Manual SIG 2017

Universitatea „1 Decembrie 1918”
Facultatea de Ştiinţe Economice
Material de studiu pentru disciplina

SISTEME INFORMAŢIONALE DE GESTIUNE
Lector univ. dr. TEIUŞAN Sorin-Ciprian
Anul universitar 2017-2018
ESTE INTERZISĂ POSTAREA ACESTUI MATERIAL ÎN FORMAT ELECTRONIC

PE INTERNET.
Alba Iulia
2017
Material de studiu SISTEME INFORMAŢIONALE DE GESTIUNE
Specializările: Administrarea Afacerilor  Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
Cuprins
Introducere
Evaluarea iniţială
Unitatea de învăţare 1
Elemente de bază privind sistemele informaţionale
de gestiune
Fundamente ale realizării sistemelor informatice
Internetul şi administrarea afacerilor
Sisteme informatice contabile
Sisteme informatice pentru gestiunea comercială
şi a producţiei
Sisteme informatice financiare şi fiscale
Sisteme informatice pentru gestiunea resurselor umane
Sisteme informatice pentru turism
Semnătura electronică
Controlul şi auditul sistemelor informaţionale
Indicaţii şi răspunsuri
Bibliografie
Pagina 2
Introducere
Scopul şi obiectivele cursului
Materialul de studiu intitulat Sisteme informaţionale de gestiune este

destinat studenţilor specializărilor Administrarea Afacerilor (AA) şi
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor (ECTS) şi a fost
elaborat în conformitate cu fişa disciplinei. În acelaşi timp, lucrarea
poate fi utilă şi studenţilor de la alte specializări la care, în planul de
învăţământ, sunt incluse discipline derivate, din domenii înrudite.
Cursul urmăreşte iniţierea studenţilor în tainele sistemelor
informaţionale de gestiune, cu obiectivul central de înţelegere şi însuşire
de către aceştia a cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice cu privire la
sistemele informaţionale de gestiune, precum şi formarea şi dezvoltarea
de abilităţi practice de utilizare a sistemelor informatice de gestiune
necesare viitorilor licenţiaţi în ştiinţe economice, cu specializarea AA,
respectiv ECTS, pentru exercitarea corespunzătoare a profesiei pentru
care se pregătesc prin studiile universitare ce le urmează.
Scopul acestui curs constă în dezvoltarea unui suport informaţional care
să constituie o bază teoretică, pe care studenţii să o poată utiliza în
cadrul activităţilor didactice ale disciplinei Sisteme informaţionale de
gestiune şi care să le ofere o viziune de ansamblu asupra sistemelor
informaţionale de gestiune.
Obiectivul central al cursului este acela de a-i familiariza pe studenţi
cu aspectele legate de utilizarea tehnologiei informaţiei, în general, şi a
sistemelor informaţionale de gestiune, în special, în domeniul
economic, în condiţiile impuse de automatizarea acestui domeniu şi de
a-i pregăti, cu elemente fundamentale, pe cei care, nu peste mult timp,
se vor ocupa de administrarea unor diverse afaceri, respectiv gestiunea
activităţilor din entităţile de comerţ, turism şi servicii.
Raportul Europe's Digital Progress din 2017, care monitorizează
progresele înregistrate în politicile digitale în statele membre ale
Uniunii Europene (UE), arată că în anul 2016, 44% din populația UE a
avut un nivel insuficient de competențe digitale. 19% nu aveau deloc,
deoarece nu foloseau internetul. Există disparități mari între statele
membre, ponderea persoanelor fără competențe digitale variind de la
3% în Luxemburg la 41% în Bulgaria și în România. În zece dintre ele
(Portugalia, Polonia, Slovenia, Croația, Lituania, Italia, Grecia, Cipru,
Bulgaria și România), cel puțin o pătrime din populație nu avea
Pagina 3
competențe digitale în 2016. Mai mult, în Bulgaria și România, aproape

trei sferturi din populația adultă poate fi considerată ca fiind lipsită de
competențe digitale de bază. (European Commission, 2017, p. 48)
După studierea materialului Sisteme informaţionale de gestiune,
studenţii vor fi capabili:
 să definească conceptele cu care operează sistemele
informaţionale de gestiune;
 să utilizeze internetul pentru necesităţile specifice activităţii
desfăşurate de economişti;
 să utilizeze sisteme informatice de gestiune economică şi să
exploateze facilităţile oferite de aplicaţiile informatice;
 să construiască sisteme informatice de analiză economică şi
financiară.
Cerinţe preliminare
Pentru înţelegerea conţinuturilor din acest material de studiu şi

atingerea obiectivelor acestui curs, studenţii au nevoie de o bază de
cunoştinţe şi abilităţi teoretice şi practice din domeniul informaticii
studiate premergător acestei discipline.
Anterior prezentării conţinuturilor materialului de studiu, există un test
iniţial de evaluare a cunoştinţelor necesare pentru disciplina Sisteme
informaţionale de gestiune, pe care studenţii trebuie să îl rezolve şi să îl
predea titularului de disciplină la prima activitate didactică. Rolul
acestui chestionar de evaluare este acela de asigurare a bunei desfăşurări
a activităţii la această disciplină, rezultatul fiind utilizat pentru:
introducerea după caz a unor noţiuni suplimentare; organizarea
studenţilor pe grupe de niveluri diferite de cunoştinţe; adaptarea
conţinuturilor teoretice şi aplicative dezbătute în cadrul activităţilor
didactice.
Conţinutul cursului
Conţinutul acestui material de studiu este orientat către studenţii

specializărilor AA şi ECTS, preponderent ca utilizatori de calculatoare,
în general, şi de sisteme informatice de gestiune economică, în special,
dat fiind specificul studiilor urmate, reprezentând pentru aceştia un ghid
de cunoştinţe absolut necesare, precum şi un ansamblu de concepte
metodologice dispuse într-un aranjament logic, cu privire la aplicaţii ale
Pagina 4
sistemelor informatice de gestiune. Viitorilor economişti li se pun acum

