MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÎNT, TINERET, SPORT FĂLEŞTI

ŞCOALA MEDIE EGOROVCA

Creativitatea
Creativitatea– –
o oreală
realăprovocare
provocarelalalecţiile
lecţiile
dedelimba
limbaşişiliteratura
literaturaromână
română

Maria
Procopovici –
Profesoară de limba si literatura
română, grad didactic Întîi

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 1
 Termenul creativitate provine de la
latinescul ,,creare”,ceea ce înseamnă a ,,zămîsli”,
,, a făuri ”, ,, a naşte ”. În limbajul psihologic
termenul a fost adaptat iniţial pentru a defini
capacitatea de creaţie artistică. Epoca în care trăim
cere fiecărui individ să se adapteze la situaţii mereu
noi, să resolve numeroase probleme sociale şi
profesionale, să găseacă soluţii variate, ingenioase,
originale.
Termenul de „creativitate „ este foarte
general. A crea înseamnă a produce ceva nou în
„Înţelepciu
raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual. Între nea
conceptul de creativitate şi talent nota comună este
cea de originalitate. Dovedeşte talent cel ce
demonstrează o originalitate crescută. Deci, talentul vine
corespunde creativităţii de nivel superior. Toţi odată
oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii
dintre ei sunt talentaţi. Conceptul nou de creativitate
admite o mare contribuţie al influienţelor de mediu şi cu anii”
al educaţiei în formarea creativă a fiecăruia. Se
consideră că oricare din activităţi sau profesiuni
poate fi desfăşurată la un nivel înalt de creativitate. (Proverb
Şcoala contemporană, centrată pe elev, român)
are un rol bine precizat în dezvoltarea uriaşului
potenţial intelectual, reprezentat de inteligenţă şi
creativitate care, pus în valoare, va asigura
neîntrerupt progresul socio-uman.
În educaţie s-a crezut mult timp că
activitatea creatoare este apanajul exclusiv al unor
oameni excepţionali, special înzestraţi. Dar, de fapt,
nu trebuie decât să observăm multitudinea de idei
dezvoltate la copii, fantezia lor fiind o garanţie
perfectă, că creativitatea o posedăm cu toţii încă din
cea mai fragedă copilărie. De aceea trebuie să le
asigurăm elevilor situaţii în care au şanse de succes,
succes, care la rîndul său nu vine de la sine, ci
implică din partea lor mult efort de muncă creatoare.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 2
 Dacă ar fi să căutăm sau să definim atributele omului – în orice context de exigente –
educaţia şi creativitatea nu poate lipsi. Se cunosc şi se folosesc o mulţime de termeni
asociaţi creativităţii: dotare, aptitudini, talent, imaginaţie, inteligenţă, inventivitate,
capacitate.
Învăţarea creativă se bazează pe capacitatea elevului de a elabora ceva nou,
original, valoros, important şi util pentru sine şi pentru mediul în care activează. Procesul
dat stimulează imaginaţia şi curiozitatea, iniţiativa şi încrederea în forţele proprii,
independenţa în găsirea variatelor soluţii-atitudini atît de solicitate în societatea
contemporană.
Produsele create de elevi la lecţiile de limba şi literatura română sînt foarte
diverse : idei, probleme, teste, proiecte, utilizarea computerului, lucrări literare ( poezii,
proză, jocuri didactice, şarade, triade ), lucrări grafice (desene, scheme de reper), etc.
Astăzi creativitatea a devenit o activitate de masă, demonstrîndu-se tot mai mult
ideea că spre deosebire de alte procese psihice, creativitatea poate fi educată şi dezvoltată
în cele mai variate situaţii. Putem spune că formarea şi dezvoltarea capacităţilor de
comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea capacităţilor de
creaţie.
Şi după cum spunea marele filozof Pristlei „Adevăratele mari descoperiri
pînă la care niciodată nu-şi dădea seama fricoasa minte, sunt capabile să le facă doar
învăţaţii, care dau libertate imaginaţiei lor”.
Educarea creativităţii elevilor reprezintă obiectivul prioritar în întreg
ansamblul procesului de învăţămînt, deoarece procesul de modernizare al învăţămîntului
urmăreşte dezvoltarea gîndirii creatoare a elevilor. Kant susţinea că "… gîndirea umană
există numai prin creativitate".
Eficienţa educării creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea
profesorului, de perceperea lui de a dirija în mod judicios activitatea elevilor, de a
subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse.
Dacă profesorul a acceptat curriculum-ul cu cerinţele lui înseamnă că a accepat
munca creativă atît a elevilor cît şi a profesorului. Actul creaţiei constituie un component
al gîndirii şi se realizează mai întîi de toate în momentul pregătirii profesorului de lecţie.
Dacă va crea proiectul didactic al fiecărei lecţii, reieşind din posibilităţile sale de a crea,
din dorinţa sa de a crea, avînd ca suport o mulţime de materiale didactice de care dispune
didactica la predarea limbii şi literaturii rămâne în şcolile alolingve, fără a le copia
automat, ţinînd cont de contingentul de elevi cu care va activa în timpul lecţiei respective
profesorul va atinge obiectivul dezvoltării creativităţii elevilor.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 3
 Obiectivele
de formare profesională în educarea creativităţii elevilor:

La nivel de cunoaştere:
 să definească conceptul de creativitate;
 să identifice principiile de diagnosticare şi dezvoltare a creativităţii;
 să stabilească reperele conceptuale de organizare a demersului educaţional, vizînd
dezvoltarea creativităţii elevilor: etapele procesului creator; criteriile de clasificare a
creativităţii; formele de creativitate; funcţiile creativităţii etc.;
 să recunoască şi să interpreteze stilurile de creativitate;
 să stabilească tehnici şi exerciţii aplicabile la dezvoltarea gîndirii creative a elevilor;
La nivel de aplicare:
 să valorifice conţinuturile specifice disciplinei pentru dezvoltarea la elevi a gîndirii
creative, a unor atitudini afective, motivaţionale, volitive;
 să proiecteze şi să desfăşoare activitãţi didactice la limba şi literatura română cu
utilizarea tehnicilor de dezvoltare a creativităţii;
 să organizeze demersul didactic şi comunitatea de instruire pentru aplicarea tehnicii
alese;
 să stabilească stilurile de creativitate al elevilor;
 să observe, analizeze şi să monitorizeze progresul şcolar al elevilor în dezvoltarea
creativităţii;
 să selecteze tehnici şi exerciţii aplicabile la dezvoltarea gîndirii creative a elevilor;
La nivel de integrare:
 să efectueze o analiză consecventă a literaturii care abordează problema creativităţii;
 să realizeze cercetări independente ale creativităţii în activitatea profesională;
 să dezvolte constant abilităţile de proiectare şi desfăşurare a activităţilor de dezvoltare
a gîndirii creative;
 să formeze gîndirea creativă a elevilor în activitatea educaţională, pe baza unei bune
cunoasteri a acesteia;
 să demonstreze disponibilitatea pentru dezvoltarea creativităţii personale în vederea
perfecţionãrii profesionale;

Elementele principale ale creativităţii sînt: ingeniozitatea, originalitatea,

flexibilitatea, senzitivitatea, fluenta.
Ingeniozitatea este un semn al unei minţi agere capabile să găsească soluţii neordinare
în orice împrejurări. Ingeniozitatea evită gîndirea stereotipă.
Originalitatea presupune însuşirea de a adopta cpeaţii personale. Individul nu va
reproduce şi nu va copia modul de gîndire al altora.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 4
 Flezibilitatea este posibilitatea individului de a adapta gîndirea la situaţii noi în găsirea
soluţiilor optime ale problemelor ce apar în diferite etape ale cunoaşterii.
Senzitivitatea înseamnă însuşirea de a simţi, care depinde de spiritul de observaţie a
elevului, care se educă prin participarea lui la realizarea diferitor procedee proiectate şi
dirijate de profesor la diferite etape ale lecţiei. Elevul antrenează senzitivitatea prin
urmărirea nemijlocită, atentă şi sistematică a realităţii înconjurătoare, dar şi pe
parcursul orelor, ca rezultat al diferitor exerciţii.
Fluenta este proprietatea de exprimare cursivă şi fluentă, posibilitatea de a exprima
ceea ce doreşti să spui.

Sistemul educaţional contemporan îi oferă elevului posibilităţi de a cunoaşte

valorile reale ale culturii prin contact direct cu creaţii artistice. O activitate instructivă
va contribui la dezvoltarea creativităţii dacă profesorul va orienta gîndirea elevului spre
rezolvarea sarcinii puse în faţa lui de sinestătător, original, descoperind ingeniozitatea
copilului, dorinţa şi posibilitatea de a crea. Dacă copilul este constrîns să răspundă
doar la întrebările profesorului, gîndirea va rămîne la gradul reproductiv. Misiunea
profesorului este de a utiliza diferite metode şi procedee menite să dezvolte
creativitatea copiilor, să-i facă pe copii dornici de a-şi exprima părerea proprie, de a
face deducţii, de a-şi confirma poziţia şi opinia personală.
E important ca metodele şi procedeele folosite la lecţii să nu fie selectate la
întîmplare, ci în concordanţă cu obiectivele puse, etapele lecţiei, vîrsta elevilor,
contingentul clasei. Toate acestea vor realiza eficienţa metodelor şi procedeelor alese
spre utilizare. Îmbinarea a mai multor categorii de metode oferă cît mai multe şanse de
stimulare a activităţii creative.
Formarea imaginaţiei creative la elevi în cadrul orelor de limbă şi literatură
română se vor efectua în dependenţă de metodele şi procedeele folosite de profesor dacă:
 Se vor întrebuinţa tehnici de lucru care le va crea diferite imaginaţii.
 Se va insista asupra clarităţii întrebărilor, felului de a gîndi şi de a răspunde;
 Se va cere expunerea fluentă şi comentată a diverselor gînduri.

Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Nu

este deloc indicat poziţia sa autoritară. Ea crează blocaje afective, copiii nu îndraznesc să
pună întrebări, se tem de eşec, de ironii.
Învăţarea creativă, în cadrul lecţiei de limbă şi literatură română, reprezintă
acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor componente individuale şi
colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului.
Profesorul va organiza activitatea creativă la lecţiile de limbă şi literatură
română ţinînd cont de următoarele criterii ale creativităţii:

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 5
  Creativitatea şi procesul creativ;
 Creativitatea ca noţiune psihopedagogică;
 Diagnosticarea creativităţii elevilor;
 Metoda rezolvării creative de probleme;
 Dezvoltarea inteligenţelor multiple. Dezvoltarea inteligenţei verbal-lingvistice;
 Ghidarea imaginaţiei elevilor prin muzică, imagini video;
 Dezvoltarea inteligenţei vizual-spaţiale;
 Forme grafice de ghidare a imaginaţiei,
 Dezvoltarea inteligenţei personale şi interpersonale;
 Activitatea extracuriculară.

Metode şi activităţi şcolare şi extraşcolare creative

Activităţile şcolare şi extraşcolare pot constitui un cadru favorabil

dinamizării creativităţii prin: munca independentă şi în grup în clasă, rezolvarea temelor
pentru acasă, , expoziţii ale elevilor, concursuri, olimpiade etc.
Dintre metodele de învăţămînt care dezvoltă creativitatea, importante sunt
cele active-participative, printre care cităm: învăţarea prin problematizare şi descoprire
semidirijată, metoda modelării şi exerciţiile creative din manualele şcolare la sfîrşit de
capitol sau după un grup de capitole. Învăţarea creativă are loc atunci cînd elevii
participă activ la lecţie, cooperează în perechi şi grupuri, căutînd, aflînd şi aplicînd
elemente noi de cunoştinţe, capacităţi şi aptitudini, prin intermediul metodelor active,
cum sunt descoperirea, problematizarea, modelarea, exerciţiile creative, jocul de rol etc.

Exerciţiile creatoare sînt activităţi educaţionale care solicită o acţiune

cu intervenţii substanţiale în dezvăluirea unui conţinut instructiv. O selecţie riguroasă a
conţinutului inclus în realizarea acestora oferă un strat formativ cu variate consistenţe
educaţionale. Aceste exerciţii pun la contribuţie gîndirea fundamentală, inventivă,
ingenioasă.

Exerciţii creative în baza conţinutului textului:

 continuarea textului;
 modificarea subiectului;
 dialogul;
 interviul cu personajele textului;
 redactarea unor eseuri prin analogie cu cele citite;
 redactarea unor eseuri pe baza unor întîmplări văzute sau auzite;
 exprimarea opiniilor personale cu privire la personaje, evenimente, fapte;
 redactarea unor alte versiuni cu privire la finalul textului;
 răspunsul la întrebările de tipul: Ce s-ar întîmpla dacă…? Cum ai fi procedat tu?

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 6
 Astfel de exerciţii stimulează creativitatea elevilor, le dezvoltă abilităţile de
gîndire (vorbire), contribuie la transferul de cunoştinţe acumulate în timpul lecturii. Sînt
binevenite exerciţiile care îl pun pe elev în situaţia de a povesti despre întîmplări
imaginare, în care ei îşi atribuie un rol (personaj activ sau spectator).
Dacă profesorul utilizează un exerciţiu de modificare a subiectului le va cere
elevilor să construiască un text sau o relatare în care să apară un personaj cu însuşiri
morale şi fizice contradictorii personajului din textul propus.
Întrebările formulate de profesor trebuie să îndemne elevii la aprecierea critică
a informaţiei. Ele vor constitui un mijloc de declanşare a diferitor tipuri de gîndire la
diferite nivele. Orice tipuri de întrebări sînt importante, deoarece ele cer de la elevi
cunoştinţe pentru a putea răspunde, profesorul, însă, va pune întrebarea în aşa fel, ca elevul
să fie pus în situaţia de a-şi exprima părerea sa proprie prin răspunsul la întrebarea pusă de
profesor.
Exemplu:
Continuaţi în proză versurile lui Dumitru Matcovschi cu alte datorii pe care
trebuie să le aibă un om.
Trăind această viaţă
Avem o datorie:
Să ţinem foc în vatră,
… Clasa a V-a, pag 70, ex.14
Completează versul al patrulea, indicînd cine gustă poama dacă e coaptă.
Nepoţeii, prichindeii,
Vin să-şi mai vadă buneii…
Gheorghieş, urcă-n cireş,
…………………………………
Cearcă de e coaptă poama…
Clasa a VI-a, pag 28, ex.1
Alcătuiţi în echipe un alt sfîrşit al povestirii "Ministrul bunelului".
Clasa a V-a, pag. 86, ex.10
Alcătuieşte sfîrşitul textului în baza desenului propus (4-5 propoziţii)
Testul de înţelegere a lecturii Clasa a VI-a, pag. 62.
Redactează un interviu cu 2-3 colegi. Încearcă să afli cît mai multe despre ei (Ce
carte, muzică, sport îi place? Ce nu-i place)
Clasa a IV-a, pag. 83, ex.11
Improvizează un sfîrşit fericit al legendei "Cetatea Sorocii"
Clasa a V-a, pag. 97

