânc!.
— Îmi închipui c! sunt destule furnici de mâncat pe aici.
Takwee se îndep!rt! de ea "i începu s! se scarpine prin blana
aurie. Se întinse, apoi se rostogoli pe burt!. Se târî tiptil, c!utând alte
furnici. Î"i exagera mi"c!rile "i arunc! o privire înapoi, uimirea luând,
treptat, locul expresiei de încântare plin! de a"tept!ri de pe fa#a ei.
Nirati zâmbi "i se ridic!, frecându-"i mâna. În mod normal,
zbenguielile micii creaturi stârneau râsul, îns! Nirati nu putea ignora
senza#ia de durere. Undeva, se întâmplase ceva, iar ecourile
ajunseser! pân! la ea.
Privi de jur împrejur, aproape a"teptându-se s! dea de n!luca
fratelui ei geam!n, Keles. Îl mai v!zuse "i-alt! dat!, aici, în paradis, în
timp ce el visa. Întâlnirea avusese o consisten#! oniric! "i pentru ea.
Erau gemeni, iar leg!tura lor de sânge, ca membri ai familiei
Anturasi, le permisese s! comunice, cu toate c! nu reu"ise s! fac! asta
pân! s! vin! în Kunjiqui.
Înainte de a muri ca s! intru aici.
Se înfior!, iar Takwee veni în fug! s-o îmbr!#i"eze.
— Nu s-a întâmplat nimic r!u, micu#o.
Nirati avea un ton indiferent, îns! nu putea ascunde minciuna. Se
petrecuse ceva r!u. Cineva suferea. Nu era Keles, dar era cineva
apropiat ei.
%inând-o strâns pe Takwee, Nirati se ridic! "i începu s! mearg!
spre apus. Nu conta, de fapt, ce cale alegea. Aici, în Kunjiqui, era
1142
suficient dac!-"i dorea s! mearg! spre vest. Inten#ia o va duce într-
acolo, iar c!l!toria nu va dura decât atât cât era necesar.
Se gândi imediat la Nelesquin, dar "tia c! nu avea niciun fel de
dureri. Îl iubea sau, mai degrab!, a"a credea ea. Sau îl iubise… De la
plecarea lui spre Cele Nou!, îi era tot mai greu s!-"i aminteasc! de el.
Era ca "i cum el ar fi sc!zut ca importan#! pe m!sur! ce distan#a
fizic! dintre ei se m!rea.
— Dar, de fapt, mor#ii nu sunt recunoscu#i pentru imagina#ia lor.
Am!nuntele legate de moartea ei se evaporaser!, îns! "tia c!
murise. Nelesquin revenise pe t!râmul celor vii, dar fusese
împiedicat! s!-l înso#easc!. Asta o f!cuse s! se întrebe dac! iubirea
lor n-ar fi trebuit s! existe niciodat!.
Situa#ia bunicului ei era un alt motiv de nelini"te. Qiro crease
Anturasixanul "i, în interiorul lui, Kunjiqui, ca un sanctuar pentru ea.
Nelesquin se folosise de puterile magice ale bunicului ei pentru a
transforma Anturasixanul într-un pântec pentru for#ele preg!tite de
el pentru cucerirea Celor Nou! Principate "i reunificarea im periului.
Îl folosise pe Qiro din greu, uzându-l pân! când, în clipele sale libere,
a început s! construiasc! armate întregi din noroi, dându-le drumul
pe mare.
Dar bunicul ei nu era chinuit de nicio durere. Ar fi aflat asta direct.
Dup! cum el se îngrijea de ea, "i ea o f!cea. Se ocupa de tot ce era
abandonat în Anturasixan, inclusiv de r!m!"i#ele na#iunilor "i
semin#iilor folosite de Nelesquin pentru a-"i alc!tui armata. Dac!
ceva nu ar fi fost în regul!, ea ar fi "tiut, îns! singurul lucru care nu se
potrivea acum era durerea.
Nirati trecu de un col# "i peisajul se transform!. St!tea pe buza
unei stânci de peste un kilometru "i jum!tate în!l#ime, holbându-se
la un golf uria", circular. În mijlocul lui se afla o insul!; ar!ta total
nelalocul ei, ca "i cum un bolovan col#uros, smuls de undeva, ar fi
str!puns Anturasixanul. Pân! "i p!s!rile de mare o ocoleau.
Iar jos, pe"tii mor#i, aduna#i într-un strat gros, erau adu"i pe plaje.
Îl v!zu pe bunicul ei, acolo, jos, "i-i f!cu semn cu mâna. El îi
r!spunse, apoi, din trei pa"i imposibili, ap!ru lâng! ea. Îi zâmbi,
ridicându-"i capul, l!sându-"i coama de p!r alb s! danseze în adierea
vântului. Disp!ruser! toate semnele de oboseal!. În locul lor, ochii
1143
s!i sp!l!ci#i pulsau de energie.
— Ce-i asta, bunicule?
B!trânul arunc! o privire spre munte de parc! ar fi uitat de
prezen#a lui.
— Ai auzit de Muntele Shanfa, din Moryth?
Ea d!du din cap.
— Spuneai c!-i cel mai înalt munte de acolo.
— Foarte bine. Îi mângâie p!rul castaniu. N-am fost mul#umit
niciodat! de m!sur!torile în!l#imii sale, f!cute de Jorim. A"a c! l-am
adus aici, ca s! pot face asta eu însumi.
— Jorim?
Ea se frec! din nou la mân!.
— Da, întotdeauna i-au pl!cut c!l!toriile spre sud. L-a încântat pe
prin# aducând acas! animale pentru a fi puse în cu"ti, cam la fel cum
mi s-a întâmplat "i mie. Qiro privi dincolo de munte, spre Cele Nou!.
Cyron mai are înc! de pl!tit pentru ceea ce ne-a f!cut. $i totu"i, le-a"
fi putut îndura pe toate, dar nu "i ceea ce #i-a f!cut #ie, scumpa mea.
— Bunicule…
Qiro se întoarse, mângâind-o pe obraji.
— Ce s-a întâmplat, Nirati? Te-am tulburat. Muntele-i de vin!?
Înainte ca ea s! poat! r!spunde, f!cu un gest "i muntele se
scufund!, încet, în marea învolburat!.
— Nu, bunicule, este vorba de Jorim.
Îi ar!t! mâna, de"i nu mai r!m!sese nicio urm! vizibil! a trecerii
furnicii de foc.
— M-am trezit cu dureri, bunicule. Jorim e r!nit. Trebuie s!-l ajut.
Pe fa#a lui Qiro se citi furia.
— Nu, copil!. Ceea ce-ai sim#it tu n-a fost adev!rat. Nu-i cunosc
eu pe fra#ii t!i mai bine "i decât tine? Nu împ!rt!"esc cu ei acea
leg!tur! special!, la fel "i gândurile? N-a" "ti eu mai bine "i decât tine
dac! Jorim ar fi r!nit?
— Da, dar…
— S! nu m! pui la îndoial!. Î"i deschise, larg, bra#ele. Ai uitat ce #i-
am d!ruit? Al#ii te-au abandonat, dar eu nu. Pentru tine am construit
acest paradis. E"ti chiar atât de nerecunosc!toare? Atât de pu#in
înseamn! darurile mele pentru tine?
1144
Nirati f!cu un pas în spate.
— Nu, bunicule. Te iubesc… îndr!gesc tot ceea ce-ai f!cut pentru
mine. La fel "i fra#ii mei.
Qiro râse, îns! lui Nirati nu-i pl!cu deloc cum suna.
— N-au nicio idee despre ce-am f!cut, sau despre ce pot face. N-au
nicio "ans! s! în#eleag!. Nici fra#ii t!i, nici Nelesquin, niciunul dintre
ei. Chiar "i tu refuzi s! în#elegi cine sunt "i ce sunt.
Cu o fluturare dispre#uitoare din degete, Qiro f!cu muntele s! se
ridice din nou din adâncurile oceanului. Cu înc! un gest îi retez!
vârful cu precizia cu care l-ar fi retezat o spad! invizibil!. Stânca se
ridic! în aer. Se transform! într-un cerc gros, care se adânci în
interior, devenind o roat!. Spi#ele se unir! cu exteriorul dintr-un
butuc concav. În el, atârna un podium, legat de muchia butucului
prin spi#e sub#iri "i ro#i. În vreme ce roata cea mare se rostogolea prin
aer, podiumul p!rea s! stea pe loc.
P!mântul se cutremur! când ateriz! roata neagr! "i începu s! se
rostogoleasc! spre ei. Takwee scheun!, iar Nirati c!zu în genunchi.
Roata gonea înainte, oprindu-se când Qiro ridic! mâna. Cumva,
imensa ma"in!rie r!mase vertical!, iar platforma se r!suci încet,
oprindu-se.
B!trânul d!du din cap spre ea.
— Ei m! cred un cartograf. Nu sunt în stare s! vad! mai mult, cu
toate c! în#eleg mult mai multe decât ar putea s!-"i imagineze. Jorim
i-a adus prin#ului animale "i-a scris rapoarte. Credea c! nu le pot
în#elege? $i Keles, când a explorat Râul de Aur, am în#eles. Am în#eles
"i cum voia s! transforme râul, f!cându-l navigabil pentru comer#. $i
totu"i, toat! lumea a crezut c! sunt doar cel care a desenat h!r#ile.
Mai r!u, au crezut c! eu conduceam atelierul unde ceilal#i f!ceau
h!r#ile. Au uitat c! am c!l!torit, c! am v!zut lumea. N-au îndr!znit
s!-"i imagineze c! în"elegeam. Qiro zâmbi. $i pentru c! am în#eles-o,
am putut s-o schimb.
— Da, bunicule.
Pleoapele lui Qiro tres!rir!.
— Se petrec anumite lucruri, Nirati, care nu trebuie s! te
preocupe. Ar trebui s! n-ai nicio treab! cu ele, dar eu nu pot. Am de
gând s! te las aici. Trebuie s! m! întorc în Cele Nou! "i s! îndrept
1145
lucrurile.
— Îl vei opri pe Nelesquin?
— Oh, nu, n-am niciun chef s! fac asta. Nelesquin al t!u e valoros,
"i-am de gând s!-l folosesc.
Nirati îl privi.
— Nu în#eleg, bunicule. Nelesquin s-a folosit îngrozitor de tine.
Erai…
— Înfrânt? Zdrobit? B!trânul d!du din cap. Îmi amintesc asta, dar
vag. Pe-atunci, nu eram chiar eu însumi. Îns! nu m! a"tept s!
în#elegi.
— Nu, bunicule.
— Dar, oricum, m! a#tept s! mi te supui, pentru ca familia
Anturasi s!-"i ocupe locul cuvenit în istorie.
Ea d!du din cap.
— Da, bunicule. M! voi supune. Ce vrei s! fac?
— Nimic, copil!, absolut nimic. Qiro se aplec! "i-o s!rut! pe
frunte. $tiindu-te aici, în siguran#!, voi avea lini"tea de care am
nevoie pentru a m! ocupa de ceea ce m! a"teapt!. O s! faci asta
pentru mine, Nirati?
— Da, bunicule.
— Foarte bine. Î#i mul#umesc. Zâmbi. A"teapt! întoarcerea mea,
copil!, "i totul va fi bine.
Qiro se întoarse "i se în!l#! în v!zduh. Cu p!rul lung, alb,
unduindu-se "i roba alb! fluturând, se a"ez! pe platforma din centrul
ro#ii. Aceasta se smulse din loc, apoi se r!suci, înclinându-se. Nirati
se temu ca nu cumva s! cad! "i bunicul ei s! fie strivit, dar se
îndrept! singur! "i se lans! de pe stânc!.
S!ri în picioare "i se repezi la marginea stâncii. Roata c!zu pe la
jum!tatea drumului. Zguduitura o arunc! înapoi în genunchi. Roata
rico"! "i fu azvârlit! în ap!. Continu! s! se rostogoleasc!, trecând de
muntele decapitat, apoi se scufund! în valuri.
Î"i duse mâna la gur!. Bunicul ei se va îneca. Sau poate c! nu? Era
limpede c! el nu credea c! s-ar afla în primejdie. Totu"i, s! c!l!tore"ti
din Anturasixan spre continent, rostogolindu-te într-o roat! pe
fundul oceanului, ar fi însemnat moarte sigur! pentru orice om.
— Dar nu mai este om.
1146
Nirati se zgribuli, iar Takwee o îmbr!#i"! strâns. Mângâie blana
animalului, sperând c! îi va capta c!ldura, dar nu reu"i. Apoi, ceva o
arse la picioare. O alt! furnic! de foc – îns! mult mai mare, "i de
culoare ar!mie – trecea peste piciorul ei. Mandibulele sale se
închiser!, rupându-i din piele. Nirati o strivi cu palma.
Se ridic! "i se retrase de pe marginea stâncii. Când roata izbise
p!mântul, se deschisese o fisur!, iar furnicile ar!mii n!v!leau din ea.
Deja devorau pe"tii mor#i.
Durerea începu s! scad! "i sângele s! se usuce, dar prezen#a lui
Jorim, care se infiltrase în ea, se intensific!. Durerea era a lui. Ar fi
vrut s! urle în locul lui, dar nu putea. Se sim#ea frustrat!, îns! "tia c!
era cel mai bine a"a. Dac! ar fi dat glas suferin#ei lui, asta ar fi
înnebunit-o.
Dar, în timp ce Nirati se îndep!rta de stânc!, un lujer cu ghimpi i
se înf!"ur! de glezn!. Lujerul se f!cu tot mai gros, apoi se strânse.
Ghimpii îi str!punser! carnea.
Takwee s!ri din spatele ei "i smulse planta din r!d!cini, azvârlind-
o cât colo, îns! lujerul î"i înfipse din nou r!d!cinile în p!mânt "i
începu s! creasc! iar, îndreptându-se spre Nirati. Maimu#a scheun!
îngrozit!, întinzându-"i spre ea labele însângerate. Femeia lu!
creatura în bra#e, mângâindu-i blana, impunându-"i s! nu intre în
panic!.
— Acest loc e al meu. Este paradisul meu.
Desen! prin aer, cu degetul, o semilun!. Bucata de stânc!
decupat! de gestul ei se desprinse "i alunec! în ocean. M!tur! cu
totul furnicile de foc "i lujerul. M!tur! totul, în afar! de senza#ia de
durere a fratelui ei.
Nirati privi în direc#ia unde disp!ruse bunicul ei.
— N-ai sim#it durerea lui Jorim pentru c! nu po#i, bunicule. Eu
sunt mai aproape de el acum. Sunt moart!. Apar#in Lumii
Subp!mântene, "i acolo-i legat Jorim.
Se întoarse cu spatele la ocean "i o lu! din loc. Nu-i trebuir! mai
mult de o duzin! de pa"i înainte s! coteasc! la dreapta "i s! ajung! la
destina#ie. Takwee o zbughi imediat, #ipând încântat!. Creatura se
târî pân! la marginea iazului alimentat de pârâu "i privi cum
pe"ti"orii sclipeau în str!fulger!ri aurii "i argintii sub umbra ei.
1147
 Takwee d!du ocol iazului, ca s! n-aib! soarele în spate, îns! Nirati
r!mase pe loc, umbra ei str!pungând suprafa#a ca de oglind! a apei.
— Din aceste adâncuri a ie"it Nelesquin. N-am nicio îndoial! c! "i
eu am intrat în Kunjiqui prin acela"i portal.
Scrut! apa sc!p!r!toare "i iazul începu s! sece. Apa s!p! un tunel
în p!mânt. Pe"tii se zb!teau. Firi"orul curg!tor al izvorului se
prelingea în jos pe un mal. Tunelul se c!sca, adâncindu-se în bezn!.
De-acolo se în!l#a o duhoare fetid!, mirosind mult mai r!u decât
pe"tii mor#i.
Takwee se trase, încet, înapoi de la gura tunelului. Nirati zâmbi.
— Vreau s! cobor acolo chiar mai pu#in decât tine, îns! n-am de
ales. Fratele meu sufer!, "i nu pot îng!dui a"a ceva.
Maimu#a mai f!cu un pas înapoi.
Nirati râse.
— În#eleg ceea ce fac, Takwee. Cu toate c! sunt moart!, nu sunt
proast!. Plec!m s! asediem Cele Nou! Iaduri "i nu vom pleca singure.
1148
24
Ziua a 4-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kelewan, Erumvirine
Ca o completare, lui Nelesquin îi trecu prin minte c! l!sarea
solda#ilor r!stigni#i pe meterezele cet!#ii s-ar putea s! nu ofere
oaspe#ilor s!i o impresie corect! asupra Kelewanului. Totu"i, dac!
vreunul dintre vanyeshi îi observase, nu avu nicio reac#ie.
Traversaser! Marea Întunecat! "i apoi înaintaser! pe Râul Verde,
tr!gând apoi la cheiuri f!r! mult! pomp!. Docherii î"i d!duser!
seama c! nu se potrivea ceva, când o nav! venise în aval mai repede
decât ar fi putut-o purta curentul, "i asta f!r! vâsle, pânze sau
animale de trac#iune la vedere. Majoritatea fugiser!, f!când semnul
cercului, pentru a #ine vr!jile la distan#!, îns! un suflet brav adusese
la palat vestea sosirii navei.
Nelesquin plec! imediat spre docuri, dar f!r! s! se gr!beasc!. Nu
era bine pentru el s! se arate ner!bd!tor, cu toate c!, de fapt, era. În
pofida trecerii anilor, Kaerinus p!rea neschimbat. Nelesquin se
întreba cum îi tratase timpul pe cei care a"teptaser! împreun! cu el
în Pustiet!#i.
Primul dintre vanyeshi p!r!si nava s!rind peste brâurile de
acostare, ca s! aterizeze ghemuit pe chei. Nu p!rea s! fie altceva
decât un schelet, cu oasele învelite în argint. Pe metal fuseser!
gravate pece#i fine "i tot felul de simboluri. Creatura – Nelesquin o
putea considera om doar cu mare greutate – avea aproape doi metri
"i jum!tate în în!l#ime, iar o a doua pereche de bra#e, ca ni"te bice, i
se desf!"uraser! de la spate. Un snop de filamente argintii, delicate, i
se ridicau pe craniu precum mo#ul unui r!zboinic, iar pe spate i se
încruci"au dou! s!bii lungi.
Singurul lucru identificabil la el era fa#a. O masc! metalic! luase
locul c!rnii, dar se comporta cu o fluiditate realist!. Creatura zâmbi
"i p!"i, încet, înainte. Când ajunse la o distan#! respectuoas!, de
1149
câ#iva zeci de pa"i, de Nelesquin, se l!s! într-un genunchi "i f!cu o
plec!ciune adânc!, men#inând-o pentru foarte mult timp.
Nelesquin zâmbi.
— Ridic!-te, Pravak Helos. Fii binevenit în Kelewan.
Capul b!rbatului din metal se ridic!.
— Sunte#i zorii de dup! o noapte îngrozitoare, Alte#!. Am sosit cât
am putut de repede.
— $i sunt bucuros c! v! afla#i aici.
Nelesquin privi dincolo de el, spre nava care se leg!na la chei.
— Câ#i sunte#i acolo?
Uria"ul î"i plec! din nou capul.
— $aptezeci "i doi. Am fost mai mul#i, îns! unii dintre noi nu au
supravie#uit c!l!toriei.
Nelesquin se uit! spre Kaerinus.
— Vezi ce po#i face pentru ei.
— A trecut mult timp, frate. Pravak îi zâmbi lui Kaerinus. Mul#i
trebuie s! fie du"i în bra#e. Dac!-i duce#i în cercul de lâng! ora", se
vor înzdr!veni. În forma în care suntem, avem nevoie de magia
nest!pânit!.
Kaerinus zâmbi, apoi se îndrept! înapoi spre poart!, pentru a
aduna c!r!u"i "i alte ajutoare. Pravak se ridic! "i privi cu jind spre
micul cerc de piatr! din apropierea por#ii ora"ului.
— A" putea s! v! mai deranjez, Alte#!?
Nelesquin zâmbi "i deschise calea spre cercul de piatr!. Pravak
p!"i peste micul cerc din piatr! alb! "i surâse cu satisfac#ia cuiva care
intra într-o baie cald!.
— În c!l!toria pe râu în jos, ne-am oprit în câteva or!"ele, îns!
aveau prea pu#in! magie captiv! în cercurile lor ca s! ne fie de folos.
Aproape c! am reu"it la Dreonath, pentru c! acolo este stocat!
destul! magie, îns! nu ne-am îng!duit nicio întârziere.
— Mi-a#i anticipat nevoia.
— Circumstan#ele ne-au for#at s! ac#ion!m. Nu-#i mai aminte"ti
de Tolwreen, Alte#!, cu toate c! ai fost venerat acolo, de veacuri, ca
un zeu. Ne-am str!duit s! ne men#inem num!rul, ca s! ne putem
al!tura #ie când va fi vremea. Am evitat orice contact, îns! Vulturii
Negri Turasyndieni ne-au descoperit. Din moment ce te-ai aliat cu ei
1150
în trecut, am pus la punct propria noastr! alian#!. Cu mai pu#in de o
lun! "i jum!tate în urm! am ajuns la un acord. Vulturii Negri "i alia#ii
lor se preg!tesc deja s! atace Deseirionul.
Nelesquin se încrunt!.
— Cu ce pre#?
— Vor Deseirionul.
— Ha! N-am s! le cedez niciodat! acea parte a Imperiului. E"ti de
acord cu asta?
— Da, Alte#!. Carnea de metal a lui Pravak se curb! într-un
zâmbet. Noi n-am avut nicio inten#ie de a le permite s!-l p!streze.
Prin#ul Pyrust, din câte-am putut afla, este cel mai capabil lider
militar în via#!. Am vrut s!-i distragem aten#ia.
Prin#ul aprob!.
— Pyrust a fost cel mai bun. E mort acum.
Pravak cl!tin! din cap.
— Vulturii Negri n-au cum s! fi ajuns înc! în Deseirion.
— N-a murit în Deseirion, ci aici. L-am omorât cu mâna mea.
Nelesquin î"i trecu palma peste cap. Dar spune-mi, cum a#i aflat de
Pyrust "i de starea lucrurilor în Cele Nou!?
— Prin Pustiet!#i sunt tot felul de r!t!citori care ne povestesc
multe. I-am mai folosit noi "i înainte. Furia s!p! brazde adânci pe
fa#a lui Pravak. Unul dintre ei era un om numit Ciras Dejote. Avea
spada pe care o purtase fratele nostru, Jogot Yirxan. L-am primit cum
se cuvine, iar el ne-a povestit o mul#ime de lucruri despre lumea de
dinafar!. Noi l-am considerat reîncarnarea lui Jogot, v!zând în
sosirea lui un semn c! reîntoarcerea ta era iminent!. Apoi ne-a tr!dat
"i aproape c! ne-a distrus alian#a cu Vulturii Negri. Ba chiar mai r!u,
credem c! el "i înso#itorii s!i o caut! pe Împ!r!teasa Cyrsa.
Nelesquin î"i puse un picior pe marginea cercului, apoi se aplec! în
fa#!, sprijinindu-se pe genunchiul s!u ridicat.
— Cyrsa-i în Moriande. Pyrust i-a fost general. Trupele mele l-au
înfrânt "i se preg!tesc s! asedieze Moriande. Voi pleca într-o
s!pt!mân!, iar tu mi te vei al!tura. To#i cei care se pot deplasa vor
veni cu mine.
Pravak d!du din cap.
— Cum a#i…?
1151
 Nelesquin se scotoci prin rob! "i scoase o pung! din piele neagr!.
— Pietrele m-au prevenit. Ele m! avertizeaz! asupra multor
lucruri.
Omul din metal râse.
— $i eu care credeam c! v! bizui#i mult prea mult pe ele. V-au
servit bine.
Pravak se uit! înapoi spre barj!, iar Nelesquin îi urm!ri privirea.
Doi dintre vanyeshi – unul extrem de sfrijit, iar cel!lalt cu un trup
omenesc grefat pe cel al unui scorpion metalic – coborau de pe nav!
o cutie mare, din lemn. Scorpionul o c!ra pe spate, în vreme ce
cel!lalt se mi"ca, repede, de la stânga la dreapta, sprijinind-o. Cel
nervos se calm! considerabil odat! ce ajunser! pe teren solid "i cutia
nu mai putea s! cad! în râu.
Lui Nelesquin i se usc! gura.
— Atunci, asta-i, nu?
F!r! s! mai a"tepte r!spunsul, scutur! pietrele în pung!, apoi o
deschise "i privi în!untru.
— Cât pe ce, cât pe ce.
— Dup! cum dori#i, Alte#!.
Prin#ul d!du din cap "i pe fa#!-i ap!ru un zâmbet for#at.
— Kaerinus, vegheaz! ca aceast! cutie s! ajung! la palat, în locul
preg!tit de noi.
Vr!jitorul f!cu o plec!ciune adânc!.
— Dup! cum î#i este voia, St!pâne.
Pravak se încrunt! "i-"i coborî glasul:
— Kaerinus arat! ciudat, Alte#!.
Nelesquin d!du din cap.
— A petrecut mult! vreme departe "i "i-a însu"it unele obiceiuri
bizare. Totu"i, este la fel de loial ca întotdeauna. $i-acum explic!-mi
cum se face c! a#i fost în"ela#i de cineva care purta sabia lui Yirxan.
— El "i înso#itorii s!i au omorât câ#iva jefuitori care pâng!reau
mormintele pentru praful osemintelor. Au ar!tat respect pentru
mor#i. L-am testat "i este Jogot reîncarnat. Nu aveam de unde s! "tiu
c! ne va tr!da.
— Nu, desigur c! nu. Nelesquin zâmbi încet. S-a întors "i repet!
tr!d!rile de dinainte. $tiam c! în rândurile noastre se afl! o iscoad!,
1152
Pravak, iar acum "tim "i cine-a fost.
— Nici nu m-a" fi gândit c! Jogot a fost. L-am interogat personal "i
nu l-am suspectat niciodat!.
— $i Kaerinus a f!cut la fel, "i eu. A fost bun, îns! n-a reu"it s! m!
distrug! atunci, iar acum n-a reu"it s! ne nimiceasc! nici cauza.
Nelesquin î"i b!tu camaradul pe um!r.
— Nu te mai gândi la asta. E"ti aici acum. Nu mai avem de ce ne
teme.
Cei doi vanyeshi î"i zâmbir! "i se întoarser! s! priveasc! plecarea
de pe nav! a camarazilor lor supravie#uitori. Erau atâ#ia care de-abia
se mai puteau mi"ca. Nelesquin era "ocat de câ#i dintre ei ar fi putut
fi c!ra#i pe bra#e "i de copii, atârnând ca ni"te p!pu"i de cârp!. Ace"ti
oameni fuseser!, cândva, o companie mândr! de vr!jitori "i
r!zboinici "i pu#ine lucruri i-ar fi putut însp!imânta. Vr!jile
deveniser! felul lor de a fi, pentru mul#i dintre ei erau via"a.
Dar când o s! îi arunc în b!t!lie, vor învinge tot ce-i în fa"a lor.
Cyrsa n-are nimic asem!n!tor. Îi vor zdrobi trupele, iar imperiul va fi
returnat st!pânului s!u de drept.
Nelesquin d!du din cap.
— Va fi bine s! lupt!m iar împreun!, nu?
Pravak nu r!spunse imediat. Privea, insistent, dincolo de
Nelesquin "i se ridic! încet, tr!gându-"i s!biile din teac!.
Nelesquin se întoarse "i urm!ri privirea lui Pravak, înspre r!s!rit.
Ceva uria" "i de culoare neagr! se rostogolea de-a lungul râului, o
roat! de o m!rime inimaginabil!. Copacii pocneau "i se pr!bu"eau în
vreme ce se apropia tot mai mult. Oamenii "i animalele fugeau din
calea ei, apoi se întorceau, privind-o fix în vreme ce se rostogolea mai
departe.
Roata încetini, apoi se opri la picioarele celui mai îndep!rtat doc.
Omul din mijlocul ei coborî, plutind spre p!mânt. Nelesquin sim#i
fiorii magiei. Pravak îi sim#i "i el, cât se poate de clar, "i se îndrept!
de spate, ca "i cum s-ar fi însufle#it brusc. Nelesquin îl recunoscu pe
Qiro, dar era ceva schimbat la el. $i el, de asemenea, p!rea odihnit "i
cu câ#iva ani mai tân!r. Vine de parc! s-ar al!tura egalilor s!i.
Qiro f!cu o plec!ciune, dar nu prea adânc! "i nici nu o men#inu
suficient de mult. În timp ce se apropia, f!cu un semn cu capul spre
1153
Pravak.
— Se pare c! a trecut o ve"nicie de când ne-am întâlnit ultima
oar!, dar nu se poate s! fi trecut mai mult de cincizeci "i patru de ani.
Sunt Qiro Anturasi.
Fa#a lui Pravak deveni mai animat!.
— Nu te-a" fi recunoscut, dac! nu era vocea. Acesta-i Prin#ul
Nelesquin, st!pânul meu. Alte#!, Qiro Anturasi a jucat un rol
important în reîntoarcerea voastr!.
Nelesquin ridic! o mân!.
— $tiu deja, Maestre Anturasi, mul#umesc. Qiro, nu m! a"teptam
s! vii pe aici.
— Circumstan#ele s-au schimbat, Prin#e Nelesquin. Prezen#a mea
este necesar!. Qiro zâmbi, p!strând un ton neutru: Te preg!te"ti s!
cucere"ti Nalenyrul. F!r! mine, invazia voastr! va da gre".
— Ai uitat de trupele preg!tite de noi, prietene? Durranii au
înfrânt deja o armat! nalenyrian! "i deseian!.
Agita#ia de pe chei l-a împiedicat pe Qiro s! r!spund!. P!mântul
de sub roata de piatr! începu s! se scufunde, iar roata se înclin!.
R!mase o clip! în echilibru, apoi se r!sturn!. Roata se pr!bu"i, lovind
docul, aprinzându-l "i transformând în a"chii o veche barc!
pesc!reasc!. Se pr!v!li în râu, trimi#ând valuri mari, care m!turar!
malurile, ridicând ambarca#iunea vanyeshilor "i a"ezând-o la cap!tul
docului.
Nelesquin se încrunt!.
— Roata blocheaz! jum!tate de râu. Te rog, ia-o de acolo.
Qiro d!du din cap.
— Bineîn#eles, Alte#!.
Cartograful se întoarse "i-"i scoase un picior din sandal!. Desen!
cu degetul mare o linie dreapt!, apoi un meandru, urmat de o alt!
linie dreapt!. Desen! acelea"i lucruri la vreo cincisprezece centimetri
distan#! de râu, paralel cu primele.
Vraja trosnea prin v!zduh. Un foc albastru dans! peste oasele din
argint ale lui Pravak. Unii dintre vanyeshii somnolen#i zvâcnir! "i se
zb!tur! ca "i cum ar fi fost stropi#i cu câte-o g!leat! de ap! rece.
Vraja-i urzic! pielea lui Nelesquin. Î"i înfipse unghiile în propriile
sale palme pentru a se împotrivi dorin#ei de a se sc!rpina.
1154
Râul Verde, de trei sute "aizeci de metri l!#ime "i dou!zeci "i "apte
adâncime, se mi"c! în albia sa. Viteza apei crescu, s!pând în malul
sudic. Docul pentru bac fu luat la vale. Magaziile se surpar!, iar
resturile începur! s! curg! în aval. Oamenii se repezir! afar! din case
cu câteva clipe înainte ca acestea s! fie luate de râu. Apa reveni la mal
bolborosind înn!molit!, cu pe"tii la suprafa#!, leg!nându-se încet
înainte de a fi absorbi#i înapoi.
Centimetru cu centimetru, metru cu metru, râul î"i schimba
cursul. Dac! la sud inunda, în nord l!sa totul uscat. Ambarca#iunea
vanyeshilor alunec! de pe doc "i ajunse s! se odihneasc! în mijlocul
pe"tilor care se unduiau "i al pilonilor acoperi#i cu mâl, afla#i la mai
bine de trei metri sub nivelul docurilor. Copiii au luat-o la goan!,
nep!s!tori la strig!tele p!rin#ilor lor, s! scoat! pe"ti din râu "i s!
caute comorile pierdute. Ici-colo z!ceau oase de oameni "i cai, sau ale
altor animale, îneca#i în inunda#iile de prim!var! sau azvârli#i în râu
pentru ascunderea unor omoruri.
În cele din urm!, apa trecu dincolo de roata de piatr! "i continu!
s! curg! spre est, spre ocean. Râul se lini"ti. Pe"tii putur! s! înoate
din nou, dup! ce aluviunile se a"ezar!. Pe malul cel!lalt se mai surp!
o magazie, îns! râul nu mai mu"c! din sol.
Qiro se întoarse spre prin#.
— Ar trebui s!-i pui s! fac! o gr!din! aici. N!molul e roditor "i
gr!dina ar prospera.
Nelesquin cl!tin! încet din cap.
— N-am vrut altceva decât s! mu#i roata.
— $tiu, zâmbi Qiro. Îns! eu am vrut s! mut râul.
— Dar pentru ce?
— E simplu, Prin#e Nelesquin. Imperiul este al t!u, îns! lumea-i a
mea.
— Aceasta ar putea însemna, Maestre Anturasi, c! nu-mi mai e"ti
de niciun folos, nici cauzei mele.
— Mai deloc, Prin#e Nelesquin.
Qiro râse nep!s!tor. Se duse între dou! gr!mezi de prundi" "i tras!
cu c!lcâiul un "an# care s! le uneasc!.
— Iat!, î#i mai fac un serviciu. S-ar putea s! nu crezi asta acum,
dar vei vedea. Zâmbetul cartografului se l!#i "i mai mult. Acum, hai
1155
s! discut!m despre invazia asta a ta "i despre cum am s-o fac s!
reu"easc!. 25
Ziua a 6-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul!an!al!domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wentokikum, Moriande
Nalenyr

Ultimul lucru pe care mi-l doream era s! m! înf!#i"ez Împ!r!tesei

în fruntea unei armate înfrânte. Nu crezusem c! o s! pierd b!t!lia.
Trupele mele "i cu mine n-am putut-o salva. Am "tiut asta, la fel "i ei.
Totu"i, înc! m! sim#eam responsabil.
Deshiel Tolo, Pasuram Derael "i c!pitanul Luamel au preluat
comanda armatei noastre. Au reorganizat-o, i-au adunat pe dezertori
"i-au folosit jalnica noastr! cavalerie pe post de cerceta"i. Cavaleri"tii
s-au desf!"urat spre sud, pentru a verifica pân! unde înaintase
inamicul. Dintr-un motiv oarecare, kwajiinii nu p!reau interesa#i s!-"i
impun! avantajul, îns! niciunul dintre noi nu era înclinat s! se ia
dup! aparen#e. Doar ceva peste o sut! "aizeci de kilometri îi
desp!r#eau de Moriande. Ar fi putut ajunge acolo într-o s!pt!mân!.
Nu erau destui kwajiini ca s! înconjoare "i s! izoleze Moriande, a"a c!
asediul va fi unul murdar. Numai simpla lor prezen#! va provoca
panic!. Era lesne s!-#i imaginezi #ipetele refugia#ilor fugind spre
nord.
Spre Moriande au fost trimi"i soli, cu ve"tile rele. Din cei patruzeci
"i patru de mii de r!zboinici pe care i-am avut la Tsengui, mai
supravie#uiser! doar o treime. Trupele deseiene din prima linie
înregistraser! majoritatea pierderilor. Supravie#uitorii – cu prec!dere
cavaleri"ti – s-ar putea s! fie mor#i "i ei. Prin#ul lor c!zuse. Cu toate
c! nu l-ar fi putut salva, î"i închipuiau cu to#ii c! ar fi putut face asta,
iar moralul lor era la p!mânt. Dac! mai era vreo speran#! pentru
Moriande, va trebui s! refacem acel moral. Le-am canalizat aten#ia pe
r!zbunare. Le-am spus c! dac! Prin#ul Cyron i-ar fi crezut zdrobi#i, i-
ar fi trimis acas!. N-ar mai fi avut nicio "ans! s!-l r!zbune pe iubitul
lor Pyrust. De asemenea, m-am folosit "i de dispre#ul lor pentru
1156 1157
molâii din sud pentru a le reaprinde mândria. Ne vor ar!ta nou!,
tuturor, cum luptau adev!ra"ii r!zboinici, "i vor dobândi astfel
nemurirea.
Recru#ii deseieni erau doar pu#in deasupra vitelor. Majoritatea "i-
au abandonat armele "i armurile în timpul retragerii. Au fost redu"i la
o mas! de mizerabili istovi#i, însp!imânta#i, care m!r"!luiau spre
nord prin teritoriul du"man. Moralul lor a fost complet d!râmat.
$oimii supravie#uitori n-aveau decât dispre# pentru ei. $i repudia#i "i
de propriul lor popor, nu mai aveau pentru ce s! tr!iasc!. Nu mai
voiau decât s! plece acas!.
Numai c! nu-i puteam l!sa s! fac! asta. Odat! ce ajungeam în
Moriande, vor fi reînarma#i sau folosi#i la munc! for#at!. Vreo câ#iva
s-ar putea s! mai vad! Deseirionul, îns! foamea crâncen! a r!zboiului
f!cea ca acest lucru s! fie îndoielnic.
Virinienii "i ai mei xidantzu erau în cea mai bun! form! dintre
to#i. Mai luptaser! cu kwajiinii "i supravie#uiser!. Nu împ!rt!"eau
acela"i dispre# pentru ceilal#i. Am selec#ionat ofi#eri din rândurile
trupelor din Tsatol Deraelkun "i i-am impus recru#ilor deseieni. Acest
lucru a creat o structur! suficient! pentru ca dezert!rile s! scad!, iar
moralul recru#ilor a început s! creasc!. Am ales o vale aflat! la vreo
doisprezece kilometri de Moriande, pentru a g!zdui, temporar,
armata, apoi am luat-o înainte, ca s! m! întâlnesc cu Împ!r!teasa.
Reînarma#i, îmbr!ca#i "i hr!ni#i, vor ar!ta mult mai bine la intrarea în
capital!. Cu toate c! eram obosit, doar la vederea Ora"ului Alb m-am
însufle#it. Str!lucea, cu turnurile sale înalte, r!mase intacte. Mi-am
strunit calul, tr!gând de frâu, "i m-am uitat concentrat, întrebându-
m! ce-ar face Nelesquin – ori kwajiinii – cu priveli"tea asta. Apoi, trei
b!rba#i au ie"it din p!dure. Nici m!car nu trecuse un an de când
fusesem oprit tot acolo.
Înapoi, înainte s! fi început toate acestea.
Înapoi, înainte de a fi aflat cine sunt.
Cel mai masiv p!"i înainte.
— Pe drumul !sta se pl!te"te ca s! treci, prietene.
— Sânge sau aur?
— Sigur mai degrab! ai pl!ti în aur decât în sânge.
Am ridicat din umeri "i m-am mi"cat în "a.
1158
— Am ucis oameni ca voi aici, pe acest drum, chiar aici, înc!
dinainte de Vremea Ghe#ii Negre.
Doi dintre ei au izbucnit în râs, îns! cel de-al treilea "i-a strâns
pumnii în spatele "alelor. Am aruncat o privire înapoi, peste um!rul
stâng.
— Peste câteva zile, pe acest drum va veni o armat!, s! distrug!
Moriande. Pute#i pleca acum spre Moriande, "i s! v! face#i folositori,
sau pute#i muri aici.
C!petenia râse din nou "i privi la cei doi tovar!"i ai s!i. Unul râse
laolalt! cu el, îns! cel!lalt continua s!-"i #in! mâinile la spate. Liderul
se încrunt! spre omul s!u.
— Ce-i cu tine?
— Mama mea se afl! în Moriande.
Blazonul cu pe"ti"orul auriu de pe roba lui lic!ri când se leg!n! de
pe un picior pe altul.
— Dac! spune adev!rul…
— Minte, ca s!-"i scape pielea.
— Dar am v!zut armata îndreptându-se spre sud.
— Era Pyrust, "i n-are decât s! se duc! învârtindu-se. S!
domneasc! în Kelewan. N-o s! se mai întoarc! niciodat! pe aici.
M-am îndreptat în "a "i m-am uitat spre Pe"tele Auriu.
— Vino la Moriande. Caut!-m! prin Serrianul Jatan. Am s!-#i dau
ceva cinstit de lucru…
Cel!lalt slugoi, care purta un blazon cu un câine a"ezat, probabil
furat de la vreun dezertor helosundian, m! privi.
— Pot s! vin "i eu?
— Gr!be"te-te. I-am zâmbit c!peteniei. Veni#i spre Moriande, sau
facem ca drumul s! fie mai pu#in însetat?
Înso#itorii s!i se dep!rtar! de el, l!sându-l singur. Mâna-i coborî
pe mânerul sabiei.
— Nu mi-e team! de tine.
— Tremurul din glasul t!u sugereaz! altceva.
— Nu mi-e fric! de tine. Sunt îngrijorat pentru mama mea. Î"i
în!l#! fruntea. L… locuie"te tot în Moriande, cred.
— Bine. A"tepta#i aici armata mea. Întreba#i de Ranai Ameryne. Ea
v! va conduce în Moriande. Dunos te va duce la Serrianul Jatan. Ne
1159
vedem acolo.
Cei trei se a"ezar! în "ir "i f!cur! o plec!ciune. Le-am întors
plec!ciunea "i mi-am v!zut de drum. Pe doi dintre ei îi voi revedea.
Asta m! bucura, îns! doar pân! ce au disp!rut în p!dure. Peste o
lun!, niciunul dintre ei nu va mai fi în via#!.
De fapt, m! îndoiam c! Moriande va mai exista peste o lun!.
Prin#ul Cyron m-a primit în sala tronului din Wentokikun. Ar!ta
altfel decât atunci când îl v!zusem ultima dat!, "i nu era numai
mâneca pe jum!tate goal!. Sl!bise "i era tras la fa#!, ca un om care
dormise prea pu#in. Totu"i, ochii s!i alba"tri aveau înc! o agilitate
iscoditoare care îi dezv!luia ascu#imea min#ii.
Mi-a f!cut semn s! înaintez "i-a venit s! m! salute pe la jum!tatea
covorului ro"u.
— $tiu c! nu pe mine voiai s! m! vezi, dar trebuia s! te întâlnesc.
E"ti gata s! conduci ap!rarea ora"ului?
— În niciun caz.
— Poftim?
— Nu m! pricep deloc la ap!rarea în asediu, În!l#imea Voastr!.
Voi fi pe metereze, luptând cu kwajiinii, dar dac! a" fi avut vreo
calitate de a rezista în asedii – sau vreo înclina#ie spre aceast! art! –
a" fi murit în Kelewan.
Cyron se holb! la mine.
— Dar ai fost Comandantul G!rzii Personale a Împ!ratului.
— A#i uitat. A murit. Asta nu-i deloc cine "tie ce recomandare.
A zâmbit.
— %i-am trimis cel mai bun om pentru asta. Contele Jarys Derael.
— Da, dar e…
— Olog?
M-am încruntat.
— Trupul îi este v!t!mat, dar nu "i mintea. Trebuie s! ave#i o
evaluare a acestei situa#ii.
Fa#a lui Cyron se f!cu vân!t!.
— Bine #intit. I-am trimis informa#ii. L-am luat în râs, de când i-ai
cerut s! vin! aici. M-am gândit c!… în fine. Am s! m! consult cu el.
— $i ve#i ac#iona conform planurilor sale?
1160
Prin#ul izbucni în râs.
— Da. Nu mai trebuie s!-mi r!suce"ti "i singura mea mân!.
— El va "ti cum s!-i înfrâng!.
— Ce s-a întâmplat cu Pyrust?
— Mort, probabil. Nu "tiu. Am trimis o solie, oferind o
r!scump!rare pentru el.
— $i Vroan?
— A supravie#uit. Nu mi-a pl!cut de el, a"a c! n-a beneficiat de
aceea"i curtoazie.
— P!cat. Am fi putut p!stra o g!leat! de pi"at de cal, cald. Cyron
oft!. Pl!nuisem s! te monopolizez, ca s! examin!m informa#iile "i
cifrele, dar am s! las asta pe seama Contelui Derael.
— M! intereseaz!, dar…
Prin#ul d!du din cap.
— Te a"teapt! în sanctuar. Sper! c! nu e"ti sup!rat pe ea.
— De ce-a" fi?
— Sunt unele lucruri, Maestre Soshir, pe care numai Împ!r!teasa
le cunoa"te. Cyron zâmbi. N-ar fi mai bine s! n-o la"i s! a"tepte?
Sanctuarul palatului u"ura uitarea ororilor dinspre sud. O
vegeta#ie luxuriant! se întindea pe mai mul#i acri, plantele fiind
aduse de peste tot din Cele Nou!. Florile sm!l#uiau copacii, iar din
crengi atârnau fructe dulci pe care nu le mai v!zusem de foarte mult!
vreme. Vegeta#ia bogat! în!bu"ea g!l!gia de dincolo de ziduri.
Urletele animalelor exotice r!zb!teau prin jungl!, iar, dac! nu ar fi
existat c!r!rile din piatr! alb! a" fi putut s! m! cred pe undeva, prin
cine "tie ce coclauri din Ummummorar.
Parfumul unei flori, paryssa, mi-a readus amintiri care m-au purtat
"i mai departe. Am zâmbit, "i m-am afundat "i mai mult în sanctuar.
Pierdut în amintiri, am v!zut doar pu#in din el. Absorbit de propria-
mi încântare, chiar c! nu-mi mai p!sa de nimic.
Prima dat! am v!zut-o pe Cyrsa în Kelewan, într-un bordel elegant
numit Casa Fecioarei de Jad. Cl!direa imens!, dreptunghiular!, avea
o gr!din! în curtea interioar! foarte asem!n!toare cu sanctuarul
prin#ului. Am petrecut noaptea cu o femeie recomandat! de
Nelesquin; gustul s!u la femei a fost, întotdeauna, unul de apreciat.
1161
M! trezisem "i intrasem în gr!din! foarte devreme, înainte ca soarele
s! fi apucat s! evapore roua. Din adâncul desi"urilor, am auzit
chicoteli de feti"can! "i pocnetul be#i"oarelor. C!r!ruia din gr!din! se
termina într-un cerc din buc!#ele de marmur!. Dou! tinere se distrau
cu exerci#ii de scrim!. Pe atunci, Paryssa avea p!rul ro"cat, iar ochii ei
argintii sc!p!rau puternic. D!du ocol celeilalte fete, încol#ind-o, apoi
lovi rapid. Adversara ei #ip!, apoi trecu în fug! pe lâng! mine,
sugându-"i degetele. N-am putut decât s! zâmbesc, uimit, iar Paryssa
m-a v!zut, a f!cut o plec!ciune, apoi a adoptat o postur! menit! s!
fie al patrulea Tigru. Ce ciudat mi s-a p!rut ca ea s! se antreneze de
pl!cere, când ar fi putut lupta cu pricepere.
M-am ata"at de ea imediat. În timpul liber o înv!#am pe Paryssa
despre me"te"ugul spadei, r!sf!#ând-o, l!udând-o. A introdus în dans
ceea ce-o înv!#asem, spre încântarea r!zboinicilor. $i ei, ca "i mine,
au ajuns s! se bucure de prezen#a ei în toate felurile. Apoi, la
îndemnurile lui Nelesquin, am adus-o "i i-am dat-o în dar tat!lui
nostru, Împ!ratul.
Am intrat într-un lumini" pres!rat cu marmur! "i mi s-a strâns
inima. St!tea nemi"cat!, cu spatele la mine, purtând un b!# din
salcie. Am l!sat pietricelele s! scrâ"neasc! sub pa"ii mei, îns! nu s-a
întors. Doar capul i s-a plecat pu#in, apoi a privit cu timiditate în
urm!; r!m!sese aceea"i feti"can!, cu toate c! nu ne mai v!zusem de
atâta amar de ani.
— Crezi, Maestre Soshir, c! ai putea veni s! m! iube"ti din nou?
I-am f!cut o plec!ciune adânc!, dup! cum se cuvenea fa#! de o
Împ!r!teas!, "i-am r!mas cu capul plecat, a"a cum se cuvenea celei
care îmi cucerise inima de atât timp. Mi-am îndreptat, încet, spatele.
— Întrebarea ta sugereaz! c! a" fi încetat s! te mai iubesc.
Se întoarse cu fa#a spre mine. Purta o rob! alb!, tivit! cu verde.
Pentru brodarea coroanelor, pe piept, spate "i mâneci se folosise un
fir negru. Acela"i fir f!cuse dungile de pe tiv, iar la capetele cing!torii
închipuise tigri la vân!toare. Privirea ei deschis! îmi cercet! fa#a.
Ochii ei miji#i tr!dau îngrijorarea.
Am a"teptat, f!r! s! reac#ionez, l!sându-m! cercetat pe îndelete.
N-aveam nicio idee ce anume c!uta, îns! nu p!rea s! fi g!sit. Mi-a
zâmbit, r!sucind într-o doar! bastonul din mân!, apoi mi-a întors
1162
spatele "i începu s! se afunde tot mai adânc în sanctuar.
O zvâcnitur! din creanga de salcie m! invit! s-o urmez.
— Cum s! m! adresez #ie, Alte#!? R!spunzi la numele dat de tat!l
meu, sau…
— Sau am luat obiceiul de a-mi schimba numele, a"a cum voi,
r!zboinicii, face#i adesea? Se r!suci "i m! b!tu, în joac!, cu b!#ul. Aici
po#i s!-mi spui cum vrei, dar la curte trebuie respectat protocolul. $i
cum s! m! adresez eu #ie?
— Cred c! revenirea la Virisken Soshir îl va deranja cel mai mult
pe du"manul nostru.
— Deci e Nelesquin?
— L-am v!zut la Tsatol Deraelkun.
— Mormântul l-a înv!#at ceva, cât de cât?
Am prins b!#ul la urm!toarea sa trecere "i-am atins-o pe nas cu
vârful.
— Este la fel ca întotdeauna: arogant "i încrez!tor. De asemenea,
pare s! fie cumva mai în#elept. Anii petrecu#i în mormânt l-au f!cut
mai periculos.
M! cercet! din nou pre# de-o clip!, dar zâmbetul nu i se "terse de
pe fa#!.
— L-am mai dovedit noi o dat!.
— $i-l vom dovedi din nou.
I-am oferit mâna. Arunc! b!#ul, acceptând-o. Am tras-o lâng!
mine "i m-am desf!tat cu c!ldura ei.
— Prin#ul Cyron spunea c! te temi c! te voi urî. Asta pentru c! "tii
cine sunt, dar nu mi-ai spus niciodat!?
Î"i l!s! capul pe pieptul meu.
— $tiam cine-ai fost. Cine e"ti acum? Virisken Soshir?
— Este un nume. M-am încruntat. Este doar unul dintre oamenii
care-am fost. Cine sunt? Nu "tiu. La vremea când toate acestea se vor
termina, n!d!jduiesc, cu toat! convingerea, c! voi fi aflat.
M-a s!rutat pe gât, iar eu i-am zis încet ceva, îns! #ip!tul r!gu"it al
unei creaturi, zburând pe deasupra, i-a înghi#it cuvintele. O umbr!
mare, rece, a trecut peste noi.
Am împins-o în spatele meu "i-am luat o#elul în mâna dreapt!.
Una dintre jivinele zbur!toare ale lui Nelesquin, pu#ind a hoit,
1163
ateriz! greoaie în cercul de piatr!, purtând un kwajiin la baza gâtului. — Nelesquin vrea s! ne temem de întoarcerea lor.
În spatele lui se afla viziunea unui pictor dement al unei corcituri — Eu m! tem.
între un om "i un Viruk, realizat! ca un schelet argintiu. Dou! — Ce femeie în#eleapt!. Am tras-o mai aproape. Din asta n-o s!
tentacule desf!cur! un pachet învelit în pânz! "i-l aruncar!, f!r! prea ias! nimic bun.
multe fasoane, de pe aripile desf!"urate ale fiarei.
— Iat!-v! generalul, omorât de mâna Prin#ului Nelesquin.
Am recunoscut vocea.
— Pravak Helos. Ar!tai mai bine înainte.
— Virisken Soshir.
Omul de metal î"i d!du capul pe spate "i râse; era un sunet
tulbur!tor, care stârni morm!ituri furioase printre celelalte animale
din sanctuar.
— M! bucur c! tr!ie"ti. Dac! a" avea permisiunea St!pânului meu,
#i-a" lua capul.
— Coboar!. Avem un cerc frumos aici.
— Te dezonorezi singur, f!când o ofert! despre care "tii c! trebuie
s-o refuz.
— Atunci r!mâne pe alt! dat!, dup! ce p!pu"arul î#i va reteza
sforile.
Fa#a argintie a monstrului se apropie.
— Nu cumva asta-i târfuli#a care ne-a dus la ruin!, iar acum se
ascunde în spatele t!u?
Împ!r!teasa ie"i din umbr!.
— L-ai urmat pe Nelesquin în dezastru. Este o gre"eal! în care
persi"ti.
— Vom desface ceea ce-ai s!vâr"it.
Vanyeshul îl b!tu pe umeri pe kwajiinul mânuitor al animalului.
— Ne vom mai întâlni noi, Maestre Soshir, iar atunci te voi omorî.
— Iar eu, Maestre Helos, î#i voi topi oasele "i voi da argintul
cer"etorilor.
M-am înclinat cu respect.
El nu.
Jivina "i-a desf!"urat aripile "i s-a în!l#at spre cer cu câteva b!t!i.
Curentul de aer ne-a cl!tinat. Am cuprins-o pe Cyrsa cu o mân!, în
vreme ce creatura deveni un punct întunecat pe cer.
— Unii dintre vanyeshi au supravie#uit, pufni ea.
1164 1165

26
Ziua a 6-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Helosunde
Ciras Dejote râse fericit.
— Când ne-a g!sit Rekarafi, ne-a spus c! tr!ie"ti. Aproape c! nu
mi-a venit s! cred c! a reu"it s! te g!seasc!, îns! n-ar fi trebuit s! m!
îndoiesc niciodat! de asta.
— M-a urm!rit din Ixyll pân!-n Felarati. Keles tu"i. $i dup! cum se
vede, tr!iesc. Oarecum. Peregrin!rile mele n-au fost deloc pl!cute.
Spadasinul d!du din cap, #inându-"i ascunse adev!ratele sale
sim#!minte. Când se întâlniser! prima dat!, Keles Anturasi era un om
t!cut. Îndurase încerc!rile c!l!toriei prin Pustiet!#i f!r! s! se plâng!.
Chiar acceptase "i pu#in antrenament cu spada de la Ciras, în pofida
slabelor "anse ca asta s!-i serveasc! vreodat! la ceva. Expedi#ia îl
c!lise, oarecum, pe Keles, dar tot moale r!m!sese.
Dar se terminase. Acolo unde fuseser!, cândva, urme de osânz!,
oasele erau u"or de descoperit. Mâinile nu i se vindecaser! înc!. Pe
corp avea vân!t!i. Riduri porneau din col#urile ochilor injecta#i.
Tusea, cu toate c! era uscat!, nu încetase cu adev!rat niciodat!.
Acolo unde pielea nu-i era vine#ie, maronie sau galben!, era cenu"ie.
Firele albe i se împleteau prin p!rul castaniu.
Chiar #i Prin"ul Eiran arat! mai bine decât el.
Scoan îl r!nise pe prin#, dar nu de moarte. Lama sabiei trebuise s!
str!pung! cing!toarea din m!tase împletit! a prin#ului, roba din
m!tase "i straiele de dedesubt. Rana fusese de un bra# lungime, dar
nu p!trunsese adânc. Nu fusese afectat niciun organ intern. Rana a
fost cusut! "i, în pofida protestelor sale, Prin#ul Eiran fusese nevoit s!
c!l!toreasc! pe o targ! c!rat! de doi dintre solda#ii gyanrigot ai lui
Borosan.
Trandafiriul obrajilor lui Eiran era str!lucitor în compara#ie cu
paloarea lui Keles, îns! amândoi aveau nevoie de odihn!. Traversarea
1166
mun#ilor nu va fi u"oar!, mai ales în cazul în care Consiliul de
Mini"tri avea s! trimit! mai mul#i vân!tori prin trec!tori.
Ciras strânse um!rul lui Keles.
— Odihne"te-te, prietene. Te vom conduce în Moriande în deplin!
siguran#!.
Keles zâmbi cu greutate.
— $i tu, Maestre Dejote.
Ciras se retrase, furi"ându-se prin tab!r!. Tyressa d!du din cap în
trecere. Keles fusese întotdeauna în grija ei, îns! comportamentul ei
fa#! de el se schimbase. Ciras nu s-ar fi gândit niciodat! c! blânde#ea
era o tr!s!tur! Keru, îns! Tyressa se înmuia când avea de-a face cu
Keles.
M! întreb dac! #tie cât e de norocos. Ciras cl!tin! din cap. Oare cât
de noroco#i am fost cu to"ii?
Solda#ii care fuseser! sub comanda lui Scoan i-au jurat, degrab!,
credin#! etern! Prin#ului Eiran, surorii sale "i #!rii Helosunde. Au
dezv!luit imediat tot ce "tiau despre planurile pentru capturarea
fugarului "i au indicat rute de sc!pare.
Diversele fac#iuni – rebelii lui Eiran, Voraxanii, Deseienii lui Jasai
"i noii Helosundieni loiali – "i-au a"ezat tab!ra în apropiere "i
pl!nuiau s! plece spre Valea Rubinelor diminea#a. Borosan î"i
petrecea timpul sistematizând toate informa#iile geografice adunate
pentru Keles în Ixyll. R!zboinicii "i-au organizat plantoanele "i în
tab!r! s-a instalat o normalitate ciudat!.
Ciras îl c!ut! pe Viruk "i f!cu o plec!ciune.
— Maestre Rekarafi, a" vrea s!-#i pun o întrebare.
Virukul, care se l!sase pe vine, cu spatele sprijinit de trunchiul
unui stejar uria", d!du din cap.
— Vrei s! "tii dac! am fost la curent cu localizarea Voraxanului.
— Da.
— $tiam. I-am ajutat s!-l g!seasc!. Rekarafi culese o ghind! "i-o
zdrobi între degetul mare "i ar!t!tor. Am înso#it-o pe Împ!r!teas! în
expedi#ia ei.
Ciras r!mase cu gura c!scat!.
— De care parte ai luptat?
— De niciuna. Lupta dintre barbari "i oamenii civiliza#i i-a definit
1167
pe oameni. Înduri greut!#ile pentru c! a te preda ar diminua, cumva,
noble#ea celor care au luptat pentru a te proteja. Este o prostie. N-a
existat nicio noble#e. Trupele imperiale "i vanyeshii au f!cut la fel de
mult pentru a se v!t!ma unii pe al#ii ca "i Turasyndienii; "i s-au luat
la har#! între ei.
— Dar vanyeshii erau cei r!i.
— Poate c! da, îns! de ce-ar conta asta pentru mine? Sunt Viruk.
Tr!iesc înc! de dinainte ca Virukadeenul s! se fi autodistrus. Îmi
amintesc de o vreme în care Virukii puteau avea copii. Îmi amintesc
de vremurile în care oamenii erau sclavii no"tri; pre#ui#i, e adev!rat,
dar pentru mine nu erau mai presus decât ar fi fost un cal sau o pisic!
de cas! pentru tine. Concep#iile voastre despre bine "i r!u sunt f!r!
în#eles.
Ciras î"i miji ochii.
— Nu te cred.
Rekarafi f!cu un gest cu mâna, în semn de lehamite.
— Nu mi-a" pierde vremea min#indu-te.
— Te min#i singur. Ciras ar!t! în spatele lui, spre tab!r!. Nu te-ai
fi dus s! urm!re"ti b!t!lia dac! nu #i-ar fi p!sat deloc de luptele
acelea. Îl cuno"teai pe Prin#ul Nelesquin. Îl "tiai "i pe Virisken Soshir.
Virukul d!du din cap aprobator.
— Cel pe care-l "tiai drept Moraven Tolo, st!pânul t!u.
Confirmarea a ceea ce spusese Vlay Laedhze îl lu! prin surprindere
pe Ciras.
— A#i "tiut "i n-a#i spus nimic?
— Dac! a preferat s! nu mai fie cunoscut sub acest nume, cine
sunt eu s!-l leg iar!"i de el? Rekarafi î"i închise ochii pe jum!tate.
Poate c! m-am min"it singur. Mi-a p!sat de rezultat. I-am jelit pe cei
mor#i, i-am ajutat pe supravie#uitori.
— $tia#i c! Împ!r!teasa plecase din Voraxan "i s-a reîntors în Cele
Nou!?
— Asta nu conteaz!, Ciras Dejote. Calea ta a fost h!r!zit! s!
ajung! în Voraxan. $i-a ajuns.
— Nu în#eleg. Pute#i prezice viitorul?
— Nu sunt un Gloon. Doar c! am tr!it pre# de mai multe vie#i de-
ale tale. A"a cum un câine d! târcoale înainte de a-"i face culcu" în
1168
iarb!, a"a sunt "i problemele oamenilor. În timp exist! curente "i
roluri care trebuie asumate.
Ciras cl!tin! din cap.
— Nu, refuz s! cred asta. În trecut, l-am doborât pe Virisken
Soshir, îns! nu mi-a" dezonora astfel st!pânul.
— Dar în trecut, nu Virisken Soshir #i-a fost st!pân.
— Dar cine-a fost?
— Nu conteaz!.
Lumina stelelor sclipi în ochii întuneca#i ai Virukului.
— Tot ce conteaz! e cine-i st!pânul t!u acum.
Te deranjeaz! când "i se spune Gloon, apoi îmi dai o ghicitoare de
Gloon!
Ultimul comentariul al lui Rekarafi îl nedumerise pe Ciras. Putea
g!si vreo "ase c!i de a pune aceea"i întrebare "i s! primeasc! de trei
ori mai multe r!spunsuri, îns! niciunul n-ar fi f!cut viitorul mai clar.
$i ca lucrurile s! fie "i mai complicate, c!l!toria spre sud era cumplit
de monoton!, ceea ce i-a l!sat destul timp pentru a cump!ni
permut!rile.
Situa#ia s-a schimbat la asfin#itul celei de-a doua zile. Ciras era cu
avangarda, cercetând drumul "i trimi#ând rapoarte legate de ceea ce
g!siser!. Acum îl încerca o anume satisfac#ie v!zând pielea verde a
Virukului f!cându-se la fel de cenu"ie ca a lui Keles, în timp ce acesta
urm!rea fenomenul.
— Iat! o cimilitur! mai grozav! decât a ta, Rekarafi.
Cartograful s!ri din spatele c!ru#ei.
— Asta nu trebuia s! fie aici.
— Nu credeam a"a ceva.
Keles se l!s! pe vine "i privi spre sud. P!mântul fusese sfâ"iat în
jum!tate. Por#iuni de p!"une "i copaci de pe partea cealalt! înc! mai
c!deau de pe marginile zdren#uite. Niciun râu nu modelase malurile
sau nu s!pase ruptura. Un zeu trebuie c! desp!r#ise p!mântul în
dou!, rupându-l brusc. Nu putea exista o alt! explica#ie.
Cartograful examin! peisajul.
— Are peste un kilometru "i jum!tate l!#ime "i cam jum!tate în
adâncime. Nu-s c!r!ri. V-a#i uitat în ea?
1169
 Ciras d!du încet din cap.
— Nu mi-a pl!cut.
— Nici mie. Sunt locuri acolo unde râpa nu are fund.
Keles azvârli p!tura de pe el "i se repezi înainte, c!zând în
genunchi. Î"i desf!cu bandajele, apoi î"i frec! palmele. Mi"c! din
umeri, apoi î"i lipi palmele de p!mânt. Ochii i se închiser! o clip!,
apoi se trase înapoi, scuturându-"i palmele ca "i cum l-ar fi ars.
— Ce s-a întâmplat?
Keles î"i privi palmele.
— Când am atins p!mântul, l-am sim#it v!t!mat. Despicat, ca
burta Prin#ului Eiran.
Rekarafi se l!s! pe vine. Întinse o ghear! "i scrijeli un cerc în jurul
lui Keles.
— Încearc! acum.
Cartograful puse o palm! jos, încet. Degetele sale mângâiar! u"or
solul. Keles î"i lipi mâna de p!mânt, apoi o puse jos, prudent, "i pe
cealalt!. Închise ochii, iar trupul s!u se zgudui. Se smuci din nou, î"i
strânse umerii "i sângele îi pieri, încet, de pe fa#!. R!mase
îngenuncheat acolo un minut, apoi pleoapele i se deschiser!
tremur!toare.
— Aici se petrece ceva foarte r!u.
Ciras se l!s! jos.
— Ai un dar pentru lucrurile evidente.
Keles râse.
— Glasul t!u, vorbele bunicului meu.
— Despre ce-i vorba?
Keles se sc!rpin! pe ceaf!, întinzând murd!ria.
— Nu "tiu. Când ating p!mântul, de obicei, simt zona din
împrejurimi. Totul este acolo unde trebuie s! fie. Are vreun în#eles
a"a ceva?
Ciras d!du din cap.
— Acum se întâmpl! contrariul. Dac! un cutremur a deschis
aceast! falie, a" sim#i-o foarte natural!. Sau dac! ar fi s!pat-o un râu.
Indiferent ce a provocat-o, n-a fost pe cale fireasc!.
Keles azvârli o pietricic! în crevas!.
— $i lucrul cel mai r!u – cel care doare – este ceea ce se afl! pe
1170
fund. N-am mai sim#it a"a ceva pân! acum. Pentru c! este ceva r!u,
blasfemator. Este absen#a total!. E ca "i cum acolo, jos, n-a existat
nimic, niciodat!.
Ciras se ridic! din nou.
— Cred c! o s! camp!m aici, apoi o s! c!ut!m mâine o cale
ocolitoare.
Keles cl!tin! din cap.
— Nu exist! niciun drum ocolitor. Se întinde în ambele direc#ii.
— De la Marea Întunecat! "i pân! la ocean?
Spadasinul privea fix, neîncrez!tor.
— Continentul a fost rupt în dou!? O s! intre apa acolo?
— În cele din urm!, dac! nu se scurge totul pe la fund. Keles
chicoti. M!car avem copaci, s! construim ni"te ambarca#iuni cu care
s! travers!m.
— Asta n-o s! ajute. Ciras î"i aranj! p!rul. Trebuie s! ne ducem în
sud. Vanyeshii au ajuns, f!r! îndoial!, la Nelesquin. Trebuie s! o
vedem pe Împ!r!teas!. Trebuie s! ne îndrept!m spre Moriande.
Keles începu s!-"i bandajeze mâinile din nou.
— Nu pot s! fac nimic, Ciras.
Rekarafi pip!i marginea faliei cu piciorul, apoi se uit! la cartograf.
— Ba po#i. Ai mai f!cut-o "i în alt! parte.
Keles se încrunt!.
— Poftim?
— Ai f!cut-o în Ixyll.
— Aici nu-i Ixyll. Am fost muta#i. I-am adus eu pe to#i înapoi. $i
nu-i ca la Tsatol Pelyn. Doar am ref!cut o cetate care devenise o
ruin!. Î"i ridic! mâinile. Înc! mai suf!r din cauza asta.
— Cu una, ai ref!cut lucrurile rupte. Cu cealalt!, ai reconstruit
ceva ce era stricat. Virukul ar!t! spre falie. Asta-i ceva rupt "i stricat.
Repar!.
— Nu în#elegi, Rekarafi…
Virukul se l!s! pe vine.
— În#eleg c! te împiedici singur s! reu"e"ti.
— Aceast! falie are peste un kilometru jum!tate l!#ime "i… cel
pu#in nou! sute "aizeci de kilometri lungime. Ai idee câte tone de
pietre "i p!mânt înseamn! asta?
1171
 — Nu-#i tot spune c! nu po#i asta, Keles. Tot ce trebuie s! faci este
s!-#i dai seama cum s-ar putea face. F! p!mântul s! se uneasc! la loc.
Keles î"i masa fruntea, împr!"tiind p!mânt pe ea.
— Nu exist! nicio cale…
Se aplec! înainte, punându-"i din nou palmele pe drum. Pieptul i
se s!lt!, iar respira#ia-i încetini. Capul i se ridic! "i privi peste falie,
apoi spre Viruk "i d!du din cap.
— Bine, probabil c! se poate. Ar fi o "ans!. Scap! de cercul !sta.
Ciras "terse jum!tate din el.
— Ce altceva-#i mai trebuie?
Keles închise ochii, strângând din pleoape.
— Trebuie ca toat! lumea s! fie gata s-o ia repede din loc. Nu va fi
o cale u"oar!. Dac! Borosan ar putea dota câ#iva dintre gyanrigo"ii lui
cu ni"te frânghii sau câ#iva solda#i cu topoare, asta ar ajuta. C!ru#ele
s-ar putea s! nu treac!.
Ciras d!du din cap.
— Am s! pun lucrurile în mi"care.
— Bine. O s! ia ceva timp. Keles zâmbi curajos. Oh, "i înc! ceva.
Toat! lumea s! se îndep!rteze de margine.
Virukul d!du din cap.
— %i-ai dat seama cum s! vindeci p!mântul?
— Nu chiar. Nu în felul la care te gânde"ti. Îns! talentul mamei
mele e dedicat plantelor. Vezi copacii aceia cu frunzele fluturând? Se
reproduc atunci când ml!di#ele cresc de la r!d!cin!. R!d!cinile au
fost rupte când p!mântul s-a desp!r#it, iar acum a venit vremea s!
leg!m lucrurile la loc.
Keles î"i ap!s! palmele pe sol, iar Ciras sim#i mânc!rimi pe piele
când magia începu s! curg!. Copacii cre"teau cu o vitez! incredibil!.
R!d!cinile se împr!"tiau, ml!di#ele se m!reau "i prosperau. Arborii
mai b!trâni c!deau, smulgând buc!#i de p!mânt. Unii dintre ei
alunecar! în râp!. Al#ii s-au dus dup! ei, rostogolindu-se "i oprindu-
se paralel cu falia. Au blocat p!mântul în surpare. Noi ml!di#e au
crescut pe terasele înguste. Al#ii au c!zut "i s-au încruci"at cu ei.
Soarele apuse, iar gyanrigo"ii au p!truns în!untru, nivelând
c!rarea din falie. Având lame de topor drept mâini, au t!iat copacii
"i-au scurtat crengile. Au scobit p!mântul din pere#ii canionului "i l-
1172
au b!t!torit cu picioarele lor de metal. Au tras copaci înal#i pentru a
acoperi desp!r#itura, deasupra faliei care se închidea încet. Luminile
albastre, care pulsau, de pe pieptul lor le marcau trecerea. La vremea
când luna neagr! î"i terminase jum!tate din drumul ei pe cer, ei
lucrau de zor la cealalt! c!rare.
Pe la mijlocul dimine#ii, copacii cre"teau pe partea de vizavi a
faliei. Înainte de amiaz!, primii refugia#i începur! s! treac! dincolo.
Golul fusese închis, îns! copacii crescu#i deasupra lui erau pipernici#i
"i contorsiona#i. Câ#iva aveau roade care, de"i aveau form! perfect!,
duhneau a carne putrezit!. Dedesubt, se zvârcoleau ciori în agonie,
cu ciocurile lor ascu#ite topindu-se.
În afar! de o singur! coloan! îngust!, marginea faliei se erodase.
Keles st!tea ghebo"at pe ea, iar Virukul era aplecat deasupra lui,
men#inându-i echilibrul. Ciras n-ar fi putut spune dac! Keles era viu
sau mort, iar Rekarafi ar fi putut s! fie "i el doar o statuie.
Apoi, în cele din urm!, ariergarda î"i începu traversarea, iar Ciras îi
înso#ea. Poteca pe care se deplasau se r!sucea înainte "i înapoi,
chinuitoare "i înclinat! periculos în unele locuri. Nuan#ele diferite ale
straturilor dinspre est "i izurile diferite l-au surprins. La fel "i
mânc!rimea pielii la coborâre.
Înainte s! urce pe partea cealalt!, Rekarafi îl ajunse din urm!,
c!rându-l pe Keles, care atârna inert. Tyressa arunc!, repede, o
privire îngrozit! "i se gr!bi s-o ia înainte, s! preg!teasc! o lectic!
pentru Keles.
Ochii spadasinului se mijir!.
— Doar nu-i mort, nu?
Virukul d!du din cap.
— Istovit. Închipuie-#i cum e s! cre"ti o p!dure. Munca de-o via#!
într-o singur! noapte.
Ciras începu s! tremure.
— Ar fi ca "i cum ai lupta pe veci într-un r!zboi.
— Aceasta-i o concluzie pe care o po#i încerca, Maestre Dejote.
Când Nelesquin va asedia Moriande, o s! #i se par! c! ai luptat tot
timpul cu el.
1173