la dispoziţie cunoştinţele de bază pe care trebuie să le deţină în
domeniul sistemelor informaţionale de gestiune.
Acest material de studiu are caracter de sinteză, accentuând asupra
principiilor fundamentale şi elementelor de bază cu care operează
sistemele informaţionale de gestiune, precum şi a articulării acestora cu
realitatea concretă.
Compoziţional, materialul de studiu este format din 10 unităţi de
învăţare, precedate de evaluarea iniţială, divizate în lecţii de studiu.
Fiecare dintre aceste unităţi de învăţare este unitară din punct de vedere
tematic, fiind construită după următoarea structură: introducere, care
descrie succint ceea ce se va studia, precizând cunoştinţele preliminare
solicitate, resursele necesare şi recomandările de studiu, şi durata de
învăţare (timpul mediu necesar pentru asimilarea cunoştinţelor şi
formarea abilităţilor teoretice şi practice); obiectivul specific şi
obiectivele operaţionale urmărite (competenţele ce trebuie dobândite de
către studenţi); subiectele de studiu, rezumatul temei tratate, test de
autoevaluare, concluziile temei abordate şi bibliografia obligatorie
recomandată studenţilor.
În prima unitate de învăţare sunt evidenţiate elementele de bază ale
sistemelor informaţionale de gestiune, pornind de la noţiunile de
informaţie, sistem, sistem informaţional şi sistem informatic.
A doua unitate de învăţare dezbate fundamentele realizării sistemelor
informatice.
A treia unitate de învăţare descrie modalităţile în care internetul ajută
economiştii în activitatea desfăşurată.
Următoarele cinci unităţi de învăţare sunt dedicate sistemelor
informatice de gestiune economică, respectiv: sisteme informatice
contabile (unitatea 4), sisteme pentru gestiunea comercială şi a
producţiei (unitatea 5), sisteme informatice financiare şi fiscale
(unitatea 6), sisteme informatice pentru gestiunea resurselor umane
(unitatea 7), sisteme informatice pentru turism (unitatea 8).
Unitatea de învăţare 9 este destinată semnăturii electronice, iar ultima
unitate de învăţare conţine informaţii ce privesc controlul şi auditul
sistemelor informaţionale.
În continuare sunt prezentate informaţii cu privire la ritmul recomandat
de studiu pentru asimilarea cunoştinţelor teoretice şi formarea
abilităţilor teoretice şi practice şi modul de parcurgere a resursei de
învăţământ, împreună cu modalitatea de evaluare a studenţilor pe
Pagina 5
parcursul semestrului şi de stabilire a notei finale în aprecierea pregătirii

studenţilor la disciplina Sisteme informaţionale de gestiune.
 Recomandări de studiu
Modul în care este organizat acest material didactic, prin prezentarea

subiectelor teoretice, conceptuale şi aplicative, practice tratate, reclamă
parcurgerea resursei de învăţământ în ordinea în care este subdivizat
conţinutul, fiecare unitate de învăţare şi lecţie, precum şi test de
autoevaluare fiind construite pe baza celor prezentate anterior şi cu
referire la acestea. Ca atare, trecerea la o nouă unitate de învăţare, lecţie
implică lecturarea, înţelegerea şi asimilarea celor precedente, dar şi
exersarea în construirea abilităţilor. Totodată este necesar ca toate
testele de autoevaluare să fie rezolvate complet şi corect, pentru a
confirma cunoaşterea noţiunilor prezentate şi formarea deprinderilor de
operare cu aplicaţiile sistemelor informaţionale de gestiune.
Însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor teoretice şi practice
solicită acordarea sistematică a unui timp pentru învăţare (se include
aici şi timpul de operare pe calculator, utilizând diverse programe
informatice de gestiune), în funcţie de capacitatea de concentrare în
studiu individual a fiecărui student. Recomandările cer ca atenţia
continuă a studenţilor să nu fie mobilizată mai mult de două-trei ore.
Pentru obţinerea rezultatelor în învăţare, exprimate în forma
competenţelor cognitive, tehnice sau profesionale şi afectiv-valorice, îţi
propun cel puţin două ore de studiu individual pe săptămână pentru
această disciplină (una-două şedinţe), cu păstrarea aceluiaşi ritm şi în
sesiunea de examene.
La finalul fiecărei unităţi de învăţare este prezentată bibliografia
obligatorie (cărţi, articole, acte normative, pagini de internet etc.)
recomandate studenţilor a fi consultate. De asemenea, în cadrul
prezentului manual, citările au menirea de a furniza studenţilor
materialele utilizate, dar şi surse de informare suplimentare cu privire la
aspectele sau punctele de vedere exprimate în acesta.
Formatul grafic al modului de redare a informaţiilor în cuprinsul acestui
material de studiu este unul care a rezervat un spaţiu liber în marginea
din stânga a paginii, destinat consemnării de idei, însemnări rezumative,
explicaţii, îndrumări sau alte informaţii suplimentare care să te ajute în
înţelegerea şi acumularea de cunoştinţe sau în formarea de abilităţi cu
privire la sistemele informaţionale de gestiune. Îţi recomand folosirea
acestor manşete.
Pagina 6
Pe parcursul acestui material vei regăsi cu regularitate (centralizate la

finalul fiecărei unităţi de învăţare) teste de autoevaluare (au rolul de a
verifica dacă au fost realizate obiectivele educaţionale), utile pentru a te
autoevalua pe parcursul semestrului, constând în întrebări şi exerciţii,
necesare pentru verificarea modului de asimilare a cunoştinţelor şi
formarea abilităţilor teoretice şi practice, a rezultatelor învăţării
obţinute. După rezolvarea fiecărui test de autoevaluare, te poţi verifica
cu privire la corectitudinea răspunsurilor prin consultarea informaţiilor
din secţiunea dedicată indicaţiilor şi răspunsurilor la aceste teste,
existentă după unităţile de învăţare din manual.
Evaluarea
Stabilirea notei finale presupune luarea în considerare a unei ponderi de

80% din nota obţinută la forma de evaluare finală (examen/colocviu
pentru demonstrarea cunoştinţelor asimilate şi a deprinderilor de
operare în domeniul sistemelor informaţionale de gestiune) şi a unei
ponderi de 20% din nota pentru activităţi aplicative atestate (proiect).
De reţinut că, o asemenea procedură de calcul a notei se aplică doar în
condiţiile în care nota obţinută la examenul final este cel puţin 5 (cinci).
Studiu plăcut!
Pagina 7
Evaluarea iniţială
Test iniţial de verificare a cunoştinţelor necesare pentru

disciplina Sisteme informaţionale de gestiune
Pe o coală albă de hârtie rezolvă următorul test.
1 Ce este Internetul? (1,5 puncte) [max. 50 cuvinte]

2 Ce este World Wide Web (www)? (1,5 puncte) [max. 50 cuvinte]
3 Ce este un browser web? (1,5 puncte) [max. 50 cuvinte]
4 Cum se realizează instalarea aplicaţiilor informatice? (1,5 puncte)
[max. 100 cuvinte]
Alege varianta corectă de răspuns la întrebările următoare.
Precizări:
Fiecare întrebare are o singură variantă corectă de răspuns.
Punctajul acordat pentru alegerea variantei corecte de răspuns pentru
fiecare întrebare: 0,5 puncte.
5 Care dintre următoarele tipuri de computere este folosit pentru

manipularea bazelor de date de dimensiune foarte mare în cadrul
companiilor dezvoltate?
 a) Desktop
 b) Personal Digital Assistant
 c) Mainframe
6 Care din următoarele reprezintă un dispozitiv de intrare-ieşire?
 a) Touch screen
 b) Tastatură
 c) Scanner
7 Care dintre următoarele componente reprezintă un periferic al
sistemului informatic?
 a) Interfaţa grafică cu utilizatorul
 b) Memoria RAM
 c) Scanner
Pagina 8
8 Ce reprezintă versiunea unui soft?