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 7
Metoda asocierilor.
Profesorul lămureşte copiilor că fiecare cuvînt trezeşte anumite gînduri,
sentimente, senzaţii. Astfel, numind un cuvînt, profesorul le cere elevilor să explice ce le-a
apărut în imagine în momentul cînd au audiat cuvîntul.
Exemplu:
Brad - matineul de Anul Nou de la şcoală;
Guguţă - textul "Toboşarul";
Ghiocel - sărbătoarea de 8 martie;
Părinţii - casa părintească"

Tehnica "Scriere liberă".

Elevilor li se propune să scrie într-un timp limitat (5 minute) în baza unui
proverb, maxime, unui vers toate gîndurile şi asociaţiile care le apar la audierea maximei.
Elevii nu vor corecta, nu vor reciti ce au scris, nu vor discuta. Scrisul va fi continuu pe
parcursul timpului dat. Antrenînd astfel de tehnici îi deprindem pe elevi să-şi ordoneze
gîndurile şi imaginaţia, precum şi să-şi exprime aceste gînduri.
Exemplu:
 Citeşte proverbul latin: "Dojeneşte-ţi prietenii în taină şi-i laudă în public."
Cu ce îl poţi asocia?
 Citeşte maxima "Cel mai preţios bun este ţara mea." Ce gînd ţi-a venit.

Conversaţia euristică
Antrenează elevii într-un schimb de întrebări şi răspunsuri la nivel superior, cu
intervenţii de atitudini, de valorificare productivă şi creatoare a materialului informaţional.
Ea dezvoltă celeritatea gîndirii şi oferă numeroase posibilităţi în completarea pe orizontală
şi verticală a arsenalului cognitiv în vederea antrenării productive a capacităţilor de
comunicare. Elevii efectuează diverse investigaţii în setul informativ stocat în memoria
lor, compară, aleg, grupează, probează pînă descoperă răspunsul care este o “explozie”
meditativă copleşitoare.

Conversaţia didactică
Antrenează elevii în formularea întrebărilor şi răspunsurilor la nivelul
reproducerii unei informaţii cu intervenţii creative în ea. Avantajul acestei conversaţii este
în ordonarea gîndirii şi în stabilirea unei afecţiuni de cunoaştere, în stratificarea
informaţiei acumulate şi pregătirea elevului pentru o reproducere operativă în momentele
de necesitate.
Conversaţia didactică este recomandabilă la primul nivel de operaţionalizare a
unui volum de informaţie cu trecerea treptată la o conversaţie productivă.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 8
Problematizarea.
Acest procedeu crează o situaţie-problemă, oferind elevului posibilitatea de a
căuta prin efortul propriu soluţia. Învăţarea devine un proces activ-cognitiv. Soluţionînd
situaţia problemă, elevii vor aplica forţele intelectuale, ingeniozitatea şi munca
independentă. Se va ţine cont de faptul că profesorul va pune problema ce conţine
elemente de contradicţie. Însuşirea problematică, ca şi orice metodă de învăţămînt se
aplică în ansamblu cu alte metode.
Exemplu:
Alcătuiţi în scris o povestire cu unul dintre titluri:
 "În ţară străină nici primăvara nu-ţi aduce bucurii".
 "Acasă şi pereţii îţi ajută" Clasa V, pag.96,ex.13
 V.Romanciuc a spus despre poveşti următoarele: "Răul nu se lipeşte de
casa unde se spune zilnic măcar o poveste…" Dar tu ce părere ai?
Clasa a VI, pag.96, ex.10