27
Ziua a 12-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Antuirasikun, Moriande
Nalenyr
Keles Anturasi se trezise tres!rind "i era hot!rât s! r!mân! treaz.
De prea mult! vreme devenea treaz prin str!fulger!ri de claritate,
dureroase, a"a c! se predase dulcelui confort al uit!rii. În pofida
îngrijirilor Tyressei, oboseala refuza s!-l lase din gheare.
Eforturile sale pentru închiderea faliei îl dezbr!caser! de orice
urm! de identitate omeneasc!. Se întreba de ce fusese l!sat f!r!
scoar#!. Nu mai avea frunze care s!-i #in! umbr! "i s!-l hr!neasc!,
nici r!d!cini care s! caute umezeala. Membrele sale fuseser! retezate
pân! ce r!m!seser! doar patru. Nu "tia cuvinte, pentru c! arborilor
nu le pas! de cuvinte, ci doar de cântecele vântului. Iar lucrurile
p!reau s! se mi"te repede, mult prea repede. Chiar "i el se mi"ca, "i
asta n-ar fi trebuit s! fie posibil.
Îns!, încet, încet, destui oameni pronun#au cuvântul „Keles“, pe
care începu s!-l asocieze cu el însu"i. Aceast! concluzie desferec!
visele, iar acestea, la rândul lor, îl f!cur! s!-"i vin! în fire.
Acestea fiind spuse, trezirea sa în Anturasikun îl "oc!. Locul p!rea
a"a cum trebuia s! fie, iar asta-l f!cea s! se simt! str!in. Cel care era
el acum nu mai fusese aici înainte. Recuno"tea totul "i cadrul familiar
îl încânta, dar nu-"i putea alunga senza#ia de amenin#are ascuns!.
Azvârli p!tura de pe el "i aerul r!coros al nop#ii îi f!cu pielea de g!in!
pe trupul dezgolit. Î"i privi picioarele, aproape a"teptându-se s! vad!
r!d!cinu#e, îns! se terminau cu degete. Mâinile lui bandajate "i
degetele nu aveau frunze. Zâmbi, ca "i cum totul ar fi fost un vis pe
cale s! se destrame.
— Keles, nici s! nu încerci s! cobori din pat.
Vocea provenea dinspre scaunul de lâng! u"!. Mama lui zâmbi "i
veni la marginea patului. Îi turn! o can! de ap!, apoi îi sprijini capul,
1174
ajutându-l s! bea.
— Încet, încet. Cum te sim#i?
Keles d!du doar din cap, apoi împinse cana cu mâna. Apa i se
scurse de pe buza de jos "i se pierdu printre barba crescut! de câteva
zile. O "terse cu palma, apoi se uit! spre ea.
— E"ti adev!rat!?
Siatsi Anturasi zâmbi, iar ochii ei viole#i sc!p!rar!.
— Sunt adev!rat!. E"ti acas!, în Moriande. Te-a v!zut "i Geselkir.
Oasele #i se vor vindeca, zice el.
— Altceva?
Ea d!du din cap.
— Ve"ti noi, Keles, "i nu sunt bune.
Keles se b!g! înapoi în a"ternut "i se sprijini cu spatele pe t!blia
patului.
— Poveste"te-mi.
— Bunicul t!u e dat disp!rut. Nu "tim unde este.
Keles d!du încet din cap. Îl v!zuse pe Qiro cu nicio lun! în urm!.
%i asta a fost tot un vis? Keles privi spre mama lui "i, în sfâr"it,
observ! c! purta o rob! alb!, de doliu.
— Nu de-asta e"ti în alb.
— Nu. Majiata-i moart!. Ucis!. A murit la scurt timp dup! ce-ai
plecat din Moriande.
Un "oc îl scutur! pe Keles. El "i Majiata se logodiser!. O iubise. Ea
pre#uia accesul la h!r#ile "i rutele Anturasi, care ar fi urmat s! parvin!
familiei ei dup! c!s!torie. Desp!r#irea lor nu fusese chiar amical!, iar
Keles fusese fericit s! plece din Moriande la scurt timp dup! aceea.
Asta p!rea s! se fi petrecut cu mult timp în urm!. Atât de multe s-au
schimbat.
— Keles, trebuie s! m! ascul#i. Uciga"ul #i-a omorât "i sora. Nirati
e moart!.
— Nu, nu-i moart!, mam!.
— Geselkir avea dreptate. E prea devreme ca s!-#i fi spus asta.
— Nu, mam!, am v!zut-o pe Nirati.
Siatsi î"i miji, prudent!, ochii.
— Keles, i-am sp!lat trupul. I l-am cusut la loc. Am înf!"urat-o în
m!tase "i-am aprins rugul chiar eu. Nirati s-a dus.
1175
 Keles întinse mâna "i "terse o lacrim! de pe obrazul mamei sale.
— Tr!ie"te, mam!. E bine. Este sora mea geam!n!; a" fi sim#it
dac! ar fi murit. L-am v!zut "i pe bunicul.
— Dar…
Keles cl!tin!, încet, din cap.
— Am o leg!tur! cu el. E acolo.
Ezit! un moment, apoi se concentr!. Aceea"i conexiune de
r!d!cini, folosit! de el pentru a face copacii s! creasc!, se ref!cu "i
sim#i prezen#a bunicului s!u.
— S-a apropiat mai mult. Ceva nu-i în ordine cu el. E mai r!u ca
înainte.
— Keles, asta nu-i posibil.
— Mam!, trebuie s! fie a"a. Dac! nu-i a"a, înseamn! c! sunt
nebun. Ochii c!prui i se m!rir!. %i-au spus ce-am f!cut?
Ea privi în alt! parte.
— N-am vrut s!-i cred.
— E jaedun, mam!, nu xingna. Nu este ceva malefic.
— $tiu. Siatsi ridic! a"ternutul "i-l înveli cu el. Vino la fereastr!.
Keles se d!du jos nesigur din pat, l!sându-se greu pe bra#ul ei.
— Unchiul Ulan e mai sprinten decât mine.
— Doar pentru pu#in timp, zâmbi Siatsi, "i-l conduse pân! la
fereastr!. Întinse mâna dup! z!vor. Am auzit, îns! n-am vrut s! cred.
Apoi n-am mai avut de ales.
Deschise z!vorul ferestrei "i oblonul, spre a-l ridica. Sau, cel pu#in,
încerc! asta. Lujeri verzi, gro"i, se înghesuiau pe la marginile cadrului
ferestrei. Parfumul dulceag al florilor p!trunse prin deschiz!tura
îngust!. Keles putu vedea chiar "i o legum! verde, rotund!, atârnând
de lujer.
O privi.
— Asta e tzaden. Nu cre"te pân! la în!l#imea asta. $i nu poate face
flori dac! are roade.
— Dar a înflorit, în cele dou! zile de când e"ti aici. A crescut atât
de sus numai pe aceast! parte a turnului. Are rod. E bun! pentru
refacerea s!n!t!#ii "i pentru putere. Mama lui d!du din cap. E ca "i
cum planta îns!"i vrea s! ajung! la tine.
— Dar e"ti o bbotridina. Tu în#elegi plantele. Trebuie s! fi ajutat
1176
tu, cumva.
— Nu, Keles. De fapt, am t!iat ceva din ea. Încerc! s! închid!
fereastra. Nu pot explica asta. Nici cum faci tu copacii s! creasc!, ori
s! reconstruie"ti cet!#ile sau s! schimbi oamenii.
Keles se sprijini cu spatele pe perete "i-"i strânse cear"aful pe trup.
— Dar trebuie s! existe pove"ti despre jaecaibbot, care au f!cut
plantele s! creasc! mai repede.
— Exist!, îns! nu-i vorba de viteza la care-ai reu"it tu. Îl mângâie
pe obraz. $i mai gânde"te-te la ce-ai spus: c! ai devenit un Mistic cu
plantele, un Mistic la construit, un Mistic la, poftim, la vindecat?
Nimeni n-a acumulat atâtea priceperi.
— Nimeni în afar! de vanyeshi.
O spuse cu glas tare. Recunoscuse fa#! de sine însu"i ceea ce se
temuser! Helosundienii. Devenise unul dintre mon"trii capabili s!
distrug! lumea. Con"tientizarea acestui lucru îl surprinse, dar reac#ia
sa chiar "i mai mult.
O parte din el se a"tepta s!-l n!p!deasc! un val de r!u, ca "i cum
acceptarea puterii sale l-ar corupe instantaneu. Cealalt! parte a sa
voia s!-"i sus#in! nevinov!#ia, astfel încât mama lui s!-l poat! privi
f!r! nicio suspiciune sau team!. De mul#i ani, vanyeshii fuseser!
considera#i o încarnare a r!ului; iar mama lui – la fel ca oricare alt!
persoan! în toate min#ile – se temea de reîntoarcerea lor.
Se desprinse de perete "i-"i îndrept! spatele pe cât putea de bine.
— Mam!, nu sunt vanyesh. Am leg!tur! cu magia, nu neg asta.
Dar am început s! în#eleg ce fac. Când folose"ti cunoa"terea plantelor
pentru a prepara o tinctur! sau un elixir, scopul t!u este s! aju#i pe
cineva s! se îns!n!to"easc!, nu?
Ea d!du din cap.
— Î#i trebuie mul#i ani ca s! ajungi la o asemenea pricepere.
— Dar când ai început, cum ai "tiut care-#i va fi talentul?
Siatsi se încrunt!.
— Mama mea se pricepea la plante. Obi"nuiam s!-i dau o mân! de
ajutor.
— Dar nu ne-ai tot povestit tu c!, într-o zi, pe când preg!teai o
licoare pentru dormit, ai ad!ugat ceva pentru c! a"a #i s-a p!rut
nimerit?
1177
 — Keles, s-ar putea s! fi zis… Oh, pe to"i zeii…
— Nu, ascult!-m!, nu se întâmpl! s! te ui#i la o formul! "i s! Se l!s!, o clip!, înapoi, cu spatele la perete, apoi o apuc! de umeri
adaugi ceva, ori s! iei? pe mama sa.
— Depinde de anotimpul când a fost culeas! planta, sau de cât de — Trebuie s! m! duci în atelierul bunicului.
mult timp a trecut de când a fost recoltat!: puterea ei se modific!. Ea-l lu! de coate "i-l conduse înapoi spre pat.
— Da, iar intui#ia ta î#i spune ce-i bine. — Ai nevoie de odihn!. Trebuie s! mai dormi.
Mama lui d!du din cap. — Nu, acum. Trebuie s! plec acum.
— Garantez asta. Îl privi "i apoi d!du din cap.
— Ce-ar fi dac! #i-a" zice c!, atunci când faci asta, atingi magia, — $ezi. Am s!-#i aduc o rob! "i ni"te papuci.
potrivind formula a"a cum ar trebui ea s! fie? Ceea ce-i bine pentru D!du s! protesteze, apoi privi cear"aful încurcat în jurul
ea. picioarelor sale.
Ea scutur! din cap. — Prea bine.
— Eu nu… Siatsi reveni repede, înso#it! de Tyressa. Expresia îngrijorat! de pe
Keles î"i linse buzele. fa#a r!zboinicei Keru îl f!cu pe Keles s! simt! un nod în gât. Era
— Oamenii n-au fost transforma#i în r!zboinicii de care aveam limpede c! nu dormise prea mult, "i-"i lega cordonul robei în timp ce
nevoie. Au devenit r!zboinicii care ar fi putut fi sau fuseser! odat!, intra în înc!pere.
ori ar fi devenit. Vraja le-a permis, pur "i simplu, s!-"i ating! propriul Keles zâmbi.
lor poten#ial. $i, cred eu, pentru c! atacul urma s! se declan"eze, a — Îmi pare bine c! te v!d, Tyressa.
fost mai u"or s!-i plasez în acel rol, pentru c! rolul se potrivea cu — $i mie, Maestre Anturasi.
locul "i momentul. Siatsi o fulger! cu privirea.
Ochii ei se îngustar!. — Nu m! proste"ti tu pe mine, Tyressa.
— Continu!. Keru p!ru surprins!.
— Dac! te duci la pia#a de ceai, po#i cump!ra zeci de sortimente, — St!pân!…
preparate diferite. Toate au acela"i gust, îns!, uneori, gustul este mai — Taci. Ridic!-l "i ajut!-l cu roba asta.
bun. Într-o zi rece, foarte rece, un ceai negru, afumat, î#i va înc!lzi Keles zâmbi.
oasele. În zilele fierbin#i, în!bu"itoare, ceaiul de iasomie te va înviora. — Iat! pe cineva care d! ordine mai bine decât tine sau decât
Când #i-e stomacul deranjat, pu-ehr este perfect. Ele sunt numai bune nepoata ta.
datorit! momentului, locului "i circumstan#elor. — Este St!pâna turnului.
— Dar, Keles, cine decide care sunt circumstan#ele? O alee Keles î"i b!g! bra#ele în mânecile robei.
întunecoas! ar putea speria pe cineva care se apropie de ea, dar un — Unde-i Jasai?
tâlhar, care se "tie drept singurul pericol, nu va sim#i nicio team!. Siatsi îi înf!"ur! cordonul pe talie "i-l înnod!.
Cine are dreptate? A cui percep#ie are întâietate? — Doarme. C!l!toria a fost istovitoare pentru ea "i copila"ul ei. I s-
Keles se sc!rpin! în cap. a dat ceai din flori de tzaden, la fel cum vei primi "i tu. De fapt, las!-
— Nu "tiu. Cred c! ar putea fi a oricui are cea mai solid! concep#ie m! s!-#i fac ni"te…
asupra a ceea ce este real. Adic!, cei mai puternici î"i impun, adesea, — Nu, mam!, trebuie s! m! duc la atelier.
voin#a asupra celor mai slabi. Bunicul a fost un prim… Tyressa îl sprijini în timp ce-"i b!ga picioarele în papuci.
1178 1179
 — Ce-i cu graba asta, Keles?
— Am s!-#i spun pe drum. O lu! cl!tinându-se spre u"!. Mam!, n-
ai putea aduce ceaiul acela la atelier?
— Îl duc eu acolo, St!pân!.
— V! ajung repede din urm!.
— P!i, la viteza cu care merg…
Keles râse "i ie"i pe u"! târ"âindu-"i picioarele. Mama lui se
strecur! pe lâng! el, gr!bindu-se s! ajung! la propriul ei atelier.
Tyressa î"i potrivi pasul cu el, mi"cându-se în ritmul lui, gata s!-l
prind!, la nevoie.
Rigiditatea sc!dea cu fiecare pas f!cut, îns! î"i supraestimase
propria lui stare. Când ajunse la primul "ir scurt de trepte, se sprijini
cu mâna de perete.
— Falia din Helosunde n-a fost natural!, am sim#it asta.
— Ai morm!it în somn despre asta.
— Maic!-mea tocmai m-a întrebat a cui percep#ie are întâietate
într-un conflict. Vezi tu, dac! iei doi spadasini Mistici "i-i pui s!
lupte, se evalueaz! reciproc. Reu"esc s! afle care-i mai bun dintre ei.
— Nu trebuie s! fii Mistic pentru a afla asta.
— Nu. Se aplic! la tot, dar iat! ce conteaz!. Când doi adversari cad
de acord c! unul dintre ei e mai bun, iar cel!lalt mai slab, cine
câ"tig!?
Tyressa ajunse prima la cap!tul treptelor "i-l ajut! la ultimele.
— Probabil c! spadasinul mai bun.
— Exact. $i e mai bun pentru c! ambii cad de acord asupra
circumstan#elor – sau a realit!#ii – care atest! c! el este mai bun.
Keles îi arunc! o privire. Îns! priceperea-i doar o dimensiune. Ce-ar fi
dac! un spadasin mai pu#in priceput este mai norocos? $i ce-ar fi
dac! spadasinul mai bun a v!zut semne prevestitoare care-l fac s!
cread! c! nu este o zi bun! pentru el? E posibil ca percep#ia lor
comun! a norocului "i a semnelor prevestitoare s! modifice
circumstan#ele "i s!-l fac! victorios pe spadasinul mai slab?
— Dar realitatea nu-i subiectiv!, Keles.
— Nu? Se opri un moment s!-"i trag! sufletul. Când eram mai
tân!r, am lucrat pentru bunicul meu "i-am desenat h!r#i. Mii de
h!r#i. Uneori, voiam s! fac alte lucruri, ori aveam o zi proast!.
1180
Trasam o hart! "i consideram c!-i oribil!. O uram. Eram convins c!
bunicul o va refuza "i c! o s! m! bat!. $i când colo, alegea harta aceea
"i-o l!uda. O d!dea ca exemplu tuturor veri"orilor mei, s! le arate
cam ce-ar trebui s! fac!. Iar eu m! uitam la hart! "i nu mi se mai
p!rea atât de rea ca la început. De fapt, era chiar reu"it!.
Ea-i arunc! o privire aspr!, în timp ce începur! s! urce rampa în
spiral! care ducea spre atelier.
— Mi se pare c! vrei s! spui c! percep#ia bunicului t!u asupra
h!r#ii o schimba dintr-una gre"it! într-una bun!.
— Da.
— Dar asta-i imposibil.
— De ce? Keles î"i întinse mâinile. Am v!zut ruinele a"a cum ar fi
trebuit ele s! fie, "i-am reconstruit Tsatol Pelyn. De ce privind harta
mea s! nu fi putut el s-o perfec#ioneze pân! ce-ar fi devenit harta pe
care o voia?
Tyressa se încrunt!.
— Dar asta ar însemna, deci, c! nu exist! o realitate solid!.
— Nu, cred c! exist!. La fel e cu salteaua, pe care a"ternutul "i
p!turile o pot ascunde. Poate, dup! un timp, greutatea percep#iei
modific! realitatea, dar e nevoie de mult timp "i de mult! magie.
Ajunser! la cap!tul rampei "i intrar! într-o înc!pere vast!,
circular!, cu tavan înalt "i boltit. O duzin! de coloane îi sprijineau
cupola, iar cercul de ferestre de sub ea permiteau p!trunderea
luminii zilei. Pupitrele "i mesele de desen, dulapurile "i rafturile erau
numeroase, iar tinerii Anturasieni, b!rba#i "i femei, erau atât de
absorbi#i în munc!, încât niciunul dintre ei nu observ! sosirea lui
Keles. În afar! de vreo sudalm!, "uierat! ici-colo, sau de trosnetul
vreunei h!r#i desf!"urate, în înc!pere domnea lini"tea.
Dou! draperii fuseser! folosite în partea dinspre nord pentru a t!ia
o felie din cerc. Cu ajutorul Tyressei, Keles d!du la o parte primul set
de draperii "i p!"i în!untru.
— Dincolo de ele este locul unde bunicul meu lucra la harta lumii.
Obi"nuia s! spun! c! un loc nu exista pân! nu-l punea el pe hart!.
Chiar aici, i-a spus fratelui meu: „Eu sunt lumea&” Keles se zgribuli,
amintindu-"i de accesul de furie al lui Qiro. Percep#ia sa asupra lumii
e cea mai puternic!, Tyressa, "i nu-mi plac implica#iile acestui lucru.
1181
 Keles d!du deoparte ultimul set de draperii "i inima i se strânse.
— Uit!-te acolo, unde era falia.
— Este un canal care leag! oceanul de mare. Zonele joase, de
coast!, din estul Helosundei sunt inundate. Po#i vedea cum se
întinde albastrul, îi ar!t! ea.
— $i nimeni, în afar! de noi, nu "tie de falie, a"a c! nimeni n-ar fi
putut s-o pun! pe hart!. Asta-i lumea lui Qiro. Keles d!du din cap. $i
!sta de-acolo, continentul care n-a existat înainte, este ceva ad!ugat
de Qiro.
— Arat! de parc! ar fi fost desenat cu sânge.
— N-am nicio îndoial!. E sângele lui. Umerii lui Keles se l!sar!.
Dintr-o toan!, a creat un continent. $i am impresia c! are inten#ia de
a distruge altul, cu r!utatea lui.
1182
28
Ziua a 14-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunji Wentoki, Moriande
Nalenyr
Singurul lucru care-i pl!cea lui Pelut Vniel la povara sufocant! a
robelor albe de ceremonie era c! al#ii urau s! le poarte chiar mai mult
ca el. Mânecile, jambierele "i tivurile ajunseser! atât de exagerate,
încât toat! lumea ar!ta ca ni"te copii, îmbr!ca#i în haine de adul#i.
Nu i se ceruse s! m!r"!luiasc! pe str!zile ora"ului cu carul purtând
trupul Prin#ului Pyrust spre Templul din Wentoki. Asta era bine,
pentru c! refuzul s!u de a se al!tura procesiunii ar fi iscat comentarii.
Poate c! ar fi trebuit s-o fac.
Obiec#iile sale fa#! de întreaga ceremonie funerar! aveau
fundamente excelente, bazate pe tradi#ie. Trupul lui Pyrust ar fi
trebuit s! fie azvârlit pe câmpia de la sud de Moriande, pentru a fi
ciugulit de p!s!rile doritoare de hoituri. E"uase în a ap!ra teritoriile
Împ!r!tesei, deci nu merita funeralii de stat. Mai mult chiar,
locuitorii Nalenyrului tr!iser! ani "i ani temându-se de el. Fiii "i
fiicele lor – sau, cel pu#in, aurul lor – i se opuseser!. Onorarea lui,
prin lunga procesiune care "erpuia pe str!zi, fusese o decizie absurd!.
Dar era "i un spectacol. Cl!dirile de pe traseu fuseser! spoite în alb
peste noapte. Oamenii erau îmbr!ca#i în alb, sau pe-aproape. Mul#i
î"i n!cl!iser! fa#a cu cosmeticale de aceea"i culoare sau î"i pictaser!
lacrimi albe pe obraji. De crengile copacilor atârnau panglici albe "i
fâ"ii de hârtie alb! alunecau fluturând pe str!zi. Pelut citise
rapoartele. $tia cât costaser! toate acestea. Era nebunie curat!.
Cyron organizase totul. Pelut era sigur c! prin#ul procedase a"a
pentru c! el n-ar fi avut parte de asemenea funeralii dac! asasinul ar
fi reu"it s!-l ucid!. Trupul s!u ar fi fost târât pe str!zi "i sfâ"iat de
câini. Ar fi fost un sfâr"it umilitor, potrivit pentru cel care aproape c!
distrusese întregul aparat birocratic.
1183
 Pyrust era un surogat.
Cyron gre"ise "i cu detaliile funeraliilor. Pelut arunc! o privire
piezi"! asupra procesiunii "i de-abia dac!-"i putu st!pâni furia. Una
era s!-l expui pe Pyrust pe catafalc în Shirikun, "i alta s!-l #ii acolo
#ase zile. Chiar "i tat!l lui Cyron fusese expus numai trei zile. Era
adev!rat, "ase zile se cuveneau pentru un prin# imperial, îns! Pyrust
nu era de obâr"ie nobil!. La fel ca "i Dinastia Komyr, Jaeshi
începuser! ca bandi#i cu mâinile mânjite de sânge, uzurpatori ai
tronului. Cyron se hot!râse s!-i acorde lui Pyrust aceste onoruri
pentru a sus#ine, mai departe, minciuna întoarcerii Împ!r!tesei, mai
ales c! toat! lumea "tia c! Nelesquin era cel care venea s!
restabileasc! Imperiul.
Iar indulgen#a lui Cyron nu f!cea decât s! contrazic! faptul c!
Pyrust venise în Moriande pentru a-l ucide "i a-"i însu"i Tronul
Dragonului. Apoi Cyron – deloc încântat s! încalce tradi#iile "i
sensibilit!#ile – se decisese s!-"i agraveze erorile sfidând Cerul. Dup!
toate regulile, rugul lui Pyrust ar fi trebuit s! fie ridicat în pia#a din
fa#a templului Kunji Shiri. Era adev!rat, Templul $oimului era
d!r!p!nat "i mic, dar s! folose"ti asta ca scuz! pentru ultimele
onoruri în fa#a Templului Dragonului? Ideea cer"ea s! fie crezut!.
Wentoki nu voia s! aib! nimic de-a face cu Pyrust. Mai bine
organizau funeraliile la Templul Mor#ii, pentru c! Pyrust era în mod
clar unul dintre favori#ii lui Grija. Chiar "i Templul lui Kojai ar fi fost
mai potrivit – Pyrust domnise peste Helosunde, iar zeul-câine era
divinitatea R!zboiului, la urma urmelor.
Cu toate implor!rile lui Cyron, cu toate ofrandele, n-ar putea
convinge Dragonul s! deschid! por#ile Kianmangului pentru a-l
primi pe Pyrust. Poate c! omul o fi fost r!zboinic, îns! fusese unul
murdar, care nu ezitase niciodat! s! provoace cât de multe pierderi
putea. Lupta urât în r!zboaie "i era crunt în r!zbunare, merita
pierzania.
%i blestemat s! fie, c! a#a va fi.
S-ar putea ca Cyron s! se fi gândit c!-l neutralizase complet pe
Pelut, îns! prin#ul nu în#elesese niciodat! complexitatea control!rii
unei birocra#ii. O parte consta în g!sirea unor lucruri pe care s! le
fac! oamenii, "i nu întotdeauna acestea aveau un în#eles. Prin
1184
men#inerea lor ocupa#i, îns! f!r! a le permite s! vad! imaginea
general!, î#i p!strai puterea. Iar aceast! for#! putea fi dezl!n#uit!
atunci când era cazul.
Lemnul fusese adunat în pia#!, în fa#a Templului Dragonului, înalt
"i întins pe l!#ime, alc!tuind un rug. Bu"tenii erau a"eza#i în forma
unui cub care se ridica la cinci metri jum!tate în!l#ime. Flamuri de
m!tase alb! fuseser! legate de traverse. Pe fiecare fuseser! scrise
rug!ciuni simple pentru Pyrust. Iar acolo, vizibile sub podium, erau
alte câteva mii de rug!ciuni scrise "i împ!turite, aruncate printre
vreascuri. Rug!ciunile vor arde împreun! cu Pyrust, iar Wentoki le
vor citi înainte de a-l implora pe Grija s!-l primeasc! pe Pyrust în cer.
Cyron fusese încântat s!-l lase pe Pelut s! se ocupe de scrierea
acestor rug!ciuni. Cele pe m!tase cereau zeilor s! fie corec#i "i drep#i
în judecarea lui Pyrust. Func#ionarii s!i folosiser! unele dintre
simbolurile mai arhaice pentru a exprima mesajul pentru c! erau
potrivite cu solemnitatea ceremoniei. Se îndoia c! Cyron ar fi putut
citi m!car jum!tate dintre ele, "i totu"i dac! prin#ul ar fi pus s!-i fie
traduse n-ar fi v!zut nimic dubios în ele.
Rug!ciunile împ!turite – care fuseser! scrie de o pleiad! de
mini"tri tineri – erau u"or diferite. Ele îi implorau pe Wentoki s! uite
de atrocit!#ile deseiene, descrise în toate detaliile. Dup! citirea a
nenum!rate mesaje despre r!ul f!cut de Pyrust, zeii nu mai aveau de
ales "i trebuiau s! interpreteze „dreptatea” în cazul lui prin
expedierea sa în cel mai hidos dintre cele Nou! Iaduri.
Procesiunea s-a întins în pia#!, iar Pelut strânse pumnii, ascun"i în
mânecile voluminoase. Primul a intrat carul care transporta trupul.
C!ra "i o "a goal!, drapat! în alb. Trupul, învelit în m!tase alb!, z!cea
îngropat sub o p!tur! de flori "i fâ"ii de hârtie aruncate din strad!. În
timp ce se apropia, patru preo#i puternici de-ai Dragonului se puser!
în mi"care s! duc! trupul pe platforma din vârful rugului.
În spatele carului urma o tr!sur! simpl!, cu dou! femei.
Împ!r!teasa era îmbr!cat! în alb, având o masc! de por#elan. V!duva
lui Pyrust era lâng! ea, tot în alb. Nu-"i ascundea fa#a dup! o masc!,
îns! era machiat! cu alb, iar p!rul îi fusese albit. De n-ar fi fost
tremurul unei "uvi#e de p!r "i ochii injecta#i, de un albastru de
ghea#!, ar fi putut trece drept o statuie de marmur!. Robele-i mascau
1185
semnele gravidiei, dar nu exista nicio persoan! printre cei afla#i acolo
care s! nu "tie c! în pântecul ei se z!mislea copilul mortului.
Prezen#a lui Jasai îl irita pe Pelut. Oare era cineva în ora" care s!
nu "tie c! Jasai î"i urâse so#ul "i c! sc!pase de pe t!râmul lui când
sosise în Moriande? Pelut împr!"tiase, bucuros, zvonuri conform
c!rora copilul pe care-l purta nu era al lui Pyrust, ci al lui Keles
Anturasi. În vreme ce apari#ia lui Jasai la funeralii – "i suferin#a ei
aparent!, pentru moartea so#ului – îi înfiora pe to#i romanticii din
ora", acest lucru va însemna "i c!derea sa.
Pelut va avea grij! de asta.
Dup! tr!sur! urma o alta, cu Prin#ul Cyron "i contele virinian,
Derael. Acesta din urm! ar!ta doar ceva mai bine decât un cadavru,
iar Cyron nu era nici el mai s!n!tos. P!l!riile lor, înclinate într-un
unghi abrupt, erau suficient de mari încât dac! ar fi b!tut vântul mai
tare ar fi putut propulsa tr!sura.
Prezen#a lor era menit! s!-i inspire pe oameni. Lui Pelut îi
alimenta ura. Cum de puteau oamenii s! se încread! în asemenea
indivizi? Doi ologi s! apere Moriande? Deja, oamenii bodog!neau c!
Nelesquin ucisese un olog, a"a c! trimiterea altor doi împotriva sa nu
mai însemna nimic.
Pelut încurajase murmurele "i era încântat cât de pu#in îl costase
s! împr!"tie teama.
Unul dintre cei patru preo#i îl puse pe Pyrust în vârful rugului,
apoi îl purtar! pe Contele Derael pân! pe platforma lat! de la
jum!tatea treptelor spre templu. Cyron urc! încet treptele în vreme
ce trupele care m!r"!luiser! în spatele procesiunii ocupar! pia#a.
Solda#ii deseieni î"i vopsiser! scuturile în alb "i ad!ugaser! penele
retezate lâng! "oimul de pe pana"ul lor. Trupele viriniene "i
nalenyriene aveau fâ"ii de m!tase alb! la coifuri. O companie de
xidantzu, nepotrivi#i cu cadrul, î"i înlocuise armurile cu corzi albe.
A"ezat o treapt! mai jos de Împ!r!teas!, Prin#ul Cyron ridic!
bra#ele, expunându-"i diformit!#ile. Pelut nu se îndoia c! prin#ul î"i
calculase gestul, pentru a-"i exprima un alt punct de vedere, îns! nu
avea importan#!. Cu to#ii ar!tau precum fantomele în care se vor
transforma curând.
— Popor din Moriande, Nalenyr, Deseirion, Helosunde "i
1186
Erumvirine, popoare din Adev!ratul Imperiu, ast!zi eliber!m spiritul
"i sufletul Prin#ului Pyrust al Deseirionului. Dorin#a cea mai mare a
Prin#ului Pyrust a fost refacerea Imperiului, risipit cu atâta vreme în
urm!. Dinastia Jaeshi s-a apropiat mai mult decât oricine în
realizarea acestui lucru. Abia acum o lun! a sosit aici, preg!tit "i
capabil s! adauge Nalenyrul la domeniul s!u. Atunci ar fi trebuit s!
pier de mâna lui. Viziunea sa asupra viitorului ar fi triumfat. Cyron se
întoarse pe jum!tate spre Împ!r!teas!. Împ!r!teasa "i-a dezv!luit
prezen#a amândoura – nu "tiam mai multe despre identitatea ei decât
el – "i ne-a cerut pe amândoi în serviciul ei. Am consim#it bucuro"i.
Visul lui Pyrust se îndeplinise, "i i-a acceptat oferta de a deveni
comandantul ei militar. Obiectivul lui era men#inerea Imperiului "i
asta a f!cut, luptând împotriva unui r!u atât de vechi "i de puternic,
încât nici m!car Moartea nu-l poate r!pune. Cyron se întoarse din
nou spre rug "i-"i coborî bra#ele. Nu exist! oameni, dintre cei care m!
aud acum, c!rora s! nu le fi fost fric!, într-un fel, de Prin#ul Pyrust. $i
mie mi-a fost. Când a venit s! m! ucid!, am v!zut focul din ochii s!i,
o#elul din spatele lui, for#a visului s!u. A venit s! uneasc!
Deseirionul, Helosunde "i Nalenyrul nu doar ca s! reînfiin#eze
Imperiul, ci "i ca s! înfrunte o amenin#are mai mare. Nu avusese
niciodat! inten#ia de a se l!sa înfrânt de ea, de a capitula înaintea ei,
ci de a o anihila. Faptul c! eforturile sale nu s-au concretizat nu e
vina sa, ci semn al vicleniei du"manilor. Prin#ul Pyrust a ucis mul#i
dintre ei. A câ"tigat timp pentru noi, timp care ne va asigura victoria.
Pelut î"i înfipse unghiile în palme pentru a nu adormi. Desigur,
Cyron trebuia s!-l zeifice pe Pyrust, pentru c! acest lucru va domoli
la"ele trupe deseiene, care-"i l!saser! prin#ul s! moar!. Asta le-ar
putea convinge chiar s! moar! pentru Nalenyr: Cyron cedase toate
meritele lui Pyrust în discursul s!u elogios. Iar restul oamenilor au
aflat c!, dac! Pyrust fusese r!u, Nelesquin era "i mai r!u. Mesajul era
clar: întreaga for#! pe care a#i folosit-o pentru a-i rezista lui Pyrust
trebuie dublat! pentru a v! împotrivi lui Nelesquin.
Îns! oamenii nu f!cuser! nimic s!-i reziste lui Pyrust. Nobilii din
Apus se aliaser! cu el împotriva propriului lor lider. Cyron ar fi
trebuit s!-i abandoneze, imediat, pe vestici în mâinile lui Nelesquin,
din moment ce nu provocaser! decât necazuri. $i, în cele din urm!,
1187
Cyron vestea tuturor c! totul va fi bine, din moment ce el controla sfâr"itul zilei, ministrul "i to#i cei cu care a vorbit "i-l vor aminti pe
lucrurile, el "i o târf!, plus omul care pierduse Tsatol Deraelkun. O fi Cyron ridicându-"i capul "i spunând ceva du"manului s!u înfrânt.
vorbind el din Templul lui Wentoki, îns! aceste vorbe nu vor inspira Acest lucru va spulbera noble#ea sentimentelor sale "i-i va diminua
curaj. sprijinul.
Cyron termin! de vorbit "i lu! o tor#! din mâna marelui preot Nicio clip! nu-i trecu lui Pelut prin minte c!, sl!bindu-l pe Cyron,
Wentoki. Coborî treptele încet – neîndeplinindu-i lui Pelut dorin#a ar putea gr!bi c!derea ora"ului Moriande. Marele Ministru considera,
de a se împiedica – "i se apropie respectuos de rug. Cel pu#in, scuti deja, c! Moriande va capitula. Ora"ul Alb va fi înecat în sânge. Dar
mul#imea de spectacolul siropos al privirilor ridicate spre cer, atâta vreme cât era sângele lui Cyron "i nu al s!u, atât el, cât "i
morm!ind cuvinte de neîn#eles pe care mii de mucali#i ar fi fost mai mini"trii vor supravie#ui.
mult decât ferici#i s! le poat! inventa. $i, era sigur, asta era ceva ce atât zeii, cât "i Împ!ratul Nelesquin
De fapt… vor aproba.
Pelut se întoarse spre un ministru, a c!rui fire bârfitoare era
notorie, aflat lâng! el.
— Ce crezi c! i-a spus acum Prin#ul Cyron Prin#ului Pyrust?
Lumina flamelor sc!p!r!toare eviden#ie surprinderea de pe fa#a
omului.
— Nu cred, Mare Ministru, c! l-am auzit spunând ceva.
— Nu, sigur c! nu l-ai auzit. A vorbit prea încet.
Pelut arunc! o privire spre rug "i la fumul gros, alb, ridicându-se
din toate rug!ciunile care ardeau.
— Îns! chiar înainte s! dea foc rugului, a privit în sus "i-a zis ceva.
Nu l-am putut auzi, îns! expresia lui nu era…
— Nu era cum?
— Potrivit!. Pelut cl!tin! din cap. Trebuie s! fi v!zut "i tu acea
str!fulgerare de pizm!. Poate c! a fost fric!. Ce crezi c! a fost?
B!rbatul se cutremur!.
— Nu cred c! a" putea spune.
— Nu, sigur c! nu, cel mai bine ar fi, pentru moralul oamenilor, s!
uit!m de asta. Pelut d!du din cap cu un aer conspirativ. N-ar fi bine
ca oamenii s! "tie c! Cyron crede c!-i pierdut totul.
— Nu, Mare Ministru, nu ar fi bine.
— Bine. Ai grij! s! infirmi acest zvon oriunde-l auzi.
— Bineîn#eles, Mare Ministru.
Pelut se întoarse, str!duindu-se s! par! impasibil. Indiferent ce
ob#inuse Cyron în pia#a templului, se va eroda în casele oamenilor.
Chiar gestul de a încerca s! corecteze o impresie o va stimula. Pân! la
1188 1189

29
Ziua a 14-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wangaxan!(Al!Nou$lea!Iad)
Nessagafel în#elegea foarte pu#ine lucruri despre copiii s!i. Îl for#a
pe Jorim s!-"i men#in! claritatea min#ii în timpul torturii. Fiecare
mu"c!tur! de furnic!, fiecare r!sucire a iederei ghimpate, fiecare
zgârietur! de ghear! îi r!mâneau adâncite în minte. Le putea
cataloga "i sorta, organiza "i ordona.
Nessagafel inten#iona ca tortura s! fie insuportabil!. Limpezimea
min#ii oferea un mijloc de punere a torturilor într-un context. Cadrul
era simplu: suferin#a va fi îndurat! pân! când Jorim îl va elibera pe
Nessagafel.
Fiecare spasm de durere sublinia acest lucru. Pe m!sur! ce se
acumulau "i vibrau prin el precum ni"te ba"i, atingeau "i dep!"eau
punctul la care Jorim avea s! cedeze cererilor lui Nessagafel.
Limpezimea min#ii lui Jorim f!cea vizibil un lucru: n-avea absolut
nicio idee cum s!-l elibereze pe Nessagafel. Pe deasupra, dac! primul
zeu fusese legat cu ceva care necesita natura divin! a lui Jorim pentru
a putea fi desf!cut, asta însemna c! orice era aceast! ultim!
constrângere, nu avea nimic în comun cu Wentoki sau cu Jorim. Un
altul dintre zei trebuie c!-l legase pe Nessagafel, temându-se c! nici
Grija, nici Wentoki nu-l vor #ine în frâu.
Trebuie s! fie Tsiwen. Numai zei#a În#elepciunii ar fi putut avea o
asemenea intui#ie. Ea trebuie c! mai era "i destul de în#eleapt! ca s!
suspecteze c! se întâmpla ceva foarte ciudat cu Nessagafel. Ar sta la o
distan#! respectabil! de el. Nessagafel ar r!mâne în capcan!, iar
lumea ar fi în siguran#!.
Mintea limpede îi mai permitea lui Jorim înc! un lucru. Pe lâng!
durerea fizic!, ceea ce-l tortura cu adev!rat erau morm!ielile rânjite
ale lui Grija. Când sângele era sp!lat de pe ochii lui Jorim, zeul Mor#ii
devenea vizibil. Z!cea la p!mânt ca o bucat! de pânz! abandonat!.
1190
Chiar "i furnicile îl ocoleau, cu toate c! devorau, lacome, vulturul
mort care încercase s! ciuguleasc! din Grija.
Durerea etern! este ceva, dar s! fiu prins aici, împreun! cu el, e prea
mult.
Jorim i-ar fi spus s! plece, îns! lujerul i se înf!"urase în jurul
capului, iar ghimpii care-i str!pungeau limba limitau, drastic,
capacit!#ile sale de vorbire. Oricum, izbuti s! scoat! un mârâit.
Pânza cenu"ie se rostogoli mai aproape, ar!tând ca o p!pu"! care
fusese strivit! sub ro#ile unei c!ru#e.
— E vina ta, Wentoki. Dac! i-ai da drumul, ne-ar elibera. Nu vezi
cum sunt torturat?
Jorim, care în acel moment întâmpina dificult!#i în a împiedica un
vultur s!-i smulg! un ochi, ar fi vrut s! râd!, dar nu reu"i decât s!
pufneasc!. Niciodat!, în întreaga sa via#!, nu mai întâlnise pe cineva
atât de jalnic, cu excep#ia, probabil, a fostei logodnice a fratelui s!u.
De fapt, Majiata ave multe în comun cu Grija. Amândoi erau ni"te
uneltitori egocentrici, care nu acceptau nicio vin!, "i nu-"i asumau
nicio responsabilitate pentru ac#iunile lor, "i nici consecin#ele. Dac!
ar fi avut de ales, ar fi preferat s! fie captiv pe veci în Wangaxan,
numai cu Grija, pentru c! prezen#a ei ar fi însemnat c! era o zei#!, cu
toate c! nu-"i putea imagina cum ar fi ar!tat.
Pufni într-o alt! jum!tate de hohot, apoi c!zu pe gânduri o clip!.
Wangaxan era Al Nou!lea Iad. Era cel menit zeilor. Îns! el nu mai era
zeu. Nu mai era Wentoki. Doar Jorim Anturasi, un cartograf, poate "i
r!zboinic, poate un magician. Dup! cum un zeu nu putea sc!pa din
Wangaxan, un muritor nu putea fi închis acolo.
Paradoxul vibra, înghi#indu-l. Presiunea crescu. Urechile-i
trosnir!. Se sim#i strivit, apoi sfera f!cu implozie, zdrobindu-l. Stelele
explodar! în fa#a ochilor s!i. Începu s! cad!, apoi lovi p!mântul, se
rostogoli "i ateriz! pe bra#ul stâng.
Deschise ochii. Z!cea pe o câmpie cr!pat! "i uscat!, de culoarea
ametistului. În momentul când descrise mediul înconjur!tor, mii de
cristale de ametist ie"ir! la iveal! din p!mânt. Se desprinse, prudent,
de lâng! ele "i acestea se retraser!.
Cerul avea culoarea sulfului. Mirosul p!trunz!tor se f!cu sim#it
imediat, a"a c! se r!zgândi, asemuind culoarea cu cea a florii de
1191
zaomin. Începur! s! cad!, precum fulgii de z!pad!, petale ovale.
Temperatura începu "i ea s! scad!, iar vântul purta petalele. Cu capul
vârât între umeri, din cauza frigului, Jorim se puse în mi"care. Cerul
î"i schimb! culoarea – de data asta, spre o nuan#! sângerie – "i începu
s! plou!. Apoi m!tur! z!pada galben! "i transform! p!mântul vine#iu
într-un glod puturos, îns! numai pe o raz! de circa trei metri în jurul
lui Jorim.
$terse sângele.
— M! aflu în Tolwreen, Al Optulea Iad, cel destinat magicienilor.
Locul era în continu! schimbare. Noi culori "i sunete, noi mirosuri
"i gusturi, ap!sarea gravita#iei devenind mai puternic! sau mai slab!.
Era menit s!-i provoace pe vr!jitori s!-"i imagineze. Orice-"i
închipuiau ei, devenea adev!rat "i reprezenta noi încerc!ri. Cu cât
erai mai iste#, cu atât mai frustrant! devenea tortura. Dac!-#i
imaginai o evadare, creai închisoarea. Magicienii deveneau
prizonierii labirintului propriei lor imagina#ii.
Ai tu o contribu"ie la asta, Tsiwen, îns! trebuie s! fi l!sat o porti"!
de sc!pare.
În#elepciunea lui Tsiwen cerea ca nicio tortur! s! nu fie etern!.
Dac! cineva demonstra c! o lec#ie fusese înv!#at!, urma o r!splat!.
Indiferent ce tic!lo"ie f!cuse un vr!jitor, regretul, isp!"irea "i
schimbarea vor fi, cu siguran#!, suficiente pentru eliberare.
Desigur, po"i avea nenum!rate lec"ii de înv!"at.
Ploaia de sânge se sfâr"i brusc, îns! din ultima pic!tur! care lovi
p!mântul ie"ir! treizeci "i "ase de func#ionari ministeriali, fiecare cu
câte-un teanc de hârtii de orez. Îl asaltar! cu întreb!ri nenum!rate,
f!r! s! a"tepte vreun r!spuns. Îl înghesuiau, cu glasuri tot mai
ridicate, întreb!rile devenind din ce în ce mai absurde. Jorim râse. Cu
toate c! erau atât de agresivi, nici nu se comparau cu bunicul s!u. Nu,
stai pu"in, nu te gândi…
Prea târziu$
Func#ionarii se contopir! cu to#ii într-o versiune gigant a lui Qiro
Anturasi. Uria"ul b!tu din picior, dar Jorim se feri. P!mântul se cr!p!
"i Jorim c!zu. Se rostogoli, evitând la timp înc! o lovitur! de picior.
Urmar! "i alte cr!p!turi, iar Jorim se ag!#! de sunet. Îl leg! de
spargerea ghe#ii.
1192
Qiro b!tu din nou în p!mânt, "i piciorul p!trunse în sol. Uria"ul se
pr!bu"i într-o mare înghe#at!. Valul provocat îl arunc! pe Jorim
dou!zeci "i "apte de metri în sus. În timp ce zbura prin aer, încerca s!
se gândeasc! s!-"i lase ni"te pene, ca s! poat! da din aripi pentru a
ateriza confortabil. Când ajunse pe sol, era un strat de pene, dar toate
erau din obsidian. Au cr!pat "i s-au spart, t!indu-i pielea. Se rostogoli
de pe pat "i încerc! s!-"i goleasc! mintea. Încerca s! nu se gândeasc!
decât la lucruri pl!cute. Totu"i, usturimea t!ieturilor îi amintea de
furnicile de foc.
— Nu, orice altceva!
Mintea sa ar fi adus furnicile, dar un personaj de"irat se târî peste
marginea unei ridic!turi din apropiere. Virukul încerc! s-o ia la fug!,
numai c! acum "chiop!ta. O masc! de fier turnat îi acoperea fa#a,
orbindu-l. Urechile i se i#eau prin metal "i d!du din cap, într-o parte
"i-n alta, încercând s!-i depisteze pe urm!ritori. $ase Fennychi venir!
în goan! dup! el. Cl!n#!neau din din#i "i "uierau, cu totul s!lb!tici#i.
Luar! o form! perfect! pentru uciderea unui Viruk. Ghearele lungi
spintecau carnea. Col#ii lor – mai lungi decât v!zuse vreodat! la
Shimik – vor str!punge plato"a osoas!. Forma se adapt! chiar "i
terenului, cu membre mai lungi, pentru o vitez! mai mare.
S! fie fug!rit de Fennychi era o tortur! pentru un Viruk, îns!,
pentru fenni, era ca în paradis. Ceva nu se potrivea. Pedeapsa era cu
totul diferit! de natura Tolwreenului.
Ce se petrece aici?
Informa#iile se rev!rsar! gr!mad!. Jorim î"i f!cu palmele pâlnie.
— Talrisaal, pe aici!
Virukul "i urm!ritorii s!i se întoarser! spre el. Jorim privi spre ei "i
zâmbi. Î"i imagin! cerul de culoarea berii de orez. S! facem ca
Tolwreenul s! lucreze pentru noi.
Un tr!snet plesni "i pânze de lichid se rev!rsar! în jurul gleznelor
sale. Virukul alunec! "i se duse dincolo de el, în iazul de bere.
Fennychii plonjar! în el cu to#ii, ferici#i, scufundându-"i adânc
boturile. Începur! s! soarb! lacomi lichidul spumos, apoi c!zur! pe
spate. Micile lor bur#i dilatate c!tau spre cer. $i-au deschis gura "i-au
b!ut pân! n-au mai "tiut de ei.
Jorim îl stropi pe Viruk.
1193
 — Hai s! d!m masca jos.
Virukul r!mase neclintit, în vreme ce Jorim verifica masca. Nicio
îmbinare. Folosi magia, c!utând adev!rul m!"tii.
Foarte ingenios! Zâmbi. Masca nu exista cu adev!rat. Consta, în
întregime, în opozi#ia fa#! de magia Virukului. Talrisaal n-ar fi putut
s-o dea jos niciodat!. Jorim reechilibr! mai-ul "i masca disp!ru.
Virukul se holb! la el, apoi se rostogoli "i-"i îngrop! fa#a în
mocirl!.
— La auzul vocii tale am crezut c! era înc! o n!lucire dat! de acest
loc. M-ai salvat iar, Wentoki.
— Nu sunt Wentoki, Talrisaal, se încrunt! Jorim. Am fost
Wentoki, îns! acum sunt doar un om, prins în capcan! ca "i tine. $tii
de cât timp…
Virukul î"i ridic! privirea. Berea de orez îi sp!lase noroiul de pe
p!r "i de pe fa#!.
— De mult timp. Nessagafel m-a închis în acest loc. L-am tr!dat
înaintea ta. A transformat creaturile tale în chinul meu.
Jorim arunc! o privire peste um!r.
— Nu sunt fenni, ci doar demoni. Nessagafel nu-i în#elege pe
adev!ra#ii Fennychi.
Tunetul bubui din nou, "i începur! s! cad! pânze de ploaie
vâscoas!. Fennii se topir! în demoni scheletici, cu coarne încovoiate
"i col#i care scrâ"neau, meni#i s! cure#e carnea de pe oase în câteva
secunde. O alt! rafal! de ploaie îi acoperi complet ca într-o mla"tin!.
Virukul se ridic! încet "i ploaia se risipi.
— Dac! nu e"ti Wentoki, cum se face c! te afli în acest loc?
— Tu "i cu mine avem un du"man comun, pe Nessagafel.
Capul Virukului se leg!n!.
— Nemernic du"man.
— Nici c!-i altul mai r!u. Jorim se uit! în sus. Nu mai plou!. Cred
c! pentru c! acum nu ne mai gândim la noi.
Ochii lui Talrisaal, de culoarea mierii, se îngustar!.
— S-ar putea s! fie a"a. Egocentrismul e pedepsit aici.
— Dac! un comportament altruist este tot ce-#i trebuie ca s! ie"i
de aici…
Chiar în timp ce vorbea Jorim, peisajul se schimb!. Sub t!lpile lor
1194
crescu iarb! verde "i r!coroas! "i se form! un mic iaz, alimentat de
un izvor. Din el, începu s! curg! un firi"or de ap!, îndreptându-se
spre ridic!tura peste care alergase Talrisaal. Erod! solul "i cre! o
alunecare masiv! de aluviuni. Valul violaceu t!ie o brazd! prin vale,
de aproape doi kilometri l!#ime. Trupurile s!ltar! în sus "i-n jos "i se
scufundar!. Oamenii urlau "i, pre# de-o clip!, cei neafecta#i sc!par!
de chinurile lor. Demonii au disp!rut. Fl!c!rile s-au stins. Lan#urile
au c!zut, iar #epu"ele care-i torturau pe atâ#ia s-au evaporat.
Oamenii pe cale s! se înece implorau s! fie salva#i. Mul#i doar
priveau. Apoi, cineva a aruncat un bolovan greu spre unul care se
îneca. Piatra s-a ab!tut de la #int!, a prins vitez! "i l-a rupt în dou! pe
cel care o azvârlise. Trunchiul acestuia a c!zut într-o încâlceal! de
cactu"i din cristal, în vreme ce partea de jos a trupului se târa, f!r!
nicio noim!, pe p!mânt.
Talrisaal ridic! o mân!.
— Dac! s-ar ajuta doar unul pe cel!lalt, ar putea sc!pa.
— Nu se va întâmpla asta.
— De ce nu?
— Uit!-te la ei. S-au folosit atât timp de puterea magiei, încât au
ajuns s! se cread! ei în"i"i ni"te zei. Vezi, asta-i gluma cea mai bun!
de pe aici. Cu to#ii s-au gândit s! se întreac! cu zeii. Când Tsiwen a
creat Tolwreenul, a f!cut un loc unde s! trebuiasc! s! lup#i. Singura
cale prin care po#i câ"tiga b!t!lia e s! recuno"ti c! nu po#i câ"tiga. Î#i
accep#i limitele, te str!duie"ti s! te schimbi "i mergi mai departe. Nu
vor evada niciodat! de-aici.
Virukul d!du încet din cap.
— Dar nu suntem bloca#i aici?
— Nu. Un zeu te-a trimis aici ca s! te pedepseasc!. Nu faci parte
din asta.
— $i tu?
— Am ajuns aici din gre"eal!.
Jorim ar!t! spre p!mânt.
— Trebuie s! m! întorc în Paradis "i s!-l readuc pe Nessagafel sub
control. Dar înainte, trebuie s! trec prin alte "apte Iaduri.
— A" putea s! te înso#esc, St!pâne Wentoki?
— A" fi încântat s! am un tovar!" de drum. Jorim zâmbi. Când o s!
1195
ajungem în cel de-al Cincilea Iad, îi putem vâna pe demonii care te
fug!reau.
Virukul rânji "i, pentru prima dat!, Jorim aprecie col#ii ascu#i#i.
— Asta mi-ar face mare pl!cere.
— Grozav. Apropo, pe mine m! cheam! Jorim. Ar!t! spre iaz. Cred
c! trebuie s! plonj!m în el, înot!m pân! la fund "i ie"im pe partea
cealalt!, în cel de-al $aptelea Iad.
Virukul î"i sc!rpin! b!rbia.
— Acesta-i cel pe care noi îl numim Icsdayr. Pentru noi, este
t!râmul r!pitoarelor.
— Noi îi spunem Mungdok. Jorim d!du din cap. Blasfemiatori,
uciga"i, politicieni "i negustori necinsti#i, sunt cu to#ii acolo. R!pitorii
îi completeaz! foarte bine.
— Nu vom fi prada lor.
Virukul se aplec! înainte "i plonj! în ap!. Se ridicar! câteva bule.
— Nu, într-adev!r, nu vom deveni o prad!.
Jorim zâmbi, plonj! "i sc!p! din cel de-al Optulea Iad.
1196
30
Ziua a 16-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Drumul Imperial Nordic, Moriande
Nalenyr
Nelesquin se sprijini în mâini. Sl!biciunea nu-l va doborî. Era
acoperit de transpira#ie "i-l usturau ochii. Încerc! s!-"i ridice de pe
covor genunchiul stâng. Nu reu"i, "i c!zu la loc, cu mare parte din
greutate ap!sând pe fluierul picioarelor "i coapse. Bra#ele tot
amenin#au s! cedeze, apoi înc! un spasm dureros îi arse spinarea.
Îl zgudui tusea. Pe sub ochii s!i sc!p!r! fulgerul. Ochii-i
amenin#au s! pocneasc!. Icni dup! aer. Durerea-l sec!tuia, iar
mu"chii-i tremurau, dar tot se înc!p!#ân! s! nu se pr!v!leasc!.
N-am s!-i las s! m! g!seasc! a#a. Î"i linse buzele, sim#ind gustul
s!rat. Se for#! s! respire normal. Duduitul inimii sale se reduse
treptat. Se împotrivi impulsului de a s!ri în picioare. Ar le"ina. F!cuse
asta de dou! ori pân! acum, în timpul deplas!rii, "i nu va mai repeta
gre"eala.
Clapa din exterior a cortului se d!du la o parte, împr!"tiind lumina
peste draperia din interior. Se chinui s! se ridice "i se prinse de
marginea patului de campanie, îns! nu-"i putu aduna suficient! for#!
ca s! se lase pe el.
Kaerinus se strecur! discret în camera lui de dormit.
— Înc! un atac, st!pâne?
Nelesquin d!du din cap, apoi se mi"c!, a"ezându-se pe marginea
patului.
— $tiu de ce se întâmpl! toate astea, îns! nu în#eleg de ce m!
"ubrezesc tot mai mult pe m!sur! ce ne apropiem de Moriande. N-
am suferit deloc în Anturasixan.
— Apropierea nu înseamn! nimic, st!pâne. Te-ai separat de suflet
cu mult! vreme în urm!. Cau#i realipirea de el. Trupul t!u "i sufletul
se caut! constant, iar asta te sl!be"te. Cu cât mai repede ajungem la
1197
Moriande "i cucerim cetatea, cu atât mai repede putem g!si
purt!torul "i s! te reunim cu sufletul t!u.
— Da, asta trebuie f!cut.
Nelesquin se întinse "i-"i puse o p!tur! pe el.
— M! rog ca aceste c!ut!ri s! nu dureze prea mult.
— Cred c!-l vom g!si imediat. Voi pune la punct o vraj! pentru a-l
g!si, cu toate c! m!surile de prevedere ale st!pânului meu nu au
simplificat deloc asta.
Nelesquin pufni.
— Dar erau necesare. Mi-ai separat, cu succes, sufletul de trup.
Kaerinus d!du din cap.
— L-am atras într-un rubin.
— $i i l-ai dat altuia, care l-a legat în altceva "i l-a dat la rându-i
altcuiva.
Vanyeshul cel zvelt trase de cap!tul cing!torii sale de smarald.
— $i-a"a mai departe, cam "ase oameni, cu to#ii m!cel!ri#i apoi.
Moartea lor #i-a #inut sufletul în siguran#!.
— Dar "tim c! se afl! în Moriande. Asta pot s-o simt. Nelesquin se
ridic! "i-"i frec! barba. Cucerirea ora"ului Moriande va rezolva dou!
probleme. Imperiul meu va fi reunificat, "i voi fi "i eu reîntregit. Apoi,
chiar "i zeii vor tremura.
Kaerinus î"i plec! fruntea.
— N-am nicio îndoial! c! tremur! chiar acum, st!pâne.
— Lingu"eala nu te caracterizeaz!, Kaerinus. Nu erai lingu"itor
înainte, din câte "tiu eu.
— Am petrecut mult! vreme singur, Alte#!, "i am exersat asta
autom!gulindu-m!. Xingnaridinul zâmbi. Nu "tiu de ce farmecele tale
nu te-au afectat în Anturasixan, dar b!nuiesc c! s-a întâmplat a"a
pentru c!, în acel loc, regulile care guverneaz! moartea au fost
sl!bite. %i-au permis s! evadezi din Lumea Mor#ilor.
— F!r! îndoial!, ai dreptate. Cu cât mai repede vom cuceri
Moriande, cu atât mai bine.
P!tura alunec! de pe trupul gol al lui Nelesquin. Î"i târ"âi pa"ii
spre podiumul de lemn unde z!cea scheletul s!u auriu. Fire"te, era
aproape la fel de înalt ca el. Se întoarse "i-"i lipi spatele de el. Metalul
rece îi înghe#a pielea, apoi invoc! un descântec.
1198
Metalul se înc!lzi "i scheletul se scurse în carnea lui. Oasele grele
cr!par!, înt!rindu-i tibiile "i coapsele, fruntea, bra#ul "i antebra#ul, cu
jum!t!#ile lor de sus "i în spate. Fâ"ii sub#iri de aur le legar! în trei
puncte, #inându-le la un loc. Coaste de aur îi br!zdar! pieptul, iar
vertebrele se sub#iar! în fâ"ii suprapuse care-i acopereau coloana.
Acolo unde se uneau claviculele, se adunau într-o ap!r!toare, iar mai
jos de pelvis îi acopereau organele genitale. Mâinile-i erau protejate
de m!nu"i din aur "i întregul schelet dobândi o vitalitate ml!dioas!
care-l sus#inea chiar "i când se sim#ea sl!bit.
— Nu le-ar face bine s! "tie c! suf!r.
Kaerinus d!du din cap.
— Ar putea s!-i descurajeze.
Nelesquin râse scurt.
— Nu "i pe Durranii mei. Nimic nu-i poate împiedica s! lupte. Nu,
vreau s! spun, du"manii mei. Imagineaz!-#i cum ar râde Soshir de
infirmitatea mea.
— Cine râde la urm! râde mai bine.
Kaerinus ridic! o mân! "i un fluture negru-cu-verde zbur! peste
încheieturile pumnului s!u. Îl privi o clip!, apoi zâmbi.
— Am ve"ti, st!pâne. Anturasi a sosit noaptea trecut!.
Nelesquin î"i puse o rob! "i-o închise repede cu un cordon.
— De ce nu mi s-a spus?
— Niciunul dintre noi n-a observat.
Kaerinus d!du draperia la o parte, apoi se gr!bi înaintea lui
Nelesquin pentru a deschide clapa cortului.
— Când m-am trezit, am dat peste asta.
La sud de tab!ra armatei, pe un vârf de deal – un deal care nu
exista când ridicaser! tab!ra – fusese în!l#at un pavilion. Domina
cortul lui Nelesquin, "i p!rea s! fie f!cut din granit. Acest lucru
devenea cu atât mai remarcabil cu cât pere#ii fluturau în adierea
u"oar!.
— Asta ar putea fi o problem!. Nelesquin se întunec! la fa#!. Nu
m-a" fi a"teptat ca Qiro s! m! urm!reasc! "i, cu siguran#!, nu m-a" fi
a"teptat ca for#a s!-l înso#easc! "i aici. De fapt, când am plecat din
Anturasixan, era un b!trân înfrânt.
— Nu mai e.
1199
 — De acord. Nelesquin privi în jur. Nu cumva acolo era
campamentul unui regiment durranian?
— Cred c! da. Ur"ii Soarelui. Au fost muta#i în flancul cel!lalt al
Batalionului Nalenyrienilor Liberi ai Contelui Vroan. Cred c! ar fi fost
mai bine dac! l-ai fi cru#at pe Pyrust.
— Rebeliunea inevitabil! a lui Pyrust ar fi fost periculoas!. Vroan
va muri în primul val de atac pe care-l lans!m la Moriande.
Kaerinus zâmbi.
— N-am aproape nicio îndoial! c! Pyrust voia s!-l piard! la
Tsengui, st!pâne.
— Dar Pyrust mai credea c! Vroan are mai mult decât o simpl!
valoare politic!. Eu nu lucrez cu o asemenea iluzie. Nelesquin î"i
netezi roba stacojie. Mergem s! vedem ce dore"te Anturasi?
Fluturele lui Kaerinus îi preceda, plutind pe adieri aproape
imperceptibile, ca o cor!bioar! pe o mare r!v!"it! de furtun!. Cei doi
î"i croir! drum printre "irurile interminabile de corturi. Acestea
fuseser! ordonate sub flamurile unit!#ilor lor, cu "an#uri înguste,
s!pate spre r!s!rit, iar apa fusese dirijat! dinspre izvoarele de la apus.
Fumul focurilor pentru g!tit crease o cea#! joas!, ascunzând corturile
mai îndep!rtate, iar pe Nelesquin îl bucur! faptul c! armata sa era
atât de mare încât nu era u"or s-o cuprinzi cu privirea de la un cap!t
la cel!lalt.
Dealul lui Qiro îi oferea o perspectiv! mai larg!, iar asta-i pl!cea.
În afar! de trupele sale durraniene, mai avea sprijin din partea celor
Cinci Prin#i "i a companiilor de mercenari care i se al!turau. Noi
grupuri veneau în urma armatei "i, spre sud, un campament se tot
îngro"a de rândurile celor care, de regul!, urmau orice armat!.
Dilema modului în care ar trebui s! se anun#e a fost rezolvat! când
clapele din piatr! s-au dat la o parte, ca ni"te cortine de la teatru.
Tor#e sfârâitoare iluminau un interior vast, care, la prima vedere,
p!rea lipsit de orice lux. Oricum, iarba de sub picioare cre"tea gras!
"i nu era o varietate local!. Florile se deschideau, de"i ascunse de
umbra unor falduri din piatr!. Crescuser! "i doi arbori pitici, care
aveau roade, de"i pe unul dintre ei fructele aveau forma unor claponi
pr!ji#i.
Qiro, înve"mântat într-o rob! alb!, cu un cerc simplu, din aur, ca
1200
blazon, f!cu o plec!ciune de salut.
— Vizita voastr! îmi face o pl!cere nesfâr"it!, Alte#!.
Nelesquin zâmbi, sperând c! toanele bune ale lui Qiro nu se vor
spulbera.
— N-ai idee cât! pl!cere îmi face faptul c! ni te-ai al!turat,
Maestre Anturasi. Ar fi trebuit s! ne informezi cu privire la sosirea ta.
— N-am vrut s!-#i tulbur odihna, Alte#!.
— Trebuie c! ai ve"ti. Ai preg!tit înc! un t!râm-pântec pentru
z!mislirea "i mai multor dintre creaturile mele?
Qiro d!du din cap, îns! sprâncenele sale albe se curbar!.
— N-a fost u"or. Nu le pot aduce a"a de repede la maturitate.
— Cum a"a?
Qiro ridic! din umeri dispre#uitor.
— Cuno"ti natura vr!jilor, Alte#!. Anturasixan era un loc creat de
mine, a"a c! eram st!pânul absolut acolo. Ceea ce doream s! se
întâmple se întâmpla. Aici, apare o complica#ie. În#elegi, în
Moriande, în turnul meu, am desenat o hart! la lumii. Este precis!,
cu toate detaliile. Am creat-o cu jaedun, înainte de a-mi da seama ce
f!ceam. A devenit un lucru cu o mare putere magic!. Este, mai
degrab!, o concentrare de for#! "i-mi impune constrângeri.
— Nu te-a constrâns s! despar#i Helosunde "i Nalenyrul. Te-am
v!zut f!când asta, cu c!lcâiele adânc înfipte în noroi.
— Adev!rat, Alte#!, îns! asta s-a întâmplat pentru c! nimeni
altcineva n-a mai în#eles harta mea "i semnifica#ia ei. Qiro culese un
fruct portocaliu din cel!lalt copac "i-"i înfipse în el unghiile lungi. Se
pare c! cineva care în#elege a studiat-o. Înainte, era în totalitate
modificabil!. Acum, când "i altcineva o st!pâne"te, controlul meu nu
mai este absolut.
— E"ti neputincios din cauza unei h!r#i din Moriande?
— Neputincios? Qiro desprinse o bucat! de crust! de pe pieptul
lui Nelesquin. Dealul !sta era ieri aici? Nu? Va mai fi pân! mâine?
Numai dac! vreau eu. Am puteri dincolo de cele mai nebune"ti visuri
ale tale. Iar b!g!re#ul va cunoa"te "i el for#a "i mânia mea.
Nelesquin î"i d!du jos de pe piept o bucat! de crust! alb!, o
adulmec!, apoi o azvârli într-o parte. Privirile li se încruci"ar!: Qiro,
furios "i hot!rât; Nelesquin, calm. Nu i-ar fi trebuit decât o clip! s!
1201
traverseze înc!perea "i s!-i frâng! gâtul lui Qiro, dar înc! mai avea
nevoie de el.
— Maestre Anturasi, când î#i pun o întrebare, n-o fac ca s! te
nec!jesc, ci ca s! solicit o informa#ie. Dac! un altul de#ine harta "i
creeaz! dificult!#i, atunci voi lua toate m!surile necesare pentru
înl!turarea acestui obstacol. A"adar, zici c! harta cu pricina se afl! în
turnul t!u din Moriande. Atunci, nu trebuie s! distrugem cl!direa,
corect?
— Da, a"a este. Qiro se încrunt!. Trebuie capturat! intact!.
Sângele Anturasi nu trebuie v!rsat. Asta trebuie s! fie clar. N-o s!
v!rsa#i nicio pic!tur! din sângele alor mei.
— Voi transmite asta comandantului trupelor. Asaltul nostru se va
concentra la vest de turnul t!u. Dac! e"ti amabil s! ne desenezi o
hart!…
— În niciun caz.
N!rile lui Nelesquin luar! foc.
— Îmi pui r!bdarea la încercare?
— N-ai ascultat nimic? %i-am spus c! harta pe care-am f!cut-o îmi
afecteaz! capacitatea de a efectua schimb!ri în lume. Dac! #i-a"
desena o hart! a cet!#ii Moriande, cu zidurile la locul lor, zidurile
chiar ar fi la locul lor. Creaturile tale "i-ar putea rev!rsa furia asupra
lor o ve"nicie, c! tot nu s-ar pr!bu"i.
— Atunci deseneaz!-mi Moriande f!r! ziduri.
Pumnul lui Qiro se strânse brusc, împr!"tiind sucul, apoi azvârli
cât colo miezul zdrobit al fructului.
— Nu m! ascul#i deloc& Harta mea deja arat! Moriande cu zidurile
sale. Acestea exist!. Nu le pot face s! nu mai fie prin desenarea altei
h!r#i. Pot ad!uga detalii. Pot face necunoscutul cunoscut. Dar nu pot
face cele cunoscute necunoscute. Nu pot face imaginarul s! fie
realitate cu o simpl! atingere de pensul!. Nu acum, nu înainte de a
avea harta.
Nelesquin se încrunt!. Voia s!-i reaminteasc! b!trânului c!
st!pânea magia cu veacuri înainte ca penelul lui Qiro s! fi atins
hârtia. Pentru Nelesquin, magia era ceva simplu. Examina realitatea,
apoi "i-o imagina diferit. Printr-un act de voin#! crea ceea ce dorea.
Procesul nu era întotdeauna simplu, îns! cum avea o voin#!
1202
puternic!, fusese mereu eficient.
În#elegea dificult!#ile lui Qiro cu harta, cu toate c! nu era cu
adev!rat o problem!. Concentrarea asupra magiei efective era destul
de comun!. Kaerinus "i fluturii s!i erau un exemplu minor. Nelesquin
ajunsese la magie prin arta duelului. V!zuse într-o spad! mediul s!u
de concentrare, cel pu#in la începutul carierei. De-atunci, ajunsese
mult mai departe.
$i Qiro ar putea.
Un fior alunec! pe spinarea lui Nelesquin. Qiro mânuia o for#!
care era de neimaginat. De fapt, era de neoprit. Aceast! hart!
decisiv! s-ar putea s! fie singurul mijloc de exercitare a controlului
asupra lui Qiro, iar asta ar avea o valoare dincolo de a"tept!ri.
În acel moment, Nelesquin î"i d!du seama c! fie el, fie Qiro va fi
st!pânul lumii. Qiro era incapabil s! împart! puterea, la fel "i
Nelesquin. Va trebui s!-l distrug! pe Qiro. $i era la fel de sigur c! "i
b!trânul ajunsese la aceea"i concluzie despre el. Prin#ul zâmbi.
— Maestre Anturasi, dac!-#i cau#i vechiul t!u c!min, cu apropia#ii
"i rubedeniile tale în deplin! putere "i s!n!to"i, a"a s! fie. Ne vom
îngriji s! fie în siguran#! "i-#i vom feri toate acareturile de distrugere.
Asta va fi prima tran"! din plata datoriei pe care o avem la tine.
Qiro d!du din cap, ca "i cum ar fi ajuns deja Împ!rat.
— Este cheia întregii lumi. Dac! dore"ti s-o st!pâne"ti, întâi
trebuie s-o de#ii.
— S-o de#in? Nu eu. Nelesquin î"i plec! fruntea. Într-o s!pt!mân!,
vei fi din nou la tine acas!. Relele din trecut vor fi îndreptate, "i ne
vom bucura de un viitor luminos.
1203