 a) Un număr care identifică autorul software-ului
 b) Un număr care indică data când a fost creat software-ul
 c) Un număr care identifică un anumit stadiu al dezvoltării
programului software
9 Majoritatea sistemelor informatice folosesc iconiţe şi un mouse.
Cum se numeşte acest sistem?
 a) DOS
 b) Linie de comandă
 c) Graphical User Interface
10 Care dintre următoarele dispozitive este cel mai potrivit pentru
realizarea de back-up?
 a) Hard disk-ul
 b) Plotter-ul
 c) Scanner-ul
Rezolvarea testului se va preda titularului de disciplină la prima

activitate didactică.
Timp mediu pentru rezolvarea testului: 30 de minute
Pagina 9
Elemente de bază privind sistemele

informaţionale de gestiune
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiective
1.3. Subiecte de studiu
1.3.1. Date şi informaţii
1.3.2. Tehnologia informaţiei
1.3.3. Sistemul informaţional şi sistemul informatic
1.3.4. Tipuri de sisteme informatice
1.3.5. Sistemele informatice de gestiune
1.3.6. Ciclul de viaţă al unui sistem informaţional
1.4. Rezumat
1.5. Test de autoevaluare
1.6. Concluzii
1.7. Bibliografie obligatorie
1.1. Introducere
Care este diferenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic?

La ce se referă sistemele informatice de gestiune? Întrebări ale căror
răspunsuri le vei afla în cadrul acestei unităţi de învăţare.
Cunoştinţe preliminare: aplicaţie informatică; calculator electronic;
hardware; software
Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la
bibliografia obligatorie; instrumente de scris, calculator şi acces la
internet
Durata de învăţare: 120 de minute
1.2. Obiective
Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice de

bază privind sistemele informaţionale de gestiune
Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, toţi studenţii vor putea să:
Pagina 10
 facă distincţie între conceptele de dată şi informaţie;

 caracterizeze tehnologiile informatice;
 definească sistemul informaţional şi sistemul informatic;
 clasifice sistemele informatice;
 explice componentele sistemelor informatice de gestiune;
 arate la ce referă ciclul de viaţă al unui sistem informaţional.
1.3.1. Date şi informaţii
Toate organizaţiile, indiferent de sectorul de care aparţin sau de tipul de

activitate pe care o exercită, au nevoie de resurse, pentru desfăşurarea
activităţii, în vederea atingerii obiectivelor propuse. Structura resurselor
folosite în economie a suferit modificări de-a lungul timpului, societatea
umană evoluând de la utilizarea pietrei, a lemnului şi a animalelor
sălbatice din epoca de început la combustibilii minerali, energia
electrică şi atomică, ajungând în prezent la utilizarea celei mai
productive resurse: informaţia, o resursă care este specifică societăţii
contemporane.
Informaţia este „o reprezentare simbolică asupra unor entităţi din
realitate” (Dicţionar de economie, 1999, p. 233-234), precum şi „o
comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie”
(Dicţionarul explicativ al limbii române, 1998, p. 491). Informaţia
reprezintă „acea dată care aduce noi cunoştinţe destinatarului ei, care
modifică percepţia asupra realităţii şi reduce gradul de incertitudine
asupra acesteia” (Ursăcescu, 2002, p. 18).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Majorarea costurilor de producţie ale unei întreprinderi reprezintă

pentru managerul acesteia o informaţie, în măsura în care se doreşte o
diminuare a costurilor pentru perioada care urmează.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Informaţiile se obţin pe baza datelor, rezultând din acestea, prin

intermediul unui model interpretativ care este propriu receptorului.
Datele sunt „ansambluri de simboluri susceptibile a fi percepute de
fiinţa umană şi reprezentate prin diferite cuvinte, propoziţii, cifre,
semne, sunete, imagini, culori etc. (...) La nivelul organizaţiilor
economice sau administrative, datele exprimă, de regulă, norme,
cantităţi, valori etc., corespunzătoare obiectivelor sau evenimentelor
(fenomene economice, juridice, sociale, teritoriale). De aceea,
identificând datele, se desemnează, în fapt, ansamblul simbolurilor
Pagina 11
reprezentative ale unei informaţii potenţiale” (Ursăcescu, 2002, p. 18-

19).
Tipurile de date disponibile efectiv variază în funcţie de sistemele
informatice utilizate. Sunt în număr de patru:
 date numerice – nu pot conţine decât cifre (de la 0-9) şi, eventual,
o virgulă şi un semn (+/-);
 date alfanumerice – pot conţine orice caracter recunoscut de către
calculator: litere, cifre, spaţii, semne de punctuaţie, simboluri;
 data şi ora – vor fi memorate ca şiruri de caractere;
 valori logice – sunt memorate pe un caracter (Boksenbaum, 2002,
p. 34-35).
1.3.2. Tehnologia informaţiei
Tehnologia informaţiei este „o noţiune globală, des utilizată în

contemporaneitate, care descrie combinaţia dintre tehnologiile de calcul
(formate din ansamblul hardware şi software) şi tehnologiile de
comunicaţie (formate din reţele de transmitere a datelor, imaginilor şi a
vocii)” (Joldeş et al., 2004, p. 156).
După Dulu (2006, p. 15), tehnologia informaţiei reprezintă „normele şi
procedeele de colectare, memorare, transmitere şi prelucrare a datelor,
în vederea obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului
electronic”.
Tehnologiile informatice reunesc „tehnici esenţiale de culegere,
prelucrare şi transmitere electronică a datelor şi informaţiilor, într-un
mediu adecvat informatic şi de comunicaţie constituit din echipamente
hardware, proceduri software specializate, dispozitive electronice de
transmisie/recepţie date. Componentele esenţiale ale tehnologiei
informatice sunt reprezentate de:
 staţiile de lucru – constituie în general aspectul cel mai vizibil al
tehnologiei informatice în organizaţie şi pot îmbrăca forma unor simple
terminale de tip tastatură-ecran, legate la un calculator central, sau a
unor microcalculatoare dotate cu capacitate autonomă de prelucrare-
stocare, eventual legate la alte unităţi;
 bazele de date – reunesc fişiere de date între care există
interdependenţe şi pot fi structurate pentru memorarea datelor şi
informaţiilor pe diverse tematici (economic, tehnic etc.);
 reţelele de comunicaţie – asigură difuzarea datelor şi
comunicarea între staţiile de lucru. În funcţie de aria în care sunt
constituite, există: reţele locale, în interiorul organizaţiei; reţele private,
utilizate exclusiv de unitatea care le-a creat, în scopul de a comunica cu
Pagina 12
alte instituţii, eventual foarte îndepărtate; reţele naţionale/internaţionale;

