Modurile de expunere

Sunt modalităţi prin care autorul înfăţişează în opera literară fapte, întâmplări,
personaje, atitudinile acestora, diferite aspecte din realitate şi îşi exprimă gândurile,
ideile şi sentimentele.

I. NARAŢIUNEA este modul de expunere prin care autorul povesteşte o

întâmplare sau un şir de întâmplări dispuse într-o succesiune de momente
desfăşurate într-un spaţiu determinat, la care participă unul sau mai multe
personaje.
Ea presupune:
1. un povestitor sau un narator (cel care relatează sau povesteşte
faptele) care poate fi: - autorul (relatarea se face la persoana a III-a, deoarece vorbeşte
despre alţii) sau un personaj al operei (relatarea se face la persoana I, vorbeşte despre
sine şi îşi asumă rolul de narator şi de personaj)
2. o acţiune (totalitatea faptelor şi întâmplărilor desfăşurate)
3. personaje (persoanele care participă la acţiune)
Există mai multe tipuri de naraţiune:
a. naraţiunea la persoana I (naratorul este participant la acţiune)
b. naraţiunea la persoana a III-a (naratorul se află deasupra faptelor, ştie totul şi
îi povesteşte cititorului)
c. naraţiunea impersonală (naratorul se ascunde în spatele personajelor şi le lasă
să acţioneze singure)
Acţiunile narate se desfăşoară: a. într-un spaţiu real terestru
imaginar cosmic
b. într-un timp un moment
o perioadă mai mare de timp
real trecut
imaginar prezent
viitor
Faptele pot fi prezentate: a. cronologic (în ordinea în care sa-u petrecut în timp)
b. în ordine temporală întâmplătoare
Funcţiile naraţiunii : - pune în relaţie o stare de început a unor lucruri cu alta finală,
modificată;
- este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor;
- pune faţă în faţă personajele, să se confrunte;
- pune în relaţie diferite spaţii şi momente în care se desfăşoară
acţiunile.
Procedee de legare a secvenţelor narative:
a. înlănţuirea – dispunerea cronologică a întâmplărilor;
b. alternanţa – prezentarea alternativ a două povestiri;
c. inserţia – includerea unei povestiri în interiorul alteia - povestire în povestire)

1
II. DESCRIEREA este modul de expunere prin care autorul înfăţişează un colţ
din natură, un ţinut, fenomene specifice anumitor timpuri, diverse obiecte precum
şi chipuri de oameni, prezentând sugestiv particularităţile acestora.
Tipuri de descrieri:
1. Descrierea literară poetică (subiectivă) –caracteristicile unui colţ din natură, ale
unui ţinut, ale unor fenomene, anotimpuri, obiecte, persoane.
2. Descrierea obiectivă (ştiinţifică) – oferă informaţii precise, exacte cititorului făra
a apela la imagini artistice sau la figuri de stil.
3. Descrierea tehnică oferă date precise folosind termeni specifici anumitor domenii
ale tehnicii (descrierea unui motor, a modurilor de funcţionare)
4. Descrierea publicitară oferă informaţii precise şi atractive unui posibil
cumpărător: reclama, anunţul publicitar)

III. DIALOGUL este modul de expunere prin care se reproduce direct o discuţie
între două sau mai multe personaje având ca scop reliefarea însuşirii acestora, a
modului lor de a se exprima şi realizarea comicului de limbaj.
- principală modalitate de comunicare în textul dramatic
- este alcătuit dintr-o serie de replici
- modalitate de caracterizare a personajelor

IV. MONOLOGUL este modul de expunere folosit pentru a reda gândurile,

trăirile sufleteşti ale personajelor, fără a implica, în general un interlocutor.
- modalitate de realizare a comunicării
- monolog interior
- monolog dramatic

V. EVOCAREA este procedeul prin care se aduce în faţa cititorului imaginea

unei persoane, a unui loc, a unui eveniment sau a unei epoci din trecut, în toată
măreţia lor de odinioară.