31
Ziua a 25-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
În acest an, Moriande nu va mai organiza Festivalul Recoltei.
Grânele coapte timpuriu fuseser! adunate. Cu toate c! se întâmplase
prematur, recolta a fost generoas!. Hambarele gemeau de grâne.
Vitele, oile "i porcii au fost sacrifica#i.
Iar spre sud, pe câmpurile acoperite de miri"ti "i pleav!, se
a"ezaser! Nelesquin "i scârbo"eniile sale. Î"i preg!tiser! terenul pe
îndelete. Prin#ului îi pl!cuser! dintotdeauna paradele "i spectacolul.
Pusese la cale o adev!rat! reprezenta#ie, cu toate c! pu#ini din
Moriande în#elegeau, cu adev!rat, pericolul lor.
Din vârful Por#ii Sudului, armata sa ar!ta impresionant. Kwajiinii
formau grosul, îns! folosea "i regimente formate din oameni
proveni#i din sud "i chiar "i din provinciile vestice ale Nalenyrului.
Regimentul Nalenyan Liber luptase sub flamura Contelui Linel
Vroan, iar faptul n-a surprins pe nimeni. Prin#ul Cyron spusese c!
omul era mai persistent ca un gândac. Pe metereze nu exista niciun
r!zboinic care s! nu se fi l!udat c! el va fi cel care-l va zdrobi.
Înaintarea lent! a lui Nelesquin ne-a permis s! termin!m mare
parte din preg!tirile noastre de asediu. În albia râului au fost înfip#i,
adânc, stâlpi "i între ei au fost puse lan#uri mari, pentru a opri
trecerea. De asemenea, am în#esat canalele cunoscute cu #epu"e
solide, care se vor înfige în corpul navelor. Acolo unde canalele erau
prea late pentru asta, am sabordat câte-o corabie, dou!.
Sub îndrumarea Contelui Derael, malul râului a fost fortificat.
Baricadele au fost ridicate pe ambele drumuri spre cele nou! poduri.
Bacurile au fost trase la mal. Str!zile care începeau de lâng! ap! au
fost "i ele baricadate. A postat solda#i în punctele-cheie, în cazul în
care vhangxii aveau s! fie infiltra#i dinspre râu.
Copiilor li s-au dat n!voade "i be#e, "i au fost instrui#i cum s!
1204
zdrobeasc! broa"tele zbur!toare. Derael a sugerat c! metoda cea mai
bun! pentru combaterea fricii era s! le dai oamenilor ceva de f!cut.
Numai cei dispera#i erau, cu adev!rat, însp!imânta#i. M-am minunat
la vederea micilor grupuri de copii s!lb!tici#i, care se deplasau într-o
ordine perfect! "i patrulau prin cartiere. A" fi vrut ca p!rin#ii lor s! ia
milit!ria la fel de în serios.
Planul nostru de ap!rare avea trei p!r#i componente. Prima, "i cea
mai important!, era ap!rarea zidurilor. %inerea trupelor lui
Nelesquin în exteriorul ora"ului era cea mai bun! solu#ie. Eram
preg!ti#i s! le ap!r!m, îns! exista riscul ca zidurile s! fie sparte.
Trebuia s! presupunem c! vor fi.
De pe ziduri, ne vom retrage la turnuri. Trei dintre cele nou!
turnuri provinciale ale ora"ului se aflau la sud de Râul de Aur. De la
vest la est, acestea erau Kojaikun, Quunkun "i Wentokikun. Ini#ial, s-
a presupus c! vom preda Turnul Dragonului numai dup! ce to#i
ap!r!torii vor fi fost uci"i, îns! Prin#ul Cyron s-a opus. Deja "i-a
evacuat, în cap!tul dinspre nord, toate animalele din sanctuar,
instalându-le prin gr!dinile de lâng! Shirikun. În timp ce noi trebuia
s!-i ap!r!m palatul, planul prevedea s! provoc!m pierderi
du"manului "i s! câ"tig!m timp pentru ca oamenii s! poat! fugi spre
nord, peste poduri.
Dup! turnuri, vom ap!ra podurile dinspre sud, apoi ne vom
retrage spre p!r#ile dinspre nord. Deja instalasem "i reglasem
catapulte, baliste "i alte ma"ini de lupt!, potrivindu-le pentru lans!ri
cu bolt!. Dac! trupele lui Nelesquin ajungeau atât de departe,
m!celul va fi cumplit.
— St!pâne, a" vrea s!-#i spun…
M-am întors "i-am zâmbit. Ciras Dejote st!tea înaintea mea, cu
armura complet!. Pe plato"!, fusese pictat!, cu galben "i portocaliu, o
flac!r!. Curelu"ele armurii alternau în cele dou! culori. Avea dou!
spade, una lung!, cealalt! scurt!, "i o ap!r!toare crâncen! pentru
fa#!, legat! de um!r.
L-am prins de umeri.
— Ciras, nu mai sunt st!pânul t!u. Te-ai dus pân! în Voraxan "i
te-ai întors împreun! cu oamenii credincio"i ai Împ!r!tesei. A fost o
fapt! despre care se va pomeni mult! vreme de acum înainte.
1205
 — Numai dac! vom învinge, St!pâne. Dac! nu, vom fi pomeni#i
precum sunt acum vanyeshii.
Am dat din cap.
— Atunci, nu putem l!sa s! se întâmple a"a ceva.
— Maestre Tolo… Nu "tiu dac! s!-#i spun a"a sau Maestre Soshir…
Ciras se încrunt! "i trase sabia lung!, cu tot cu teac!, de la cing!toare.
Aceast! sabie i-a apar#inut lui Jogot Yirxan. Exist! unele indicii c! s-
ar putea s! fiu reîncarnarea lui. Folosind sabia acolo, în Ixyll, am avut
ni"te viziuni. $i una dintre ele a fost…
Am ridicat o mân!, apoi am întins-o. Mi-a pus mânerul sabiei în
palm! "i-a fost ca "i cum m-ar fi acoperit ghea#a. Vederea mi s-a
tulburat "i noaptea s-a l!sat repede. $tiam c! eram eu – Virisken
Soshir – îns! trupul mi-l sim#eam str!in. Era ca "i cum a" fi purtat un
costum, pref!cându-m! a fi altcineva.
Tab!ra lui Nelesquin din Ixyllul îndep!rtat fusese nimicit!. Trupul
fratelui meu, întins înaintea mea. Mi-am strecurat degetele prin p!rul
lui "i i-am ridicat capul t!iat. L-am #inut sus, râzând. Se gândise s! mi
se împotriveasc!. Se considerase superior mie.
L-am scuipat în fa#!, apoi i-am trimis capul, cu un "ut, direct în
bezn!.
Nu-mi dau seama cum de am "tiut c! era acolo. Un sim#? Jaedun,
poate. Cred c! a fost ceva deliberat din partea lui, un mic sunet, doar
o idee de avertisment. Nu c! mi-ar fi fost de cine "tie ce folos, pentru
c! sabia lui – cea care m! leag! de Ciras – ne-a unit pe amândoi. A
trecut prin mine, intrând pe partea stâng!, de la spinare pân! în
capul pieptului.
Mâna mi-a c!zut de pe spad!. M-am trezit în genunchi. Cicatricea
m! durea, a"a cum nu se mai întâmplase de mult! vreme.
— Maestre, e"ti…?
— N-am nimic, Ciras. M-am ridicat în picioare, sprijinindu-m! de
un perete. Ai avut o viziune cu mine, aproape spintecându-m!.
Ciras nu putu s! m! priveasc! în fa#!.
— M! dezonoreaz!.
— N-ar trebui, nu mai mult decât cicatricea mea. Jogot "i cu mine
ne-am avut ca fra#ii, mai fra#i decât am fost vreodat! cu Nelesquin,
sau cel pu#in a"a cred. Când a devenit vanyesh, m-am sim#it tr!dat
1206
pentru c! n-am în#eles de ce a plecat.
M-am uitat dincolo de el, spre nord, spre Shirikun, unde se afl!
re"edin#a Împ!r!tesei.
— Când am v!zut-o din nou, c!uta ceva. Voia s! cread! c! se poate
încrede în mine, îns! i-am în"elat încrederea înainte.
Ciras scutur! din cap.
— Tu n-ai fi f!cut niciodat! asta.
— M! tem c! da. Am ar!tat spre sabie. L-am considerat pe
Nelesquin rivalul meu la puterea imperial!, nu al ei. L-a" fi doborât,
dup! cum a" fi doborât pe oricine s-ar fi pus între mine "i tron. Ea
"tia asta. Te-a trimis s! m! ucizi. Ai f!cut-o.
Fa#a lui Ciras se goli de sânge.
— Dar în modul cel mai la", Maestre. Te-am lovit pe la spate.
Am dat din cap.
— Nu la". Prudent. Viziunea ta s-a terminat dup! ce m-ai doborât?
— Da.
Am întins mâna "i i-am atins b!rbia, ridicându-i-o "i expunându-i
gâtul.
— Pe-atunci, eram un om foarte periculos, Ciras. Ai pl!tit scump
pentru fidelitatea ta fa#! de Împ!r!teas!. Am ezitat. Îmi mai
r!m!sese doar atâta via#! în mine cât s!-#i iau capul.
Ciras înghi#i cu noduri.
— Asta explic! multe lucruri. Dac! ceri satisfac#ie de la mine,
Maestre…
I-am l!sat b!rbia s! cad! la loc.
— Nu fi prost. $tiu c!-i mai bine s! nu m! pun cu tine.
Clipi.
— Dac! vrei s-o spun, am s-o spun. Mi-e team! de tine, Ciras
Dejote.
Am râs "i mi s-a al!turat, cu toate c! a f!cut-o ezitând.
— %i-e team! de mine? Eu credeam c! m! ur!"ti.
— S! te ur!sc? Nu. Te-ai comportat cu foarte mult curaj pentru
Imperiu. $i asta-i bine de #inut minte, acum, c! suntem aici, luptând
într-un r!zboi pe care credeam c! l-am purtat deja cu veacuri înainte.
Ciras se sprijini pe zid "i privi spre sud.
— L-ai putea provoca pe Nelesquin la lupt! în cerc "i s! termin!m
1207
cu asta.
Am cl!tinat din cap.
— N-ar accepta.
— Se teme c! l-ai ucide.
— Nelesquin nu se teme de nimic, ceea ce-a fost întotdeauna o
problem!. Am ridicat din umeri. Am foarte mult! experien#!, îns! el
are magia lui. Probabil c! ar fi o lupt! egal!.
— Atunci de ce-ar refuza provocarea la duel?
— R!zboiul de acum este împotriva Împ!r!tesei. Uciderea mea a
l!sat-o pentru mai târziu. Am chicotit "i l-am b!tut pe Ciras pe um!r.
M! bucur s! te v!d gata de lupt!. Vor veni la noapte, imediat dup!
apusul soarelui.
— N-o s! le ar!t!m nicio mil!.
— Exact& E"ti deja un erou, Ciras Dejote. Ast!zi vei deveni o
legend!.
Atacul a fost lansat chiar mai târziu decât m-am a"teptat. Uitasem
c! lui Nelesquin îi pl!cea s! trag! un pui de somn dup! cin!. M-am
a"ezat cu spatele lipit de zid, împ!r#ind cu Dunos un castron de orez
"i ni"te sup! cald!, întrebându-ne cu ce se osp!ta Nelesquin. Îi
pl!cuser!, totdeauna, numai cele mai fine delicatese. M-a surprins
faptul c!-"i limitase extravagan#ele numai la m!nu"ile de protec#ie
din aur, cu care-l v!zusem.
Când tobele lor au început s! bat!, "i unele dintre creaturile lor
ciudate s-au apucat s! urle, l-am trimis pe Dunos de-acolo, cu
castroanele noastre. A protestat c! era expediat a"a, dar i-am dat "i
un mesaj pentru Contele Derael. Misiunea l-a mai înduplecat întru
câtva. A promis c! se va întoarce repede cu un r!spuns.
Din partea noastr! le-au r!spuns trompetele. Tor#ele ardeau de-a
lungul zidurilor. R!zboinicii – veterani "i recru#i laolalt! – purtau
cercuri-talisman sau î"i desenaser! cercuri din cenu"! în jurul
ochilor, pentru a #ine vr!jile la distan#!. Nu puteam sim#i
furnic!turile produse de jaedun, îns! vanyesbii erau acolo, pe undeva.
Nu puteam acuza pe nimeni c!-"i lua m!suri de precau#ie.
Muzica s-a modificat. Catapultele noastre au lansat urne umplute
cu ulei aprins. Au str!b!tut cerul "i-au explodat pe p!mânt. Niciuna
1208
n-a nimerit vreo #int! vie, îns! b!l#ile aprinse d!deau destul! lumin!
ca s! putem vedea du"manul.
Xonarchii se aruncau înainte "i azvârleau cu bolt! bolovani. Câ#iva
eclipsar! chiar "i stelele. Doi sau trei c!zur! mult în afara ora"ului.
Al#ii scoaser! scântei din piatr! "i rico"ar!, g!urind zidurile. Unul
zbur! peste înt!rituri "i transform! o cocioab! într-un morman de
surcele frânte.
Fusese aruncat de cel mai mare dintre xonarchi. O jivin! masiv!,
care fusese vopsit! în dungi negre, peste pielea sa albastr!, ca un
tigru; era felul lui Nelesquin de a-"i bate joc de mine. Oferea o
imagine îngrozitoare. Conduc!torul cârmi animalul "i disp!ru în
întuneric pentru a lua un alt bolovan.
M-am uitat spre Penxir Aerant.
— Aproape trei sute de metri.
— Trei sute dou!zeci. Uria"ul învârti o s!geat!. La urm!toarea
aruncare, dac! vine în acela"i loc. Una dup!, dac! nu vine acolo.
— Perfect!
Un z!ng!nit puternic a umplut strada de jos. Am zâmbit. %epu"ele
lui Derael func#ionau a"a cum trebuia. Niciunul dintre cei care
fuseser! la Tsatol Deraelkun nu uitase cârti#ele uria"e. Contele Derael
le denumise danborii, dup! unul dintre aspectele cele mai odioase ale
zeului-"obolan. Se preg!tise s! le ofere salutul de bun venit pe care-l
meritau.
La fiecare trei metri, pe întreaga lungime a zidului, am f!cut g!uri
pentru stâlpi, fiecare de al#i trei metri adâncime. Fiecare gaur! avea
câte un stâlp de bambus "i un b!trân sau vreo femeie care s!-l
sus#in!. Deasupra g!urilor am pozi#ionat acel gen de "ir de piloni
folosi#i pentru z!g!zuirea râului, cu #epu"e cu vârfuri de fier, pe o
lungime de trei metri, spre cap!tul de jos. Au fost ridica#i pe pozi#ie
cu scripetele "i un plan înclinat. Când santinela sim#ea bambusul
mi"cându-se, el sau ea îndesa împreun! dou! buc!#i mai scurte de
bambus, iar un str!jer de pe metereze reteza leg!tura #epu"ei lui
Derael.
Pilonii c!deau în gaur!. %epu"a de fier str!pungea craniul
danborului, priponindu-l în tunel. În timp ce jivinele se zb!teau în
agonie, bufniturile înfundate ne f!ceau s! zâmbim. Solda#ii luau la
1209
ochi ceea ce credeau ei c! era linia tunelului. Arca"ii preg!teau câte-o
s!geat!, gata s! loveasc! pe oricine încerca s! scape de-acolo.
Xonarchii revenir! s! arunce al#i bolovani. Penxir î"i scoase marele
s!u arc curbat "i-l ridic!. Lumina fl!c!rilor dansa pe marginile t!ioase
ale vârfului triunghiular al s!ge#ii. A"tepta, f!r! s!-i tremure niciun
mu"chi.
Xonarchul tigrat se r!suci.
Penxir lans!.
S!geata se avânt! în noapte. Era caraghios s! te gânde"ti c! un
obiect atât de mic ar putea r!ni o creatur! de o asemenea m!rime.
Da, r!zboinicii au sugerat c! trimi#ând o s!geat! prin ochi, aceasta ar
putea intra în creierul jivinei, îns! capul îi era la fel de lat cât
lungimea unei c!ru#e. O lance de un metru lungime ar disp!rea
complet în c!p!#âna lighioanei, înainte s! aib! vreo "ans! de a lovi
creierul.
Îns!, a"a cum aveam s! afl!m, aflarea creierului monstrului nu era
singura cale de a-l opri. S!geata lui Penxir s-a înfipt în subsuoara
c!l!re#ului. Nu era nicio îndoial! asupra sângelui arterial, închis la
culoare. S!geata ie"i pe partea cealalt!, str!pungându-l cu totul pe
kwajiin. C!zu pe spate "i într-o rân!, r!mânând atârnat de scar! cu
un picior.
Bestia scheun! "i trecu cu o mân! peste manetele de control. Le
rat!. Xonarchul se rostogoli pe spate, apoi într-o parte, mânjindu-se
cu r!m!"i#ele însângerate ale c!l!re#ului. Ridicat din nou pe picioare,
o lu! la goan! prin peisaj, gonind aplecat, repede, l!trându-"i furia.
Am zâmbit.
— Bun! lovitur!.
Cl!tin! din cap.
— Data viitoare n-am s! mai dobor c!l!re#ul. Am s! ucid una din
creaturile astea. Va fi lovitura perfect!.
— Vei avea aceast! "ans! la noapte.
— $tiu. F!cu un semn cu capul spre un punct aflat mai încolo, pe
zid. Voi trage de acolo.
— Du-te.
În timp ce se îndep!rta, Dunos reap!ru.
— Contele v! mul#ume"te. Dac! crede#i c! exist! vreo gre"eal! în
1210
planuri, v! roag! s! m! trimite#i înapoi cu noile informa#ii.
— Nu-i nicio gre"eal!.
Dunos trase vechea mea spad!.
— Atunci, sunt gata.
Înver"unarea din glasul s!u m! f!cu s! zâmbesc. L-am îndrumat
spre un crenel.
— Prive"te ce-l va face arogan#a pe om s! s!vâr"easc!.
R!p!itul tobelor du"manului î"i schimb! ritmul, anun#ând un nou
atac. Trupele se puser! în mi"care, înaintând prin bezn!. Trebuie c!
vedeau zidurile "i focurile. F!r! îndoial!, "opteau rug!ciuni c!tre
Wentoki sau Kojai ori chiar Grija, n!d!jduind c! zeii îi vor ajuta în
lupt!. Ofi#erii r!cneau ordine "i încuraj!ri, îns! mul#i voiau s-o rup!
la fug!.
$tiam asta, pentru c!-mi puteam aminti prin ce trecusem cândva.
Când du"manii ajunser! la limita luminii aruncate de f!clii,
forma#iunile lor ordonate se contopir! într-o mas! url!toare. B!rba#i
cu sc!ri lungi, s!bii "i arcuri înaintar! în fug!, strigând s!lbatic, ca s!-
i sperie pe cei cu care se confruntau. Cei din mijloc purtau flamuri,
identificând trupele ca provenind din Moryth "i din celelalte Cinci
Principate sau din Erumvirine, ori chiar din vestul Nalenyrului.
Cum Nelesquin pierduse avantajul surprizei, îi trimitea pe ai no"tri
împotriva noastr!.
— Ne va l!sa s! ne nimicim fra#ii, Dunos, ca s! afle ce le preg!tim
kwajiinilor s!i.
— Atunci, da#i-i o lec#ie, Maestre.
Am deschis iute un evantai "i l-am ridicat. Trompetele r!sunar!.
Am l!sat mâna jos, brusc, "i nou! ma"ini de asediu mai mici î"i
lansar! înc!rc!tura. Balistele azvârlir! nori de s!ge#i. Au croit pârtii
printre solda#ii în plin asalt. Unii dintre ei au murit str!pun"i de câte
trei sau patru s!ge#i, care i-au men#inut totu"i în pozi#ie vertical!;
erau ca ni"te sperietori însângerate cuprinse de spasme, p!zind un
câmp de hoituri.
Catapultele lansar! globuri din teracot!. Acestea n-au fost
umplute cu foc. I-a" fi incinerat cu mare pl!cere pe kwajiini, îns! nu
"i pe oameni. În loc de asta, am folosit alte lucruri. Vasele se
sp!rgeau, împr!"tiind buc!#i de fier, cu vârfuri ascu#ite. Întotdeauna
1211
c!deau jos cu un vârf orientat în sus, care str!pungea sandalele cu
u"urin#!. Solda#ii urlau "i d!deau înapoi "chiop!tând, sau se a"ezau
"i-"i scoteau #epii din picioare.
În alte p!r#i, de-a lungul frontului, baloturi bine strânse din
r!d!cini fumegânde de vaear str!b!teau v!zduhul cu bolt!. Pe cât
erau de eficiente la calmarea durerilor de burt!, când erau preg!tite
sub forma unei infuzii slabe, r!d!cinile de vaear izbucneau în fl!c!ri
în aer. Adierea dinspre râu trimitea fumul gros spre sud "i spre est,
înecând întregul câmp de b!t!lie. Când era inhalat, producea grea#!
"i ame#eal! unora, orbire altora. Cei cu adev!rat ghinioni"ti aveau
parte de n!luciri oribile. Oameni care tu"eau se cl!tinau "i c!deau,
unii scormonindu-"i ochii cu degetele.
Majoritatea vomitau "i plângeau.
Arca"ii no"tri au intrat în scen! pentru a-"i ar!ta îndemânarea.
Doborau pe oricine le intra în raza de ac#iune, trimi#ându-le s!ge#ile
prin membre. $i asta datorit! ordinelor Contelui Derael. Un mort nu
era decât un mort. Un r!nit avea prieteni care-i auzeau urletele.
Trebuia salvat, iar un r!nit mânca la fel de mult ca unul teaf!r, dar nu
lupta.
Tobele lui Nelesquin b!tur! retragerea. Oamenii-"i abandonar!
sc!rile. Formar! lan#uri, tr!gându-se pe ei "i compatrio#ii lor spre
sud. Destul de repede, tot ce mai r!m!sese pe câmpul de b!t!lie se
zvârcolea, se târa sau î"i implora moartea.
— Am învins?
Am cl!tinat din cap.
— Nu înc!.
Tobele "i-au schimbat ritmul.
— De-abia acum începe.
1212
32
Ziua a 25-a, Luna Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Lui Ciras îi pl!cea la nebunie strânsoarea aprig! a m!"tii de b!t!lie
pe fa#a sa. Col#ii lungi "i albi îi dep!"eau col#urile însângerate ale
gurii. Cuno"tea bine ce efect avea o priveli"te atât de fioroas! "i, cu
toate acestea, Ciras ar fi vrut s! mearg! la lupt! f!r! ea.
Masca îl ascundea de du"mani. Voia ca ace"tia s! "tie cu cine se
confruntau. Voia s! fie temut nu pentru ceea ce purta, ci pentru
m!iestria sa în lupt!. Era vrednic de groaza lor.
Era c!lare pe arm!sarul s!u, împreun! cu al#i Voraxani. Înc! nu
ap!sase comutatorul care întindea armura "i #epu"ele. Cu toate c! nu
se pref!cea a fi c!lare pe un cal adev!rat, nici nu voia s! fac! parte
dintr-o ma"in!rie de r!zboi. Ceilal#i lupt!tori ai Împ!r!tesei nu
p!reau s! aib! probleme cu asta, îns! lui tot nu i se p!rea în ordine.
La cap!tul cel!lalt al pie#ei, echipajele ac#ionau balistele. Le
tr!geau bra#ele înapoi "i blocau placa arunc!torului la locul ei. Pe
unele le înc!rcau cu piatr! sau bile din fier turnat. Al#ii strângeau
snopi de s!ge#i, cu vârfuri de fier lungi de-o palm!. La un semnal de
pe metereze, se tr!gea "nurul de siguran#! "i înc!rc!turile î"i luau
zborul în bezn!, apoi întregul proces era reluat.
Mânuitorii balistelor luptau cu înver"unare "i din greu, dar nu-i
putea socoti drept egalii s!i. Împr!"tiau moarte, îns! o f!ceau în
anonimat. Nu-"i vedeau du"manii murind. Asta nu-i f!cea mai
onorabili decât solda#ii gyanrigot, alinia#i în pia#!. Ma"in!riilor nu le
p!sa. Nu puteau s! jeleasc!. Nu puteau fi capabile de mil!, nici nu
puteau implora mil!. Nu cuno"teau frica. Ucideau pân! când se
autodistrugeau, inexorabil, fiind ni"te ma"in!rii implacabile de
recoltat suflete. Curajul "i disciplina erau vitale. Automa#ii erau
sclavii comenzilor primite. Unii considerau asta disciplina perfect!,
al#ii luau lipsa de team! a acestora drept curaj, dar erau antiteza
1213
bravurii. Curajul însemna s! te confrun#i chiar cu acele temeri pe
care gyanrigo"ii nici m!car nu le puteau recunoa"te. Curaj era s! lup#i
în pofida dezastrului iminent.
R!sunar! trompetele, anun#ându-i pe Voraxani s! fie aten#i.
Str!jerii sta#iona#i în portul de evacuare dinspre vest ie"ir! de pe doc
pe parâme groase. Drugii zvâcnir! în sus. B!rba#i n!du"i#i, cu doar o
fâ"ie de pânz! la mijloc, ac#ionar! troliurile. Poarta se deschise în
afar!. Cu Vlay Laedhze în frunte, Voraxanii se avântar! pe câmpul de
b!t!lie.
Lucrurile se schimbaser! mult, a"a cum prev!zuse Moraven Tolo.
Principala poart! din sud a ora"ului era punctul s!u cel mai
vulnerabil, a"a c! asaltul se concentrase acolo. Primul val uman
fusese spulberat. Câmpul de lupt! era pres!rat cu cei c!zu#i, fie c!
erau nemi"ca#i sau încercau s! se târasc! spre liniile lor. Fuseser!
folosi#i pentru abaterea aten#iei, în vreme ce jivinele s!p!toare
încercaser! s! fac! un tunel pe sub ziduri. Niciunul dintre aceste
"iretlicuri n-a func#ionat, a"a c! Nelesquin a schimbat tactica.
Ma"in!rii de asediu conven#ionale se deplasau de-a lungul
Drumului Imperial. Un berbec masiv, montat pe un car lung,
deschidea defilarea. Un acoperi" deasupra "i scuturi în fa#! de-o parte
"i de alta protejau oamenii care împingeau înainte ma"in!ria care
scâr#âia. Urmau dou! turnuri de asediu, fiecare la fel de înalt ca
zidurile ora"ului. Un "ir lung de solda#i kwajiin le tr!geau de-a lungul
drumului. Dup! ce le-au adus pe pozi#ie, le-au ridicat "i s-au gr!bit s!
traverseze podurile pentru a le pune lâng! zid. Piei ude acopereau
ambele turnuri "i prelatele berbecului, pentru a rezista la foc.
Kwajiinii erau antiteza r!zboinicilor gyanrigot. Flamurile lor,
îngrozitoare "i, totu"i, glorioase, fuseser! fixate pe ma"in!rii,
proclamând mândria trecutelor izbânzi. R!zboinicii scandau ritmic,
iar ma"in!riile se mi"cau sincronizate pe muzic!. Chiar "i #epii
îmbr!ca#i în o#el ai berbecului se leg!nau în ritm, p!rând ner!bd!tori
s! izbeasc! por#ile ora"ului "i s! le fac! #!nd!ri.
Ma"in!riile de lupt! erau flancate de forma#iuni de solda#i, îns!
mar"ul lor prin câmpul de b!t!lie, pres!rat de cadavre, le-a fost
încetinit. Mon"trii lui Nelesquin "i recru#ii i-au împresurat,
împiedicând orice dezertare. Xonarchii cu cap de ciocan tr!geau
1214
carele de parc! ar fi fost ni"te c!rucioare de copii, pline-ochi cu
bolovani mai mici. Î"i b!gau o mân! printre ei, o ridicau "i aruncau,
împr!"tiind proiectilele pe ziduri "i metereze. Oamenii c!deau
urlând, iar kwajiinii ova#ionau. B!rba#ii din Moriande r!spundeau cu
s!ge#i bine #intite "i o ploaie de bolovani.
Trop!itul potcoavelor arm!sarului îl exaspera pe Ciras. Voraxanii
se avântau spre mon"tri. Recru#ii strigau avertismente "i-"i tr!geau
s!biile din teac!. Avertismentele se transformar! în #ipete când î"i
f!cur! apari#ia Voraxanii, c!lare pe arm!sarii lor din metal,
împodobi#i cu #epi "i s!bii.
Ciras desf!"ur! armura "i #epii la nici dou!zeci de metri distan#!
de linia recru#ilor. Strânse genunchii "i se repezi peste primul om.
Sabia lui se smuci spre dreapta. Un gheizer de sânge #â"ni în noapte,
iar el trecu mai departe.
Un xonarch se în!l#! deasupra lui. Ciras "tia c! erau imen"i, îns!
nu-"i d!duse seama cât de imen"i. Creatura ar fi putut, cu u"urin#!,
s! în"face zidul cet!#ii "i s! se salte peste el. Ciras se avânt! cu curaj,
apoi se ridic! în sc!ri "i lovi cu sabia cu putere, la nivelul gleznei
stângi a creaturii. Blana zbur! "i începur! s! curg! râuri de sânge.
Sperase s!-i taie tendonul "i s!-l ologeasc!, dar i-ar fi fost mai u"or
dac! ar fi încercat s! reteze un stejar.
Jivina mugi furioas! "i azvârli o mân! de bolovani. Ace"tia zdrobir!
o duzin! dintre alia#i, împr!"tiind pe sol trupurile strivite. Dar Ciras
se avântase deja mult prea departe în fa#! "i putea fi v!zut de c!l!re#.
Manipulantul smuci o manet! "i creatura încerc! o lovitur! de lab!.
Ferindu-se, Ciras îi str!punse laba. Xonarchul mugi din nou "i-"i
supse rana. C!l!re#ul ac#ion! câteva manete. Creatura încremeni la
mijlocul ac#iunii, apoi izbi p!mântul cu amândoi pumnii. Se preg!ti
pentru salt.
E prea aproape. Sunt mort.
Furnic!turile jaedunului acompaniar! zborul unei s!ge#i trimise de
pe metereze. Coada p!trunse prin nara dreapt! a lighioanei "i
str!punse peretele osos, sub#ire, care separa sinusul de creier. Vârful
t!ios al s!ge#ii retez! nervii "i arterele, înfigându-se adânc în #esutul
cerebral.
Bra#ul stâng "i piciorul xonarchului se surpar!. Miorl!i, lovit de
1215
moarte, pr!bu"indu-se pe partea stâng!. Impactul îi azvârli pe
spadasin "i arm!sarul s!u în aer. Bra#ul drept râcâi, slab, cu ghearele,
spre Ciras, îns! îl rat!. Apoi, singurul ochi vizibil clipi "i se d!du peste
cap în c!p!#âna lat! "i osoas!.
C!zu c!lare pe arm!sarul s!u, în spa#iul dintre bra#e "i coapse.
Masca de lupt! îi ascunse expresia de surprindere de pe fa#!. Î"i
conduse arm!sarul pe lâng! el, gândindu-se s!-i dea ocol "i s! se
ocupe de c!l!re#, îns! nu i se d!du nicio "ans!.
P!mântul se deschise sub el.
Ciras goni pe coama unei avalan"e de p!mânt amestecat cu iarb!
direct într-un tunel spart. Patru metri mai jos, arm!sarul puse
picioarele pe teren solid. Lovi oamenii acoperi#i cu p!mânt. Ca
r!spuns la comenzile lui Ciras, începu s! urce înapoi la suprafa#!.
Ciras se #inea lipit de el, îns! o piatr! îl lovi în piept. Rico"! din
plato"a sa cu destul! for#! ca s!-l dea pe spate, trimi#ându-l înapoi în
bezn!.
Ateriz! într-un genunchi, reu"ind cumva s!-"i p!streze sabia de
vanyesh. Se ridic! "i se sprijini cu spatele de peretele tunelului.
Surprinderea pulsa în el, amplificat! de fric!. Pe la ambele capete ale
tunelului întunecat ie"ir! mul#i oameni. Cu to#ii î"i învârteau s!biile,
siluetele lor profilându-se mortale "i dorindu-i sfâr"itul.
Ciras invoc! jaedunul. Ceea ce vedea "i auzea deveni de o
importan#! secundar!. Se concentr! asupra a ceea ce sim"ea. Par! o
lovitur!. Sabia sa descrise un cerc "i urc!, apoi se înfipse într-un gât.
O trase "i lovi la stânga. Sabia de vanyesh z!ng!ni alunecând pe o
masc! de lupt!, apoi t!ie. Sângele se împr!"tie negru "i fierbinte.
Mi"care spre stânga, parare din "old "i-o r!sucire, l!sând o alt!
lovitur! s!-i treac! destul de aproape de coaste. Str!pungere în sus,
printr-o subsuoar!. Cade un bra#, r!sun! un #ip!t.
B!t!lia are un alt curs. Luptele de la mic! distan#! i-au favorizat, la
început, pe adversarii s!i. Îns! destul de repede, frica a pus st!pânire
pe câmpul de b!t!lie, impunându-le mi"c!rile. Dorin#a lor de a evita
moartea i-a f!cut doar mai u"or de ucis. Un b!rbat #â"ni din bezn!.
Ciras îl sim#i doar ca o concentrare de furie în acea mare de spaim!.
Par! lovitura, dup! care ripost!. Sabia lui se ridic! "i se r!suci, #intind
capul b!rbatului. Adversarul s!u se feri, schimbând mâna. Teaca de
1216
lemn a sabiei sale se lovi de genunchiul lui Ciras.
Izbucni durerea "i spadasinul f!cu un pas înapoi, evitând înc! o
lovitur!. Ciras l!s! jos, cu grij!, piciorul drept. $i mai mult! durere,
îns! genunchiul rezista. Apoi, ceva îl în"f!c! de glezn!. Un muribund,
orb "i disperat, se încovrig! de piciorul lui Ciras.
Sunt înr!d!cinat în acest loc ca un stejar. O n!lucire-i trecu prin
fa#a ochilor. Din picioarele sale cre"teau r!d!cini în p!mânt.
Membrele sale se înt!rir! precum crengile. Pielea i se pref!cu în
scoar#! de copac.
Atunci se ab!tu lovitura de moarte. Trecu pe sub cotul stâng al lui
Ciras, #intind "oldul. Alunecând pe sub plato"!, lama str!punse
leg!turile armurii "i roba.
M! va despica. Ma"ele mi se vor scurge într-o gr!mad! aburind!.
Se preg!ti pentru impact, pentru "uvoi "i golire, îns! asta nu se
mai întâmpl!. Lovitura despic! din carnea lui "i se înfipse solid în
lemnul de dedesubt. Sabia lui Ciras c!zu, ap!sat! de greutatea unei
mâini din stejar. Îl împinse pe om în genunchi, zdrobindu-i um!rul.
Ridic! privirea, neîncrederea oglindindu-i-se în ochi. Ciras îl lovi din
nou, împr!"tiindu-i creierii, apoi lovi "i în jos "i sc!p! "i de cel care-i
îmbr!#i"ase piciorul.
Trei bufnituri anun#ar! sosirea înt!ririlor gyanrigot. Una dintre
ma"in!riile uciga"e începu s!-"i croiasc! drum spre sud, în timp ce
celelalte dou! n!v!lir! în cap!tul dinspre nord al tunelului. Oamenii
urlau, iar ma"in!riile z!ng!neau. Toate zgomotele se îndep!rtau
rapid.
Singur, doar el cu mor#ii, Ciras î"i cercet! rana de la "oldul stâng.
M!nu"a reveni p!tat! de ceva închis la culoare, îns! nu sim#i miros
de sânge.
%i petele acelea albe… sunt a#chii. A#chii de stejar.
Î"i frec! atunci coapsa cu m!nu"a, apoi ie"i în goan! din tunel.
Arm!sarul s!u îl a"tepta acolo, stând nemi"cat în spatele
harna"amentul de pe trupul xonarchului. Ciras se s!lt! în "a "i dirij!
bidiviul s! dea ocol g!urii. Nu r!m!sese sub p!mânt prea mult timp,
dar deja invadatorii erau în plin! retragere. Berbecul ardea la vreo
cincizeci de metri distan#! de por#i, iar unul dintre turnuri se
pr!bu"ise, "i el victima unui tunel surpat. Cel care r!m!sese se în!l#a
1217
abandonat pe drum.
Voraxanii se regrupaser! "i se întorceau. Vlay Laedhze îl salut! cu
încântare. Bra#ul drept al omului atârna f!r! vlag!, str!puns de dou!
s!ge#i. Majoritatea Voraxanilor reveniser!, câ#iva în stare grav! dup!
lupt!, dar majoritatea erau plini de sângele altora.
Odat! intrat în portul de evacuare "i din nou în siguran#!, Ciras î"i
examin! m!nu"a p!tat!. Ce s-a întâmplat? În#elegea magia sabiei, o
putea invoca la nevoie, îns! asta era altceva, ceva ciudat.
Nu-i pl!cea.
Dac! vraja m! poate face invulnerabil, atunci cu ce m! deosebesc de
ma#in!riile de lupt! care nu pot fi distruse?
1218
33
Ziua a 26-a, Luna Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Anturasikun, Moriande
Nalenyr
Practic, Keles tr!ia din ceai din flori de tzaden. Mâinile i se
vindecaser! sim#itor "i exersa zilnic desenarea de h!r#i. Liniile sale
devenir! puternice, chiar groase. Cu toate c! nimic din ceea ce
desena nu producea vreo schimbare fizic! în lume, limpezimea
h!r#ilor sale îi încuraja pe ap!r!torii din Moriande. Umbla vorba c!
Prin#ul Cyron folosea h!r#ile Anturasi.
Keles î"i petrecea cea mai mare parte a timpului în observatorul lui
Qiro, din vârful turnului Anturasikun. Spre sud, dincolo de câmpul
de b!t!lie, se aflau dealurile unde a"teptau trupele lui Nelesquin.
Acele dealuri nu fuseser!, de fapt, chiar atât de aproape – cel pu#in,
nu-"i amintea el s! fi fost atât de aproape –, îns! localizarea lor era
conform! cu h!r#ile existente.
Amintindu-"i cum percep#ia lui Qiro asupra unei h!r#i ar fi putut
s-o transforme, Keles schi#ase o hart! nou!, care plasa dealurile acolo
unde "i le amintea. Se str!dui s! fac! atâtea m!sur!tori câte putea –
ajustând harta cu precizie – apoi îi puse pe verii lui s-o copieze iar "i
iar. Voia s!-i fac! s! cread! c! era "i precis!.
Îns!, la desenarea dealurilor, Keles întâmpin! rezisten#!. Mâinile
sale nu mai voiau s! se mi"te. Ceva dinl!untrul s!u #ipa c! era gre"it
ceea ce f!cea. Glasul suna ca al lui Qiro, fapt care-i înt!ri "i mai mult
hot!rârea de a continua. Totodat!, îl f!cea s! se simt! ciudat.
Bunicul s!u era acolo. Îl sim#ea puternic pe Qiro, îns! Keles nu
putea lua leg!tura cu el. Ceva îl împiedica. Keles sim#ea înc! o
prezen#!, cineva care controla voin#a lui Qiro dup! pofta sa. Dac!
Nelesquin putea face a"a ceva, pentru Moriande va fi imposibil s! i se
împotriveasc!. Cel mai tulbur!tor era îns! h!ul de dup! dealuri. Îl
sim#ea tot mai mult de la începerea b!t!liei. Keles încerc! s!-"i
1219
dirijeze sim#urile într-acolo, dar nu ajunse prea departe. Era asaltat
de o varietate n!ucitoare de imagini, dar nu în#elegea prea mare
lucru din ele. Î"i petrecea majoritatea timpului în turn. Unchiul lui,
Ulan, "i verii s!i îi acceptau comenzile f!r! s! se împotriveasc!. Qiro
îi supusese într-atât de mult, încât nu mai erau în stare s!
func#ioneze f!r! un st!pân aprig.
Totu"i, pe cât i se p!reau de dezgust!tori "i de agasan#i, îi prefera
pe ai lui oamenilor din Moriande. Pove"ti despre ce s!vâr"ise se
împr!"tiaser! cu iu#eala fulgerului. Unii g!seau speran#! în acele
pove"ti, dar majoritatea erau, pur "i simplu, însp!imânta#i. Spuneau
c!-i un vanyesh "i c! avea s!-i tr!deze. Istorisirile mai curajoase
sugerau c! el "i Kaerinus erau una "i aceea"i persoan!. La urma
urmei, numele lor începeau cu aceea"i liter! "i nimeni, niciodat!, nu-i
v!zuse pe amândoi în acela"i timp. Kaerinus disp!ruse odat! cu
Keles. Unii palavragii au mers atât de departe încât au dat de în#eles
c! crea#ia „Keles Anturasi“ fusese un plan ticluit de prin#i pentru a-i
îng!dui lui Kaerinus libertatea, "i c! Nirati Anturasi fusese ucis!
pentru c! "tia adev!rul.
Ar fi putut contracara u"or specula#iile, dar comportamentul
oamenilor le dezv!luia adev!rata fire. B!utul ceaiului din flori de
tzaden devenise din cale afar! de popular, iar punerea vindec!rii
Prin#esei Jasai pe seama b!uturii înt!ritoare ajut! enorm. Oamenii
purtau cercuri pe haine, "i în jurul Anturasikunului se form! o zon!
interzis!, dar la marginea ei înflorir! mici altare. În alte p!r#i îl
venerau pe Prin#ul Cyron, dar în apropiere de Anturasikun ofereau
plocoane, pentru a fi l!sa#i în pace de Keles.
Dac! "i-ar fi permis luxul de a avea r!gaz, ar fi putut s! deteste
sminteala. De fapt, în timp ce p!"ea pe urmele bunicului s!u, în#elese
dispre#ul lui pentru popor. Din înc!perea de sub camera de lucru,
putea studia întreaga lume. Oricum, pentru majoritatea oamenilor,
jum!tatea de nord a Moriande era un teritoriu exotic. Helosunde era
un t!râm faimos "i îndep!rtat. Pentru ei, Keles, Jorim "i Qiro
c!l!toriser! mai departe "i v!zuser! mai multe decât sute de mii
dintre semenii lor. Cuno"tin#ele lui Anturasi despre lume au permis
Nalenyrului s! prospere "i, prin comer#, au adus bunuri de mare pre#
în Moriande.
1220
$i, în schimb, pentru toate acestea, erau temu#i. Iar bunicul meu a
r!mas în acest turn. Purta pic! celor care aveau libertate #i nu se
foloseau de ea, în vreme ce aceia care meritau libertatea erau închi#i.
Keles se sprijini de balustrad!, singur, cu doar o familie de lilieci
cuib!ri#i sub strea"ina acoperi"ului.
— Suntem cam la fel, nu? Sunte#i iste#i, dar temu#i adesea din
pricina înf!#i"!rii. Istorisirile despre voi "i despre r!ul pe care-l pute#i
face sunt o gr!mad!, dar pun r!m!"ag c! tot ce vre#i voi s! face#i e s!
zbura#i dup! pofta inimii, s! mânca#i insecte "i s! v! bucura#i de
via#!.
Liliecii, confirmându-i, parc!, admira#ia pentru în#elepciunea lor,
continuar! s!-l ignore. Keles râse "i privirea-i hoin!ri din nou spre
sud. Le"urile umpleau câmpul de b!t!lie, cu toate c! echipe de cioclii
din Moriande le azvârleau în tunelurile surpate "i le îngropau. Alte
cadavre erau aruncate pe rugurile f!cute din turnurile de asediu.
Xonarchii mor#i se descompuseser! peste noapte. Scheletele lor
sidefii z!ceau într-o mare de putreziciune închis! la culoare,
îngreunând sarcina îndr!zne#ilor care încercau s! scoat! oasele de
acolo.
Cartograful zâmbi. Erau acolo la ordinele Prin#ului Cyron. Voia
oasele pentru a le studia. Jorim îi adusese lui Cyron nenum!rate
animale, majoritatea vii, dar "i unele conservate. Curiozitatea
intelectual! a lui Cyron impulsionase explor!rile nalenyriene "i
adusese prosperitatea, amândou! ispr!vindu-se odat! cu invazia.
M! întreb ce s-a întâmplat cu Jorim #i cu Lupul Furtunii. Keles
încercase s! ia leg!tura cu fratele s!u, îns! înl!n#uirea lor devenise
tot mai slab!. Era sigur c! Jorim mai tr!ia, dar localizarea "i starea lui
erau în cea#!. A"a c!, #inând cont de sim#ul distan#ei, Keles
presupunea c! fratele s!u se afla în cealalt! parte a lumii. De dragul
lui Jorim spera s! nici nu se mai întoarc! vreodat!.
R!sun! un clopo#el, convocându-l înapoi în atelier. Keles coborî "i
ie"i din sanctuarul Maestrului Cartograf. Ulan, p!rând mai scund "i
mai fragil decât "i-l amintea Keles, zâmbea sfios.
— Nepoate, te caut! cineva. Ciras Dejote a"teapt! în camera de
audien#e.
Keles se încrunt!.
1221
 — Poate c! Qiro o fi primit oameni acolo, dar Ciras mi-e prieten.
Trimite pe cineva s!-l pofteasc! în camera de la baza platformei.
Ulan f!cu ochii mari.
— Doar n-o s!-l aduci aici, sus, nu?
— Fii lini"tit, unchiule. Nu voi înc!lca regulile prin#ului.
— Da, nepoate. Bineîn#eles c! nu. Ulan începu s! coboare de pe
platform!. Îl voi conduce chiar eu pe oaspetele t!u.
— Mul#umesc.
Ulan se opri, ca "i cum Keles ar fi vorbit în virukian! sau soth, apoi
d!du din cap "i se gr!bi s! dispar!.
Keles privi în jur "i zâmbi. Câ#iva dintre verii s!i se uitar! la el. Cei
mai tineri chiar îi zâmbir! la rându-le. Ceilal#i, instrui#i de Qiro, nu
apreciau zâmbetele "i se întoarser! încorda#i la munc!. M!surau cu
mult mai mult! grij!, "i desenele lor luau mai mult timp. Dac! n-ar fi
fost nepotul lui Qiro, "i el ar fi f!cut la fel, a"a c! Keles îi scuti pe verii
lui de orice desconsiderare sau mil!.
Îns! urm!toarea genera"ie nu se va mai teme.
Keles coborî încet de pe platform!. Lui Qiro nu i se permisese s!
coboare "i s! treac! prin poarta de aur. R!m!sese prizonier în
propriul s!u turn, de team! c! tot ceea ce "tia s-ar putea împr!"tia
prin tot Nalenyrul. Keles nu fusese supus vreunei interdic#ii similare,
îns! celor din afar! tot nu li se îng!duia s! intre în atelier. Cu toate c!
l-ar fi primit pe Ciras acolo, "i cu toate c! b!nuia c! i-ar fi f!cut bine o
vizit!, regulile erau reguli.
Se opri la jum!tatea treptelor, apoi se întoarse.
— Dricol, adu-mi cea mai recent! hart! a noastr! despre Tirat, te
rog.
B!iatul cu p!rul închis la culoare aduse repede una. I-o prezent!
lui Keles cu o expresie mândr!.
— Chiar eu am desenat-o. O vrei sigilat! "i legat! cu panglic!?
— Ar fi dr!gu# din partea ta, îns! a" dori s! mi se mai deseneze
una. Ad!uga#i culoare "i marca#i locul domeniului familiei Dejote.
— Da, Keles.
Ceva sun! într-un col# al min#ii lui. Ridic! vocea:
— Am un proiect care trebuie realizat de îndat!.
A"tept! ca verii s!i s! lase pensulele jos.
1222
— Vreau s! se fac! ni"te copii ale tuturor h!r#ilor noastre de
m!rimea nou! pe optsprezece. Vor fi în format folio, a"a c! l!sa#i loc
pentru legat. Doresc s! aib! o margine de cinci centimetri peste tot,
iar în cadrul ei ve#i desena flor! "i faun! sau lucruri importante g!site
acolo. Ad!uga#i blazoane "i orice alte detalii la care v! pute#i gândi.
V! ve#i consulta cu bhotcai "i al#i exper#i. V! ve#i asigura ca imaginile
s! fie perfecte. Vreau culoare peste tot, mult!. Începe#i cu Moriande,
apoi Helosunde, Deseirion "i insulele. Apoi, desena#i Cele Cinci
Principate. Termina#i cu Erumvirine.
D!dur! din cap în semn de în#elegere.
— Înc! dou! lucruri: ve#i lucra în echipe, de minimum doi oameni.
Înregistra#i tot ceea ce-i prea greu pentru a fi terminat. Ve#i "ti la ce
m! refer. Pute#i l!sa acele zone de pe hart! necompletate, îns! mi le
ve#i semnala imediat.
Încuviin#ar! în t!cere, apoi se apucar! de treab!.
Keles lu! harta "i-"i relu! drumul în jos, de pe platform!. Trecu de
poarta de aur, d!du din cap spre unchiul s!u, care z!vorî poarta în
urma lui. Vechile obiceiuri mor încet.
Ciras a"tepta acolo, lâng! una dintre ferestrele înalte. Lumina
soarelui c!dea asupra unei mine serioase.
— Atât de gânditor.
Ciras clipi, apoi se înclin!.
— Îmi cer iertare.
— Nu-i nevoie. $i eu m-am l!sat dus pe gânduri. Keles îi d!du
harta. Este una a Tiratului, desigur. Am pus s! se deseneze una mai
bun! pentru tine.
— E"ti foarte amabil. Ciras o studie în fug! "i zâmbi. Minunat!.
— Am s!-i spun v!rului meu.
Keles i se al!tur! la fereastr!.
— M! bucur c! te v!d "i e "i o surpriz!. Una pl!cut!, de fapt. Am
auzit c! ai fost r!nit în luptele de azi-noapte.
— De asta am "i venit. Ciras înf!"ur! încet harta, f!când-o sul. Am
avut parte de cea mai tulbur!toare experien#! posibil!, "i vreau s!
discut cu tine despre asta. Nu "tiu dac! m! po#i ajuta.
Keles d!du din cap.
— Voi face tot ce pot.
1223
 — În timp ce luptam noaptea trecut!, am invocat jaedunul. Un
muribund m-a în"f!cat de picior, iar eu m-am gândit, spre oroarea
mea, c! parc! prinsesem r!d!cini, ca un stejar. Înainte de a apuca s!
fac ceva, un altul a încercat s! m! spintece.
Spadasinul î"i deschise roba, dezvelindu-"i "oldul stâng. Lumina
soarelui c!zu asupra r!nii. Ciras fusese t!iat, era clar, îns! nu exista
nicio urm! de sânge. Mai mult, marginile r!nii ar!tau ca "i cum un
topor ar fi intrat în lemn.
Keles se l!s! într-un genunchi.
— Pot s-o ating?
Ciras d!du din cap, dar nu se uit!.
Keles atinse rana. Carnea era cald! "i parc! elastic!, de"i avea o
textur! b!t!torit!. Zdren#uirea p!rea, cu siguran#!, ca de lemn, îns!
marginile se sim#eau ca ni"te unghii. Chiar "i a"a, #esutul v!t!mat
p!rea perfect normal la atingere.
Keles se ridic!.
— Credeai c! ai prins r!d!cini, ca un stejar?
Ciras î"i închise roba.
— A fost mai mult decât atât. Mi-am imaginat transformarea.
Trupul meu a devenit trunchiul, pielea era scoar#a, bra#ele mele,
crengile. Ar fi trebuit s! m! ucid!, Keles, îns! a fost ca "i cum a" fi
devenit un stejar.
— Dar n-ai prins r!d!cini acolo, de fapt. N-ai mai fi aici dac! s-ar fi
întâmplat a"a.
Ciras d!du din cap.
— Afar!, în Pustiet!#i, la Opaslynoti, am v!zut multe lucruri
ciudate. $i în Ixyll. Magia a schimbat lucrurile. Printre vanyeshi am
descoperit ciud!#enii "i mai mari. Vanyeshii au renun#at de mult!
vreme la latura uman!.
Keles cl!tin! din cap.
— $i #i-ai imaginat c!, din cauza a ceea ce-am f!cut cu copacii, s-ar
putea s!-mi dau seama ce s-a întâmplat cu tine?
— Chiar po#i?
Cartograful î"i încruci"! bra#ele.
— Magia-i poate schimba pe oameni. Nu-i u"or, dar poate fi
controlat!. Magia subliniaz! adev!rata natur! a lucrurilor.
1224
Ciras se încrunt!.
— Dar nu sunt stejar.
— Nu? Stejarii sunt puternici "i duri. Sunt solizi. Durabili, nobili
chiar. Ai acelea"i calit!#i. Ai folosit magia "i te-ai definit drept un
stejar. Magia s-a scurs prin tine. În acel loc, în acel moment, ai
devenit un stejar.
— E posibil a"a ceva?
— Carnea #i s-a despicat. Tr!ie"ti. E posibil. Keles zâmbi. Poate c!
ai fost stejar doar o clip!, dar deja ai început s! respingi aceast!
posibilitate. $i vezi ce s-a întâmplat? Trupul t!u nu mai e lemnos.
Carnea ta a luat forma cea mai apropiat! de un echivalent al
lemnului, cu toate c! b!t!turi la "old n-am mai v!zut niciodat!.
— Nu în#eleg ce vrei s! spui.
— Ai puterea mental! de a te transforma, în mod magic, într-un
stejar "i înapoi. Folose"ti magia într-un fel care n-are nimic comun cu
preg!tirea ta.
Ciras se încrunt!.
— Nu credeam asta posibil.
— Întreaga noastr! educa#ie "i convingerile spun c! nu-i posibil.
Un fior str!b!tu "ira spin!rii lui Keles. Îns! magia este mult mai
complicat! decât ne-am imaginat, "i mult mai puternic!. Vanyeshii
"tiu deja asta. Dac! nu g!sim o cale de a st!pâni magia pe care o
control!m, vom fi neajutora#i înaintea lor.
1225

34
Ziua a 27-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Dealurile Dientan, sudul Moriande
Nalenyr
— Ast!zi n-am niciun chef de ve"ti proaste. Nelesquin î"i strânse
roba mai aproape de exoscheletul s!u de aur. Înfurie-m!, "i vei
suporta consecin#ele.
Kaerinus î"i desf!cu bra#ele, dezv!luind o membran! efemer!,
neagr!-verzuie, între mânecile robei sale "i trup.
— Cred c! toat! lumea în#elege asta, Alte#!, îns! fiecare crede c!
cel!lalt va suferi din cauza mâniei tale. În pofida conflictului, s-au
f!cut progrese.
— Foarte bine, oft! Nelesquin. Tat!l meu avea r!bdare cu toate
prostiile astea. Eu nu. Suntem în r!zboi.
Îl conduse pe Kaerinus afar! din cort "i o lu! #an#o" spre dealul lui
Qiro. Cortul r!m!sese pe coama lui, iar flamurile fluturau sub o
adiere care nu se mai sim#ea nic!ieri altundeva. Veselia cu care
dansau nu-i însenin! deloc sentimentele lui Nelesquin.
Prin#ul nu-"i putea ascunde mânia. Nelesquin nu se a"teptase ca
primul s!u asalt asupra zidurilor cet!#ii Moriande s! reu"easc!. Nu
f!cuse decât s! testeze, ca s! vad! ce vor face ap!r!torii. Aflase o
mul#ime de lucruri, de fapt aflase tot ceea ce era necesar pentru
asigurarea ocup!rii ora"ului. Îns! l-a surprins vulnerabilitatea
cârti#elor sale "i a xonarchilor. Nu se a"teptase ca zidurile s! fie
surpate de cârti#ele sale, dar eficacitatea contram!surilor nu fusese
anticipat!.
Sl!biciunea conduc!torilor de xonarchi fusese cât se poate de
evident!, îns! putea, oricând, instrui al#i c!l!re#i. Nu se a"teptase ca o
singur! s!geat! s! ucid! una dintre jivine, iar acest lucru îl f!cuse s!-
"i reconsidere armamentul. Momentul luminos al întregii opera#iuni
fusese acela când unul dintre lupt!torii mecanici din Moriande ie"ise
1226
dintr-un tunel "i atacase tab!ra. Pentru Durrani, fusese relativ u"or s!
neutralizeze ma"in!ria cu ajutorul unor stâlpi. Vanyeshii o ref!cuser!,
a"a c! Nelesquin le trasase sarcina de a g!si o cale s! o copieze.
Kaerinus se opri la baza dealului.
— Alte#!, cel mai bine ar fi s! te lini"te"ti, înainte de a merge mai
departe.
— Da, desigur.
Nelesquin inspir! adânc, î"i #inu respira#ia, apoi expir! încet. Se
str!duia s! se debaraseze de mânie. T!râmul lui Qiro comprima "i
accelera timpul. Se putea istovi chiar foarte u"or.
Obosesc mult prea repede de la un timp încoace.
D!du din cap, apoi o lu! înainte, str!pungând o carapace invizibil!
"i p!"ind în inima dealului. Lan#uri de o#el îi cuprinser! pieptul,
îmbr!cându-l în metal, apoi din nou c!ldura. Pielea-i începu s! ard!
"i s!-l m!nânce. Dac!-"i ridica o mân! ca s! se scarpine, "i-ar descoji
pielea cu totul. Milioane de ace din sticl! se afundar! în el,
str!pungând carnea "i osul. Se cl!tin! "i c!zu imediat în patru labe.
Iarba r!coroas! "i proasp!t! îi mângâia obrajii, alinându-i durerea.
Icni, putând, în sfâr"it, s! respire. Îl str!b!tu un val de oboseal!.
Bra#ele i se îndoir!, dar se sprijini în antebra#e. Nu voi le#ina.
— Bine-ai venit, Prin#e Nelesquin.
Nelesquin ridic! privirea, v!zând, în primul moment, doar
picioarele înc!l#ate în sandale ale lui Qiro "i tivul robei sale albe.
%es!tura alterna de la lân! toars! în cas! la m!tase brodat! "i
viceversa, ca "i cum adierea ar fi preschimbat-o. Furnic!turi de
jaedun se transmiteau odat! cu transform!rile robei.
Pe Nelesquin îl acoperi o umbr!, apoi bra#e puternice se strecurar!
pe sub ale sale, ridicându-l.
— V! mul#umesc c! a#i venit, Alte#!.
Nelesquin b!tu u"or cu palma oasele argintii care-l sus#ineau.
— Eu î#i mul#umesc, Pravak.
Uria"ul vanyesh îl sprijini pe prin#, apoi se retrase. Nelesquin se
for#! s! zâmbeasc!.
— Nu am venit din cauza unor relat!ri privind dezacordul. Vreau
s! v!d un progres.
Pravak râse.
1227
 — Am f!cut multe aici, în ultimele luni.
Qiro zâmbi, îns! Nelesquin îl ignor!.
— V!d cl!direa aceea scuipând fum. Arat!-mi ce-ai f!cut.
— Sunt onorat, Alte#!.
Se îndreptar! spre cl!direa neagr!, îndep!rtat!, dar ajunser! la
destina#ie dup! numai câ#iva pa"i. Nelesquin putea sim#i cum
zâmbetul lui Qiro se l!#ea tot mai mult, îns! capacitatea acestuia de a
manevra timpul "i spa#iul nu-l mai uimea. B!trânul crease o întreag!
lume în interiorul dealului, dar suficient de restrâns! cât s! treac!
neobservat! pe orice hart!. Plecând de la asta, cum ar mai putea fi
ceva cu adev!rat surprinz!tor?
Pravak deschise u"a fabricii. Întreaga cl!dire era plin! de
z!ng!nituri "i pocnete metalice. Str!lucirea galben-ro"iatic! a fierului
topit, "arjat din cuptoare, lumina interiorul. Vanyeshii munceau,
trimi#ând c!ldura metalului lichid înapoi în cuptoare. Creaturi
mecanice cioc!neau "i d!deau form! metalului; altele c!rau de-acolo
diverse piese pentru asamblarea armelor.
Zâmbetul argintiu al lui Pravak îi strâmb! buzele-i sub#iri.
— În Tolwreen, aceste creaturi mecanice au produs multe lucruri,
dar nu le-am f!cut autonome. Borosan Gryst pare s! fi reu"it asta. În
prima lun!, am putut descifra ceea ce-a realizat. Apoi l-am dep!"it.
Nelesquin se încrunt!. Nu fusese informat c! dep!"iser! stadiul
cre!rii de automa#i. Îl cople"i indignarea. Înc! mai putea conduce
proiectul. Chiar dac! asta însemna ani mul#i în aceast! lume
miniatural!, locuitorii cet!#ii Moriande n-ar câ"tiga decât un r!gaz de
o s!pt!mân!, dou!.
— Te rog s!-mi ar!#i.
Pravak îl conduse prin fabric!.
— Numai geniul vostru, Alte#!, ne-a permis s! izbândim. Vede#i,
Borosan Gryst a gravat instruc#iunile pentru automa#i pe pl!cile din
aliaj de thaumston, care ne-a oferit energia magic! "i-a dirijat-o spre
func#ii specifice. Oricum, automa#ii aveau o func#ionare restrâns!
pentru c! puteau alege doar un num!r limitat de strategii.
— În#eleg, dar n-am niciun amestec în asta.
— Nu, Alte#!, genialitatea voastr! const! în felul în care i-a#i creat
pe Durranieni. Ei nu pot folosi magia ca noi, îns! parc! ar fi ni"te
1228
thaumston vii. Pravak deschise o alt! u"!. $i cu tot ce "tiu ei, pot face
mult mai multe decât orice automat.
U"a d!dea într-un ring enorm. Jos, pe nisipul arenei, doi ur"i din
metal întunecat î"i d!deau ocol, fiind de trei ori mai înal#i decât
Pravak, atunci când se ridicau pe labele din spate. Pielea de metal
aluneca fluid! peste mu"chi, iar labele se estompau când zvâcneau
spre adversar.
Nelesquin se str!dui s! respire normal. Niciodat! astfel de arme nu
s-au mai ar!tat pe fa"a p!mântului.
— Explic!-mi ce sunt ace"tia.
— Durranienii dumneavoastr! le spun dari. Durranienii îi conduc
din interior, perfect proteja#i "i foarte puternici.
— Da, dari, sigur. În limba lor asta înseamn! fioros. Nelesquin î"i
miji ochii. Ce determin! forma lor?
— Pe aceasta am ales-o, Alte#!. Pravak zâmbi. Am decis s! onor!m
Quunul "i Erumvirine.
— Minunat. Prin#ul arunc! o privire spre Kaerinus. Ce p!rere ai?
— Impresionant, dar cred c! au un dezavantaj.
Vanyeshul deschise pumnul "i din el se ridic! un fluture. B!tu de
dou! ori din aripioare, apoi se spulber! într-un nor de praf
str!lucitor.
— Nu sunt însp!imânt!tori.
— Ai dreptate. Nelesquin ar!t! spre ur"i. Trebuie s! fie mai
amenin#!tori. Da#i-le form! omeneasc!, cu cap "i labe de animal.
Pravak aprob! din cap.
— Sunte#i în#elept, Alte#!.
— Fabrica#i armele potrivite pentru ei. Ghioage "i securi.
Nelesquin se încrunt!. Cât de vulnerabili sunt?
— Nu sunt invulnerabili, îns! nici u"or de dovedit. Scufund! unul
în râu, conduc!torul lui se va îneca. Un piron lansat de o balist! l-ar
putea str!punge, ori ar putea fi zdrobit de un bolovan mare. Focul îl
va pr!ji pe cel de din!untru.
— Da, da, s! fie evitate toate riscurile. Nelesquin zâmbi. Îi pot
folosi "i ceilal#i?
Pravak se întunec! la fa#!.
— Este posibil. Am plasat în interiorul lor multe cartoane "i
1229
t!bli#e, fiecare dintre ele permi#ând r!zboinicului s! invoce un
farmec. Câ#iva dintre vanyeshi au descoperit c! este posibil s!
manevreze unul, dar…
— Ce?
— Câ#iva dintre ei au disp!rut în interiorul ma"in!riilor. Am
deschis dari, îns! n-am mai v!zut nici urm! de ei.
Nelesquin se încrunt!.
— Vei mai face încerc!ri. Folose"te recru#i. $i vei mai antrena "i
al#ii. F! nou! armate din ace"ti dari. Vom spulbera Moriande pe
îndelete… Care-i problema?
Pravak se l!s! într-un genunchi "i f!cu "i o plec!ciune.
— St!pâne, am încercat s! creez o singur! armat!, dar Maestrul
Anturasi mi-a spus c! acest lucru nu este posibil. Afirm! c! nu putem
s! facem decât câ#iva.
— Poftim? Nelesquin se r!suci pe c!lcâie spre Qiro. De ce m! tot
contrezi?
Ochii b!trânului sc!p!rar!.
— Am f!cut tot ce mi-ai cerut. Am creat acest loc. Am f!cut ca
timpul s! treac! mai repede. Am u"urat crearea gyanrigo"ilor. Am
f!cut tot "i n-am primit nimic în schimb. N-am cerut decât s! mi se
dea atelierul înapoi, dar îl am? Nu&
Prin#ul ar!t! spre ur"ii care se luptau în aren!.
— Nu-#i dai seama c! ace"tia sunt mijloace de a ob#ine ceea ce-#i
dore"ti?
— Nu-#i dai seama c! n-ai nevoie de o asemenea armat! ca s! pui
cap!t asediului? Qiro îndep!rt! cu un gest îngrijor!rile lui Nelesquin.
Vei avea o companie de automa#i. Este suficient atât.
— Cum îndr!zne"ti s!-mi spui mie ce-mi trebuie "i ce nu?
Prin#ul încerc! s!-l în"face pe Qiro, dar b!trânul se trase înapoi.
Kaerinus îl apuc! pe Nelesquin de centur! "i-l #inu pe loc. Prin#ul se
r!suci, îndep!rtând, brutal, mâinile vanyeshului, dar a fost îndeajuns
pentru a-i risipi mânia. Mârâi, apoi se întoarse încet "i-l privi pe Qiro
cu aten#ie.
— Nu-i vorba, Maestre Anturasi, de ceea ce-mi trebuie mie. E
vorba de ce-mi po#i oferi, nu-i a"a? Ai creat aceast! lume, îns! n-ai
anticipat "i nevoia de fier.
1230
B!rbia lui Qiro se ridic!.
— Am fost f!cut s! cred c! voiai s! pr!se"ti mai multe dintre
creaturile tale.
— Destul de corect. Niciunul dintre noi n-a prev!zut aceast!
plea"c!, dar n-ar trebui s! fie vreo problem!. Nelesquin î"i retrase
mâinile. Mai f!-ne înc! o lume, una cu fier destul.
N!rile lui Qiro scuipar! fl!c!ri.
— Nu pot.
— Nu po#i sau nu vrei?
— Nu folosi tonul !sta cu mine. %i-am spus c!-mi trebuie turnul
meu, atelierul. %i-am spus c!-l controleaz! altcineva "i c! asta îmi
pune piedici. Când am creat acest loc, am putut s!-l transform într-
un microcosmos al Nalenyrului. I-am sustras bog!#iile ca s!
construiesc acest loc. Dac! a" fi vrut, a" fi putut atrage tot fierul de pe
lume aici, ca un magnet.
Nelesquin vorbi printre din#ii încle"ta#i:
— $i-acum e"ti împiedicat s! faci asta?
— Da. Cine de#ine controlul asupra turnului meu mi-a luat-o
înainte. A descoperit o cale de a defini t!râmurile, închizându-le.
Pentru c! am creat acest loc înainte ca s!-"i aplice "mecheriile, a
r!mas, în mare parte, neafectat…
— Dar odat! ce te duc înapoi la turnul t!u, po#i dezlega f!c!turile?
— Da, le voi dezlega.
Nelesquin î"i plimb! o palm! peste fa#!. R!ceala aurului îi d!dea o
senza#ie pl!cut!. Îi oferea un moment de r!gaz. Atingerea metalului
îi d!du, de asemenea, "i o idee.
Se uit! printre degetele de aur.
— Fierul nu este singurul metal pe care-l ai aici. Dispunem de aur
"i argint, cositor "i cupru. $i plumb, cred, îns! acesta nu-i bun.
Qiro d!du din cap.
— Le am pe toate.
— Grozav. Pravak, vei crea ma"in!riile din orice metal po#i g!si.
Vom folosi "i ce recuper!m. Vreau dou! regimente. Folose"te lemn,
dac! trebuie, "i oase. Cre"te-mi o mul#ime de xonarchi "i folose"te-i
pentru oasele lor. Voi echipa dou! regimente dintre cei mai buni
Durrani ai mei cu aceste ma"in!rii "i le voi l!sa s! deschid! ora"ul. Î#i
1231
voi da turnul înapoi, Maestre Anturasi. sim#ea mai mult! iubire pentru bunicul lui decât acesta. Poate c! va
— Asta-i tot ce-am cerut "i am nevoie. trebui s! vedem dac! dictonul potrivit c!ruia du#manul du#manului
Nelesquin d!du din cap. meu este prietenul meu este adev!rat. Dac!-i a#a, atunci Keles
— Nu, mai ai nevoie de ceva. Anturasi va fi foarte pre"ios, iar bunicul lui va înceta s! mai aib! vreo
Qiro î"i arcui sprâncenele. valoare.
— De ce?
— De moartea celui care #i se împotrive"te.
Surprinderea-i aprinse fa#a lui Qiro, pre# de numai o clip!, apoi
disp!ru, pe m!sur! ce expresia lui deveni mai t!ioas!.
— Da, da, a"a este.
Î"i d!du ochii peste cap "i se cl!tin!. Apoi î"i reveni, brusc, "i
zâmbi.
— Este vorba de Keles.
— Voi pune s! fie distrus. Dar tu trebuie s!-i asiguri lui Pravak
uneltele necesare pentru succesul nostru.
— Desigur, Alte#!.
Qiro se trase înapoi "i f!cu cu mâna spre aren!. P!mântul se
cutremur!, doborându-i pe combatan#i, "i aproape c!-l r!sturn! pe
Nelesquin. Nisipul din inima arenei intr! în fierbere, apoi un pumnal
din fier ie"i din sol. În jurul lui, #â"nind prin tribune, ap!ru înc! unul
din aur "i unul din argint. Un vârf din cositor spulber! piatra, fiind, la
rându-i, tocit de ea. $i cuprul se rev!rs! prin toate cr!p!turile,
adunându-se într-un lac tot mai mare.
Ur"ii, ar!tând mai mult a animale decât a r!zboinici, se repezir! pe
plinta de metal "i se aruncar! spre #epu"a din aur. Zburar! de-a
lungul ei, în siguran#!, ghearele lor l!sând fire de aur în urma lor.
Nelesquin ar fi vrut s! blesteme, îns! numai gândul la asta îi
sec!tui energia. Atâta for"! folosit! atât de cavalere#te. Nu-#i d!
seama cât e de puternic sau doar trage de timp?
Zâmbetul care cr!p! partea de jos a fe#ei lui Qiro suger! c! f!cuse
asta numai pentru c!-l amuza. Va continua s! fie o problem!, mai
mult decât era deja.
Poate c! uciderea lui Keles nu-i cea mai în"eleapt! decizie.
Nelesquin l!s! îngrijorarea s!-i înghit! zâmbetul, iar aparenta
sl!biciune s!-i ascund! gândurile. Da, Keles ar putea fi o problem!,
îns! era o problem! pentru Qiro. Nelesquin era sigur c! Keles nu
1232 1233

