Sunteți pe pagina 1din 13

Goticul german

1. Aparitie

Puternic ancorata in traditia romanica, Germania a adoptat arh gotica mult mai tarziu
decat Franta si Anglia. Din aceasta cauza, aici nu putem vorbi decat de goticul tarziu. Stilul
poate fi impartit in 2 tendinte paralele. Cea dintai provenea din traditia franceza si a produs
catedralele precum cele din Koln, Strasbourg si Uln care imprumuta mult din stilul francez. A
doua si-a luat drept model bisericile ordinelor cersetoare, combinandu-le cu elementele ale
stilului decorat englez pentru a crea interioare minunate. Catedrale din Strasbourg si Koln erau
copii reionante fidele cu exceptia ornamentatiei inovatoare de pe fatadele vestice si a turnurilor
cu goluri ce congereau fatadelor gotice germane un aspect de ingustime.

Germania si-a dezvoltat propriul stil gotic combinand elemente franceze si engleze cu altele
locale.

De-a lungul secolului al XII lea, si o parte din secolul al XIII lea, arhitectii Germaniei urmau un
traseu paralel cu cel al Frantei si al Angliei, dar fara sa adopte bolta ogivala. Au dezvoltat
arhitectura romanica simpla care predomina in Europa in secolele X si XI, si care au invatat-o
initial de la artistii bizantini veniti in Germania din cauza iconoclastilor; si nu numai ca au adus-o
pana la un punct de elaborare asemanator in excelenta cu arhitectura normanda, dar au dus-o
chiar mai departe de atat; cand francezii si englezii adoptau ferestrele in ogiva si boltile
ogivale, ei continuau sa foloseasca arcurile in plin cintru pentru ferestre si bolta
semicirculara la cladiri prin a caror marime, bogatie, noblete si stil general corespund cu
exemple ale goticului timpuriu al altor culturi. Arhitectura gotica germana din perioada timpurie
s-a mai numit si romanicul complet dezvoltat, sau, cateodata, goticul cu arce rotunde, iar ambii
termeni poti fi utilizati fara retinere, deoarece impartaseste din calitatile fiecareia. Catedrala sf.
Apostoli din Koln, si bisericile sf. Martin si sf. Maria in Capitolo, in acelasi oras, pot fi privite ca
printre cele mai bine executate din aceasta categorie. Fiecare dintre ele au o absida estica si, de
asemeni, o terminatie absidiala la capetele transeptului. Catedrala sf. Apostoli are un octogon
scund in mijlocul careului, iar turnurile sale din vest si est se impun pe fundalul orizontului, cel
din est fiind comparativ mai mic in dimensiuni si octogonal; iar sub streasina acoperisului apare
un sir de arce mici.

La catedrala din Strasburg, cand deja erau construite corul si transeptul, au fost angajati
aceeasi arhitecti care au conceput catedrala din Chartres. Ei atunci au propus construirea
catedralei in noul stil gotic, revolutionand constructia si obligand la daramarea partilor deja
construite pentru ca erau in stilul romanic.

Arhiepiscopul Alberecht II von Kefernburg s-a decis sa construiasca o noua catedrala dupa
modelul arhitecturii gotice de care a fost impresionat in calatoriile sale in Franta si Italia. Astfel,
a inceput constructia la catedrala din Magdeburg. Influenta gotica creste in special intre 1235 si
1
1260. Cum constructia era supravegheata de persoane diferite de-a lungul a 300 de ani, s-au facut
numeroase modificari planului original, marimea catedralei crescand considerabil.

2. Caracteristici si influnte

Arhitectura gotica a Germaniei a fost imprumutata direct din Franta si nu a fost o


dezvoltare fireasca din arhitectura romanica, ca in cea de-a doua tara. Acest lucru poate fi
atribuit caracterului monumental al cladirilor in stilul romanic, ce a fost dezvoltat intr-o mai
mare masura decat in alte tari, nicio cladire gotica din Germania nefiind ridicata inainte de
secolul XIII.

Goticul a fost, astfel, adoptat cu retinere atunci cand in Franta ajungea la un nivel de
perfectiune, desi precedentii romanici erau de multa vreme adoptati in Germania.

In Germania de nord, pe Valea Elbei, precum si in Lubeck si orasele vecine, a fost dezvoltata o
arhitectura bazata pe caramida, care, desi nu se asemana cu aceea din valea lui Po, avea acel
caracter special ce apartinea materialului, chiar daca era exprimat intr-o maniera oarecum
saracacioasa.

In Franta, capatul estic este de obicei poligonal si are un pasaj numit deambulatoriu. De multe
ori, catedralele franceze au un inel de capele numit chevet. Catedralele germane se aseamanau
adesea cu cele franceze la capatul estic al cladiriii.

