Sunteți pe pagina 1din 9

Page |1

Sintaxă
Subiectul

Def. Subiectul este partea principală a propoziției. El arată, de obicei, cine face
acțiunea exprimată de predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimată de numele
predicativ:
Râul curgea sub perdele de aburi. / Cine face acțiunea? Cine curgea? – râul
(M. Sadoveanu, ”Cocostârcul albastru)
- Bunică, harmasarul era alb. / Cine are caracteristica alb? Cine era alb? – harmasarul
(M. Sadoveanu, ”Făt-Frumos-Măzărean)

Subiectul propoziției cu predicatul verbal exprimat prin verbul ”a fi”

În propozițiile cu predicatul exprimat prin verbul ”a fi” cu sensul a exista, a se afla,


subiectul stă de cele mai multe ori după predicat; de aceea el poate fi ușor confundat cu numele
predicativ: În parc este un lac.
Verificarea funcției de predicat verbal a verbului ”a fi” și deci de subiect a cuvântului
următor se face prin înlocuirea verbului ”a fi” cu verbul ” a exista” sau ” a se afla”: În parc se
află un lac.
În unele propoziții cu predicatul verbal exprimat prin verbul ” a fi” subiectul poate fi
ușor recunoscut după ceea ec denumește substantivul prin care este exprimat:
- anotimpuri: E iarnă; E primăvară etc;
- părți ale zilei: E dimineață; E seară etc.;
- fenomene atmosferice: E frig; E ger; E ceață etc.;
- senzații sau stări sufletești: Mi-e frig; Mi-e sete; Mi-e dor; Mi-e milă; Mi-e teamă; Mi-e
rușine etc.
În construcțiile de acest fel, deși verbul ” a fi ” arată existența unui anotimp, a unui fenomen
atmosferic, a unei senzații sau stări sufletești, totuși el nu poate fi înlocuit cu verbele ” a se
afla”, ” a exista”.
Ultimul tip de propoziție se caracterizează prin aceea că vrerbul ” a fi” este precedat de
un pronume pasiv la dativ: mi-e sete ți-e sete; îi (i-) e ste etc.

Subiectul propozițiilor cu predicatul exprimat prin pasivul reflexiv sau printr-un


reflexiv impersonal

Subiectul propozițiilor cu predicatul exprimat prin pasivul reflexiv sau printr-un verb
reflexiv impersonal răspunde la întrebarea ce? și stă de obicei după predicat:

S-au deschis porțile. Ce s-au deschis? – porțile.


Se văd urme de pași. Ce se văd? – urme.
Se aude murmurul izvorului. Ce se aude? – murmurul.

Dacă nu ești atent la diateza verbului, s-ar putea să confunzi subiectul cu complementul
direct care răspunde la întrebarea ce?
Page |2

Am deschis porțile.
Am văzut urme de pași.
Am auzit murmurul izvorului.

Părțile de vorbire prin care se exprimă subiectul

Cele mai multe propoziții au subiectul exprimat printr-un substantiv sau un pronume la
cazul nominativ:
”Dar vremea trecea cu amăgele / și eu creșteam pe nesimțite, / și tot alte gânduri îmi
zburau prin cap, / și alte plăceri mi se deșteptau în suflet, / ... și dorul meu era acum
nemărginit.../ ”(Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)
Subiectul poate fi exprimat prin orice cuvânt folosit cu valoare de substantiv:
Leneșul mai mult aleargă.
Cel mic e mai înțelept.
Cei doi sunt nedespărțiți. Al doilea a reușit.
Departe este un adverb (prin metalimbaj).
Aceste subiecte sunt provenite din atribute: omul leneș; copilul cel mic; cei doi prieteni;
concurentul al doilea; cuvântul departe. Propozițiile au fost simplificate și prin înlăturarea
subiectelor omul, copilul, prieteni, concurentul, cuvântul, fostele atribute au rămas să
îndeplinească ele funcția de subiect. Cuvintele respective au căpătat valoare de substantiv.

