Sunteți pe pagina 1din 6

Ninge ninge!

Iarna
Ninge, ninge, ninge-ncetisor Prin văzduh de catifea,
cade, cade cate-un fulgusor. Stele mici şi fulgi de nea
Hai copii la derdelus Cad în leagăne uşoare,
Hai copii la sanius. Pun beteală şi culoare,
Ninge, ninge, ninge-ncetisor Prin păduri şi prin câmpii,
Cade, cade-un fulg usor
Joc de stele argintii.
Campul, pomii-ntregul sat
Haina alba-au imbracat.

Fulgul de zapada
Iarna
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Iarna cea geroasa Tot cad fulgii fără număr.
A sosit acum. Când unul s-a oprit în palma
Bulgari de zapada mea,
Isi fac loc pe drum. Iute, iute închid pumnul.
Desfac pumnul
Veselia-i mare Unde-i fulgul?
Pentru noi cei mici, S-a topit în palma mea
C-alergam pe strada Ca o lacrimă de nea.
Ca niste voinici.

Iarna mult frumoasa,


La noi sa mai vii,
Caci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Darul iernii
A venit iarna drăguţa, La săniuş
Cu zăpadă şi polei. Fulgişorii de zăpadă
Hai, copii, cu săniuţa, S-au strâns mulţi şi stau
Să zburăm pe văi! grămadă,
În troiene argintii,
Zarvă multă se aude, Bucurându-i pe copii.
Vin copiii la joacă
Şi mai mari şi prichindei Cu năsucul îngheţat,
`Nalţă omul de zăpadă. Sănile cu greu trag,
Unul cade, se ridică,
Gerul le-nroşeşte nasul, Parcă e Hopa Mitică.
Obrăjorii-s doi bujori,
Dar iubesc cu toţii jocul Însă nu renunţă el,
Cu ale iernii flori. Doar pentru că-i mititel.
Iată-l sus, că e voinic,
Până-n deal mai are-un pic!

Zi de iarna Ce mai chiote se-aud!


Săniile vin zburând;
Prin zapada acus-acus Eu mă-ntreb cu nostalgie:
Noi vom face derdelus. "Unde eşti copilărie?"
Saniuta va zbura
Ca racheta peste nea
Dupa mine alergand
Vine si Azor, latrand,
Si o ceata de copii
Adunati din zori de zi
A venit iarna Iarna pe ulita
A venit iarna tiptil A-nceput de ieri sa cada
Intr-o zi de dimineaţă Cite-un fulg, acum a stat,
Şi mă bucur că-s copil, Norii s-au mai razbunat
Mă voi da pe gheaţă. Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Arborii sunt Incărcaţi
De ninsoarea ca un pluş, Nu e soare, dar e bine,
Toţi copiii Incantaţi Si pe rau e numai fum,
Fug acum pe derdeluş. Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii.
De pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Iarna Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de săniuş!
Hai, copii! Ca şi altădată,
S-a făcut alunecuş.
Scoateţi săniile-afară!
Lăsaţi alte jucării!
Dealul vă aşteaptă jocul,
Nu veţi fi mereu copii.
Saniuta mea Iarna

Uite, saniuta mea Astăzi dis de dimineaţă,


Zboara ca un fulg de nea. Pe fereastră m-am uitat.
Cand o sui pe derdelus, Totul se făcuse gheaţă,
Trage spre alunecus. Iarna şi-a făcut palat.

Cand se vede sus, ei bine, Chiuind de fericire


Ar fugi si fara mine, Am sărit din pat în fâş
Dar n-o las, pe gheata buna Şi-am pornit fără oprire
Lunecam doar impreuna. Sus pe deal, la derdeluş.

IARNA

Hai la săniuş, copii!


A-nceput de ieri să cadă Afară ninge liniştit
Pe oraşe şi pe sate, Şi-n casă arde focul,
Fulgi de-argint şi de zăpadă. Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
Cu patine şi cu sănii, De mult şi patul e făcut,
Hai să ne jucam cu foc!
Dar cine să se culce?
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc. Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce
Ura! Dealul este mare
Şi noi mici. Să ne grăbim!
Fii binevenită iarnă!
Noi, copiii te iubim!
MOŞ CRĂCIUN Iarna
Prin nămeţi în fapt de seară,
A pornit către oraş, Iarna-i anotimpul alb
Moş bătrân cu-n iepuraş Şi de-aceea-mi este drag
Înhămat la sănioară. E cam frig, dar mie nu-mi pasă
Când te joci, frigul te lasă.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine gerul creşte, Iar te baţi cu zăpadă
Cu urechile ciulite, Faci un o mare-n ogradă
Iepuraşul se grăbeşte. Mergi pe schiuri, pe patine
Sau cu sania mai bine.
Uite-o casă, colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Iarna vine moşul drag
Moşul s-a oprit din cale,.
Şi lasă daruri în prag,
Cu toiagu-n poartă bate.
Şi un brad împodobit
Să-i urăm “ Bine-ai venit!”

IARNA
Stau în casă şi privesc, OMUL DE ZĂPADĂ
Micii fulgi ce strălucesc. Sprijinit într-un toiag,
Ei cad, se-aştern uşor, Stă-n ogradă un moşneag.
La noi au venit cu dor. Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Ei în cor ne desenează, Ochii negri şi lucioşi,


Iarna albă, luminoasă. Sunt cărbuni din vatră scoşi.
Nu-i lipseşte nici lulea,
A venit iarna voioasă,
Parcă pufăie din ea.
În veşmântul luminos,

Şi-l aduce pe Hristos. Iar pe piept, perechi, perechi,


Are moşul nasturi vechi.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Şi mai are un nas roş
Că aduce pe Hristos, Ca o creastă de cocoş.
Mesia Chip Luminos.
Cofetaria Iernii

Iarna , cofetar stilat,


Cerne zahar vanilat
Si intinde crema fina
In livda si-n gradina.
Sufla peste lac, de vrea,
Si-l transforma-n acadea,
Pune matipan pe case
Si bezele mari, pufoase.
Iar la stresini pune-ndata
Mari cornet de-nghetata
Ramurile desfrunzite
Sunt cu frisca-mpodobite
Totul e-o cofetarie!

De-a v-ati ascunselea

Cand ningea , ca intr-un vis,


Niste fulgisori zglobii
Pusi pe glume , au decis
Sa se ascunda de copii.

Inventivi, nevoie mare ,


Printre-atatia fratiori,
Prin copaci, pe trotuare,
Au gasit ascunzatori.

Hai, copile , daca vrei,


Cauta-i , dar vezi ca toti
Se aseamana-ntre ei!
Mai gaseste-i ,daca poti!