 proceduri specializate – includ pachete de programe informatice,
cu rol central în coordonarea resurselor informaţionale”. (Ursăcescu,
2002, p. 36)
Utilizarea tehnologiilor informatice la nivelul oricărei organizaţii se
concretizează într-o serie de avantaje. După Ursăcescu (2002, p. 37),
acestea sunt:
 reducerea timpului – prin automatizarea a o serie de operaţii
cerute de prelucrarea informaţiei (comparare, calcul, editare,
transmitere), tehnologiile informatice asigură performanţe deosebite pe
planul vitezei de calcul, ceea ce determină o reducere substanţială a
timpului de prelucrare impus de modele economico-matematice,
tehnice, fizice etc.;
 reducerea spaţiului – comunicarea la distanţă, prin intermediul
tehnologiilor informatice, a făcut practic să dispară inconvenientul
„kilometrilor” existent între emiţător şi receptor;
 extinderea modalităţilor de stocare – în decursul istoriei
tehnologiilor informatice, mijloacele de stocare a informaţiilor au
evoluat şi ele de la cele magnetice (discuri, benzi), la cele optice (CD,
DVD), cu posibilităţi de păstrare a informaţiei de milioane de caractere;
 flexibilitatea în utilizare – tehnologiile informatice oferă un
domeniu extrem de vast de utilizare şi înregistrează o adaptabilitate
continuă, în paralel cu evoluţia limbajelor de programare şi a software-
ului de bază şi aplicat.
1.3.3. Sistemul informaţional şi sistemul informatic
Sistemul informaţional desemnează „un ansamblu de resurse umane şi

de capital în cadrul organizaţiei, cu scopul de a prelucra date şi
informaţii necesare atât la nivel decizional, cât şi operaţional”, iar
(sub)sistemul informatic reprezintă „componenta sistemului
informaţional, care asigură o prelucrare automată, cu mijloace
electronice de calcul, a datelor şi informaţiilor” (Ursăcescu, 2002, p.
44).
Un sistem informaţional (Information System) este „un ansamblu de
procese, proceduri şi echipamente folosite pentru culegerea,
transmiterea, stocarea şi procesarea datelor în vederea obţinerii
informaţiilor necesare în procesul decizional al organizaţiei. În literatura
anglo-americană, deşi se face distincţie între „information system”
(sistem informaţional) şi „computer based information system” (ceea ce
la noi s-a încetăţenit ca fiind „sistem informatic”), datorită nivelului
tehnologic şi gradului ridicat de automatizare a activităţilor
Pagina 13
informaţionale la care s-a ajuns, specialiştii, după ce fac delimitarea

amintită, folosesc termenul de „information system” (Năstase et al.,
2007, p. 94).
1.3.4. Tipuri de sisteme informatice
În funcţie de finalităţile lor (obiective fundamentale pentru care au fost

realizate), sistemele informatice cunosc diverse tipologii. Una dintre
acestea este prezentată în figura de mai jos.
Figura 4.1. Tipuri de sisteme informatice

(Ursăcescu, 2002, p. 45)
Realizând o descriere, situaţia este în felul următor:

1. Sisteme informatice pentru operare curentă cuprind:
 sisteme de prelucrare a tranzacţiilor specifice organizaţiei –
servesc la prelucrarea şi înregistrarea informaţiilor generate de
pregătirea şi conducerea activităţilor de vânzare, cumpărare etc.
 sisteme pentru suportul şi controlul proceselor industriale – sunt
destinate activităţilor de concepere asistată de calculator, a produselor şi
producţiei (sisteme de producţie integrate prin intermediul
calculatorului, sisteme flexibile de fabricaţie, sisteme bazate pe metoda
Just in time - J.I.T. etc.);
 sisteme pentru operaţii de birou şi telecomunicaţii – includ sub
termenul de birotică acele sisteme informatice care au ca scop
automatizarea activităţilor de birou sau a activităţilor de comunicare a
organizaţiei (sisteme de prelucrare a textului, sisteme de mesagerie
electronică internă sau externă, sistemele de teleconferinţă (audio/video)
etc.).
2. Sisteme informatice pentru gestiune al căror obiectiv general este

acela de a furniza informaţii decidenţilor, rezultate din întreaga
activitate de gestiune a organizaţiei, precum şi de a asista factorii de
Pagina 14
decizie în procesul de fundamentare a deciziilor. Din această categorie

fac parte:
 sisteme de gestiune a resurselor materiale, umane, financiare, al
căror rol principal este de a comunica informaţii esenţiale (analitice şi
sintetice), necesare unor rapoarte periodice, precum: tablouri de vânzări,
categorii de clienţi, urmărirea contractelor cu partenerii, repartizarea
costurilor pe produse, evoluţia bugetelor lunare, anuale etc.;
 sisteme de asistare a deciziilor (S.A.D.), care au funcţii de căutare
a informaţiilor în faza de identificare a problemei pentru care urmează să
fie adoptată decizia, ajută la modelarea fenomenului economic sau
tehnic, contribuie la alegerea deciziei prin operaţii de calcul sau
simulare. În cadrul acestor sisteme, se disting: sisteme interactive de
asistare a deciziei, sisteme expert, sisteme de informaţii pentru
conducători (sisteme informatice pentru decidenţi), sisteme de ajutor la
decizia colectivă (asistă procesul de decizie al mai multor decidenţi, care
se confruntă cu aceeaşi problemă şi pot lucra fie în acelaşi loc şi în
acelaşi moment, fie simultan, în locuri separate) (Ursăcescu, 2002, p. 45-
47).
1.3.5. Sistemele informatice de gestiune
Sistemele informatice de gestiune reprezintă „ansamblul informaţiilor

utilizate în cadrul firmei, a mijloacelor şi procedurilor de identificare,
culegere, stocare şi prelucrare a informaţiilor” (Stanciu et al.,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1).
În activitatea practică se utilizează pe scară largă sistemele informatice
de gestiune (SIG) care cuprind patru componente interdependente şi
anume:
a) domeniile de gestiune – corespund, de regulă, funcţiunilor
întreprinderii, adică acţiunilor omogene care se desfăşoară în cadrul
firmei şi anume: de cercetare-dezvoltare, de producţie, de comercial, de
personal, de financiar-contabil – cu luarea în considerare a
interacţiunilor dintre ele;
b) datele – sunt vehiculate şi prelucrate în SIG, indiferent de natura
lor, de caracterul lor formal sau informal sau de suportul pe care se află,
reprezintă materia primă a oricărui sistem de gestiune;
c) modelele de gestiune – regrupează procedurile proprii ale unui
domeniu. În activitatea practică se pot identifica o serie de modele
specifice domeniului, ca de exemplu: tehnologiile de fabricaţie specifice
domeniului producţiei; vânzările specifice domeniului comercial;
d) regulile de gestiune – permit prelucrarea datelor şi utilizarea
informaţiilor în conformitate cu obiectivele sistemului. De exemplu: o
Pagina 15
materie primă se stochează într-o singură gestiune; aprovizionarea se