In goticul german este ultilizat stilul flamboiant pentru ornamentele traforate cu goluri.

In Germania, turnurile si turlele sunt adesea foarte mari. Cateodata, sunt atat de inalte incat
nu puteau fi terminate decat in zilele noastre. Turlele sunt diferite fata de cele engelze prin faptul
ca s,unt facute cu ornamente traforate ca de dantela. Sunt de asemenea, multe catedrale-sala
(hallenkirke, hall-churches) care nu au randul de ferestre inalte. Nava centrala si cele laterale
sunt cam la aceeasi inaltime.

Bisericile germane sunt specifice prin de plan si forma neobisnuite, cum ar fi biserica Sf.
Gereon din Koln, cu un cor oval, si una sau doua biserici duble, biserica de la Schwartz-
Rheindorff, fiind cea mai curioasa.

La intrari si portaluri, arhitectii germani au rezultate ceva mai bune. Portalul bisericii de la
Thann poate fi luat ca exemplu pentru ornamentul bogat: arata o generozitate in sculptura
decorativa, care a fost unul din marile merite ale arhitectilor germani.

Cele mai tarzii manifestari ale goticului in Germania, caruia ii apartine biserica Sf. Caterina
din Oppenheim, au fost marcate (asa cum goticul francez era marcat de ornamentul flamboiant)
de modul particular in care erau tratate mulurile, gratia si frumusetea fiindu-le rapite, in
timp ce modul lor de executie devenise un fel de puzzle masonic. Doua sau mai multe grupe de

2
muluri trebuiau sa coexiste pe aceeasi piatra si cateodata o parte dintr-un grup sau o parte din
celalalt grup ar fi fost vizibile la suprafata. Numele dat acestei dezvoltari excentrice se numeste
interpenetrare.

3. Factori de influenta
a) Georgrafice – Germania era flancata la est, vest si sud de imperii vaste si razboinice avand
diferente etnice puternice. Datorita acestei situatii, avea legatura directa cu toate statele
influente ale Europei. Rinul era un factor important in dezvoltarea oraselor fondate intr-o
perioada anterioara.
b) Geologice – Campurile din Germania de nordica si nord-estica nu produceau alt material de
constructie decat caramida, ce avea o mare influenta asupra arhitecturii acestor regiuni. Piatra
a fost gasita in sud si centru, iar lemnul in Hanover si zona de nord-vest.
c) Clima – temperatura medie anuala a Germaniei Centrale e asemanatoare cu cea a Angliei de
Sud, dar cu temp. extreme mai mari: vara, caldura este cu 10 grade mai mare si, iarna – cu 10
grade mai rece.
d) Religia – Cel mai interesant aspect al vietii religioase in Germania, anterioare Reformei
Protestante, a fost domnia civila, respectiv ecleziastica, a preotimei. O parte din aceste
principate episcopale nu au fost total abolite decat pana in perioada Revolutiei Franceze.
e) Sociale si politice – Breslele dobandeau o mare importanta in timpul acestei perioade, aceea
a francmasonilor care erau acreditati cu influenta asupra esteticii si compunerii stilului gotic.
In absenta documentelor, adevarul despre identitatea arhitectilor nu poate fi spus cu usurinta.
f) Istorice – In secolele XII si XII, Germania era nucleul Imperiului Roman de Apus. Sub
conducerea imparatilor svabi, aparusera razboaie lungi impotriva Ligii Lombarde din orasele
Italiei de nord. Perioada dintre anii 1254 – 1274, cunoscuta drept “perioada dintre regate”,
deoarece niciun rege nu era recunoscut de germani, a fost marcata de multa confuzie si
nelegiuiri, pana cand dinastia Hapsburg a venit la putere in 1273. Liga Hanseatica, o alianta
intre orasele comerciale importante ale Germaniei de nord, a exercitat o influenta
considerabila asupra artelor.

4. Analiza cladirilor
a) Planul

Diferentele dintre Goticul german si cel francez nu sunt atat de numeroase incat sa fie
necesara o analiza foarte amanuntita a caracteristicilor fiecaruia in scopul determinarii lor.

Planurile bisericilor germane, de obicei, prezinta la interior pilastri, coloanele fiind folosite
mai rar. Bisericile prezinta nava, nave laterale, transept si cor absidal dar ele difera de
frecventa folosire a absidelor in transept. Absida este prezenta atat in capatul vestic al navei
centrale cat si la capatul estic al corului, fiind boltite in majoritatea cazurilor.

