Ninge ninge!

Iarna
Ninge, ninge, ninge-ncetisor
cade, cade cate-un fulgusor.
Hai copii la derdelus
Hai copii la sanius.
Ninge, ninge, ninge-ncetisor
Cade, cade-un fulg usor
Campul, pomii-ntregul sat
Haina alba-au imbracat.
Prin văzduh de catifea,
Stele mici şi fulgi de nea
Cad în leagăne uşoare,
Pun beteală şi culoare,
Prin păduri şi prin câmpii,
Joc de stele argintii.

Iarna
Iarna cea geroasa
A sosit acum.
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergam pe strada
Ca niste voinici.
Fulgul de zapada
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr.
Când unul s-a oprit în palma
mea,
Iute, iute închid pumnul.
Desfac pumnul
Unde-i fulgul?
S-a topit în palma mea
Ca o lacrimă de nea.

Iarna mult frumoasa,

La noi sa mai vii,
Caci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Darul iernii
A venit iarna drăguţa, La săniuş
Cu zăpadă şi polei. Fulgişorii de zăpadă
Hai, copii, cu săniuţa, S-au strâns mulţi şi stau
Să zburăm pe văi! grămadă,
În troiene argintii,
Zarvă multă se aude, Bucurându-i pe copii.
Vin copiii la joacă
Şi mai mari şi prichindei Cu năsucul îngheţat,
`Nalţă omul de zăpadă. Sănile cu greu trag,
Unul cade, se ridică,
Gerul le-nroşeşte nasul, Parcă e Hopa Mitică.
Obrăjorii-s doi bujori,
Dar iubesc cu toţii jocul Însă nu renunţă el,
Cu ale iernii flori. Doar pentru că-i mititel.
Iată-l sus, că e voinic,
Până-n deal mai are-un pic!

Zi de iarna Ce mai chiote se-aud!

Săniile vin zburând;
Prin zapada acus-acus Eu mă-ntreb cu nostalgie:
Noi vom face derdelus. "Unde eşti copilărie?"
Saniuta va zbura
Ca racheta peste nea
Dupa mine alergand
Vine si Azor, latrand,
Si o ceata de copii
Adunati din zori de zi
A venit iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineaţă
Şi mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheaţă.
Arborii sunt Incărcaţi
De ninsoarea ca un pluş,
Toţi copiii Incantaţi
Fug acum pe derdeluş.
Iarna
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de săniuş!
Hai, copii! Ca şi altădată,
S-a făcut alunecuş.
Scoateţi săniile-afară!
Lăsaţi alte jucării!
Dealul vă aşteaptă jocul,
Nu veţi fi mereu copii.
Iarna pe ulita
A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum,
Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii.
De pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
 Saniuta mea Iarna

Uite, saniuta mea Astăzi dis de dimineaţă,

Zboara ca un fulg de nea. Pe fereastră m-am uitat.
Cand o sui pe derdelus, Totul se făcuse gheaţă,
Trage spre alunecus. Iarna şi-a făcut palat.

Cand se vede sus, ei bine, Chiuind de fericire

Ar fugi si fara mine, Am sărit din pat în fâş
Dar n-o las, pe gheata buna Şi-am pornit fără oprire
Lunecam doar impreuna. Sus pe deal, la derdeluş.

IARNA

Hai la săniuş, copii!

A-nceput de ieri să cadă Afară ninge liniştit
Pe oraşe şi pe sate, Şi-n casă arde focul,
Fulgi de-argint şi de zăpadă. Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
Cu patine şi cu sănii, De mult şi patul e făcut,
Hai să ne jucam cu foc!
Dar cine să se culce?
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc. Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce
Ura! Dealul este mare
Şi noi mici. Să ne grăbim!
Fii binevenită iarnă!
Noi, copiii te iubim!
MOŞ CRĂCIUN
Prin nămeţi în fapt de seară,
A pornit către oraş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine gerul creşte,
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă, colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,.
Cu toiagu-n poartă bate.
IARNA
Stau în casă şi privesc,
Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.
Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,
Şi-l aduce pe Hristos.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos.
Iarna
Iarna-i anotimpul alb
Şi de-aceea-mi este drag
E cam frig, dar mie nu-mi pasă
Când te joci, frigul te lasă.
Iar te baţi cu zăpadă
Faci un o mare-n ogradă
Mergi pe schiuri, pe patine
Sau cu sania mai bine.
Iarna vine moşul drag
Şi lasă daruri în prag,
Şi un brad împodobit
Să-i urăm “ Bine-ai venit!”
OMUL DE ZĂPADĂ
Sprijinit într-un toiag,
Stă-n ogradă un moşneag.
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri şi lucioşi,
Sunt cărbuni din vatră scoşi.
Nu-i lipseşte nici lulea,
Parcă pufăie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moşul nasturi vechi.
Şi mai are un nas roş
Ca o creastă de cocoş.
Cofetaria Iernii

Iarna , cofetar stilat,

Cerne zahar vanilat
Si intinde crema fina
In livda si-n gradina.
Sufla peste lac, de vrea,
Si-l transforma-n acadea,
Pune matipan pe case
Si bezele mari, pufoase.
Iar la stresini pune-ndata
Mari cornet de-nghetata
Ramurile desfrunzite
Sunt cu frisca-mpodobite
Totul e-o cofetarie!

De-a v-ati ascunselea

Cand ningea , ca intr-un vis,

Niste fulgisori zglobii
Pusi pe glume , au decis
Sa se ascunda de copii.

Inventivi, nevoie mare ,

Printre-atatia fratiori,
Prin copaci, pe trotuare,
Au gasit ascunzatori.

Hai, copile , daca vrei,

Cauta-i , dar vezi ca toti
Se aseamana-ntre ei!
Mai gaseste-i ,daca poti!