35
Ziua a 27-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Mungdok!(Al!#aptelea!Iad)
Talrisaal "i Jorim ie"ir! din adâncul iazului "i se uscar! aproape
instantaneu. Peisajul se modific!, înghi#ind apa. Un drumeag
întunecat, în aparen#! bine b!t!torit, ap!ru sub t!lpile lor.
Mungdokul însu"i era perceput ca fiind foarte mic, ca "i cum n-ar
fi existat mai departe decât puteau vedea prin bezn!. Cu fiecare pas
f!cut de-a lungul drumului, Jorim î"i imagina cum umbrele înfulecau
realitatea în urma lor. Virukul se a"ez! pe vine "i adulmec! aerul.
— Se g!te"te ceva în apropierea curbei.
— Poate c! asta-i natura acestui iad, ni se face foame "i mâncarea-i
întotdeauna la doi pa"i.
— Luând în considerare felul oamenilor trimi"i aici, nu cred c! ar
fi o pedeaps! potrivit!.
— Bine zis.
Jorim, aflat în frunte, t!ie de-a dreptul o curb!. Peisajul se deschise
într-o vale tot mai lat!, punctat! de mii de lumini#e. Fiecare însemna
o cl!dire, iar fiecare cl!dire era un han. Structurile erau diferite, de la
cocioabe, acoperite cu resturi, pân! la palate ornamentate, u"or
asem!n!toare celor princiare.
Virukul ar!t! spre primele câteva locuri.
— Au c!r!ri, dar nu "i u"i.
Jorim î"i frec! b!rbia.
— Poate c! nu suntem bineveni#i acolo. Poate c! nu suntem
bineveni#i niciunde.
Talrisaal râse.
— Doar cei care n-au sim#it niciodat! c! le este o foame de lup ar
fi respin"i aici. A" vrea s! spun c! aia nu-i locul meu, îns! am profitat
de al#ii.
— Dup! acest criteriu, în mod clar aici mi-e locul.
1234
Jorim oft!. Se folosise de faptul c! era nepotul lui Qiro pentru a-i
pune pe verii lui s!-i fac! munca. $i nu o dat! profitase de statutul
familiei sale pentru a atrage câte-o femeie în patul s!u. Într-o
realitate în care cele mai odioase fapte erau crima "i tortura, ale sale
de-abia dac! erau luate în seam!, îns!, cu siguran#!, nu era
nevinovat. Se zgribuli.
— Ai f!cut ceva ce-ar fi suficient s! te "in! aici?
— Sper c! nu.
— Bine. Jorim zâmbi. Cu cât termin!m mai repede aici, cu atât o
s!-mi plac! mai mult.
— Graba va face ca lui Nessagafel s!-i fie mai greu s! te g!seasc!.
Jorim se uit! repede în jur. I se p!rea ciudat c! b!trânul nu venise
dup! el. Scurgerea inegal! a timpului ar fi putut însemna c! înc! nu i
se remarcase absen#a. Nu putea conta îns! pe un asemenea noroc.
— Poate c! va veni s! vâneze "i va fi blocat pe drum. N-ar fi
grozav?
Virukul î"i leg!n! capul în semn de aprobare. O luar! în grab! prin
ora". Vreo dou! taverne aveau u"i, dar, cu toate c! p!reau primitoare,
drume#ii trecur! de ele. În timp ce înaintau spre o mare argintie "i
luminoas!, imobilele devenir! tot mai mari "i spectaculoase. Se
pomenir! atra"i, în mod irezistibil, spre cel mai mare, din moment ce
era singurul care permitea accesul la mare.
Jorim se opri, citind semnul de deasupra u"ii deschise:
— Coroana Sf!râmat!. Aduce tot felul de imagini. Nu-s convins
c!-mi plac.
— În Viruk!, asta-i „Nesdorei”. Ochii întuneca#i ai vr!jitorului
sclipir!. Înseamn! locul unde-au c!zut cei puternici, "i nu într-un fel
potrivit. Este locul unde un trufa" a fost doborât.
— Va trebui s! studiez Viruka. Sunt o mul#ime de nuan#e aici.
— Limba Virukilor a disp!rut demult. Vorba nu mai permite
nuan#e.
— P!cat, dar ai dreptate. Jorim f!cu un pas înapoi. Dup! tine.
Grandioasa cl!dire a Coroanei Sf!râmate era imens! din toate
punctele de vedere. Arbori întregi fuseser! descoji#i de scoar#! "i
transforma#i în stâlpi ale c!ror crengi sus#ineau tavanele boltite.
Du"umeaua din lemn auriu p!rea f!r! margini, ca "i cum un singur
1235
bu"tean ar fi fost rindeluit s! par! o suprafa#! continu!. De-a lungul
pere#ilor "i în mijloc ardeau vetre masive, din piatr!. Mese din lemn
negeluit – unele dotate cu b!nci, celelalte cu scaune grele – ocupau
podeaua. Sala enorm! anihila orice încercare de a num!ra mesele.
Carnea se perpelea în frig!ri. Servitori înc!rca#i cu t!vi care
gemeau sub greutatea pocalelor de bere "i vin sau a platourilor cu
carne aburind! se plimbau prin sala nesfâr"it!. Din când în când,
unul se oprea, îi trecea povara unui birta", apoi se a"eza la mas! în
locul acestuia.
— Se pare, Wentoki, c! aceia care sunt pedepsi#i pentru c! s-au
folosit de al#ii sunt f!cu#i s!-i serveasc!.
— Negre"it, asta face parte din cazne.
Jorim o lu! înainte, încercând s!-i recunoasc! pe unii dintre
clien#i. Vreo dou! blazoane i se p!reau familiare. Marcau prezen#a
unor tirani minori sau mini"tri care se îmbog!#iser! din corup#ie. Cel
mai adesea, mu"teriii nu purtau niciun fel de blazoane, fiind ni"te
r!uf!c!tori anonimi, criminali "i pedofili, ale c!ror fapte trecuser!
nev!zute de nimeni, în afar! de zei "i de victimele lor.
— Încercarea de a g!si vreun cunoscut aici probabil c! nu-i cea
mai bun! strategie.
— De acord.
Talrisaal î"i miji ochii.
— A" mai sugera s! nu ne a"ez!m, s! nu lu!m nicio tav!, s! nu ne
atingem de mâncare sau de b!utur!. Putem trece pe-aici, dar dac! ne
amestec!m printre ei, am putea fi prin"i în capcan!.
— Bine.
Preumbl!rile lui Jorim îl aduser! destul de aproape de o vatr!.
C!ldura ei se dovedi a fi ademenitoare, iar aroma f!cu s!-i chior!ie
ma#ele. Începu s! zâmbeasc!, apoi se uit! la ce frigeau servitorii.
Un client se dezbr!c! "i se încovoie. Un altul înfipse în el o frigare
de metal. %epu"a-l priponi cu totul, ie"ind, cu un gâlgâit de sânge,
piezi"!, prin gâtul omului. Alte #epu"e-l fixar! bine în frigare. Doi
servitori îl duser! spre un set de cârlige, apoi îl legar! ca pe un purcel
de lapte. Al#i doi oameni, murdari "i lucind de transpira#ie, îl urcar!
pe b!rbat pe vatr!. Carnea începu s!-i sfârâie în timp ce începu s! se
roteasc!, încet, pe frigare.
1236
Jorim nu-l cuno"tea pe acel b!rbat, îns! cel de lâng! el, a c!rui
carne se înnegrise, cu excep#ia por#iunilor din care buc!tarii
desprinseser! fâ"ii lungi, i se p!rea familiar.
— Conte Aerynnor?
Cel fript întinse mâinile dup! vocea sa, cr!pându-"i carnea pe la
coate "i umeri.
— Cine-i acolo?
— De ce ai ajuns aici?
— Sunt nevinovat. Nu l-am omorât pe niciunul dintre ei. Nici
familia, nici pe Majiata, nici pe Nirati, pe nimeni& Ajut!-m!&
— Nirati? Lui Jorim i se strânse inima. Nirati Anturasi?
— Nu pe ea, pe ea nu. Sunt nevinovat!
Jorim î"i miji ochii. Acceptase c! sora lui era moart!, îns! auzind
acea veste ca Wentoki, o golise de orice emo#ie. Era doar un fapt,
unul amortizat de starea ei, de „nu chiar moart!”. Nu se gândise
niciodat! la circumstan#ele mor#ii ei. Ar fi putut în#elege un accident
sau o boal!. Chiar acceptase a"a ceva.
Dar crima?
Negarea lui Aerynnor îi bagatelizase moartea. El o f!cuse, altfel nu
s-ar fi perpelit acum. Lipsa total! de remu"c!ri din glasul contelui îi
înghe#! lui Jorim sângele în vene. Î"i merita pe deplin pedeapsa.
Cel de lâng! Aerynnor fusese scobit pân! la os. Servitorii aruncar!
oasele într-o gr!mad!. Scheletul începu s! se mi"te "i s! se
recompun!. Mai mul#i servitori îi aduser!, gr!bi#i, mâncare "i
b!utur!. Scheletul d!du berea peste cap "i înfulec! hartane mari de
carne. În loc s! se împr!"tie pe podea, bucatele mestecate curser!
peste oase, acoperindu-le cu mu"chi "i carne. Transformarea dezv!lui
c! scheletul îi apar#inea unei femei.
Din nou întreag!, cu p!r lung "i lucios, întunecat, culese de jos
roba l!sat! de ultimul mu"teriu. La atingerea ei, deveni o m!tase de
un verde str!lucitor, cu un blazon cu un tigru brodat cu aur. $i-o
strânse în jurul taliei cu o cing!toare aurie, apoi str!b!tu mul#imea "i
se a"ez! la o mas!.
— Din câte se pare, Talrisaal, aici se benchetuie"te încontinuu.
Virukul ar!t! spre femeie.
— Nimeni nu pare s! fie în mod deosebit deranjat dac! m!nânc!
1237
sau e fript. Nu este o pedeaps! prea grea.
— A"a este.
Jorim o lu! printre mese "i-"i f!cu loc pân! la masa unde se
a"ezase femeia. %inând cont de blazonul ei "i de stilul broderiei, era
una dintre prin#esele Moryth mai pu#in importante. Circulau tot felul
de pove"ti despre acea ramur! a familiei regale, care gusta din vicii
nefire"ti s!vâr"ite cu #!ranii, care apoi erau omorâ#i. Prin#esa st!tea
laolalt! cu al#ii de sânge regesc, între care cineva foarte bine-
cunoscut în Nalenyr.
Prin"ul Araylis?
Fratele mai mare al Prin#ului Cyron avea un piept lat "i o robuste#e
în tr!s!turi pe care nu le puteai g!si la actualul conduc!tor al
Nalenyrului. Nu mai avea niciun semn al loviturii de spad! care-i
despicase craniul, de"i vorbea pe nas. Purta o rob! cu blazonul
nalenian "i o coroan! imperial! plasat! deasupra unui dragon.
— Dac! a" fi avut ceva mai mult! r!bdare. Cred c! asta-i, cu
adev!rat. Deseienii erau vulnerabili "i-ar fi devenit "i mai "i dac! a" fi
a"teptat. Pyrust nici nu "i-ar fi p!strat tronul mult! vreme. A" fi putut
s-o fac. L-a" fi putut izgoni din Helosunde "i s! aduc teritoriul sub
controlul meu total.
Jorim se încrunt!. Era copil când murise Araylis. Lucrase la câteva
din h!r#ile pe care le luase prin#ul în campania sa. În mod
surprinz!tor, campania fusese apreciat! drept singura prin care
prin#ul i-ar fi putut elibera pe Helosundieni din jugul domina#iei
deseiene. N-a existat niciun indiciu privind cucerirea Helosundei
pentru Nalenyr.
— Nu, nu, cu r!bdarea n-ai fi ob#inut nimic.
B!rbatul care vorbise purta o rob! maro, cu un "oim alb în zbor.
— B!t!liile sunt câ"tigate de cel mai rapid. Am gre"it "i eu
a"teptând. Am vrut ca dinastia ta s! se spulbere într-un r!zboi civil.
V-am vrut sl!bi#i, îns! asta nu s-a întâmplat. P!cat c! n-am atacat
când bunicul t!u a preluat tronul. O ac#iune rapid!, decisiv!, mi-ar fi
adus întreaga voastr! na#iune.
O alt! femeie se concentra numai asupra realit!#ii pe care o vedea.
— Dac! nu i-a" fi obligat pe #!rani s! cultive crini alba"tri, atunci
copilul acela n-ar fi fost în#epat de albin! "i n-ar fi murit. Iar p!rin#ii
1238
lui n-ar fi stârnit r!scoala. Familia mea ar domni "i acum…
— Nu, nu-i drept. Prin#ul Araylis împro"c! saliv! pe mâneca sa.
Dac! a" fi avut r!bdare, asta ar fi fost tot. Deseienii ar fi fost vl!gui#i…
Jorim se retrase încet. A"a auzi "i alte fragmente de conversa#ii.
Fiecare se plângea de câte ceva. Fiecare avea câte-un regret – unele
vulgare, altele monumentale – pe care-l considera o nenorocire. Îns!
Prin#ul Araylis nu avea dreptate. Nu ner!bdarea-i adusese moartea.
Trufia. Aceea"i trufie care-i spusese c! putea lua Helosunde îi "optise
c!-l putea înfrânge "i pe Prin#ul Pyrust. Indiferent cât ar fi a"teptat,
probabil c! n-ar fi fost niciodat! în stare s!-"i înfrâng! rivalul
deseian.
Jorim se întoarse spre Talrisaal.
— Pedeapsa aici nu-i servitul sau s! fii fript de viu. Este retr!irea
înfrângerilor tale iar "i iar, încontinuu.
— Compenseaz! vina?
— B!nuiesc c! da. Ace"ti oameni au trecut prin via#! f!r! a se
îndoi vreo clip! de ei. Se credeau infailibili. $i s-au comportat ca
atare. Jorim d!du din cap. Sunt for#a#i s!-"i retr!iasc! gre"elile f!r! a
g!si vreo solu#ie. Nici nu-mi pot închipui cum e.
Unul dintre servitori, încovoiat sub greutatea unei t!vi înc!rcate
cu pocale frem!t!toare, chicoti.
— Dac! nu-#i po#i închipui, te vei întoarce aici cât de curând.
Când serve"ti, îi vezi pe oameni a"a cum sunt. Ce prost ai fost. $i nu-i
nicio sc!pare.
Talrisaal îl trase pe Jorim înapoi.
— Nu-i r!spunde. Va schimba locul cu tine, la fel cum to#i se
str!duiesc s! dea vina pe al#ii.
— Ce loc îngrozitor.
Virukul d!du din cap.
— S! fii pr!jit "i t!iat în buc!#i trebuie s! fie cea mai n!prasnic!
pedeaps!, dar a" suferi "i în interior.
— Sper ca toate victimele lor s! încerce pl!ceri egale în intensitate
cu durerile de-aici.
— Trebuie s! mergem, Wentoki.
— A"a este. U"a-i acolo. Ne vedem acolo.
Virukul îl privi curios.
1239
 — Ce-ai de gând s! faci?
— Vr!jile au efect aici, nu?
— Da.
— Bine, a"teapt! o clip!.
%inându-se de cuvânt, Jorim i se al!tur! iar Virukului "i o luar!
amândoi spre mare. Se avântar! în ea, îndreptându-se spre cel de-al
$aselea Iad. Numai când apa îi trecu peste cap sc!p! Jorim de urletele
lui Junei Aerynnor. B!rbatul ceruse ajutor, iar Jorim fusese încântat
s! i-l acorde. Farmecul de vindecare a avut efect imediat,
îns!n!to"indu-i carnea "i închizându-i r!nile f!cute de cu#it.
$i farmecul va continua pentru vecie, astfel c! uciga"ul lui Nirati
î"i va petrece eternitatea pe frigare, urlându-"i nevinov!#ia în urechile
oricui ar vrea s!-l asculte.
1240
36
Ziua a 27-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Kunjiqui, Anturasixan
Nirati nu mai "tia câte zile trecuser! în lumea real! de când luase
decizia de a-l salva pe Jorim. Pe t!râmul ei, zilele treceau ca un vârtej.
Timpul putea fi chiar "i întors sau, cel pu#in, a"a credea ea. P!rea s!-
"i aminteasc! de retr!irea unor zile. La cap!tul fiec!reia era atât de
frustrat!, încât î"i dorea s! nu se fi petrecut niciodat!.
În Kunjiqui, dorin#ele ei erau liter! de lege.
Îns! existau unele lucruri pe care nu "i le dorea s! existe. Îi spusese
lui Takwee c! nu vor c!l!tori în Lumea Mor#ilor singure. Avea nevoie
de o armat! "i se apuc! s! adune una. Sarcina ar fi trebuit s! fie una
u"oar!, din moment ce Nelesquin î"i crease propria sa armat! în
Anturasixan "i-o trimisese s! invadeze Cele Nou!.
Chiar "i mai important, îi l!sase unele dintre creaturi. În timp ce
coopera cu Qiro pentru crearea de t!râmuri potrivite pentru
cre"terea de r!zboinici fioro"i "i fabricarea de arme însp!imânt!toare,
unele dintre realiz!rile sale nu erau chiar ce-"i dorise. Nelesquin "i
bunicul ei m!turaser! pur "i simplu #inuturile "i o luaser! de la
început, îns! Nirati adunase fiin#ele abandonate, precum Takwee, "i
le asigurase un ad!post. Pentru c!-i f!cea atâta pl!cere, Nelesquin se
îndurase s!-i dea din ce în ce mai multe creaturi de salvat în ceea ce
el numea T!râmul Juc!riilor Pierdute.
Din fericire, ea trecuse pe acolo, încercând s!-i multiplice pe
Durrani. Se concentrase asupra lucrurilor pe care le cuno"tea.
Protodurranii, b!rba#i mici de stat, ni"te brute cu pielea albastr! "i
mu"chi masivi, se descurcau bine la c!l!rit c!prioarele cu coarne
aurii. Î"i foloseau animalele de c!l!rie ca s! adune alte creaturi,
inclusiv giganticii "i relativ docilii arunc!tori de bolovani.
O întreag! specie de maimu#e cu blana verzuie, cu aripi de liliac,
zburar! de pe vârful unui munte. Î"i spuneau Apropia#ii. Imitau
1241
forma#iunile în care-"i aranja Nirati trupele. Dup! vreo patru, cinci
genera#ii, ajunseser! s! în#eleag! comenzile "i deveniser! foarte
loiale. Nu puteau folosi arcurile, îns! suli#ele li se potriveau "i se
pricepeau foarte bine s! arunce cu pietre.
Alte creaturi, precum lupii ei lungi, reptilieni, "i-au dezvoltat "i ei
o inteligen#! rudimentar!. Se p!rea c! se adunau în haite din instinct
"i goneau repede. Aveau o mu"c!tur! groaznic! "i erau încânta#i s!
vâneze, atât timp cât ziua era însorit! "i cald!.
De fapt, toate trupele ei erau fericite s! fac! orice le-ar fi cerut ea.
G!si altare construite în onoarea ei, cu flori "i ofrande sacrificate
pentru ea. Le deveni la fel de devotat! pe cât îi erau "i ei. Când cei
mai b!trâni se sfâr"eau "i erau du"i la locul de veci, venea s! le
u"ureze suferin#a, promi#ându-le c! se vor întâlni cu cei dragi lor în
Lumea Mor#ilor. La comanda ei, toate creaturile ar fi luat Lumea
Mor#ilor cu asalt. Îns! problema era c! nu "tia cum s! le comande. Cu
toate c! putea pr!si creaturile la fel de bine ca "i Nelesquin, nu avea
nicio idee ce f!ceau generalii. La fel ca mai toate fetele tinere din
Nalenyr, privise o mul#ime de parade militare "i înv!#ase totul despre
Keru pe când era mai mic!. Paradele "i instruc#ia erau folositoare
pentru impunerea disciplinei, îns! nu ajutau cu nimic la înv!#area
creaturilor cum s! atace "i s! se foloseasc! de strategii sau tactici. Cât
despre omorât… Lui Nirati nu-i pl!cea ideea de a ucide.
Armata ei era format! din creaturi inocente, care ar fi f!cut orice
le-ar fi cerut, îns! exist! unele lucruri care n-ar trebui s! fie cerute.
Nirati se trezi prins! între dou! op#iuni inacceptabile. Îl putea l!sa pe
Jorim captiv în Lumea Mor#ilor sau ar fi putut duce creaturi lipsite de
experien#! "i insuficient antrenate într-un r!zboi pe care n-avea nicio
pricepere s!-l poarte. Oricare dintre ele s-ar fi soldat cu un dezastru,
dar nici dac! nu f!cea nimic nu avea s! rezolve ceva.
— Îmi trebuie un general.
Nirati se încrunt! pe când scruta oceanul argintiu, în care se v!rsa
râul azuriu de pe acest t!râm. Un val se sparse "i se rev!rs! pe plaj!,
pentru a-i sp!la picioarele. În timp ce se retr!gea, nisipul îi cuprinse
gleznele. Î"i mi"c! degetele în joac!, râzând din cauza senza#iei, apoi
î"i aminti ceva.
Bunicul ei, istovit "i aproape nebun, formase o mic! armat! din
1242
noroi. Î"i pusese micii r!zboinici în ambarca#iuni "i-i expediase de-
acolo. Urmau s!-l elibereze pe Keles din capitala deseian!. Le f!cuse
chiar "i un comandant, luând un singur fir de p!r de la Nirati, pentru
a-"i întregi crea#ia. Nirati zâmbi "i se l!s! în genunchi, adunând cu
bra#ele nisipul umed. Takwee "i cei doi ap!r!tori Apropia#i ai ei îi
venir! degrab! în ajutor. Adunar! nisip umed într-un dreptunghi cu
lungimea de aproape doi metri "i unul în!l#ime.
Nirati îl trase pe Takwee de pe vârful lui "i-l netezi. Începu sco#ând
în eviden#! forma unui b!rbat înalt "i musculos. În timpul lungii ei
str!danii de a-"i descoperi talentul, se ocupase pu#in "i de sculptur!,
îns! fu încurajat! de faptul c! solda#ii din noroi ai bunicului ei
fuseser! destul de butuc!no"i. Se preocup! de detalii, pân! la nivelul
fiec!rui deget de la mâini "i de la picioare.
Fa#a i-o l!s! la urm!. Încerc!, în zadar, s!-"i aminteasc! vreo
imagine de-a Împ!ratului Taichun, cel care crease Imperiul. Cele
câteva picturi care supravie#uiser! fur! idealizate "i s-au înv!lm!"it
u"or în mintea ei cu imaginile lui Jorim. Aflase de al#i generali din tot
felul de istorii, îns! nu avea nicio reprezentare clar! a lor. Putea
invoca o imagine a Prin#ului Araylis, îns! î"i amintea c! murise cu
capul cr!pat în dou! "i nu credea c!-i va fi prea de folos în acest fel.
Nirati îngenunche "i închise ochii. Î"i puse mâinile pe fa#a
nemodelat!. În loc s! încerce s!-"i imagineze o anume persoan!, se
concentr! asupra tr!s!turilor pe care ar trebui s! le aib! un mare
general. Desigur, o b!rbie proeminent!. Pome#ii ridica#i, sprâncene
bine conturate, o frunte înalt!. Un nas te"it, pentru c!, poate, fusese
spart cândva. $i ochii s! nu fie prea adânci#i.
În timp ce desena sprâncenele cu unghia, întregul ei trup fu
str!b!tut de furnic!turi. Se concentr! asupra nevoii sale, asupra
dorin#ei de a avea un r!zboinic care-i va conduce armata "i-i va salva
fratele. Trebuia s! func#ioneze.
Apoi lovi un val uria". O prinse din spate, sp!rgându-se pe ea. Apa
o azvârli peste generalul ei de nisip, apoi curentul o trase dup! el.
Nirati se rostogoli pe plaj!. Strânse nisipul cu degetele. I se scurse
printre ele. Un al doilea val o împinse în nisip. Firi"oarele de nisip îi
r!maser! între din#i. Le scuip!, apoi trase apa în piept. Începu s!
tu"easc! "i valul în retragere o absorbi în apa argintie.
1243
 O zbughi spre suprafa#!, îns! apa învolburat! o rostogolea
neîncetat. P!rul îi acoperi fa#a "i gâtul. Pl!mânii îi ardeau. Tu"i. Aerul
pre#ios sc!p!, transformându-se în bule. Ridic! o mân! spre
suprafa#!. Sim#i aerul, dar sim#i "i cum se scufunda încet.
Apoi o mân! o prinse de încheietur!. Salvatorul ei o trase din
adâncuri "i o #inu atârnat! ca un copila". Nirati mai tu"i o dat!,
inspirând aerul, apoi vomit!, murd!rindu-se toat!. Icni "i se zb!tu pe
când el o coborî în ap!, sp!lând-o, înainte de a o ridica din nou.
În cele din urm!, î"i d!du la o parte p!rul de pe fa#!. Îl recunoscu
pe b!rbatul care-o #inea în aer. Fa#a lui dezv!luia for#a pe care o
sculptase "i multe altele. Ochii, de un verde mai închis decât blana de
Apropiat, luceau intens. Privirea lui se mut! de pe fa#a ei la cele dou!
primate care se apropiau în goana mare.
Animalele se oprir! brusc, mârâir! "i se retraser! pe plaj!.
O puse jos, apoi se uit! la mâna sa stâng!. $i-o îndoi, o studie, "i-"i
trecu degetul mare peste inelul de pe cel de-al patrulea deget. Zâmbi,
destul de încântat.
— Am r!mas f!r! barb!, îns! am recâ"tigat dou! degete. E un târg
la care m! învoiesc.
Nirati se acoperi cu un ve"mânt din iarb! de mare.
— Bine-ai venit în Anturasixan, Prin#e Pyrust.
1244
37
Ziua a 30-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
M-am l!sat într-un genunchi înaintea unuia dintre altarele lui
Cyron, "i i-am aruncat un argint unui cer"etor. Dintre robele lui
murdare, acesta scoase o buc!#ic! de t!mâie "i-o aprinse.
Autodesemnatul preot al lui Cyron începu s! morm!ie o rug!ciune,
cu o tot mai mare fervoare, c!reia îi lipsea îns! coeren#a.
Altarul, de forma unei cochilii, era precum celelalte nou! mii
împr!"tiate prin Moriande. Avea pictura obligatorie, asem!n!toare
prin#ului, "i doi solda#i de juc!rie, care st!teau de straj!. Preotul meu
avea un oscior de la un deget, prezentat drept un fragment din bra#ul
pierdut al lui Cyron. Asta nu f!cea nici pe departe ca altarul s! fie
deosebit; dac! numai a noua parte din oasele din sanctuare ar fi
provenit cu adev!rat de la Cyron, mâna lui dreapt! ar fi trebuit s! fi
avut cel pu#in optzeci "i unu de degete.
N-am considerat nimic r!u în a rosti o rug!ciune pentru s!n!tatea
lui Cyron. Ordinele prin#ului d!deau oamenilor un scop. Acel rost le
oferea speran#!. A mea era ca rug!ciunile s! ne ajute s!-l #inem pe
Nelesquin departe de ora". Îngenunchind aici, le-am sim#it
apropierea înainte de a o auzi. Vibra#iile traversau solul. Osul
degetului se balansa, ceea ce-l f!cu pe cer"etor s!-l ia ca pe un favor
divin. Ne-am ridicat în acela"i timp, el ca s! se roage "i mai
zgomotos, iar eu ca s-o iau la goan! spre zid.
Potcoavele metalice "i zgomotul asurzitor pe care-l f!ceau m-au
f!cut s!-mi doresc ca preotul meu s! se roage la fel de tare. Oameni-
fiare gigantici, metalici, asem!n!tori cu gyanrigo"ii, îns! mult mai
mari "i mai orna#i, veneau în goan! din tab!ra lui Nelesquin. Primul
"ir, alc!tuit din nou! oameni-fiare, cu capete ca de berbeci, aveau
topoare late, cu t!i" dublu. Erau flanca#i de rânduri de r!zboinici
elefantini, trâmbi#ând din trompe, iar col#ii din filde" erau acoperi#i
1245
cu vârfuri metalice. Tigri "i lupi, ur"i, tauri "i lei goneau spre nord.
Unii erau din aur, al#ii din bronz, iar unii ar!tau ca "i cum erau din
lemn "i os.
Nu mai v!zusem niciodat! a"a ceva. Nici nu-mi imaginasem
ma"in!rii de lupt! atât de mari. Mi se uscase gura. Pira#i, Viruki,
Turasyndieni "i chiar "i vanyeshi, îi omorâsem pe to#i. Îns! aceste
ar!t!ri…
— Ce-o s! facem, St!pâne?
Întrebarea lui Dunos m-a adus cu picioarele pe p!mânt.
— Lupt!m, b!iete. Coboar!. Cur!#! curtea.
— Dar încle"t!rile vor fi aici, sus.
— Nu pentru mult! vreme. Du-te.
I-am ignorat morm!ielile "i mi-am scos evantaiul de la cing!toare.
L-am deschis brusc "i-am dat semnalul.
Trompe#ii no"tri au sunat mai tare decât elefan#ii. Ciocanele au
lovit. Catapultele "i alte ma"in!rii pentru aruncarea pietrelor
azvârlir! proiectile care au ajuns pân! aproape de norii jo"i. Bolovanii
mai mici doar rico"au din creaturile din metal, îns! unul mare lovi un
taur în plin avânt, zdrobindu-i craniul "i doborând jivina din fier. Cel
din urma sa f!cu un salt deasupra carcasei celui c!zut "i-"i continu!
alergarea.
Un berbec î"i lu! avânt spre por#ile ora"ului. M-am a"teptat s!-"i
coboare fruntea "i s! se izbeasc! de ele, dar se opri în apropiere.
Scuturând un nor de s!ge#i, berbecul se repezi asupra por#ilor cu
securea lui. Lovitura n!prasnic! m-a r!sucit "i m-a aruncat într-un
genunchi. A"chiile de lemn se împr!"tiar! prin curte ca fulgerul.
Oamenii d!dur! înapoi, lovi#i de fragmente ucig!toare, iar o bucat!
mare de lemn îl doborî pe Dunos la p!mânt.
Echipajul unui turn potrivi o mic! balist! "i-o în#epeni. Nu aveau
nicio "ans! s! ocheasc!, îns! ma"in!riile se îmbulzeau pe la por#i, a"a
c! lansar!. Suli#a cu vârful de fier str!punse un berbec, intrându-i
prin um!rul stâng, înfigându-se în p!mânt. Creatura încremeni, se
cl!tin!, apoi se pr!bu"i într-o înv!lm!"eal! de bra#e "i picioare.
$i mai mul#i loveau cu topoarele în por#i. Al#ii izbeau zidurile.
Mortarul se cr!pa, pietrele se mi"cau "i oamenii c!deau. Jos, în curte,
echipajele înc!rcau balistele "i le a#inteau asupra por#ilor. Zburar!
1246
alte a"chii de lemn, apoi "uier! o balama. M-am gr!bit s! cobor
sc!rile. Piatra se cr!pa, iar bol#urile de fier pocnir!. O bucat! de
metal mi-a zburat pe lâng! cap "i-a rico"at din masca de lupt! a
altuia. A c!zut ca un sac.
Peste o clip!, jum!tate din poart! s-a pr!bu"it greoaie. Timpul s-a
oprit în loc. Grinda frontal!, care o asigura, se cr!pase, smulgând
reazemele celeilalte jum!t!#i. Poarta c!zu cu zgomot, zdrobind un
arca". S!ge#ile lui cu pene ro"ii z!ng!nir! "i se rostogolir! pe piatra de
pavaj. Cealalt! poart!, torturat! de loviturile neîncetate, ced! în fa#a
berbecilor.
Mon"trii lui Nelesquin s-au priponit singuri la intrare. Balistele "i-
au lansat suli#ele. Corzile strânse gemeau, iar bârnele de torsiune
trosnir!. S!ge#ile au ajuns la #int! într-o clip!. O suli#! zgârie coapsa
berbecului din fa#!, iar o alta îi str!punse m!runtaiele. Creatura se
pr!bu"i, copitele din fa#! îngropându-i-se în burt! înainte de a c!dea
într-o rân!. A treia lance lovi alt berbec în coaps!. Acesta se retrase
"chiop!tând, îns! al#i doi intrar!. $i iat!-m! aici, singur, cu s!biile
scoase din teac!, iar un iz u"or de t!mâie îmi umplea n!rile.
Ciras Dejote st!tea pe metereze în timp ce ma"in!riile de lupt!
"arjau. Elefan#ii se n!pusteau direct spre pozi#ia lui. Îi recunoscu
imediat. Gyanrigo"i$
Întreaga mea pricepere, toat! disciplina mea, nu înseamn! nimic
împotriva unuia din ace#tia.
Dincolo de ei, venind n!prasnic în urma lor, kwajiini "i r!zboinici
obi"nui#i î"i r!cneau îndemnurile de lupt!.
Penxir Aerant scoase o s!geat! "i-o lans!. Rico"! din fruntea lat! a
elefantului din fa#!, trasând o zgârietur! str!lucitoare în fierul
cenu"iu. Ciras îl apuc! pe arca" de mânec!.
— Nu po#i face nimic împotriva lor.
B!rbatul mai înalt î"i trase bra#ul.
— Nu de la distan#a asta, dar se vor apropia.
Scoase înc! o s!geat! "i o lans!, dar acum reu"i s-o trimit! prin
capul pieptului elefantului. Animalul mecanic se împiedic! "i c!zu.
Col#ii lui s!par! brazde adânci în p!mânt. Un al doilea elefant se
împiedic! de primul. C!zu gr!mad!, stârnind praful, "i se ridic! încet,
oferindu-i arca"ului o a treia "ans! lejer!.
1247
 Îns! Penxir nu mai trase niciodat!. Dou! s!ge#i kwajiin îi
str!punser! gâtul. Sângele fierbinte împro"c! masca de lupt! a lui
Ciras, orbindu-l. Se d!du înapoi, "tergându-se în dreptul ochilor. O
alt! s!geat!-i str!punse mâna stâng! "i z!ng!ni, lovindu-se de masc!.
Durerea-i potopi bra#ul, apoi ceva izbi puternic zidul.
Ciras fu proiectat în aer.
Lovi ramele capcanelor pentru cârti#e, care-i mai atenuar!
c!derea. R!sucindu-se în aer, c!zu pe spate "i se lovi la cap. Coifu-i
zbur! cât colo. Masca de lupt! îi atârna într-o parte. $i-o smulse.
Sus, pe cer, unul dintre mon"trii înaripa#i zbur! pe deasupra
zidului. Oricum, o problem! mai grav! era poarta c!tre portul de
evacuare. Prima lovitur! dat! de bâta unui elefant "tirbise ambele
jum!t!#i "i cr!pase grinda care le #inea închise. O a doua lovitur! le
zbur! pe amândou! din #â#âni. Por#ile de metal se rostogolir! în
curte. Una t!ie un om în dou!. Cealalt! zdrobi butoaiele cu ap!, puse
acolo pentru stingerea incendiilor.
Ciras încerc! s! se ridice, îns! alunec! pe noroiul proasp!t. Cineva,
mai în spate, strig!:
— R!mâi jos&
R!zboinicii Durrani n!v!lir! prin portul de evacuare, sco#ând
însp!imânt!toare r!cnete de lupt!, numai pentru a li se r!spunde cu
un staccato de pocnituri ale corzilor ma"in!riilor. Cele mai vechi
dintre ma"in!riile de asediu, "i cele mai pu#in sofisticate, cele cu
corzi, erau formate dintr-un stâlp rezistent, înfipt adânc în p!mânt.
Deasupra solului r!mânea din stâlp cam de un stat de om, iar la cap!t
avea o crest!tur! în form! de V, de un lat de palm!. O scândur!
fusese ata"at! stâlpului în partea de jos, cu un cablu gros, care se
tr!gea înapoi "i se lega. În crest!tur! fusese îndesat un m!nunchi de
s!ge#i. Când coarda declan"atoare era t!iat!, scândura zvâcnea în sus
"i lovea cu putere s!ge#ile de la cap!t.
Deasupra lui Ciras trecu un nor de s!ge#i. Primii kwajiini c!zur!
când s!ge#ile trecur! prin ei. Cei r!ma"i în urm! se trezir! cu s!ge#i
înfipte în armuri sau în carne. Unii se oprir! ca s! le rup!. Al#ii
continuar! s! înainteze.
Caracteristicile ma"in!riilor cu corzi nu îmbun!t!#eau prea mult
distan#a de tragere sau precizia, dar permiteau o reînc!rcare rapid!.
1248
Ciras se rostogoli într-o parte pe când lemnul pocnea iar "i iar.
R!zboinicii kwajiini gemeau "i blestemau, dar prea pu#ini î"i d!dur!
duhul.
Ciras î"i rec!p!t! echilibrul "i trase din teac! sabia vanyesh cu o
singur! mi"care. R!mânând ghemuit, secer! picioarele r!zboinicilor
cu pielea albastr!. Un alt kwajiin, cu o s!geat! înfipt! în partea
c!rnoas! a um!rului, lovi s!lbatic. Spadasinul par! atacul cu o
mi"care larg!, apoi î"i înfipse cotul stâng în fa#a r!zboinicului. Oasele
pocnir!. Du"manul d!du înapoi cl!tinându-se, sângele curgându-i
printre degete. Dintr-un salt, Ciras îi str!punse gâtul.
Ciras s!ri înapoi pentru a invoca jaedunul, îns! nu reu"i. Durerea
de la mân!, chinul de la spate, capul care-i bubuia "i "ocul vederii
unui elefant strecurându-se în portul de evacuare f!ceau imposibil!
concentrarea. Devie o alt! lovitur! din fandare, apoi izbi, prinzându-l
pe r!zboinic în genunchi. Se pr!v!li într-o parte, rupându-"i-l
zgomotos, apoi cu o lovitur! de sus cr!p! în dou! sc!fârlia
kwajiinului.
Mai în josul str!zii, o balist! trase, apoi înc! una. Prima trânti o
bil! de fier de aproape cinci kilograme în pieptul elefantului,
cr!pându-i armura. Cealalt! lansase nou! suli#e cu vârful de fier,
câteva trântindu-i pe kwajiini la p!mânt. Dou! dintre ele nimerir!
elefantul, "i – f!r! nicio îndoial!, dirijat! chiar de mâna lui Kojai –
una se înfipse acolo unde lovise bila de fier.
Suli#a se afund! "i zbârnâi. Elefantul se smuci. Capul îi zvâcni în
sus, unul dintre col#ii s!i str!pungând un kwajiin care se zvârcolea.
Creatura încremeni în portul de evacuare cu r!zboinicul muribund,
zb!tându-se inutil.
R!zboinicii din Moriande slobozir! un strig!t. Traser! "i alte
ma"in!rii cu coard!, iar arca"ii lovir! #inte anume. Kwajiinii prin"i în
capcan! încercar! "i reu"ir! s! ucid! r!zboinici, îns! f!r! înt!riri,
pierir! rapid.
Al#i elefan#i loveau zidul. Nu va trece mult! vreme pân! când
întregul sector va c!dea. Ciras rupse s!geata "i-o scoase din mân!.
Îndes! acolo o fâ"ie de pânz!, ad!ugând pe deasupra ei o rug!ciune
de la un templu de-al lui Cyron, "i leg! rana. Aproape c! nici nu lu!
în seam! mul#umirile celorlal#i, în vreme ce se repezeau spre alte
1249
posturi de lupt!. Îl invitar! s! li se al!ture, dar refuz!. nu în#eleg cât e de important r!zboiul. Îi elimin! pe cei slabi "i-i
În pofida durerii "i a victoriei, nu uitase de creatura înaripat!, care r!spl!te"te pe cei puternici. Ne face mai buni.
zburase pe deasupra ora"ului, r!zuind norii. Privi în sus "i-o v!zu — Recâ"tigându-mi turnul ne va face mult mai buni, Prin#e
dând târcoale înspre apus. Ciras î"i d!du imediat seama în ce direc#ie Nelesquin.
se îndrepta: Anturasikun, "i putea ghici cam care-i era misiunea. Qiro studie b!t!lia îndep!rtat! cu ochii ageri, deschi"i la culoare.
Dintr-un motiv sau altul, Nelesquin îl voia pe Keles Anturasi, iar — Eforturile tale înspre est sunt neconving!toare.
Ciras nu-i va l!sa niciodat! s!-i ia prietenul. — R!bdare, Maestre Anturasi. Nelesquin strânse biciu"ca în
ambele mâini, în josul spatelui. Acest r!zboi este o lucrare de art!.
— Trebuie s! ajungem mai aproape. Savureaz-o. Î#i va aduce ceea ce-#i dore"ti.
Nelesquin mai arunc! o privire spre mâna de pietre de ghicit, apoi Prin#ul d!du din cap ca pentru el, în timp ce jarandaki î"i începu
îl b!tu pe um!r pe vizitiul kasphana cu o biciu"c! de c!l!rie. coborârea.
— V!d ce se întâmpl!, dar trebuie s! "i aud. — $i odat! ce vom ob#ine ceea ce ne dorim, nimic nu ne va mai
Kaerinus cl!tin! din cap. putea opri.
— Dac! te apropii prea mult ai putea s! sim#i "i mirosul.
Nelesquin zâmbi, b!gând pietrele înapoi în s!cule#ul lor.
— Uitasem c! nu #i-ai format niciodat! gustul pentru r!zboi.
— Am vindecat atât de multe r!ni, Alte#!, încât r!zboiul nu m!
mai incit! defel.
— $i faci asta foarte bine, Kaerinus.
Pietroaiele zburau peste zidurile cet!#ii Moriande, zdrobind unii
dintre dari, îns! poarta principal! fusese deja sf!râmat!. Por#ile mai
mici de la est "i vest fuseser! spulberate "i ele, iar elefan#ii erau pe
cale s! d!râme un sector important al zidului. Înspre est, efortul de a
folosi dari de lemn în locul sc!rilor de asediu p!rea s! dea rezultate.
Se legaser! "i urcaser! pe zid precum iedera, permi#ându-le
r!zboinicilor s! n!v!leasc!.
Prin#ul se adres! s!cule#ului de pietre:
— E mai bine decât a#i prezis voi.
— A#i spus ceva, Alte#!?
— O glum! de-a mea. Nelesquin zâmbi larg. Vede#i voi, prieteni,
r!zboiul este ceea ce-i face pe oameni unici. Sunt Virukii r!zboinici
falnici? Desigur, nu se poate nega asta, îns! au încetat s! mai lupte în
r!zboaie cu mult înainte ca adev!ra#ii oameni s! fi ajuns pe aceste
#!rmuri. Am putut s!-i izgonim din imperiul lor "i s!-l înfiin#!m pe al
nostru. Da, unii au sugerat c! Virukii ar fi fost s!tui de r!zboaie "i c!
sim#eau c! le-a cam trecut vremea, îns! astea-s lament!rile celor care
1250 1251

38
Ziua a 30-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
M-am aruncat pe sub securea berbecului. Lovitura sa a pulverizat
piatra de pavaj "i a zdrobit altarul la care m! rugam. A"chii de piatr!
au rico"at din armura mea. Au sc!p!rat scântei când o a doua
lovitur! a trecut razant de mine, pe o traiectorie joas!, retezând
picioarele altui r!zboinic.
— St!pâne, pe aici&
M-am ridicat degrab! "i-am luat-o la goan! dup! Dunos. M-a ratat
înc! un berbec, îns! a spulberat col#ul unei case. %iglele au c!zut ca o
cascad!, sp!rgându-se, dar nu m-am mai uitat înapoi. P!mântul se
cutremura cu fiecare lovitur! de copit!. Frica-mi d!dea aripi, îns!
asta nu m! va ajuta s! câ"tig cursa. Dunos #â"ni spre stânga, iar eu m-
am repezit pe urmele sale. Am t!iat-o la stânga, pe o strad! îngust!.
Unul dintre coarnele berbecului prinse marginea unui acoperi",
împr!"tiind "i mai multe #igle. Am alergat printre frânghiile pentru
rufe, de care atârnau cear"afuri. Funia a pocnit când berbecul a dat
n!val!. Am s!rit peste un morman de rufe abandonate "i-am alergat
dincolo de o alee de trecere.
Numai atunci, dup! ce bubuitul creaturii pornite în urm!rire s-a
mai diminuat, am îndr!znit s! m! uit înapoi. Zdren#e ro"ii "i albastre
atârnau de coarnele sale, iar berbecul "i le d!dea de pe ochi cu labele.
Se oprea la r!scruci, neluând în seam! aleile care duceau spre est sau
spre vest. Erau prea înguste ca s!-i permit! trecerea, iar Dunos "i cu
mine eram înc! înaintea lui. Cu toate c! era o creatur! din metal,
capcana pe care o preg!tisem pentru xonarchi a func#ionat perfect.
Balistele ascunse pe fiecare alee au tras de la mic! distan#!. O suli#! i-
a str!puns coapsele. O alta i-a intrat prin "old "i-a ie"it prin um!rul
din partea opus!. Berbecul s-a smucit, apoi s-a l!sat pe cl!dire.
Peretele s-a surpat, iar ma"in!ria de r!zboi a disp!rut printre
1252
d!râm!turi.
Dunos m-a tras de mânec!. Am fugit spre est, iar cei cu balista au
reînc!rcat. Ne-am croit drum prin mul#imile de indivizi panica#i,
scurgându-se spre nord. Oamenii îmi strigau întreb!ri, dar nu aveam
r!spunsurile pe care voiau ei s! le aud!. Am ar!tat spre poduri "i le-
am spus s! se mi"te repede.
A"a au "i f!cut, rugându-se lui Cyron sau oricui altcuiva i-ar
asculta.
M! întreb cui i se roag! Cyron chiar acum. S-ar putea ca prin#ul s!
fi prev!zut în planurile sale c!derea zidurilor, dar, cu siguran#!, nu
atât de repede. Nimeni n-ar fi putut. Nelesquin reu"ise în câteva clipe
ceea ce-ar fi trebuit s! dureze câteva luni.
Compania mea de xidantzu s-a adunat repede.
Ranai ar!t! spre sud-est.
— Ar trebui s! ne retragem spre Wentotikun "i s! r!mânem pe
pozi#ii.
Am scuturat din cap.
— Trebuie s!-i protej!m pe nevinova#i. Deshiel, pune-#i arca"ii pe
acoperi"uri. Ucide tot ce po#i, dar vreau s! atragi du"manul.
Ademene"te-i. Condu-i în capcanele noastre. Ranai, pune-#i oamenii
s!-i îndrepte pe refugia#i spre poduri. Ia-i de-aici.
Se încrunt!.
— Dar, Maestre…
— $tiu, nu pare o treab! de r!zboinic, îns! trebuie f!cut!. Crezi c!
nu va fi destul m!cel mai târziu? Elibereaz! terenul de refugia#i "i
po#i lupta cât î#i pofte"te inima.
D!du din cap "i începur! amândoi s! împart! ordine oamenilor
lor.
Am privit în jos.
— Dunos, du-te cu Ranai.
D!du hot!rât din cap.
— A#i fi mort acum dac! n-a" fi fost la poart!. R!mân cu
dumneavoastr!.
N-aveam timp s! m! târguiesc cu el, mai ales atunci când avea
dreptate.
— Dac! ajungem s! ne desp!r#im, te îndrep#i spre nord, ai în#eles?
1253
 Zâmbetul larg al lui Dunos izbuti s!-mi aduc! "i mie unul pe fa#!.
— M! îndrept spre nord, am în#eles.
Promisesem s!-mi duc oamenii în partea cealalt! "i majoritatea
presupuneau c! m! referisem la râu. Fumul începuse deja s! se ridice
lâng! o poart! mic!, de obicei rezervat! prin#ului, a"a c! Dunos "i cu
mine ne-am îndreptat într-acolo. Aproape imediat ne-am lovit de
oameni care veneau din acea direc#ie, mul#i dintre ei r!ni#i "i
sângerând. Deviaser! lovituri de spad! cu mâinile goale, ceea ce
spunea destule despre curajul lor "i despre nepriceperea
invadatorilor. Împreun! cu Dunos, am intrat într-o curte mic!,
interioar!, circular!, având în centru o fântân!. Doi b!rba#i, purtând
blazonul Companiei Libere Ixunite, #intuiser! de fântân! o femeie.
So#ul ei z!cea înnodat în propriile lui ma#e. Doi copila"i cu ochii mari
plângeau în t!cere, ascun"i la umbra unei c!ru#e r!sturnate.
Jaedunul fierbea în mine. M-am apropiat de fântân!, retezându-i
tendoanele primului b!rbat, apoi desc!p!#ânându-l. Complicele lui se
întoarse s! ca"te ochii. Privirea i s-a mutat de la mine la cioturile
care-i #ineau loc de mâini. Acesta a fost ultimul lucru pe care l-a
v!zut înainte de a le"ina într-o balt! de sânge arterial, fierbinte.
O duzin! de Ixuni#i ocupau jum!tatea de sud a cur#ii. Abandonar!
jafurile "i se repezir! spre noi, cu s!biile scoase. M-am r!sucit,
intrând între ei cu ambele s!bii fulgerând. Mu"chii s-au rupt "i
ligamentele au pocnit când o#elul ascu#it ca briciul a p!truns adânc.
Icnete "i gemete, blesteme, transformate în gâlgâieli, "i urlete,
marcate de z!ng!nitul fierului, dup! cum s!biile c!deau dintre
degetele r!mase f!r! nervi sau din strânsoarea mâinilor retezate.
Doi dintre b!rba#i se repezir! la Dunos. Nu aveai cum s!-l iei drept
adult. Era un copilandru "i înc! unul olog. Au decis c! era mai u"or
de omorât decât mine, dovedind de fapt c! erau cu mult mai pro"ti
decât p!reau. Dunos, cu toate c! era mic de statur! "i doar la
începutul instruc#iei sale obligatorii, participase la multe lupte. Se
trase spre stânga, blocându-l pe unul cu propriul s!u tovar!". Dunos
par! cu sabia lovitura de sus a primului b!rbat, apoi #â"ni înainte. Îl
înjunghie în vintre cu pumnalul. Sângele gâlgâi ro"u aprins. Omul se
cl!tin!, dând înapoi. Dunos se ghemui, dezechilibrându-i un picior. Îl
apuc! de c!lcâie, r!sturnându-l pe spate.
1254
Cel!lalt la", v!zând cum era curmat! via#a prietenului s!u, ezit!.
Dunos se repezi la el, lovind ca o cobr!. Sabia sa p!trunse pe sub
pieptarul b!rbatului "i în m!runtaiele lui. B!iatul î"i r!suci sabia din
greu, apoi o trase afar!. B!rbatul împro"c! ultimele sale vorbe într-un
nor însângerat, apoi c!zu f!r! via#! pe pietrele de pavaj.
Cel de-al doilea adversar al lui Dunos izbi p!mântul cam în acela"i
timp cu ultimul lovit de mine. Femeia se târâse spre locul unde se
ghemuiser! copiii. Clipocitul apei din fântân! acoperea acum
majoritatea zgomotelor imediate, în afar! de trop!itul regulat al
solda#ilor care blocau toate c!ile de sc!pare.
Contele Linel Vroan intr! în pia#!, acompaniat de doi gyanrigo"i.
Fuseser! construi#i din lemn "i li se d!duse o form! ca a acelor
insecte, c!lug!ri#ele. De"i nu erau atât de grei ca omologii lor din
metal, trop!itul lor tot cutremura p!mântul. Îl flancau pe
comandantul trupelor Ixunite. B!rbatul înalt f!cu o plec!ciune.
— Virisken Soshir, îmi amintesc de tine. Îmi vei permite s!-i fac o
bucurie st!pânului meu, ori m! vei obliga ca, spre regretul meu, s!-i
ofer cadavrul t!u?
Prin#ul Cyron mârâi. Se uita spre sud de pe în!l#imile Shirikun.
— Cum de-au putut sparge zidurile atât de repede?
Contele Jarys Derael st!tea nemi"cat în scaunul cu rotile.
— Nelesquin are ceva nou. Trebuie s! sper!m c! îi vom g!si
vulnerabilit!#ile, altfel totul e pierdut.
Cyron î"i trecu degetele prin p!r.
— Ora"ul meu. Nu putem face nimic.
— Ne-am preg!tit bine, Alte#!.
— Au trecut de zid. În sud-est este un incendiu. Ar putea mistui
totul.
— Este pu#in probabil c! Nelesquin îl va l!sa a"a. Nu câ"tig! nimic
dac! o face.
— Dar cum poate s!… Cyron cl!tin! din cap. Vanyeshii, da. Poate
s-au folosit de vr!jitoriile lor ca s! d!râme por#ile.
— Dac! sunt atât de crânceni "i de nes!bui#i, atunci totul e
pierdut, indiferent ce facem. Contele pocni din degete. V! rog, avem
o decizie de luat.
1255
 Cyron întoarse scaunul spre harta imens!, întins! în centrul
podelei turnului. Bunicul lui Cyron pusese pe seama înclina#iei sale
spre jocurile cu solda#ii de plumb abilitatea lui în chestiunile militare.
Solda#ii fuseser! picta#i în culorile diverselor unit!#i sta#ionate pe
cuprinsul ora"ului "i plasa#i corespunz!tor pe hart!.
— Alte#!, trebuie s! presupunem c! unit!#ile de la por#i au fost
distruse sau sunt pe cale s! fie distruse. La fel "i cea de-a doua
noastr! linie de ap!rare. Deja, putem vedea popula#ia traversând
podurile.
Cyron privi din nou spre sud. Cele nou! poduri erau ticsite de
refugia#i. Ici, colo, câte-o c!ru#! era împins! peste margini. Din când
în când, mai c!dea "i câte-un trup peste balustrade.
— Poate c! ar fi trebuit s!-i evacu!m pe to#i.
Glasul contelui se auzi ca o "oapt! hot!rât!:
— N-am fi putut anticipa ce arme are Nelesquin. Nu le-a avut la
Tsatol Deraelkun. Acum cinci zile nu le avea.
Cyron cl!tin! din cap.
— Dar "tiam c! va veni.
— Nu conteaz!. Ar fi fost o gre"eal! s!-i evacu!m pe to#i.
— Cum po#i s! spui a"a ceva?
— Prin#e Cyron, mi-am tr!it întreaga via#! într-o fort!rea#!.
Singurul meu #el a fost acela de a ucide du"mani. Cei care au tr!it sub
acela"i acoperi" cu mine "tiau c! niciun cartier nu va fi sacrificat sau
cedat. Dac! Tsatol Deraelkun ar fi c!zut, supravie#uitorii ar fi fost
m!cel!ri#i. S! presupui c! ar putea fi altfel aici e o prostie.
Prin#ul se încrunt!.
— Pentru c! toat! lumea este în primejdie, n-ar trebui s!-i punem
la ad!post?
— Nu. Suntem în r!zboi. S! permi#i unui segment al popula#iei s!
se prefac! a fi în siguran"! este periculos. Asta ar face ca ap!rarea
na#iunii s! fie doar îndatorirea r!zboinicilor. Oamenii ar ajunge s!-i
priveasc! la fel ca pe gr!dinari sau alt! categorie de slujitori. Le-ar
îng!dui s! se ascund! de realitatea cu care se confrunt!. Poporul
trebuie s! fie unit în jurul unui conduc!tor, pentru a-"i asigura
distrugerea du"manilor, altfel eforturile devin inutile. Dac! i se
permite oricui s! cread! c! este ferit de orice implicare, atunci
1256
r!zboiul este pierdut.
Cyron îl privi pe omul cu ochi ageri, prins în capcana trupului
muribund.
— Sunt foarte mul#i copii acolo.
— $i-l vom jeli pe fiecare copil mort. Obliga#ia noastr!-i aceea de a
vedea cum putem face mai bine ca s!-l împiedic!m pe du"man s!-i
ucid!.
Cyron d!du din cap "i se reîntoarse la fereastr!. Privi spre ora". Nu
îl vedea ca o adun!tur! de pietre puse una pesta alta, ci ca o re#ea.
Spre sud, ochiurile plasei se zdren#uiau "i se întrerupeau brusc.
Ora"ul dobândise o str!lucire – cel pu#in, în acele p!r#i aflate, înc!,
sub controlul for#elor sale – iar boala care era invazia lui Nelesquin îi
întunecase marginile.
Podurile de peste Râul de Aur, arcele lor mari, cu luminile albastre
ale l!mpilor gyanrigot, str!luceau cel mai tare.
— Oamenii produc aceast! lic!rire.
— A#i spus ceva, Alte#!?
— Gândeam cu voce tare. Reveni la hart!. Nu avem de ales.
Retragem cea de-a treia "i-a patra linie de ap!rare dincolo de râu,
apoi vom distruge toate podurile, cu excep#ia unuia, Podul
Dragonului.
Contele Derael închise ochii.
— Prima dat!, vom trece dincolo câ#i oameni putem, îns! ave#i
dreptate, a"a trebuie f!cut.
— $i a"a va fi. Cyron oft! "i-i f!cu semn unui func#ionar s! se
apropie. Vom t!ia podurile, "i oricine r!mâne pe partea cealalt! s!
aib! Grija mil! de ei când îi întâmpin! în Lumea Mor#ilor.
Cu ajutorul c!r#ii, Keles m!sur! înaintarea du"manului. Strânse la
piept volumul supradimensionat "i le f!cu semn verilor s!i s! ias! din
turn. Ace"tia o luar! la fug! cu bra#ele pline de h!r#i, tabele "i grafice.
Atât timp cât Keles avea Atlasul Secret, putea recrea tot ceea ce se
pierduse.
%i s! m! asigur c! nimic din ceea ce s-a creat nu va fi pierdut.
Verii lui lucraser! neobosi#i. În trei zile, aproape c! terminaser!
atlasul mondial. Paginile îi parveneau repede, "i se p!rea c! fiecare
1257
cartograf se str!duise s!-"i deseneze h!r#ile mai bine decât ceilal#i. Keles coborî treptele câte dou! deodat!, apoi s!ri pe palier. Intr!
Au lucrat împreun!, ad!ugând ilustra#ii "i legende scrise cu litere în fug! în gr!din!, n!v!lind prin desi"ul verde al lujerilor de tzaden.
îngro"ate. Unii dintre func#ionarii mai tineri scriau note despre Î"i croi drum printre ei, dar vreo câ#iva tot se ag!#ar! de el.
aventurile lui Jorim, "i chiar despre ale lui Qiro, plasându-le apoi în Se opri.
atlas, în locurile potrivite. — Mam!?
Keles îi pomenise în treac!t mamei sale despre proiect, iar ea La cap!tul treptelor din gr!din!, un monstru cu schelet argintiu
remarcase c! era p!cat c! n-au f!cut toat! lucrarea pe hârtia ob#inut! #inea trupul frânt al mamei sale. Un tentacul i se înf!"urase în jurul
din fibra plantelor din locurile respective de pe h!r#i. Avea o parte gâtului, un altul îi cuprinsese coapsele. Gâtul ei era îndoit nefiresc. În
din plante în gr!dina din turn – în por#iunea care nu fusese cu totul spatele lui, o creatur! imens!, cu aripi ca din piele, ciugulea fructe
n!p!dit! de tzaden – a"a c! au presat petale între foi "i-au folosit dintr-un arbore de naranji.
unele uleiuri pentru ob#inerea aromelor. Monstrul l!s! cadavrul mamei sale s! alunece la p!mânt.
Trebuia s! fac! lumea din atlas cât de real! posibil. Avea nevoie de — Nu mi-a spus unde te afli. Acum nu mai conteaz!.
toate: imagini, miros, textur!, legende populare, toate acele lucruri Creatura p!"i înainte "i trase teaca de sabie din harna"amentul din
care confereau unui loc identitatea sa unic!. Pe m!sur! ce-i veneau spate.
paginile, le studia "i le lega chiar el. Numai el cuno"tea întregul — Prin#ul Nelesquin î#i trimite salut!rile sale, Keles Anturasi. Te
con#inut al volumului, dar verii lui erau convin"i c! ar fi putut roag! s! vii s!-i faci o vizit!. Monstrul rânji. Are un conflict cu
reproduce paginile lor. Aceasta era sarcina lor, pe care se str!duiau s- bunicul t!u, "i crede c! ai putea fi rezolvarea unei anumite probleme.
o finalizeze, când du"manul a lovit zidurile, iar cornurile "i tobele
dinspre nord au sunat retragerea general!.
Keles îi zori afar! din turn pe ultimii dintre verii lui, apoi închise "i
z!vorî poarta de aur. Tyressa îl g!si acolo, cu armura pus! "i o suli#!
în mâini.
— Trebuie s! mergem, Keles.
— Ai v!zut-o pe mama? S-a dus s! aduc! r!d!cin! de xunling,
pentru una din h!r#i. Credea c! are a"a ceva în atelierul ei sau s-ar
putea s! fi trebuit s! dezgroape una din gr!din!.
— N-am v!zut-o. Tyressa ar!t! spre trepte. Du-te. Verific!
gr!dina. Eu am s! m! duc în atelierul ei.
— Te a"tept.
— Nu, ia-o din loc. Te ajung din urm! pe Podul Kojai. Dac! treci
pe malul cel!lalt, du-te spre Shirikun. O s! te întâlne"ti cu mama ta
acolo, î#i promit.
— Am s! #in minte.
Întinse o mân! spre fa#a ei. Ea se încord!, apoi zâmbi. Îi lu! mâna
într-a ei "i i-o strânse.
— Du-te. Gr!be"te-te!
1258 1259

39
A 30-a zi, Luna Vulturului, Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
M-am uitat spre stânga.
— Dunos, escorteaz-o pe femeia aceea "i pe copii spre nord.
— Nu, St!pâne, stau cu tine.
— Dunos, f! cum #i-am spus.
Contele Vroan îi f!cu un semn s! plece.
— Du-te, copile, vei fi în siguran#!. Am s! trimit un curier cu tine.
Dunos î"i ridic! sfid!tor b!rbia.
— Nu sunt la".
— Asta spune "i sângele care picur! de pe armele tale.
Contele f!cu o scurt! plec!ciune înspre el.
— Dar trebuie s! te supui st!pânului t!u. Du-te.
Am dat din cap.
— Da, Dunos. Du-te. Cu to#ii trebuie s! ne supunem st!pânilor
no"tri. Contele se supune celui al s!u, "i va pl!ti un pre# crunt pentru
asta.
— Atunci, a" putea spera, Moraven Tolo, c! "i tu te vei supune
st!pânului t!u.
Vocea r!sunând moale, dar surprinz!tor de ferm!, îi apar#inea
unui omule# str!vechi, ghemuit sub o p!tur! veche "i cu o p!l!rie de
pai conic!. Se mi"ca încet, sprijinindu-se de un baston din stejar mai
mare decât el. Ar fi putut fi un b!trân oarecare, r!t!cind, dac! n-ar fi
fost m!nu"ile de armur! care-i acopereau mâinile.
M-am îndreptat spre el.
— Maestre!
Vroan râse.
— Acesta-i maestrul t!u? Dac! de la el ai înv!#at s! te lup#i, atunci
Prin#ul Nelesquin nu are de ce se teme de tine.
Phyon Jatan râse cu acel scâr#âit sec, atât de comun printre
1260
b!trâni.
— Nobilul meu n-a în#eles niciodat! c! aparen#ele în"al!?
— Cum m-a" putea în"ela? Voi sunte#i trei aici. Eu am mul#i
oameni. S-ar putea s! crede#i c! m! în"el, dar nu mi-e team! c! m-a#i
putea ucide.
Maestrul meu, mic "i priz!rit, cl!tin! din cap.
— Nu te în"eli, pentru c! n-am venit s! te omor. Ar!t! cu bastonul
spre gyanrigotul din lemn. Am venit s!-i ucid pe ei.
M-am a"ezat lâng! el.
— Maestre, nu trebuie s! faci asta.
Ridic! fruntea "i p!l!ria îi alunec! pe spate. A zâmbit, iar ochii-i
erau tineri, în pofida fe#ei lui zbârcite.
— Îmi vei spune s! m! supun st!pânului meu?
— Nu ai niciunul, Phyon Jatan.
— Dar ascult de cineva. Mi-ai refuzat "ansa de a lupta pentru
Împ!r!teasa noastr!, cu mult timp în urm!. Vei face la fel "i acum?
Mi s-a pus un nod în gât. Am scuturat din cap.
$i-a desf!cut "iretul p!l!riei "i mi-a dat-o mie, dup! care s-a
scuturat de p!tur!. Dedesubt purta robe aurii, str!lucitoare, cu un
dragon ghemuit, brodat cu negru. Sub el se odihnea coroana
imperial!. Îns!, cu excep#ia m!nu"ilor, nu purta nicio armur! "i nu
avea nicio sabie.
— Nu te po#i duce la lupt! f!r! arme "i armur!.
Ridic! glasul, direc#ionându-"i comentariul spre du"man.
— Dac! a" lupta cu oamenii, a" fi echipat ca un r!zboinic. Ace"tia
sunt solda#i din lemn, a"a c! voi fi t!ietor de lemne.
Contele Vroan ridic! o mân!, oprind înaintarea gyanrigotului.
— Î#i dai seama, cred, c! valoarea ta nu-#i va salva înv!#!celul?
— N-am nicio team! pentru binele înv!#!ceilor mei. Phyon îmi
zâmbi. Crezi c! ajunge curtea asta pentru un cerc?
— Da, Maestre.
M-am retras. Câ#iva dintre oamenii lui Vroan se d!dur! "i ei
înapoi. Vorba se împr!"tie în rândurile trupelor "i se retraser! la
marginea cur#ii. Cu to#ii voiau s! vad! un Mistic luptând cu
ma"in!riile de r!zboi, îns! nimeni nu-"i dorea s! fie prins în cercul
magic.
1261
 I-am dat p!l!ria "i p!tura lui Dunos.
— %ine femeile "i copiii pe-aproape. Îi vei conduce spre pod când
va fi momentul.
— N-am s! te p!r!sesc.
— Am s! fiu în urma ta, î#i promit.
Phyon Jatan r!mase cu spatele la fântân!. Una dintre c!lug!ri#ele
din lemn p!"i înainte spre a i se împotrivi. Maestrul meu îi f!cu
cinstea de a adopta cea de-a patra pozi#ie de c!lug!ri#!, ridicând
bastonul la în!l#imea um!rului "i strângându-l în ambele mâini.
Ma"in!ria din lemn îl domina copios, cl!mp!nindu-"i mandibulele.
Bra#ele sale se terminau cu cle"tii puternici ai insectei. Membrele
fuseser! ascu#ite "i dotate cu #epu"e care ar fi putut, cu u"urin#!, s!
str!pung! un om.
Phyon Jatan nu se ar!t! impresionat. F!cu o plec!ciune spre
adversarul s!u, accept! un cl!mp!nit de mandibule drept r!spunsul
cuvenit, "i începu s! r!suceasc! încet bastonul. Mi"carea începea cu
stâng!cie, a"a cum ar fi fost de a"teptat de la un b!trân, cu
încheieturile în#epenite "i mu"chii atrofia#i, îns!, pe m!sur! ce
bastonul se rotea tot mai repede, mi"carea deveni fluid!. Bastonul de
culoare aurie deveni neclar, ca un cerc. Aerul vibra. Un halo aurit îl
înconjura pe maestrul meu. Jaedunul izbucni.
C!lug!ri#a se retrase cu jum!tate de pas, aproape zdrobind un
nenorocit de Ixunit, apoi împunse cu cle"tele în fa#!. Phyon schimb!
rota#ia bastonului, înclinându-l "i ridicându-l, ca "i cum ar fi parat.
Ideea c! ar putea avea succes sfida orice logic!. Bastonul era ca o
nuia, încercând s! abat! un berbec de asediu. Bastonul se lovi de
cle"te cu o pocnitur! îngrozitoare. A"chiile de lemn se împr!"tiar!.
Dou! buc!#i mari de cle"te trecur! pe lâng! mine. Maestrul meu s-a
ridicat imperturbabil, pe când un nori"or de rumegu" c!zu gr!mad!
în cercul larg din jurul s!u.
C!lug!ri#a se retrase "i-"i cercet! bra#ul. Ciotul zdren#uit îi d!du
r!zboinicului un r!gaz de-o clip!, apoi lovi din nou. Ridic! ciotul ca
pe o ghioag! "i-l roti puternic, inten#ionând s!-l transforme pe
maestrul meu într-un terci.
Pietrele de pavaj se scuturar! sub for#a atacului. Contele Vroan
c!zu. Eu m-am trezit într-un genunchi. Maestrul Jatan nici nu se
1262
clinti. S!ri înainte. B!#ul se învârti spre stânga, apoi #â"ni în toat!
lungimea sa. M!ciulia lui izbi cotul c!lug!ri#ei.
Izbucni un foc auriu. Bra#ul explod! ca un copac lovit de tr!snet.
R!zboinicii Ixuni#i se îndep!rtar! împleticindu-se, împ!na#i de
a"chii. Antebra#ul c!lug!ri#ei se desprinse, zdrobind al#i doi.
Maestrul Jatan p!"i înainte, mi"cându-se aproape prea repede ca s!
fie adev!rat. Flac!ra aurie îl înv!lui. Bastonul tr!sni la dreapta, apoi la
stânga. Picioarele c!lug!ri#ei se dezintegrar!. Alte a"chii mortale î"i
luar! zborul.
C!lug!ri#a, dezechilibrat! "i defect!, c!zu pe burt!. Impactul m-a
s!ltat în aer. Bra#ul ei stâng zvâcni, zdrobind bazinul fântânii. Apa
gâlgâia ca sângele.
Maestrul Jatan se învârti "i-"i ridic! bastonul pentru o lovitur! de
sus în jos. Izbi cu el, prinzând c!lug!ri#a la baza spin!rii.
Pocnitura se auzi clar!, ca un bu"tean bine uscat, prins sub securea
t!ietorului. Lemnul se despic! la fel de u"or, de la pelvis pân!-n
cre"tet. Ceea ce fusese o structur! din lemn, f!r! îmbin!ri, se surp!
într-o gr!mad! de scânduri "i pari. $i undeva, în mijlocul lor,
r!zboinicul care o manevrase z!cea zdrobit de greutatea lor.
Cea de-a doua c!lug!ri#! #â"ni înainte, apucându-l "i s!ltându-l pe
Phyon Jatan cu cle"tele din dreapta, smulgându-i bastonul cu cel
stâng. Rupse toiagul cu dispre#, apoi îl ridic! pe maestrul meu c!tre
cer. Cle"tele se strânse, t!indu-l în dou! pe Phyon Jatan.
Nici chiar moartea lui n-a contat. Focul jaedunului a n!v!lit de-a
lungul bra#ului de lemn. S-a împr!"tiat pe tot corpul. Pic!turi de foc
au c!zut pe coapse "i picioare. Ma"in!ria de lupt! din lemn fumeg!
un moment, apoi erupse înv!luit! de foc. Arse cu o lumin! orbitoare,
pre# de-o clip!, apoi se pr!bu"i într-un nor de cenu"! neagr! care
înec! întreaga curte.
$i, cu s!biile trase, am intrat în acel nor.
Keles se retrase de lâng! monstru.
— Te a"teptai s!-l slujesc pe acela care a ordonat uciderea mamei
mele?
— E"ti adult. Ai ie"it bine de tot de sub aripa mamei. Monstrul
zâmbi. %i se va compensa pierderea.
1263
 Ochii lui Keles fulgerar!.
— Mi-ai ucis mama! Cum ar putea compensa ceva, orice, moartea
ei?
— Pleac! de lâng! el, Keles&
Tyressa n!v!li dintre lujerii de tzaden "i se repezi la monstru.
Lancea ei descrise un arc de cerc amplu. Creatura încerc! s! pareze
lovitura, îns! ea reu"i s!-i strecoare vârful pe sub teaca sabiei "i-o
ridic! dintr-o lovitur!. Lama vibr! "i t!ie o bucat! de metal din
pelvisul lui. Dac! monstrul ar fi fost altceva decât un schelet
ambulant, lovitura l-ar fi doborât la p!mânt, îngenuncheat în
propriile sale intestine.
Tentaculele monstrului biciuir! aerul. Evit! unul, dar un altul o
în"f!c! de glezna dreapt!. Monstrul smuci, trântind-o la p!mânt,
înainte ca vârful l!ncii s! str!pung! tentaculul. Se rupse cu un
"uierat. Inele de metal zburar! peste tot. Tyressa s!ri înapoi,
azvârlind tentaculul de la glezna ei. Monstrul scoase din teac!
ambele s!bii "i le repezi spre ea. Tyressa se l!s! spre dreapta "i spre
stânga, l!sând s!biile s! stârneasc! scântei, izbind statuile "i pietrele
de pavaj. F!cu un salt înainte, rupând o coast!, apoi se feri sub un
tentacul. Î"i menaj! glezna dreapt!, dar se mi"c! suficient de repede
pentru ca fiara s! n-o poat! atinge.
— Keles, du-te. Fugi!
— Nu, Tyressa, îndep!rteaz!-te de el.
Pe Keles începuse s!-l furnice deja pielea din cauza magiei care se
scurgea din ea. Se concentr! asupra acestui lucru, trecând peste "ocul
provocat de moartea mamei sale.
— Fugi& Te acop!r eu.
Tentaculul monstrului #â"ni "i-o lovi pe Tyressa în coapsa stâng!.
Ciobi ap!r!torile armurii, doborând-o din nou. Ea se l!s! pe piciorul
drept, ca s! se echilibreze, îns! glezna i se rupse. R!zboinica Keru se
r!sturn! ca un butuc, cu glezna dreapt! r!sucit! sub ea. Suli#a ei se
ridic! pentru a devia o sabie. Îns! cealalt! trecu de manevra ei
disperat!. Monstrul lui Nelesquin o lovi în plin, str!pungându-i
pieptarul "i ie"indu-i prin spinare. Lovitura o trânti necru#!toare la
p!mânt, iar lama se afund! pe-un sfert în sol.
— Tyressa!
1264
Keles c!zu în genunchi. Nu putea respira. Tyressa se zvârcoli în
jurul sabiei, iar prin m!runtaiele lui se r!sucea durerea. Nu se poate
s! moar!. Nu se poate.
Monstrul se întoarse, cu fa#a strâmbat! de un rictus.
— Gata cu joaca, Keles Anturasi, vii cu mine.
Norul negru se desp!r#i în dou!. Eram în picioare, lâng! Contele
Linel Vroan. Blazonul familiei se umflase "i se descojise de pe armura
sa. La fel se întâmplase cu mare parte din fa#a lui. Focul îl orbise, îns!
n-avea nevoie de ochi ca s! "tie cine eram. Ridic! o mân!.
— Ajut!-m! s! m! ridic, ca s! pot muri ca un b!rbat.
— Ca s! mori ca un b!rbat trebuie s! fi fost unul.
I-am retezat capul dintr-o singur! lovitur!. S-a rostogolit. I-am
lovit cadavrul cu picioarele, o bun! bucat! de vreme, apoi m-am
n!pustit înainte, c!utând "i al#ii pe care s!-i ucid.
Se ar!tar! câ#iva, închipuindu-"i c! erau mai curajo"i decât
st!pânul lor. Asta nu spunea prea multe despre ei. Ace"tia erau cei
pro"ti, "i-au murit repede. Cei mai iste#i au fugit atunci când
maestrul meu a atacat ma"in!riile de lupt!.
Mi-am istovit, repede, adversarii, îns!, dinspre nord-est, se auzeau
urlete "i zarv! de lupt!. Am alergat într-acolo, chiar în spatele
forma#iunii Ixunite. Cu toate c! Ixuni#ii erau b!rba#i în toat! firea "i
antrena#i ca solda#i, un mic grup de înv!#!cei i-au izgonit înapoi. Cu
st!pânul lor mort, înv!#!ceii Serrianului Jatan nu aveau niciun motiv
s! fie milo"i.
Nici eu. O str!pungere acolo, o lovitur! dincolo, "i oamenii c!deau
urlând. Dintr-odat!, deveni#i con"tien#i de atacul din spate, ultimii
solda#i ai lui Vroan s-au panicat "i-au dat bir cu fugi#ii.
— Serrdini ai Serrianului Jatan, al!tura#i-v! mie& Am ar!tat spre
nord cu o spad! însângerat!. Trebuie s! trecem râul.
C!petenia lor, Eron Jatan, m! salut! "i î"i dirij! atacurile înspre
locul unde a"tepta Dunos. Dincolo de ei, z!ceau cadavrele Ixuni#ilor
"i câ#iva r!ni#i, cu to#ii împ!na#i cu s!ge#i de arca"ii lui Deshiel Tolo.
Am remarcat o s!geat! înfipt! într-o cl!dire aflat! mai departe.
— Lua#i-v! dup! s!ge#ile astea, spre nord.
Am alergat împreun! cu ceilal#i pe str!zile pline de distrugerile
1265
r!zboiului. De-a lungul lor, "chiop!tau r!ni#i, uneori ajuta#i de plec! fruntea.
prieteni "i de trec!tori. Al#ii, majoritatea b!trâni, "edeau pe lâng! — Cum v! pot sluji, St!pâne?
cl!diri, cu capul b!gat între genunchi, cu mâinile împreunate pe cap, — Pân! la cât "tii s! numeri?
bocind. Câinii alergau, formând haitele care se vor osp!ta din mor#i. Î"i privi mâinile.
Un maidanez fugi înaintea mea c!rând în din#i, de-o ureche, sc!fârlia — Pân! la Nou! Zei "i unul pentru mine.
lui Vroan. — Bine. Alege nou! oameni. +"tia se duc. Am f!cut un semn cu
Lucrurile se înr!ut!#eau pe m!sur! ce ne apropiam de cap!tul capul spre Dunos "i Eron. Alege#i nou! "i expedia#i-i. E"alona#i-i.
Podului Tigrului. Cel al Lupului, din care unele p!r#i erau vizibile Vestea celor spuse de mine se r!spândi prin mul#ime. Oamenii
prin apa mic! de la cotul râului, se leg!na "i se r!sucea. N-a" fi putut începur! s! se simt! mai încrez!tori "i se grupar! singuri câte nou!.
s! spun de ce, îns! motivul deveni curând evident. Întregul pod se Au început s! treac! repede peste pod, ceea ce era cât se poate de
pr!bu"ise cam în acela"i fel cum se întâmplase cu prima c!lug!ri#!. bine. Privind înapoi, spre ora", v!zând fumul în!l#ându-se "i
Mul#imea jelea pierderea podului. Oamenii strigau. Au izbucnit mul#imea tot mai mare îndreptându-se spre pod, s!-i treci pe to#i pe
înc!ier!rile. B!rba#ii azvârleau copiii de-o parte, femeile b!trâne "i partea cealalt! avea s! ia foarte mult timp.
fetele îns!rcinate. O band! a ridicat o c!ru#! "i-a azvârlit-o peste Iar noi nu vom mai avea vreme cu mult înainte de a-i ispr!vi pe
zidul de la Drumul Râului din Sud. Oamenii s-au repezit înspre pod, to#i.
îns! mul#imea de-abia dac! s-a mai clintit mai departe.
— Dunos, Eron, la mine. Mergem spre pod.
Am invocat jaedunul, considerând mul#imea ca pe o forma#iune
du"man!. I-am privit cum se înghionteau unii pe al#ii. Acolo unde se
ciocneau doi "i se redresau, treceam exact pe la punctul lor de
contact. M! strecuram într-o parte "i-n alta, printre rânduri, apoi
#â"neam înainte. Un ghiont aici, altul colo, "i, în scurt timp, am
trecut podul.
Atunci am descoperit problema.
Un grup de b!rba#i înarma#i controlau zona din apropierea
podului. S!biile trase "i s!ge#ile preg!tite le d!deau autoritatea de
care aveau nevoie. L!sau oamenii s! p!trund! cu #ârâita, asigurându-
se c! nimeni nu avea s! fie strivit din cauza panicii.
Le-a" fi aplaudat eforturile, dac! n-ar fi cerut plat! pentru trecere.
Mi-am croit drum printre oameni "i m-am apropiat de c!petenia lor.
Unul dintre ai lui "i-a pus mâna pe pieptul meu. Dunos l-a castrat pe
bandit înainte s! fi avut eu "ansa de a-i reteza mâna de la cot. Am
trecut de omul care urla, privind crunt.
— N-am avut timp s! desenez un cerc, a"a c! ave#i de ales. Muri#i
acolo unde v! afla#i sau îmi urma#i ordinele. Alege#i. Acum.
B!rbatul care r!m!sese cu ochii c!sca#i la pomenirea cercului î"i
1266 1267