3
Pe masura ce stilul a evoluat, au fost construite biserici mai mari avand navele laterale
dublate, absida vestica disparand. Cateva planuri ale bisericilor germane, de notat cel al
Catedralei din Koln si cel al Catedralei din Nuremberg sunt exemple elocvente ale regularitatii,
desi avand foarte multe parti componente.

Planurile cu trei abside sunt frecvente.

Turnuri gemene sunt intalnite la capatul vestic al catedralei Ratisbon. Unele din constructiile mai
tarzii detin doar un singur turn central asemenea unor catedrale engleze.

Intrarile se gasesc de obicei in nord sau sud si nu in capatul vestic, fiind deseori marcate cu
turnuri.

b) Ziduri, Turnuri si Frontoane

Arhitectii germani au fost incantati de turnurile ascutite precum si de multiplicarea lor. O


caracteristica estrem de raspandita o reprezinta turnul de o masa mare dar de obicei foarte redus
ca si inaltime, ce acoperea careul. Catedrala din Mayence reprezinta un bun exeplu al acestui tip
de turn care de obicei avea sectiunea in plan a unui octogon. Turnurile vestice, de forma patrata
in plan sunt de asemenea folosite iar turnuri mai mici, de obicei octogonale, sunt utilizate pentru
a marca zona corului sau a transeptului. Aceste exemple timpurii, sunt întotdeauna surmontate
de acoperișuri înalte, iar cele târzii, de turle de piatra. O alta caracteristica a bisericilor cu arce in
plin cintru o reprezinta o arcada cu arcele de dimensiuni reduse imediat sub streasina
acoperisului deschizandu-se in spatiul de sub bolte. Aceasta caracteristica se regasea la bisericile
construite anterior perioadei in care stilul francez era urmat implicit.

Frontoanele sunt rareori comparabile ca si frumusete cu cele din Franta sau chiar Italia. In
cladirile laice apar deseori fatade cu frontoane impresionante, acestea fiind scoase in relief si
avand multe ferestre.

c) Acoperisuri si bolti

Bisericile au fost aproape in fiecare din cazuri boltite, dar uneori acoperite doar cu lemn. Boltile
dispuneau de o atentie deosebita atat in ceea ce privesc dimensiunile si calitatea executiei.

O caracteristica germana speciala o reprezinta acoperisul imens fara rupere de panta ce acopera
atat nava centrala cat si navele laterale, acest lucru facand ca inaltimea navelor laterale sa fie
aproximativ aceeasi cu a navei principale. Atunci cand navele laterale detin aceeasi inaltime cu
nava centrala, este recunoscut tipul german al Catedralei-sala.

Boltile sunt universale in marile biserici, acoperisurile, in schimb, fiind remarcabile si necesitand
o atentie deosebita. Acestea au fost realizate inca de la inceputuri ca fiind foarte abrupte, oferind
intregului ansamblu o estetica deosebita. Intr-adevar, tocmai datorita varietatii formelor si a

4
multitudinii detaliilor, acoperisurile germane au cunoscut un succes deosebit in Evul Mediu.
Turlele au devenit mult mai elaborate fiind construite in multe dintre cazuri, in intregime din
piatra sculptata.

d) Deschiderile

Deschiderile sunt tratate, in general, asemenea celor franceze. Un bun exemplu il reprezinta usa
de vest de la Thann(fig47), dar utilizarea ornamentelor traforate duble in exemplele de mai tarziu
este de asemenea caracteristica. Uneori, o placa partiala cu ornamente traforate se regaseste in
exteriorul ferestrelor, cum se poate observa in usa foarte eleganta a Catedralei din Nuremberg.

e) Ornamentele

Constau in mare parte din frunzis, ramuri si crengi tratate intr-un mod naturalist.

Ornamentele goticului german sunt abundente dar rezultatul nu este unul tocmai incantator.
Sculptura, deseori de inalta clasa, decupajele de orice fel, ornamentele traforate sunt utilizate la
scara larga dar cu o duritate si o tendinta de a acoperi toate suprafetele. Ornamentele traforate din
piatra au devenit in Goticul tarziu, complicate si fara sens iar mulurile din exteriorul ferestrelor
mentionate mai sus, desi au avut bine-nteles intentie decorativa, sunt mai degraba perplexe si
derutante decat placute. Sculptura in piatra exagereaza delimitarile naturale ale elementelor
vegetale reprezentate. Acestea fiind subtiri si foarte intens conturate, creeaza impresia unui
frunzis decupat in metal si nu al unuia usor si frumos imitat in piatra, asa cum o buna sculptura
arhitecturala ar fi trebuit sa arate.