Unele propoziții au subiectul exprimat printr-un verb la infinitiv sau la supin. Infinitivul
și supinul pot avea funcția de subiect, deoarece aceste mduri exprimă numele acțiunii.
Subiectul exprimat printr-un verb la modul infinitiv sau la supin răspunde la întrebarea
ce?:
A străbate până acolo e greu. Ce e greu? a străbate
E greu de străbătut până acolo. Ce e greu? de străbătut.
Alte propoziții cu predicatul exprimat printr-un verb reflexiv au subiectul exprimat
printr-un verb la gerunziu:
Se aude plouând. Ce se aude? plouând
S-a auzit tunând/fulgerând. Ce s-a auzit? tunând/fulgerând.
Se vede viscolind. Ce se vede? viscolind.
Se aude gemând.Ce se aude? gemând.
S-a auzit ticăind. Ce s-a auzit? ticăind.

Subiectul în alt caz decât nominativul

Subiectul este exprimat uneori prin substantive sau pronume la cazurile Ac., G., D.

Dintre ei au venit la concurs./ dintre ei = subiect exprimat prin pronume personal la


cazul Ac.
Dintre participanți/ din mulțime au venit la serbările zăpezii. / dintre participanți / din
mulțime = subiect exprimat prin substantiv în cazul Ac.
Au mai plecat din colegi./ din colegi = subiect exprimat prin substantiv în cazul Ac.
Ai lor plecaseră. / ai lor = subiect exprimat prin pronume personal la G.
Page |3

Ai casei nu erau acasă./ ai casei = subiect exprimat prin substantiv la cazul G.

L-am văzut / pe cine a intrat./ pe cine = subiect, caz Ac, în a doua propoziție.
Am un premiu valoros/ pentru cine a câștigat concursul. / pentru cine = subiect, cazul
Ac.(în a doua propoziție)
Le voi da astăzi note / cărora au răspuns./ cărora = subiect, caz D.(în a doua
propoziție)
Nu i-am dat un răspuns / căreia m-a întrebat./ căreia = subiect, caz D.(în a doua
propoziție)
Obs. Aceste pronume relative au funcții sintactice și în prima propoziție, de complement
direct, respectiv complement indirect.
Cărțile / cui a predat cărțile la sfârșit / sunt în bună stare./ cui = subiect în cazul G. (în a
doua propoziție)
Întrebările / căreia stă în prima bancă / sunt interesante. / căreia = subiect în cazul G (în
a doua propoziție)
Obs. Aceste pronume relative au funcție sintactică și în prima propoziție, cea principală,
de atribut pronominal genitival. Observăm că ele introduc o atributivă intercalată între termenii
propoziției principale, regente.

Subiectul multiplu

O propoziție poate avea mai multe subiecte, adică subiect multiplu. Subiectele pot urma
unul după altul sau pot fi despărțite prin alte părți de propoziție, de obicei prin atribute ale
substantivelor prin care sunt exprimate subiectele.

S1 S2 S3 S4 P
Alunii, cornii, ulmii și mestecenii înfloriseră.../

S1 S2 S3
Prin frunze vechi, viorele ca cerul și toporași violeți, și galbena ciuboțică-a-cucului, și
S4 P
mierea-ursului – răzbătuseră. / (M. Sadoveanu, ”Primăvara”).

Propoziții cu subiectul neexprimat

În limba română, propozițiile apar deseori cu subiectul neexprimat. Subiectul neexprimat


poate fi inclus (cuprins) în forma personală a verbului predicativ sau poate fi subînțeles dacă a
fost exprimat în propozițiile de mai înainte.
Subiectul inclus în forma personală a verbului
Formele verbelor la persoana I și a II-a singular și plural pot indica precis subiectul. În
propozițiile Plec la munte, Plecăm la munte, Pleci la munte, Plecați la munte, știm din formele
verbului că subiectul este eu sau noi, tu sau voi, de aceea nu se simte nevoia exprimării
subiectului, el fiind inclus în forma verbului. Subiectul la persoana I sau a II-a se exprimă însă
când vorbitorul vrea să-l scoată în evidență sau să pună în antiteză două subiecte: ”Voi credeați
în scrisul vostru, / noi nu credem în nimic!” (M. Eminescu, ”Epigonii”)
Page |4

Fii atent la propozițiile enunțiative imperative și la cele interogative cu subiectul inclus.