Asaltul de idei.
Una din metodele de stimulare a creativităţii în grupuri este asaltul de idei, cînd
elevii generează un şir de idei şi modalităţi de elaborare a soluţiilor. În grupuri se creează
condiţia de colaborare şi creativitate. Important este ca să participe toţi membrii grupului
la elaborarea ideilor, fără a se admite opinii critice, ironii. Această metodă, de obicei, se
foloseşte la lucrul cu textul literar, cînd se solicită modificarea liniei de subiect a textului,
schimbarea finalului textului sau a destinului unui personaj.
Exemplu:
 Alcătuiţi un final fericit al …
 Modificaţi linia de subiect a poeziei…
 Schimbaţi soarta…

Dezbaterea.
Metoda include elevii într-un schimb de informaţii, păreri, idei în cadrul unei
teme sau la o problemă în discuţie. Participînd la astfel de dezbateri elevul îsi dezvoltă
capacitatea de a-şi exprima opinia. Se admite orice idee. Chiar dacă nu convine cuiva se
critică ideea, dar nu acel ce o promovează.
Exemplu:
 Imaginează-ţi că atunci cînd Bobocel stă singur la tablă, i-ar veni în ajutor
cîte unul din membrii familiei. Care ar fi succesele lui la învăţătură?
Discutaţi.
Clasa a VI, pag.43, ex.17
 Citeşte informaţiile. Discută în baza lor.
Clasa a VI, pag.150, ex.1

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 9
Studiul de caz
Este o descriere de situaţie, care începe cu formula “Să admitem că...” şi
elevul trebuie să formuleze mesaje comunicative adecvate situaţiei. Cazul trebuie să fie
potenţial real, să vizeze o atitudine posibilă în examinarea lui.
De exemplu: profesorul propune cazul: Să admitem că la lecţia de limba română
toţi au primit azi nota 10. Deci... Concluziile pe care le vor face elevii vor varia în funcţie
de experienţa lor comunicativă şi de viaţă, de mediul în care au fost formaţi ca
personalitate.
Metoda desemnează analiza şi dezbaterea unei situaţii specifice în vederea
rezolvării ei. Elevul trebuie să formuleze mesaje comunicative adecvete situaţiei.Studiul
de caz contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, puşi în situaţia de a
analiza, de a rezolva probleme, de a lua decizii optime. Etapele studiului de caz sînt
următoarele:
 Sesizarea situaţiei cazului;
 Stabilirea variantelor de soluţionare;
 Susţinerea hotărîrii.
Concluziile elevilor vor depinde de nivelul lor de pregătire şi de felul cum au
fost formaţi ca personalitate.
Exemplu:
 Să admitem că …
 Corbiţa s-a aruncat în prăpastie. Care e atitudinea ta faţă de hotărîrea
copilei. Argumentează.
Clasa a VI, pag.14, ex.17

Disputa.
Elevul susţine şi argumentează punctul său de vedere într-un schimb de păreri
contradictorii. Temele de convercaţie se pot realiza într-o dispută instructivă.
Exemplu:
 "Ce înseamnă să fii modern"
 Organizaţi dezbateri (cu argumente pro şi contra) cu privire la
comportamentul fetei. Clasa a VI, pag.106, ex.12

Interviul.
Sarcina de a lua interviu de la o persoană se poate realiza atît de către un elev cît şi
în grupuri. Interviul poate fi alcătuit numai din întrebări sau din întrebări şi răspunsuri
presupuse. Interviul poate fi la o anumită temă sau cu o anumită persoană (personaj).

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 10
 Interviul în grup
Fiecare grup deleghează un reprezentant care merge la celelalte grupuri şi adresează
întrebările pe care le-a pregătit grupul. Răspunsurile se fixează. Toate grupurile lucrează
paralel. Apoi “reporterul” revine în grup cu răspunsurile fixate şi împreună cu toţi membrii
grupului, formează un mesaj în baza răspunsurilor.

Interviul (lipsă)
Un elev iese din clasă, ceilalţi în grup de 3—4 elevi, răspund la un set de întrebări
ce-l vizează pe elevul-lipsă:
 Cum va proceda dacă va întîrzia la lecţie?
 Ce va face imediat după lecţii?
 Ce va deveni în viaţă etc.
Elevii din grup răspund aşa cum ar răspunde elevul-lipsă. Răspunsurile se notează.
Apoi este invitat elevul-lipsă care răspunde la aceleaşi întrebări. Se compară, se fac
concluzii.

Comunicarea nonstop
Lucru în grup. Profesorul spune un gînd şi-1 transmite unui grup. Fiecare membru
al grupului îşi spune părerea referitor la acest gînd pînă în momentul cînd profesorul
transmite cuvîntul altui grup. Aici, de asemenea, se discută pînă în momentul cînd
profesorul reia un gînd din discuţie şi-1 transmite altui grup etc. Important este să nu se
întreruptă comunicarea nici pentru un moment.