In aceasta perioada a fost elaborat Tabernacolul. Acesta era amplasat lateral formand o structura
asemenea unui turn, reducandu-se ca dimensiuni in mai multe trepte. Tabernacolul
reprezinta un important reper in arta decorativa germana,fiind realizat din piatra sau lemn
si datand din perioada in care locul din altar unde era pastrat Sfantul Sacrament a fost
scos din uz.

Utilizarea caramizilor in zona nordica nu a permis utilizarea decoratiunilor sculptate. In


defavoarea lor, mulurile si zidaria din caramida colorata erau utilizate ca modalitati de decorare.
Din acest motiv, interioarele sunt simple si goale, in principiu.

Utilizarea materialelor de constructie colorate precum si a mozaicurilor nu are o raspandire prea


mare in Germania, totusi vitraliile si decoratiunile colorate sunt deseori intalnite.

f) Constructia si stilul

Particularitatile marcante de constructie prin care Goticul German se distinge sunt reprezentate
de acoperisurile foarte abrupte, boltirea navelor laterale la aceeasi inaltime cu nava centrala
precum si inlocuirea zidariei din piatra cu cea din caramida, pe anumite portiuni. Materialele si

5
modalitatile de constructie adoptate de-a lungul Evului Mediu sunt asemanatoare cu cele utilizate
in general in Franta si Anglia.

Arhitecții germani afisau o fantezie debordanta, o mare iubire de pitoresc, și chiar grotesc, și o
predilectie puternica pentru crearea de dificultati tocmai in scopul de a se bucura de placerea de
a le deslusi. Munca lor este plina de neliniste; ei confera o valoare scazuta calitatii artistice a
intinderilor (suprafetelor de zid), si distrug valoarea suprafetelor plane in favoarea deschiderilor
imbogatite cu muluri si decoratiuni de diferite tipuri. Tipul de sculptura introdus este, de regula,
mai degraba naturalist decat conventional. Capitelurile pilastrilor si ale coloanelor sunt deseori
minunate exemple ale sculpturii in piatra, in timp ce ornamentele delicate ale tabernacolului sunt
de neegalat in ceea ce priveste frumusetea detaliilor. Bisericile din Nürnberg se disting in mod
special prin bogăția și numărul de sculpturi. Există, în plus, în unele dintre cele mai bine realizate
cladiri germane o grandoare care se apropie de sublim, și în cele mai umile o cantitate mare de
arhitectura impunatoare și de succes.

In ceea ce priveste obiectele mai mici de arhitectura ce presupuneau talentul creativ al


arhitectilor, germanii erau de cele mai multe ori satisfacuti. Fantanile publice, vor fi ulterior
regasite pe strazile a numeroase orase, rareori nereusind sa impresioneze prin designul lor
simplu, gratios si deseori bizar. Cruci, monumente, și caracteristici individuale ale cladirilor de
locuit, ca de exemplu bovindourile, arată frecvent un tratament foarte abil și pitoresc precum si
ornamentatii vesele.

5. Catedrala din Marburg

Sf. Elisabeta, Marburg (1235-2383) are forma tipica, cunoscuta drept catedrala-sala. Rezultatul
ridicarii navelor laterale la aceeasi inaltime cu nava centrala este abolirea triforiului si ferestrelor
inalte, pentru a reduce importanta navei centrale si sa indeparteze nevoia de arce butante, in timp
ce interiorul devine mai spatios.

Biserica este una dintre cele mai vechi biserici pur gotice germane, servind ca un model pentru
arhitectura catedralei din Köln. Aceasta este construit din piatra, urmand un plan cruciform.
Nava centrala precum si cele laterale au inaltimi de peste 20 de metri. Corul triplu este constituit
din corul Elisabeta, corul Mare si corul Landgrave. Careul este separat de nava printr-o
catapeteasma. Initial, partea frontala a bisericii era reservata pentru Cavalerii Ordinului. Biserica
Elisabeta are doua turnuri de o inaltime aproximativa de 80 m. Cel din Nord este încoronat de o
stea, celalalt de la sud de un cavaler. A mai servit ca model pentru biserica Sf. Paul din
Strasbourg.

6
6. Catedrala din Magdeburg

Catedrala actuala a fost construita intr-o perioada de 300 de ani incepand din 1209 pana in 1520.
Cum nu existau exemple predecesoare pentru arhitectura gotica in Germania, constructorii
germani inca erau nefamiliarizati cu stilul la inceputul constructiei. Astfel, au invatat prin
incercari si greseli, iar progresul lor poate fi vazut in mici schimbari arhitecturale de-a lungul
perioadei de constructie (au inceput de la sanctuarul din partea estica a bisericii langa raul Elba si
au terminat cu varfurile turnurilor). Sanctuarul arata o influenta puternica a arhitecturii romanice.
Spre deosebire de alte catedrale gotice, catedrala din Magdeburg nu are arce butante ce suporta
peretii.