De cele mai multe ori, în aceste propoziții se află un substantiv la vocativ care denumește
persoana chemată să îndeplinească acțiunea sau să răpundă la întrebare. Să nu confunzi aceste
vocative cu subiectul propoziției:

- Adu, Mario, cărțile. Subiectul inclus: tu


- Ai auzit, Mario? Subiectul inclus: tu.

Subiectul subînțeles

Subiectul la persoana a III-a singular sau plural poate fi subînțeles, deci nu se mai
exprimă, când este cunoscut din propozițiile anterioare:
În vaduri ape repezi curg / Și vuiet dau în cale. / Subiect subînțeles: ele (apele).
(George Coșbuc, ”Mama”)

Propoziții fără subiect

Există propoziții care nu pot avea subiect. Aceste propoziții au predicatutul verbal
exprimat prin verbe impersonale la diateza activă sau reflexivă care arată fenomene ale naturii,
deci verbe care nu au un autor al acțiunii: plouă, ninge, tună, fulgeră, se înnorează, se
înserează, se înnoptează etc.
De asemenea nu au subiect unele propoziții cu predicate exprimate prin expresii verbale
impersonale: E bine de noi, E rău de voi, E vai de el, E rău de el etc.
Obs. Cuvintele care determină, în aceste situații, adverbul sau interjecția cu funcție de
nume predicativ îndeplinesc funcția sintactică de coomplement indirect:
De cine (e) bine? de noi.
De cine (e) rău? de voi.
De cine (e) vai? de el.
În cadrul frazei, aceste expresii verbale impersonale sunt elemente regente pentru
propozițiile completive indirecte:
E bine / de cine a învățat / și și-a dat silința. /
E rău / de cine nu ascultă de sfatul bun al mamei. /
E vai / de cine l-a prins furtuna pe drum./
Obs: a nu se confunda aceste expresii verbale impersonale, care în această situație nu au
subiect, cu elementele regente pentru propoziția subordonată subiectivă!
Propoziții cu subiectul nedeterminat
Unele propoziții nu au subiect, pentru că el nu este exprimat, nu este neexprimat,
inclus sau subînțeles și nu poate fi identificat cu precizie:
Au spus la radio că vremea se va schimba în următoarele zile.
A anunțat la știri că protestele vor continua.
A anunțat la televizor că va fi propus un referendum național.
Au dat de înțeles în ziar că se pregătește un război la granița cu Turcia.

Punctuația subiectului
Page |5

Subiectul singur sau însoțit de atributul (atributele) lui nu se desparte de predicat prin
virgulă:
Se ridicase soarele... Graurii pestriți treceau în bande... spre apă. (Duiliu Zamfirescu,
”Subprefectul”)
Dacă între subiect și predicat se intercalează unele adverbe sau locuțiuni adverbiale
nelegate sintactic în propoziția în care se află – desigur, firește, bineînțeles, prin urmare etc. sau
alte părți de propoziție, acestea se pun între virgule sau linii de pauză:
Eu, bineînțeles, voi îngriji de flori.
Mama – firește – era îngrijorată.
Graurii, negreșit că ei, se ridicaseră și zburau spre răsărit.
Ele, dincolo de toate acestea, erau cele mai în măsură să vorbească.

Acordul predicatului cu subiectul


I. Predicatul verbal și verbul copulativ se acordă cu subiectul în persoană și număr.
O clipă, râul doarme./ Al Vlahuță, ”România pitorească”.
Dorm și florile-n grădină./ M. Eminescu, ”Somnoroase păsărele”.
Verzi sunt dealurile tale./ Al. Russo, ”Cântarea României”.