40
A 30-a zi, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
Ciras Dejote s!ri peste cadavrul Tyressei "i izbi cu ambele picioare
în fa#a lui Pravak. Gigantul vanyesh se d!du înd!r!t cl!tinându-se,
fiindu-i imposibil s!-"i scoat! sabia din burta ei. Spadasinul puse
picioarele pe sol "i #â"ni înainte. Lovitura lui z!ng!ni prelung,
crestându-i coapsa lui Pravak. Tentaculul m!tur! aerul, îns! Ciras îl
evit!. Se r!suci, sc!pând din încle"tarea palmei deschise a
vr!jitorului. Împinse sabia în sus, pe deasupra capului s!u, apoi lovi
din nou "i mai crest! din tibie.
— Ciras, îndep!rteaz!-te de el!
— Nu, Keles, îl cunosc pe !sta. Las!-m!.
Pravak, cu urmele de la cizme înc! ornându-i profilul, se retrase "i
adopt! pozi#ia a patra a Scorpionului.
— Nu-mi ar!#i niciun respect, atacând f!r! a m! preveni.
— Nu meri#i a"a ceva, dup! ce-ai uneltit cu Turasyndienii "i-ai
luptat împotriva Împ!r!tesei.
— $i când te gânde"ti c! am fost convins c! e"ti reîncarnarea lui
Jogot.
Ciras ridic! sabia în semn de salut.
— Sunt, în mai multe feluri decât #i-ai putea imagina. Invoc!
jaedunul "i se preg!ti. $i sunt mai bun decât tine.
— Nu face asta, Ciras& strig! la el Keles.
— Nu am de ales, Keles.
Pravak se repezi s! atace. N!v!li crâncen, cu o ploaie de lovituri
îndreptate spre spadasin. Ciras se retrase, pas cu pas, ferindu-se de
unele lovituri, parând altele. Cele câteva pe care le bloc! îi f!cur!
bra#ele s! se scuture cuprinse de fiori. Ripostele lui Ciras ar fi decupat
mu"chii de pe bra#e "i picioare, schilodind un adversar obi"nuit.
Împotriva lui Pravak, cele mai crunte lovituri nu f!ceau altceva decât
1268
s!-i mai îndep!rteze din argintul de pe oase.
Ciras se l!s! jos. O lovitur! n!prasnic! retez! creanga unui copac.
Ciras trecu prin ploaia de frunze "i r!mase ghemuit. Sabia lui Pravak
îi "uier! pe deasupra capului. Ciras î"i roti spada, apoi lovi
genunchiul uria"ului, retezând fâ"iile de argint care-i #ineau
încheieturile. Firele argintii pocnir!, apoi jaedunul puls! "i firele
sub#iri de metal se reunir!. Pravak se r!suci "i râse.
— Mi-am amintit cum m-ai învins înainte. Mi-am luat unele
m!suri de siguran#!.
— Ciras, las!-l în pace&
Spadasinul ignor! rug!mintea lui Keles. Se repezi înainte,
agitându-"i sabia. O lovitur! retez! un genunchi "i înainte ca t!ietura
s! se fi reparat, atac! glezna. Sabia se ridic! "i lovi din lateral,
crestând osul mic la bra#ului, apoi împinse o vertebr! într-o parte "i
retez! o coast! de jos. Se retrase dup! fiecare încle"tare, evit! toate
loviturile de str!pungere "i atac! mereu, for#ându-l pe Pravak s!
piard! timp pentru îndreptarea membrelor sale "i repararea
încheieturilor.
Deveni o lupt! de uzur!. Pravak avea tot mai multe avarii; Ciras
era doar obosit. Cu toate c!-l dureau mu"chii "i-i ardeau pl!mânii,
magia-l umplea. Se mi"ca mai rapid ca oricând, descifrând inten#iile
adversarului din cel mai simplu gest, contracarându-i strategiile
înainte chiar ca acestea s! fie aplicate. Pravak nu se putea ap!ra "i
repara în acela"i timp. Era doar o chestiune de timp pân! când
vanyeshul avea s! zac! împr!"tiat prin gr!din!.
Era limpede c! Pravak î"i d!dea seama de asta. Sabia spadasinului
se ab!tu asupra genunchiului stâng al uria"ului. Osul tibiei c!zu, iar
femurul lui Pravak se înfipse în p!mânt. Ciras pivot!, ridicându-"i din
nou sabia pentru o lovitur! la capul uria"ului, îns!, în vreme ce se
r!sucea, pumnul drept al lui Pravak îl izbi în plin! fa#!.
Ciras se pr!bu"i, c!zând r!u de tot pe noad!, iar picioarele-i
tremurau puternic. Sabia lui Pravak se n!pusti asupra-i. Leg!turile
din piele l!cuit! pocnir! "i c!ma"a de zale "uier! când o str!punse
sabia. Sângele începu s! gâlgâie "i oasele trosnir!. Spada lui Ciras
zbur! cât colo din mâna lui cuprins! de spasme, apoi Pravak se
aplec!, folosindu-se de propria sa greutate pentru a-i reteza
1269
antebra#ul lui Ciras.
— Fiind un vanyesh reîncarnat, nu înseamn! c! e"ti un vanyesh,
Ciras.
În stare de "oc, Ciras privea fix antebra#ul retezat, z!când la mai
bine de jum!tate de metru distan#!. Mâna înc! mai mi"ca "i apuca,
dar în gol "i f!r! vlag!. Sângele-i #â"nea din ciotul mâinii, artera
retezat! risipindu-i din via#! cu fiecare b!taie asurzitoare a inimii.
Sunt mort.
Apoi un lujer i se înf!"ur! în jurul bra#ului, la cot. Crescu acolo,
din p!mânt, "i se strânse. Sângerarea încet!. Pravak î"i apuc! de
partea de jos a piciorului "i-o puse la loc. Jaedunul sc!p!ra "i atunci
fâ"iile de argint se ref!cur!. Vanyeshul se b!tu încântat pe picior, apoi
se ridic!.
— Ai încercat, Ciras, "i-ai dat gre". Nu te-ai dezonorat deloc a"a.
Atunci vanyeshul se întoarse spre Tyressa, dorind, se pare, s!-"i
recupereze sabia, îns! nu-"i putu ridica piciorul drept. Lujeri, similari
celor care alc!tuiser! garoul, îi crescuser! pe picior "i i se încol!ciser!
de glezne. Încerc! s!-"i trag! piciorul în sus, îns! nu reu"i s! scape
din strânsoarea tenace a plantelor.
— Ce se întâmpl! aici?
— Mi-ai ucis mama.
Keles Anturasi se afla în mijlocul gr!dinii, cu pumnii strân"i "i fa#a
întunecat!.
— Mi-ai r!nit prietenii. Doar nu te-ai a"teptat s! te las s! scapi
dup! asta?
Pravak se întoarse, smulgându-"i un picior din strânsoare.
— N-ai nicio idee pe cine sfidezi.
— Iar tu n-ai nicio idee pe cine-ai înfuriat.
Cartograful ridic! o mân!, apoi "i-o coborî brusc. Covorul de lujeri
de tzaden c!zu din turn într-un singur val. Avalan"a verde îl zdrobi
pe Pravak de p!mânt. Spada-i zbur! în aer, îns! lujerii se în!l#ar! "i-o
culeser! din zbor. Apoi, întreaga plant! urc! înapoi în turn, #inând
capul lui Pravak sus, îns! l!sându-i picioarele pe p!mânt, "i
împr!"tiindu-i resturile trupului pe parcurs.
Keles în"f!c! o carte "i se ridic!. O strânse la piept cu putere, cu
ambele bra#e. Închise ochii.
1270
În straturile din gr!din!, din spatele lui, p!mântul fierbea. Plantele
î"i f!cur! drum ie"ind din sol. Dezr!d!cinate, formar! bra#e "i
picioare. Înalte de un stat de om, ie"ir! din r!saduri.
Dou! dintre ele se îndreptar! spre locul unde z!cea Siatsi Anturasi
"i-o ridicar!. O purtar! prin gr!din! "i-o l!sar! în groapa din care
ie"iser!. O acoperir! cu p!mânt. Într-o clip!, flori ro"ii "i aurii îi
n!p!dir! mormântul.
Alte dou! plante ajunser! pân! la Ciras "i-l ajutar! s! se ridice.
Una-i recuper! sabia, dar îi l!s! bra#ul la p!mânt. Cealalt! plant! fix!
ciotul bra#ului s!u pe o piatr! de pavaj, îndep!rtând carnea purpurie.
Se scurse un lichid, iar planta acoperi atât ciotul lui Ciras, cât "i mâna
stâng! str!puns! cu acea past! lipicioas! "i închis! la culoare.
Durerea încet!.
Ciras descoperi c! era dificil s! se concentreze.
— Ce-i asta?
Keles deschise ochii.
— R!d!cin! de xunling. Fratele meu a adus-o din Ceriskoron.
Mama a cultivat-o, fiind singura bhotridina care a reu"it asta atât de
departe în nord. Venea s! ia din ea când…
Ultimele dou! r!d!cini ajunser! lâng! Tyressa. Se t!iar! în sabia
din burta ei, l!sând seva s! scurg! de-a lungul lamei pân! în ran!.
Mai scurser! lichid "i pe buzele ei. Keles d!du din cap "i plantele
începur! s! se îndeseasc! sub Tyressa. Se ridic!, iar sabia lui Pravak
ie"i "i ea. Întorcând-o într-o parte, plantele îi oblojir! rana de ie"ire
pe cât puteau de bine. Cele dou! care-o îngropaser! pe Siatsi se
al!turar! Tyressei. De la capetele bra#elor lor izbucnir! r!d!cinu#e "i
se întrep!trunser!, creând o lectic!. Câteva r!d!cini crescur! peste
margini pentru a o fixa, apoi cele patru plante o duser! la Keles "i
Ciras.
— Haide, Ciras, trebuie s! plec!m de aici.
Keles privi înapoi spre turn "i spre Pravak, care lic!rea printre
plante.
Ciras ar!t! spre creatura înaripat!.
— $i cu asta cum r!mâne?
— Oh, da.
Keles f!cu un gest spre copacul naranji. O creang! împunse aerul,
1271
str!pungând jivina. B!tu din aripi "i apoi se pr!bu"i. În umbra
copacului, putregaiul începu s! consume cadavrul creaturii.
— Î#i mul#umesc pentru c! mi-ai reamintit. Keles o lu! pe treptele
de piatr! spre poarta gr!dinii f!r! s! se uite în urm!. Anturasikun nu
va mai fi niciodat! casa mea.
Un c!pitan din Dragonii Prin#ului m-a g!sit pe partea sudic! a
podului.
— Trebuie s! d!râm!m acest pod, acum.
Pietrarii fuseser! coborâ#i deja, ca s! desprind! bol#urile arcului
central. Odat! îndep!rtate, mijlocul podului avea s! se pr!bu"easc!.
— Uit!-te la oamenii !"tia, c!pitane. Tot vor trebui s! traverseze.
— Nu mai conteaz!, a fost dat ordinul. B!rbatul scoase de sub
pieptar un mesaj împ!turit. Sigiliul Prin#ului Cyron.
Morm!ind rug!ciuni la repezeal! "i îmbulzindu-se, oamenii
continuar! s! treac!. Majoritatea celor viguro"i "i s!n!to"i o f!cuser!
deja, dar cei bolnavi, r!ni#i "i neputincio"i r!m!seser! în urm!.
C!ru#ele z!ceau abandonate, golite de înc!rc!turi. Undeva, plângea
un copil.
— Mul#i dintre r!zboinicii mei sunt acolo, c!pitane. Doar nu te
a"tep#i s!-i abandonez.
— Nu, dar nu vor traversa Podul Tigrului. Am ordinele mele.
I-am f!cut semn lui Dunos s! se retrag!, iar b!iatul î"i b!g! sabia
în teac!.
— Ce s! le spun?
— Podul Dragonului va r!mâne deschis. O s!-l men#inem. Acela"i
lucru este valabil "i pentru oamenii t!i. Nu avem de ales.
— Trebuie s! mai trec dintre ei.
— Ai timp pân! m! întorc pe partea cealalt!.
— Nu te gr!bi.
D!du din cap "i plec!.
Am dus dincolo cât de mul#i am putut, dar n-a fost nici pe departe
suficient. Cu toate c! era de dou! ori mai mare decât oricare altul,
Podul Dragonului nu putea absorbi întregul trafic. Mai mult,
Nelesquin ar face din capturarea lui o prioritate. Cum se putea gândi
cineva c!-l va p!stra, luptând cu ma"in!riile de r!zboi, nu-mi puteam
1272
imagina.
— Eron, am nevoie ca tu "i înv!#!ceii t!i s! începe#i s!-i dirija#i pe
oameni spre vest. Trebuie s! se îndrepte spre Podul Dragonului.
Arunc! o privire spre mul#ime, apoi se întoarse spre mine.
— Nu vor reu"i niciodat!. Uit!-te la Drumul Râului. Are aproape
dou!zeci de metri l!#ime, un parapet de aproape un metru "i
jum!tate pe partea dinspre râu. Este b!t!tura unui abator. Iar dac!-i
vine cuiva ideea s! sar! peste parapet, cade în râu de la dou!zeci de
metri.
— $tiu, "i tocmai de-asta trebuie s!-i duci pân! la Podul
Dragonului. Am s!-ncerc s!-mi dau seama cât de aproape sunt
invadatorii.
— S! nu m! min#i. Vrei s! le mai dai timp. Eron î"i l!s! o mân! pe
um!rul meu. Las!-ne s! venim. $i noi putem lupta.
— $tiu. Am nevoie de tine acolo. Am dat din cap. Contez pe tine.
— Se rezolv!. Fie ca zeii s!-#i surâd!.
— Mai degrab!, a" vrea s! se încrunte la du"mani. Dunos, vino
aici.
Ne-am croit drum prin mul#imea tot mai rarefiat! "i ne-am
n!pustit printr-o t!b!c!rie pân! pe un acoperi". Într-un ora" ca
Moriande, cu atâtea cl!diri ridicate atât de aproape una de alta, se
putea merge rapid pe acoperi"uri. Dunos st!tea lâng! mine "i-"i puse
mâna dreapt! pe stânga mea.
— E de r!u. Foarte r!u.
O femeie, goal! "i însângerat!, s!rise de la fereastra unui turn "i se
spânzurase. Solda#ii – oameni "i kwajiini deopotriv! – aruncaser!
giuvaiericale celor care a"teptau jos. R!zboinicii luptau, urlând "i
pierind, iar în mai multe locuri izbucniser! incendii accidentale.
$i ici-colo, printre cl!diri, pe str!zi, uria"ii gyanrigo"i î"i fug!reau
victimele. O mic! reuniune a ma"in!riilor se desf!"ura pe locul unde
Phyon Jatan le distrusese pe dou! dintre ele. Îmi doream cu ardoare
s! fi avut o catapult! capabil! s! arunce un bolovan în mijlocul lor. L-
am strâns pe b!iat de mân!.
— Hai s! mergem, Dunos. Trebuie s! g!sim du"manii, apoi s!-i
convingem s! se #in! departe de pod.
1273
 Dac! n-ar fi fost r!zboinicii xunling – pentru c! Ciras ajunsese s! Dragonului. Mai bine am muri în lupt!.
se gândeasc! în ace"ti termeni despre ei – nu ar mai fi ajuns pân! la — Nu. Mama mi-a murit azi. N-am s! v! las, pe tine "i pe Tyressa,
Podul Câinelui. Seva lor, cu un miros am!rui, se infiltrase în r!ni. Pe s! muri#i "i voi. Ar!t! spre una dintre r!d!cinile xunling. Du-te.
lâng! faptul c! amor#iser! durerea, induceau o euforie u"oar!, c!reia R!d!cina plec! de lâng! Ciras "i alerg! spre funda#ia podului. La
îns! i se împotrivea o parte a min#ii lui. Î"i pierduse mâna în care marginea râului, s!ri în v!zduh, întinzându-"i bra#ele. Chiar "i în
#inea spada, dar, cumva, acest lucru p!rea de o importan#! minor!. starea lui de buim!ceal!, Ciras putea s!-"i dea seama c! creatura nu
Grupul neobi"nuit se deplasa repede pe str!zile ora"ului, care le va reu"i nicicum, apoi r!d!cinu#ele #â"nir! – fire fine – ajungând la
r!m!seser! acum în majoritate doar mor#ilor. Mul#i dintre r!posa#i pilonii din fa#! "i înapoi la baza podului. R!d!cina se sub#ie "i-"i
fuseser! jefuitori. Lucrurile de valoare l!sate lâng! ei erau împr!"tiate modific! singur! forma, devenind ca o plas!, îngro"ându-se cu fiecare
sau distruse, "i, în mod sigur, nu meritau s! mori pentru ele. Unul b!taie de inim!. Keles se întoarse spre cei care abandonaser! orice
dintre ho#ii în agonie se târâse pân! la un altar de-al lui Cyron, speran#!.
oferind prada ca ofrand! pentru mil!. — Dac! vre#i s! tr!i#i, veni#i acum.
Rug!mintea r!m!sese îns! f!r! r!spuns, pentru c! acum câinii se Jum!tate dintre ei se ridicar! singuri "i-l urmar! peste plasa de
luptau pentru hoitul s!u. r!d!cini. La stâlpul urm!tor, un alt xunling se arunc! "i acoperi
Trecur! de un col# "i d!dur! cu ochii de o femeie tân!r! "i dr!gu#!, spa#iul gol. Primul se contractase la forma sa ini#ial!, apoi cre!
stând în pragul unei u"i, cântând la necyl. Trecea cu arcu"ul peste urm!toarea sec#iune de pod.
cele "ase corzi, creând un cânt de jelanie care-i f!cea pe câini s! urle Trecur! "i de cea de-a patra sec#iune "i ajunser! pe malul nordic
"i chiar p!rea s! ve"tejeasc! frunzele de pe capul r!zboinicilor f!r! probleme. Refugia#ii c!zur! la picioarele lui Keles "i-i mul#umir!.
xunling. Se milogir! s! se pun! la dispozi#ia lui, dar el le spuse s!-"i vad! de
Keles o invit! s! li se al!ture, îns! ea nici nu b!g! nicio clip! în drum. Ciras se asigur! c! pleac!, apoi se duse pe urmele lui Keles "i se
seam! prezen#a lor. Pornir! mai departe, dar, atât timp cât sunetele pierdu în ceea ce mai r!m!sese din Moriande.
melancolice continuau, "tiau c! fata mai tr!ia.
Ajunser! pe întinderea Drumului Râului "i se oprir!. C!ru#e "i l!zi
z!ceau la intrarea spre pod. Oamenii, nu mai mult de optsprezece, se
înghesuiau lâng! parapet, cu bra#ele în jurul genunchilor, plângând.
În prima clip!, Ciras nu-"i d!du seama de ce plângeau, apoi privi
dincolo de ei.
Singurul lucru r!mas din Podul Câinelui erau cele patru "iruri de
stâlpi, ridica#i pe insulele artificiale de pe râu. Podul Liliacului "i cel
al Vulturului fuseser! distruse într-o manier! asem!n!toare. Ciras se
îndrept! de spate "i-"i flex! mâna stâng!. Îi d!dea o senza#ie
agreabil!.
— Spada mea.
Keles îi arunc! o privire.
— Nu este nevoie.
— Kwajiinii ne vor g!si înainte s! putem ajunge la Podul
1274 1275

41
A 30-a zi, Luna Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Moriande, Nalenyr
G!sirea du"manilor nu era ceva greu, îns! a-i convinge s! stea
departe de pod era imposibil. Cu toate c! jafurile erau numeroase, se
p!rea c! se limitau la cele s!vâr"ite de oameni, nu-i implicau "i pe
kwajiini. Ace"tia d!deau impresia c! erau mult mai interesa#i de lupt!
decât de trofee.
C!petenia kwajiinilor, ca o ironie, lupta înl!untrul unuia dintre
tigrii gyanrigot, ar!tând ca o încarnare a lui Chado. M! întrebam cât
îi va trebui lui Nelesquin pân! va ajunge s!-l irite asta. Kwajiinul î"i
trimisese h!r#uitorii cu armuri u"oare s! se r!spândeasc! în ora",
deschizând drum ma"in!riilor de lupt!. I-au eliminat pe unii dintre
lupt!torii no"tri în ambuscade, "i-au schimbat o gr!mad! de s!ge#i cu
oamenii lui Deshiel.
Când înaintarea lor a încetinit, ma"in!riile de lupt! "i-au f!cut
apari#ia, pentru a trece de liniile de ap!rare. Le-au urmat "i mai mul#i
pedestra"i, cu armuri grele. Înaintarea lor spre nord era constant! "i
inexorabil!. Tigrii constituiau, f!r! nicio îndoial!, vârful de lance, "i
acesta se îndrepta direct spre Podul Dragonului.
Am f!cut tot ce-am putut ca s!-i încetinim, îns! era ca "i cum am fi
blestemat un tr!snet, dac! te luai dup! efectele asupra lor. Deshiel "i
arca"ii lui i-ar fi putut opri pe h!r#uitori, apoi Ranai ori o unitate a
Dragonilor de Munte ar fi putut înainta, încercând s!-i flancheze pe
tigrii kwajiini. Ma"in!riile de lupt! "i-au croit drum, zdrobind o
cl!dire sau dou!, stârnind, din gre"eal!, incendii, iar recru#ii au venit
degrab! "i-au trecut g!le#ile de ap! din mân!-n mân!. Am fi putut
ataca atunci "i s!-i m!cel!rim pe to#i, îns! fuseser! lua#i în sclavie "i,
în plus, niciunul dintre noi nu voia s! vad! ora"ul mistuit de foc.
Oricum, pedestra"ii no"tri trebuiau s! fie pruden#i, ca nu cumva
alte for#e care se deplasau prin ora" s!-i înconjoare. Puteam ataca "i
1276
s! ne retragem imediat, s! lovim din nou "i s! disp!rem, retr!gându-
ne întotdeauna spre pod.
În aceast! privin#!, Dunos s-a dovedit a fi cel mai de folos. S-a
urcat pe acoperi"uri "i s-a c!#!rat pe cele mai înalte turle pentru a
vedea ce se întâmpl! cu mul#imile "i cât de repede treceau oamenii
peste pod. Mul#i reu"eau s! ajung! pe partea cealalt!, îns! ap!reau
tot mai mul#i. Era limpede c! mul#i vor r!mâne bloca#i pe partea
sudic!. Nu puteam face nimic ca s! împiedic!m asta.
A"a c! mi-am retras "i eu oamenii.
Am v!zut dezam!girea în ochii "i pe fa#a lui Dunos. Pentru el "i
pentru mul#i al#ii, r!zboiul era un lucru simplu: ucide sau vei fi ucis.
Primeai ordine "i trebuia s! le îndepline"ti, încrezându-te în deciziile
conduc!torilor t!i. Dac! un ordin î#i cerea s! faci sacrificiul suprem, o
f!ceai împ!cat, "tiind c! vei fi onorat pentru bravura ta.
Dunos avea o scuz! pentru c! credea a"a ceva: nu era decât un
b!ietan de zece ani. Adul#ii care credeau asta nu luptaser! niciodat!
sau nu trebuiser! s! ia niciodat! o decizie de via#! "i de moarte, cel
pu#in nu una care s!-i afecteze direct. Un ministru putea pune în
carantin! un sat întreg, pentru ca o molim! s! se sting! de la sine,
dar f!cea asta de la distan#!, f!r! a fi nevoit s! aud! gemetele
muribunzilor sau s! vad! fe#ele însp!imântate ale supravie#uitorilor.
Dac! n-ai v!zut sânge, nu ai de unde s! "tii ce înseamn! r!zboiul.
Dac! nu ai aflat ce-i r!zboiul, nu po#i lua hot!râri corecte în lupt!.
Dar "i dac! ai cunoscut r!zboiul, asta nu era o garan#ie c! vei lua
deciziile potrivite.
Ne-am croit drum prin ora". Mul#imile se îndeseau "i-a trebuit s!
folosim for#a ca s! înaint!m spre pod. M! sim#eam prins ca într-o
capcan! de trupurile înghesuite în jurul meu. În orice moment m-ar
fi putut nimeri vreo s!geat!. O ma"in!rie de r!zboi m-ar fi putut
înh!#a "i zdrobi, a"a cum p!#ise "i Maestrul Jatan.
$i, cu toate c! eu considerasem c! o #ineam la respect, panica m-a
cople"it. Mi-am f!cut loc prin mul#ime. Eram puternic, iar ei slabi.
Nep!s!tor la protestele lor, am ajuns la pod "i mi-am trimis oamenii
pe partea cealalt!. Am alergat dup! ei "i odat! ce-am ajuns în
siguran#! dup! prima linie de baliste, m-am întors, intrigat de
#ipetele care se ridicau de pe malul sudic.
1277
 H!ituitorii kwajiin ap!ruser! pe acoperi"uri. $i-au scos s!ge#ile din
tolbe "i nici m!car nu s-au mai ostenit s! ocheasc!. Oamenii jeleau "i
s-au repezit spre Podul Dragonului, îns! g!rzile naleniene
r!sturnaser! ni"te c!ru#e "i le d!duser! foc. Totu"i, oamenii înc! mai
încercau s! se ca#ere pe unde puteau, iar un b!rbat azvârli chiar un
b!ie#el prin fl!c!ri. Ca printr-o minune, copilul ajunse dincolo
neatins, îns! î"i rupse un picior. Dunos #â"ni imediat "i-l trase pe
copil la ad!post.
De-a lungul Drumului Râului, oamenii se c!#!rau pe parapet "i
s!reau în ap!. Cel pu#in un b!rbat f!cu gre"eala de a se ridica în
picioare când ajunse pe parapet. Dou! s!ge#i kwajiin i se înfipser! în
piept. Unii c!zur! în râu "i n-au mai revenit niciodat! la suprafa#!.
Cadavrele se leg!nau "i pluteau spre est. Al#ii s-au îndreptat spre
malul nordic, înotând cu disperare. Epuiza#i, mul#i au alunecat încet
sub apa cenu"ie.
Arca"ii kwajiin ajunser! pe Drumul Râului dinspre est. S-au a"ezat
într-un "ir simplu. Dac! înot!torii reu"eau s! ajung! la mijlocul
râului, erau în siguran#!, îns! cei care tocmai plecaser! de la mal
aveau doar posibilitatea de a se îneca sau de a pieri cu s!ge#i înfipte
în spate.
Apoi "i-au f!cut apari#ia gyanrigo"ii. O c!lug!ri#! a azvârlit cât colo
c!ru#ele care ardeau. Au tras dou! baliste. Nu erau ma"in!rii mici.
Fuseser! înc!rcate cu bu"teni la fel de gro"i precum coapsa mea "i cu
vârfuri de o#el triunghiulare, de jum!tate de metru lungime. Primul
zbur! prin pieptul c!lug!ri#ei, azvârlind gyanrigotul câ#iva pa"i în
spate, înainte de a exploda ca un butoi zdrobit.
Cel de-al doilea bu"tean a rico"at din c!lug!ri#!, apoi s-a n!pustit
într-un soldat. Vârful l-a decapitat, iar bu"teanul a nimicit al#i nou!.
Din spatele nostru s-au auzit urale. Am ajutat la reînc!rcarea
balistelor. Mai puteam lichida vreo doi pe-aici, apoi linia de baliste
din spatele nostru se mai putea ocupa de câ#iva. Balistele de pe malul
nordic puteau lovi acea zon!, distrugând chiar "i mai mul#i.
Dar chiar "i a"a, nu-i puteam opri pe to#i. Dac! veneau, treceau de
noi. Îns! n-au venit. Gyanrigotul s-a pierdut iar!"i prin ora", iar
r!zboinicii kwajiin au ocupat pozi#ii prin care controlau capul
podului. R!zboiul pentru Moriande era pe jum!tate terminat, iar noi
1278
fusesem înfrân#i categoric.
Lumina verde din turnul lui Qiro îi sugera lui Nelesquin dec!dere.
Condi#iile existente în turn concurau, cu siguran#!, la asta. Lujerii de
tzaden trecuser! prin ferestre "i se împr!"tiaser! incontrolabil.
Atelierul era la p!mânt. Greutatea tulpinilor "i a fructelor d!râmase
pupitrele "i mesele de desen. H!r#ile se mototoliser! sub lujerii
c!#!r!tori, iar desp!r#iturile cu draperiile lor fuseser! sfâ"iate "i
doborâte la p!mânt.
Totu"i, în timp ce îi deschidea drumul prin jungl!, Qiro nu p!rea
s! fi observat distrugerile. R!t!cea printre ele, iritat numai de câte-un
lujer care i se ag!#a de glezn!. Plantele se chirceau sub blestemele
sale. Nelesquin se opri în mijlocul înc!perii.
— Desigur, voi pune oamenii s! cure#e mizeria asta.
Qiro se întoarse.
— Nu, în niciun caz s! nu intre cineva aici.
Kaerinus, care se #inuse în urma lor, ie"i la iveal! mirosind o floare
de tzaden.
— Asta înseamn! c! trebuie s! plec, St!pâne?
Qiro d!du din cap, îns! Nelesquin anul! porunca printr-un gest al
mâinii.
— Nu, nu înc!. Atunci când o s! pleci, po#i s!-i spui lui Pravak c!
i-am g!sit mâna stâng!.
Nelesquin eliber! dintr-o lovitur! obiectul prins într-o încâlceal!
de tulpini, îns! altele crescur! la loc, acaparându-l.
Kaerinus se aplec! "i culese oasele.
— Foarte agresivi ace"ti lujeri. Î#i fac turnul de nelocuit.
Qiro râse zgomotos.
— Nu conteaz!. Turnul e din nou al meu.
Prin#ul cercet! ruina.
— Nu-i cine "tie ce prad!, Maestre Anturasi.
— Dac! crezi a"a ceva, e"ti un prost. Se duse la peretele din partea
cealalt! "i-"i b!g! mâna adânc între lujeri. Iat! lumea&
F!r! s! depun!, dup! toate aparen#ele, niciun efort, Qiro trase "i
întreaga tapiserie de lujeri c!zu. D!du la iveal! un perete alb, cu o
hart! a lumii desenat! pe el.
1279
 Lui Nelesquin i se usc! gura. Ca fiu al ultimului Împ!rat, "tia tot ce
se cuno"tea despre lume. De"i f!cuser! nego# cu teritoriile de dincolo
de Ixyll, se "tiau foarte pu#ine despre cultura lor "i nimic despre
organizarea politic!. Numeroase nave c!l!toriser! spre sud "i înspre
apus, f!când comer# prin insule sau prin câteva porturi, îns! acele
porturi îndep!rtate defineau limitele lumii cunoscute.
— E minunat!. Nelesquin se apropie de hart!, cu ochii lui alba"tri
str!lucind. Acela-i Aefretul? E mult mai mare decât mi-a" fi imaginat.
$i Tas al Aud, nu credeam c! se afl! atât de departe spre vest.
Qiro se întoarse încet, cu degetele împreunate "i lipite de co"ul
pieptului.
— Da, Prin#e Nelesquin. Aceasta-i lumea. Lumea mea. Este locul
creat de mine. Acolo se poate vedea Anturasixanul, continentul meu,
pl!m!dit cu mâna "i voin#a mea.
Cartograful ar!t! spre partea de sus a h!r#ii "i linia albastr!, trasat!
deasupra Mun#ilor Helos.
— Acela-i canalul imperial, care face leg!tura între Marea
Întunecat! "i ocean. Nu, nu-i un canal, ci un râu. Da, un râu. Râul
Nelesquin. Acolo, nobilul meu, l-am numit dup! tine. Eu l-am creat.
Îi dau numele t!u.
Spinarea prin#ului fu str!b!tut! de un fior înghe#at.
— E"ti foarte amabil, Maestre Anturasi.
Qiro î"i deschise larg bra#ele "i se întoarse spre hart!.
— Mi-ai redat turnul. $i î#i sunt recunosc!tor.
— M! bucur c! te bucuri. $i mi-ai f!cut un dar m!re#.
— Care-i acesta, Alte#!?
— Lumea, bineîn#eles. Nelesquin zâmbi larg, în timp ce studia
harta. Vom restaura Imperiul, odat! ce pretendentul la tron va fi ucis.
$i apoi, ei bine, uit!-te la cât de mult avem de cucerit. Numele t!u va
fi venerat în toate na#iile, Maestre Anturasi. Legiunile mele vor pune
totul sub control.
Qiro se întoarse, "i un zâmbet sub#ire îi ap!ru pe buze.
— Dar e deja sub control. Aceasta-i lumea mea, Prin#e Nelesquin.
— În#eleg asta, Maestre Anturasi, îns! va fi Imperiul meu. Uit!-te
acolo, unde se opre"te cunoa"terea ta despre Aefret. Voi intra în acele
teritorii "i le vei putea ad!uga pe harta ta. Î#i voi aduce "i mai mult
1280
din lume.
— Îmi vei d!rui "i mai mult din ceea ce deja îmi apar#ine?
— Da, Maestre Anturasi. Nelesquin zâmbi cu îng!duin#!. $i-am
mai dat ordin ca por#ile de aur s! fie înl!turate. Nu mai e"ti prizonier
aici.
— E"ti foarte bun, Prin#e Nelesquin.
Qiro îi oferi un zâmbet strâmb, apoi î"i relu! studierea h!r#ii.
Nelesquin ie"i din turn împreun! cu Kaerinus. Se opri, apucându-
"i înso#itorul de mânec!, luptând cu istovirea care-l cuprinsese.
— E prea periculos. Va trebui anihilat.
Vr!jitorul d!du din cap.
— $i tu-l vei distruge, St!pânul meu.
— Dar nu pân!-mi revin cu totul. Gr!be"te-te, Kaerinus, g!se"te
ce-mi trebuie. Nelesquin în!l#! capul. Dac! e s! fiu St!pânul Lumii,
trebuie s! fiu întreg. Cu cât mai repede, cu atât va începe mai
devreme noua noastr! campanie.
Keles se cuprinse cu bra#ele.
— Ai încercat totul, Maestre Geselkir?
B!rbatul rotofei î"i "terse transpira#ia de pe frunte cu un petic de
m!tase murdar!.
— Nu mai e nimic de…
— Poate ambasadorul Viruk. Ea m-a vindecat.
Doctorul prin#ului cl!tin! din cap.
— M-am consultat cu ea "i chiar am implorat-o s! foloseasc!
magia, dar a spus c! s-a f!cut deja prea mult r!u. Sabia i-a t!iat "ira
spin!rii "i i-a rupt intestinele, otr!vindu-i sângele.
— Dar r!d!cina de xunling a ajutat.
— Dar un trup nu poate tolera mai mult, Keles. Amor#e"te, pentru
c!-i otrav!. Geselkir îl b!tu pe um!r. Am încercat totul.
Keles îl apuc! de mânec!.
— Mai trebuie s! fie ceva.
Din ochii lui se desprinser! lacrimile.
— Ar trebui s!-#i iei r!mas-bun.
Keles d!du din cap, cu un nod în gât. Î"i "terse lacrimile, apoi intr!
în înc!perea întunecoas!. Tyressa, cu pielea la fel de alb! ca "i p!rul
1281
s!u, z!cea întins! într-un pat. Singura lumin! provenea de la o
lumânare de pe masa de lâng! ea. R!d!cinile de xunling st!teau de
straj!, sprijinite de perete. Rekarafi era ghemuit într-un col#
îndep!rtat, cu chipul îngropat de umbre.
Keles se apropie în t!cere de pat "i-"i trase un scaun. Tyressa ar!ta
atât de nevinovat! "i de frumoas!. Duse erau precau#ia "i ferocitatea
care o caracterizau.
Fusese îmbr!cat! într-o rob! de m!tase neagr!, brodat! aur, cu
blazonul câinelui fioros, cu care toate Keru erau duse la odihna cea
ve"nic!. Un cear"af alb o acoperea pân! sub sâni. Avea o respira#ie
regulat!, îns! seac! "i hârâit!.
Îi lu! mâna între palmele sale "i se cutremur!. Pielea-i era atât de
rece. Î"i privi propriile-i mâini, vindecate acum cu ajutorul ei, "i-o
#inu mai strâns pe a ei. Închise ochii, c!utând o cale s! adune magia
pentru a o face iar s!n!toas!.
Pentru o clip!, mâna ei i-o strânse pe a lui. O privi. Ochii ei
alba"tri clipir! "i se deschiser!, dar numai pe jum!tate.
— Nu, Keles. Vr!jile tale n-or s! mearg!.
— Tyressa…
— Tu întrege#ti lucrurile. Eu sunt deja. Ochii i se închiser! pentru
o clip!. Am tr!it mai mult ca Pyrust. L-am slujit pe prin#ul meu "i te-
am #inut în siguran#!.
Keles d!du din cap, hot!rât s! nu plâng!.
— $i-am fost iubit!.
Lacrimile lui Keles c!zur! pe mâinile lor.
— Nu plânge, Keles.
Ea-i strânse din nou mâna, u"or.
— Am devenit o Keru pentru c! eram plin! de ur!. N-a existat loc
pentru dragoste în inima mea. Tu m-ai f!cut s! fiu întreag!.
— N-ai voie s! mori.
— Trebuie. M! a"teapt! Kianmangul. Exist! iaduri pentru
r!zboinicii care nu cunosc decât ura. Tyressa se zvârcoli încercând s!
respire. Iar eu am s! cunosc paradisul datorit! #ie.
— Tyressa, te iubesc. O #inu strâns. Nu m! p!r!si.
— O s! #in! cineva la tine, Keles. Mai mult decât a" fi reu"it eu.
Strânsoarea ei sl!bi când mâna Virukului apuc! umerii lui Keles.
1282
— Vino.
— Dar…
— Nepoata ei e aici.
Keles d!du din cap "i se ridic!. Î"i "terse lacrimile, apoi se aplec! "i
o s!rut! u"or pe buze.
— Adio, Tyressa. S! ajungi repede în Kianmang.
Keles se l!s! condus afar! din înc!pere. Încerc! s! mai arunce o
privire înapoi, îns! trupul vânjos al lui Rekarafi îi acoperea tot
câmpul vizual. D!du din cap spre Jasai, care avea ochii ro"ii, în timp
ce treceau de intrare, apoi încerc! s! uite de mâinile Virukului, îns!
Rekarafi îl dirij! printr-o intrare "i într-un balcon care domina
Moriande, înspre sud.
Keles refuz! s! se uite spre el.
— De ce nu m-ai l!sat s! r!mân?
— Nu voia s-o vezi cum moare.
— N-ar trebui s! moar! singur!.
— Jasai va sta cu ea. $i Prin#ul Eiran, dac! vine destul de repede.
Virukul se a"ez! lâng! el "i privi panorama ora"ului. A fost o
r!zboinic!. N-ar fi vrut s! crezi altceva despre ea. O vom jeli, tu "i cu
mine, apoi o voi r!zbuna.
— Deja l-am rupt în buc!#i.
— Dar nu l-ai ucis, Keles. Tu nu omori. Îns! îl "tiu pe cel care i-a
f!cut asta. L-a ologit "i pe Ciras Dejote. Faptul c! nu l-am ucis atunci
când am avut ocazia, cu mult timp în urm!, a fost o gre"eal!, pe care
o voi repara cât de curând.
1283

42
A 31-a zi, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Shirikun,!în!nordul!Moriande
Nalenyrul Liber
Cyron Komyr se uita fix la harta de pe perete a capitalei sale
divizate. În pofida câtorva incendii r!zle#e, focul nu-i provocase
daune semnificative. Opt poduri se pr!bu"iser!, cu un num!r minim
de victime, îns! prea mul#i dintre oamenii lui r!m!seser! prin"i pe
malul cel!lalt.
Îl înconjurau mesele a"ezate în semicerc. Pe ele z!ceau rapoarte de
toate felurile, unele f!cute sul, altele legate folio, sau ni"te simple
bilete mâzg!lite pe buc!#i de hârtie. Le citise pe toate, îl pusese pe
Eiran s! i le sorteze în teancuri "i-"i trimisese func#ionarii s! caute
altele. În timp ce studia harta, se sc!rpin! la ciotul de bra#. De-abia
dac! putea fi numit! hart! – cu siguran#!, nu era o lucrare Anturasi –
"i o însemnase cu cifre "i simboluri "i ideograme inventate de el.
Se întoarse de la hart! "i se încrunt! spre Împ!r!teas! "i Virisken
Soshir.
— Ve"tile nu sunt chiar atât de rele pe cât era de a"teptat.
Kwajiinii s-au îndreptat direct spre nord. Alte for#e au asigurat
flancurile. Ceva Dragoni, ceva mili#ii, "i xidantzu au opus o rezisten#!
disperat! pentru a ap!ra Wentokikun. Au respins dou! asalturi ale
Ur"ilor Virinieni. Kwajiinii au fost dirija#i s!-i ucid!, îns! n-au reu"it
s!-i r!pun! pe to#i. Nelesquin "i-a stabilit cartierul general în Turnul
Ursului. Puncte de rezisten#! sunt risipite ici-colo prin sud. Myrian
cel Negru "i clanul s!u de bandi#i se bat pentru controlul docurilor. O
mic! ambarca#iune a trecut dincolo azi-noapte. Sper s! primesc ve"ti
desear!.
Împ!r!teasa d!du din cap "i-ar fi spus ceva, dac! n-ar fi fost
întrerupt! de o b!taie scurt! în u"!. În prag se afla un func#ionar care
f!cu o plec!ciune adânc!, întinzând prin u"a deschis! un mesaj
1284
împ!turit "i sigilat. Eiran veni "i-l prelu!, apoi i-l d!du lui Cyron. El
lipi biletul de coaps! "i rupse sigiliul cu degetul mare.
Scuturând hârtia ca s-o desp!tureasc!, o studie o clip!, apoi i-o
d!du lui Eiran.
— Hârtiile cu evolu#ia situa#iei, te rog. Maiestate, avea#i de gând s!
spune#i ceva?
— Contele Derael a furnizat un punct de vedere realist privind
capacitatea noastr! de a #ine pe loc for#ele lui Nelesquin. În interiorul
ora"ului suntem bine ap!ra#i. Dac! Nelesquin "i-ar trimite
ma"in!riile de r!zboi spre vest, ar traversa râul "i-ar reveni pe partea
dinspre nord, ne-am confrunta cu o repetare a asaltului de ieri.
— Am luat m!suri ca s! putem face fa#!. Cyron se frec! la ochi.
Gyanrigo"ii sunt o problem! mare. Ne pot cople"i liniile defensive,
îns! nu pot p!stra teritoriul cucerit. Au nevoie de trupe de sprijin, iar
pe acelea le putem distruge. $i gyanrigo"ii nu sunt invulnerabili.
Virisken d!du din cap.
— A"adar, nu crede#i c! dispune de suficiente for#e pentru a cuceri
nordul?
— Nu chiar acum. Cyron b!tu cu degetul pe hart!. Prin#ul Pyrust
"i-a devastat #ara "i a dat arme tuturor celor capabili s! le poarte. $i
eu înarmez pe câ#i de-ai no"tri pot. Or fi kwajiinii formidabili, dar nu
sunt nemuritori. Având to#i cet!#enii înarma#i, cucerirea Moriande se
va dovedi dificil!.
— Are solda#i din Virine "i trupe din Cele Cinci Principate, care
lupt! de partea lui. Împ!r!teasa-"i miji ochii. Ar putea aduce "i altele?
— I-ar lua aproape o lun! întreag!. Eiran scotoci printr-un teanc
de hârtii "i arunc! o privire asupra unei foi. Trebuie s!-"i hr!neasc!
armata între timp. În sud nu exist! suficient! hran! pentru asta.
Ochii lui Virisken se îngustar!.
— De unde "tii asta?
Prin#ul nalenian b!tu u"urel pe un teanc de coli de aproape un
metru în!l#ime.
— Totu-i aici. Erumvirine ne-a trimis un milion de quori de orez,
iar noi am transportat aproape la fel de mult la nord, în Deseirion. În
sud, am l!sat cantit!#i minime. Are o s!pt!mân!, dou! la dispozi#ie.
Chiar în timp ce vorbea, Cyron începu s!-"i revizuiasc! rezervele.
1285
Era ca "i cum doar atingând registrele "i listele de inventar i se putea face în trei zile?
reîmprosp!ta memoria. Putea vedea rezervele mic"orându-se, pe Mintea prin#ului se umplu imediat de cifre "i imagini, depe"e care
m!sur! ce erau consumate. Fiecare furt, fiecare bob de grâu ron#!it trebuiau scrise "i rapoartele la care trebuia r!spuns.
de un "obolan, fiecare risip!, toate acestea i se perindar! cu u"urin#! — Foarte multe, Alte#a Voastr!.
prin fa#a ochilor. Ploile toren#iale sau zilele anormal de c!lduroase — Destule ca s! asigur!m nordul?
influen#au lucrurile în moduri diferite. Chiar "i felul în care mâncau — Foarte posibil.
kwajiinii "i ce aveau nevoie era altfel, sau putea fi. Trebuie s! aflu mai Ea d!du din cap.
multe despre astea. — Atunci gânde"te-te la cât timp ai mai avea nevoie. Vom g!si o
Ridic! privirea spre Împ!r!teas! "i spadasin "i descoperi c!-l cale de a-l ob#ine de la Nelesquin. Vreau ca punctul acela din
examinau curio"i. mijlocul râului s! fie pe cât mai la nord posibil.
— Ce s-a întâmplat?
Împ!r!teasa zâmbi.
— Am încredere în evalu!rile tale. Îmi vei trimite un mesager dac!
ai motive s! le modifici.
— Desigur, În!l#imea Voastr!.
Înc! un r!p!it scurt în panoul u"ii preced! deschiderea ei. În prag
ap!ru acela"i func#ionar care f!cu o plec!ciune adânc!. Se strecur! în
înc!pere "i-i d!du lui Cyron o hârtie împ!turit!, dup! care se retrase.
Prin#ul îi arunc! o privire, apoi i-o întinse Împ!r!tesei.
Ea scrut! sigiliul din cear!.
— Blazonul lui Nelesquin.
Î"i b!g! o unghie sub pecete "i-o rupse. Desp!turi cu grij! mesajul,
apoi citi cu glas tare:
„Multe salut!ri, Cyrsa, târf! care vrea s! devin! Împ!r!teasc!.
Capitala Imperial! este în posesia mea "i tot ce se afl! la sud de Râul
de Aur. Voi cuceri în curând totul, îns! r!zboiul împotriva mea m!
agaseaz!. De acum în trei zile, ne vom întâlni amândoi pe o barj!
oprit! la mijlocul râului pentru a discuta termenii capitul!rii. Te rog
s! r!spunzi pentru a încheia negocierile.
Al t!u foarte sincer,
Împ!ratul Nelesquin”

Virisken zâmbi.
— Dac! a" fi avut trupele necesare s! ocup nordul, n-am mai fi
primit acum mesaje. Refuza#i s! v! întâlni#i cu el.
— Nu, îl voi întâlni. Împ!r!teasa se uit! la Cyron. Câte preg!tiri ai
1286 1287

43
Ziua a 32-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Wandao!(Al!#aselea!Iad)
Expedi#ia lui Jorim pentru cucerirea Celor Nou! Iaduri aproape c!
se termin! în Wandao, cel de-al $aselea Iad. Fusese alocat în
întregime pentru torturarea cert!re#ilor, de la ta#ii abuzivi "i so#i,
pân! la scorpia b!trân!, care tortura emo#ional "i-i manipula pe to#i
cunoscu#ii. Fuseser! to#i adu"i la vârsta de nou! ani – punctul de
unde "i-au format un asemenea comportament – cu toate c! vocile
lor "i vocabularul le tr!dau vârsta la care muriser!.
În acest Iad al Copiilor, furnicile de foc "i lujerii cu ghimpi cu care
Nessagafel îl chinuise pe Jorim abundau. Copiii loveau mu"uroaiele
f!r! încetare. Când furnicile erupeau ca ni"te gheizere ar!mii, copiii o
rupeau la fug! urlând printre urzici, rugii de mure "i lujeri. Erau
sfâ"ia#i de ghimpi, iar scaie#ii li se prindeau prin p!r. În cele din
urm!, se împiedicau "i c!deau. %ipând "i zb!tându-se, se scufundau
sub n!vala furnicilor.
Cu excep#ia mormanelor de oase cur!#ate, monumente sinistre
care punctau peisajul, "i a abunden#ei de mu"uroaie, totul p!rea chiar
pl!cut. Plantele cre"teau dintre schelete, înfloreau, apoi produceau
ni"te fructe ciudate care sem!nau cu ni"te coconi. Ace"tia c!deau "i
scoteau la iveal! un copil, pentru reluarea ciclului.
Vederea furnicilor "i a desi"ului îl opri pe Jorim. C!zu în genunchi
"i se cuprinse cu bra#ele.
— Trebuie s! mai fie o cale.
Virukul se ghemui lâng! el.
— Ce s-a întâmplat?
— Nessagafel. Ridic! privirea. A folosit furnicile "i lujerii pe mine.
— În#eleg, încuviin#! Talrisaal din cap. Chiar "i m!rinimia lui are o
nuan#! de cruzime. Preo#ii no"tri ziceau c!-i a"a pentru a-i c!li pe
Viruki. Filozofii no"tri o considerau o reflectare a lumii în care am
1288
crescut.
— Ce vrei s! zici?
Talrisaal râse, iar lui Jorim îi pl!cu sunetul.
— Cum s! spun asta unui zeu? Tu, fra#ii "i surorile tale a#i fost
considera#i mult! vreme crea#iile lui Nessagafel. Chiar "i atunci când
s-a materializat "i-a devenit Zeul-Împ!rat în Virukadeen, a înt!rit
aceast! credin#!. Era un precept de baz! al religiei noastre, îns!,
printre noi, au fost "i eretici. De fapt, pân! în ziua în care m-ai salvat
m! num!ram "i eu printre ei.
Virukul î"i strecur! mâinile pe sub umerii lui Jorim "i-l ridic! în
picioare.
— Wentoki, m-am tot uitat. Dac! nu stârnim furnicile, cred c!
vom putea trece nev!t!ma#i. Prive"te acolo.
Doi copii se jucau printre buruieni. Râdeau "i smulgeau firele de
iarb!. Le #ineau între degete "i suflau în ele, sco#ând sunete
caraghioase. Asta le amplifica râsul. Copiii regresar! lent, pierzându-
"i din ani, iar când ajunser! la momentul în care nu se mai puteau
#ine pe picioare, disp!rur! cu totul.
Jorim ridic! o sprâncean!.
— Crezi c! au disp!rut pentru a rena"te?
— În acest fel se încheie un ciclu de via#!. Talrisaal îl îmboldi s-o
ia înainte. Vom pleca de aici cât de curând.
— Ai dreptate. Jorim se puse în mi"care, p!"ind cu pruden#!.
Vreau s! ne întoarcem la ceva ce-ai spus. Ce credeau ereticii vo"tri?
— Nu "tiu dac! era chiar o credin#! "i nu doar un subiect de
discu#ii. Se întrebau de ce exist! cruzimea pe lume. Dac! Nessagafel
era un zeu perfect "i generos – a"a cum pretindea – iar crea#ia
reprezenta o imagine a sa, atunci cruzimea trebuia s! fac! parte din
el sau s! fie ceva introdus inten#ionat de el. Dar de ce-ar fi f!cut asta?
Nimeni nu putea r!spunde, iar el p!stra t!cerea asupra subiectului.
A"a c! unii au început s! se întrebe dac! nu cumva era un zeu
imperfect. Apoi am mai f!cut un pas "i ne-am întrebat dac! era zeu
sau nu.
— Cum puteau s! pun! la îndoial! faptul c! e zeu? Era acolo, în
Virukadeen.
— De fapt, aceasta a fost cauza dilemei. N-am reu"it s! afl!m dac!
1289
descoperise magia "i ea-l f!cuse la fel de puternic ca un zeu sau – iar
aici apare pu#in! erezie – dac! nu cumva descoperirea magiei ne-a
f!cut pe to#i s! credem c! trebuie s! existe zei. Aceast! credin#!,
inevitabil!, ne-a dus la crearea unui zeu, fie cu ajutorul clerului, fie
prin dirijarea credin#ei noastre spre un Viruk care pretindea c! este
zeu.
Jorim se opri.
— Dar dac! nu era zeul care s! fi creat totul, atunci cum e aici?
Cum de sunt eu aici?
— Sunt dou! chestiuni cu totul diferite "i, crede-m!, existen#a ta
m-a f!cut s! nu dorm nop#i la rândul. Existen#a realit!#ii poate
implica prezen#a unui zeu, îns! nu necesit! unul. Faptul c! am creat
un zeu i-ar fi putut insufla puterea de a te crea pe tine "i pe to#i
ceilal#i copii ai s!i, precum "i alte forme ale crea#iei revendicate de
voi to#i. De fapt, unii au sugerat c! am creat un zeu ca mecanism
pentru s!vâr"irea de vr!ji înainte s! în#elegem cum func#ioneaz!.
Investim putere "i credin#! într-un zeu, cerem hatâruri, iar când
acestea sunt satisf!cute, ne bucur!m. Pân! la urm!, asta înseamn! nu
c! Nessagafel ne-ar fi creat ca o reflectare a imaginii sale, ci c! noi l-
am f!cut dup! a noastr!.
Jorim îl urm! pe Viruk, dând ocol unui s!cule# m!t!sos care
tocmai începea s! se deschid!.
— Dar atunci de ce zeul vostru, crea#ia voastr!, ne-a creat apoi pe
noi?
Talrisaal d!du mohorât din cap.
— De aici totul începe s! fie foarte ciudat. Dac! noi l-am creat pe
Nessagafel dup! chipul "i asem!narea noastr!, "i dac! îns!"i via#a lui
depindea de venera#ia noastr!, atunci în#elegerea noastr! a magiei "i
a felului de a controla a devenit o amenin#are direct! pentru
existen#a lui. Dac! po#i s! faci chiar tu miracole, cum sau de ce s! mai
sluje"ti ceva ce nu mai pare chiar omnipotent? Nessagafel era, de
fapt, un parazit. Creându-te pe tine, pentru a fi venerat de oameni,
Nessagafel î"i garanta continuarea propriei sale existen#e. Face nou!
ca voi, a"teapt! s! vad! care dintre voi e cel mai puternic sau mai
admirat, apoi se aliaz! cu tine sau te înl!tur!.
— Atunci de unde planul pentru distrugerea întregii crea#ii "i
1290
reluarea procesului de la început?
Talrisaal cl!tin! din cap, în timp ce se apropiau de un lac lucitor.
— N-a existat prea mult timp pentru discutarea acestui lucru,
când a venit sfâr"itul, îns! ideea avansat! a fost c! voi, copiii lui, a#i
putut da magia oamenilor. Tsiwen le-a f!cut Sothilor darul
prevestirii, iar voi le-a#i permis Fennychilor s!-"i poat! schimba
înf!#i"area. Era doar o chestiune de timp ca magia s! ajung! la
oameni.
— Ceea ce-l pune în aceea"i situa#ie ca mai înainte: pierderea
puterii pentru c! oamenii devin f!c!tori de miracole. Jorim se
încrunt!. Îns! vanyeshii "i Urgia au pus cap!t problemei. Magia este
temut!, iar puterea este limitat!.
— Limitat! numai de mintea celor care o de#in.
— Dac! ar fi avut putere asupra vanyeshilor… Jorim cl!tin! din
cap. Toate acestea sunt sus#inute de abilitatea lui de a influen#a
lucrurile pe t!râmul muritorilor, îns! a fost distrus cu Virukadeenul.
— Poate c! a fost el distrus, îns! credin#a în el nu. Virukul oft!.
Indiferent cât de oribil ar putea fi ceva, vor exista mereu unii care
refuz! s!-i vad! realitatea. Schimbarea îi însp!imânt!, a"a c! refuz! s-
o recunoasc!. Se #in de vechile reguli, repet! vechile ritualuri, "i prin
asta insufl! o nou! via#! într-un r!u vechi.
Jorim se frec! pe fa#! cu ambele mâini.
— Ceea ce-ai spus are un în#eles însp!imânt!tor. Printre
Amentzutlii, panteonul a suferit unele reduceri, iar c!ile de venerare
au fost unificate. De exemplu, Tsiwen "i Kojai au fost contopi#i,
devenind Tlachoa, un zeu-maimu#!, care, în cele mai recente
reprezent!ri ale sale, dispune de aripi ca de liliac.
— Î"i potrivesc zeit!#ile conform trebuin#elor lor.
Talrisaal ridic! încet din umeri.
— Dac! zeii fac pentru noi ceea ce nu putem face singuri, are un
sens s! le d!m noi forme "i aspecte, s! se potriveasc! cu necesit!#ile
noastre actuale, de bine sau de r!u.
Jorim se uit! în jos la el însu"i.
— Atunci înseamn! c! sunt remodelat?
Virukul î"i dezv!lui din#ii str!lucitori.
— E"ti curajul, pe veci necesar "i respectat.
1291
 — Furnicile au pus la încercare acest curaj. Î#i mul#umesc c! m!
aju#i.
— %i-am întors favorul pe care mi l-ai f!cut. Talrisaal se avânt! în
apele lacului. Iar acum, spre Quoraxan, s! le-o pl!tesc pentru
amabilitate demonilor care m-au torturat pe mine.
Virukul plonj! sub ap! "i Jorim îl urm!. Amândoi coborau înot tot
mai adânc "i mai adânc, pân! când un curent de ap! îi trase dup! el.
Câ"tig! vitez! "i, dintr-odat!, îi absorbi într-un tub. Apoi, o clip! mai
târziu, Jorim #â"ni dintr-un tunel, golit de ap!. Zbur! direct în
Quoraxan, o lume a p!mânturilor ro"ii, care fusese ras! "i br!zdat!
de vânturi n!prasnice "i erup#ii vulcanice. $uvoaiele de lav! "i lacurile
aprinse luminau peisajul. Chiar "i apa izbucnea în fl!c!ri pe la
jum!tatea coborârii sale de aproape trei sute de metri.
Jorim începu s! cad! "i înc! repede. Tovar!"ul s!u de drum
sugerase c! credincio"ii î"i modelau zeii potrivit trebuin#elor lor, iar
Jorim dorea, cu ardoare, aripi. Întinse mâinile, aducând magia "i
schimbându-i echilibrul. Roba-i fu sfâ"iat! de aripile care ie"ir! afar!,
b!tând din greu. Se sim#ea încurajat de faptul c! erau aripi de liliac "i
ajunse s! planeze deasupra celui mai la în!l#ime dintre iazurile pline
de fl!c!ri lacome.
Talrisaal, cu aripi de vultur, plana al!turi de el, pe coama valurilor
de aer fierbinte. Jorim râse.
— Aripile mele de liliac sunt pentru Tsiwen "i în#elepciune. Dar
tu? Aripi de vultur pentru Sisvoc "i adora#ie?
— Ador s! r!mân nears.
— Bine zis.
Privir! amândoi în jos. Iazul se adunase într-o depresiune ca un
ceaun, ale c!rei margini le împiedica vederea zonei înconjur!toare.
Demonii, cu zecile de mii, într-o mare varietate de culori – unii
dintre ei dota#i cu col#i ca de mistre#, al#ii plini de r!ni purulente, din
care ie"eau puroi "i viermi – se înghesuiau pe mal. Unii aveau
tridente, al#ii ghioage #intuite, îns! cei mai resping!tori scrâ"neau
doar din col#ii lor zim#a#i "i-"i scoteau ghearele.
— Wentoki, am impresia c!-mi place nespus s! zbor deasupra lor.
$i în acel moment, to#i demonii î"i scoaser! aripile "i se avântar! în
v!zduh.
1292
44
A 32-a zi, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Shirikun,!în!nordul!Moriande
Nalenyrul Liber
— Keles.
Cartograful se întoarse încet. $tia deja c! ea intrase în gr!din!.
Plantele îi spuseser! asta, "i nu doar r!d!cinile de xunling. Iar asta se
întâmplase nu pentru c! plantele erau capabile s-o vad! pe Jasai în
mod special, îns! când se pusese în calea luminii, senza#ia trecuse de
la o plant! la alta ca o fâ"ie de nor trecând pe dinaintea soarelui.
Pasul ei, cu toate c! era u"or, crea o presiune. F!r! s!-"i dea seama, îi
evalu! în!l#imea "i greutatea, r!mânându-i o singur! op#iune
posibil!.
În afar! de asta, "tia c! va veni.
— Ziua bun!, Alte#!. V! rog, lua#i loc.
Ar!t! cu mâna spre o banc!. Copacul care o umbrea î"i retrase
crengile, îng!duind luminii soarelui s! p!trund! printre ele.
— V! e destul de cald?
— Da, mul#umesc.
Ea d!du din cap, tr!gându-"i o mantie peste umeri, "i-i accept!
invita#ia.
— N!d!jduiesc s! nu înceap! iar!"i ploile.
— Am auzit spunându-se c! vremea s-a schimbat din cauza
tulbur!rilor din Ceruri "i Iaduri.
Se a"ez! lâng! ea.
— M! tem c! vremea s-a frânt, la fel ca "i inima mea.
— Moartea m!tu"ii mele a fost o lovitur! pentru noi to#i, Keles. În
întreaga mea via#! a fost un exemplu pentru mine. Dezam!girea mea
cea mai mare a fost când mi-am dat seama c! Keru nu m! vor accepta
niciodat! pentru c! sunt prea mic!.
Keles cl!tin! din cap.
1293
 — E"ti suficient de feroce pentru a fi o Keru.
— Ferocitatea conteaz! foarte pu#in când e"ti scund!. Se uit! fix în
ochii lui c!prui. Când mi-am dat seama c! nu puteam fi Keru, am
încercat s! dovedesc c! pot. $tii ce-am f!cut?
— Nu-mi pot imagina.
— Nici m!car nu încerci. Îi lu! mâinile într-ale ei "i le strânse cu
putere. Am fugit. Am fugit în mun#i. Aveam de gând s! dovedesc de
ce sunt în stare. Inten#ionam s! supravie#uiesc acolo, poate s! omor
un urs sau un tigru sau altceva, ca s! ar!t cât eram de crâncen!.
Acum, #ine cont de faptul c! singura mea experien#! în s!lb!ticie se
reducea la p!scutul vitelor "i oilor pe paji"ti. Cu toate astea, am "ters-
o. Tyressa m-a urm!rit. M-a supravegheat timp de o s!pt!mân! – n-a
recunoscut asta niciodat!, dar am pus lucrurile cap la cap mai târziu
– apoi, când am fl!mânzit "i eram istovit! "i înfrigurat!, a venit pe
urmele mele chiar în fa#a mea, aducând o c!prioar! pe care o
omorâse. Mi-a ar!tat cum s-o jupoi "i s-o tran"ez, apoi cum s!-mi fac
un ad!post. M-a înv!#at care plante sunt bune de mâncat "i care sunt
otr!vitoare. Am r!mas acolo timp de o s!pt!mân!, sporov!ind,
ajungând s! ne cunoa"tem una pe alta.
Keles zâmbi.
— Am petrecut clipe asem!n!toare împreun! cu Tyressa în drum
spre Ixyll. $tia o mul#ime de lucruri "i era în#eleapt! într-o mul#ime
de privin#e.
— $tiu, Keles. Era foarte istea#!. În acea s!pt!mân! m-a înv!#at o
mul#ime despre ea. Mi-a povestit c! o invidia pe mama pentru c! s-a
m!ritat bine "i pentru c! avea copii atât de reu"i#i. M-a f!cut s!-i
promit c! nu voi spune niciodat!, nim!nui, c! erau "i momente în
care tânjea dup! dragoste. Am întrebat-o de ce nu iubea, iar ea mi-a
zis: „Keru iubesc "i slujesc Helosunde, iar asta trebuie s! fie
suficient.” $i, totu"i, "tiam amândou! c! nu era destul. A ales o via#!
grea, Keles, una pe care eu n-a" fi ales-o niciodat!, pentru c! voiam
mai mult. Ea "i celelalte Keru puneau #ara "i datoria fa#! de ea
înaintea propriei persoane. Trebuie s! respec#i asta.
— Chiar respect, Alte#!. În#eleg asta. Dar n-o accept. M! simt gol
pe din!untru. Inima-mi bate, îns! sim#irea nu mai e.
Jasai îi atinse fa#a cu un deget.
1294
— A murit ca s! r!mâi tu în via#!. A murit fericit!, dup! ce-"i
îndeplinise misiunea.
— $tiu asta.
O privi, dar, v!zând prea mult din Tyressa pe fa#a ei, închise ochii.
— De ce n-a putut s!-mi spun! c! m! iubea? M! iubea, nu-i a"a?
Un deget îi "terse lacrimile.
— Keles, oh, Keles, bineîn#eles c! te iubea. Te-a iubit îngrozitor de
mult. O în!l#a "i o speria. Eiran afirm! c! a insistat ca el s! te scape
din Vallitsi; scoaterea mea de-acolo a fost aproape o chestiune
secundar!.
Keles cl!tin! din cap.
— $ti#i c! nu-i adev!rat.
— Poate c!-i o exagerare, îns! nu prea mare. Te-a iubit. Trebuie
s!-#i fi dat seama de asta dup! felul în care se ocupa de tine "i se
purta în preajma ta.
— Dar atunci de ce, pe patul de moarte, n-a putut s!-"i adune
curajul "i s!-mi spun! c! m! iubea?
— Dac! ar fi admis asta, poate c! se gândea c!-"i abandoneaz!
identitatea ei de Keru. O Keru î"i pune poporul "i #ara mai presus de
sine. Pe moarte, s-a gândit c! d!duse gre" "i nu mai voia înc! o
ultim! înfrângere.
— Dar n-a dat gre".
Jasai î"i încle"t! mâinile pe ale lui.
— $i cred c!, poate, tocmai pentru c! nu #i-a spus c! te iubea,
spera s! te scuteasc! de o parte din durerea mor#ii ei.
Keles î"i "terse lacrimile "i-o fix! cu privirea.
— Cum a putut s! cread! c! m-ar fi scutit de ceva?
— Keru nu sunt perfecte, Keles. Puternice în lupt!, vulnerabile în
dragoste. Dac! s-ar fi gândit la asta, ar fi f!cut ceea ce trebuia. N-a
avut niciodat! "ansa asta. N-o po#i învinov!#i de a"a ceva.
— Nu, ave#i dreptate. Nu pot. Keles întinse mâna "i-i "terse o
lacrim! de pe obraz. Am fost egoist, jelindu-mi pierderea "i
compl!cându-m! în autocomp!timire. Începu s! râd!. M! gândeam
c!… Ei bine, m! gândeam la tot felul de lucruri stupide.
— Cum ar fi?
— C! cele patru femei din via#a mea care m-au iubit – sau, cel
1295
pu#in, a"a au pretins – toate au murit în ultimul an. Majiata, Nirati,
mama mea "i Tyressa. $i nu numai c! au murit, dar au avut "i o
moarte oribil!. Cine-ar mai fi atât de prost încât s! se mai apropie
acum de mine? I-am pierdut pe to#i cei care m-au iubit. Voi r!mâne
singur pentru totdeauna.
— Keles, eu…
El îi ap!s! buzele cu degetul. Ea coborî privirea, îns! îi ridic! din
nou capul.
— Nu, prin#es!, nu este nevoie de nicio "arad!. M-a#i considerat
un mijloc de a sfâr"i ceva "i în#eleg asta. O accept, ba chiar aplaud
asta. $tiu c! Tyressa credea c! m! iubi#i "i mai credea c! ar fi trebuit
s! m! îndr!gostesc de dumneavoastr! "i nu de ea. Este destul c! v!d
"i singur cât sunt de jalnic. Nu am nevoie "i de mila dumneavoastr!.
Ea refuz! s!-i întâlneasc! privirea.
— Nu-i vorba de mil!, Keles. Nici n-ai idee cât de mult te admir,
pe tine "i ceea ce-ai reu"it s! faci.
— N-am s!vâr"it nimic demn de admira#ie, prin#es!.
— Cum po#i spune una ca asta? Am fost la Tsatol Pelyn. Am fost
acolo când ne-ai ajutat s! trecem peste falie. Am beneficiat de pe
urma plantelor tzaden care au crescut ca s! te ajute.
— Toate acestea nu înseamn! nimic, Alte#!.
Keles se ridic! "i privi spre sud. Norii jo"i "i fumul întunecau
peisajul. La ferestrele Quunkunului ardeau luminile. Luminile
gyanrigot din atelierul lui Qiro creau un nimb albastru în jurul
vârfului turnului Anturasikun. Prin fum, uria"ii "i m!t!h!lo"ii
r!zboinici din metal p!"eau de-a lungul Drumului Râului. Deasupra
lor, ca ni"te pete în dep!rtare, atârnau r!stignite trupurile celor care
li se împotriviser!.
— Nimic din ce-am f!cut nu l-a oprit pe Nelesquin "i nu a f!cut
lumea un loc mai sigur. So#ul vostru a murit încercând s!-l opreasc!
pe Nelesquin. Din cauza lui, m!tu"a voastr!-i moart!. Mama mea-i
moart!. Jum!tate din ora" s-a dus. Ar trebui s! v! p!stra#i mila
pentru cineva care s-o "i merite.
Jasai îl apuc! de mâna dreapt! "i o duse la buze.
— Cei de care mi-e mil!, Keles Anturasi, sunt acei oameni care nu
fac niciodat! nimic. Nu ac#ioneaz! nicicând, ei doar î"i doresc s! fi
1296
ac"ionat. Tu vei fi mereu cineva care face. Respectul "i admira#ia mea
pentru tine nu se vor termina niciodat!.
— Respect "i admira#ie. Mul#umesc. S! nu-mi spune#i c! m! iubi#i.
— Tot mai crezi c! nu e"ti vrednic de a fi iubit?
— Ar fi cel mai bine s! fie a"a, Alte#!. Îi ucid pe cei care m! iubesc.
Keles se încrunt!. $ti#i c! se spune c! sunt jaecaixingna. To#i se tem
de mine. Peste tot unde m! uit, v!d numai amulete circulare.
— Oamenii fac asta pentru c! se tem de vanyesh.
— De mine se tem mai mult. D!du încet din cap. Sau se vor teme.
Ea-"i miji ochii.
— Ce vrei s! zici?
— Spunea#i c! eu ac#ionez. Fac asta numai pentru c! m!tu"a
voastr! mi-a ar!tat cum. Înaintea ei, eram un observator. Îns! acum
ave#i dreptate. Va trebui s! opresc aceste prostii. Dac! nu, dragostea
nu va mai conta. Nu va mai r!mâne nimeni în via#! ca s! fie iubit.
Ciras Dejote se ghemui sub o mantie, nu atât ca s! se fereasc! de
frig, cât s!-"i mascheze ciotul. Nici m!car nu-l trecea prin mânec!.
Doar îl #inea ascuns sub rob!. Îi trecu prin minte c! era curios faptul
c! ceea ce sim#ea mai mult chiar "i decât lipsa mâinii drepte sau a
antebra#ului era lipsa greut!#ii pe coapsa lui stâng!. Nu mai purta
sabie. Ce rost ar mai avea?
Chiar nu mai conta c! mâna stâng! era pe cale s! se vindece în
urma loviturii de s!geat!. Desigur, fusese antrenat s! mânuiasc!
spada "i cu stânga. Nu puteai ajunge la un anumit nivel de preg!tire
f!r! asta, "i cu toate c! nu lupta cu dou! spade, cu siguran#! se putea
ap!ra. Îns! abilitatea de a folosi o sabie nu aducea cu ea "i voin"a de a
folosi una, "i tocmai voin#a era cea care-l l!sase.
Nu, nu m-a l!sat ea, eu am abandonat-o.
Se uit! spre sud, peste apa lene"! a Râului de Aur, spre locul unde
solda#ii r!stigni#i gemeau pe crucile lor. Au continuat s! lupte cu
toate c! fuseser! r!ni#i grav. Pentru Nelesquin, ideea de dreptate era
de o asemenea natur! încât un soldat care-"i pierduse piciorul a fost
pus pe cruce b!tându-i-se membrul în cuie, de la genunchi "i pân! la
glezn!.
Fumul "i norii se învolburau. Arca"ii se ascundeau pe ambele
1297
maluri ale râului, tr!gând sporadic. Nu puteau lovi orice. Chiar "i cu
vântul din spate, s!ge#ile nu atingeau niciunul dintre maluri. Îns!,
indiferent cât de inutil! era misiunea lor, arca"ii trebuiau s!-"i
încerce, din când în când, norocul, atenuând astfel tensiunea "i
alungându-"i teama.
Ciras n-ar fi f!cut niciodat! asta. Implicarea în acte inutile
dezv!luia sl!biciunea. Dac! un r!zboinic se considera nevolnic, avea
s! moar!.
Cineva îl trase de mantie, f!cându-l pe Ciras s! se întoarc!.
— Da, b!iete, ce dore"ti?
B!ietanul purta o rob! alb!, cu un blazon cu un urs ro"u. Sabia
lung!-i era b!gat! în brâul ro"u "i aproape c! se târa pe jos, dup! el.
Bra#ul lui stâng, cu toate c!-i era învelit în fe"e din piele "i c!ma"! de
zale, era vizibil vestejit.
— A" vrea s! "tiu de ce mi-a cerut maestrul meu s! nu te scap din
priviri?
— Maestrul t!u?
— Moraven Tolo, de"i unii-i spun Virisken Soshir.
— Nu "tiu de ce #i-a cerut asta.
B!iatul ridic! din umeri.
— Îl urm!ream. M-a întrebat de ce fac asta "i i-am spus c! înv!#am
s! fiu erou. Mi-a r!spuns c! ar trebui s! studiez un erou adev!rat. $i-
atunci m-a trimis s! te caut.
Ciras se sprijini cu spatele pe parapet.
— M! tem c! maestrul t!u a f!cut o mare gre"eal!.
— El nu gre"e"te. B!iatul cl!tin! din cap. Dac! el spune c! e"ti un
erou, atunci a"a este.
— Nu. Ciras î"i d!du mantia pe spate, dezv!luindu-"i jum!tatea de
bra# care i se odihnea pe piept. Sunt un om distrus.
B!iatul ridic! din nou din umeri.
— P!i, "i eu am tot numai o mân! s!n!toas!, dar am de gând s! fiu
un erou.
— Chiar ai?
— Deja sunt pe cale s! devin unul. Am omorât ni"te vhangxi. $i
vreo doi oameni. B!iatul s!ri în sus, s! se uite peste parapet. Înc! n-
am r!pus niciun kwajiin, dar am de gând s-o fac. Poate "i un vanyesh.
1298
Nu crezi c-ar trebui?
Ciras se l!s! pe vine.
— Dac! tu crezi c! uciderile sunt tot ceea ce caracterizeaz! un
erou, nu #i-ai studiat destul maestrul.
— Oh, "tiu asta. $i el spune la fel. B!iatul zâmbi. Dar este
îngrozitor de priceput la omorât.
— Uneori e mai important s! "tii când s! nu ucizi.
B!iatul d!du din cap.
— De asta nu por#i sabia? Nu-i vremea s! distrugi nimic?
— Nu, b!iete, nu am sabia pentru c! eu sunt cel distrus.
— Oh. Tân!rul se încrunt!. Asta înseamn! c! vei p!r!si ora"ul
împreun! cu b!trânii, copiii "i bolnavii?
— Nu m-am gândit la a"a ceva.
B!iatul d!du solemn din cap.
— Bine. P!i, dac! ai nevoie de ajutor, dac! te fug!resc kwajiinii sau
a"a ceva, s!-mi spui. Pe mine m! cheam! Dunos. +sta-i singurul meu
nume, dar când voi fi un erou am s!-i cer Împ!r!tesei s!-mi mai dea
unul. Va fi unul bun.
— Sunt sigur c! a"a va fi. Ciras îl b!tu pe b!iat pe um!r. Te rog,
trimite-i maestrului t!u cele mai bune ur!ri din partea mea.
— Prea bine. Ai grij! de tine. Dunos d!du scurt din cap, apoi
zâmbi "i se îndep!rt! în goan!. R!mas-bun!
Ciras se uit! dup! el, amintindu-"i, vag, un vis din Voraxan, unde
un nepot plecase la fel, în vitez!. Aproape c!-"i schimbase hot!rârea
"i-"i c!utase un cal, un cal adev!rat, nu un arm!sar mecanic. Ar putea
c!l!ri spre coast! "i s! ia o corabie spre Tirat. S-ar putea al!tura
familiei sale "i s!-"i petreac! timpul cu ei.
Apoi s! mor în fa"a lor, când Nelesquin va veni s! ocupe Tiratul.
— Maestre Dejote, m! bucur c! te-am g!sit.
Ciras se ridic!, învelindu-se cu mantia.
— Maestre Gryst, m! bucur c! ne vedem din nou.
— Ei, Ciras. Borosan se încrunt!. M! întrebam dac!-#i pot cere
ajutorul într-o chestiune.
Unul dintre pedestra"ii gyanrigot îl înso#ise pe inventator,
deplasarea silen#ioas! netr!dându-i prezen#a. Avea o form!
pronun#at omeneasc!, cu ap!r!tori de armur! decorate "i panouri de
1299
comand! ascunse. Automatul purta chiar "i masc! de lupt!, mult o. Ciras d!du din cap cu înc!p!#ânare. D!-mi pace, Maestre Gryst.
prea îngust! ca s! ascund! o fa#! de om, îns!, cu toate acestea, Din respect pentru tot ce-ai f!cut, n-am s! te provoc la duel. S! nu
impresionant! "i tulbur!toare. m! mai deranjezi cu r!zboinicii t!i artificiali. Oi fi eu doar o jum!tate
Ciras zâmbi. de om, dar sunt înc! un b!rbat$ $i n-am s! te las s!-mi iei asta.
— V!d c! ai f!cut mari progrese cu ma"in!riile tale. Oricum, m!
tem c! #i-a" fi de foarte pu#in folos.
— Nu, e"ti omul potrivit. Borosan ar!t! spre malul cel!lalt al
râului. Am primit relat!ri despre marele gyanrigot. Au pus lupt!tori
în interiorul lor, dirijându-i a"a cum faci tu cu arm!sarii t!i, îns! într-
un fel mult mai direct. Se folosesc de gânduri, a"a cum tu manevrezi
prin ap!sarea cu genunchii.
Ciras ridic! din umeri.
— Au o armur! formidabil!.
— M! îndoiesc c!-i pun în!untru pe cei nevolnici sau la"i.
— Probabil c! nu. Ceea ce doresc eu, ce-mi trebuie mie, sunt ni"te
m!sur!tori.
— Ce s! m!sori?
— Bra#ul t!u.
Ciras î"i miji ochii.
— Bra#ul meu?
— Da, cred c! pot s!-#i înlocuiesc bra#ul cu unul artificial. Ar
func#iona exact ca "i cel adev!rat.
— Bra#ul meu? Ciras se împletici înapoi spre parapet. Vrei s! zici
mi-ai înlocui bra#ul cu o ma"in!rie gyanrigot?
— Da, exact a"a. Ai putea s! lup#i din nou.
Ciras se întoarse cu spatele "i-"i strânse la piept ciotul.
— Nu, Maestre Gryst. De nou!zeci "i nou! de ori, nu. Te respect.
Am încercat s! te în#eleg. Am ajuns, chiar, s! apreciez ma"in!riile tale
de r!zboi, îns! nu voi deveni una dintre ele.
— Nu, Ciras, nu a"a stau lucrurile…
— Ba, chiar a"a&
Ciras se întoarse "i î"i azvârli mantia. Î"i l!s! roba s! cad!,
îndep!rtând-o cu ciotul s!u învelit în pânz!.
— Domnule, î#i ba#i joc de mine în cel mai oribil mod.
— Nu, Ciras…
— Nici nu-#i dai seama de greutatea insultei pe care mi-ai aruncat-
1300 1301