Metoda păianjenului.
Această metodă e foarte eficientă şi ne permite într-un timp scurt să generăm
multe idei. E un instrument de organizare grafică a informaţiei la un anumit subiect.
Păianjenul porneşte de la un cuvînt-cheie sau de la o îmbinare de cuvinte.
Instrucţiunile profesorului:
 Scrieţi cuvîntul-cheie la mijlocul paginii;
 Scrieţi toate cuvintele sau sintagmele ce apar în legătură cu acest cuvînt;
 În timp ce le notaţi trasaţi linii între acele cuvinte care au vreo legătură între
ele.
 Scrieţi pînă nu aveţi nici o idee nouă (sau pînă expiră timpul alocat);
 Căutaţi să relevaţi cît mai multe idei.
Utilizînd această metodă elevii vor scrie mai uşor microcompuneri, vor povesti
mai detaliat conţinutul unui text.
Metoda păianjenului poate fi folosită la evaluare sau la verificarea înţelegerii
unui text. Elevilor li se distribuie schema păianjenului la un subiect şi li se propune să-l

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 11
completeze cu idei din tema respectivă. Profesorul va reuşi în timp foarte scurt să verifice
cum elevii au înţeles textul sau tema respectivă .

Exemplu:
În clasa a 4-a am utilizat această metodă la următoarele teme:
 Animalele domestice
 La magazin
 Paparuda
 Mijloace de transport.
 Medicina
 La odihnă
 Îmbrăcămintea
 Încălţămintea
 Părţile corpului
(Vezi anexele)

Piramida povestirii:
Este o activitate de selectare, grupare, caracterizare, justificare etc. în baza
textului.
1. ___
2. ___ ___
3. ____ ____ ____
4. ____ ____ ____ ____
5. ____ ____ ____ ____ ____
6. ____ ____ ____ ____ ____ ____
7. ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____
8. ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____
1. Numele personajului principal;
2. Două cuvinte ce descriu personajul;
3. Trei cuvinte ce descriu cadrul;
4. Patru cuvinte ce expun problema;
5. Cinci cuvinte ce descriu primul eveniment;
6. Şase cuvinte ce descriu al doilea eveniment;
7. Şapte cuvinte ce descriu al treilea eveniment;
8. Opt cuvinte ce conţin soluţia.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 12
Dinamizarea freimului.
Freimul este un pachet de informaţii din diferite sfere ale cunoaşterii, care se
păstrează în memoria elevului sub influenţa experienţei lui de viaţă. Freimul se
completează încontinuu în baza semantizării unităţilor lexicale, în baza textelor instructive,
în baza antrenării sferelor comunicative, în baza lecturii independente, adică în baza
dinamizării permanente a experienţei de viaţă a elevilor.
De exemplu: freimul “Odaia” este elucidat prin cuvintele scaun, masă, covor,
fereastră etc. Apoi unităţile lexicale îşi lărgesc aria de utilizare; scaun nou, covor viu
colorat etc. La următorul nivel freimul îşi reorientează direcţia de realizare: odaie în
apartament, casă etc.

Experimentul
Presupune o activitate în care profesorul înaintează o teză, iar elevii,
experimentînd, o argumentează.
De exemplu: profesorul înaintează teza: Toate substantivele neutre fac pluralul în
-uri. Propune materialul ilustrativ (o listă de substantive de diferite genuri), elevii încep
lucrul (schimbă forma substantivelor prin aplicarea numeralului “două”), fac constatări
pentru fiecare caz, concluzii generale, aducînd argumente sau contraargumente la teza
înaintată.

Colajul
Este un procedeu metodic ce stimulează activitatea de reconstituire conştientă a
semnificaţiei unei noţiuni utilizînd diferite informaţii. Obiectivul colajului constă în
completarea vocabularului şi a potenţelor lexical-comunicative ale elevilor în activitatea
lor individuală şi în grup. Colajul necesită o muncă creatoare, presupune, la faza
incipientă, căutarea de sinestătătoare a variantelor de răspuns, apoi – lucrul în microgrup
(3-6 elevi) şi prevede cîteva secvenţe:

Secvenţa 1. Alcătuirea asociagramei care constă în descoperirea semnificaţiei unei

noţiuni prin legăturile asociative pe care le stabileşte ea.
De exemplu: noţiunea pădure poate stimula următoarele asociaţii: verdeaţă, linişte,
ciripitul păsărilor, flori etc.

Secvenţa 2. Acumularea materialului. Elevii selectează din diferite izvoare, imagini

ce reflectă noţiunea. Pe o pagină aparte notează reflecţiile personale referitor la noţiunea
dată. Materialul se adună într-o mapă specială.