realizează când stocul scade sub stocul normat; pentru vânzări cu
valoare mare se acordă un discount de 1%, etc.
Funcţia de baza a SIG constă în prelucrarea datelor disponibile în
vederea obţinerii informaţiilor necesare subsistemului decizional. De
aceea structura unui SIG conţine trei componente de bază şi anume:
1. Intrările reprezintă ansamblul datelor stocate, gestionate şi prelucrate
în cadrul sistemului, date ce provin din dinamica operaţiilor şi
proceselor economice şi financiare care se derulează în cadrul firmei.
Aceste fluxuri informaţionale de date care însoţesc aceste operaţii şi
procese (de exemplu fluxul de date referitoare la aprovizionarea cu
materii prime, fluxul de date reflectând operaţiile de încasări şi plăţi,
fluxul de date ce însoţeşte procesele tehnologice de montaj etc.) se
numesc tranzacţii. În cadrul unei firme se pot identifica diverse fluxuri
de tranzacţii cum ar fi:
 tranzacţiile care însoţesc operaţiile şi procesele curente din cadrul
firmei (Notele de Intrare Recepţie (NIR), bonurile de consum, facturile
emise clienţilor, statele de plată etc.);
 tranzacţiile care provin din mediul financiar-bancar (facturi
primite de la furnizori, ordine de plată onorate de clienţi, cotele de
impozit etc);
 tranzacţiile provenite de la alte sisteme informatice din cadrul
aceleaşi firme;
 tranzacţiile care provin de la alte sisteme informatice exterioare
firmei.
2. Prelucrările SIG reprezintă un ansamblu omogen de operaţii
automate prin care se realizează:
 crearea şi actualizarea bazei de date;
 interogări şi listări efectuate asupra datelor conţinute în baza de
date;
 reorganizarea (întreţinerea) bazei de date;
 salvarea/restaurarea bazei de date.
3. Ieşirile sistemului informatic de gestiune conţin rezultatul
prelucrărilor efectuate asupra datelor de intrare. În funcţie de natura
prelucrărilor care generează ieşirile avem următoarele tipuri de ieşiri
informaţionale:
 ieşiri obţinute în urma unor operaţii de transfer a datelor (de
exemplu numărul şi data unei facturi, denumirea unui produs, numele
unui salariat etc.);
 ieşiri obţinute în urma unor operaţii de calcul pe baza unor
algoritmi (de exemplu valoarea totală a facturii, valoarea vânzărilor pe
un trimestru, salariu net al unui angajat, etc.) (Chichernea et al., 2001, p.
Pagina 16
12-14).
1.3.6. Ciclul de viaţă al unui sistem informaţional
Fiecare sistem informaţional (SI) îşi are propriul său ciclu de viaţă.
„Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de
realizare a unui nou SI, iar punctul final este reprezentat de înlocuirea
SI existent cu un SI nou, mai bine adaptat cerinţelor, asigurând
performanţe informaţionale, tehnice şi economice superioare. În cadrul
ciclului de viaţă se disting două etape: dezvoltarea SI şi exploatarea”
(Năstase et al., 2007, p. 94).
Ciclul de viaţă al unui sistem informatic este „un proces logic prin care
analiştii de sistem, inginerii software, programatorii de aplicaţii şi
utilizatorii finali construiesc sistemul informatic (aplicaţiile şi
componentele acestuia) pentru a rezolva problemele economice şi a
răspunde cerinţelor informaţionale ale beneficiarului” (Chichernea et
al., 2001, p. 32).
După alţi autori (Oprean et al., 1994, p. 50), intervalul de timp de la
apariţia unei cereri de sistem informatic şi până la scoaterea lui din
exploatare formează ciclul său de viaţă, iar în cadrul acestuia, perioada
de timp în care se proiectează, programează şi implementează sistemul,
constituie ciclul de realizare.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Sarcină de învăţare
Analizează ciclul de viaţă al unui sistem informatic.

__________________________________________________________________________________________________________________________
1.4. Rezumat
Data este formalizarea unei idei, a unei expresii sau a unui concept, sub
o formă care să poată fi păstrată, transmisă şi prelucrată cu mijloace
diverse, manuale sau automate, iar informaţia este măsura valorii
datelor văzute prin prisma unui anumit scop sau obiectiv, de exemplu în
vederea luării celei mai bune decizii într-un anumit moment
(Boksenbaum, 2002, p. 35).
Un sistem informaţional este reprezentat de totalitatea metodelor,
tehnicilor şi a instrumentelor utilizate pentru culegerea, înregistrarea,
transmiterea, circulaţia şi valorificarea informaţiilor dintr-un sistem. El
se concepe şi se dezvoltă odată cu organismul în care funcţionează.
Pagina 17
Partea unui sistem informaţional în care predomină tratarea automată a

datelor şi a cunoştinţelor relative la sistem se constituie în (sub)sistemul
informatic. Acesta se crează treptat, în perioada de existenţă a
sistemului, prin realizarea şi exploatarea de aplicaţii (unităţi
funcţionale) şi proceduri (unităţi de prelucrare) informatice folosind
posibilităţile calculatoarelor electronice şi aplicând analiza sistemică
(Oprean et al., 1994, p. 49).
Cuvinte cheie: ciclul de viaţă al unui sistem informaţional; date;
informaţie; sistem; sistem informaţional; (sub)sistem informatic;
sisteme informatice de gestiune
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Care dintre următoarele combinaţii descrie componentele esenţiale

ale Tehnologiei Informaţiei? (3p)
 a) Memoria primară, secundară şi cache
 b) Memoriile RAM şi ROM
 c) Hardware, software şi tehnologii de comunicaţii
2 Ce este un sistem informaţional? Dar un sistem informatic? [max.
100 cuvinte] (3p)
3 Explică ciclul de viaţă al unui sistem informaţional. [max. 100
cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
1.6. Concluzii
Prin intermediul datelor, informaţia se poate prelucra (compara, stoca,

regăsi, transmite, pune în relaţii în vederea obţinerii de noi date şi,
implicit, informaţii) cu ajutorul unor tehnologii moderne numite
tehnologiile informaţiei – calculatorul electronic, reţelele de
calculatoare şi tehnicile de comunicaţie (Tehnologiile Informaţiei şi
Comunicaţiilor). (Boksenbaum, 2002, p. 35)
Prelucrarea datelor oricărei afaceri trebuie realizată în concordanţă cu
cerinţele tehnologiei informaţiei.
[1]. Boksenbaum, L., Informatică de gestiune, Bucureşti, Editura