45
Ziua a 34-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Râul de Aur, Moriande
Nalenyr
Pentru Nelesquin, s! decid! cum va ajunge la barj! se dovedi cea
mai grea încercare legat! de întâlnire. Mini"trii nalenyeni c!zuser!
imediat de acord asupra m!rimii barjei "i cum trebuia s! stea la
ancor!, la mijlocul râului. Se dovedir! a consim#i cel mai u"or
detaliile legate de ambarca#iunile care urma s! transporte delega#iile.
Au acceptat chiar "i cerin#a ca nimeni s! nu aduc! arme, îns! armura
sa de aur nu va fi socotit! arm!.
Concesiile f!cute de ei asupra atâtor lucruri pu#in importante
însemna c! nordul acceptase înfrângerea. Cirsa "i Virisken n-ar fi
putut uita c!, în calitate de xingnadin, ar fi putut s!-i ucid!. C! un
astfel de efort era, momentan, dincolo de posibilit!#ile sale nu
constituia ceva ce trebuiau ei s! "tie. Mersese pân! acolo încât oferise
un spectacol m!re# antrenându-se cu ni"te kwajiini în vreme ce
mini"trii din nord îl a"teptau. F!cuse asta ca s!-i impresioneze cu
for#a lui, îns! ajunsese s!-i plac! luptele "i continuase antrenamentul
"i dup! ce negocierile se încheiaser!.
Era posibil ca Virisken s! încerce s! ascund! o sabie pe barj! "i s!-l
ucid!. Asta i-ar surprinde pe to#i, mai ales când Nelesquin n-ar muri.
Pentru a împiedica o asemenea fapt!, prin#ul insistase ca toat! lumea
s! îmbrace robe oficiale, care, cu mânecile lor supradimensionate,
îngreunau orice mi"care, cu excep#ia celor mai lene"e.
$i aceasta era sursa problemelor sale. Putea, cu u"urin#!, folosi
magia ca s! coboare din barj! plutind, dar dac! apela la vreunul din
farmecele sale, ar fi ajuns în râu. Cu suflet sau nu, ar muri de jen!.
Sc!rile ie"eau din discu#ie, chiar dac! erau acoperite cu covor. Un pas
gre"it ar fi avut acela"i rezultat. Rampele erau ceva mai bune, îns!
erau prea banale "i de-abia dac!-i foloseau cuiva de statura lui.
1302
Maniera lui de transport pretindea elegan#!, dar, în acela"i timp, s!
fie "i o etalare de for#!.
A"a c! au fost puse la cale planuri, "i cu toate c! ziua fusese rece la
început, cu nori cenu"ii plutind pân! deasupra arcelor Podului
Dragonului, niciunul dintre cei prezen#i nu i-ar fi putut pune la
îndoial! suprema#ia. Patru dintre ur"ii dari c!rau o lectic! deschis!
pe care "edea prin#ul. Purta robe de culoare ro"ie, ursul alb din
Erumvirine, neîmblânzit, încoronat cu fir de aur. Acela"i model
fusese aplicat "i pe scaun, cu toate c! albul cedase loc argintiului, iar
pietrele pre#ioase sc!p!rau pe vârfurile coroanei. Durranii care
purtau lectica repetaser! la nesfâr"it pentru a o men#ine perfect
dreapt! tot timpul, ceea ce au "i f!cut pe tot parcursul transport!rii
lui la râu.
Partea de sud a Moriande nu era în întregime sub puterea lui
Nelesquin. R!zboinicii Durranieni se îngr!m!deau pe traseul lui, "i
mul#i al#ii st!teau ascun"i pe dup! ferestrele închise. Cele trei rute
spre râu au fost cur!#ate "i ocupate – prin#ul folosise pietrele sale de
ghicit pentru a alege drumul, în ultimul minut.
Aruncarea pietrelor n-a fost favorabil!, îns! nu-i sugerase nimic
atât de cumplit precum un asasinat. Cea mai generoas! citire îi
ar!tase c! negocierile vor fi dificile, îns! a"a ceva era de a"teptat.
Împ!r!teasa va oferi pu#in "i va pretinde mult. Nu i-ar servi la nimic,
c!ci Nelesquin nu era dispus s!-i cedeze nimic. De fapt, prin#ul nu
n!d!jduia nimic de pe urma negocierilor. Acceptând întâlnirea, nu
voia decât s! le arate cet!#enilor din nordul Moriande c! încercase s!-
i salveze. Cu întreaga m!re#ie a trupelor sale dari în armuri,
desf!"urate în "iruri pe Drumul Râului, victoria sa va deveni evident!
"i inevitabil!. Cu pu#in noroc, for#ele din nord se vor revolta "i-i vor
preda cealalt! jum!tate a ora"ului. De fapt, negocierile cu elementele
disidente începuser! deja.
În vreme ce trecea lectica, trupele se dispersau prin ora" pentru a
potoli orice tulbur!ri ar putea izbucni cât timp se afla el pe râu.
Ultimul lucru pe care "i-l dorea era s! vad! un grup de #!rani prost
sf!tui#i c!-i atac! solda#ii. Avea nevoie de o lini"te total! în sudul
Moriande, iar Durranii i-o vor asigura. Procesiunea ajunse pe Drumul
Râului. Nelesquin nu f!cu nimic ca s!-"i "tearg! zâmbetul. Trupele
1303
sale se aliniaser! într-o ordine des!vâr"it!, în dou!sprezece companii
de câte-o sut! de oameni. Nelesquin se hot!râse s! modifice
organizarea standard a trupelor. Fiecare legiune înc!-i cinstea pe zei,
îns! cea de-a zecea, ur"ii, îl cinstea pe el.
Ur"ii-i purtar! lectica pân! la malul râului. Al#i doi ur"i se aflau
acolo, #inând stâlpi înal#i, cu scripe#i. O platform! era suspendat! de
frânghii deasupra apei. Înc! doi ur"i erau preg!ti#i s! dea drumul la
frânghie r!sucind cabestanul. Nelesquin p!"i pe platform!, dincolo
de parapet, apoi pe cea suspendat!. Kaerinus, înve"mântat în robe
oficiale, în negru "i verde, decorate cu fluturii lui, se d!du înapoi "i
spre stânga prin#ului. Qiro Anturasi, îmbr!cat în auriu, cu ur"i viole#i,
ocup! o pozi#ie în cel!lalt col# de la pupa. Platforma coborî încet "i
f!r! nici cel mai u"or leg!nat.
P!"ind pe ambarca#iunea plat!, Nelesquin î"i reprim! un zâmbet.
Cyrsa-l a"tepta pe barj!. Era înve"mântat! în rob! violet, tivit! cu
ro"u. Patru cercuri de m!rimi diferite, închise într-unul mai mare,
formau blazonul ei. Reprezentau soarele, lumea "i cele trei luni,
proclamând-o Împ!r!teas! a tot "i toate. Era o alegere dur! "i-o
admira pe femeia micu#! pentru c! f!cuse asta.
Virisken purta o rob! neagr!, tivit! cu oranj, cu coroan! de aur
brodat! pe sub tigrul la vân!toare. Cu toate c!-"i v!zuse fratele vitreg
la Tsatol Deraelkun, o f!cuse de la distan#!. P!rea s!-"i poarte bine
anii, îns!-"i pierduse ascu#imea c!ut!turii. Anii îi vl!guiser! for#a.
Prin#ul Cyron ocupa cea de-a treia pozi#ie pe barj!. Purta rob!
violet, tivit! cu fir de aur, "i blazonul nalenian, pe care-l adoptase. I
se ad!ugase o coroan! imperial!. Dac! n-ar fi fost golul din mâneca
lui stâng!, Cyron ar fi avut un aspect elegant, iar Nelesquin ar fi putut
fi înclinat s!-l lase o vreme în via#!, cum f!cuse cu Prin#ul
Jekusmirwyn. Înc! ar mai putea lua asta în considerare dac! Cyron
avea s! se dovedeasc! un bun sf!tuitor.
La ceea ce nu se prea a"teptase Nelesquin era num!rul mare de
oameni aduna#i pe malul nordic al râului. Indivizi de toate felurile se
strânseser! "i chiar î"i f!cuser! drum pân! pe Podul Dragonului. Se
înghesuiau pe la ferestre "i ocupaser! acoperi"urile. Adierea dinspre
nord r!scolea câteva flamuri, fie vechi steaguri naleniene, fie
blazoane de familie. Cu toate c! percepu, întru câtva, ceva din
1304
nelini"tea lor, nu descoperi niciun semn despre vreo capitulare.
Nu-i nimic. Vor înv!"a pe pielea lor.
Ambarca#iunea plat! se lovi de barj!. Barcagiii Durrani o
echilibrar!. Prin#ul coborî din ea "i travers! puntea spre pozi#ia sa din
mijlocul barjei. Aceasta, doar cu pu#in mai mult decât o platform!
din lemn, pozi#ionat! pe dou! b!rci cu fundul plat, fusese acoperit!
cu ni"te pre"uri de orez "i se a"ternuse covorul ro"u, tivit cu violet.
Spre amuzamentul lui Nelesquin, Qiro p!"i pe el f!r! nicio re#inere,
în vreme ce Kaerinus folosi magia pentru a pluti pe deasupra lui la o
palm! în!l#ime.
Nelesquin f!cu o plec!ciune spre Cyrsa, men#inând-o pe o durat!
respectuoas!, de"i plec!ciunea s-ar fi cuvenit s! fie mai adânc!. Ea îi
întoarse gestul, dar la ea dur! mult mai pu#in. F!r! nicio îndoial!,
vreun ministru de la Protocol i-ar fi putut spune c! ea men#inuse
plec!ciunea suficient timp ca s! onoreze un prin# ori vreun maestru
olar, îns! nu un Împ!rat. O ofens!, da, a"a era, îns! una pe care ar fi
fost tentat s-o treac! cu vederea, din moment ce ea avea destule
pentru care s! pl!teasc! cu vârf "i îndesat.
Apoi, amândoi se l!sar! în genunchi "i-"i netezir! robele.
Înso#itorii lor r!maser! în picioare.
— Ne bucur!m, Prin#e Nelesquin, c! ai venit ast!zi aici.
— Ai uitat, Cyrsa, c! eu te-am invitat. Tu ai venit aici.
Ea zâmbi.
— Noi "ase "tim asta, dar pentru cei care privesc, tu ai venit la
mine.
Nelesquin chicoti.
— Înc! doritoare de tot felul de jocuri. $i în"el!torii. L-ai p!c!lit pe
tat!l meu.
— Nu, l-am omorât pe tat!l t!u. Am f!cut asta ca s! salvez
imperiul.
— Dac! ai fi reu"it, n-am mai fi ast!zi aici.
— Iar dac! tu ai fi izbândit, Nelesquin, acum n-ar mai fi nimic aici.
— Alte jocuri. Nelesquin d!du din cap. N-am venit acum ca s!
intru în tot felul de jocuri, târfo. Sunt multe lucruri care ar trebui s!
fie evidente. M! uit peste um!rul t!u "i v!d oameni. Dac! te ui#i "i tu
peste al meu, vei vedea ma"in!riile care-i vor ucide pe acei oameni.
1305
Nu po#i împiedica ocuparea Moriande. Singura speran#! a acestor
oameni este s! capitulezi.
— Cu ce pre#? Privi în sus, spre podul care se arcuia deasupra lor.
M! vei r!stigni pe locul cel mai înalt?
— S-ar putea s! fiu nevoit. A" prefera îns! s! te sugrum cu mâinile
mele.
Vocea Cyrsei coborî pân! la o "oapt!:
— Dac! moartea de mâna ta este destinul meu, de ce mi-ar mai
p!sa dac! al#ii sufer!?
— Te asigur c! tu n-ai s! suferi.
Ea râse. Sunetul era ca ni"te gheare care-i zgâriau pielea.
— Ai uitat de talentul meu, Nelesquin. Nu voi suferi niciodat!.
Expresia ei se în!spri. Dac! ne-ai adus aici ca s! schimb!m insulte, #i-
ai pierdut vremea de poman!.
— Nu de asta v-am chemat aici. Prin#ul se ridic! dintr-o singur!
mi"care fluid!, "i-"i deschise bra#ele. Oameni din Moriande, sunt
Împ!ratul Nelesquin. Am reunificat Imperiul. Am reinstaurat
ordinea, spulberat! când aceast! femeie mi-a ucis tat!l "i i-a uzurpat
tronul. V! ofer acum ceea ce v! refuz! ea: "ansa de a tr!i. Vede#i
armata mea. Vede#i ma"in!riile mele de r!zboi. A#i v!zut ce pr!p!d
au f!cut. Vor înainta spre nord numai dac! o sus#ine#i pe ea. Ea v!
ofer! moartea. Eu v! ofer via#a "i, în afar! de asta, bog!#ii "i glorie.
Sunt ale voastre dac! vre#i, dar sl!vi#i-m! ca pe adev!ratul vostru
conduc!tor.
Huiduielile "i strig!tele, insultele "i alte sunete necuviincioase
izbucnir! spontan, apoi se amplificar!. Oamenii râdeau de el. Pietre
"i mâncare pe jum!tate mestecat! pleosc!iau în râu. Localnicii
începur! s! scandeze dezordonat, îns! strig!tele î"i g!sir! ritmul "i
caden#a: „Niciodat! ursul, niciodat! ursul&“
Cyrsa îl privi.
— Te-ai a"teptat la alt! reac#ie?
— Nu. Asta este exact ceea ce credeam c! se va întâmpla.
Ridic! un deget "i-l l!s! în jos.
Berbecii dari m!r"!luir! înainte, se întoarser! spre stânga, apoi
gonir! spre cap!tul podului. Ajunser! la capul s!u "i spulberar!
baricadele. Balistele traser!, îns! majoritatea înc!rc!turilor r!p!ir!
1306
nevolnic, lovindu-se de ap!r!torile lor de metal. Oamenii strigar!
ordine "i reînc!rcar!, a"teptând.
Berbecii r!maser! pe malul sudic, retr!gându-se dup! ce
cur!#aser! drumul. Ar fi putut ajunge cu u"urin#! la urm!toarea linie
de ap!rare "i la cea de dup! ea. Ar fi putut fi de neoprit "i s! ucid! mii
de oameni. Iar mul#imea "tia asta. Oamenii #ipau "i fugeau. Câ#iva
s!rir! pe parapetul podului "i plonjar! în râu. To#i cei de la ferestre se
f!cur! nev!zu#i, tr!gând "i obloanele. Cel pu#in un b!rbat se rostogoli
de pe acoperi". Mul#imea frem!t!toare îngreun! sosirea unei
companii de Dragoni Nalenieni.
Nelesquin î"i miji ochii.
— Iat!, Cyrsa, acum poporul t!u "tie ce-l a"teapt!. $i tu. N-ai decât
s! distrugi podul acela: eu am s! fac un vad prin râu "i te asediez din
nord. Dac! vrei s! fiu generos, acum e timpul s! vorbe"ti, pentru c!
dup! ce p!r!sesc aceast! barj! nu vom mai avea ce discuta.
Înainte ca ea s! fi apucat s!-i r!spund!, un b!rbat de pe pod strig!
în jos spre ei:
— Nu& Nu vei învinge& N-am s! îng!dui asta&
Nelesquin ridic! privirea. B!rbatul st!tea pe balustrada podului.
Doi solda#i îl în"f!caser! de picioare s!-l trag! înapoi, dar la fel de
bine ar fi putut încerca s! urneasc! o stânc!.
Qiro "i Cyron strigar! în acela"i timp:
— Keles, coboar! de-acolo!
Prin#ul era rug!tor, iar bunicul poruncitor, îns! amândoi avur! la
fel de mult succes ca "i solda#ii.
— Ai distrus prea multe. Nu se mai poate.
Keles scoase o sabie argintie dintr-o simpl! zvâcnire a încheieturii.
Teaca se r!suci prin aer ca o frunz! p!lit! de toamn!. Lovi cu cu#itul
peste încheietura mâinii stângi. Mâna îi încremeni. Sângele #â"ni.
O ploaie ro"ie stropi râul.
Vraja gâlgâia cu fiecare b!taie de inim!, fiecare val mai puternic
decât cel de dinainte. Un milion de scorpioni gonir! pe pielea lui
Nelesquin. O mare cantitate de magie trecu prin el, aducându-l în
stare de "oc.
O cea#! ro"ie se ridic! dinspre râu, duhnind a metal. M!tur! toat!
barja, sc!ldând în sânge toate por#iunile albe ale robei prin#ului.
1307
Nelesquin se cl!tin!, pr!bu"indu-se în genunchi. Kaerinus "i Qiro
c!zur! odat! cu el. Cea#a trecu dincolo de ei "i se îngro"!. Se
învolbur!, ridicându-se spre nori, apoi îi trase în jos. Norii se
coloraser! în ro"ul-maroniu al sângelui închegat. Nelesquin se
a"tepta la tr!snete când norii se ab!tur! asupra Drumului Râului,
îns! nu sc!p!r! niciunul. Iar singurul tunet a fost cel al stâlpilor care
au pocnit, trântind podiumul în!l#at al prin#ului.
Norii s-au ridicat din nou, apoi s-au desp!r#it, permi#ând razelor
soarelui s! scalde malul sudic.
Trupele dari, cu armurile lor, disp!ruser!.
Virisken d!du s! p!"easc! înainte. Kaerinus se interpuse între
spadasin "i Nelesquin.
— Armisti#iul mai este înc! valabil.
Virisken d!du din cap "i-o sus#inu pe Împ!r!teas!. În spatele lor,
Cyron se ridicase în picioare.
Ea r!mase îngenuncheat!, îns! începu s! vorbeasc! înainte ca
Nelesquin s! aib! timp s! se adune.
— Nu mai dispui de niciun avantaj. Dore"ti s! continu!m aceste
negocieri necinstite sau s! discut!m despre ceva serios?
Oferta ei îl tenta, "i ar fi putut accepta un aranjament, dac! n-ar fi
existat dou! probleme: îi cuno#tea arta "i "tia c! putea fi foarte
conving!toare. F!r! îndoial!, s-ar folosi de orice avantaj disponibil.
Cel!lalt motiv era c!, f!r! îndoial!, în glasul ei exista o nuan#! de
nesiguran#!. Nu "tiuse ce avea Keles de gând s! fac!. Nimeni nu
"tiuse asta. Îi luase prin surprindere, iar for#a lui brut! îi
însp!imântase. S-ar putea ca ea s! pretind! c! se afl! pe o pozi#ie de
for#!, îns! el cucerise Tsatol Deraelkun f!r! ajutorul trupelor dari.
A"a c! "i restul ora"ului Moriande va c!dea.
Îngenunche "i el.
— Asta nu schimb! nimic. O s!pt!mân!. Î#i dau o s!pt!mân! s! te
gânde"ti la predarea a ceea ce a mai r!mas din Moriande. Este vorba
de jum!tate de ora" împotriva unui imperiu. Dac! voi fi for#at s!-l
cuceresc, Moriande va fi distrus "i, la fel ca tine, va fi uitat cu mult
înainte ca domnia mea imperial! s! se fi terminat.
1308
46
Ziua a 34-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al Domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Anturasikun, sudul Moriande
Nalenyrul Imperial
— Nu mai tot spune c!-i un b!iat iste#& Nelesquin ridic! un birou
din turnul lui Qiro, împr!"tiind hârtii "i pensule. Sângereaz! în râu,
iar armata mea dispare. O mie dou! sute de r!zboinici, în armuri
gyranrigot, cu Keerana printre ei& Cei mai buni dintre cei buni erau în
acele armuri "i s-au dus! Iar tot ce po#i spune este c!-i un b!iat iste"?
Qiro r!mase cu bra#ele strâns încruci"ate "i chicoti.
— E mult mai iste# decât mi-a" fi putut închipui vreodat!. Mult
mai de"tept decât taic!-su, cu mult mai de"tept. Nu, lui Ryn nu i-ar fi
trecut niciodat! prin cap a"a ceva. A fost ceva foarte reu"it.
— Nu, Maestre Anturasi, a fost ceva foarte r!u$
Nelesquin strânse pumnul "i d!du s! se apropie de cartograf, îns!
piciorul s!u stâng nu voia s! se mi"te. Îl cople"i o senza#ie de le"in. Se
l!s! din greu pe o mas! "i descoperi c! pumnul nu i se mai descle"ta.
Qiro nu observ! nimic.
— Keles chiar nu în#elege puterea. Are pu#in! experien#!, îns! a
fost întotdeauna foarte sensibil. A încercat mereu s!-"i apere fratele
de mine. Dar acum a dat de ceva "i-"i croie"te drum prin asta. De
fapt, e ceva remarcabil c! a putut face ce-a f!cut. $i, dac! l-am
întreba, m! îndoiesc c! ar "ti s! ne explice cum a procedat.
Nelesquin mârâi "i se izbi cu pumnul în coaps!, pentru a-l
descle"ta.
— Probabil c!-i mort.
— Nu, a" "ti asta. Qiro î"i cioc!ni tâmpla. A" sim#i dac! ar muri.
Acum e foarte sl!bit, îns! mintea-i func#ioneaz! înc!. Îl trateaz! cu
r!d!cin! de xunling "i ceai din flori de tzaden. Î"i va reveni.
— Ca s! poat! s-o fac! din nou. Nelesquin ar!t! spre nord. O s!
umple podul !la cu ce#uri, iar solda#ii mei nu vor reu"i niciodat! s!
1309
ajung! pe partea cealalt!.
— Nu-#i face probleme din cauza asta, Alte#!. N-am s! las s! se
întâmple a"a ceva.
— N-ai s! la"i s! se întâmple? De ce n-ai oprit-o de prima dat!?
— Pentru c! n-am "tiut ce-a f!cut. Qiro oft! cu un aer profesoral,
care-l f!cu pe Nelesquin s!-"i doreasc! s!-l sugrume. Keles se afla în
Felarati, apoi a venit în sud. A traversat noul canal s!pat de mine.
Îns! am ac#ionat în grab! când am f!cut asta. În loc s! adun
p!mântul de-o parte "i de alta a canalului, l-am aruncat.
— Aruncat?
— Afar! din aceast! realitate. Nu sunt sigur dac! a ajuns prin
vreunul dintre Iaduri sau cu totul în alt loc. Îns! Keles trebuie c! a
ajuns destul de aproape ca s! simt! h!ul în care a disp!rut p!mântul.
Qiro î"i mângâie b!rbia "i arunc! o privire spre harta lumii. Keles, în
graba lui de a anihila împl!to"a#ii dari, trebuie s! fi ajuns la ideea c!
solda#ii nu erau ei chiar din lumea aceasta. C! armata asta a fost
format! într-o lume-tampon, o cu totul "i cu totul alt! crea#ie, la fel
cum a fost creat "i paradisul surorii sale, Kunjiqui.
— Îmi amintesc. Nelesquin î"i îndoi încet degetele. A"adar, trupele
dari se afl! acolo. Adu-le înapoi.
— Nu pot.
— De ce nu?
— Nu în#elegi, Alte#!. Cartograful se opri o clip!, apoi zâmbi cu un
aer superior. Lumea, a"a cum am trasat-o, e o tabl! de "ah. Keles "i cu
mine în#elegem tabla într-o m!sur! mai mare sau mai mic!.
Priceperea mea este mai ampl! decât a lui, desigur, îns! a înv!#at
mult. În jocul nostru, avem posibilitatea de a modifica aspecte ale
tablei, îns! numai acele lucruri care n-au fost identificate. Cât timp
suntem capabili s! facem asta, tabla r!mâne neschimbat!.
— Atunci cum a reu"it s!-i fac! pe dari s! dispar!?
Qiro zâmbi cu mândrie.
— A sim#it natura neomeneasc! a acestor dari împl!to"a#i "i i-a
trimis într-un loc unde se simt ca acas!. De-asta nu pot s!-i aduc
înapoi. Nu "tiu unde se afl!.
Nelesquin inspir! adânc "i l!s! aerul s! ias! încet.
— Nu po#i s!-i aduci înapoi. Accept asta. Atunci mai f!-mi ni"te
1310
dari.
Qiro î"i deschise bra#ele.
— Nu pot face nici asta, Alte#!, "i o "tii bine. Resursele noastre au
fost consumate.
— R!spunsul t!u nu m! încânt! deloc, Qiro Anturasi.
— Iar tonul t!u nu-mi place mie, Prin#e Nelesquin. Ai uitat c!
suntem uni#i în aceast! campanie pentru distrugerea Nalenyrului?
B!trânul pufni. Exist! lucruri pe care le pot face pentru tine, "i-am s!
le fac.
— Dac! ai putea s!pa un canal de la Marea Întunecat! pân! la
ocean, ai putea s!-mi construie"ti mai multe poduri.
— A" putea, dar asta ar fi, mai degrab!, inelegant. Am s! fac
altceva pentru tine.
— Da?
— Lumea în care au fost crea#i solda#ii dari înc! mai exist!. Pune-i
pe Durranii t!i s! adune toate femeile fertile din sudul Moriande.
Adu-le acolo, "i pune-le s! toarne copii. I-ai dat lui Cyrsa nou! zile. În
acest timp, vei avea mii de solda#i gata s! moar! pentru tine.
— Vreau s! ucid! pentru mine.
— N-am nicio îndoial! c! a"a vor face.
— Toate armatele din lume nu-mi vor servi la nimic dac! nu pot
traversa râul. Le pot duce în afara ora"ului "i s! pornesc un asediu,
dar asta va dura prea mult.
— Nu te teme, Alte#!, pentru c! nici eu nu sunt mai r!bd!tor
decât tine. Qiro se aplec! "i scotoci printre h!r#ile pe care le
împr!"tiase Nelesquin. Scoase una din teanc, o examin! cu aten#ie,
apoi d!du din cap. Cred c! asta va fi numai potrivit!.
Prin#ul se încrunt!.
— E o hart! veche a Moriande.
— E un început. Qiro zâmbi, apoi î"i mu"c! ar!t!torul. Ap!ru o
pic!tur! de un ro"u aprins. Iar acum, dac!-mi este cu iertare, trebuie
s! m! apuc de lucru.
Pelut Vniel se ghemui sub ad!postul prelatelor grele, care pu#eau a
borâtur! "i a pe"te mort. Leg!natul micii ambarca#iuni nu contribuia
cu nimic la potolirea scârbei sale. Senza#ia de grea#! din stomac
1311
cre"tea cu fiecare scâr#âit al vâslelor trase.
O astfel de nervozitate îl surprindea pe Vniel, care nu se mai
sim#ise a"a de mul#i ani, poate chiar de când î"i d!duse primele
examene la minister. Odat! intrat în aparatul birocratic, devenise cu
totul sigur pe sine. Îi evita pe cei care l-ar fi putut distruge, îi
distrusese pe cei care-l evitau "i stabilise, cu toat! pruden#a, leg!turi
care îi permiseser! s! se ridice la rangul de Mare Ministru în Nalenyr.
Îns! Prin#ul Cyron schimbase toate acestea. Îl izolase pe Vniel "i îi
blocase drumul spre putere. Era adev!rat, f!cuse birocra#ia s!
func#ioneze mult mai eficient, iar acele reforme aveau rostul lor. Dar
Cyron f!cuse o gre"eal!: luptase s!-"i conserve na#iunea. Uitase c!
birocra#ia se întindea mai mult decât Nalenyrul "i c! asigura
stabilitatea lumii.
Pelut ac#iona din interese care dep!"eau Nalenyrul. F!cuse
cercet!ri asupra Prin#ului Nelesquin. Cuno"tea toate legendele
populare, desigur, privise dincolo de ele. Anumite istorii de dinainte
de Vremea Ghe#ii Negre îl sl!veau pe prin# pentru b!t!liile sale cu
pira#ii "i pentru campaniile sale menite s! men#in! integritatea
Imperiului. Dac! Cyron ar fi fost numai pe-un sfert cum fusese
Nelesquin, Nalenyrul ar fi ref!cut de mult! vreme Imperiul.
Noul Imperiu era exact ceea ce avea nevoie birocra#ia, a"a c! Pelut,
de fapt, cump!nise bine dac! s! tr!deze sau nu Nalenyrul. Renun#ase
la antipatia sa personal! fa#! de Cyron. Privea lucrurile ra#ional "i cu
calm. În cele din urm!, Moriande trebuia s! cad!, "i probabil asta se
va întâmpla cât de curând. Cucerirea ora"ului va uni, efectiv,
Imperiul. Helosunde "i Deseirionul î"i dovediser! împotrivirea aici, în
Nalenyr. Odat! ce for#ele de aici aveau s! fie zdrobite, anexarea lor
avea s! fie doar o formalitate.
Cyron nu prive#te c!tre viitor, dar eu trebuie s-o fac.
Keles Anturasi f!cuse s! dispar! lupt!torii gyanrigot ai lui
Nelesquin, oferindu-i lui Pelut un r!gaz. Acea demonstra#ie dur! de
for#! insuflase speran#e, îns! urmarea le nimicise. Keles se pr!bu"ise.
$i cu toate c! doctorul lui Cyron, Geselkir, se îngrijise de el, despre
tân!rul cartograf se spunea c! era foarte bolnav: avea febr! "i delira.
Ceea ce-i reu"ise o dat! se pare c! nu se va mai repeta.
Toate aceste considera#ii îi d!deau lui Pelut Vniel doar o singur!
1312
op#iune. Cyron declan"ase r!zboiul împotriva birocra#iei, iar Pelut va
trebui s!-l contracareze. Nu vedea nicio alt! alegere, dar tr!darea de
#ar! nu se înf!ptuia cu sufletul împ!cat. Trebuia s!vâr"it!, de asta nu
se îndoia deloc, dar… dac! dau gre#…
Arunc! o privire de dup! prelate.
— De ce dureaz! atât, barcagiule?
— Te duc eu acolo, bunicu"ule.
Omul rostise cuvântul f!r! nicio urm! de respect.
— Trebuie c! a plouat în regiunile din aval. Râul curge pu#in mai
repede decât de obicei, în acest anotimp.
B!rbatul morm!i "i trase mai tare de vâsle. Luminile malului din
sud dansau. Pelut se ghemui din nou sub prelate, revenind în
sanctuarul închis "i fetid de pe fundul ambarca#iunii. Apa strâns!
acolo clipocea. Se str!duia s! nu verse tot ce-avea în burt!.
Lucrul care-l însp!imânta cel mai tare nu era posibilitatea de a fi
descoperit. Î"i luase deja toate precau#iile pentru a sugera c! se afla
într-o misiune independent! de pace, pentru a salva vie#i "i reuni
familiile. F!cuse cercet!ri, ceruse rapoarte, toate acestea i-ar fi
sus#inut afirma#iile. Dac!-l omora Nelesquin sau era descoperit "i
ucis de trupele lui Cyron, n!scocirile-l vor ridica în ochii oamenilor.
Eforturile sale ar fi considerate bine inten#ionate, chiar dac! fuseser!
gre"it orientate.
Perspectiva de a-l întâlni pe Nelesquin îl speria. Pelut ar avea o
singur! "ans! de a-l descifra, de a-i g!si sl!biciunea "i a o exploata.
Nu exista nicio îndoial! c! omul era vanitos, felul în care se
prezentase la negocieri în acea diminea#! f!cea asta cât se poate de
clar. Dac! Nelesquin ar fi prost, vanitatea ar fi calea de a-i p!trunde
în minte, îns! oamenii inteligen#i îi suspecteaz! întotdeauna de
tr!dare pe lingu"itori. În vreme ce consider! c! merit! s! fie flata#i, ei
mai "tiu c! asta înseamn! "i un sfâr"it. Dac! trag cu ochiul la acest
sfâr"it "i nu le place, r!zbunarea lor este adesea rapid! "i crunt!.
Ambarca#iunea se lovi de chei. Aerul rece se ab!tu asupra lui când
prelata fu dat! la o parte. Pelut urc!, repede, scara care ducea pe
punte. Se uit! în van dup! agentul care ar fi trebuit s!-l întâmpine.
Apoi sim#i, pe obraz, b!taia blând! a aripilor de fluture. Se întoarse "i
f!cu o plec!ciune.
1313
 Kaerinus d!du din cap.
— Nu avem timp de formalit!#i. Urmeaz!-m!.
Cu toate c! traseul str!b!tut de ei prin cartierul de la malul râului
p!rea destul de drept, Pelut sim#i în scurt timp c! se pierduse. Asta-l
deranja în mod special, pentru c! tr!ise o via#! întreag! în Moriande
"i cuno"tea ora"ul foarte bine, inclusiv zonele mai s!r!c!cioase, date
sub control lui Myrian cel Negru. Se întâlnise chiar "i cu agentul
deseian într-o spelunc! pentru opiomani, punând la cale tentativa de
asasinat e"uat! împotriva Prin#ului Cyron.
Vanyeshul îl aduse în dreptul unei intr!ri întunecoase dintre o
ceain!rie "i o tavern!. Urcar! ni"te trepte "i intrar! într-o mic!
înc!pere, luminat! cu o singur! lamp!. Când u"a se închise în urma
lui, lumina deveni mai str!lucitoare, dezv!luindu-l pe Nelesquin
care-l privea b!nuitor.
Pelut f!cu o plec!ciune adânc! "i-o men#inu cu o ve"nicie peste cât
cerea protocolul. În loc s! se ridice, se l!s! în genunchi "i-"i lipi fa#a
de podea.
Nelesquin mârâi.
— Prin urmare, curtoazia nu a murit cu totul în Moriande.
Pelut d!du din cap.
— Excelen#! Imperial!, n-am s! v! risipesc timpul vostru pre#ios.
Sunt al dumneavoastr!, gata s! v! servesc.
— Ridic!-te.
Pelut f!cu a"a cum i se ceruse.
Nelesquin, cu bra#ele încruci"ate, îl domina cu totul.
— Cineva jurat mie va face orice-i voi cere. Accep#i "i tu asta?
— Porunci#i, Excelen#! Imperial!.
Expresia Împ!ratului se în!spri.
— E"ti direct. Este o calitate rar! printre birocra#i. Îmi place. A"
dori s! m! încân#i "i pe mai departe.
Pelut nu spuse nimic.
— $i "tii "i când s!-#i #ii gura, înc! o calitate rar!. O s!-#i g!sesc eu
un folos, Pelut Vniel; îns! trebuie s!-#i dovede"ti loialitatea.
— Desigur, Excelen#! Imperial!.
— A"a c! am s! fiu direct cu tine. Expresia Prin#ului deveni dur!.
Vreau ca Prin#ul Cyron s! moar!. F! s! se întâmple asta, "i vei avea
1314
un loc bine plasat în Imperiul meu.
Dunos chicoti. Nu mai v!zuse niciodat! un fluture ca acela care
mergea în jos "i-n sus pe bra#ul s!u stâng. Era negru cu verde.
Desenele geometrice de pe aripile sale î"i schimbau forma cu fiecare
b!taie. Totu"i, nu asta-l f!cea s! râd!. Deplasarea pe bra#ul lui – din
partea de sus a robei sale "i pân! la c!ma"a de zale – îl gâdila.
— Dunos?
B!iatul zâmbi "i-"i ridic! mâna.
— Bun!, Ranai. Gâdil!.
— Ce gâdil!?
— Fluturele, vezi?
— Nu-l v!d, Dunos.
Î"i privi bra#ul. Fluturele disp!ruse, cu toate c! înc! mai putea
sim#i furnic!turile l!sate de picioru"ele sale.
— P!i, aici a fost.
— Sunt sigur!. Spadasina zâmbi "i i se al!tur! la parapetul dinspre
râu. Ce faci aici?
Dunos ridic! din umeri. Glasul ei avea un ton maternal, a"a c! "tiu
c! trebuia s! r!spund!.
— P!i, Maestrul Tolo mi-a cerut s!-l g!sesc pe Maestrul Dejote. L-
am v!zut aici acum dou! zile. Nu-i aici. A"a c! m-am hot!rât s!
a"tept. $i-apoi a ap!rut fluturele.
— Eu n-am v!zut fluturele, dar cred c!-i un lucru foarte bun c! #i-
ai pus bra#ul la lucru. E mai bine acum?
B!iatul ridic! din nou din umeri.
— Parc!. Î"i coborî mâna peste burt!, spre pumnalul de pe "oldul
drept. Mi-e mai u"or s!-l scot. Îl strâng mai bine în mân!. Nu mai
trebuie s! leg pumnalul de mân!.
— Ei bine, tot s-ar putea s! facem asta, în caz de nevoie. Ranai se
l!s! pe vine. Îmi amintesc de tine de pe drum, "tii asta.
— De atunci când ai vrut s! ne jefuie"ti, pe mine, tata "i bunicul?
— Da. Ai fost singurul dispus s! lupte cu mine "i tovar!"ii mei.
— $i Maestrul Tolo.
— $i Maestrul Tolo. Ochii ei c!tar! în dep!rtare, ca "i cum ar fi
fost o amintire de acum câ#iva ani, nu de luni. Î#i aminte"ti c! m-a
1315
trimis în sud, s! studiez la Serrianul Istor?
— Da. Iar pe mine m-a trimis la Serrianul Jatan, cu robele celui pe
care l-ai omorât.
— A"a este. Iar motivul pentru care te-am întrebat este c! la
Serrian Istor am ajutat la antrenarea unor b!ie#i ca "i tine.
Dunos se lumin! la fa#!.
— Vrei s! te antrenezi cu mine? N-ai vrut niciodat! s! faci asta
înainte. Putem s-o facem chiar aici. Sunt bun la postura Tigru "i
Dragon, "tii asta.
Ea-"i ridic! mâinile.
— Ia-o mai încet. Da, am s! m! antrenez cu tine, îns! nu chiar
acum.
Dunos se încrunt!. Dac! nu voia s! se antreneze cu el chiar atunci,
ce rost mai avea s! pomeneasc! de asta?
— Dunos, î#i aminte"ti ce s-a întâmplat înainte de venirea
invadatorilor?
D!du din cap.
— Cum a fost atunci când am g!sit bolovanul str!lucitor "i mi-am
r!nit bra#ul?
— Da, îns! nu chiar asta.
Ranai se l!s! într-un genunchi "i-"i puse mâinile pe um!rul lui.
Asta însemna c! vorbea serios, a"a c! trebuia s! asculte.
— Î#i aminte"ti cum te jucai cu prietenii "i te distrai de minune?
Ea-"i zvâcni capul spre Podul Dragonului. Vreo "ase copii
zdren#!ro"i #op!ir! "i #ipar! când Dragonii Nalenieni se strâmbar! "i
r!cnir! spre ei. Doi dintre b!ie#i începur! s! se ia la trânt!, iar dou!
dintre fete "u"oteau între ele.
— Îmi amintesc.
— Uneori, n-ai vrea s! te duci, pur "i simplu, "i s! te distrezi?
Dunos f!cu ochii mari.
— Dar m! distrez tot timpul. Chiar îmi place s! ucid vhangxi. E ca
"i cum ai cur!#a pe"te, sau a"a ceva, dar miros mai urât.
— Dunos, omorul nu trebuie s! fie ceva distractiv.
Oh, va fi una dintre acele discu"ii.
— $tiu asta, domni"oar! Ameryne. Nu e distractiv, d! satisfac#ie.
Asta nu înl!tur! îngrijorarea oglindit! pe fa#a ei. Asta îl mir! pe
1316
Dunos, pentru c!, de obicei, cuvântul „satisfac#ie” avea efect la adul#i.
Ea voia un alt fel de r!spuns, dar nu reu"ise s!-l fac! s! în#eleag!
despre ce era vorba. Majoritatea adul#ilor erau a"a. Dac! spunea ce
trebuia, plecau ferici#i.
— Dunos, când eram de vârsta ta, nu m! gândeam la lupte "i
omorât. Doar m! distram. Precum copiii aceia de-acolo. Ranai îi
studie fa#a. Ai trecut prin multe. Niciodat! nu #i se întâmpl! s! vrei
doar s! te joci?
Î"i l!s! mâinile pe umerii ei, ca s!-l asculte.
— Da, vreau s! m! distrez. Îmi amintesc de zilele de dinainte. De
dinaintea invadatorilor, înainte s! m! fi r!nit la mân!. M-am distrat.
M! zbenguiam "i eu ca ei. Zâmbi spre copiii care se jucau. M-am
distrat de minune.
— Bine. Asta-i bine.
— Dar, St!pân!, a trebuit s! "i muncesc. Am c!rat ap!. Am f!cut
cur!#enie. Am îngrijit de cai, catâri "i bivoli.
— Bivoli, Dunos.
— Bivoli. Am adunat ou!le de la g!inile noastre. Am dat de
mâncare la porci. Odat!, am "i ajutat la t!ierea unuia. Asta n-a mai
fost distractiv. Am f!cut o mul#ime de lucruri ca s!-mi ajut familia.
Unele dintre acestea erau distractive. Dar tot aveam de muncit, la fel
cum fac "i acum.
— Dar aici e un abator, Dunos.
— E munc!, St!pân!, "i trebuie f!cut!. Dac! nu ne facem treaba,
nimeni nu se mai poate distra.
O plesnitur! ascu#it! retez! orice replic!. Dunos se r!suci pe
c!lcâie. Chiar "i în lumina amurgului, nu te puteai în"ela asupra
norului de praf ridicat când mortarul din Podul Dragonului se
cr!pase. Solda#ii se duser! în goan! spre locul unde o bucat! din
balustrada din piatr! se deplasase. Mortarul cr!p! "i în alte locuri, iar
o bucat! c!zu în râu.
Ranai se ridic! "i se aplec! peste parapet. Icni.
Dunos s!ri în sus "i se prinse de margine cu mâna s!n!toas!.
Picioarele-i duduir! pe piatr! "i se s!lt! cu abdomenul peste parapet.
R!mase acolo, în echilibru, uitându-se în jos, spre râu.
Ceva nu era în regul!. Bra#ul drept îl mânca, iar asta nu mai
1317
sem!na cu un gâdilat.
— Sunt ca ni"te unde mici peste tot. 47
— Da. $i se simt furnic!turi. Pu#in Xingna. Ziua a 35-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
El ridic! privirea spre ea. Ultimul!an!al!domniei!Prin"ului!Imperial Cyron
— Ce înseamn! asta? Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
— Râul curge mai repede. Ea-"i miji ochii. Râul se îngusteaz!. Al 737-lea an de la Urgie
El se l!s! s! alunece înapoi pe p!mânt. Shirikun, nordul Moriande
— M! duc s!-l caut pe Maestrul Tolo. Acum o s! fie o gr!mad! de Nalenyrul Liber
lucruri de f!cut pentru toat! lumea.
Cyron "tiu r!spunsul în clipa în care bucata de hârtie îi atinse
palma.
— Deci ritmul îngust!rii e constant. Doi metri "i jum!tate pe or!.
Prin#ul Eiran, care intrase perfect în rolul s!u de aghiotant al lui
Cyron, d!du din cap.
— Prin#ul Nelesquin i-a acordat Împ!r!tesei o s!pt!mân!. În nou!
zile, malurile râului se vor uni. O s! lupt!m peste tot.
Cyron închise ochii. În trei zile, cele mai mari baliste "i catapulte
vor putea trage peste bre"!. În "ase zile, arca"ii vor putea trage unii în
al#ii. Într-o s!pt!mân!, r!zboinicii vor încruci"a s!biile. Putea vedea
tot, inclusiv incendiile, r!ni#ii "i mor#ii.
Puse hârtia jos "i-"i trecu degetele prin p!r, sc!rpinându-se acolo
unde-l mânca pielea de pe cap.
— Asta schimb! totul. La noapte, la ad!postul întunericului, o
echip! de muncitori s! se strecoare nev!zut! "i s! sape malul de nord
al râului chiar la vest de ora". Vreau ca râul s! inunde partea dinspre
apus. Cre"terea nivelului apei înseamn! c! nu vor putea face un vad
în josul râului. Trimite#i înc! o echip! la est. Vreau ca toate podurile
s! fie distruse, la fel "i toate bacurile de pe partea de nord a râului.
Un func#ionar sufl! pe o foaie de hârtie de orez, f!cu o plec!ciune
"i se gr!bi s! ias! din înc!pere.
— Construiesc turnuri de asediu.
Imaginea se contur! în mintea lui Cyron. Turnurile vor fi solid
construite, dar numai din materiale recuperate din sud. Bârne din
cl!diri, piese de mobilier, scânduri din podele sau vor îngr!m!di
laolalt! buc!#i din c!ru#e. În cel mai bun caz, vor avea platforme
întinse pe o lungime de vreo "apte metri, pentru ca kwajiinii s! poat!
1318 1319
traversa cu trei ore înainte ca malurile râului s! se uneasc!.
— Vreau s! m!sura#i, pas cu pas, distan#a de la malul râului la
fiecare ma"in!rie de asediu. Pune#i-l pe Borosan Gryst s! m!soare
distan#ele cu gyanrigo"ii lui. Vreau s! fie m!surate distan#ele de
tragere, s! "tim unde vor lovi bolovanii.
Eiran se încrunt!.
— Oare butoaiele cu ulei n-ar fi mai eficiente? Ar da foc
turnurilor.
— Nu vreau s! ard "i restul ora"ului meu. Nu vom folosi focul.
Oricum, ne va trebui nisip ca s! stingem incendiile. Ne vor trebui
echipe de muncitori, ei pot folosi sacii cu nisip pentru a bloca
str!zile. Vrem s!-i dirij!m pe kwajiini în zonele mortale. Contele
Derael a descoperit cum s! facem cel mai bine ca s!-i prindem în
capcan!. Uita#i-v! peste h!r#ile lui "i coordona#i-v! amplasamentele
balistelor, ma"in!riilor cu resort "i a baricadelor.
Doi func#ionari, unul care se ocupa de logistic! "i altul de m!surile
contra incendiilor, f!cur! o plec!ciune "i se retraser!. În timp ce
treceau de intrare, ap!ru o înlocuitoare a primului con#opist "i se
a"ez! pe locul ei la un pupitru. Când f!cu asta, pe Cyron îl str!b!tu
un val de c!ldur!. Vederea i se înce#o"!, totu"i, continu! s! vad!. To#i
func#ionarii devenir! câte un punct str!lucitor, o stea pe cerul
nocturn al viziunii sale. Mici linii albe îi legau unul de cel!lalt, creând
constela#ii tridimensionale, cu el însu"i la mijloc. Energia pulsa
dinspre el spre ei, iar de la ei spre al#ii. Stelele se mi"cau. Oamenii se
rearanjau, resursele erau reordonate, iar ceea ce începuse ca un ghem
încâlcit de linii "i puncte se dispuse cu de la sine putere într-o
matrice flexibil! "i rezistent!, grupând partea de nord a Moriande.
Cyron nu auzi niciun sunet, îns! "tia c! vorbea pentru c! energia
zvâcnea din el. Func#ionarii se ridicau "i plecau, împ!rt!"ind acea
energie cu al#ii. Veneau noi func#ionari "i se a"ezau la locul lor în
matrice. Erau comunicate alte ordine "i al#i oameni se puneau în
mi"care.
Pentru c! modelul era atât de limpede, Cyron î"i schimb!
dispozi#iile. Sublinie înc! o dat! anumite lucruri sau organiz! sisteme
suplimentare. G!si blocaje "i le rezolv!. Porunci ca apa s! fie
transportat! în butelci mai mici spre posturile de lupt!. Ceru s! fie
1320
rechizi#ionate tr!suri, pentru ca solda#ii s! primeasc! mâncare pe
pozi#iile lor.
Întinse mâna, "i ora"ul p!rea c! i se potrive"te ca o rob! oficial!.
Erau atât de multe de f!cut, dar totul trebuia s! fie perfect. Netezi o
încre#itur! colo, strânse un "iret dincolo, împ!turi "i puse totul la
locul cuvenit. În iure"ul faptelor, îi trebui numai o clip! s!-"i dea
seama c! avea din nou bra#ul stâng, "i-l folosea cu arta unui muzician
care cânt! la un necyl.
Sunt din nou un om întreg.
Râse, iar bucuria lui se r!spândi prin matrice. Ca un prin# n!scut
dintre prin#i, era de la sine în#eles c! talentul s!u era cel al guvern!rii.
Se descurcase bine în postul s!u, dar lucrul la care se pricepea cel mai
bine era s! organizeze. Tat!l s!u ini#iase programul de explor!ri, îns!
Cyron îi d!duse nota oficial!, fixase #elurile "i-l sus#inuse înc!
dinainte de a ajunge pe tron.
Am fost ministru f!r! minister, folosindu-mi talentul f!r! m!car s!
observ.
Începu s! lucreze mai repede. Veneau func#ionarii, dar înainte s!
termine ei de vorbit ori s!-i înmâneze vreun raport, deja le "tia
întreb!rile, g!sise solu#iile "i le comunicase. Unii dintre ei se uitar!
atunci peste hârtii "i descoperir! însemn!ri pe margini pe care nu le
mai v!zuser! înainte, apoi ac#ionar! conform lor. Al#ii î"i amintir!,
dintr-odat!, un lucru pomenit de el. Verificând, g!sir! solu#ia.
Matricea pulsa de via#! – via#a lui – "i, la rândul ei, îl revigora.
Bucuria simpl! de a vedea c! lucrurile func#ionau, privindu-le cum se
desf!"urau "i se simplificau, îi oferea aceea"i satisfac#ie profund!
sim#it! când auzea vreo pas!re cântând sau privea un apus de soare.
— Alte#!.
Vocea lui Eiran ajunse pân! la el. Cyron clipi, iar lumea î"i relu!
locul. Înc!perea se golise de func#ionari "i ziua se transformase în
crepuscul.
— Unde-s to#i?
— Au plecat în misiunile pe care le-a#i încredin#at fiec!ruia.
Prin#ul helosundian cl!tin! din cap. Am fost aici tot timpul, îns! n-
am observat cum au trecut clipele. Am auzit fiecare cuvânt…
— Ai auzit? Vorbeam?
1321
 Eiran ezit!.
— Îmi amintesc c! auzeam, îns! aceasta-i singura cale prin care
pot în#elege ce s-a petrecut. Nu v-a#i oprit deloc "i n-a existat nicio
problem! pentru care s! nu g!si#i solu#ie. Unele atât de elegante,
încât nici nu ne-am fi putut gândi vreodat! la ele. Organizarea
mili#iilor pe cartiere "i folosirea cartierelor ca puncte de regrupare a
fost genial!.
Cyron d!du din cap.
— Acolo se vor duce când liniile de ap!rare vor ceda. A fost corect.
— Întreaga organizare a fost cea corect!, Alte#!. Eiran î"i îndrept!
capul spre sud. Cu planul dumneavoastr! aplicat, "i dumneavoastr! la
comand!, invazia lui Nelesquin se va termina înainte de a începe.
Pravak Helos ura premoni#iile. Înainte de expedi#ia turasyndian!,
nu fusese niciodat! înclinat s! se încread! în ele. Ori de câte ori se
sim#ea bine în leg!tur! cu ceva, întotdeauna lucrurile ie"eau prost.
Iar când avea o impresie proast!, totul se termina "i mai prost.
Singurele lucruri demne de încredere erau talentele sale cu spadele
"i for#a lui. Ajunsese s! studieze xingna prin priceperea lui ca
spadasin, cu toate c! nu se dedicase cu totul acesteia, la fel ca al#ii.
Înv!#ase vr!jile minore, precum p!strarea ascu#i"ului s!biilor sale sau
vindecarea r!nilor mici. Dar refuzase s! se lase sedus de magie, a"a
cum f!cuser! al#ii, r!mânând cu picioarele pe p!mânt "i continuând
s! studieze folosirea spadei.
Problema cu premoni#iile era c! deveneau irezistibile. Realizase
asta într-o sear!, când ceva îl însufle#ise brusc. De fapt, îl f!cuse s! se
simt! plin de energie, ceea ce considerase a fi ceva de bun augur.
Apoi se decisese c! era o prevestire. De atunci încolo trebuise s!-"i
urmeze instinctul.
Ei bine, instinctul "i pietrele lui.
Pân! acum fuseser! vreo dou!sprezece. Pietricele negre, absolut
banale, dac! n-ar fi fost netezimea lor uniform!. Îi aminteau de
pietrele de ghicit ale lui Nelesquin, pe care Pravak ajunsese s! le
urasc! din ce în ce mai mult. Ele generau prevestiri, iar prin#ul se
bizuia mult prea mult pe ele.
Pravak î"i b!g! s!biile în hamurile de la spate "i ie"i. G!si prima
1322
piatr! pe coridorul de lâng! odaia lui, în Quunkun, iar pe urm!toarea
pe drum. Le urm! a"a cum ar fi urmat o c!r!ruie, "tiind c! cineva
care l!sase atât de evident atât de multe indicii î"i dorea ca el s! le
urmeze. Acest lucru ridica perspectiva unei ambuscade, îns! asta nu-l
preocupa pe vanyesh. În afar! de Nelesquin, Qiro "i poate "i nepotul
b!trânului, nu se temea de nimeni "i nimic în Moriande.
Oft! sau mai bine zis umerii i se l!sar! ca "i cum ar fi oftat. Lipsa
pl!mânilor nu-l ajutase s! scape de acest obicei. Î"i imaginase c!
Ciras Dejote îi va oferi mai mult decât o simpl! înc!ierare, îns!
tân!rul n-o f!cuse. Dac! era cu adev!rat reîncarnarea lui Jogot
Yirxan, rena"terea sa ie"ise prost. Acum spadasinul era ologit, înc! un
adversar inutil.
Pravak era con"tient c! Virisken Soshir pândea dincolo de râu, îns!
asta nu-l îngrijora deloc. Omul era, la urma urmelor, muritor. Cu
toate c! nu ajunseser! niciodat! s! se atace în adev!ratul sens al
cuvântului, Pravak îl v!zuse luptând. De"i era bun, Soshir era departe
de a fi invincibil.
Pietrele îl conduser! pe Pravak prin partea de sud a Moriande "i
pân! la Kojaikun. Aici, temerile vanyeshului se adâncir!, pentru c!-"i
d!du seama ce-l trezise. Mul#i dintre vanyeshi extr!geau magia din
ora". Fibrele de thaumston, pe care le purta ca pe un soi de tren!
lung!, atr!geau magia din cercuri. Noua vigoare a lui Pravak însemna
c! aduna mai mult! for#! pentru c! nimeni altcineva n-o recolta.
Ceilal"i sunt mor"i.
Asta-l îl zguduia de-a dreptul. Vanyeshii de-abia dac! puteau fi
nemuritori. În decursul vremurilor, supravie#uitorii se schimbaser!,
abandonându-"i forma fizic! pentru structuri create de ei în
Tolwreen. Mul#i dintre tovar!"ii s!i îl ridiculizaser! pentru c!-"i
îmbr!case scheletul într-un aliaj din argint "i thaumston, pe care
puteau fi inscrip#ionate formule magice, dar le supravie#uise celor
neîncrez!tori în posibilit!#ile lui.
Chiar "i când se aplec! s! culeag! ultima piatr!, î"i d!du seama c!
era ultimul dintre cei care p!straser! mo"tenirea lui Nelesquin.
Marea Sal! din Kojaikun fusese transformat! în cazarm! pentru
vanyeshi. Nu numai c! era suficient de spa#ioas! "i decorat! pl!cut,
dar Keru o folosiser! pentru antrenament. Aici se cuib!rise magia,
1323
f!când din loc un sanctuar primitor.
Acum doar un mausoleu.
Virukul a"tepta în mijlocul s!lii, înarmat cu o suli#! Keru. În jurul
s!u, restul de vanyeshi z!ceau împr!"tia#i peste tot ca "i cum i-ar fi
distrus un copilandru într-o criz! de isterie. Vanyeshii sclipeau în
lumina slab! a l!mpilor, cu to#ii dincolo de orice "ans! de refacere.
Virukul rânji cu gura plin! de col#ii lui sidefii, ascu#i#i.
— Te-a" fi ispr!vit la Quunkun, dar m-am gândit c! ar trebui s!
vezi asta.
— E lucr!tura ta?
Virukul atinse cu vârful piciorului o pan! de "oim.
— Umbrele deseiene. Le-ai ucis prin#ul. Mama Umbrelor l-a
r!zbunat.
— Nu mi-e fric! de tine, Rekarafi. Am mai omorât Viruki "i
înainte.
— $tiu. Am auzit pove"tile. Virukul începu s! învârt! încet suli#a.
Doi deodat!, a"a se spune.
— Amândoi mai mari decât tine.
Pravak l!s! pietrele s! cad!, î"i trase s!biile "i-"i l!s! tentaculele s!
ias! la iveal!.
— E"ti un prost c! vrei s!-i r!zbuni, dup! atâ#ia ani.
— Nu pe ei vreau s!-i r!zbun. Rekarafi deschise palma. Ai omorât
o Keru, o prieten! de-a mea. Pe ea o r!zbun.
— Atunci ai s! mori la fel de repede ca ea.
Pravak #â"ni înainte, iar tentaculele sale zvâcneau înainte "i înapoi,
la mic! în!l#ime. În momentul în care Virukul s!rea deasupra lor,
Pravak î"i încruci"a s!biile chiar la mijlocul lui. Tactica func#ionase "i
înainte, iar Virukul nu tr!da niciun semn de jaedun, a"a c! "tiu c!
lupta era terminat! chiar înainte de a începe.
Numai c! Rekarafi nu s!ri. Ridic! un picior, apoi pe cel!lalt,
punându-l pe fiecare jos pe câte-un tentacul. Împinse suli#a înainte,
lovind s!biile înainte de a-l atinge, apoi r!suci, brusc, în sus, vârful
armei. Fierul din cap!t trecu pe lâng! pelvisul s!u, dar îl lovi zdrav!n
în "ira spin!rii "i-l arunc! înapoi.
Virukul se retrase, ghemuindu-se.
— Pietrele, "tii ce sunt aceste pietre?
1324
Pravak adopt! pozi#ia tigru.
— Pietre de ghicit?
— Nu. Ghoal Nuan. Pietrele sufletului. Te vor afunda în mormânt.
Vei r!mâne în Lumea Mor#ilor pentru totdeauna.
Pravak râse. Tentaculele sale se retraser! "i le înf!"ur! pe corp, ca
s!-i protejeze spinarea. Gheare de metal zgâriar! piatra. Avans! lent,
cu ambele spade ridicate.
— Dac! m! pui în mormânt.
Atac!, iar s!biile sale erau ca o cea#!. Suli#a se r!suci, îndep!rtând
s!biile, îns! Pravak se mi"c! împreun! cu ele. De la prima la cea de-a
patra form!, apoi a cincea "i a noua, f!r! a urma niciun tipar, doar
alunecând dintr-un moment în altul. Virukul se feri "i-l par!, bloc!
loviturile "i ripost!, îns! întotdeauna ceda teren. Precum ghearele
unui tigru, s!biile lui Pravak t!iau tot ce atingeau. Retezar! mese "i
b!nci r!sturnate. Puful din a"ternuturile sfâ"iate umplea aerul.
Cioburi de ceainice cr!n#!neau sub t!lpi. Zburau scânteile atunci
când s!biile loveau podeaua "i împr!"tiau f!râme "i buc!#i din
vanyeshii mor#i.
S!biile zburau tot mai repede. Pravak trecu de la postura tigru la
cea de c!lug!ri#!, apoi scorpion "i înapoi. Rekarafi r!mase în
defensiv!, retr!gându-se prin înc!pere. Din când în când, vârful
suli#ei mai zgâria vreo coast!, iar cap!tul cozii îi izbi o dat! co"ul
pieptului, îns! nu opri ofensiva vanyeshului. Îns! pentru tot ce
folosea împotriva Virukului exista o metod! de contraatac, iar
Virukul nu ar!ta nici pe departe atât de obosit pe cât era el.
Pravak se repezi cu ambele s!bii. Rekarafi coborî suli#a "i apoi o
învârti în jur, ca s!-i pareze lovitura, prinzându-i s!biile la podea.
Combatan#ii mârâiau, cu fe#ele suficient de apropiate încât Pravak s!
simt! r!suflarea umed! a Virukului.
Rekarafi râse.
— Poate c! erau ei mai mari decât mine, îns! nu am fost eu.
Pravak "uier! dintr-un tentacul în jurul bra#elor Virukului,
legându-i coatele. Cel!lalt tentacul se înf!"ur! în jurul gleznelor "i
smuci. Virukul începu s! se pr!bu"easc!, dar Pravak îl apuc! de gât
"i-l ridic! de pe podea.
— Dar erau amândoi ni"te pro"ti "i "i-au dat duhul la fel de u"or.
1325
 Începu s!-"i m!reasc! strânsoarea, inten#ionând s! frâng! gâtul
Virukului. Mu"chii acestuia se încordar!, împotrivindu-se, a"a c!-"i
dubl! efortul.
Ce se întâmpl!? N-ar fi trebuit s!-i ia atât efort. Rupsese stâlpi de
fier cu for#a lui. Ceva nu era deloc în ordine.
Virukul î"i deschise bra#ele, iar tentaculul f!r! via#! alunec! f!r!
probleme. Cel!lalt se retrase de la gleznele sale. Genunchii lui Pravak
se îndoir!. Îngenunche, dar r!mase cu trupul drept numai pentru c!
Virukul îl apucase de încheietur! "i-l #inea ridicat.
Nu în"eleg. Pravak ar fi vrut s! rosteasc! aceste cuvinte, îns!
mecanismul care-i permitea s! vorbeasc! nu-"i f!cu datoria.
— Ui#i ceva, Pravak Helos. Te-ai transformat într-o creatur! de
magie. Rekarafi îi smulse bra#ul vanyeshului "i-l azvârli de peretele
din cap!tul s!lii. Virukii exist! dinainte de magie. Noi am descoperit-
o "i-am înv!#at s-o folosim. S-o control!m. Am mai înv!#at "i cum s-o
absorbim. Eu am tras-o de la tine.
Tic!itul metalic al pr!bu"irii scheletului s!u sun! îndep!rtat.
Pravak încerc! s! nu lase surpriza s! i se reflecte pe fa#a lui din metal.
Nu voia s! duc! în mormânt o expresie uluit!.
Virukul îi smulse craniul de pe "ira spin!rii "i totul se pr!bu"i pe
podea în jurul s!u. Rekarafi îl #inu ridicat "i se uit! în sus, spre el.
— Am s!-#i iau capul. Am s!-l pun pe cel mai înalt loc din ora" "i
vei tr!i suficient de mult ca s!-#i vezi visul murind.
Ciras se strâmb! atunci când un grup de solda#i gyanrigot m!r"!lui
prin fabric!. Priveli"tea fierarilor gyanrigot fabricând solda#i înc!-i
f!cea pielea de g!in!. Nu exista nicio mil! în ei, doar eficien#!.
Acelea"i lovituri ce modelau metalul puteau rupe oase "i v!rsa sânge.
S-ar putea ca, de ast! dat!, s! fie nevoie de a"a ceva, poate "i înc! o
dat!, dar ce se va întâmpla când nu va mai fi nevoie "i totu"i cineva-i
va folosi astfel?
Î"i f!cu drum pân! la o b!ncu#!. Borosan Gryst st!tea aplecat
asupra unui desen. A"tept!, sperând c! inventatorul o s!-l bage de
seam!. Cum acesta nu f!cu nimic, Ciras r!mase t!cut. Îl mai v!zuse
pe Borosan concentrându-se astfel. Înv!#ase s!-i respecte asta, la fel
cum Borosan îi respecta regimul de antrenamente.
1326
Un scrâ"net metalic, venind din adâncurile fabricii, îl f!cu pe
Borosan s! ridice fruntea. Clipi, apoi se frec! la ochi.
— Ciras? Maestre Dejote?
Ciras d!du din cap.
— Vreau s! vorbesc cu tine. Te-am nedrept!#it. Te-am acuzat c!
voiai s! m! transformi într-un monstru. Cu toate c! sunt doar
jum!tate de om, am crezut c! voiai s!-mi iei "i asta.
— Nu, Ciras. N-am inten#ionat niciodat! a"a ceva.
Spadasinul î"i ridic! mâna stâng!. Rana de la s!geat! nu se
vindecase.
— $tiu.
Borosan cl!tin! din cap.
— Nici nu m-am gândit, Ciras. Am devenit obsedat de ma"in!riile
mele. În ele v!d elegan#! "i complexitate. Când fac ceva s! se mi"te,
m! entuziasmeaz!. Iar rana ta m-a întristat. Am vrut s! te ajut, a"a
c!… Ei bine, am ignorat cu des!vâr"ire tot ce-ai spus despre
gyanrigo"i. $tiu c!-i ur!"ti. Nu au judecat!, nu pot decât s! urmeze
ordinele.
Ciras d!du din cap.
— $i nici toate pl!cile de comand! din lume nu vor fi la fel ca toate
cele pe care le cunoa"te un om cu inima "i cu mintea.
— P!i, de fapt, acum lucrez la un gyanrigot care poate scrie, foarte
mic, pe o plac! de comand!, a"a c! pot fi date mai multe ordine… dar,
în sfâr"it, asta nu-i ceva cu adev!rat de folos acum.
— $i tu ai dreptate, Borosan. Detest gyanrigo"ii pentru c! nu au
minte. Nu au înv!#at lucrurile înv!#ate de mine. Nu "tiu s! ia deciziile
pe care le "tiu eu s! le iau. Nu-i vina ta. Nu-i vreun defect al lucr!rii
tale; aceasta-i doar condi#ia ma"in!riilor.
Borosan d!du din cap.
— Poate c! va fi a"a într-o bun! zi.
— Poate c! da. Ciras cl!tin! din cap. Oricum, acea zi nu va veni
destul de repede ca s!-l opreasc! pe Nelesquin.
— Ai dreptate.
— $tiu. De-asta am venit la tine. Ciras î"i d!du mantia la spate, cu
ajutorul jum!t!#ii de bra#. F! m!sur!torile. Eu am judecata care
lipse"te ma"in!riilor tale. Acum, sunt doar o jum!tate de om. F!-m!
1327
din nou un spadasin întreg, "i vom tr!i ca s! vedem ziua aceea a ta.
48
Ziua 35-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Quoraxan (Al Cincilea Iad)

Demonii din al Cincilea Iad se aruncar! asupra lui Jorim "i a lui
Talrisaal. Umpleau depresiunea "i aspirau aerul de deasupra iazului
în fl!c!ri. To#i cu o piele solzoas! "i col#i zim#a#i, de culoarea
abanosului, cu ochi negri, sc!p!r!tori, "i gheare care le f!ceau de
ru"ine pe cele ale Virukului, demonii se repezir! la cei doi vr!jitori,
îndr!zne#i dup! brusca apari#ie a aripilor lor.
Jorim "i le strânse imediat pe ale sale "i c!zu spre lac precum un
bolovan. Ghearele îi sfâ"iar! hainele, îns! nu atinser! pielea de
dedesubt. O parte din el ar fi vrut s! conjure o armur! magic!, îns!
nicio armur! din lume n-ar fi putut ucide demoni, iar uciderea lor era
cheia spre libertate.
Dac!, bineîn"eles, ar putea fi uci#i.
Î"i scoase din minte consecin#ele acestei idei "i-"i deschise aripile
la nici "ase metri în!l#ime de lacul aprins. Se avânt! înapoi spre înalt,
trecând printr-o perdea de fl!c!ri, apoi convoc! magia "i împinse din
greu. Ie"i cu capul înainte "i #â"ni în v!zduh.
Demonii care b!teau din aripi cu disperare în urma sa nu-l putur!
ajunge în acel viraj brusc. C!zur! direct în c!ldare. Unul sau dou!
trupuri arzând rico"ar! din stânc! "i se pr!bu"ir! în lac cu o tren! de
fum negru "i puturos. N-aveai de unde s! "tii dac! erau mor#i sau nu.
Talrisaal opt! pentru armur! "i g!si o cale s!-i distrug! pe demoni.
Se înconjur! de o sfer! albastr!, asupra c!reia se repezir! imediat
demonii. Odat! ce-o acoperir! cu un covor viu, #â"nir! în sus ni"te
#epu"e azurii, str!pungându-i. Apoi, sfera î"i tripl! dimensiunea,
devenind o re#ea hexagonal!, cu #epi la fiecare punct. O structur!
similar!, mai mic!, îl proteja pe Viruk.
Demonii azvârlir! cât colo trupurile tovar!"ilor lor ologi#i, "i se
strecurar! prin prima re#ea, începând s! se ocupe de a doua. Talrisaal
1328 1329
f!cu un semn cu mâna "i cea de-a doua re#ea începu s! se învârteasc!.
Îi sfârtec! pe demoni, smulgând membre, care c!zur! ca o ploaie în
lacul îngrozitor. Asta-i d!du lui Jorim o idee. Zbur! pân! la gura
râului "i demonii se luar! dup! el. Chiar când ajunser! la altitudinea
lui, f!cu o ruptur! în Wandao. Râul gâlgâi acolo, aducând cu el o
furtun! de furnici de foc. Ude "i furioase, acestea c!zur! peste
demoni, mu"cându-le carnea "i înfulecându-le din aripi. Mii de
demoni c!zur! în lacul încins. Jorim zâmbi.
— S-ar putea s! sc!p!m de aici.
Virukul cl!tin! din cap.
— +sta nu-i un lac, ci un pântec.
Demonii se târau afar! din lac ca ni"te insecte care ie"eau din
coconul lor. Unii aveau acum mandibule din cupru. Al#ii scoteau la
iveal! alte perechi de membre. Unii chiar se înconjurau de fl!c!ri.
Orice-i omorâse îi readusese mai puternici, "i tot mai aveau inten#ia
de a-i sfârteca pe cei doi tovar!"i.
Un nou grup de demoni se arunc! în lupt!, apoi se petrecu ceva
ciudat. Un nor de s!ge#i urc! cu bolt! peste buza depresiunii. Unii
dintre demonii str!pun"i de ele c!zur! în spiral!, arzând. Al#ii se
pr!bu"ir! la p!mânt "i se topir! cu totul.
$i mai mul#i se ridicar! în aer, îns! creaturi ciudate, înaripate –
maimu#e de un albastru-verzui – se în!l#ar! "i ele s! le înfrunte. Cele
mai mici se ridicar! "i azvârlir! cu roci, în vreme ce restul se în!l#ar!
pentru a se lupta cu demonii retr!gându-se din calea pietrelor.
C!deau "i demoni, "i maimu#e, îns! mult mai mul#i c!deau demonii.
Apoi, dedesubt, "opârle lungi de trei metri se strecurar! în bazin.
În gur! aveau col#i ascu#i#i. Una se arunc! destul de sus ca s! culeag!
un demon din v!zduh. $opârlele molf!iau, iar demonii urlau.
— Dac! nu reu"esc s! ajung! înapoi în lac, nu renasc&
Jorim d!du din cap spre tovar!"ul s!u.
— S-ar putea, dar nu eu îi m!nânc.
— Jorim!
Jorim r!mase cu gura c!scat!, "i nu din cauza maimu#ei uria"e, cu
cap ca de ciocan, care se c!#!ra pe malul lacului, sau pentru c! #inea
un demon în lab! ca pe-un biscuit. Jivinei i se pusese un c!p!stru "i-l
"tia pe c!l!re#ul a"ezat în "a între omopla#ii s!i. Se avânt! în jos
1330
imediat.
— Nirati& Evit! lovitura lene"!, dat! cu laba, în direc#ia lui, "i
ateriz! pe spinarea maimu#ei. Cum?
— Am "tiut c! ai necazuri. Am venit s! te ajut. Kunjiqui are poart!
c!tre Lumea Mor#ilor. Fa#a ei se lumin!. $i iat!-ne.
În urma atacului "opârlelor ap!ru o companie dintre cei mai
ciuda#i arca"i pe care sperase Jorim s!-i vad! vreodat!. Oameni cu
pielea albastr! c!l!reau c!prioare cu coarne aurii. Îi conducea un
b!rbat dintr-o tr!sur! tras! de patru c!prioare. L!tra ordine într-o
limb! gutural! "i cavaleria se supunea. S!ge#ile zburau, demonii
c!deau, iar Talrisaal veni în picaj.
Jorim privi spre b!rbat.
— Prin#ul Pyrust?
Omul din tr!sur! d!du din cap.
— Nu putem r!mâne aici. În cele din urm!, ne vor cople"i.
Nirati ar!t! spre un punct albastru, neobi"nuit.
— Pe-acolo am venit. Ne va duce înapoi în Kunjiqui.
Jorim cl!tin! din cap.
— Nu putem fugi. Trebuie s! ne croim drum pân! în ultimul Iad.
Nessagafel, primul zeu, vrea s! distrug! întreaga crea#ie "i apoi s!
reconstruiasc! totul. Va reu"i dac! nu-l împiedic!m noi.
Pyrust î"i mângâie falca.
— S! ne croim drum prin lupt! prin toate Iadurile, pentru ca astfel
s! putem asalta Cerurile "i s! doborâm un zeu?
Talrisaal încuviin#! dând din cap.
— Cu toate c! sun! descurajant…
Pyrust izbucni în râs.
— Nu descurajant, ci provocator. O lupt! pe cinste, pentru un
motiv pe cinste. Ce-avem de pierdut? Suntem deja mor#i, iar dac!
e"u!m vom fi desfiin#a#i odat! cu restul crea#iei. Da#i-i drumul!
1331