Secvenţa 3. Discuţii în grup în baza materialului acumulat. Elevii discută cum

trebuie amplasat şi prezentat materialul, încît să fie adecvat esenţializării noţiunii.
Imaginile, în dependenţă de importanţa lor, se plasează de la centru spre periferie.

Secvenţa 4. Alcătuirea colajului (comunicarea în comun a unui “tablou” prin lipirea

elementelor acumulate).
Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română
Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 13
 Secvenţa 5. Susţinerea proiectelor de colaj în clasă. Fiecare grup alege un
reprezentant ce expune ideea de bază a colajului, explică în linii generale semnificaţia lui
principală şi cele particulare, indică rolul fiecărui element în parte.

Secvenţa 6. Evaluarea proiectului de către elevi şi profesor. În acest scop se va ţine

cont de nivelul informaţional al colajului, caracterul adecvat al reflectării semnificaţiei
noţiunii, modalitatea şi nivelul expunerii.

În practica şcolii pot fi utilizate mai multe tipuri de colaj.

Colajul simplu, tip “Soarele”, cînd noţiunea este în centru, iar materialele asociative
sînt amplasate în formă de raze;

Colajul “pete albe” în care în mod intenţionat, se lasă spaţii libere ca elevii, din alte
grupe, să-şi spună părerea referitor la elementele ce ar putea fi intercalate;

Colajul cu nucleu “închis” în care noţiunea centrală este ascunsă pentru a oferi
celorlalţi elevi posibilitatea s-o descopere conform elementelor din informaţia periferică;

Colajul cu schimbarea nucleului. Profesorul schimbă noţiunea centrală, ceea ce

comportă schimbarea amplasării materialului, a prezentării şi comentării lui.

Gaidul
Este un training verbal-psihologic şi comunicativ care include elevul “eu-
concepţia” în anumite situaţii (guid – engl. A conduce, a orienta). Se deosebeşte de situaţia
de vorbire instructivă prin faptul că dinamizează vorbirea elevului în nemijlocită legătură
cu personalitatea lui. Tematica gaidului este variată, dar cu tendinţa de a forma elevilor
competenţe, ce ar permite să se autoevalueze, să se autocaracterizeze: “Succesele mele”,
“Valorile mele”, “Cum mă văd eu pe mine”, “Ce mă irită”, “De ce mi-i frică” etc.
De exemplu. Ai ocazia să te duci la un magazin fermecat în care poţi procura calităţi
pozitive în schimbul a ceva egal ca valoare (gaidul “Valorile mele”).

Portofoliul
este o colecţie de documente care reflectă performanţa (rezultate ale testelor,
notele, premiile ş.a.)şi produsele acesteia (lucrări scrise, analize şi comentarii ale
lecturilor, scrisori, desene comentate, etc.), pe care elevul le realizează în procesul de
învăţare, în şcoală sau în afara ei. Elevului i se poate acorda dreptul să-şi aleagă
materialele concepute care să fie incluse în portofoliu, dar tipurile de materiale sînt
indicate de profesor.
Profesorii şi alţi evaluatori utilizează portofoliul pentru a evalua performanţa elevului.
Elevul poate fi invitat să reflecteze asupra documentelor incluse în portofoliu, să discute
semnificaţia lor cu profesorul. Aceste discuţii, de asemenea, relevă elementele ce trebuie
luate în consideraţie la evaluare.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 14
Metoda portofoliului subliniază importanţa participării elevului la procesul de evaluare,
stimulînd ingeniozitatea şi implicarea personală în activitatea de învăţare, dezvoltînd
motivaţia şi oferind profesorului date esenţiale despre personalitatea şi abilităţile elevului.
Un portofoliu la limba română în şcolile alolingve ar putea include:
• harta republicii cu indicarea locului de naştere a părinţilor, bunici-lor; a capitalei etc.
• date biografice şi de creaţie ale unui scriitor în baza unui plan (numele, motivele creaţiei,
opera etc.);
• scrisori, telegrame, descrieri;
• interviuri reale / imaginare cu anumite personalităţi;
• creaţii literare proprii;
• dicţionare ilustrate (în special în clasele II-VI);
• contribuţii la reviste şcolare;
• proiecte/urări cu ocazii anumite;
• lucrări scrise curente;
• răspunsuri la chestionare / interviuri;
• un jurnal de lectură” (pentru o anumită perioadă de timp, vizînd cărţile citite şi
comentariile realizate);
• chestionare aplicate de profesor;
• un referat pe o anumită temă etc.

