Sunteți pe pagina 1din 2

Valentina Teclici – Copilărie

a) Opera literară ,,Copilărie” de Valentina Teclici aparține genului liric, având toate
trăsăturile acestui gen.

În primul rând, acest text este încadrat în genul liric datorită prezenței eului liric, ale
cărui mărci apar în text, verbele și pronumele la persoana I singular, dintre care se
evidențiază pronumele posesiv ,,mea” și verbul ,,hai”. Aceste particularități sunt specifice
doar genului liric.
În al doilea rând, prin această operă literară se transmit sentimente de melancolie,
tristețe și bucurie, stări ale eului liric printr-un limbaj figurat (Inspirat, condeiul vieții/
Continuă să scrie/ Capitolul numit copilărie).
În al treilea rând, titlul poeziei exprimă o perioadă trecută, dar care se continuă și în
prezent, sugerând continutul ideatic al creației artistice prin melancolia care se regăsește, atât
în titlul operei, cât și în conținutul acesteia.
Nu în ultimul rând, textul este bogat în imagini artistice și în figuri de stil, elemente
specifice genului liric, printre care epitetele (treptele zilei, zmeul copilăriei, loteria soarelui),
metafora (Zmeul copilăriei/Spintecă norii prezentului), comparația (Clipele se rostogolesc
la picioare lui/ Ca monedele pe-asfaltul lunii), etc.

b) Primul element de compoziție și de ordin structural este titlul. Acesta stă în fruntea
operei literare, format dintr-un cuvânt-cheie, care exprimă o perioadă minunată a vieții
umane: copilăria. Acest cuvând-cheie, este sugestiv pentru restul textului operei litere date.
Al doilea element de compoziție și de ordin structurat sunt secvențele poetice. Autorul
utilizează imagini care se succed și care devin oglinda reprezentativă a părţilor celor mai
realizate din operă. Alte elemente de compoziție și de ordin structural regăsite în poezie sunt
elementele de recurență: motivul poetic (Copilul din mine) și laitmotivul.

c) Tema poeziei este transmisă inclusiv de către sugestivul titlu, anume copilăria.
Titlul anunță tema acestei poezii, introducându-l pe cititor în universul copilăriei. Motivele
literare transmise în poezie sunt: fructele (cireșele, dudele), astrele ( soarele și luna),
natura (livada, curcubeul, vântul, mieii lupii, platoul, norii etc), timpul (prezentul, mâine,
în zori, amintirile) etc.
d) În text, se regăsesc următoarele imagini artistice: imagini auditive: ,,Copilul
din mine râde; Și-mi cântă:/,,Hai la culcare, Tina”; imagini gustative: ,,Continuă să
scrie/Gustul fructelor/Din livada bunicilor”; și imagini vizuale: ,,mieii și lupii de pe
platouul amiezii”.

e) Autorul, prin verbele la modul indicativ (râde, zbenguie) exprimă o acțiuni


dinamică, prin care dorește să transmită că perioada copilăriei nu este una trecută, care nu
mai poate fi recuperată. De asemenea, prin verbele la modul conjunctiv (să scrie),
sublinează continuitatea acestei perioade pe tot parcursul vieții noastre.

f) - Comparația: Clipele se rostogolesc la picioarele lui ca monedele pe-asfaltul


lunii, etc

- Epitete: nările vântului; etc

- Metaforă: Zmeul copilăriei spintecă norii prezentului;

g) În cadrul acestei opere literare, autorul ne trasmite un mesaj minunat și ne pune


la suflet gândul că mereu vom fi copii, iar copilăria este o perioadă pe care nu o pierdem
niciodată. Poezia ne prezintă încercarea eu-lui liric, identificat în poezie în imaginea
copilului care ,,Continuă să scrie” capitolele copilăriei și ale vieții, de a ne păstra în
conștiință faptul că această minunată perioadă a copilăriei nu este trecătoare. Fructele din
livada bunicilor, gustul și șoaptele cireșelor de altădată ,,pictează cerul gurii cu-amintiri”,
dar, ,,copilul din mine râde” fiind ,,fără grija timpului” – știind că aceste amintiri sunt
prezente și nu vor dispărea niciodată. În finalul poeziei, eul liric adresează autorului
îndemnul și încurajarea de rămâne cu sufletul înrădăcinat în această minunată perioadă a
copilăriei: ,,Hai la culare, Tina/ Să creștem mari, ca mâine/ Să învățăm noi trucuri/ Să
câștigăm la loteria soarelui”. Autorul, prin zbucnirile și ,,zbenguiala inocentă” a eului liric,
continuă să simtă sărătul copilului, a eului liric, pe obraz, copil care, inspirat, ,,Continuă să
scrie/Capitolul numit copilărie”, un capitol care nu se va sfârși niciodată.