Cladirea are, pe interior, o lungime de 120 m si o inaltime 32 m. Turnurile se ridica la 99,25 m


si 100,98 m si sunt printre cele mai inalte turnuri in Germania de Est. Planul catedralei consta
intr-o nava si doua nave laterale de fiecare parte a ei, cu un transept ce intersecteaza navele. De
fiecare parte a transeptului este o intrare, cea sudica ducand spre curtea interioara. Tavanul in
nava principala e mai inalt decat la cele laterale, lasand un rand de ferestre inalte sa lumineze
nava centrala. Exista un nartex separat pe partea vestica. Prezbiteriul din est este separat de nava
principala de un perete din piatra, avand aceeasi functie ca si catapeteasma. Sanctuarul si absida
urmeaza prezbiteriul. Absida este, de asemeni, inconjurata de deambulatoriu. O cladire
secundara in jurul unei curti interioare este conectata la sud cu catedrala. Curtea obisnuia sa fie
paralela cu biserica originala. Insa, biserica actuala a fost construita intr-un unghi diferit, astfel
curtea se afla intr-un unghi ascutit cu biserica.

Terenul aproape de raul Elba este moale, fiind dificil sa se poata construi cladiri inalte, cu
exceptia unei roci foarte mari. Astfel catedrala a fost construita peste aceasta ( Domfelsen,
Cathedral Rock). La apa mica, roca se poate observa in Elba. Dar ea nu a fost suficient de mare
pentru catedrala, astfel ca la capatul din vest numai turnul nordic a putut fi construit, cel sudic
ramanand pe un teren moale. Pentru a reduce greutatea turnului sudic, el a fost lasat fara pereti si
fara scari, cele trei mari clopote fiind toate in turnul nordic. Totusi, turnul sudic este mai inalt, iar
pentru a corecta optic, s-a adaugat o cruce ornamentala pe turnul nordic.

7. Catedrala din Bamberg

Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că domul actual, precum și cele două care i-au
precedat, au fost construite pe fundamentele unei capele și ale unui cimitir din fosta
cetate Babenberger. Primul Dom, sfințit în anul 1012, a luat foc de doua ori. Cel de-al treilea,
care poate fi admirat și astăzi, este cel mai mare dintre toate și a fost sfințit în anul 1237. Domul
se află în centrul arhiepiscopiei și este unul din cele mai importante monumente arhitecturale ale
orașului Bamberg. Bazilică cu patru turnuri, Domul din Bamberg este, din punct de vedere
arhitectural, deosebită, ea fiind construită la trecerea dintre romanicul târziu și noul stil gotic.

7
Acest lucru se poate observa în arhitectura diferită a turnurilor și a altarului, cunoscut în întreaga
lume ca unic document al stilului specific trecerii dintre cele două ere arhitecturale.

Datorită procesului de construcție indelungat, mai multe stiluri au fost utilizate în diferite părți
ale catedralei, în special cele romanice si gotice. Intre aceste doua stiluri este stilul de tranziție,
ale carui caracteristici pot fi observate in nava centrala: doua apse, fiecare avand un cor, este o
trasatura a romanicului german (intrarea este pe partea nordica); o alta trasatura ar fi alternanta
dintre pilastri si pilastrii cu coloane angajate.

8. Catedrala din Ulm

Catedrala din Ulm (1377-1477 i.Hr.) este spatioasa si bogata, fiind cunoscuta pentru raportul mic
dintre suport si intinderea spatiului, si pentru absida estica poligonala fara ambulatoriu. Turnul
vestic este de 529 ft in inaltime. Are galerie cu arcada sub streasina, o ramasita a traditiilor
romanice, si jilturile frumoase ale corului.

Cea mai inalta biserica din lume, turnul ei central atingand inaltimea de 161.53 de metri, pentru
ajungerea in varful acestuia fiind nevoie de parcurgerea a 768 de trepte.

Coloanele corului apartin secolului al XV-lea si poarta semnatura lui Jorg Syrlin cel Batran.

Corul este impodobit cu busturi sculptate ce au fost recunoscute drept capodopere in istoria artei.

Inceputul lucrarilor la catedrala apartine anului 1377, pornind initial din ideea ridicarii
unei biserici parohiale pentru cetatenii orasului. Aceasta a fost finantata de catre locuitorii
orasului.

A existat apoi o perioada, intre anii 1547 si secolul al XIX-lea, in care nu a mai fost sustinuta
nici o lucrare la catedrala. Pauza aceasta lunga s-a datorat reformei, care a cuprins intreaga tara.
In timpul reformei cea mai mare parte din populatia orasului s-a convertit la protestantism.

