Contractul de instrainare cu conditia intretinerii pe viata

Ţinînd cont de cele menţionate, urmează a stabili dacă contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia
înstrăinării pe viaţă este un contract cu titlul oneros sau gratuit.

În acest sens, Colegiul menţionează că obiect al contractului este, pe de o parte un bun imobil sau mobil, şi
pe de altă parte întreţinerea pe viaţă.

Prin urmare, bunul imobil sau mobil reprezintă o casă de locuit, un apartament, o vilă, un teren, un
automobil sau un oarecare alt bun imobil sau mobil, care are o valoare impunătoare şi care permite
încheierea unui asemenea contract.

Valoarea acestui obiect are o importanţă prioritară pentru dobînditor, deoarece în caz contrar el nu va avea
interes şi, bineînţeles, nu va încheia un asemenea contract

. Cît priveşte întreţinerea pe viaţă, aceasta reprezintă costul întreţinerii pe viaţă, care poate include un
spaţiu locativ, alimentare, îngrijire şi ajutorul necesar, care se prestează în natură, precum şi cheltuielile de
înmormîntare a beneficiarului întreţinerii.

Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este un contract, în principiu, aleatoriu,
deoarece pentru existenţa acestuia este pusă condiţia prezenţei şanselor de căştig şi risc de pierdere pentru
toate părţile şi după cum reiese din obiectul contractului, ambele părţi, de fapt, urmăresc un anume cîştig.
Totuşi, contractul poate fi încheiat şi cu titlu gratuit, însă aceasta ar trebui să rezulte din conţinutul
contractului, fiind o excepţie. Complementar, Colegiul menţionează că potrivit art. 839 alin. (4) CC,
contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se aplică în modul corespunzător
normele cu privire la renta viageră dacă aceasta este stipulat în contract

În speţă, se reţine că, urmare a încheierii contractului de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia înstrăinării
pe viaţă nr. 2842 din 24 aprilie 2007, Sula Gheorghe s-a obligat să transmită casa de locuit şi lotul de lîngă
casă în proprietatea Lidiei Drăguţan, iar ultima s-a obligat să-l asigure pe Sula Gheorghe cu hrană de trei ori
pe zi, în limitele necesare existenţei vitale, cu îmbrăcăminte necesară conform sezonului, cu îngrijire,
asistenţă medicală şi medicamentele necesare, dacă aceasta va fi dictat de starea sănătăţii acestuia, să
achite lunar toate plăţile aferente întreţinerii casei de locuit conform conturilor prezentate, să-i acorde casa
de locuit pentru trai pe viaţă, să achite plăţile aferente ritualului de înmormîntare şi să nu transmită, sub nici
o formă, casa de locuit şi lotul de pămînt aferent casei, pînă la decesul transmiţătorului, Sula Gheorghe.
Astfel, se învederează că Lidia Drăguţan, pentru a putea obţine dreptul de proprietate asupra bunului
imobil, ar fi trebuit să suporte anumite cheltuieli financiare, iar acest fapt demonstrează că contractul
încheiat între prima şi Sula Gheorghe nu a fost încheiat cu titlu gratuit. Concomitent, Colegiul a constatat că
acelaşi contract nu conţine vreo clauză care să prevadă că acestuia i se aplică în modul corespunzător
normele cu privire la renta viageră, însă condiţiile contractului dispun la concluzia că cheltuielile de
întreţinere lunară au caracterul unei rente viagere oneroase şi nu gratuite. În temeiul celor menţionate,
Colegiul opiniază că bunul imobil transmis de către Sula Gheorghe Lidiei Drăguţan este proprietate în
devălmăşie a soţilor Gheorghe şi Lidia Drăguţan, şi urmează a fi partajat în conformitate cu prevederile art.
26 alin. (1) CF