Obs. Adjectivul cu funcție de nume predicativ preia de la subiectul propoziției genul,


numărul și cazul.
Verzi sunt dealurile tale./ Al. Russo, ”Cântarea României”.
Zările sunt albastre./
Florile sunt roșii. /

II. Fii atent la acordul predicatului exprimat prin pasivul reflexiv sau prin verbe
reflexive impersonale. Predicatul se acordă cu subiectul, deși acesta nu este autorul
acțiunii sau subiectul logic al propoziției:

Se construiesc hidrocentrale. S-au construit hidrocentrale.


Se zăresc lumini. S-au zărit lumini.

III. Propozițiile cu subiectul exprimat prin substantivele cu sens colectiv – detașament,


stol, roi, turmă, herghelie, cireadă etc. au predicatul la singular sau la plural, după
cum substantivul cu funcție de subiect se află la singular sau la plural:

Stolul a zburat. Stolurile au zburat.


Stolul de vrăbii a zburat. Stolurile de vrăbii au zburat.

Obs. În propoziția ”Stolul de vrăbii a zburat” este greșit să punem predicatul la plural,
pentru că acordul lui se face cu subiectul ”stolul”, care este la numărul singular, nu cu atributul
”de vrăbii”.
Page |6

IV. Substantivele cu sens colectiv mulțime, sumedenie, grămadă etc. apar deseori
urmate de un atribut exprimat printr-un substantiv la numărul plural, în acuzativ, cu
prepoziția de: Au venit o mulțime (o sumedenie, o grămadă) de copii. În acest caz
substantivele menționate exprimă ideea de număr mare (foarte mulți copii); de aceea
subiectul se pune la plural (au venit), deși subiectul (o mulțime, o sumedenie, o
grămadă) este la numărul singular. Acordul predicatului se fae deci după înțelesul
colectiv al substantivului cu funcția de subiect. Folosirea formei de plural a verbului
se explică și prin atracția exercitată de substantivul la plural cu funcția de atribut. .
Substantivul colectiv grămadă poate fi privit de vorbitor și ca un tot, mai ales când el
se referă la diferite lucruri: ”Cu cât se vinde o grămadă de mere?” În acest caz
predicatul se pune la singular, pentru că este vorba de o (una) grămadă, spre
deosebire de predicatul din propoziția S-au stricat o grămadă de mere (adică foarte
multe mere).

V. Verbele a durea, a plăcea, a conveni, a se cuveni, a ajunge (cu înțelesul a fi de


ajuns), precedate de un pronume personal la acuzativ sau la dativ, au la persoana a
III-a plural următoarele forme acordate cu subiectul:
Mă dor ochii; Îmi plac poeziile; Îmi convin propunerile tale; Ție ți se cuvin laudele
acestea; Îmi ajung cărțile acestea.

VI. În propozițiile cu subiect multiplu exprimat numai prin substantive predicatul verbal
și verbul copulativ se pun la persoana a III-a plural, petru că acțiunea sau însușirea
este atribuită mai multor subiecte:
Soarele și luna mi-au ținut cununa / ”Miorița”.
Dragi îmi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului / Ion Creangă, ”Amintiri
din copilărie”.

Cazuri speciale de acord ale predicatului cu subiectul multiplu

I. Acordul predicatului verbal și a verbului copulativ


Când unul dintre subiecte este la persoana I, predicatul verbal și verbul copulativ se
pun la persoana I plural:
Eu și sora mea am venit la timp.
Eu și tu gândim la fel.
Noi și voi gândim la fel.
Eu și Mihai suntem prieteni buni.

II. Când subiectele sunt la persoana a II-a și a III-a, predicatul verbal și verbul
copulativ se pun la persana a II-a plural:
Și tu, și el lucrați la fel.
Și voi, și ei lucrați la fel.
Și tu, și el îmi sunteți prieteni.