Astfel, odata cu o mare parte din populatie, in timpul reformei, biserica a devenit protestanta.
Lucrarile de constructie au fost reluate abia in anul 1844, fiind terminate cu bine in anul 1890,
ultima operatiune fiind ridicarea turlei centrale.

Biserica, constand din nave longitudinale, cor si cu un acoperis temporar, a fost sfintita in 1405.
Totusi, au existat pagube structurale cauzate de inaltimea si greutatea boltirii, fiind necerara
reconstruirea navelor laterale cu un rand aditional de coloane pe mijloc.

8
9. Catedrala din Strasbourg

Catedrala din Strasburg are nisele corului si transeptul in stilul romanic (1179, naca gotica fiind
din 1263. Fatada vestica are doua turnuri, unul din ele fiind continuat de o turla de ornament
traforat deschis,466 ft, datand din 1439, o rozeta mare, 42 ft in diametru, si ferestre cu ornament
traforat dublu, adica au montanti pe dinauntrul si in afara peretilor. Catedrala a fost construita de
S. Lambert, Hildesheim si are navele laterale la aceeasi inaltime cu nava centrala, fiind, prin
urmare, o catedrala-sala, cum sunt si Sf. Stefan, Viena, si Sf. Quintin, Mayence.

Catedrala din Strasbourg – nu e la fel de mare ca cea din Koln – a fost construita in perioade
diferite; nava si fatada vestica sunt rezultatul celei mai bune perioade din stilul gotic. Aceasta
cladire are o nava principala, inconjurata de nave laterale simple, trasept mic si un cor absidial
scurt. Multe din elemente sunt bogate in ornamente traforate duble. Fatada a fost proiectata sa
primeasca doua turle cu ornament traforat deschis, dar numai una din ele a fost ridicata. Este
uimitor de bogata si complicata, mestesugul este foarte naucitor, dar efectul artistic nu este nici
pe jumatate la fel de bun ca multe alte turle din piatra simpla.

Având o lungime de 118 m, o lăţime de 51 m şi înălţime de 142 m, a fost cea mai înaltă catedrală
a creştinătăţii până în secolul al XIX-lea, (în 1880 a fost depăşită ca înălţime de Domul din Köln,
cu 157 m şi mai târziu de Catedrala din Ulm, cu 161 m înălţime).

catedrala este construită pe locul unde, în secolul al VI-lea se afla o catedrală romană, probabil
din lemn. Iniţial, pe la anul 1000, aici s-a construit o bazilică, pe structura căreia, spre 1190 s-a
ridicat alta, din care se mai păstrează şi astăzi transeptul şi corul. Cele trei naosuri datează din
1240-1275 (stil gotic) (F1, F2). Zona vestică (intrarea) s-a construit între 1280-1340, iar turnul-
clopotniţă un secol mai târziu (terminat în 1439).

Absida şi transeptul sunt eterogene, ca urmare a succesiunii la construcţie a mai multor arhitecţi.
Astfel, absida şi cupola nervurată relevă un stil roman târziu (F3-F5).

Aripa de nord a transeptului (terminată pe la 1220), este acoperită de patru travee ce se sprijină
pe un pilon central (F6, F7). În acestă aripă se găseşte capela Sfântului Ioan Botezătorul (F8).
Tot aici se află un complex sculptural (F9-F11), Muntele Măslinilor, conceput prin secolul al
XV-lea pentru cimitirul Sf. Toma şi transferat în catedrală un secol mai târziu.

Partea inferioară a aripii de sud este în stil protogotic, partea superioară fiind în stil gotic clasic
(F12). Caracteristic este pilonul (F13) cu coloane, pe care este reprezentată scena Judecăţii de
Apoi. La primul nivel se află cei patru Evanghelişti. Pe al doilea nivel se află Îngerii Apocalipsei,
vestind cu trompeta venirea eveimentului. La al treilea nivel sunt plasaţi Îngerii Pasiunii şi Isus
Cristos (F13-F16).

9
Portalul dublu al aripii de sud a transeptului (F17) este decorat cu sculpturi interesante,
reprezentând scene biblice: Încoronarea Maicii Domnului în dreapta (F18) şi Adormirea Maicii
Domnului, în stânga (F19).

Transeptul este decorat cu vitralii datând din secolul al XIII-lea şi reprezentând scene bibice
(F20-F21). Pe aripa de sud, acestea sunt grupate în două roze, cea din stânga reprezentând scene
dinVechiul Testament, iar cea din dreapta scene din Noul Testament. (F22)

Naosul principal, construit pe fundaţia vechii catedrale romane, pe trei niveluri, are 32 m
înălţime şi 16 m lărgime. De o parte şi de alta se aliniază cele două naosuri secundare (F23).
Vitraliile de la partea superioară reprezintă figurile a 80 de sfinţi, iar cele de la partea inferioară
povestesc o Biblie a săracilor, ca o bandă desenată cu scene din viaţa Sfintei Maria şi a lui Isus
Cristos (F24).