49
Ziua a 36-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Quunkun, sudul Moriande
Nalenyrul Imperial
Expresia lui Kaerinus f!cea clar cunoscut faptul c! nu era
aduc!torul unor ve"ti bune. Dac! era posibil, era chiar "i mai r!u
decât se putea exprima în cuvinte, pentru c! vanyeshii fuseser!
nimici#i. Asta-l afecta pe Nelesquin în mod special, pentru c!
vanyeshii erau cruciali în producerea de noi trupe.
Prin#ul î"i înnod! cing!toarea robei.
— Ce mai e? Ridic! o mân!. Nu, stai. $tiu c! trebuie s! fie ceva
legat de Qiro.
— A"a este, Alte#!, "i-i vorba de trupele tale.
Nelesquin d!du din cap. Scoase pungu#a din piele din interiorul
mânecii sale, turn! pietrele de ghicit în palm!, apoi le l!s! s! se
scurg! printre degete. Se rostogolir! pe t!blia mesei. Le descifr!
a"ezarea, jocul pietrelor albe "i negre, unghiul în care erau plasate, "i
scoase un oftat prelung.
— S! nu-mi spui c!-i un dezastru total.
— A" vrea ca doar spunându-v! s! fie suficient. Trebuie s! vede#i.
— Nu am chef s! m! deplasez în sud în acest moment.
— Nici nu trebuie. A adus el pe cineva aici.
Magicianul deschise drumul prin coridoarele din Quunkun. Doi
câte doi, r!zboinicii Durrani fuseser! plasa#i din "ase în "ase metri
pentru a se ocupa de intru"i. Luau pozi#ie de drep#i, lovindu-se cu
pumnul în um!rul stâng, la trecerea lui Nelesquin.
— Kaerinus, s!-mi aminte"ti s! aleg un nou Dost. Ar fi trebuit s!
fac asta deja.
— Acesta, Alte#!, este, probabil, singurul lucru bun din întreaga
poveste. Holgaara, din clanul Bivolului, s-a ostenit f!r! oprire s!-i
antreneze pe ace"ti noi solda#i. Lucrul în lumea de buzunar nu numai
1332
c! l-a îmb!trânit, dar, dup! câte se pare, l-a f!cut "i mai în#elept. Noii
solda#i îl urmeaz! cu un devotament aproape fanatic.
Dac! se "in atât de aproape de el, în cele din urm! va trebui s!-l
nimicesc.
Coborâr! pe treptele late, circulare, în magazia vast! aflat! la
subsol. Fusese cur!#at! de orice lucru de folos. G!siser! "i ni"te orez,
"i dup! ce se dovedise c! nu era otr!vit, fusese împ!r#it trupelor.
Totu#i, am crezut c! a mai r!mas ceva din el.
Qiro îi a"tepta, cu Holgaara al!turi. Noile trupe st!teau în spatele
lor, aliniate în rânduri ordonate, câte zece pe-o latur!. Contrastau
negativ cu Holgaara. Arat! r!u pe lâng! Qiro.
Nelesquin privi spre Kaerinus.
— Credeam c! mi-ai zis c! mi-au adus trupe. +"tia-s ni"te s!lbatici
cu capul sec "i umerii apleca#i. N-au mai fost v!zute asemenea ar!t!ri
de veacuri întregi, iar ace"tia sunt mult mai primitivi decât cei care
bântuiau junglele prin Ummummorar.
Qiro zâmbi.
— Vei vedea, Alte#!, c! te în"eli.
Cartograful i se al!tur! la cap!tul treptelor, apoi f!cu un semn cu
capul spre Durranian.
Soldatul cu pielea albastr! se r!suci "i strig! ordine într-o limb!
p!s!reasc!. Solda#ii s-au desp!r#it în dou! grupuri "i cu mi"c!ri
precise. Jum!tate dintre ei aveau suli#e, iar restul ghioage. Acestea
fuseser! cioplite grosolan, îns! aveau o anume calitate, fapt care-l
intriga pe Nelesquin. Suli#a"ii atacar! atunci când primir! ordinul, iar
m!ciucarii se ap!rar!, apoi contraatacar!. Majoritatea suli#a"ilor
blocar! loviturile, îns! câ#iva dintre cei care nu reu"iser! c!zur! la#i.
Antrenamentul continu!. Pocnetul sec al lemnului lovind lemnul
reverbera prin magazie. Al#i solda#i c!zur!, iar unii dintre ei nu aveau
s! se mai ridice vreodat!. R!ni#ii, atunci când puteau, plecau de-
acolo târându-se "i supravie#uitorii se împ!r#ir! din nou.
Nelesquin b!tu o dat! din palme, iar Holgaara url! un ordin care
puse cap!t luptelor. R!zboinicii se aliniar! din nou, f!r! s! le prea
pese de cei c!zu#i.
— Te-ai descurcat bine, Holgaara. Adun!-#i trupele "i continua#i
antrenamentele.
1333
 Durranianul f!cu o plec!ciune, apoi url! un alt ordin. R!ni#ii "i
mor#ii fur! du"i de-acolo, l!sându-i pe cei trei b!rba#i singuri în
m!runtaiele Turnului Ursului. Nelesquin coborî "i ultima treapt!
pân! la podeaua înc!perii, î"i deschise larg bra#ele "i se întoarse spre
Qiro.
— Cum se face, Maestre Anturasi, c!-#i cer s! faci un lucru simplu,
iar tu nu reu"e"ti s! te achi#i de îndatorire, cu toate c! mi-ai spus c!
po#i?
— Ai cerut o armat! "i #i-am g!sit-o.
— Am vrut s!-mi faci o armat!. Spuneai c! po#i z!misli Durrani "i
femei aici. Ce s-a întâmplat?
Expresia lui Qiro se aspri.
— Ce s-a întâmplat, M!ria Ta, este c! nimeni n-a #inut cont de ce-
am f!cut noi când i-am creat pe Durrani. În Anturasixan aveam hran!
din bel"ug. Aici, n-am avut destul! s! cresc niciun fel de armat!.
— Nu-i destul! hran!? Nelesquin se încrunt!. Rezervele noastre,
Kaerinus?
— Tot mai pu#ine, îns! mai primim provizii din Erumvirine.
— Bine. Î"i frec! fruntea. Qiro, cum ai g!sit aceste brute?
— Ai grij!, Alte#!, când le spui brute, pentru c! au mai multe
drepturi asupra acestui teritoriu decât tine.
B!trânul zâmbea încet, în maniera celor încânta#i de propriul lor
geniu.
— Lumea miniatural! con#ine tot ce-a fost Nalenyrul, dac!-#i
aminte"ti bine. Am golit-o de tot metalul pentru armurile tale dari, "i
m-am întrebat dac! n-am putea-o goli "i de hran!. Desigur, recoltele
sunt ciclice…
— Cunosc toate capriciile agriculturii, Maestre Anturasi.
— Sunt convins c! le "tii, Alte#!. A"a c! m-am apucat s! studiez
cum a" putea treiera mai multe grâne. Desigur, limitele mele aici
depind de lucrurile cunoscute, a"a c! am vrut recolte de care nu s-a
auzit. Au fost f!cute înregistr!ri pe toat! perioada imperial!, dar nu
sunt foarte precise, depinzând de ce ministru puteai mitui. Am fost
nevoit s! sap mai departe, a"a c! am intrat în vremurile de dinainte.
— Vremurile de dinainte?
— Da. Zâmbetul lui Qiro se l!#i. Chiar tu ai observat c! astfel de
1334
oameni nu s-au mai v!zut pe aici de veacuri. Asta pentru c! am
deschis o cale în trecut "i i-am adus înainte, în lumea mea
miniatural!. S-au înmul#it prodigios. Pe jum!tate dintre ei i-am pus
s! munceasc! la adunarea hranei, iar restul sunt solda#i.
— Câ#i ai?
— Dou!zeci de mii.
Nelesquin r!mase cu gura c!scat!.
— Dou!zeci de mii? Când ai început?
— Imediat dup! ce a început îngustarea râului. Qiro d!du din cap.
În fiecare zi se mai adaug! câte zece mii, pe deplin antrena#i "i
înarma#i. Vei avea nou!zeci de mii când se vor uni malurile.
Nelesquin î"i acoperi gura cu mâna. Pe cât erau de grosolani,
brutele astea s-ar putea s!-"i fac! treaba, reu"ind prin num!rul mare
ceea ce nu ar fi reu"it prin lipsa calit!#ii "i a rezisten#ei. Valuri "i
valuri de-ale lor, n!v!lind peste malul râului "i invadând nordul
Moriande, ar putea m!tura din calea lor orice rezisten#!. Împ!r!teasa
nu putea s!-i ucid! pe to#i.
— Kaerinus, colaborezi cu Holgaara. El este noul Dost. Pune-l s!
reorganizeze trupele. Vreau Durrani la comanda fiec!rei unit!#i de
brute. Acestea s! lucreze cu creaturile noastre r!mase, s! se
obi"nuiasc! unii cu al#ii. Nu-mi pot permite ca panica s!-mi spulbere
armata.
— Dup! cum v! este voia, Alte#!.
Nelesquin d!du din cap, apoi îl gratul! pe Qiro cu o plec!ciune.
— Ai procedat cum trebuie, Maestre Cartograf. Victoria mea #i se
va datora în mare parte #ie.
— Victoria noastr!, Alte#!. Qiro îi întoarse plec!ciunea. $i asta nu-
i tot ce-am s! fac pentru tine. Du"manul s-ar putea s! preg!teasc!
pentru ceea ce le aduci, îns! nu s-ar putea preg!ti niciodat! pentru
ce-am s! le aduc eu.
Urardsa, Soth Gloonul, pândea în odaia mea precum umbra lui
Grija. Albinos, cu un cap mare "i "apte ochi, negri "i aurii, m! privi
punându-mi o rob! curat! "i legându-mi p!rul la spate. I-am surprins
reflexia din oglind!, în timp ce atingeam u"or stropul sângeriu de pe
gâtul meu, o amintire de la b!rbierit.
1335
 — Zi ce-ai de zis, ar!tare, "i f!r! cimilituri.
— Virisken Soshir va muri curând.
Am râs.
— Nici m!car nu te po#i preface c! e"ti direct.
— Aceast! misiune, de asasinare a lui Nelesquin, va însemna
sfâr"itul t!u.
M-am întors.
— Sfâr"itul meu sau al lui Virisken Soshir?
Gloonul î"i desf!cu bra#ele, îns! r!mase t!cut.
— Când am recuperat amintirea a celui ce fusesem, mi-ai spus c!
a" putea muri, dar cred c! eram deja mort. Cred c! Virisken Soshir a
murit când a murit "i Nelesquin, "i-a fost înviat numai pentru c! "i
Nelesquin a fost. Ceea ce-a început cu atât de mult! vreme în urm!
trebuie s! se termine. Dac! înseamn! s! mor din nou dac! moare el,
atunci via#a mea va fi fost dus! a"a cum se cuvine.
Gloonul se ridic! din pozi#ia lui ghemuit! "i se apropie de
fereastr!. Lumina str!lucitoare a lunii îl scotea în eviden#!.
— Frustrarea nu-i obiectivul meu, Maestre Soshir. Cândva, "i eu
am fost orb fa#! de viitor.
— Îmi amintesc, erai Enangia. Ai venit în expedi#ia turasyndian!.
Ai luptat, "i înc! bine.
— În ora" via#a are multe fire, mult prea multe. $i mult prea multe
se sfâr"esc repede.
— Presupun c! "i al meu.
Gloonul mârâi.
— Pentru firul vie#ii exist! "i altceva decât începutul "i sfâr"itul.
Culori "i texturi. Tipare. Tiparul poate continua sau se poate
schimba. Ceva vechi, ceva nou, poate nimic.
M! fix! cu privirea. Cu toate c! fa#a-i era ascuns! în umbr!, ochii-i
str!luceau.
— Nelesquin va repeta tiparele trecutului. Cyron, Împ!r!teasa, ei
vor alc!tui un alt tipar. Trecutu-l în#elegem. Are probleme pentru
care cunoa"tem solu#iile.
M-am încruntat.
— Problemele trecutului nu sunt niciodat! aidoma celor din viitor.
— Dac! "tii asta, atunci de ce crezi c! tu ai fi solu#ia pentru acum?
1336
Am dat s! r!spund, îns! vorbele mi-au r!mas în#epenite-n gât.
Nelesquin "i cu mine fusesem prieteni deveni#i adversari. M-a iritat
atitudinea lui arogant!, generat! de nimic altceva decât dreptul s!u
din na"tere. Asta m-a f!cut s! nu-l mai suf!r, la fel "i pe tat!l meu, "i
s!-mi doresc puterea pentru mine. Cuno"team pove"tile din trecutul
meu, "i-am fost, prin fiecare fibr! a mea, micul tiran care fusese
Nelesquin.
Îns!, de data asta, era altceva. Nu mai eram Virisken Soshir. Sim#ul
identit!#ii mele a fost modelat de antrenament "i de anii petrecu#i ca
xidantzu. Soshir î"i petrecuse via#a în serviciul Imperiului "i al lui
însu"i. I-am servit pe mul#i, ap!rându-i de r!u "i de nenorociri. M-a
intrigat faptul c! eu chiar m! sim#eam ca "i cum Virisken Soshir era o
alt! persoan!. Nu puteam sc!pa de responsabilitatea a ceea ce fusese
"i f!cuse, îns! nici nu era necesar s! fiu captivul ei. O fi fost
Nelesquin o problem! veche, dar aplicând o solu#ie veche m! putea
omorî "i pe mine împreun! cu el.
M-am uitat cu aten#ie la Gloon.
— Eu sunt solu#ia, pentru c! Nelesquin nu va permite s! fie
vulnerabil înaintea altuia. Nimeni altcineva nu s-ar putea nici m!car
apropia de el. Vrea s-o înving! pe Împ!r!teas!, îns! dore"te s! m!
zdrobeasc! personal. Ar fi singura cale pentru corectarea gre"elii în
urma c!reia a fost ucis în Ixyll.
— Aceasta explic! accesul, dar nu "i motivul.
— Motivul pentru care eu sunt solu#ia este c! am s!-l opresc
pentru a-i salva pe al#ii, nu pe mine.
— S-ar putea s! reu"e"ti.
$i-a l!sat capul într-o parte.
— Ce-i? Ce vezi? Spune-mi.
— V!d viitorurile, Maestre Soshir. Nu eu le decid. D!du din umeri.
Dar dac! vrei s! reu"e"ti, aminte"te-#i c! aceast! misiune poate fi
încheiat! numai de cei care-ar trebui s! fie mor#i.
1337

50
Ziua a 36-a, Luna!Vulturului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Shirikun, nordul Moriande
Nalenyrul Liber
Keles nu se trezi cu totul decât dup! ce-l ridic! cineva în capul
oaselor în pat. R!d!cinile de xunling nu f!cuser! nimic pentru a-l #ine
departe de el pe necunoscutul din umbr!, ceea ce era neobi"nuit. Nu
l!sau niciodat! pe cineva s! se apropie de el, decât dac! li se
poruncea s! se retrag!, nici m!car Geselkir sau Jasai.
Cine-i?
B!rbatul îl înveli cu un cear"af "i-l ridic! pe Keles în bra#e. Fiind
c!rat în acest fel, îi d!dea un sentiment ciudat "i totu"i normal. Î"i
scoase o mân! din cear"af "i se frec! la ochi. Keles î"i fix! privirea
asupra b!rbatului, apoi î"i d!du seama c! trebuia s! fie un vis
provocat de febr!. B!rbia p!trat!, barba, zâmbetul încropit, cu toate-i
erau foarte familiare.
— Ar!#i ca tat!l meu.
— Chiar sunt tat!l t!u.
Pe cât p!reau vorbele de neadev!rate, glasul îi declan"ase tot felul
de amintiri.
— Ia-o încet, Keles, nu te zbate. Nu vreau s!-#i dau drumul jos.
— Dar nu se poate. Tat!l meu e mort.
— Nu mort. Doar pierdut, pentru o vreme. În timp.
B!rbatul îl duse pe Keles în anticamera apartamentului s!u. Un
podium de lemn, cu o balustrad! din aur "i opt discuri tot din aur,
ocupa înc!perea. Sub ea, se surpaser! piese de mobilier. Un glob
imens, cu diametrul de doi metri, aflat pe un stativ cu suspensie
cardanic!, domina podiumul.
— Ce-i asta?
— Bunicul t!u are harta lui. Tu ai cartea. Eu am asta.
Îl l!s! pe Keles pe platform!, apoi s!ri peste balustrad! "i aduse un
1338
scaun. Îl a"ez! pe Keles în el, apoi alerg! înapoi în dormitor "i trase
dup! el p!tura grea, pentru a-l înveli cu ea.
— Se poate l!sa frigul.
Keles arunc!, cu greu, p!tura de pe el.
— Nu pot… Trebuie s! m! trezesc.
— Keles, trebuie s! ai încredere în mine.
— S! am încredere în tine? Nici nu te cunosc. Nu "tiu ce se
întâmpl!. Delirez. Este un vis.
— Nu, nu-i a"a, fiule.
B!rbatul f!cu globul s! se învârteasc!. Platforma fu înv!luit! de o
sfer! de lumin! str!lucitoare. Deveni opac!, ascunzând lumea. Lui
Keles i se strânse stomacul. Se mi"cau, iar furnic!turile vr!jii îi
în#epau pielea cu acele lor. Cuvântul „fiule“ reverbera prin el,
distr!gându-i aten#ia. Îl auzise rostindu-l pe acel ton, cu acea voce, cu
mai bine de optsprezece ani în urm!. Ryn Anturasi se aplecase,
zâmbise lini"titor, "i folosise exact acea propozi#ie pentru a potoli
temerile lui Keles privitoare la ultima expedi#ie a tat!lui s!u.
— Nu te-ai mai întors.
— N-am putut.
— Mama-i moart!.
— $tiu.
Keles îl cercet! cu privirea.
— Cum?
— Am f!cut ceva ce n-ar fi trebuit. Am v!zut lucruri pe care n-ar fi
trebuit s! le v!d.
Ryn Anturasi cl!tin! încet din cap.
— Unul dintre ele a fost moartea mamei tale.
— Dar…
— S-a întâmplat în viitor, da. Ryn î"i puse mâinile pe umerii lui
Keles. Tat!l meu m-a trimis la Marea Întunecat! nu ca s! m! piard!,
a"a cum au crezut mul#i. M-a trimis acolo ca s! caut ceva nume. $tia
c! se afl! acolo, pe una dintre insule, îngropat adânc în ruinele cet!#ii
Virukilor. Am plecat, am s!pat "i-am g!sit. Era o sfer! opac!, la fel de
mare precum capul meu. Mi s-a spus s-o g!sesc, s-o pun în doi saci, s-
o închid într-un cuf!r "i s! i-o aduc lui. $tii "i tu cum porunce"te
Qiro.
1339
 Keles d!du din cap.
— Nu te-ai supus ordinelor.
— A"a am f!cut.
— Jorim s-a dus dup! tine.
— Iar tu dup! mama ta. Glasul b!rbatului se stinse. Strânse umerii
lui Keles. Am studiat piatra. Am avut viziuni. Am v!zut lucruri din
trecutul meu, toate fascinante, apoi am îndr!znit s! m! uit în viitor.
— Ce-ai v!zut?
— Nimic.
— Cum po#i s! nu vezi nimic? Nu func#ioneaz!?
— Func#ioneaz! mult prea bine. Ryn îi d!du ocol "i se a"ez! pe
balustrad!. M-am uitat prea departe în viitor, a"a c! mi-am ajustat
perspectiva. Am v!zut viitorul în care ne afl!m acum. Am v!zut-o pe
mama ta murind. A"a c! am c!utat "i alte viitoruri, îns! în toate
variantele murea întotdeauna. A"a c! am început s! caut în trecut.
Era un zeu, Nessagafel, primul zeu al Virukilor. Copiii s!i l-au azvârlit
din Ceruri "i l-au prins în capcan!. Pe p!mânt, Virukadeenul a fost
distrus. Nessagafel n-a mai fost sau cel pu#in a"a a crezut toat!
lumea. Îns! nu era adev!rat. În decursul anilor, a tot uneltit s! se
elibereze, s! o poat! lua de la început. Sunt zeci de in"i – oameni,
Viruki "i Sothi – pe care i-a folosit ca agen#i. Prin#ul Nelesquin a fost
unul, iar bunicul t!u altul.
— Ne-ai v!zut aici, acum, împreun!?
— Nu, "i de aceea putem fi acum, împreun!. Ryn zâmbi. Am luat
piatra "i-am folosit-o în inima navei mele de c!l!torii în timp. O pot
utiliza ca s! m! strecor în locuri unde nu exist! observatori, pentru c!
odat! ce-a fost v!zut ceva, acel ceva exist!. Bunicul t!u face ca
lucrurile s! existe punându-le pe h!r#i sau imaginându-le în mintea
sa. Am c!utat spa#ii deschise unde s! m! pot aventura. De când te-
am v!zut ultima dat!, am intrat "i-am ie"it din timp, str!duindu-m!
s! contrabalansez influen#a lui Nessagafel.
— N-ai fi putut s! mergi, pur "i simplu, înapoi "i s!-l împiedici pe
tat!l t!u s! devin! agent? S-a întâmplat în timpul c!l!toriei prin
Pustiet!#i, nu?
— Da, îns! asta s-a petrecut înainte chiar s! m! fi n!scut eu.
Indiferent cât de tentant ar fi fost s! m! întorc "i s!-l ucid acolo, n-a"
1340
mai fi existat. Ryn se încrunt!. Am putut petrece o vreme împreun!
cu el, în acea expedi#ie. Într-o noapte, într-o ceain!rie din Sylumak.
Nu eram decât ni"te drume#i care st!teau de vorb!. Era atât de
entuziasmat de c!l!toria lui. Era un cu totul alt om.
— Acum a devenit foarte periculos.
— Nessagafel a recâ"tigat un anumit grad de libertate. Amplific!
puterea bunicului t!u.
— Nessagafel a creat piatra?
— El sau vreunul dintre ciracii s!i. Dac! tat!l meu ar fi pus mâna
pe ea, dezastrele s-ar fi produs mult mai repede.
Keles d!du din cap, apoi privi spre dreapta.
— Globul încetine"te. Luminile la fel.
Ryn puse p!tura pe el.
— Se va face frig. Vom fi destul de sus.
Tat!l s!u îi strânse p!tura pe umeri, apoi se duse la instrumentele
de control al globului.
Sfera disp!ru complet, iar Keles se apuc! de bra#ele scaunului.
Platforma plutea la mul#i metri în aer. Erau întor"i spre est, cu
soarele r!s!rind. Lumina lui tocmai atinsese malul estic, dar deja
mun#ii dinspre nord "i sud ardeau în lumina reflectat! de vârfurile
înz!pezite. Râurile lungi se scurgeau prin v!ile cu vegeta#ie
luxuriant! "i se risipeau prin deltele str!lucitoare.
— Recuno"ti acest loc?
Keles se aplec! înainte.
— Nalenyr? Dar nu v!d Moriande. $i sunt p!duri peste tot.
— Acesta-i Nalenyrul înainte de a fi Nalenyr.
— Nu mi-a" fi putut imagina niciodat!…
— Dar asta-i important, Keles. Trebuie s! studiezi asta. Bunicul
t!u î"i imagineaz!, iar tot ce-"i imagineaz! modific! ceea ce vezi tu
jos.
Keles cl!tin! încet din cap.
— Este incredibil.
— A"teapt! pu#in.
Ryn trase de dou! manete.
— Uit!-te la asta.
Nava de c!l!torit în timp se roti, a"ezându-l pe Keles din nou spre
1341
soare. În fa#a sa, acolo unde ar fi trebuit s! fie Marea Întunecat!, un
munte masiv î"i avânta vârful între nori. Z!pada încingea baza
muntelui, dar mai sus, acesta devenea viu cu plantele verzi "i florile "i
cârdurile de p!s!ri colorate. Insule cu palate minunate gravitau pe
lâng! el "i mici nave aeriene treceau de la unul la altul.
Keles se ridic! "i se îndrept! cl!tinându-se spre balustrad!.
— Rekarafi zicea c! Virukadeenul era un paradis. N-a min#it. N-
am v!zut niciodat! ceva mai frumos.
— Iar Nessagafel ar fi anihilat totul. Virukii s-au luptat cu el "i-au
sfâr"it prin a-l distruge. Dar asta nu va dura eoni. Aici au reu"it s!
st!pâneasc! magia. Asta au pierdut Virukii "i de-asta simt ei c! nu
mai merit! s! aib! viitor.
Keles se uit! în urm!, peste um!r.
— Nu merit! un viitor?
— Au distrus paradisul, Keles. Nu mai au copii "i nu mai ridic!
imperii, pentru c! nu mai pot dobândi, niciodat!, ceea ce-au pierdut.
— $i asta li se va întâmpla "i oamenilor? De-asta nu po#i vedea în
viitor?
— De-asta te-am adus aici. Ca o garan"ie c! vom avea unul.
Keles d!du din cap.
— Coboar!-m!. Las!-m! s! studiez lumea. Las!-m! s! v!d cum era
cândva p!mântul, cum trebuia s! fie. Vreau s! "tiu totul. Nu-l pot
l!sa pe Qiro s! schimbe nimic.
Ciras se întoarse, ghemuindu-se sub sabia "uier!toare a unui
r!zboinic gyanrigot. Î"i r!suci încheietura mâinii "i aceasta intr! cu
un clic în l!ca"ul ei. Lovi de jos în sus, retezând un fir de control.
Bra#ul în care #inea gyanrigotul sabia c!zu lâng! corp, îns! greutatea
sa f!cu ma"in!ria s! se r!suceasc! în cerc.
Înc! dou! t!ieturi, retezarea unor fire similare, acolo unde-ar fi
putut fi tendoanele la un om, iar soldatul se pr!bu"i.
Ciras s!ri peste el, bloc! o alt! lovitur! de sabie "i lovi cu a sa peste
burta gyanrigotului. Se plie pe locul t!ieturii. Sabia automatului
zdr!ng!ni la p!mânt.
Un scrâ"net metalic pe podea tr!d! un alt atacator. Ciras se r!suci,
ridicându-"i sabia într-o lovitur! din rever. Gyanrigotul – un fierar
1342
netransformat – prinse lama în cle"ti, apoi lovi cu un ciocan în sabia
spadasinului. Arma-i zbur! din strânsoare. Amândoi, Ciras "i
gyanrigotul, se holbar! o clip! la mâna lui goal!, apoi Ciras se arunc!
înainte. Î"i înfipse mâna, cu degetele rigide, în pieptul r!zboinicului
"i-o trase afar! strângând un pumn de fire "i tuburi. Uleiul încins se
împr!"tie peste tot. Gyanrigotul se pr!bu"i la p!mânt cu un zgomot
oribil.
Ciras scutur! mâna, apoi l!s! uleiul s! i se preling! de pe ea.
Fluidul negru se scurse, dezv!luind pielea argintie, acoperit! cu "iruri
de inscrip#ii minuscule. Î"i flex! degetele. F!cuser! ceea ce le
ordonase el s! fac!, "i aproape c! putea sim#i cu ele. Borosan mai
trebuia s! lucreze pentru sim#irea c!ldurii "i r!celii, îns! presiunea
func#iona foarte bine.
%i, în sfâr#it, nu mai simt durerea. Ciras zâmbi. Nici în carnea mea,
nici în inim!.
Borosan ridic! sabia lui Ciras "i cur!#! uleiul de pe ea.
— Pot s! mai ajustez mânerul dac! vrei.
— Nu cred c! mai e necesar. Ciras î"i l!s! mâna de metal pe
um!rul lui Borosan. Func#ioneaz! foarte bine.
— A" vrea s!-i mai aduc ni"te îmbun!t!#iri. Pot s! fac un
compartiment în antebra# care se deschide "i trage s!ge#i
miniaturale, ca la "oricari.
— Nu, prietene, eu sunt spadasin. Sunt jaecaiserr. Mie tot ce-mi
trebuie este o sabie. Ai f!cut deja destul ca s! m! asiguri c! nu voi
r!mâne niciodat! f!r! una. Sunt fericit. Lu! sabia de vanyesh de la
inventator. Un bra# puternic "i o spad! bun! pe care s-o mânuiesc
sunt tot ce am nevoie, cu adev!rat, în via#!. Acum le am, iar du"manii
mei au, din nou, un motiv serios s! se team!.
1343

51
Ziua 1, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Shirikun, nordul Moriande
Nalenyrul Liber
St!tea la fereastra dinspre sud a iatacului s!u, atât de calm! în
pofida haosului din ora"ul de jos. M-am minunat de st!pânirea ei "i
mi-am tras puterea din ea. Întregul Moriande a f!cut-o, iar eu speram
c! avea destul! for#! ca s! ne scoat! pe to#i la liman.
Pe la apusul soarelui, cele mai mari ma"in!rii de asediu ajunseser!
s! bat! pân! pe malul cel!lalt, cu proiectile de dimensiuni modeste.
Zeci de oameni tr!geau de frânghii, ridicând contragreutatea,
coborând bra#ul. Cineva l-a blocat în l!ca"ul s!u, apoi al#ii au
rostogolit pân! acolo o bil! de fier. Au îmbr!cat-o într-o coard!, apoi
comandantul ma"in!riei va ordona orientarea catapultei cu o palm!
mai la dreapta sau la stânga, pentru a putea lansa proiectilul asupra
unei #inte specifice.
Va da un ordin, iar oamenii se vor împr!"tia pe unde vor putea.
Comandantul va trage de un cordon. Greutatea va c!dea, bra#ul se va
ridica, iar coarda va lansa în v!zduh cele nou!zeci de kilograme ale
înc!rc!turii. Bila va s!lta cu bolt! peste râu. Uneori, avea s!
nimereasc! malul, iar alteori va zbura pe deasupra. Bila de fier va
ridica scântei "i va rico"a din cl!diri.
Fusesem acolo, jos, s! privesc, îns! din acest punct de observa#ie,
Cyrsa nu putea vedea niciuna dintre ac#iunile frenetice. Ea doar
auzea strig!te, putea s! mai vad!, o clip!, vreo greutate c!zând, s!
aud! ecourile îndep!rtate ale sunetului pietrei lovind piatra.
Cu toate c! încercasem s! nu fac zgomot, "tia c! sunt acolo. P!rul
ei lung, întunecat, acoperea blazonul cu cele cinci cercuri de pe
spatele robei sale. Î"i leg!n! capul, iar p!r#ile luminoase ale
blazonului lic!rir! prin p!r.
— Asta-i ceea ce-am sperat s! împiedic atunci. N-am vrut un
1344
r!zboi civil.
— $tiu.
Se întoarse, cu o lacrim! pe obraz.
— De-asta am poruncit s! fii ucis.
— A fost o alegere în#eleapt!.
Împ!r!teasa zâmbi.
— A fost o decizie nedreapt!. Nu #i-am dat nicio "ans! s! te
r!zgânde"ti.
— N-a" fi avut cum.
Ezit!, apoi î"i plec! ochii.
— Poate c! vorbim de lucruri diferite.
— Poate.
Am întins mâna, iar ea "i-a pus-o pe a ei într-a mea.
— Nu mi-am rec!p!tat toate amintirile, dar am destule dintre ele.
Te-a" fi înlocuit. Atât de mult mi-am dorit asta. Am pl!tit pentru
l!comia mea cu via#a.
Împ!r!teasa î"i plimb! cealalt! mân! pe pieptul meu, netezind un
rid.
— Atunci, înseamn! c! nu-#i aminte"ti. $tiam ce dore"ti. $tiam ce-
ar însemna. $tiam ce decizie m! obliga s! iau, dar #i-am dat
posibilitatea de a alege. Atât de mult te-am iubit.
— Ce alternativ! aveam?
— %i-am cerut s! te c!s!tore"ti cu mine, s! devii prin#-consort.
Asta m-a înfiorat.
— Mi-ai cerut s! m! c!s!toresc cu tine, cu toate c! "tiai c! voiam
s! te r!storn de la putere?
— Era singura cale. Î"i l!s! obrazul pe pieptul meu. Ai fi ajuns
Împ!rat din toate punctele de vedere, atât c! nu "i oficial, atunci
când ne-am întors. M! iubeai. $tiam asta. Î#i pl!cea ideea de a fi
Împ!rat. Trebuia s! aflu ce te interesa mai mult.
— Ce #i-am r!spuns?
— Ai zis c! o s!-mi dai un r!spuns când te vei întoarce cu capul lui
Nelesquin. Î"i plimb! un deget în jos, pe obrazul meu. Asta însemna
nu.
Am închis ochii "i-am încercat s!-mi amintesc. N-am putut, îns!
am reu"it s!-mi imaginez destul de u"or totul. Tronul trebuia s! fie al
1345
meu, numai al meu. Nu-l puteam accepta din mâna ei. Am cuprins-o încrede întotdeauna.
cu bra#ele. Î"i ridic! fruntea. Îmi studie fa#a. Un zâmbet se desen! încet, apoi
— E prea târziu pentru mine ca s!-#i r!spund acum? m! s!rut!.
Degetele i s-au strecurat prin p!rul meu "i-am tras-o spre buzele — Asta mi-ar face mare pl!cere. Când vom alege noul t!u nume?
mele. Ne mai s!rutasem noi "i înainte, de multe ori, îns! acesta parc! I-am mângâiat p!rul "i i-am a"ezat capul pe pieptul meu.
era primul s!rut. Moale "i ezitant, cercet!tor "i curios "i cald, atât de — Dup! ce-#i aduc capul lui Nelesquin.
cald. Buzele noastre s-au atins o dat!, apoi au revenit mai hot!râte.
Respira#ia ei cald! îmi atingea obrazul, iar bra#ele mele s-au strâns în
jurul ei, lipind-o de mine.
S!rut!rile noastre au devenit tot mai gr!bite, gustându-ne buzele
unul altuia. Am s!rutat-o pe gât, apoi în gropi#a de la baza lui. $i-a
aruncat bra#ele în jurul gâtului meu când am ridicat-o, îngropându-
mi fa#a în gâtul ei. Lacrimile ei se risipeau pe obrazul meu. S-a apucat
strâns de mine "i-am dus-o în pat.
Ne-am dezbr!cat unul pe cel!lalt, tachinându-ne "i glumind în
revela#ie, dar ner!bd!tori în explorare. Ne-am atins "i ne-am gustat.
Degetele m-au furnicat când se plimbau pe pielea ca de m!tase.
Vârfurile degetelor au dansat peste ea cu moliciune, apoi unghiile
mele au trasat acela"i drum ceva mai ap!sat.
Atingerea ei era ca focul, respira#ia rece. S!rut!rile ei m-ai r!scolit,
"oaptele ei m-au sedus "i m-au dus cu ea într-o lume unde cuvintele
încetau s! mai aib! vreun în#eles. Am devenit ceea ce fusesem înainte
s! fi existat, "i ceea ce vom fi când nu vom mai fi. Râsul s-a
transformat în icnete, oftatul în gemete, c!ldura "i mi"carea "i emo#ia
ne-au unit în mai mult decât carne, mai mult decât în suflet "i spirit.
$i-apoi am r!mas unul lâng! altul, ea ghemuit! la pieptul meu, un
deget de-al ei urmând, lene", traseul cicatricei. I-am dat la o parte
p!rul de pe frunte "i i-am s!rutat-o. Am zâmbit peste pielea ei.
— Ce-i?
— Paryssa. O miros.
— A"a sunt eu pentru tine.
Zâmbi. I l-am sim#it pe gât.
— Cine vei fi pentru mine?
— Nu Soshir. Nu mai sunt nici Moraven Tolo. Am închis ochii.
Altcineva, cineva nou. Cineva care ar putea fi consortul t!u,
lupt!torul t!u, iubitul "i prietenul t!u. Cineva în care s! te po#i
1346 1347

52
Ziua a 4-a, Luna Liliacului, Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Hanul La Nou$!Pe&ti,!nordul!Moriande
Nalenyrul Liber
— Doar n-ai crezut c! o s! scapi de noi, nu?
N-ar fi trebuit s! fiu surprins de prezen#a lor. Fiecare dintre ei
trecuse prin multe al!turi de mine. C!pitanul Lumel, Deshiel Tolo,
Ranai Meryne "i Dunos. To#i purtau haine din piele de oaie, croite
strâmt, cu robele în câte-un burduf etan", "i teci asem!n!toare
pentru s!biile lor. St!teau între mine "i treptele care duceau spre
pivni#!. Am zâmbit "i-am f!cut o plec!ciune, cu tot respectul.
— Nu m-am a"teptat s! ne întâlnim aici.
Deshiel se înclin!.
— În#elegem asta, Maestre. Poate pentru c!, din gre"eal!, ne-a#i
dat un alt moment "i loc de întâlnire.
Ceilal#i zâmbir!, iar eu mi-am plecat capul din nou.
— S-a întâmplat a"a pentru c! n-ave#i nicio inten#ie s! m! l!sa#i s!
plec neînso#it, iar eu nu am nicio inten#ie s! plec acum cu alai.
Deshiel, c!pitane Lumel, arca"ii t!i sunt acolo, schimbând s!ge#i cu
kwajiinii. Nici ei, nici Moriande nu-"i pot permite absen#a serviciilor
dumitale.
R!zboinicul virinian cl!tin! din cap.
— Au luptat suficient de bine "i f!r! mine. Asta-i important.
— Dar "i urm!toarea b!t!lie. Am f!cut un semn cu capul spre
femeie. $i tu, Ranai. Au fost ei, cândva, xindantzu ai mei, îns! acum
r!spund în fa#a ta. Dup! cum "i trebuie s! fie. Avem nevoie de tine
aici.
— Maestre, mi-ai spus c! ar trebui s! fiu o xidantzu timp de nou!
ani. Ai spus c! ar trebui s! r!t!cesc "i s! distrez tot felul de bandi#i. E
vreunul mai mare decât Nelesquin?
— Nu, îns! de distrac#ia lui m! voi ocupa eu.
1348
M-am l!sat într-un genunchi "i-am dat de privirea neclintit! a lui
Dunos. I-am mângâiat obrazul.
— Dac! a" putea lua pe cineva cu mine, pe tine te-a" lua.
— Am s! traversez râul. Pot s!-mi #in foarte mult respira#ia. M-am
tot preg!tit.
Trase puternic aer în piept "i-"i #inu respira#ia.
— Nu Dunos, nu face asta. $tiu c! to#i pute#i trece pe malul
cel!lalt. $tiu c! to#i ve#i lupta ca ni"te tigri pe partea cealalt!, dar nu
acolo se va da lupta. Ne tot h!r#uim reciproc de zile întregi "i asta va
continua, pe m!sur! ce ora"ele se vor apropia. Dac! dau gre", dac!
Nelesquin supravie#uie"te, invazia sa trebuie contracarat!. Voi
sunte#i cei care pot face asta.
— Dar, Maestre, am s! te ajut s!-i ucizi pe kwajiini.
— Da, Dunos, a"a e. Asta îmi d! curajul de a face ceea ce trebuie.
M-am ridicat "i le-am cercetat chipurile. Virisken Soshir de v-ar fi
g!sit aici, ar fi crezut c! v! îndoi#i de capacitatea lui. Ar fi considerat
c! unul dintre voi l-a tr!dat. S-ar fi gândit la nou! milioane de
lucruri, dar cel la care nu s-ar fi gândit este cel de-acum: sunte#i cu
to#ii prieteni care-a#i lupta "i-a#i muri pentru mine. $i eu a" face
acela"i lucru pentru voi, îns! aici trebuie s! ne desp!r#im. Pe partea
cealalt! nu va fi niciunul dintre voi în siguran#!. Întreaga misiune s-
ar putea s! fi fost tr!dat!.
Deshiel se încrunt!.
— Poftim?
— De unde a#i "tiut când "i unde voi traversa?
— Au fost ni"te zvonuri, Maestre. Am pus s! fii urm!rit "i când te-
ai îndreptat încoace, ei, bine, s!ge#ile zboar! mai repede "i decât cele
mai rapide depe"e.
— S!ge#ile pot traversa "i râul. S-ar putea ca Nelesquin s! m!
a"tepte. Dac! exist! tr!d!tori care-i dau informa#ii, s-ar putea ca
b!t!lia pentru Moriande s! fie deja pierdut!.
S-au desp!r#it "i au f!cut o plec!ciune. Le-am întors salutul, apoi
am început s! cobor treptele. Am auzit un pas în urma mea "i m-am
întors.
— Nu, Dunos, nu po#i veni.
— St!pâne, dac! pleci f!r! mine vei muri.
1349
 M-a str!b!tut un fior.
— Dunos, n-am s! mor.
— St!pâne, te rog. O simt. O "tiu.
M-am l!sat într-un genunchi, pe trepte.
— N-am s! mor, î#i promit.
B!iatul scutur! din cap "i o lacrim! de-a lui mi se sparse pe fa#!.
— Nu po#i promite a"a ceva.
— Pot "i-am f!cut-o. Va trebui s! m! aju#i s! mi-o #in.
M-am uitat peste el, la Ranai. Î"i puse mâinile pe umerii lui "i-mi
f!cu un semn cu capul.
— R!mas-bun, prieteni.
Am zâmbit curajos "i-am luat-o în jos pe sc!ri.
— Nu! a strigat Dunos.
N-a venit dup! mine, îns! a ie"it din han în fug!.
— Îl g!sesc eu, Maestre.
— Mul#umesc, Ranai.
Am coborât în pivni#a hanului. Un grilaj ruginit st!tea deschis
deasupra unei g!uri rotunde, c!ptu"it! cu c!r!mid!. Am coborât,
nimerind cu cizmele pe ni"te mânere corodate. Dup! vreo "aizeci de
metri în jos, am aterizat în canalizare, intrând într-o conduct! mai
mare, înclinat! în jos. Cu degetele, am descoperit o funie groas!,
legat! chiar sub luciul apei maronii, mizere. Am inspirat adânc de
câteva ori într-o succesiune rapid!, expirând repede, apoi am inspirat
o dat! normal. B!gându-mi capul sub ap!, m-am l!sat pe funie în jos
cât am putut de repede.
S! descop!r cum s! p!trund în partea de sud a Moriande nu a fost
deloc u"or. Pân! la urm!, m-am oprit la ideea de a trece dintr-o
conduct! de canalizare în alta. Era o distan#! de numai dou! sute de
metri, "i cu pu#in exerci#iu am putut face deplasarea. Legarea funiei a
fost ceva mai dificil!, îns! thanatonii lui Borosan Gryst nu aveau
niciun fel de probleme. A fost trimis unul cu un cablu "i s-a ancorat
pe partea dinspre sud.
Odat! ie"it din conduct!, a trebuit s! m! lupt cu râul. Curentul nu
era foarte puternic, dar din când în când mai c!dea câte-o s!geat!
prea scurt "i se scufunda în urma mea. M-am tras spre malul opus cât
de repede am putut. Pl!mânii îmi luaser! foc când am intrat în
1350
cealalt! conduct!.
Am ie"it la suprafa#! "i-am inspirat pe cât de discret am putut.
Primul impuls a fost s! inspir "i s! sorb aerul, îns! nu-mi puteam
permite s! fac atât zgomot. Dac! tr!d!torii dezv!luiser! locul pe
unde inten#ionam s! fac traversarea, eram mort cu mult înainte de a
fi avut "ansa de a m! usca. Respirând mai normal acum, m-am
strecurat dincolo de thanaton. Am urcat pe conducta de canalizare
pân! în pivni#a de provizii a unui han de pe malul sudic. M-am uitat
prin jur înainte de a ie"i, îns! era întuneric peste tot. Am ie"it "i-am
coborât grilajul la locul s!u, îns! chiar când s! ajung! jos, o balama
ruginit! a scheunat ca o pisic! omorât!.
— Nu te teme, Maestre, nu-i nimeni prin jur s! ne aud!.
Ghemuit, cu una din s!bii deja tras! din teac!, m-am întors spre
umbrele dinspre care se auzise vocea.
— Ciras? Dar cum?
— Maestrul Gryst mi-a vorbit despre misiunea thanatonului.
Aprinse un mic l!mpa", dezv!luindu-se în robe întunecate, având
ca blazon o flac!r! stilizat!. Ridic! l!mpa"ul cu mâna dreapt! "i se
reflect! destul! lumin! ca s!-i arate adev!rata natur!.
— $i-am venit aici mai devreme ca s! m! asigur c! nu ne a"teapt!
niciun fel de surprize.
— $i pentru c! "tiai c! n-am s! te las s! vii cu mine?
Tân!rul zâmbi.
— E mai bine s! ceri iertare decât s! ceri voie.
Am râs încet "i-am început s!-mi dau jos hainele impermeabile.
— Atunci te rog s! m! ier#i pentru c! te-am f!cut s! a"tep#i. D!-mi
voie s! m! îmbrac, apoi vom face ceva ce Prin#ul Nelesquin nu va uita
niciodat!.
Patru Iaduri l-au împiedicat pe Jorim "i pe înso#itorul s!u s!
ajung! pe t!râmul Zhangjian, practic locul dintre Ceruri "i Iaduri. Al
Patrulea Iad, Landao, aproape c!-i dovedi.
Era Iadul dat ca pedeaps! celor trândavi "i lacomi. Visurile lor
atârnau pe dinaintea ochilor lor precum fructele de pe crengile de
jos, îns! niciun pas f!cut în direc#ia lor nu-i ducea mai aproape. Apoi,
dup! ce frustr!rile d!deau în clocot "i chiar ajungeau s! se chinuie s!
1351
ajung!, treceau de obiectivul lor într-o clip!. Se întorceau "i încercau
din nou "i întregul proces se relua de la început.
Talrisaal a g!sit o modalitate de a învinge Landao. $i-a fixat ca
#int! s! se îndep!rteze cât se poate de mult de ceva. Asta l-a adus în
apropierea obiectului "i l-a smuls. Ac#iunea a provocat nemul#umirea
multora dintre cei prin"i acolo. Oricum, cu cât voiau s! se apropie
mai mult "i s!-i împr!"tie creierii, cu atât mai tare se îndep!rtau de
el.
Pyrust "i-a stabilit imediat ca obiectiv s!-i duc! pe to#i pe cât de
departe posibil de por#ile Iadului urm!tor. Armata a traversat
câmpiile înghe#ate din Shanchu. Întregul Iad p!rea construit din
insule de ghea#!, plutind pe m!ri pline de zloat!. Sufletele
jinduitoare se leg!nau urlând în ap! "i erau prinse între insulele care
se ciocneau.
Armata s-a mi"cat destul de repede de-a lungul unui lan# de
insule, intrând în Ji-bing. Boala f!cea ravagii printre captivii de acolo.
P!reau s! fie, în majoritatea cazurilor, oameni care fuseser! implica#i
în culte eretice "i fundamentaliste. P!reau s!-"i petreac! mult! vreme
adunându-se în grupuri pentru a se ruga. O maladie r!s!rea printre
ei, acoperindu-i de buboaie. Întreaga congrega#ie contracta boala "i
se destr!ma, pur "i simplu. De fapt, lepra ar fi fost o binecuvântare pe
lâng! ce aveau ei de suferit. Când, în cele din urm!, î"i d!deau duhul,
b!l#ile de puroi clocoteau. Aburii care se ridicau creau fantome, iar
acestea prindeau substan#!, devenind oameni. R!t!ceau f!r! oprire
pân! auzeau pe cineva predicând ceva "i se al!turau acelui grup. Apoi
ap!reau bubele, curgea mucusul, iar de aici lucrurile deveneau
hidoase.
Men#inerea disciplinei în al doilea "i al treilea dintre Iaduri nu era
dificil!. Asta era bine, pentru c! ultimul Iad, Chong-to, era t!râmul
r!zboiului. Din clipa în care au început a se regrupa, ie"ind din râul
pu#in adânc din mijlocul unei v!i înverzite, bandele de r!zboinici au
"i început s!-i atace.
Ferocitatea unora dintre combatan#i l-a surprins pe Jorim. Chong-
to nu era destinat r!zboinicilor, ci oamenilor care agreau r!zboiul.
Politicienii "i birocra#ii c!rora le pl!cuse s! declan"eze r!zboaie, f!r!
s! fi v!rsat ei în"i"i nicio pic!tur! de sânge, se trezeau în Chong-to. $i
1352
la"ii ajungeau acolo, precum "i profitorii nes!tui sau lupt!torii care
avuseser! numai ur! în inim!. Era un loc unde b!rba#ii convin"i c!
r!zboiul era doar un joc erau prin"i pentru ve"nicie, pentru a vedea
c! nu era a"a.
Jorim ar!t! cu mâna.
— Unele bande se grupeaz! acolo.
Pyrust d!du din cap.
— Am auzit c! dac! mori cu onoare în b!t!liile de-aici, î#i croie"ti
drumul spre Kianmang.
Virukul d!du din cap.
— Îns! din moment ce lupt! pentru propriul lor interes, nu pot
muri cu onoare.
— $i de aceea vor r!mâne aici pe veci.
Pyrust mârâi când una dintre maimu#ele înaripate c!zu din cer,
lovit! de o s!geat!. În momentul în care jivina lovi p!mântul, el
disp!ru.
— Pe de alt! parte, trupele noastre vor inunda Kianmangul.
Pyrust "i-a grupat armata cu "opârlele înaripate "i cavaleria din
cerbi la mijloc. Maimu#ele cu aripi se retraser!, a"teptând s!
înconjoare bandele "i s! le h!r#uiasc!. Forma#iunea avans! în ordine
"i-"i croi drum prin mica grupare a bandelor adunate. B!rba#i burto"i,
gâfâind de mama focului, o luar! la goan! când n!v!lir! "opârlele.
Suli#a"i scheletici fugir! înainte de "arjele cavaleriei, iar maimu#ele
împiedicar! hoardele alc!tuite pe loc s! lanseze atacuri de h!r#uire.
Când localnicii din Chong-to piereau, îi înghi#ea p!mântul, l!sând
în urm! armurile vechi "i putrede "i coifurile. $opârlele adulmecau
relicvele "i se fereau de ele. Pyrust puse maimu#ele s! adune armele
în gr!mezi, iar armata m!r"!lui mai departe.
Pe când ie"eau din vale, peisajul se schimb! într-unul iluminat de
focul violet al baloturilor. Râul albastru care le adusese curgea într-o
mla"tin! întunecat!, în care se încâlceau copaci rup#i "i ierburi
acvatice, scufundate adânc în mocirla neagr!. Pe suprafa#a mla"tinii
ap!reau bulbuci mari, ca ou!le de broasc! uria"!.
Ou!le pocneau "i din ele ie"eau r!zboinici. Scormoneau prin
mocirl!, recuperând armurile vechi, cu curelele de piele slinoase pe
jum!tate putrezite, "i arme alc!tuite mai mult din rugin! decât din
1353
metal. S-au avântat prin mla"tini "i-au luat-o la fug! pe c!r!ri
ascunse.
Jorim îi privi disp!rând.
— Nu sunt pro"ti. Ne-au v!zut cum lupt!m. Vor alege un loc unde
s! ne poat! pricinui cât mai multe pierderi.
— Mla"tina este str!b!tut! numai de c!r!ri înguste. Au s! ne atace
acolo.
Virukul se întoarse spre prin#.
— Pot "opârlele tale s! înoate?
— Pot, dar n-a" vrea s! înot în mizeria aia.
Jorim zâmbi.
— Folosirea "opârlelor pentru a-i m!tura pe cei care ne preg!tesc o
ambuscad! este o idee foarte bun!. Am "i eu una. S! trecem pe toat!
lumea înapoi, peste ridic!tura de p!mânt.
Nirati îi arunc! o privire fratelui s!u.
— Ori de câte ori ai expresia aceea pe fa#!, pui la cale ceva
periculos. Te rog, n-o face.
— Î#i faci prea multe griji. Se sui pe ridic!tura care domina
mla"tina "i se preg!ti. $i tu, Talrisaal, vino aici.
— Dac! ai de gând s! faci ceea ce cred eu c! vrei s! faci…
— Va fi bine. Jorim se încrunt!. Sunt zeu, î#i aminte"ti? Probabil c!
am contribuit la formarea acestui loc.
Nirati era prea departe de el ca s-o aud! bine, dar credea c!
spusese ceva de genul „nu g!sesc asta din cale-afar! de lini"titor”.
Rânji "i închise ochii, începând s! manevreze magia. Când
Amentzutlii l-au deprins pentru prima dat! cu vr!jitoria, a înv!#at s!
caute adev!rul lucrurilor. În timp ce avansa, a c!utat adev!rul din
gazul de mla"tin!, care se adunase "i ardea. Folosind mai-ul, l-a
adunat pe tot, obligându-l s! ia forma unei sfere, apoi, prin magie, i-a
modificat elementele. Le-a rupt echilibrul "i le-a injectat mult!
c!ldur!.
Deasupra mla"tinii r!s!ri un soare str!lucitor.
Apoi, sfera de foc explod!. Unda de "oc îl azvârli de pe ridic!tur!.
Zbur! înapoi prin aer, cu roba fumegând. C!zu gr!mad! "i s!lt! iar în
aer, îns! o maimu#! înaripat! îl prinse.
Nirati se gr!bi spre el, dar lumina de pe cer începuse s! scad! deja.
1354
— Jorim, e"ti bine?
— Da, n-am nimic.
Se b!tu peste por#iunea de pânz! fumegând! de pe coapsa lui. Îi
#iuiau urechile, îns! se repezi pe coama dealului. Dou! din
maimu#ele înaripate alergar! dup! el, îns! r!maser! la o distan#!
respectabil!. Talrisaal îl ajut! s! se #in! pe picioare.
— Teoretic, a fost o idee bun!.
— Mda. Jorim se întoarse. Preg!ti#i-v!. Vin.
Explozia "i focul distruseser! mla"tina, arzând p!mântul "i
înnegrindu-l, iar acesta cr!pase de parc! ar fi fost uscat de vreo nou!
sute de ani. R!zboinicii ren!scu#i î"i s!par! ie"irea din mormintele lor
pu#in adânci, fugind în direc#ie opus!, al!turându-se unei hoarde de
cel pu#in nou! mii de oameni.
Pyrust veni lâng! el, pe creast!.
— Î#i mai aminte"ti de aripile acelea pe care le aveai când te-am
g!sit noi?
— Da.
— Scoate-le din nou. Du-te în direc#ia aceea.
Pyrust coborî "i începu s!-"i strige ordinele.
— Las!-i pe du"mani s! te vad!. E"ti momeala.
Din spatele s!u ie"ir! aripi ca de liliac. Jorim se în!l#! "i cârmi la
stânga, avându-l pe Talrisaal lâng! el. Du"manii, o gr!mad! de
zdren#!ro"i, schimbar! direc#ia, luându-se dup! ei. Jos, Pyrust î"i
conduse armata înapoi, apoi ocoli, preg!tit s! loveasc! hoarda din
flanc.
Virukul ar!t! spre o cortin! str!lucitoare, întins! între doi mun#i
înal#i.
— Trec!toarea spre Zhangjian?
— A"a sper. E atât de aproape.
Armata lui Pyrust ocoli dealul "i se arunc! asupra sufletelor
pierdute. Maimu#ele cu cap de ciocan azvârlir! bolovani uria"i, care
se oprir! din rostogolire de-a lungul unei pârtii de trupuri zdrobite.
Arca"ii c!lare pe cerbi slobozeau, f!r! oprire, nori de s!ge#i asupra
atacatorilor, culcând la p!mânt o gr!mad! dintre ei, dar se p!rea c!
nu asta conta foarte mult. Mor#ii se ridicau imediat "i reveneau în
lupt! "i mai puternici.
1355
 — Nu reac#ioneaz! ca o armat! obi"nuit!.
Virukul ar!t! cu degetul.
— Roiesc ca un stol de p!s!ri.
Era adev!rat. Când arca"ii culcau la p!mânt "iruri întregi, ceilal#i
se buluceau în jurul lor. Nu exista nicio încercare de a p!stra o
forma#ie, erau doar un puhoi de carne, care tot înainta. O parte
dintre solda#ii lui Pyrust mureau cu fiecare înc!ierare, nefiind
înlocui#i cu al#ii. Nu puteau câ"tiga un r!zboi de uzur!.
— Haide!
Jorim plan! la mic! în!l#ime, manipulând mai-ul. Moartea "i
agonia erau dureroase, îns! du"manii "tiau c! vor rena"te într-o clip!.
Întreruperea acestui ciclu era imposibil!. Rena"terea f!cea parte din
Chong-to. Pentru a schimba asta, ar avea nevoie de întreaga putere a
unui zeu, iar el nu dispunea decât de o frac#iune din aceasta.
Dar exist! un r!spuns.
Pieptul unuia dintre du"mani fu str!puns de o s!geat!. C!zu cu
mâna încle"tat! pe ea. Când s!geata-i ie"i prin spate, îi retez! un
nerv. Bra#ul stâng al omului r!mase flasc.
Jorim manipul! mai-ul. Folosi doar atât cât s! poat! împiedica
moartea du"manului. Nu vindecase rana, ci doar îl ferise de moarte.
Proced! la fel cu omul orbit de lâng! acesta "i cu unul care-"i
pierduse un picior. Magia oprea hemoragia "i închidea cioturile
membrelor.
Talrisaal, v!zând ce f!cuse Jorim, se repezi pe urmele sale "i f!cu la
fel. Jorim se întoarse "i-i strig! lui Pyrust:
— Ologi#i-i! Nu-i ucide#i&
R!ni#ii blocau linia frontului, îns! marea mas! a du"manilor
continua s! avanseze. Tot mai mul#i r!zboinici p!reau s! se al!ture
grupului. Marginile grosului trupelor trecuser! de liniile lui Pyrust "i
amenin#au s!-l înconjoare. Î"i ref!cu forma#iile, manevrând trupele
spre un delu"or, îns! hoarda se aduna tot mai strâns în jurul s!u,
h!r#uindu-i efectivele.
Apoi r!sunar! cornurile "i b!tur! tobele. O forma#ie de cavalerie
lovi hoarda din flanc. Carele de r!zboi cu arca"i nalenieni se
r!spândir! în spatele du"manilor, iar r!zboinici musculo"i, purtând
m!"ti de jad "i aur, agitând ghioage de lupt! îmbr!cate în obsidian,
1356
î"i croir! drum prin hoard!. Ghioagele zdrobeau membre "i dup!
aceea maicana Amentzutl l!sa farmece pentru oblojirea ologilor.
Hoarda-"i schimb! pozi#ia, întorcându-se pentru a se confrunta cu
noua amenin#are. Pyrust le ordon! trupelor s! înainteze, surprinzând
du"manul la mijlocul manevrei de întoarcere. R!ni#ii fur! împin"i
înapoi, spre propriile lor trupe, "i hoarda începu s! se lupte cu ea
îns!"i. Grupul se spulber! în mul#imi de r!zboinici pe jum!tate
mor#i, care se îndep!rtau "chiop!tând cât puteau de departe de
ceilal#i.
Jorim ateriz! lâng! Pyrust.
— Pun r!m!"ag c! nu te-ai gândit niciodat! c! vei fi salvat de
cavaleria nalenian!.
— Nu. Cine sunt ceilal#i?
— Amentzutl. Tr!iesc pe un continent departe, la r!s!rit, dincolo
de mare. Au fost descoperi#i în expedi#ia Lupului Furtunii.
— Cum au ajuns aici?
— N-am nici cea mai mic! idee.
Aripile lui Jorim se retraser! din nou în corpul s!u, în vreme ce
grupul de Amentzutl se desp!r#i în dou!. Un ghemotoc negru-auriu,
plin de mu"chi "i blan!, urc! pe ridic!tur! "i trase de Jorim.
— Jrima, Jrima, venit Shimik. Shimik aici!
Fennychul îl strânse tare în bra#e, apoi s!ri în sus "i f!cu o tumb!
pe spate, aterizând din nou pe pieptul lui.
— Shimik fericit fericit fericit.
Apoi Fennychul d!du cu ochii de Talrisaal. Î"i d!du urechile pe
spate "i din gâtlej urc! un mârâit. Jorim apuc! Fennul de ceaf!.
— Nu, Shimik. Talrisaal e prieten.
Shimik se a"ez! la locul s!u, apoi mai f!cu o tumb! dubl!,
aterizând lâng! Jorim. $i dincolo de picioarele lui Jorim, ascuns! de
Fennych, st!tea Nauana. Avea mâinile bine înfipte în "olduri, teama
"i bucuria luptându-se pe fa#a ei. Acolo sclipea o lacrim! stingher!.
Jorim se ridic! în picioare "i-o prinse într-o îmbr!#i"are lacom!. O
#inu strâns, lipindu-"i fa#a de gâtul ei. Mireasma ei, mângâierea
m!t!soas! a p!rului ei pe obraji, bra#ele ei cuprinzându-l, mica ei
strânsoare "i suspinul îl f!cur! s! vrea ca acest moment s! nu se mai
sfâr"easc! niciodat!. O s!rut! pe gât, gustându-"i propriile lui
1357
lacrimi.
— Îmi pare atât de r!u, Nauana, pentru toat! durerea.
Ea-i cuprinse capul în palme "i-l s!rut!.
— Cum s! te doar! când un zeu se sacrific! pe sine pentru ca tu s!
tr!ie"ti?
— Dar…
— E"ti un zeu, Tetcomehoa. Nu po#i muri. Nauana-l s!rut!, apoi
întinse o mân! spre a-i ar!ta trupele din urma ei. Noi "tiam c! ai
nevoie de ajutor, a"a c! am venit.
— $tia#i c! avem nevoie de ajutor?
— Bineîn#eles. Este centenco.
Jorim cl!tin! din cap, apoi se desprinse din bra#ele Nauanei. F!cu
o plec!ciune spre femeia care se apropia de ei.
— C!pitane Gryst, cum ai ajuns aici?
— M! dezam!ge"ti, cartografule, zeu sau nu.
C!pitanul Lupului Furtunii zâmbi.
— Ai uitat c! am descoperit în expedi#ia noastr! Muntele de
Ghea#!? Dintotdeauna au existat relat!ri despre o cale spre Lumea
Mor#ilor care ar exista acolo. Am g!sit-o noi. O uria"! minge de foc
ne-a indicat locul b!t!liei.
— Jrima, foc, uuuu"".
Shimik b!tu din palme.
— Cred c! a ilustrat, foarte bine, ceea ce gândim cu to#ii. Anaeda
ar!t! în urm!, spre linia lor de atac. Putem pleca oricând dore"ti.
— Nu plec!m. Nu acum. Exist! un zeu tic!los care vrea s! distrug!
întreaga crea#ie. El trebuie oprit. Oare ai vrea s! vii cu noi?
Anaeda Gryst se încrunt!.
— Asta nu se prea încadreaz! în directivele stabilite de Prin#ul
Cyron pentru Lupul Furtunii.
Pyrust zâmbi.
— M! cam îndoiesc c! mar"ul de prin Iaduri s-a încadrat.
— Bine zis. Anaeda d!du din cap. E"ti cartograf, Jorim Anturasi.
Condu-ne "i te vom urma.
1358
53
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Hanul Dragonul!de!Râu,!sudul!Moriande
Nalenyrul Imperial
Ciras d!du din cap "i stinse lampa, scufundând pivni#a hanului în
bezn!. Î"i coborî vocea la o "oapt!.
— Când am sosit prima dat!, am verificat parterul. N-am v!zut
nimic. O piatr! a trecut printr-un col#, dar strada p!rea "i ea pustie.
— Asta-i bine, dar s-ar putea s! fi fost tr!da#i. Ranai "i câ#iva
dintre ceilal#i au încercat s! vin! cu mine. $tiau unde aveam s! fiu.
— Cum e posibil a"a ceva?
— O presupunere corect!. Undeva, un func#ionar a f!cut o
însemnare, iar odat! intrat! în sistemul birocratic… Moraven pufni.
E"ti gata?
— Da, Maestre.
Ciras se codi.
— Maestre, doar nu crezi c! te-am tr!dat, nu?
— Pe chestia cu Jogot Yirxan?
O mân!-i g!si partea de sus a bra#ului "i i-o strânse.
— Nu. De fapt, am sperat c! vei fi aici, cel pu#in de partea mea în
b!t!lia cu Nelesquin.
— De asta ai trimis b!iatul s! m! supravegheze?
— Uneori, exist! lucruri pe care le asimil!m cel mai bine când al#ii
privesc "i noi pred!m, chiar dac! nu "tim c! facem asta. Dunos e un
b!iat curajos "i va înv!#a multe de la tine. Iar tu vei înv!#a de la el, a"a
cum am f!cut eu, înv!#ându-te pe tine.
— Tu ai înv!#at de la mine?
— Da. Tu #i-ai p!strat idealismul tinere#ii. Cei mai în vârst! ar
spune c! un astfel de idealism nu este practic "i trebuie s! fac! loc
pragmatismului "i compromisului. Dar compromisul care anuleaz!
virtutea "i recompenseaz! viciul este r!u. Asta am înv!#at-o de la
1359
tine.
Ciras d!du din cap, nev!zut.
— Ai trimis un b!iat s!-mi reaminteasc! cine-am fost.
— Cine e#ti, Ciras.
— Mul#umesc, Maestre.
Moraven îi strânse din nou bra#ul.
— Cred c!-i vremea s!-i ar!t!m lui Nelesquin cine suntem.
Se furi"ar! pe trepte pân! la parterul hanului. Mesele "i scaunele
erau împr!"tiate în dezordine. Î"i f!cur! drum prin harababura aceea
"i a"teptar! la u"a dinspre r!s!rit. Strada de dincolo de ea r!m!sese
întunecat! "i t!cut!, cu excep#ia câte unui z!ng!nit de s!geat!
rostogolindu-se pe pietrele de pavaj.
Ciras c!ut! în zare dup! semne ale prezen#ei du"manului. Nu v!zu
nimic. Moraven d!du din cap, a"a c! se strecurar! prin intrare "i
p!"ir!, f!r! zgomot, de-a lungul trotuarului din lemn. La col#,
traversar! în fug! strada, îndreptându-se spre sud-est, spre Quunkun.
Au fost prin"i în capcan! în al doilea cvartal. Din umbre s-au
desprins b!rba#i, purtând suli#e-tigru lungi. Cu câte dou! vârfuri
ascu#ite la fiecare cap!t al cozii curbate "i cu un mâner din lemn,
acestea aduceau mai mult cu ni"te furci pentru fân decât a arme.
Fuseser! alese mai mult pentru batjocorirea lui Moraven decât
pentru eficacitatea lor. R!zboinici kwajiin comandau fiecare pluton,
iar pe acoperi"uri ap!rur! arca"i virinieni. Î"i potrivir! în arcuri s!ge#i
cu vârful bont, gros, care ame#eau "i imobilizau.
Ciras "i Moraven î"i scoaser! imediat s!biile "i se pozi#ionar! spate
în spate, doi oameni "i trei s!bii gata s! se confrunte cu o hoard! de
creaturi hidoase, care i-ar fi pus pe fug! "i pe demonii din al Cincilea
Iad. Comandan#ii lor kwajiini î"i l!saser! mâinile pe mânerele
spadelor, v!dit ner!bd!tori s! le încerce.
— Ai dou! s!bii, Maestre, a"a c! m! a"tept s! ucizi de dou! ori mai
mul#i decât mine.
— Dar sunt mai b!trân decât tine. Odat! ce #i-o pui la lucru pe a
ta, n-ai decât s! m! aju#i "i cu ai mei.
Un b!rbat înalt, zvelt, cu o mantie închis! la culoare, î"i f!cu
apari#ia "i trecu prin hoarda de vân!tori de tigri. B!tu din palme, apoi
se opri "i f!cu o plec!ciune respectuoas!.
1360
— Maestre Soshir, bun venit în Moriande Imperial.
Spadasinul î"i îndrept! spatele ie"ind din prima pozi#ie a lupului.
— E"ti foarte amabil, Kaerinus. Mi te amintesc de la atingerile tale
vindec!toare de la festivalul de anul trecut. Înc! nu m-am decis dac!
s!-#i mul#umesc sau nu.
— Mul#ume"ti unui vanyesh. Dar nu cred. Avem ni"te socoteli
neîncheiate.
— Le putem termina aici "i acum.
— Tentant, îns! Maiestatea Sa Imperial!, Nelesquin al Nou!lea,
a"teapt!.
— Al Nou!lea? Moraven î"i b!g! ambele s!bii în teac!. N-au
existat opt împ!ra#i cu acest nume înaintea lui, nici dup! moartea lui.
Cum se face c! a ales aceast! formul!?
— N-ai decât s!-l întrebi tu asta. Kaerinus î"i desf!cu bra#ele. $tie
c! ai venit aici ca s!-l ucizi, "i-a trimis aceast! escort! pentru fi sigur
c! #i se ofer! ocazia. Dar, prima dat!, dore"te s!-i fi oaspete la un
eveniment foarte deosebit. Te asigur c!-l vei putea urm!ri foarte bine
din Quunkun.
— $i care va fi acest eveniment?
Vanyeshul zâmbi.
— Distrugerea celeilalte p!r#i a Moriande.
— Las!-#i s!biile deoparte, Ciras. Avem o audien#! la prin#.
Kaerinus conduse procesiunea la Turnul Ursului. O structur!
impozant!, fusese construit datorit! nordului Kelewanului ca o copie
în miniatur! a capitoliului imperial. Quunkun func#iona ca
ambasad!, g!zduindu-l pe prin#ul virinian în timpul vizitelor de stat.
Vân!torii de tigri p!strau o distan#! respectuoas!, cu excep#ia
unuia sau doi, care mârâiau "i se apropiaser! s!-i în#epe cu suli#ele.
Moraven îi ignor!, dar Ciras ab!tu o suli#! cu bra#ul s!u metalic.
Z!ng!nitul îi lu! prin surprindere pe s!lbatici "i atrase aten#ia
st!pânilor lor. Renun#ar! la orice alte manifest!ri de vitejie, ceea ce
f!cu deplasarea mai rapid!.
Kaerinus îi conduse sus pe ni"te trepte late, pân! în Sala Coroanei,
unde se afla o versiune redus! a tronului virinian. Un b!rbat cu un
aspect jalnic st!tea la baza tronului, legat de el cu o zgard! sub#ire
din aur "i un lan#. Un disc celest sus#inea tronul, amintind de zilele
1361
Imperiului. $ase kwajiini îl flancau în stânga "i în dreapta.
Nelesquin, solid construit "i cu barb!, st!tea pe tron. Era
înve"mântat cu o rob! aurie "i purta o coroan! simpl!. Expresia
chipului i se lumin! pentru o clip!, apoi î"i miji ochii "i-"i îndrept!
spatele pe tron. Zâmbi scurt.
Era destul de înalt pentru ca, de"i a"ezat, s! fie impresionant, dac!
n-ar fi existat tratamentul de care beneficiase peretele din spatele
tronului. Preferin#a virinian! pentru picturile murale se exprimase în
voie în înc!pere, prin scene eroice din istoria Virinei. Îns! peretele
din spatele înc!perii fusese sp!lat complet. Pe el fusese desenat! o
hart! a Moriande, destul de simpl!, iar un b!rbat înalt "i suplu, cu
p!rul alb, st!tea lâng! ea, hot!rât, în aparen#!, s!-"i continue
lucrarea.
Nelesquin se ridic! pentru a-i întâmpina.
— Dragul meu frate. Cât e"ti de amabil c! ne vizitezi. Ai adus "i-un
prieten.
Moraven f!cu o plec!ciune, dar nici foarte adânc!, nici prea mult
timp.
— Ciras Dejote din Tirat. Unul dintre înv!#!ceii mei, acum
jaecaiserr.
— Dac! tu nu po#i s! m! ucizi, ar putea el?
Ciras ridic! b!rbia.
— N-am venit decât ca s! asist la victoria Maestrului meu.
Î"i scoase, cu grij!, sabia cu teac! cu tot de la cing!toarea robei "i o
a"ez! la p!mânt.
— Atunci regret, Maestre Dejote, c! voi fi cauza dezam!girii tale.
Nelesquin ar!t! cu mâna spre peretele dinspre nord al turnului. Iat!
capodopera mea.
Ciras sim#i furnic!turi pe piele când magia î"i f!cu efectul. Acolo
unde nu fusese nicio fereastr! înainte, peretele din nord se retrase.
Dou! coloane mici, împ!r#ind panorama în trei p!r#i, oferir! o
priveli"te perfect! a întregului Moriande, axat! pe Podul Dragonului,
dar suficient de vast! pentru a expune toat! lungimea râului.
Nelesquin zâmbi.
— Cucerirea ora"ului Moriande începe din aceast! clip!. Se
întoarse "i d!du din cap spre b!rbatul cu p!rul alb. Maestre Anturasi,
1362
te rog.
B!rbatul f!cu o plec!ciune, apoi ochii s!i de un albastru de ghea#!
i se rostogolir! în cap "i el apuc! o pensul!.
Keles se ridic!, brusc, în capul oaselor în patul s!u. Î"i azvârli cât
colo c!ma"a de noapte. Aerul rece îl "oc!. Pielea-l sim#ea de parc! ar
fi fost în fl!c!ri. În#elese imediat ce însemna asta.
De când râul începuse s! se îngusteze, sim#ise magia pulsând în
teritoriu. Pulsul devenise un sunet sfredelitor, ca atunci când o
#epu"! #i-e înfipt! în craniu. Îl uluia c! scaunele "i mesele nu s!ltau
pe podea. Se înfior!, acum mai pu#in cauza aerului r!coros, care-i
f!cea pielea de g!in!, cât dup! ce identificase sursa magiei.
Qiro.
Se l!s! la loc în pat, închise ochii, "i-"i for#! con"tiin#a. C!ut!
impulsurile "i "i le reprezent! vizual ca pe ni"te valuri sp!rgându-se
de malul "an#ului de ap!rare de la Tsatol Pelyn. Se strecur! în
interiorul valurilor, se al!tur! lor, iar ele îl propulsar! într-o lume
nou!.
Se reg!si ca uria", c!lare pe Shirikun. Lunile-i piept!nau p!rul. Sub
el, oamenii fugeau în toate p!r#ile, mici puncte de lumin!, clipind
precum stelele.
Dispre#ul umplea glasul bunicului s!u:
— În sfâr"it, te-ai decis s! m! sfidezi pe fa#!.
Keles ridic! privirea. La fel ca el, Qiro se în!l#a ca un uria"
deasupra ora"ului Moriande. Ochii s!i alba"tri deveniser! ni"te nove
care str!luceau cu o intensitate rece. B!trânul p!rea viguros "i
s!n!tos, cu ani "i ani mai tân!r decât atunci când îl v!zuse Keles
ultima dat!. Întinse o pensul! spre râu.
— Nu. Opre"te-te.
Lumina îngrozitoare din ochii lui Qiro fulger!.
— Prin ce excese de imagina#ie î#i închipui c!-mi po#i comanda
mie?
— Ceea ce faci e r!u.
— Rau? R!u? Cum îndr!zne"ti? B!trânul î"i dubl! dimensiunile "i-
l privi de sus. Sunt Qiro Anturasi. Eu am creat aceast! lume. Nimic
nu exist! pân! nu-l fac eu s! existe.
1363
 — Nu-i adev!rat. pân! acolo unde g!si frânghia, apucându-se de ea cu mâna sa bun!,
Keles se o#eli înaintea furiei lui Qiro. Detesta nota timorat!, "i-"i începu lunga c!l!torie pe sub Râul de Aur.
strecurat! în vocea sa. Se sim#ea din nou ca un copil, lingu"indu-se
pe lâng! el când Qiro-l oc!ra pe vreunul dintre veri"orii lui.
Întotdeauna î"i promitea s! se fereasc! de limba t!ioas! a bunicului
s!u.
%i iat!-m! chiar acolo.
— Nu-i adev!rat? Nu? Cine e"ti tu s! spui asta? Ce e"ti tu, Keles?
Cuvintele furioase ale lui Qiro îi str!pungeau carnea.
— E"ti altceva decât te-am f!cut eu? Te-am înv!#at tot ce "tii, îns!
ai fost un înv!#!cel slab.
— Nu, am înv!#at mult mai mult decât crezi.
— Chiar a"a?
Limba lui Qiro deveni t!ioas!.
— %i-am salvat sora de la moarte. Tu n-ai putut face asta pentru
femeia pe care o iubeai, nici m!car pentru mama ta.
— Nu, îns!…
Hohotul lui Qiro îl izbi în plin, azvârlindu-l din Moriande în noua
mla"tin! din nord.
— Nicio calitate. Nicio explica#ie. Nicio scuz!. E"ti un nimic.
Aceast! lume-i a mea. Fac ce vreau cu ea.
$i, cu toate c! Keles "tia c! era imposibil, Qiro î"i muie pensula în
Râul de Aur "i începu s! picteze pe piatr!.