Economică, 2002, p. 28-35.
Pagina 18
[2]. Dulu, A., ECDL modulul 1 – Concepte de bază ale tehnologiei

informaţiei, Bucureşti, Casa de Editură Andreco Educational, 2006.
[3]. Joldeş, R., Olteanu, E., Ciortea, M., Deaconu, S., Proiectarea
sistemelor informatice, vol. I, Alba Iulia, Editura Universităţii „1
Decembrie 1918”, 2004, p. 156-160.
[4]. Ursăcescu, M., Sisteme informatice: o abordare între clasic şi
modern, Bucureşti, Editura Economică, 2002, p. 36-37; 45-47.
Pagina 19
Fundamente ale realizării sistemelor

informatice
Cuprins
2.1. Introducere
2.2. Obiective
2.3.1. Planificarea sistemelor informatice
2.3.2. Concepţia, realizarea şi implementarea sistemelor informatice
2.3.2.1. Analiza sistemului informatic de realizat
2.3.2.2. Realizarea sistemului informatic
2.3.2.3. Implementarea sistemului informatic
2.3.2.4. Strategii de realizare a sistemelor informatice
2.4. Rezumat
2.6. Concluzii
2.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate informaţii privind procesul

de planificare a sistemului informatic, urmat de cel al concepţiei,
realizării şi implementării sistemelor informatice. De asemenea, sunt
abordate strategiile de realizare a sistemelor informatice.
Cunoştinţe preliminare: sistem informatic; sistem informaţional

internet
2.2. Obiective
Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice cu

privire la activităţile de realizare a sistemelor informatice
Pagina 20
 enunţe etapele procesului de planificare a sistemelor informatice;
 arate în ce constă analiza sistemului informatic de realizat;
 prezinte modalităţile de proiectare şi realizare a sistemelor
informatice;
 descrie etapa de implementare a sistemului informatic;
 explice strategiile de realizare a sistemelor informatice.
2.3.1. Planificarea sistemelor informatice
În domeniul sistemelor informatice, planificarea se bazează pe un

proces de anticipare, al cărui scop îl reprezintă stabilirea obiectivelor
fundamentale ce trebuie atinse prin construirea viitoarelor sisteme, dar
şi a activităţilor ce trebuie desfăşurate şi a acţiunilor de întreprins. În
procesul de planificare a sistemelor informatice se pune accent pe o
serie de aspecte, precum: evaluarea realizărilor informatice existente în
organizaţie, anticiparea dezvoltărilor viitoare, stabilirea obiectivelor ce
trebuie atinse şi definirea mijloacelor necesare pentru realizarea
obiectivelor.
Procesul de planificare a sistemelor informatice implică parcurgerea
mai multor etape, cărora le corespund anumite activităţi, constând în:
1. Prezentarea infrastructurii informaţionale şi informatice actuale –
obiectivul de bază urmărit îl reprezintă determinarea modului în care
funcţionează actualul sistem informaţional, precum şi subsistemele sale
informatice, vizând o descriere corectă a stadiului în care se află
organizaţia în domeniul informatizării;
2. Descrierea stadiului viitor al organizaţiei, în plan informaţional şi
informatic – în această etapă se includ toate demersurile pentru
definirea viitoare a infrastructurii informaţionale şi informatice a
organizaţiei, toate acţiunile care se derulează acum formând „miezul”
procesului de planificare; şi
3. Elaborarea planurilor de tranziţie de la starea actuală, la cea
viitoare – obiectivul de bază al acestei etape constă în definirea
conceptuală a planului care va asigura tranziţia de la sistemele
informatice actuale la cele care le vor înlocui pe acestea, precum şi a
suportului lor informaţional (Ursăcescu, 2002, p. 131-135).
Pagina 21
__________________________________________________________________________________________________________________________
Realizează o prezentare a infrastructurii informaţionale existente într-o

organizaţie şi descrie apoi stadiul viitor al acestei organizaţii în plan
informaţional pe care îl identifici.
__________________________________________________________________________________________________________________________
2.3.2. Concepţia, realizarea şi implementarea

sistemelor informatice
Un sistem informatic necesită o activitate de concepţie în vederea
realizării lui, precum şi un proces de implementare, urmat de
exploatarea şi menţinerea lui în funcţiune. Întregul proces de concepere,
proiectare, realizare şi exploatare a sistemelor informatice implică, din
partea oricărei unităţi, angajarea de importante resurse umane, materiale
şi financiare.
2.3.2.1. Analiza sistemului informatic de realizat
În etapa de analiză a sistemului informatic ce urmează a fi proiectat se

urmăreşte determinarea cerinţelor sistemului. Pentru aceasta, analiştii
de sistem apelează la surse de informare, care se regăsesc îndeosebi în
cadrul unităţii beneficiare a sistemului informatic ce va fi realizat.
Analiştii trebuie să obţină informaţiile de care au nevoie de la
utilizatorii actualului sistem informaţional, prin examinarea cu atenţie a
activităţii desfăşurate de aceştia, a documentelor pe care le utilizează în
munca de zi cu zi în cadrul unităţii, prin înţelegerea tehnicilor şi a
procedurilor folosite. Totodată, aceştia trebuie să cuantifice volumul de
date cu care se operează în organizaţie, ordinea în care se realizează
prelucrarea lor, regulile care se respectă, toate datele utilizate necesitând
o structurare după criterii precise, care să determine o reducere a
timpului de manevrare a lor.
Pentru determinarea necesităţilor pe care viitorul sistem trebuie să le
satisfacă, se utilizează o serie de metode, considerate tradiţionale, de
colectare de informaţii şi de determinare a cerinţelor sistemului, din
această categorie distingându-se următoarele:
 observarea directă a personalului unităţii în timpul exercitării
atribuţiilor de serviciu, realizându-se însemnări scrise cu privire la
activităţile desfăşurate de beneficiari, la fiecare loc de muncă;
 interogarea directă a utilizatorilor, prin interviuri individuale şi
de grup sau anchete realizate prin chestionare sau seturi de chestionare;
Pagina 22
 cercetarea amănunţită (analitică) a tuturor documentelor ce se

găsesc în cadrul unităţii beneficiare: documente privind misiunea şi
strategia unităţii (planul strategic, planurile de afaceri, studii de
fezabilitate pentru diverse proiecte), regulamente şi alte documente de
organizare (regulament de organizare şi funcţionare, regulament de
ordine interioară, organigrama, fişa postului), acte normative care
reglementează funcţionarea unităţii, documente primare şi de sinteză,
formulare, rapoarte completate, documentaţii ale sistemului existent,
alte documente etc. (Joldeş, 2004, p. 42-67).
2.3.2.2. Realizarea sistemului informatic
Realizarea unui sistem informatic este „o artă şi un echilibru între

subtilitate şi pricepere, iar acceptarea şi administrarea lui, o calitate a
sistemului propriu de valori ale organizaţiei” (Ursăcescu, 2002, p. 54).
Se disting două modalităţi de proiectare şi realizare a sistemelor
informatice:
 apelarea la parteneri independenţi, în calitate de furnizori externi
specializaţi (opţiunea externalizării);
 apelarea la utilizatori din cadrul organizaţiei (opţiunea
internalizării).
Externalizarea desemnează acţiunile de intermediere, totală sau
parţială, a activităţilor specifice sistemelor informatice, între organizaţie
şi un furnizor extern specializat. Strategia externalizării produce, atât
beneficii directe, cât şi indirecte, după cum reiese din figura următoare.
Considerată o evoluţie în domeniul informatic, alegerea soluţiei
internalizării în dezvoltarea sistemelor informatice generează atât unele
avantaje cât şi cât şi o serie de limite, reflectate în:
a) rezultate pozitive:
 creşterea satisfacţiei utilizatorilor "neinformaticieni" atât pentru
motive reale (folosirea calculatorului pentru rezolvarea problemelor
lor), cât şi simbolice (capacitate aparentă de a utiliza o nouă
tehnologie);
 înregistrarea unei creşteri de productivitate în procesele de lucru,
reflectată într-o eficacitate aparentă la nivel local.
b) rezultate negative:
 dezvoltarea anarhică a aplicaţiilor, cu grave consecinţe de
incompatibilitate şi redundanţă în conţinutul acestora;
 calitatea contestabilă a aplicaţiilor dezvoltate, care includ date şi
informaţii puţin fiabile şi exacte;
Pagina 23
 absenţa manualelor de utilizare şi documentare aferentă