O piesă foarte importantă din interiorul catedralei este frumoasa orgă (F25). De asemenea,
amvonul, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea, este o adevărată operă de artă (F26), decorat
cu vreo 50 de statuete, dintre care 18 sunt realizate odată cu amvonul, restul fiind realizate la
restaurările din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Pronaosul continuă naosul cu 9 metri, fiind însă mai înalt decât acesta cu 6 metri.

Pe latura de sud a naosului se găseşte Capela Sfânta Ecaterina(F27), cu vitralii reprezentând cei
12 apostoli. Simetric dispusă, pe latura de nord, se găseşte capela Sfântul Laurant, realizată mai
târziu, prin secolul al XVIII-lea. (F28)

Faţada de vest are trei portaluri, minunat decorate cu vechi statui, scăpate ca prin minune de
vandalismul Revoluţiei Franceze. (F29).

Deasupra portalului de nord (din stânga, cum privim din faţa intrării) sunt prezentate scene din
copilăria lui Isus (F30) : Magii la Irod(rândul de jos - stânga), Adoraţia Magilor (rândul de jos -
dreapta), Masacrul inocenţilor (rândul din mijloc - stânga), Fuga în Egipt (rândul din mijloc -
dreapta), Înfăţişarea la Templu (rândul de sus).

De o parte şi de alta a portalului se află opt statui, datând de pe la 1280 şi reprezentând Virtuţile,
zdrobind în picioare şi străpungând cu lăncile viciile.

Arcul de deasupra portalului central prezintă pe patru rânduri scene


consacrate Pasiunii şi Învierii lui Isus (F31). Pe rândul de jos sunt prezentate scene ca Arestarea
in Grădina de Măslini şi Flagelarea. Pe rândul al doilea sunt reprezentate Purtarea
Crucii], Răstignirea pe Cruce şi Coborârea de pe Cruce, pe rândul al treilea Arătarea Domnului
către Maria Magdalena şi Neîncrederea Sfântului Toma, iar pe rândul de sus Ridicarea la Cer.

10
Şi aici, de o parte şi de alta a portalului, pe lângă alte decoraţii se găsesc statuile profeţilor, de o
expresivitate formidabilă.

Deasupra arcului gotic, sub rozetă, se află statuia Fecioarei cu Pruncul, deasupra celei a Regelui
Solomon pe Tron. (F32)

Portalul de sud (din stânga) este consacrat Judecăţii de Apoi, scenele fiind prezentate tot pe trei
rânduri, ca la portalul din stânga: Învierea Morţilor şi Judecata lui Isus (F33). De o parte şi de
alta a portalului se află statui reprezentând parabola Fecioarelor Înţelepte şi a Fecioarelor
Nebune. Primele, la dreapta, poartă candele aprinse, semn de vigilenţă şi dragoste şi îl aşteaptă
pe Isus, soţul căsătoriei eterne. Celelalte, la stânga, se lasă seduse de prinţi din lumea
pământeană, cu feţe frumoase, dar inima necurată.

Nivelul superior, de deasupra portalurilor, este dominat de marea rozetă (F34), deasupra căreia se
află o galerie de statui, numităGaleria Ridicării la Cer. De aici începe cel de-al treilea nivel al
faţadei, construit în secolul al XV-lea. Pe partea stângă a acestuia s-a ridicat turnul-clopotniţă
(F35), terminat cu o săgeată în fomă de piramidă, unic în felul său.

Pe latura de nord a transeptului s-a construit la începutul secolului a XVI-lea veranda Sf.
Laurent (F36), care serveşte în prezent drept sacristie. Poarta este flancată de 10 statui,
reprezentândAdoraţia Magilor, pe Sfântul Laurent, patronul parohiei catedralei şi alţi patru sfinţi.

10. Catedrala din Koln

Designul - Domul din Köln l-a urmat indeaproape pe cel al Catedralei Amiens, în ceea ce
privește planul de la sol, stil și proportia dintre lungimea si inaltimea navei centrale.Planul este
în formă de cruce latină, așa cum este de obicei, la catedrale gotice. Cele patru nave laterale
ajuta la sustinerea uneia dintre cele mai mari bolti gotice din lume, fiind aproape la fel de
înalta ca cea a Catedralei Beauvais, care, in mare parte s-a prăbușit.La exterior, impingerea
puternica a boltii este sustinuta de contraforti, ca si in cazul catedralelor gotice
franceze.Prelungirile navelor laterale formeaza dupa transept un singur deambulatoriul
iar absida include un numar de sapte capele radiante, absidiole.