Dezvoltarea creativităţii prin joc

Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedere
evolutiv, un caracter procesual supus influenţelor de mediu.
Formele organizate de instruire îşi aduc în mod diferenţiat aportul în dezvoltarea
potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, de tipurile de metode
utilizate, de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunile
educative.
La predarea limbii române în şcolile alolingve, în structura metodelor activ-
participative ( brainstorming-ul, cubul, metoda celor şase pălării, etc), îşi găsesc cu
maximă eficienţă locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca
tip de activitate dominantă în care este integrat copilul şi activitatea specifică şcolii –
învăţarea. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea
copilului.
Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a elevilor este de natură să
contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului.
Elevul trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte să desfăşoare o
activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu profesorul şi nu numai să
reproducă ceea ce a învăţat.
Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate, subordonate
particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi la
momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, un rol important capătă latura
instructivă, elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare.
Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română
Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 15
 Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au ca
punct de plecare noţiunile obţinute de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată,
aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele
cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale, accentul căzînd astfel nu pe rezultatul final
cît pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţile de stimulare a capacităţilor intelectuale şi
afectiv motivaţionale implicate în desfăşurarea acestora.
Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se
argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non
intelectuali.
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare
a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, la
obţinerea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe.

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica
şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi
cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare,
se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri.
Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi materialele puse la
dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, divergenţa
şi convergeţa gîndirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se
orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea
optimă, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .
Manifestînd creativitate, învăţătorul va determina avîntul libertăţii şi creativităţii
copiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gîndirii logice, raţionale,
flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea
de exprimare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan. Jocurile didactice în majoritatea
lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar între elevii întregului
colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină,
ordine, coeziune, în vederea obţinerii rezultatelor dorite. Întrecerea prilejuieşte copiilor
emoţii, bucurii, satisfacţii.
Metodele ludice (jocurile didactice) au o multitudine de ramificaţii afective, care
degajează comportamentul educaţional al elevilor. Jocul didactic are un apanaj de
transformare a realităţii, plasîndu-1 pe elev într-o “microrealitate” şi oferă, astfel,
posibilităţi de modulaţii conştientizate în experienţa sa comportamental-afectivă.

Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează la

lecţiile de limbă română în şcoala alolingvă cu metode cît mai adecvate structurii sale,
metode care să acţioneze pe tot parcursul învăţării elevului, iar din acest punct de vedere,
jocurile didactice satisfac cerinţele posedării limbii la nivelul respectiv.

Vezi anexele (Jocuri didactice; Tehnici de înviorare)

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 16
 Tehnici de înviorare
Joc fonetic

Literele s-au împrăştiat

Lucru în perechi
1. Pe o foaie de hîrtie e scris cuvîntul. De exemplu:
"PRIMĂVARĂ". Într-un plic sînt decupate literele
care formează acest cuvînt.
Învăţătorul împrăştie pe fiecare bancă setul de litere
şi le propune elevilor să formeze cuvîntul de pe foaie.
Cîştigă perechea care prima formează cuvîntul, îl
scrie şi îl rosteşte corect.

2. Învăţătorul propune elevilor să formeze cît mai

multe cuvinte posibile cu literele din acest cuvint.
De exemplu, din cuvîntul "Primăvară" elevii pot
forma următoarele cuvinte:

Prima ramă
Primar rimă
măr armă
vară mir
văr mari
var văpăi
ră pai
ară iapă
rar rărim
rară miră

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 17
 Tehnici de înviorare
Joc fonetic

Cuvinte cu o singură vocală

Lucru în perechi

În ospeţie la lecţie este o singură vocală.

Învăţătorul le propune elevilor să dovedească importanţa vocalei
"oaspete", formînd cît mai multe cuvinte posibile cu vocala dată fără a
folosi şi alte vocale.
De exemplu:
Astăzi la lecţie o avem oaspete pe vocala A. E o vocală
importantă? (Da.) De ce? (E prima literă din alfabet. Cu ajutorul ei
formăm cuvinte, silabe. …)
A.
Elevii scriu în perechi şirul de cuvinte cunoscute lor cu vocala
A, da, dar, rad, ac, sac, caş, rac, car, rar,
ram, ţap, par, bar, var, şa, aş, sa, ca, ba, na, an,
ta, ar, pa, nan, han, ban, Dan, cam, mac, am, sar,
ras, naş, şah, dat, bat, sat, tac, nas, vas, pas, fac

Învinge perechea care a scris corect cele mai multe cuvinte cu

vocala A.

Jocul poate fi organizat ca copiii în lanţ să scrie pe tablă un şir de

cuvinte cu vocala A. Elevul care nu poate completa şirul cu un cuvînt
nou iese din joc. Jocul continuă pînă rămîne un singur elev şi nu mai
poate completa şirul de cuvinte.

Creativitatea – o reală provocare la lecţiile de limba şi literatura română

Maria Procopovici, ŞM Egorovca - 2010 Страница 18