III. Acordul numelui predicativ cu subiectul multiplu


Page |7

Când subiectul multiplu este exprimat prin substantive care arată nume de ființe de
genuri diferite sau prin pronume de genuri diferite, numele predicativ se pune la
masculin plural:
Gheorghe și Maria sunt elevi.
El și Maria sunt frați.
Și mielul, și oaia sunt albi.
IV. Când subiectul multiplu este exprimat prin substantive nume de lucruri de genuri
diferite, dintre care unul la masculin singular, numele predicativ se pune la feminin
plural:
Sacul și traista sunt pline.
Sacul și traistele sunt pline.
Sacul și butoiul sunt pline.
Sacul și butoaiele sunt pline.

V. Când subiectul multiplu este exprimat printr-un substantiv masculin la singular sau
plural și un substantiv neutru la singular sau la plural, numele predicativ se pune la
feminin plural:
Munții și dealul sunt împădurite.
Munții și dealurile sunt împădurite.
Muntele și dealul sunt împădurite.
Muntele și dealurile sunt împădurite.

VI. Când subiectul multiplu este exprimat printr-un substantiv masculin la plural și un
substantiv feminin la singular sau la plural acordul se face prin atracție, numele
predicativ se acordă în gen cu subiectul cel mai apropiat:
Sacii și traista (traistele) sunt pline.
Traista (traistele) și sacii sunt plini.

Alte părți de vorbire prin care poate fi exprimat subiectul


 Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
 Stelele au răsărit.
 Floarea-soarelui a fost recoltată.
 A sosit și Maria.
 Ștefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei.
 Locuțiune substantivală în cazul N.:
 Te copleșeau aducerile aminte.
 Adjectiv substantivizat în cazul N.:
 Leneșul mai mult aleargă.
 Cel leneș stă.
 Substantiv provenit din pronume personal:
 Avea o structură armonică a eului.
 Substantiv provenit din pronume refexiv:
 Sinele este o structură pishică.
 Substantiv provenit din verb la participiu:
 Rănitul a fost bandajat.
Page |8

 Substantiv provenit din verb la gerunziu:


 Râzânda și plângânda cu lacrimi mari a fost adusă la pavilionul psihiatrie.
 Pronume de orice fel (cu excepția celui reflexiv) în cazul N.:
 El este elev.(pronume personal)
 Duumnealui este profesor. (pronume personal de politețe)
 Însuți ai fost acolo.(pronume de întărire)
 Ai mei au plecat. (pronume posesiv)
 Acesta îmi este coleg. (pronume demonstrativ).
 Fiecare învață. (pronume nehotărât)
 Care lipsește? (pronume interogativ)
 Nu știu / care lipsește. / (pronume relativ)
 Nici unul n-a lipsit (pronume negativ)
 Numeral în cazul N.:
 Doi învață (numeral cardinal propriu-zis)
 Al treilea desenează. (numeral ordinal propriu-zis)
 Amândoi au plecat (numeral colectiv)
 Se ia o doime din întreg (numeral fracționar)
 Se ia câte una și se vopsește. (numeral distributiv)
 Verb și locuțiune verbală:
 ”E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune/” (Eminescu)
 E dificil a băga de seamă totul. (infinitiv)
 Nu e greu de reținut asta.(supin)
 E greu de luat parte la olimpiadă. (supin)
 Se aude cântând. (gerunziu)
 Interjecție:
 Se auzea cirip-cirip!
Page |9

Părți de vorbire prin care poate fi exprimat subiectul

Subst. Loc.
comun subst. N
Pron.rel. N, Ac, G. Adj
G subst.

Pron.rel.
Subst./
D
pron.
pers.

Pron. Subiect Subst.


rel. Ac ul /pron.
refl.

Subst./
Loc.vb. verb la
part.

Subst./
Verb
verb la
Nume Pron. N, ger.
ral N Ac,G

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983
Ion Popa, Marinela Popa Limba română, Editura Niculescu, București, 2008