Corul păstrează o mare parte din detaliile originale, inclusiv tarabe sculptate, care se face mult
mai surprinzător de faptul că trupele revolutionare franceze au profanat clădirii. O statuie de
piatră mare de St Christopher se uită în jos spre locul unde intrarea mai devreme pentru a
catedralei a fost, înainte de finalizarea acesteia, în secolul al 19-lea.

Naosul are multe secolului 19 vitralii, inclusiv un set de cinci pe latura de sud numită
"Bayernfenster", care au fost un cadou de la Ludwig I al Bavariei, un set extrem de reprezentant
al stilului pictural german de la acea dată.

11
Pe plan extern, în special de la distanță, Cladirea este dominata de turle sale uriașe, care sunt
în întregime germanice în caracter, fiind ajurata cum ar fi cele de la Ulm, Viena și Catedrale
Regensburg.

Cand a fost adoptata bolta ogivala in Germania, avea o provenienta sigura din Franta, asa cum
tinde sa dovedeasca aspectul general al bisericilor germane din arhitectura gotica. Cea mai
impresionanta catedrala gotica de aici, catedrala din Koln, nu a fost inceputa pana in anul 1275,
iar corul sau a fost probabil completat in timpul primului sfert al sec al 14 lea. Aceasta catedrala,
una din cele mai mari din Europa, este, de asemeni, una din cele mai grandioase eforturi ale
arhitecturii medievale si seamana izbiditor cu exemplele franceze ale aceleiasi perioade,
ambele modul general de tratare, dar si in detaliile elementelor. Planul catedralei din Koln
este unul dintre cele mai regulate si simetrice cunoscute din perioada medievala. Lucrarile
erau continuate mai lent dupa ce corul a fost sfintit, dar fara sa devieze de la planul original, desi
unele alteratii in stil si detalii s-au strecurat. In zilele noastre, lucrarile au fost reluate si fortate
catre completare; iar, fiind pastrate desenele originale, cele doua turnuri vestice, fatada si alte
portiuni au fost completate in concordanta cu ele. Catedrala, in consecinta, prezinta spectacolul
deosebit al unei biserici gotice, ridicata fara deviatie de la planul original si completata in acelasi
stil in care a fost inceputa. Se poate adauga faptul ca desi este splendida prin extremism, aceasta
catedrala are mult mai putin farmec, si mai putin din acel mister si vitalitate decat multe alte
catedrale din Europa.

Planul consta intr-o nava din opt travee, doua dintre care formeaza un fel de vestibul, si cinci
alei (2 laterale pe fiecare parte a navei centrale), transeptul de noua travee si un cor din patru
travee cu o absida, nava dubla fiind continuata si purtata de-a lungul corului. Ambulatoriul a
fost format intr-o serie de sapte capele poligonale. Peste careu este o turla comparativ mai
subtire, iar la capatul vestic stau doua turnuri masive terminate de o pereche turle elaborate
si bogate in decoratiuni si cu ornament traforat deschis. Catedrala este construita din piatra,
fara multa varietate de culoare; este boltita peste tot si o padure de arce butante o
inconjoara pe toate laturile. Frumusetea ornamentului, darzenia proportiei intregii cladirii si
regularitatea ordonata sunt foarte impozante si ii dau cladirii un rang inalt printre cele mai bune
lucrari de arhitectura din Europa; dar este aproape prea impunatoare ca sa fie superba, si e
oarecum rece si anosta de la culoarea uniforma si poate de la regularitatea geometriei.

Catedrala din Koln poate fi vazuta ca cea mai importanta din acest stil. Seamana cu Amiens,
partea estica fiind o copie directa in plan si dimensiuni.

Este cea mai mare catedrala din Europa de Nord, avand o lungime maxima de 468 ft si o
latime de 275 ft, formand o arie superficiala de 91,464 sq ft.

A fost inceputa in 1270, iar corul a fost completat in 1322, restul cladirii fiind completat in
concordanta cu planul original in secolul XIX.

12
Latimea exacta a navei intre pilastri este de 41 ft 6 inch, si bolta navei este de 155 ft in inaltime,
fiind aproape la fel de mare ca cea din Beauvais.

Turnurile vestice au turle cu ornament deschis, caracterisitce goticului german, avand 512 ft
inaltime.

Procesul indelungat de construire a permis incorporarea de ambitioase elemente de la Amiens si


Beauvais: arcada neobisnuit de inalta si triforiul de dimensiuni reduse.

13