aplicaţiilor informatice, care fac să poată fi utilizate, exclusiv de către
autorul lor;
 costuri de realizare mari a aplicaţiilor, datorate unor alegeri
inadecvate a instrumentelor software şi a tehnicii de calcul (Ursăcescu,
2002, p. 137-140).
2.3.2.3. Implementarea sistemului informatic
„În paralel cu realizarea programelor (sau adaptarea lor, dacă au fost

achiziţionate de la firme de software) are loc una din cele mai
importante etape: implementarea sistemului informatic. Deşi conceptul
de implementare în acest domeniu se referă la înlocuirea sistemului
vechi cu cel nou realizat, se impune precizarea că, în practică, cele două
etape - construcţia sistemului şi implementarea lui - se întrepătrund. Pe
măsura dezvoltării programelor şi testării lor are loc în paralel
implementarea lor în activitatea pentru care s-a vizat dezvoltarea
aplicaţiilor informatice. Această abordare, presupune în practica
organizaţiei o serie de sarcini care pot fi dirijate în paralel:
 instalarea sistemelor de calcul (dacă nu au existat până în acel
moment), sau efectuarea unor schimbări ale platformei tehnologice
actuale (ex.: instalarea unei reţele locale);
 efectuarea testelor şi a modificărilor finale în structura
programelor;
 formarea utilizatorilor pentru utilizarea noilor proceduri, acţiune
bazată în mare parte şi pe folosirea documentaţiei care însoţeşte
sistemul.
În momentul în care se apreciază că au fost întrunite toate condiţiile are
loc implementarea efectivă a sistemului, după diferite modalităţi:
 implementarea directă, care foloseşte date curente, reale şi
reprezintă soluţia cea mai eficientă din punct de vedere al costurilor (se
reduc cheltuielile aferente implementării), dar cu gradul de risc cel mai
mare;
 implementarea paralelă, care foloseşte atât date curente, cât şi
anterioare şi presupune utilizarea noilor proceduri în paralel cu cele
vechi, antrenând însă cheltuieli mai mari şi un oarecare grad de inerţie
în funcţionarea paralelă a sistemelor;
 implementarea pilotată, care începe cu subsistemele ce au o
frecvenţă maximă de utilizare sau care sunt apelate identic de mai multe
verigi din cadrul întreprinderii (ex.: un sistem de gestiune a stocurilor,
implementat într-unul din cele 10 depozite ale firmei);
 implementarea compartimentală, specifică întreprinderilor în
Pagina 24
care structurile organizatorice prezintă autonomie prin prisma fluxurilor

informaţionale şi a activităţilor desfăşurate” (Ursăcescu, 2002, p. 153).
2.3.2.4. Strategii de realizare a sistemelor informatice
În activitatea de realizare a sistemelor informatice se deosebesc trei

strategii:
a) Strategia top-down sau strategia descendentă – constă în
descompunerea sistemului informatic ce trebuie realizat pe nivele
succesive până la obţinerea unor componente simple uşor de realizat.
Obiectivul principal al acestei metodologii constă în realizarea
modularizării sistemului de sus în jos. Acest tip de abordare permite
realizarea în paralel a componentelor sistemului informatic şi eliminarea
redundanţelor sistemului.
Figura 2.2. Strategia descendentă de abordare a lucrărilor de proiectare şi realizare a

unui sistem informatic
(Chichernea et al., 2001, p. 45)
b) Strategia ascendentă sau strategia bottom-up – promovează

principiul definirii şi asamblării componentelor de nivel inferior în
cadrul sistemelor informatice complexe, în definirea şi realizarea
acestor componente existând o independenţă totală. Are la bază
principiul agregării modulelor „de jos în sus” punând în evidenţă
legăturile, până se ajunge la un singur modul.
c) Strategia mixtă – îşi propune să preia avantajele celor două metode
de abordare, descrise mai sus, în sensul definirii unitare a
componentelor sistemului informatic şi apoi, în proiectarea şi realizarea
acestor componente. Această strategie reprezintă o combinaţie a
Pagina 25
strategiei descendente şi a strategiei ascendente şi se bazează pe o

abordare de tip ascendent-descendent, adică operează cu aceleaşi
concepte enunţate anterior şi modelate în funcţie de situaţia concretă
analizată. Această strategie utilizează combinat regulile metodei de
abordare ascendentă şi de abordare descendentă, în funcţie de situaţia
reală. Ele stau la baza majorităţii activităţilor necesare pentru
proiectarea sistemelor informatice, şi combină în mod armonios cele
două clase de metode în diverse situaţii (Chichernea et al., 2001, p. 44-
47).
2.4. Rezumat
Indiferent de soluţia de programare adoptată, fundamental, pentru

rezolvarea oricărei probleme de gestiune, este efectuarea unei analize
aprofundate a acesteia şi proiectarea aplicaţiei sau a aplicaţiilor, astfel
încât să se asigure, nu numai soluţionarea în mod optim a problemei
respective, ci şi posibilitatea conectării rezultatelor analizei, proiectării
şi programării în contextul general al administrării şi funcţionării
organizaţiei care face obiectul realizării unui sistem informatic de
gestiune (Oprean et al., 1994, p. 165).
Cuvinte cheie: analiza sistemului informatic; implementarea
sistemului informatic; planificarea sistemelor informatice; strategii de
realizare a sistemelor informatice
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Prezintă avantajele şi dezavantajele internalizării în dezvoltarea

sistemelor informatice. [max. 50 cuvinte] (3p)
2 Enunţă sarcinile şi modalităţile de implementare a sistemelor
informatice. [max. 50 cuvinte] (3p)
3 Descrie strategiile de realizare a sistemelor informatice. [max. 100
cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
2.6. Concluzii
„Într-o nouă abordare, specifică societăţii informaţionale, sistemul

informatic poate fi considerat cel mai inovator instrument de bază al
strategiei unităţii. Trecând de la funcţia lor tradiţională, de suport al
activităţilor firmei, sistemele informatice cunosc o evoluţie continuă,
stimulată şi de ofertele susţinute care apar pe piaţa tehnologiilor
Pagina 26
informatice.” (Ursăcescu, 2002, p. 48)
[1]. Joldeş, R., Olteanu, E., Ciortea, M. & Deaconu, S. Proiectarea