Dac! n-ar fi fost gravitatea arsurii de pe piept, Dunos s-ar fi ru"inat

de el însu"i. Cornurile r!sunau "i duduiau tobele, chemându-i pe to#i
la lupt!. Oamenii urlau ordine. Tunetul caden#ei mar"ului "i
gemetele balistelor preg!tite de tragere se rostogoleau în întregul
ora". Se întâmpla ceva. Se întâmpla ceva îngrozitor. Trebuia s! fie
acolo, al!turi de Ranai "i Deshiel.
Îns! maestrul s!u avea nevoie de el.
Dunos nu cunoscuse niciodat!, în întreaga sa via#!, ceva atât de
limpede. Dac! nu-l urma pe Moraven Tolo, totul va fi pierdut. Credea
asta cu o convingere pur! "i nevinovat!, necunoscut! adul#ilor, o
pierdere care, mult prea des, nu-i plâns! de nimeni.
Intr! în fug! în Hanul La Nou! Pe"ti "i plonj! în canalizare. Înot!
1364 1365

54
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Grijakun, nordul Moriande
Nalenyrul Liber
Poate c!, pân! la urm!, aveau dreptate, c! luarea Grijakunului
pentru comandamentul meu fusese tentant!. Prin#ul Cyron st!tea la
etajele superioare, cu privirea a#intit! asupra locului unde se aflase,
cândva, Podul Lupului. Cu toate c! era imposibil, o for#! invizibil!
smulgea fiecare piatr! din albia râului "i o a"eza la locul ei, ref!când
podul. Pietrele p!reau s! fie fluide; într-adev!r, pic!turi de piatr!
rec!deau în râu, sau acopereau suporturile, precum ceara scurs! pe-o
parte a lumân!rii.
Ghearele nemiloase ale magiei îi zgâriau pielea, iar Cyron nu i se
mai împotrivi. Se retrase în matricea lui "i-o privi modificându-se. Se
întinse în afar!, trimi#ându-"i trupele spre est, reorientând
ma"in!riile de r!zboi, c!utând "i alte linii. Dincolo de râu exista o alt!
matrice. $i de-a lungul ei via#a pulsa. Pe acea parte ardeau mii de
lumini, adunându-se la Podul Lupului, Podul Tigrului "i Podul
Ursului.
— Puterea noastr! se afl! într-un singur loc, iar ei vin prin altul.
Se solidific! "i ultima buc!#ic! din Podul Lupului. O hoard!,
alc!tuit! din creaturi doar pe jum!tate omene"ti, n!v!li urlând "i
traversând podul ca un puhoi atât de violent încât unii dintre o"tenii
lui Nelesquin fur! zdrobi#i de balustrade. Trupurile sf!râmate se
rostogoleau prin aer, c!zând apoi în râu.
O parte din acea for#! se repezi spre nord, ocolind zidurile
ora"ului, dar majoritatea o lu! spre vest, de-a lungul Drumului
Râului. Calea lat! le permise s! se desf!"oare. Câ#iva se pierdur! pe
str!zile l!turalnice, îns! mare parte dintre ei n!v!lir! înainte,
inten#ionând s! asigure picioarele Podului Tigrului. Magia aduna la
loc acel pod, piatr! cu piatr!, "i o alt! mas! supus!, de s!lbatici,
1366
a"tepta s!-l traverseze în goana mare.
G!rzile Împ!r!tesei îi atacar! pe s!lbatici imediat dup! ce vârfurile
lor au dep!"it Drumul Lunii Negre. Voraxanii s-au repezit asupra
du"manilor c!lare pe bidiviii lor de metal. $arja lor p!trunse pân! la
jum!tatea drumului spre râu, înainte de a fi încetinit!. Apoi
r!zboinicii se îndreptar! spre vest, n!v!lind asupra s!lbaticilor. Au
mai galopat înc! vreo cincizeci de metri, s-au întors, "i-au "arjat din
nou, sp!rgând forma#iunea s!lbaticilor "i împr!"tiindu-i prin ora".
Dar cam pe atunci Podul Tigrului se ridic! la loc din adâncurile
Râului de Aur.
O alt! hoard! se repezi spre nord.
Podurile ie"eau din râu când le picta Qiro Anturasi pe harta lui.
Am apreciat distan#a pân! la el. O puteam str!bate într-o secund! "i
s!-l cosesc imediat. Kwajiinii ar putea constitui o mic! problem!, îns!
cartograful ar muri.
Nelesquin îl acoperea.
— Nu te-am uitat, prietene. $tiu cum gânde"ti. S-ar putea ca
ap!rarea lui Cyron s! fie eficient! dac! Qiro nu mai deseneaz!
poduri. Zâmbi. Am sim#it-o "i eu. $i-a descoperit acest talent "i l-a
perfec#ionat. S-ar putea s! ai dreptate, îns! nu va avea nicio "ans! s!
termine ceea ce-a început.
Am ridicat o sprâncean!.
— Nu por#i spad!. N-ai cum s! m! opre"ti.
F!cu un gest. Spada lui Ciras z!ng!ni pe podea, apoi se ridic! la
nivelul mâinii lui îmbr!cate în aur.
— Dac! nu te superi, Maestre Dejote, asta mi-e suficient!.
— Ar conta dac! m-a" sup!ra?
— Nu. Nelesquin chicoti "i trase sabia din teac!. Oh, foarte bine.
Asta te-a mai gustat "i înainte, Virisken.
— Dar nu când era în mâna ta.
Nelesquin arunc! teaca armei cât colo.
— Folose"te amândou! s!biile. Te las.
— Traseaz! cercul.
Nelesquin d!du din cap "i fl!c!ri albastre înconjurar! mijlocul
podelei. Trecu prin ele "i f!cu o plec!ciune respectuoas!.
1367
 Am intrat în cerc "i m-am plecat la rându-mi. Nu voi dezonora
aceast! art! pentru c! n-aveam niciun respect pentru individ. Totu"i,
p!rea total degajat de"i se confrunta cu mine. O sabie împotriva celor
dou! ale mele ar fi însemnat sinucidere curat! chiar "i pentru un alt
Mistic. Îns! Nelesquin era ceva mai mult decât un spadasin Mistic.
St!pânea magia.
Mi-am îndreptat spatele "i m-a atacat. A lovit aprig, mai mult în
stilul de lupt! turasyndian decât în alte discipline mai civilizate.
Roba-i flutura sclipind, sabia-i "uiera. M-am ferit, l!sându-m! într-un
genunchi. Lovitura mea cu dreapta, din r!sucire, ar fi trebuit s!-i
reteze piciorul drept de la genunchi.
A s!rit deasupra sabiei, r!sucindu-se într-o tumb! maiestuoas! "i
plin! de gra#ie. S-a învârtit prin aer, apoi a aterizat pe podea "i s-a
repezit din nou la mine. A împuns, am parat. A trebuit s! m! retrag
prin r!sucire, evitând o lovitur! pe spate. Am s!rit peste alta, aceasta
iscând scântei din podea.
Aterizând, am tras "i cealalt! sabie "i-am încercat s!-i retez capul.
S-a ferit, îns! "tiam c! a"a va face. Cu sabia din dreapta am lovit în
fa#!. L-a prins pe Nelesquin în mâna dreapt!, la cot, într-o lovitur!
care i-o va t!ia frumos.
Capul lui Dunos #â"ni la suprafa#a apei "i icni. Trase aer în piept,
potolindu-"i fierbin#eala din pl!mâni. Apoi a"tept!, ascultând, îns!
tot ce auzi fu bolborositul apei din tunelul de canalizare. A"tept!
pân! când î"i trase r!suflarea, apoi o porni înainte.
Se opri la scara din fier, fixat! pe perete, apoi privi în sus. Ar fi
început s! urce, îns! un lic!r colorat, ceva mai în fa#!, îi atrase
aten#ia. Î"i îndrept! privirea într-acolo. Se f!cu tot mai mare, dansând
prin aer, apoi se a"ez! pe mâna lui stâng!.
— Ce faci aici?
Fluturele luminos, verde cu negru, nu r!spunse. B!tu u"or din
aripi, apoi se avânt! mai adânc prin tunelul de canalizare. Zbur! cam
trei metri, apoi r!mase plutind "i a"teptând.
Dunos îl urm!. Scoase învelitoarea impermeabil! de pe sabia sa,
apoi pumnalul "i-l puse în mâna stâng!. În afar! de chi#!itul
"obolanilor, clipocitul apei "i propriul s!u b!l!cit, era lini"te. Oamenii
1368
de la suprafa#! goneau care încotro. Era u"or s!-#i imaginezi c! o
parte din clipocit era cel al sângelui care se scurgea pe str!zi.
Îns! nu sângele îl preocupa pe Dunos. R!zboiul nu-l însp!imânta.
Ce îl îngrozea cel mai mult pe lume era s!-"i dezam!geasc! Maestrul.
Moraven Tolo îi d!duse spada. Moraven Tolo îl condusese în lupt!. Îl
f!cuse pe Dunos garda de corp a Prin#ului Iekariwynal. Avea
încredere în Dunos "i-i f!cuse o promisiune.
O promisiune pe care am s!-l ajut s! #i-o respecte.
Fluturele pluti prin jurul altei sc!ri din fier, a"a c! Dunos o
escalad!. Urc! cu pruden#!. Bra#ul s!u stâng nu-i prea era de folos
acum, a"a c! era preg!tit cu pumnalul, iar fluturele i se a"ez! pe
um!r.
Dunos împinse grilajul din lemn, aflat la cap!tul sc!rii, "i ie"i într-
o gr!din! a turnului. Lujerii de tzaden n!p!diser! tot locul. Lui nu-i
p!sa de ceaiul din flori de tzaden. Maic!-sa aproape c!-l înecase în el
dup! ce bra#ul i se ologise, iar mireasma florilor îl îngre#o"a. Fluturele
zbur! spre turn. Disp!ru printre lujerii gro"i. Dunos ridic! din umeri,
trase sabia, "i înaint! spre acareturile scufundate în umbr! ale
Anturasikunului.
Lupta s-a terminat! Acest gând bubui în mintea lui Ciras când
Moraven Tolo lovi. Mai tân!rul spadasin privi imperturbabil scena,
cu toate c! "tia c! antebra#ul prin#ului va zbura prin înc!pere, luând
"i spada cu el. Sângele va gâlgâi "i apoi, cu înc! o lovitur! rapid!,
Moraven Tolo îi va lua gâtul lui Nelesquin.
R!sunând zgomotos, sabia lui Moraven rico"! din bra#ul lui
Nelesquin. Mâneca t!iat! dezv!lui un exo-schelet auriu, care îmbr!ca
membrele prin#ului. Sabia t!iase din carne, îns! rana nu sângera.
Nu se poate a#a ceva.
Nelesquin d!du înapoi "i-"i smulse mâneca zdren#uit!. Încerc!
rana cu un deget, apoi zâmbi.
— Vezi, nu m! po#i ucide.
Moraven Tolo adopt! cea de-a patra pozi#ie a dragonului, cu
ambele s!bii înclinate "i orientate spre în fa#!.
— Pot s!-#i retez limba, "i sunt gata s! pun r!m!"ag c! mai sunt "i
alte p!r#i ale corpului care nu sunt ferite. Hai s! termin!m cu asta.
1369
 S!rir! unul la cel!lalt, un urs auriu înfruntând un tigru
însp!imânt!tor. S!biile deveniser! ca o cea#!, iar sunetul lamelor
ciocnite se f!cuse un huruit constant, întrerupt doar de fluieratul
loviturilor în gol sau de z!ng!nitul fierului pe fier. Buc!#ele de pânz!
pluteau prin aer, pentru c! rat!rile însemnau c! s!biile retezau din
haine "i nu din carne.
Ciras privea cu gura c!scat!. R!zboinicii alunecau din pozi#ia lup
spre dragon, de la tigru la scorpion, de la cocostârc la câine, "i înapoi.
S!biile se ab!teau ca ni"te fl!c!ri, ratându-"i #inta la un fir de p!r.
P!rea imposibil s! rateze, îns! câte unul dintre ei parc! se scurgea în
jurul unei lovituri încruci"ate ori se r!sucea din calea uneia directe.
Deveniser! dou! creaturi din energie, amestecându-se, r!sucindu-se
"i scurgându-se unul pe lâng! cel!lalt.
$i-atunci, tiparul s-a întrerupt. Moraven s-a r!sucit ghemuit pe
c!lcâie "i-a împins ambele s!bii înainte. Lamele lor s-au afundat
adânc în ma#ele lui Nelesquin, iar vârfurile lor i-au ie"it prin spate.
Prin#ul r!gea de furie "i izbi de dou! ori cu spada în jos. Mânerul
cr!p! bra#ul drept al lui Moraven, apoi pe cel stâng, împiedicându-l
s! mai #in! ceva. Spada lui Nelesquin mai fulger! o dat! într-o
lovitur! care ar fi trebuit s!-i zboare capul lui Moraven, îns! prin#ul
s-a mi"cat în ultima clip!. În loc de asta f!cu o t!ietur! în partea
dreapt! a pieptului lui Moraven "i în um!r.
— E"ti foarte obositor, Virisken&
Nelesquin î"i smulse din burt! una dintre s!bii "i-o azvârli în
l!turi. Proced! la fel cu cea de-a doua.
— +sta-i defectul t!u din na"tere. Sânge stricat. $i-ai mai îndr!znit
s! crezi c! ai putea fi Împ!rat? E"ti un prost. A"a ai fost dintotdeauna.
Moraven ridic! un bra# rupt, ca s!-i mai domoleasc! sângerarea.
— Te-am mai ucis "i înainte.
— Da, da. Împ!uneaz!-te cu ultima lupt!, c!, de data asta, n-ai
câ"tigat.
Nelesquin se retrase pe tronul lui "i se l!s! pe speteaz!, l!sându-l
pe Moraven singur în cercul de fl!c!ri.
— Ar trebui s! te omor acum, dar vreau s!-i v!d fa#a când ai s!
mori. Ve#i ajunge în Iad împreun!, ca "i Prin#ul Cyron. De fapt, ar
trebui s! fie deja acolo, iar odat! cu el, Moriande va pierde "i ultima
1370
speran#!.
$i iat!-l pe Prin#ul Cyron. Cu toate c! era ciung, st!tea ca un turn
m!re# într-un viespar în haos. Func#ionarii d!deau buzna în!untru,
mini"trii la fel, aducând cu to#ii rapoarte. Prin#ul nici m!car nu
catadicsea s! le priveasc!. Pe unele le atingea, pe altele doar le
respingea cu un gest, apoi d!dea ordine ca ni"te porunci divine.
Aceia"i func#ionari se întorceau "i o luau la goan!, gr!bindu-se s!
urmeze ordine pe care nici nu erau siguri c! le auziser!.
Prin#ul Eiran st!tea lâng! Cyron. Helosundianul lua hârtiile, le
citea repede, apoi le sorta pe teancuri. Probabil, în sinea lui nici
m!car nu recuno"tea, dar pricepea con#inutul fiec!rui document pe
baza în#elegerii lui Cyron. Înv!#ase cu adev!rat multe de la prin#ul
nalenian "i era capabil s! st!pâneasc! aceea"i art! ca "i Cyron.
De fapt, nu conta.
Ministrul Vniel Pelut se deplasa în acest haos f!r! a fi b!gat în
seam! "i f!r! a fi oprit. $i el st!pânea unele arte, iar una dintre
acestea era cea a fofil!rii. Indiferent unde s-ar fi aflat, îi putea face pe
ceilal#i s! cread! c! acolo-i era locul. Nimeni nu i-ar fi pus întreb!ri.
Nimeni nu l-ar fi oprit. Ajunse lâng! Cyron.
— Alte#!, v! aminti#i cu#itul pe care mi l-a#i trimis?
Cyron clipi.
Pelut Vniel înfipse cu#itul drept în inima lui Cyron.
$i-l r!suci.
Fluturele îl dusese în goan! prin turn. Ajunse într-o înc!pere în
care Dunos intr! printr-un pasaj de niciun metru jum!tate în!l#ime.
Partea dinspre cap!tul cel!lalt al camerei avea un grilaj semicircular
din gratii de aur, împ!r#ind-o aproape în dou!. Dincolo de gratii,
z!ceau multe comori. Cufere cu mirodenii r!spândeau în aer arome
exotice care te f!ceau repede s! ui#i de florile de tzaden "i de
canalizare. Arme neobi"nuite erau puse la gr!mad! al!turi de cufere
cu monede de aur. Dunos î"i imagin! c! fluturele l-ar fi putut aduce
aici ca s!-"i aleag! o arm! mai bun!, îns! asta ar fi fost o pierdere de
timp.
N-ar renun#a niciodat! la spada pe care i-o d!duse Maestrul Tolo.
1371
 Fluturele se aprinse parc! pe gratiile din aur, îns! un bâzâit de
dincolo de el îi atrase lui Dunos aten#ia asupra unui craniu omenesc,
montat pe un piedestal. Craniul fusese poleit cu aur "i ornat cu pietre
pre#ioase. Dunos credea c! s-ar fi putut s! fie frumos. Lui nu-i
pl!ceau g!vanele goale, nu voia s! aib! nimic de-a face cu el, dar
craniul bâzâia.
Se duse de-a dreptul la gratii. Bâzâitul se transform! în cuvinte:
— E"ti foarte obositor, Virisken& +sta-i defectul t!u din na"tere.
Sânge stricat. $i-ai mai îndr!znit s! crezi c! ai putea fi Împ!rat? E"ti
un prost. A"a ai fost dintotdeauna.
Dunos mârâi.
— Nu-i prost. Maestrul meu nu-i un prost!
%easta nu-i r!spunse. Doar se holba la el, cu din#ii dezgoli#i într-
un rânjet dispre#uitor.
Clocotind de furie, Dunos î"i ridic! mâna lui stâng! sfrijit! "i-o l!s!
jos cât de tare putu. Craniul cr!p!, apoi se rostogoli de pe piedestal.
Se roti încet, falca desprinzându-i-se, apoi c!zu la podea. Explod!,
împr!"tiind peste tot pe jos pietre negre "i albe.
Dunos privi împrejur, apoi d!du din cap.
— A încetat bâzâitul !la stupid.
Apoi se zgribuli.
Nu se mai auzea niciun bâzâit, îns! parc!-"i amintea c! atunci
când îl lovise, craniul #ipase.
1372
55
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Ultimul an al domniei!Prin"ului!Imperial!Cyron
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Zhangjian (Locul dintre Lumi)
Expedi#ia prin ultima parte a Chong-to a fost încheiat! cu un efort
minim "i doar câteva pierderi. Grupurile de r!zboinici i-au ologit pe
du"manii lor, apoi i-au luat în sclavie, bucurându-se de durerile lor.
Nu prea era un comportament care s! le aduc! eliberarea, îns!
aceast! nou! consolidare a puterii #inea bandele ocupate suficient cât
s! lase armata lui Jorim s! treac! nev!t!mat!.
Jorim trecu primul prin voalul str!lucitor care desp!r#ea Primul
Iad de Zhangjian. Locul dintre Lumi era ca o anticamer! spre
t!râmurile supranaturalului. Era paralel cu lumea fizic! "i era tot ceea
ce nu era aceasta. Întunecat "i pustiu, f!r! form! sau substan#!, se
dovedea a fi o experien#! tulbur!toare pentru oricine. Ceva î#i
sprijinea t!lpile, îns! nimeni n-ar fi putut spune despre ce era vorba.
Shimik încerc! s! sape în el, îns! n-a ajuns prea departe. C!l!re#ii
trebuir! s! descalece de pe caii lor, care refuzau s! mai înainteze, iar
Apropia#ii îl g!sir! mult prea z!p!citor pentru a încerca s! zboare.
Poarta c!tre Ceruri a"tepta în dep!rtare, iar acest lucru-l f!cea pe
Jorim s! fie suspicios.
— Nu exist! niciun motiv ca s! percepem distan#ele, afar! doar
dac! nu cumva cineva ar dori s! ne sim#im departe de #elul nostru.
Talrisaal d!du din cap.
— Nessagafel.
Pyrust nu permise ca lipsa de form! a acestui plan s!-l intimideze.
Î"i alinie armata, folosind trupele naleniene "i Amentzutli drept
centru, cu cavaleria lui de cerbi împ!r#it! de-o parte "i de alta, "i
"opârlele pe flancuri. Apropia#ii a"teptau în rezerv!, împreun! cu
maimu#ele cu cap de ciocan.
Ceva lic!ri înaintea lor, în bezn!. Jorim o lu! la fug!, îns! ajunse
acolo din doi pa"i. C!zut!, într-o rob! însângerat!, decorat! cu lilieci
1373
pe mânec!, Tsiwen z!cea aproape inert!. R!ni punctiforme,
mu"c!turi de furnici, îi acopereau toat! pielea expus!. Gâtul "i fa#a-i
erau zgâriate de spini. Roba îi acoperea stomacul, îns! era limpede c!
fusese eviscerat!.
Jorim se l!s! într-un genunchi "i-i puse mâna pe gât pentru a-i
verifica pulsul. Gestul era ridicol. Tsiwen nu mai avea nevoie de
b!t!ile inimii, nu mai mult decât în forma ei fizic!. Talrisaal se
apropie de el. Jorim î"i ridic! privirea.
— Voiai s! "tii cum de Nessagafel n-a descoperit c!-i sc!pasem? Ea
mi-a luat locul. Nici nu pot s!-mi imaginez…
— Magia func#ioneaz! aici. Pot s-o ajut.
— Te rog, f!-o.
Jorim îi mângâie obrazul.
— N-am fi ajuns nici pân! aici dac! nu l-ar fi p!c!lit ea.
— Dar nu l-a putut prosti mult! vreme, Wentoki.
Un tân!r se materializ! atunci în spatele lui Talrisaal. Era copilul
care fusese Nessagafel, maturizat. Era gol, numai cu un inel negru pe
degetul mic.
— Ai fost destul de îndr!zne#, fiule. N-am avut timp s! estimez
exact ce daune ai provocat. Dar nu mai conteaz!, din moment ce am
s! desfac toate acestea. Când am s! le refac, am s! te aduc înapoi "i-
am s! preg!tesc un Iad special numai pentru tine.
Ridic! o mân! "i Tsiwen avu un spasm. Ochii i se c!scar! brusc.
Zvâcni în picioare, flasc! precum o p!pu"!, iar ma#ele i se încurcau pe
picioare. Cu fiecare deget mi"cat de Nessagafel, ea d!n#uia; uneori cu
stâng!cie, alteori senzual!, dar în tot acest timp capul îi atârna "i
maxilarul îi era deschis.
— %i-am explicat c! #i-am d!ruit compasiunea pentru c! mie nu-
mi trebuia. Te-am min#it.
Î"i ridic! "i cealalt! mân! "i ap!ru Nirati, atârnat! de ni"te sfori
invizibile.
— %i-am dat compasiunea ca s! te z!d!rnicesc.
Oasele pocnir!. Nessagafel î"i dubl! dimensiunile. Scoase la iveal!
o a doua pereche de mâini "i le ridic! "i pe acestea, aducându-le pe
Nauana "i Anaeda Gryst în forma#ia lui de dans. Zeul str!vechi râse,
dar degetele continuau s! se mi"te. Femeile f!cur! tumbe în
1374
dansurile lor grote"ti, apoi se izbir! de p!mânt ca ni"te juc!rii
aruncate.
— Asta-i, nu? E"ti doar un copil.
Nessagafel ridic! fruntea.
— Tocmai tu s! spui asta? Te încarnezi "i te joci printre muritori.
Tu e"ti copilul care-"i dore"te s! lupte al!turi de solda#ii s!i de
juc!rie. Tot ce-ai încercat s! faci a fost s! m! imi#i pe mine, îns! n-ai
putut niciodat!. Nu #i-ai permis niciodat! s! renun#i la compasiune.
Sperai s! te fac! mai bun, când era limpede c! nu-i a"a.
— Am s-o las deoparte acum.
— Tu s! lup#i cu mine? Aici? Acum?
P!pu"ile lui Nessagafel disp!rur!.
— Tu e"ti om. Eu sunt zeu.
— Îns! ai limite. Jorim se ridic!. Din cauza inelului, a fricii tale.
Lumina fulger! pre# de-o clip!, orbindu-l. Când îi reveni vederea,
î"i g!si tovar!"ii de drum aranja#i într-un cerc în jurul lor. Priveau
însp!imânta#i, cu palmele lipite de un perete invizibil. Î"i f!cu curaj
privind-o pe Tsiwen. Intestinele-i fuseser! puse la loc. Asta-i d!du
speran#e lui Jorim.
Nessagafel se arunc! asupra lui, cu toate cele patru bra#e, iar din
degete-i ie"eau gheare. Mugi, f!r! zgomot, îns! vibra#iile str!b!tur!
pieptul lui Jorim ca un huruit. Din ochii lui izbucnir! focurile
ucig!toare, lingându-i fruntea, "i coborî.
Jorim l!s! panica deoparte "i îmbr!#i"! mai-ul. Cheia magiei fusese
g!sirea adev!rului în ceva. Adun! magia "i, b!tând din palme, lans! o
sfer! sfârâitoare. Un fulger argintiu zbârci sfera. Lovi pieptul lui
Nessagafel "i explod!. Zeul zbur! înd!r!t, izbindu-se de zidul
invizibil. Perechea de mâini de jos izbucni în fl!c!ri "i c!zu.
Str!vechiul zeu se ghemui la limita cercului.
— Vrei s! vezi ce sunt eu cu adev!rat? Gre"eala ta.
Într-o frac#iune de secund!, prea mic! s! poat! fi m!surat!,
Nessagafel î"i dezv!lui adev!rata sa natur!. Forma sa fizic! deveni
transparent!, nimic altceva decât un rezervor pentru esen#a lui.
Sunetele se reverberau în culori, lumina curgea, texturile cântau.
Emo#iile, sute de mii, vibrau precum corzile ciupite, fiecare un ac
care-i zgâria con"tientul. Nessagafel era f!cut din speran#e "i visuri,
1375
din temeri "i ur!, din dragoste "i l!comie "i disperare. În#elegerea fie
"i a unui gr!unte din fiin#a lui lua o eternitate, "i totu"i, nenum!rate 56
resorturi se strângeau în el. Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Apoi Jorim c!zu, cu roba sfâ"iat!, cu pieptul sângerând. Primul an al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
Nessagafel, având o înf!#i"are de Viruk, se în!l#! deasupra lui "i-"i Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
ridic! o mân! cu gheare. Al 737-lea an de la Urgie
— Tot ce-#i trebuie s! în#elegi din mine, Wentoki, este c! sunt cel Nordul Moriande
care te-a distrus. Nalenyrul Liber
Iar mâna c!zu.
O izbucnire de magie explod! din Anturasikun. Îl culc! pe Keles la
p!mânt, sc!ldându-l într-un foc invizibil. Fl!c!rile se comprimar!,
închizându-l ca într-o cochilie transparent!. R!mase acolo imobil,
batjocorit de mi"carea lin! a lunilor.
Pentru o clip!, se gândi s! renun#e. Ar fi fost atât de u"or. C!zut la
p!mânt, paralizat, suportând manifest!rile vr!jitore"ti ale furiei lui
Qiro, totul p!rea o lupt! pe care n-ar fi putut s-o câ"tige.
P!rea, pân! în cel mai mic am!nunt, ceva la fel de lipsit de
speran#! ca "i ap!rarea de la Tsatol Pelyn.
Keles î"i strânse pumnii, risipind paralizia. Sim#ea ca "i cum
carnea-i cr!pa. Î"i încord! mu"chii "i-"i încerc! încheieturile, l!sând
cochilia s! cad! în buc!#i. Rostogolindu-se într-o parte, se ridic! într-
un genunchi "i, pentru prima dat!, î"i f!cu curaj. Orice-l doborâse la
podea îl descump!nise "i pe Qiro. Imaginea bunicului s!u se
mic"orase din nou, s! se potriveasc! cu a sa. Pensula disp!ruse, dar
dou! poduri fuseser! terminate "i un al treilea se reconstruia singur.
Qiro se apuc! de cap "i morm!i în barb!:
— Oh, fir-ar, oh, fir-ar s! fie. Totu-i aiurea.
P!mântul se cutremur!. Îngustarea râului încet! "i procesul se
invers! rapid. Undele de "oc zguduiau ora"ul. Schimbarea venea în
valuri; o mi"care aici, alta colo. P!mântul se cr!pa. Drumurile se
surpau. Turnurile se cl!tinau.
— Opre"te-te, bunicule!
Keles se ridic! "i s!ri peste zidul din nord al ora"ului.
— Distrugi totul.
Qiro-"i ridic! privirea, cu oroarea întip!rit! pe fa#!.
— Oh, nu, Keles. Trebuie s! fac totul a"a cum se cuvine. Asta-i
1376 1377
total gre"it. Asta #i-ai dorit?
P!mântul se cutremur! din nou. Turnurile cr!par!. Keles se
întinse, îndreptându-le prin magie. Într-o clip!, le descifrase
structurile "i for#ele care ac#ionau asupra lor, înt!rindu-le rezisten#a.
Totu"i, chiar în timp ce sl!bea lucr!turile bunicului s!u, Qiro se
apuc! de altele. $i alte poduri începur! s! se reconstruiasc! de unele
singure. Trupele lui Nelesquin se îndreptau spre nord. Zeci de mii de
o"teni se îngr!m!deau pe str!zi, gata s! traverseze.
Keru luptau la Podul Ursului, iar Rekarafi li se al!turase. Hoardele
lui Nelesquin înaintau, proste"te "i nep!s!toare la m!celul provocat
de Viruk. Lupta cu o suli#! "i f!cuse un cerc în jurul s!u, desenat cu
sânge "i carne. R!zboinicii d!deau la o parte cadavrele alunecoase
pentru a-l ataca.
Înspre est, luptau Voraxanii. Arca"ii de pe acoperi"uri trimiteau
valuri de s!ge#i asupra s!lbaticilor. Trupele naleniene "i recru#ii
deseieni ap!rau fortifica#ii ridicate în mare grab!, împiedicând
r!spândirea s!lbaticilor, îns! coloanele p!trundeau mai adânc prin
alei "i str!zile secundare. Alte plutoane le atacau, necru#ând niciun
cartier de lupte.
Qiro se concentrase asupra rev!rs!rii Râului de Aur. Ridic! un mal
nou, t!ind cel!lalt debit deschis de Cyron. Keles for#! apa, în mod
magic, s! reintre în albia îngust! a râului. Un val de ap! de aproape
patru metri n!v!li prin Moriande, trecând pe sub Podul Dragonului.
Îns! nu cru#! deloc podurile reconstruite. Izbit de furia apelor, Podul
Ursului disp!ru instantaneu. Apa cenu"ie se împr!"tie, #â"nind pe
Drumul Râului, "i r!sfir! trupele, m!turând monumentul înfior!tor al
lui Rekarafi. Valul duse cu el s!lbatici "i pietre, trecând peste Podul
Tigrului, care se evapor! "i el, apoi întreaga mas! învolburat! de
pietre "i cadavre topi Podul Lupului de parc! ar fi fost construit din
lemn putred "i visuri de-ale copiilor.
— Oh, nu, Keles, uite ce-ai f!cut&
Glasul lui Qiro reflecta oroarea de pe fa#a lui.
— Trebuie s! repar acum tot.
B!trânul se apuc! de ajust!ri, f!cute ici-colo, f!r! nicio ordine sau
ra#iune. Un pod începu s! se ridice. Malul râului se retrase, apoi
n!v!li iar înainte. P!mântul se curba singur, devenind lumi
1378
miniaturale de unde începur! s! ias! la iveal! tot felul de creaturi
ciudate. P!mântul erupse în bulboane "i sângele ajunse, mustind, la
suprafa#!. Qiro vedea asta "i reac#iona, agravând problemele "i
r!sucind suprafa#a p!mântului pân! dincolo de vremea magiei
dezl!n#uite.
Keles lupta cu panica. Tot ceea ce f!cea bunicul s!u era r!u. Keles
pomenea constant de teritoriu a"a cum fusese când c!l!torea
împreun! cu Ryn "i c! va fi mai u"or de reparat r!ul f!cut odat! ce
aveau cunoa"terea. Dar nu f!cea decât s! reac#ioneze la eforturile tot
mai bizare ale bunicului s!u. Qiro pierduse orice urm! de
normalitate. Oricum, vedea lumea într-o manier! care nu-i mai
permitea s! corecteze situa#ia.
M! oblig! s! reac"ionez. Controleaz! ceea ce fac. Keles î"i aminti
de discu#ia lui cu Tyressa. Dac! tot ceea ce f!cea era doar s!
reac#ioneze, nu va câ"tiga niciodat! controlul. Trebuia s! lege
prezentul de trecut, reafirmând ceea ce era corect "i adev!rat despre
lume. Asta i-ar face mai dificil lui Qiro s! modifice lucrurile "i mai
u"or pentru Keles s! le repare.
Dar ce? Ce-a# putea face eu? Întinse mâna, f!când un vulcan una
cu p!mântul înainte de a exploda "i fisura întregul continent. Trebuie
s! fixez lumea.
Apoi privi în sus "i zâmbi.
Invocând toat! magia pe care o putea aduna, Keles Anturasi se
întinse "i prinse luna neagr!. O smulse de pe calea sa celest!.
Indiferent la ce f!cea Qiro, o trase jos. Piatra se înc!lzi "i Keles o
închise într-o form! pe care o model! dup! cum î"i amintea el
Virukadeenul.
Dirij! stânca luminoas! spre Marea Întunecat!. Dincolo de ea,
dinspre Ixyll, o magie azurie, dezl!n#uit!, urc! pe cer, lovind muntele
vast ca un tr!snet. Iar dedesubt, insulele zburau în v!zduh. Pluteau în
jurul muntelui, înc! nereaduse la gloria lor de odinioar!.
Luna transformat! se a"ez! în bazinul M!rii Întunecate. Apa ar fi
trebuit s! inunde întregul uscat, atât doar c! mun#ii acceptau acea
parte din ei care le fusese smuls! cu atâta vreme în urm!. P!mântul
se vindeca, iar izvoarele "i râurile curgeau din nou prin Virukadeen.
Odat! ce luna neagr! fu readus! pe p!mânt, epuizarea îl înh!#! pe
1379
Keles. C!zu într-un genunchi. Magia înc! se mai rostogolea în jurul
s!u, îns! nu-"i mai putea aduna puterile ca s! lucreze cu ea. 57
Qiro era aplecat asupra lui, iar mâna-i paralizat!-i tremura pe Ziua a 4-a, Luna Liliacului,!Anul!#obolanului
um!rul s!u. B!trânul privi spre vest, cu o expresie întreb!toare pe Primul an al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
fa#!. Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
— E atât de frumos, Keles. A"a ar trebui s! fie. Al 737-lea an de la Urgie
Apoi Qiro se pr!bu"i, iar lumea nepotului s!u se înnegri. Quunkun, sudul Moriande
Nalenyrul Imperial

Magia care frem!ta prin ora" îl f!cu pe Ciras s! cad! în genunchi.

Moraven Tolo se încovoie înainte, cu capul jos, ca "i cum ar fi f!cut o
plec!ciune Prin#ului Nelesquin. Kaerinus se împleticea dând înapoi,
iar Qiro Anturasi se încovrig! lâng! un perete, c!zând, încet, la
podea.
Cei care nu cuno"teau jaedunul r!maser! neafecta#i, "i chiar se
ar!tar! "oca#i când al#ii se retr!geau însp!imânta#i. Magia vibra în
capul lui Ciras precum un #ip!t înalt, p!trunz!tor. Râcâia cu mâna
bun! prin p!r, ca "i cum ar fi vrut s! înl!ture sunetul din cap, apoi un
alt zgomot îl invad!.
Hohote de râs.
Nelesquin st!tea pe tron "i se uita la bra#ul s!u drept. Degetele-i
erau ro"ii. Î"i ridic! mâna, studiind sângele, frecându-"i degetul mare
de celelalte ude, "i râdea.
— Sângerez, Kaerinus& Sufletul meu s-a întors. Sunt din nou
întreg.
B!rbatul masiv se ridic! mugind. Lovi aerul cu pumnul stâng "i
încerc!, vizibil, s!-"i ridice bra#ul drept, îns! nu izbuti s!-l mi"te. Pe
fa#a lui ap!ru o expresie alarmat!, îns! numai pe jum!tatea din
stânga. Pielea de pe partea dreapt! r!mase imobil! "i începu s! se
înnegreasc!.
— Ce se întâmpl!?
Kaerinus î"i strânse mantia pe trup.
— Toxina din inelul Prin#ului Pyrust. A#i închis rana, dar nu a#i
neutralizat otrava.
— Drege-o.
— Nu, St!pâne.
1380 1381
 — Poftim?
Moraven ridic! fruntea.
— Credeai c! Împ!r!teasa a avut un singur spion printre vanyeshii
t!i? Au fost mai mul#i.
— Nu. NU!
Nelesquin smulse sabia din mâna sa dreapt! "i-o ridic! cu stânga,
repezindu-se asupra spadasinului îngenuncheat.
— Ne vedem în Iad, Virisken&
Lovi cu sabia în jos. Ciras o bloc! cu bra#ul s!u metalic.
— Nu cu sabia mea.
Î"i înte#i strânsoarea "i ab!tu sabia spre stânga. Nelesquin privi în
jos, cu dispre# zugr!vit pe partea stâng! a fe#ei sale.
— E"ti un nimic.
— Ultime cuvinte numai potrivite.
Ciras izbi cu pumnul în sternul lui Nelesquin. Osul pocni "i
lovitura zdrobi inima prin#ului. Ciras d!du înapoi "i smulse sabia,
care-i apar#inea, din strânsoarea b!rbatului muribund.
Nelesquin se cl!tin! un moment, apoi se r!sturn! pe spate. Oasele
de aur cl!mp!neau la p!mânt, i#indu-se în unghiuri ciudate prin roba
lui. R!mase acolo, holbându-se orb la o pictur! mural! care-l înf!#i"a
ca zeu.
Înainte ca prin#ul s! fi început s! se pr!bu"easc!, Ciras î"i roti
încheietura, transferând sabia sa de vanyesh în mâna stâng!. O
întoarse, #inând-o strâns de-a lungul antebra#ului. Vârful îi dep!"ea
cotul. Î"i ridic! bra#ul, blocând cu u"urin#! prima lovitur! a
kwajiinului, apoi î"i înfipse degetele de metal în gâtul b!rbatului.
Ciras se r!suci "i par!, apoi lovi în spate cu sabia de vanyesh.
Zburar! scânteile când o lovitur! de sabie rico"! din lucr!tura lui
Borosan. O împuns!tur! îi arse coapsa. O alt! parare, un salt înainte,
o r!sucire, prin care evit! în ultima clip! o lovitur! încruci"at!.
Mânerul sabiei zdrobi o fa#!. O lovitur! zbur! un cap, f!cându-l s! se
rostogoleasc!. Înainte s! salte în aer a doua oar!, ultimul dintre
kwajiini se apuc! de rana de la vintre, care pulsa, apoi c!zu pe spate,
alunecând peste trupul lui Nelesquin.
Kaerinus îngenunche lâng! Moraven Tolo. Izbucni o lumin! mov,
iar spadasinul icni. Vanyeshul î"i puse mâna pe fiecare mân! rupt!. Se
1382
rev!rs! mai mult! magie, iar membrele se îndreptar!, îns! palmele,
sl!bite, nu mai apucar! nimic.
Ciras retez! lan#ul care-l priponea pe Prin#ul Jekusmirwyn de tron.
— Sunte#i liber, Alte#!.
B!rbatul înc! se mai chircea.
— E mort? E"ti sigur de asta?
— Otr!vit. Inima cr!pat!. E mort.
Jekusmirwyn se târî "i apuc! o sabie de kwajiin. Îi încerc! t!i"ul pe
degetul mare. În aparen#! mul#umit, retez! gâtul lui Nelesquin.
— Am s!-i iau capul, doar ca s! m! asigur.
Ciras î"i recuper! teaca "i b!g! în!untru sabia de vanyesh. Se
al!tur! lui Kaerinus "i lui Moraven.
— Cum te sim#i, Maestre?
— O s!-mi revin. Îmi trebuie doar ceva timp ca s! m! refac.
Moraven zâmbi.
Ciras d!du din cap "i apoi se uit! la mâna sa din metal.
— Maestrul Gryst va fi mândru s! afle c! lucrarea sa l-a ucis pe
Prin#ul Nelesquin.
— A"a "i trebuie. Este un om în#elept "i iste#.
— Unul dintre cei câ#iva pe care am avut privilegiul s!-i cunosc.
Ciras î"i puse bra#ul de metal la subsuoara lui Moraven "i se ridic!. S!
plec!m, Maestre. S! g!sim din nou drumul spre cas!.
1383

58
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Primul an al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Zhangjian (Locul dintre Lumi)
O mân! str!lucitoare prinse încheietura lui Nessagafel, oprind
ghearele la câ#iva centimetri de fa#a lui Jorim. Virukul î"i smulse
mâna din strânsoare, apoi îl lovi cu dosul palmei pe cel care-l
împiedicase. Se r!suci, ferindu-se de lovitur!, rico"ând din zidul
nev!zut.
Jorim se holb!, nevenindu-i s! cread!.
— Prin#e Cyron?
Prin#ul î"i atinse u"or, cu mâna stâng!, col#ul buzelor. Zâmbi.
— Nu prea m! a"teptam s! te g!sesc aici, Maestre Anturasi. Î"i
îndoi degetele. Ce bine-i s! le ai înapoi.
În spatele prin#ului, Shimik s!pa furios p!mântul, încercând s! se
strecoare pe sub zidul invizibil. Ceilal#i nu f!cur! nicio încercare de
a-"i ascunde surprinderea la apari#ia lui Cyron. Prezen#a lui însemna
c! murise, iar asta presupunea nenorociri pe t!râmul celor vii.
Jorim se ridic! în picioare "i se preg!ti pentru urm!torul atac al lui
Nessagafel, îns! zeul str!vechi nu se repezi la el. În loc de asta, î"i
ridic! palma lui cu gheare. O roti înainte "i înapoi, ca "i cum ar fi
batjocorit uimirea cu care-"i studiase Cyron propria lui palm!.
Inelul care-i încinsese degetul disp!ruse.
Râsul lui Nessagafel se porni încet. Se r!suci pe când cre"tea în
intensitate "i se uit! fix la Talrisaal.
— Tu erai. Nu copiii mei m-au legat cu inelul acela. Tu ai fost,
Virukule. Tu ai f!cut-o.
Talrisaal d!du încet din cap.
— Ai fost legat cu ceva care exista înaintea ta. Te-am legat cu
Virukadeenul.
— A existat înaintea mea? N-a" prea crede. Nessagafel î"i studie
ghearele. Nu conteaz!. Virukadeenul a fost înapoiat lumii. Acum sunt
1384
liber s! fac ce vreau, a"a cum "i inten#ionam de mult! vreme.
— Nu!
O jivin! flendurit! î"i f!cu apari#ia din bezn!. Târa în urm!-i, de
zgarda de la gât, o bucat! de lan# rupt. Grija s!ri peste zidul nev!zut,
cu col#ii dezveli#i. Din zbor, î"i relu! aspectul s!u ini#ial, în cele din
urm! puternic "i neînfricat. Col#ii s!i albi se strânser! cu un pocnet.
În aer.
Nessagafel îl apuc! de gât. Grija se zb!tu, încercând s! mu"te,
încercând s! zgârie, dar Nessagafel î"i înt!ri strânsoarea.
Lupul scheun!.
— Grija, bietul Grija. Nessagafel cl!tin! încet din cap. Ai fost
primul meu copil, a"a c! am s!-#i fac onoarea de a te l!sa s! te duci tu
primul.
Zeul str!vechi mângâie blana lupului. Lic!rea la trecerea palmei
sale, apoi se evapor! încet. Cu fiecare mângâiere, disp!rea tot mai
mult din Grija.
Mai r!u, Jorim descoperi c! era tot mai greu s! "i-l aminteasc! pe
Grija. Amintirile proaspete p!leau. Cele mai vechi se destr!mau.
Jorim se trezi întrebându-se cum de ajunsese un lup în mâinile lui
Nessagafel, iar când î"i d!du seama c! nu "tia, lupul disp!ruse cu
totul "i Jorim nu mai era sigur despre ce fel de dilem! fusese vorba, la
urma urmelor.
Zeul str!vechi se întoarse spre Jorim.
— A fost u"or cu el pentru c!-l cuno"team atât de bine. Cu tine,
îns!, va fi mai greu, Wentoki, dar "i tu vei fi uitat destul de curând.
Jorim se ridic!, retr!gându-se.
— N-am s! plec cu una, cu dou!.
— N-ai decât s! te împotrive"ti cât vrei, nu va conta.
Pielea lui Jorim începu s!-l furnice înc! înainte s! fi putut în"f!ca
mai-ul. Buc!#ele "i por#iuni ale memoriei sale începur! s! se dizolve.
Lucrurile de care avea nevoie disp!reau. Cuvintele-i st!teau pe vârful
limbii. V!zu oameni care se holbau însp!imânta#i, îns! nu-"i putu
aminti numele lor. Î"i ridic! mâinile, tremurând. Ar fi vrut s! cear!
ajutor, dar de la cine "i cum nu mai "tia.
— Mi te-ai fi putut al!tura, Wentoki, îns! acum totul s-a terminat.
Pe m!sur! ce te de"iri, aflu tot. $tiu totul.
1385
 Jorim se împletici "i c!zu, uitând, dintr-odat!, cum s! se #in! pe
picioare. Se str!dui s! se ridice.
— Exist! ceva ce nu "tii.
— Nu? Uime"te-m!, "i, poate, am s! te las s! mai z!bove"ti o
vreme.
— Nu i-am f!cut pe Fennychi ca s!-i ucid! pe Viruki.
Nessagafel î"i miji ochii.
— Atunci de ce…?
— I-am f!cut ca s! te omoare pe tine.
Shimik se strecur! în cerc, schimbându-"i forma pentru a putea
trece pe sub zid. Se strânse ca un "arpe, mârâind, "i se arunc!.
Nessagafel se r!suci, ridicându-"i bra#ul drept. Îl ab!tu pe Fenn.
Trupul filiform al lui Shimik i se r!suci în jurul bra#ului "i se
încord!. Bra#ul pocni zgomotos. Blana deas! de Fenn toci ghearele de
Viruk, în vreme ce ghearele lui i se înfipser! în um!r, sfâ"iind pân! la
os. Fennul se întinse din nou, iar gâtu-i cre"tea tot mai mult. Col#ii
s!i zim#a#i se înfipser! în gâtul lui Nessagafel. Smulse, smucind, cea
mai mare parte a lui, apoi reveni. Se #inea strâns, chiar "i când
Nessagafel se pr!bu"i.
Nu se opri din mu"cat decât atunci când capul str!vechiului zeu se
rostogoli retezat.
1386
59
Ziua a 4-a, Luna Liliacului, Anul!#obolanului
Primul an al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
Al 163-lea an al Dinastiei Komyr
Al 737-lea an de la Urgie
Zhangjian (Locul dintre Lumi)
Cyron se ridic! în picioare, privind fix capul retezat.
— Chiar e mort?
Tsiwen, dup! ce-"i rec!p!tase culoarea în obraji, d!du din cap.
— Pe cât de mort e posibil s! fie el.
Pyrust p!"i înainte în timp ce Shimik se desprinse de pe cadavru "i
"erpui pân! lâng! Jorim.
— Dar nu exist! niciun zeu al Mor#ii. $tiu asta. N-a existat
niciodat!.
Tsiwen î"i desf!cu bra#ele.
— Moartea, la fel ca "i via#a, pare s! decurg! independent de vreun
zeu-protector.
Virukul d!du din cap.
— Moartea exista înaintea lui Nessagafel. Un zeu al Mor#ii, dac! ar
exista vreunul, ar aduna sufletele, stabilind cui îi este permis s! se
întoarc! în lume.
Cyron se încrunt!.
— Atunci, f!r! un astfel de zeu, Nessagafel s-ar putea întoarce.
— Cât! vreme exist! cei care i se închin!, e posibil. Numai un zeu
al Mor#ii l-ar putea împiedica.
Nirati se l!s! pe vine lâng! cadavru.
— Nu trebuie s! v! teme#i de întoarcerea lui. N-am s-o îng!dui eu.
Cyron cl!tin! din cap.
— Nu te po#i desemna singur! drept zei#!.
— Nici nu trebuie. Nelesquin i-a creat pe Durrani, iar ace"tia mi se
închinau mie. Chiar "i acum, dac! e s! ascult, cei care lupt! în
Moriande se roag! pentru a nu se face nedemni. Se ridic!. Voi fi zei#a
Mor#ii. Nirati, vulpea. $i-am s!-l #in pe Nessagafel într-un mormânt
pân! când o s! vin! la mine "i ultimul dintre închin!torii s!i.
1387
 Tsiwen se întoarse spre ea.
— Nu iei o decizie prea pl!cut!.
— Nu în#eleg, surioar!. Nirati zâmbi. Toat! via#a mi-am tot c!utat
voca#ia "i n-am aflat-o niciodat!. Totu"i, singurul lucru pe care l-am
f!cut cu pricepere a fost s! mor. Moartea-i voca#ia mea, iar rena"terea
este darul pe care-l pot face celor care-l merit!.
Pyrust d!du din cap.
— Am credin#a c!, în timp, vei afla c!-l merit "i eu.
— Consider c! deja îl meri#i. Rena"te, "i r!splata va fi una chiar
mai mare.
Nirati f!cu un semn cu mâna "i Pyrust disp!ru.
Cyron c!sc! ochii spre ea.
— %i-ai asumat repede prerogativele, Nirati. Într-adev!r, ai talent.
Nirati î"i plec! fruntea, apoi mai f!cu un gest "i hoitul lui
Nessagafel disp!ru "i el.
— V! rog s! m! ierta#i, îns! sunt câteva lucruri de care trebuie s!
m! ocup. M-ar ajuta, frate "i sor!, dac! a#i putea face ceva cu r!zboiul
!sta.
Nirati se volatiliz!, iar Cyron se holb! în urma ei. Î"i miji ochii.
— A spus „frate "i sor!”, dar s-a uitat spre mine, nu spre Jorim.
Tsiwen îl apuc! de bra#.
— E tot fratele ei, "i tot a"a "i tu, de-acum.
— Poftim?
— Cum se face c! ai venit chiar aici, Cyron? Numai un zeu care-"i
abandoneaz! înveli"ul s!u de muritor poate veni aici, la moartea sa.
— Nu sunt zeu.
— Oamenii #i se închin!. %i se atribuie s!vâr"irea de miracole.
Tsiwen îl conduse lâng! Jorim. Ai v!zut ofrandele l!sate în numele
t!u, t!mâia ars!, relicvele a"ezate în acele altare. Pentru acei oameni,
e#ti un zeu.
— Dar ce fel de zeu sunt?
Râsul ei îi r!sun! moale la urechi.
— E"ti zeul talentului t!u. E"ti zeul de care avem nevoie.
Nessagafel "i-a creat copiii ca s!-l distreze, dar precum e pe p!mânt
a"a "i în Ceruri. Am devenit o birocra#ie sub t!lpile lui. Tu ai reformat
aparatul birocratic. E"ti Cyron, Prin#ul zeilor. Ne-ai unificat "i acum
1388
domne"ti asupra noastr!, aducând ordine în Haos "i paradisul în
lume.
— Nu cred a"a ceva.
— Aceasta-i bucuria de a fi zeu. Tu nu trebuie s! crezi. Ceilal#i deja
cred. Doar ascult!.
Cyron se opri un moment, iar vocile ajunser! la el. Rug!ciuni de
mul#umire, rug!ciuni însp!imântate ale celor care cereau ajutor,
rug!ciuni disperate "i de jelanie. Sute de mii de glasuri, "i nu doar din
cele omene"ti, ci "i de Viruki "i Sothi "i ale unor creaturi despre care
Cyron nici nu "tiuse c! existau.
$i o voce disperat!, venind de foarte aproape.
Nauana era îngenuncheat! acolo, #inând capul lui Jorim în poal!. Îi
mângâia fruntea, "tergându-"i propriile-i lacrimi. Shimik "edea lâng!
ea, #inând mâna lui Jorim. Sângerarea fusese oprit! "i t!ieturile
vindecate. Jorim respira egal, îns! privirea-i era oarb!.
Cyron se l!s! pe vine "i-i lu! cealalt! mân! într-a lui. O b!tu u"or.
— Jorim. Jorim Anturasi. Treze"te-te.
Tsiwen î"i încle"t! mâna de um!rul lui Cyron.
— Nu te aude.
— Nu în#eleg.
O lacrim! se rostogoli pe obrazul ei.
— Nessagafel a început s!-l desfac!, îns! Jorim i s-a împotrivit. A
cedat mici por#iuni din el pentru a proteja miezul. E acolo, pe
undeva. Atât doar c! nu are cuvintele pentru a putea comunica. E un
copil din nou, un bebelu".
Nauana î"i "terse lacrimile.
— Dar poate înv!#a?
Tsiwen d!du din cap.
— Da, poate înv!#a.
Shimik rânji cu gura plin! de col#i din aur.
— Jrima, Shimik înva#!, înva#! tare.
Femeia cu p!rul închis la culoare mângâie iar fruntea lui Jorim.
— Am s!-l duc pe Tetcomehoa înapoi în Nemehyan. Am s!-l înv!#.
Cu to#ii o s! facem asta. Îi vom da înapoi mintea.
Anaeda Gryst privi spre Cyron.
— Am s!-i iau cu mine pe Lupul Furtunii, dac!-mi permi#i,
1389
În!l#imea Ta. — Am s!-#i sl!vesc numele pe veci, Tsiwen, "i-am s! m! rog adesea
— Nu mai trebuie s-o dau eu, dar cred c!-i o idee excelent!. Cyron pentru în#elepciunea ta.
d!du din cap. Te rog, ia "i armata lui Nirati cu voi "i las!-i pe to#i în Talrisaal p!"i prin deschiz!tur!. Înainte s! se închid!, se aplec! s!
Anturasixan. miroas! florile albastre "i zâmbi.
— Anturasixan? Tsiwen zâmbi la rându-i.
C!pitanul navei îl privi cu suspiciune. — Aprobi asta, frate?
— Un continent imens. M! îndoiesc c! n-ai s! dai de el. — E"ti destul de în#eleapt! ca s! "tii c! da. Cyron rânji. Îns! acum,
— Prea bine, St!pâne. despre r!zboi. Nirati vrea s! fie oprit. Exist! vreo cale prin care am
Tsiwen îi f!cu semn lui Talrisaal s! vin! la ea. putea face asta repede?
— Te duci împreun! cu Wentoki, s!-i aju#i s! aib! grij! de el, da? — Repede, nu. Ea-i lu! mâna într-a ei. Spectaculos, oh, da.
— Este pl!cerea mea.
— $i-#i dau permisiunea s! faci asta, dar trebuie s! faci mai întâi
ceva pentru mine.
Virukul f!cu o plec!ciune.
— Orice porunce"ti, St!pân!.
Ea f!cu un gest. În bezn! se deschise o gaur!. Ap!ru o gr!din!
simpl!, cu flori "i p!s!ri viu colorate, care cântau prin copaci. Cyron
recunoscu unele lucruri, apoi î"i d!du seama c! amintirile erau un
artefact al propriei sale existen#e p!mânte"ti. Cunoa#terea sa, pe de
alt! parte, venise odat! cu noua sa func#ie.
Talrisaal se cl!tin!.
— Gr!dina. Asta a fost casa mea în Virukadeen.
— $i e din nou a ta. Un dar din partea fratelui muritor al lui
Wentoki.
— Un om a f!cut asta?
— Într-adev!r. Pe viitor, ar trebui s! ai grij! pe cine iei în sclavie.
Virukul d!du din cap.
— De ce-mi ar!#i toate astea, St!pân!?
— Acesta-i un dar al unui om pentru Viruki, în semn de bun venit
adresat poporului t!u reîntors acas!.
Talrisaal zâmbi.
— Florile acelea, cele albastre, ne fac fertili. Disp!ruser! când a
pierit Virukadeenul.
— Atunci, Talrisaal, î#i sugerez s!-#i petreci timpul cu spor "i s!
recuperezi tot ceea ce trebuie s! "ti#i despre cre"terea copiilor, pentru
ca aceasta s! nu mai fie o art! pierdut! pentru Viruki.
1390 1391

60
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Primul an al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
Anul 1 al Dinastiei de Jad
Al 737-lea an de la Urgie
Quunkun, sudul Moriande
Nalenyrul Imperial
Cu toate c! r!nile mi-au fost închise "i Kaerinus îmi vindecase "i
oasele rupte, nu eram deloc în form! pentru lupt!. Bra#ele înc! m!
dureau, o vindecare total! cerea timp. Cu toate c! Ciras nimicise to#i
kwajiinii, nu sc!pase nev!t!mat. $ansele noastre de a ajunge în
nordul Moriande erau, în cel mai bun caz, foarte mici.
Nici eu, nici înso#itorii mei nu eram foarte optimi"ti cu privire la
"ansele noastre de supravie#uire, îns! niciunul dintre noi nu-"i rostise
îndoielile. M-am cl!tinat ridicându-m! în picioare, iar Ciras mi-a
adunat s!biile. Am aruncat o privire spre Nelesquin "i n-am f!cut
niciun efort ca s! aud ce-i "optea la ureche Jekusmirwyn.
— De data asta va r!mâne mort de-a binelea?
Kaerinus încuviin#! dând din cap.
— De ast! dat! nu mai exist! sc!pare. Înainte, m-a pus s!-i separ
sufletul "i s!-l ascund în ceva. Cu el desprins de trup, nu poate fi luat
cu totul în Iadurile lui. I l-am pus într-un rubin. Al#ii i l-au mutat din
obiect în obiect, pân! când unul dintre vanyeshi, în onoarea lui
Nelesquin, i l-a închis în craniul s!u aurit.
Magicianul ar!t! spre Qiro Anturasi, care z!cea pr!bu"it, cu balele
curgând, sprijinit de perete.
— Qiro a vizitat Tolwreenul "i i s-a dat craniul pentru a-l aduce
înapoi aici. A lucrat sub influen#a lui "i-a creat locul unde Nelesquin
putea fi readus la via#!. Oricum, nici el, nici Nelesquin nu "tiau unde
se afla sufletul. Pân! de curând, nici eu n-am "tiut. Magia lui Qiro a
ascuns lucrarea f!cut! asupra craniului. $i nici n-a" fi aflat, dac! nu l-
a" fi v!zut în camera cu trofee a lui Qiro.
Ciras se încrunt!.
— De ce nu l-ai distrus atunci?
1392
— Asta m-ar fi ucis "i pe mine dac! o f!ceam, de o astfel de natur!
era magia folosit! de mine la primul transfer. Kaerinus î"i deschise
bra#ele. Am lucrat odat! pentru Nelesquin, "i înc! de bun!voie. Am
început s! m! îndoiesc de el dup! ce-am compus farmecul "i el a
început s!-i ucid! pe cei care-i preluaser! duhul dup! mine. Apoi m-
am întors în Cele Nou! "i-am v!zut ce s-a declan"at, îns! la vremea
aceea n-am putut face nimic, pân! nu l-am g!sit pe cel care-l putea
ucide.
Am în!l#at o sprâncean!.
— $i cine era respectivul?
— B!iatul acela, Dunos. Kaerinus zâmbi. Mi-am amintit de vorbele
Gloonului: Aceast! misiune poate fi înf!ptuit! numai de cineva care ar
trebui s! fie mort.
— %i-ai dat seama cât e de special copilul !sta, Virisken. A distrus
craniul. Asta a rupt leg!tura dintre Qiro "i Nelesquin.
Se auzi o alt! voce, familiar! mie:
— De asemenea, a rupt "i leg!tura dintre Nelesquin "i zeul c!zut,
Nessagafel.
Am r!mas cu gura c!scat! când omul se materializ! în fa#a
noastr!.
— Prin#e Cyron?
— În parte, da. B!tu o dat! din palme pentru a sublinia în ce
m!sur! se schimbase. Cumva, Nelesquin a c!zut sub influen#a lui
Nessagafel. Lucr!turile lui de pe t!râmul p!mântesc au ajutat
campaniei lui Nessagafel pentru r!sturnarea Cerurilor "i reluarea
crea#iei.
— Cum de "tii…?
Întrebarea p!rea ridicol!.
— Bra#ul t!u?
Cyron zâmbi.
— Au intervenit multe schimb!ri, prieteni.
F!cu un gest, "i trupul lui Nelesquin se în!l#! în aer.
— V! sup!ra#i dac! împrumut asta?
— Dac!-#i face pl!cere.
— Pe moment, da.
Smulse atunci capul din mâinile însângerate ale lui Jekusmirwyn.
1393
 — Mul#umesc. iar confuzia mea se risipi.
To#i am f!cut o plec!ciune. — În multe legende exist! valoare, atât de mult!, încât adev!rul
Când m-am ridicat, plecase deja din turn "i crescuse la dimensiuni din spatele lor devine deseori chiar neimportant.
uria"e. Curând, domina "i cele mai mari dintre creaturile lui Am f!cut o plec!ciune.
Nelesquin "i a continuat s! creasc!. Pân! am ajuns cu to#ii la porticul — Slav! #ie, Tsiwen.
de la peretele dinspre nord, tot ce-am mai putut vedea era o rotul! "i- Zei#a În#elepciunii îmi întoarse plec!ciunea.
o rob! neagr!, ornat! cu stele, care-l acoperea. — Te vei duce în Anturasikun pentru a-#i salva companionul.
Glasul lui Cyron bubui: Acolo vei vedea o hart! a lumii. Maestrul Dejote "tie deja de canalul
— Iat!-l pe Nelesquin, omul care-ar fi fost Împ!rat. Helos. Teritoriul de la nord de el este controlat de Turasyndieni. Vei
Cadavrul se odihnea în palma sa, cu un bra# "i picioarele atârnând conduce o armat! de xidantzu, kwajiini "i solda#i imperiali pentru a-i
printre degetele sale. Nu ne-am putut opri s! nu ne holb!m la capul scoate de-acolo. Drept recompens!, kwajiinii vor primi Deseirionul.
care plutea pe deasupra trupului. Nelesquin ar!ta ca o juc!rie — $i dup! asta?
stricat!, lipsit! de orice putere "i mândrie, dar destinat! milei. Tsiwen zâmbi.
— S-a str!duit s! tulbure echilibrul p!mântesc, "i astfel s-a gândit — Am descoperit c! culmea în#elepciunii este s! nu întrebi ce-#i
s! r!stoarne domnia zeilor. Oricine vrea s! fac! asta se face vinovat rezerv! viitorul, ci s! te aventurezi înainte "i s!-l descoperi. Exist! o
de crim! împotriva Cerurilor, Iadurilor "i t!râmului p!mântesc. nou! ordine în Cer, dar "i pe p!mânt. Asta îns! nu înseamn! c!
Str!daniile sale nu ne-au f!cut pl!cere. Cei care l-au sprijinit au fost nevoia de eroi a disp!rut, "i nici c! tic!lo"ia a pierit "i ea. Lumea
în"ela#i. Asupra lor nu cade nicio ru"ine sau vinov!#ie. Cu to#ii nou!, dup! cum vei afla, are multe în comun cu cea veche.
trebuie s!-"i dea seama c! p!catele lor sunt cunoscute de Nirati,
vulpea, iar când vor da socoteal!, va împ!r#i dreptatea noastr! în
moduri minunate "i însp!imânt!toare. Cei care i s-au împotrivit lui
Nelesquin sunt ni"te eroi. Ne-au umplut de bucurie "i r!splata lor va
fi pe m!sura eforturilor lor.
Cyron, a c!rui rob! avea, pe piept, cercul constela#iilor, se întinse
spre cer, înfigându-"i mâna în aglomerarea de stele dintre Quun "i
Chado. Degetele lui începur! s! le amestece. Se înce#o"ar!, apoi,
încet, se rea"ezar! singure într-o nou! constela#ie, o coroan!. O stea
de culoare diferit! ardea la fiecare dintre cele nou! vârfuri ale
coroanei, îns! la margine, alte stele formau un ochi.
Prin stomac, m! str!b!tu un val de grea#!. Am privit din nou în
sus. Stelele de pe pieptul lui Cyron se potriveau cu cele de pe cer. $i
cu toate c! credeam c!-mi aminteam v!zându-l cum amestecase el
stelele, acum aveam chiar mai puternic impresia c! stelele fuseser!
dintotdeauna a"a. De fapt, legenda mut!rii stelelor era pentru vecie
legat! de un zeu al Festivalului de Anul Nou.
O femeie într-o rob! cu blazonul liliacului m! mângâie pe frunte,
1394 1395

61
Ziua a 4-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Anul!I!al!Restaur$rii!Cur"ii!Imperiale
Primul an al Dinastiei de Jad
Shirikun, Moriande
Nalenyrul Imperial
Keles ascultase ce spusese zeul Cyron, sim#ind magia m!turând
întreaga lume. Înc! mai p!stra din acel sim# al realit!#ii avut când
c!l!torise cu tat!l s!u, dar era ca "i cum un v!l sub#ire coborâse peste
toate lucrurile. Cyron fusese prin# în Nalenyr, dar Keles p!rea s!-"i
aminteasc! de cum fusese el numit conduc!tor al zeilor.
Se lupta s!-"i p!streze amintirea lumii a"a cum fusese. Râul de Aur
fusese mai lat. Virukadeenul nu se aflase dintotdeauna acolo. Nirati
fusese sora lui. Acestea erau o realitate, "i-ar fi trebuit s! fie imuabile,
"i totu"i lumea p!rea s! vrea s!-"i aminteasc! altfel lucrurile.
U"a înc!perii sale se deschise "i Împ!r!teasa Cyrsa p!"i în!untru.
— M! bucur s! v!d c! #i-ai revenit. Î#i mul#umesc pentru ce-ai
f!cut.
— De unde "ti#i?
Ea zâmbi.
— Misticii sunt întotdeauna în armonie cu jaedunul. Ai mutat luna
de pe cer.
— A trebuit s! fac din nou lumea cum trebuie.
— $i totu"i, sim#i "i tu schimbarea, nu?
— Cyron e acum zeu "i nu mai este prin#. Sora mea moart! este
acum zei#a Mor#ii?
— Vor mai fi multe alte schimb!ri.
Cyrsa zâmbea.
— Când m-am întors în Cele Nou!, i-am pl!tit pe cei mai pricepu#i
menestreli s! compun! cântece în care s!-l demonizeze pe Nelesquin
"i s! creeze o anumit! imagine a ceea ce-am fost eu. Adev!rul celor
întâmplate atunci nu mai conteaz!. Oamenii au ac#ionat pe baza a
ceea ce-au crezut ei c! s-a întâmplat. Ar!t! spre locul unde st!tuse
Cyron, lâng! râu. La vremea când vei avea nepo#i, istoria lumii se va fi
1396
schimbat. Nelesquin nu va fi uitat, dar numai ca un nobil disident din
Virine, care a încercat s! distrug! Imperiul. Desigur, era nebun.
Sus#inea c! era legendarul Nelesquin.
— Acesta va deveni noul adev!r pentru c! ve#i da bani ca s! fie
a"a?
— În parte, da; "i nu-mi pare r!u de cheltuieli. Consider!-m!
r!zbun!toare dac! vrei, îns! str!daniile mele nu vor fi chiar atât de
intense. Ai fost instruit s! observi. E"ti atent, îns! pentru mul#i
oameni lumea nu se întinde mai departe de locurile unde-i duc
treburile lor zilnice. Cu toate c! "tiu c! exist! Cele Cinci Principate,
arat!-le o hart! "i nu le vor putea localiza. Ceea ce nu le afecteaz!
traiul în mod imediat nu conteaz!. Se simt confortabil când presupun
c! lucrurile au fost întotdeauna a"a, ca în prezent.
Keles cl!tin! din cap.
— Îmi spune#i c! iluzia este mult mai important! decât realitatea.
— Asta numai pentru c! atât de mul#i oameni sunt incapabili s!
fac! fa#! realit!#ii. Împ!r!teasa î"i desf!cu bra#ele. Aici este o
problem! la care reflecteaz! to#i filozofii: dac! lumea a fost creat!
chiar în acest moment, "i tu odat! cu ea, împreun! cu toate
amintirile tale, ce rol va juca trecutul în via#a ta de zi cu zi? În ce
m!sur! ar mai conta trecutul?
— Ei, bine, dac! nu exist! trecut, nu mai conteaz!. A" ac#iona pe
baza amintirilor mele despre trecut.
— Care sunt false.
— Da.
Cyrsa zâmbi.
— Iar dac! toate amintirile ar fi sut! la sut! precise, asta n-ar fi o
problem!. Dar nu sunt, "i nu sunt nici reale. Totu"i, oamenii au
încredere în zvonuri, amintiri "i dogme mai mult decât în realitate.
Asta înseamn!, fie c! ne place sau nu, c! percep#ia devine realitate.
— Dar nu "i dac! impun faptele. Keles atinse cu mâna mapa cu
h!r#ile, a"ezate pe noptier!. Am întreaga lume aici, catalogat!. Acesta
este un fapt. Dac! le ar!t "i altora, dac!-i educ, atunci vor cunoa"te
realitatea.
— Nu, Keles, vor cunoa"te realitatea ta. $i-o vor însu"i-o ca pe a
lor proprie, "i va avea greutatea "i substan#a necesare s! modeleze
1397
lumea. Cyrsa cl!tin! din cap. Tu e"ti o creatur! a preciziei "i logicii.
Cei care nu sunt ca tine î"i vor crea propriile lor lumi "i vor tr!i
în!untrul lor. $i, în multe feluri, asta va fi cel mai bine pentru c! "tim
c! sunt incapabili s! fac! fa#! la ceea ce "tim c! este adev!rat.
Keles î"i trase genunchii la piept.
— Vorbi#i de parc! ve#i accepta asta "i v! ve#i al!tura lor.
— Zeii ofer! tenta#ii puternice. Cyrsa î"i frec! burta cu mâna. Sunt
îns!rcinat!. Va fi un b!iat. Numele lui va fi Pyrust.
— Felicit!ri&
Dintr-odat!, lui Keles i se puse un nod în gât. Prin minte i se
învolburar! gânduri despre Tyressa "i despre mama lui "i Nirati.
— Zeii au fost buni cu dumneavoastr!.
Împ!r!teasa d!du din cap.
— $i cu tine, Keles.
Ea deschise u"a od!ii "i, zâmbind, le f!cu semn s! intre celor dou!
persoane.
— Ierta#i-m! c! l-am monopolizat.
— N-avem pentru ce s! v! iert!m, În!l#imea Voastr!.
Siatsi Anturasi râse tare intrând în înc!pere, urmat! de so#ul ei.
— Pu#in! a"teptare nu ne-a omorât.
Numai când îl str!punse #epu"a î"i recuper! Pelut Vniel întreaga
amintire a mor#ii sale. Împlântase pumnalul adânc în pieptul lui
Cyron. Privise cum îi pierea via#a din ochi. Sângele "iroia din gura
prin#ului, apoi ciungul se pr!bu"ise.
Pelut se r!sucise, cu bra#ele deschise, gata s! accepte laudele
mini"trilor pentru actul s!u salvator. Prin#ul Eiran, turbat de furie, îi
obtura câmpul vizual. Helosundianul îl apucase de subsuori "i, dintr-
o singur! mi"care, îl azvârlise din turn. C!zuse, cu bra#ele fluturând,
"i-"i împr!"tiase creierii pe strada de jos.
Oameni pe care nu-i cuno"tea îl apucaser! de mâini "i de picioare
"i îl aruncaser! în foc. Carnea sfârâise. Durerea îl cople"ise în valuri,
crescând tot mai mult. Se r!sucise "i devenise tot mai confuz.
Închisese ochii, descoperind c! nu-i mai putea deschide din nou.
Apoi începuse s! se v!ic!reasc!.
— De ce eu? De ce eu? De ce eu?
1398
— Pentru c!, Pelut Vniel, îi zise cel care se pr!jea al!turi de el, ai
fost ambi#ios "i ai dat gre".
Pelut se cutremurase.
— Prin#ul Nelesquin?
— Împ!ratul Nelesquin, prostule!
B!rbatul "uier!, în vreme ce sunetul unui cu#it ascu#it îi umplea
urechile lui Pelut.
— Asta-i, taie ca lumea, adânc. Cei care-s aici se vor osp!ta pe
cinste acum.
Patru zile de oblojiri "i aten#ie din partea mamei sale îl f!cuser! pe
Keles s! se simt! destul de bine ca s! stea pe meterezele din
Moriande "i s! priveasc! For#a Expedi#ionar! îndreptându-se spre
nord. Keru "i ceilal#i r!zboinici Helosundieni li se al!turar!, în vreme
ce necombatan#ii r!maser! în Moriande "i se preg!tir! pentru
c!l!toria lor. Trupele deseiene plecar! "i ele, deschizând calea pentru
Nalenieni "i Durranieni. Chiar "i Voraxanii plecar!, c!lare pe bidiviii
lor metalici, "i un mare num!r de xidantzu li se al!turar! c!lare.
R!zboinicii erau uni#i în ac#iunea lor de a-i împinge pe Turasyndieni
înapoi în pustiet!#ile lor, "i existau speran#e c! Virukii "i-ar putea
face apari#ia din sud "i s!-i ajute în misiunea lor.
Keles zâmbi. Prin#esa Jasai st!tea lâng! el, p!rând încântat!. La
porunca Împ!r!tesei, Jasai "i Keles se c!s!toriser!. Barzii începuser!
deja s! cânte despre iubirea lor "i de sc!parea atroce din Deseirion. În
balad!, fugeau de Turasyndieni. R!zboinicii promiseser! c!-i vor
alunga înapoi în Pustiet!#i, în cinstea lor.
Prin#esa, adâncit! într-o conversa#ie cu mama lui, nu-l observ!
cum o privea. Cele dou! femei se împrieteniser! deja. Copilul lui Jasai
va fi primul nepot al lui Siatsi "i nimic nu va fi suficient de bun
pentru el. Cumva, identitatea tat!lui copilului se pierduse, de"i
baladele îi atribuiau lui Keles toate meritele.
Ryn Anturasi, a"ezat pu#in mai departe de Siatsi, discuta cu
Borosan Gryst. Cei doi împ!rt!"eau aceea"i fascina#ie pentru
gyanrigo"i "i începuser! o colaborare într-un num!r de proiecte.
Un ministru se apropie de Keles.
— Împ!r!teasa dore"te s! discute cu prin#ul.
1399
 Keles se întoarse "i-o s!rut! pe Jasai pe obraz.
— Am s! m! întorc.
Ea zâmbi "i-i strânse mâna.
— O s!-mi fie dor de tine.
Î"i retrase mâna dintr-a ei "i se duse de-a lungul zidului spre
turnul de paz!. G!rzile gyanrigot se d!dur! la o parte. Urc! cu pas
sprinten treptele din lemn, apoi f!cu o plec!ciune. O men#inu o
bucat! de vreme, cu siguran#! mai mult decât s-ar fi cuvenit din
partea unui nobil aflat înaintea Împ!r!tesei.
Ea-i întoarse plec!ciunea, p!strând-o la fel de mult. Se îndrept! de
spate "i zâmbi.
— Am primit misiva ta ast!-noapte. Am citit-o "i-am ars-o.
Desigur, sunt de acord cu planurile tale, cu toate c! nu-mi prea vine
s! te las s! p!r!se"ti Imperiul.
— Aceasta-i singura cale posibil!, În!l#imea Voastr!. Keles se duse
lâng! ea "i cercet! coloanele o"tirii. Canalul de la nord de Mun#ii
Helos a devenit un râu alimentat de Virukadeen. Se afl! exact unde
trebuie s! fie un râu. Peste o genera#ie sau dou!, nimeni nu-"i va mai
aminti c! n-a fost acolo.
— Asta va fi mai cu seam! valabil pentru c!-i duci pe Helosundieni
în Anturasixan.
D!du din cap.
— Tyressei nu i-a pl!cut niciodat! ca poporul ei s! se aga#e de ceea
ce-au pierdut. Dintotdeauna au fost ei victimele, acum vor fi într-un
teritoriu nou, care le va permite s!-"i pl!m!deasc! propriul lor
destin. Îi voi duce "i pe Deseieni acolo, dar "i pe al#ii care au pierdut
atât de mult în r!zboi. O pot lua cu to#ii de la început. Un p!mânt
nou, pentru un nou început.
— $i un nou început pentru tine "i familia ta?
— Da. Ulan va r!mâne aici. Casa Anturasi va continua s! creeze
cele mai bune h!r#i "i desene din lume. Imperiul nu va pierde asta.
Împ!r!teasa zâmbi.
— Vom pierde doar abilitatea de a modela lumea.
— Nicidecum, Maiestate. Se întoarse "i ar!t! spre sud, spre
macaralele care ridicau bolovani, punându-i locul lor pentru
reconstruirea celor nou! poduri. Oamenii s-au apucat deja s!
1400
pl!m!deasc! lumea.
— Dar tu e"ti în stare s! faci toate astea doar imaginându-#i-le.
— Da, a" putea s! impun tuturor concep#ia mea asupra realit!#ii,
îns! n-am s! fac asta. Cl!tin! din cap. Trebuie s!-"i construiasc!
propria lor lume. Dac! nu fac sacrificii, aceasta nu va avea nicio
valoare pentru ei. Dac! "tiu c!-i pot salva, nu se vor str!dui niciodat!
s! se salveze singuri. Oamenii care nu privesc spre viitor nici nu au
viitor. Ei doar a"teapt! s! se instaleze dec!derea.
Ea-"i ridic! o sprâncean!.
— Dar cu puterea de care dispui, nu sim#i tenta#ia de a o folosi?
— Am v!zut ce poate aceast! for#! s! provoace în lume. Î"i privi
mâinile. $tiu c! ea poate fi utilizat! în scopuri bune, dar mai "tiu "i c!
nu sunt destul de de"tept ca s! pot prevedea fiecare posibil!
consecin#! a folosirii ei. Din acest motiv, nici n-am s-o utilizez.
— Nici chiar dac! prin folosirea ei ai face s! se deschid! o singur!
floare "i ai aduce, astfel, un zâmbet pe fa#a so#iei tale?
— Nu. Am f!cut deja prea multe. A" vrea s! plec în Anturasixan
împreun! cu familia mea. M! voi ocupa de bunicul meu pân! moare,
iar dup! aceea m! voi bucura de nepo#ii mei.
— S-ar putea ca zeii s! aib! alte planuri cu tine.
— Dac! ei a"a vor. Keles zâmbi. Îmi amintesc de vremea când doi
dintre ei erau oameni, unul dintre ei fratele meu geam!n. Pân! acum,
au fost buni cu mine "i n!d!jduiesc c! vor r!mâne a"a "i pe viitor.
1401
 Epilog
Ziua a 32-a, Luna!Liliacului,!Anul!#obolanului
Al 8-lea an al Dinastiei de Jad
Al 6-lea!an!de!la!R$zboiul!Turasyndian
Drumul Imperial de Sud, Nalenyr

Un b!trân aproape orb se sprijinea din greu în bastonul s!u în

vreme ce urca dealul.
— Iat!-l, Moriande, cel mai grandios ora" din întreaga lume.
— $tiu, bunicule. Acum locuim acolo, î#i aminte"ti?
Matut d!du din cap.
— Bineîn#eles c!-mi amintesc, Dunos. Îmi amintesc multe lucruri.
S-ar putea s! m! crezi doar un smintit b!trân, care abia se mai #ine
pe picioare, îns! îmi amintesc cum mergeam pe acest drum cu tine "i
cu tat!l t!u. $i-mi amintesc de un maestru spadasin, care ar!ta cam la
fel ca al t!u, îns! nu atât de m!re#. Consortul Împ!r!tesei "i toate
cele.
— Nu, bunicule.
Dunos privi înapoi, acolo unde Moraven "i Ciras d!deau o mân! de
ajutor la împingerea unei c!ru#e pe ultimii metri în sus pe deal.
— Sunt sigur c! nu era atât de m!re# precum Maestrul meu, ca
oricare dintre ei.
— $i-mi amintesc de acest loc.
— Da, bunicule, bandi#ii.
Dunos privi din nou spre nord, în vreme ce trei siluete se
strecurar! afar! din p!dure, ie"ind pe drum ca s!-l blocheze.
Matut arunc! o privire piezi"!.
— N-ar fi trebuit s! spui asta, Dunos. Le-ai dat idei zeilor.
Banditul din mijloc, înve"mântat într-o rob! care fusese alb!
odat!, cu un urs ro"u, fioros, pe piept, ca emblem!, î"i #inea mâinile
pe mânerele celor dou! s!bii ale sale.
— Bun venit pe Drumul Imperial. Eu "i tovar!"ii mei #inem
drumul liber "i f!r! bandi#i. Sunt convins c! dori#i s! v! ar!ta#i
recuno"tin#a.
Dunos p!"i înainte "i f!cu o plec!ciune.
1402