sistemelor informatice, vol. I, Alba Iulia, Editura Universităţii „1
Decembrie 1918”, 2004, p. 41-67.
modern, Bucureşti, Editura Economică, 2002, p. 53-54; 130-142; 153.
Pagina 27
Cuprins
3.1. Introducere
3.2. Obiective
3.3.1. Internetul pentru economişti
3.3.2. Sisteme informatice de tip e-government
3.3.3. Baze de date publice
3.3.4. Sisteme informaționale de legislație
3.4. Rezumat
3.6. Concluzii
3.1. Introducere
În perioada contemporană, internetul a devenit o modalitate care asigură

accesul la o imensă bază de date în toate domeniile. Pentru economişti,
miile de pagini scrise în format HTML sunt o sursă de informaţie foarte
importantă pentru nevoile curente şi viitoare pe care aceştia le au.
Cunoştinţe preliminare: browser; internet; motor de căutare; reţea de
calculatoare; URL (Universal Resource Locator); www (World Wide
Web)
internet
3.2. Obiective
Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice şi

practice privind utilizarea internetului pentru necesităţile activităţii
desfăşurate de economişti
Pagina 28
 motiveze utilitatea internetului pentru economişti;
 analizeze sistemele informatice de tip e-government;
 utilizeze bazele de date publice;
 exploateze sistemele informaţionale de legislaţie.
3.3.1. Internetul pentru economişti
Internetul este cea mai mare reţea de calculatoare din lume şi, probabil,
cea mai deschisă reţea din lume. Mii de mii de calculatoare oferă
facilităţi care sunt disponibile pentru oricine este conectat la reţea.
„Conectivitatea crescută permite oamenilor şi organizaţiilor să facă mai
multe lucruri cu informaţia decât puteau face înainte de existenţa
acestora: să obţină şi să stocheze cantităţi imense de informaţii, să le
proceseze sau să le transmită altor entităţi, să efectueze tranzacţii
electronice.” (Vasiu şi Vasiu, 2007, p. 7).
„Criticii spun că informaţia de pe Internet este adesea de slabă calitate,
tocmai pentru că, practic, oricine poate publica ceva pe Internet. (...) În
faţa avalanşei de informaţii din lumea contemporană, nu putem să ne
izolăm. Trebuie să cultivăm şi să ne cultivăm discernământul,
capacitatea de analiză, de selecţie şi de judecată critică. Să găsim
informaţia de bună calitate, existentă din belşug şi pe Internet.”
(Oberlander-Târnoveanu în Pătruț, 2004, p. 2)
Raportul Europe's Digital Progress din 2017, care monitorizează
progresele înregistrate în politicile digitale în statele membre ale
Uniunii Europene (UE), arată că România, Suedia, Țările de Jos și
Letonia sunt cele mai avansate în adoptarea de bandă largă ultrarapidă.
Agenda digitală pentru Europa a stabilit ca cel puțin 50% din locuinţe
să beneficieze de bandă largă ultrarapidă până în 2020. În iunie 2016,
49% din locuinţe au fost acoperite de rețele capabile să furnizeze 100
Mbps. Penetrarea este cea mai mare în România și Suedia, cu peste o
treime din locuinţe care beneficiază de cel puțin 100 Mbps. (European
Commission, 2017, p. 15)
Tendința de convergență în utilizarea săptămânală a internetului în
rândul statelor membre ale UE a continuat în 2016, deși există în
continuare decalaje majore. România și Bulgaria sunt incluse în grupul
țărilor care înregistrează o rată semnificativ mai mică decât media UE
(56%, respectiv 58%, în 2016). (European Commission, 2017, p. 45)
Pagina 29
Internetul este o imensă bibliotecă, un mediu de publicare, un mijloc de

difuzare globală a datelor şi informaţiilor. Economiștii găsesc pe World
Wide Web o multitudine de informaţii necesare desfăşurării
corespunzătoare a activităţii lor. Prin accesarea diverselor URL-uri, ei
pot fi la curent cu legislaţia care guvernează administrarea oricărei
afaceri, pot descărca programe de specialitate pentru utilizarea în
gestiunea resurselor entității, îşi pot achiziţiona cărţi de specialitate, prin
intermediul comerţului electronic, pot lectura informaţii despre temele
şi problematicile care prezintă interes de pe forumurile de discuție sau
din revistele de specialitate, care afișează articolele asigurându-se astfel
premisele unei practici corespunzătoare şi ale obţinerii şi menţinerii
profesionalismului. Pentru economiști, Internetul se dovedeşte util cel
puţin în următoarele direcţii: depunerea diverselor documente
(declaraţii financiare şi formulare fiscale) la instituţiile statului, oferă
date, informaţii pentru îmbogăţirea cunoştinţelor, oferă posibilitatea
schimbului de informaţii la distanţă prin curierul electronic, editare
electronică, economistul publică pe Internet.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Iată câteva pagini ce conţin informaţii utile pentru activităţile
desfăşurate de economişti: www.onrc.ro; www.mfinante.ro; www.e-
guvernare.ro.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Nominalizează cel puţin 3 situaţii în care internetul se dovedeşte util

activităţii de zi cu zi a unui economist.
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.3.2. Sisteme informatice de tip e-government
„Banca Mondială vorbeşte despre e-government ca reprezentând

utilizarea tehnologiei informaţiei de către agenţiile guvernamentale în
relaţiile cu cetăţenii, întreprinderile etc.” (Liţan, 2013, p. 11)
„În România, aplicaţiile de e-government, sunt abia la început. Cea mai
mare parte nu au integrată partea de front-office cu cea de back-office.
Acest lucru înseamnă că utilizatorul aplicaţiei de e-government
(cetăţeanul) completează de exemplu un formular online, iar
informaţiile transmise de acesta vor ajunge, de cele mai multe ori, sub
formă de e-mail la administraţia locală vizată, în loc să fie integrate într-
Pagina 30
o bază şi accesate iar mai apoi prelucrate de către un angajat al

instituţiei”. (Liţan, 2013, p. 13)
Agenţia pentru Agenda Digitala a Romaniei (AADR) este o instituţie
publică de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului şi coordonarea Prim-ministrului, prin
Cancelaria Prim - Ministrului, care are rolul de a opera sisteme
informatice la nivel naţional destinate guvernării electronice.
AADR are rolul de a gestiona şi opera sistemul e-guvernare (SEN)
disponibil la adresa http://www.e-guvernare.ro/, Sistemul Electronic de
Achiziţii Publice (SEAP) disponibil la adresa http://www.e-licitatie.ro/,
Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de
transport internaţional rutier de marfă şi pentru atribuirea electronică a
traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate
judeţene şi interjudeţene (SAET) disponibil la adresa
https://www.autorizatiiauto.ro/ şi Sistemul Naţional Electronic de Plată
online cu cardul a taxelor şi impozitelor (SNEP) disponibil la adresa
https://www.ghiseul.ro/ şi a Punctului de Contact Unic electronic
(PCUe) disponibil la adresa http://www.edirect.e-guvernare.ro.
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului oferă servicii on-line (de e-
guvernare) pentru comunitatea de afaceri prin intermediul unui portal
dedicat https://portal.onrc.ro/ONRCPortalWeb/ONRCPortal.portal.
Având în vedere că în prezent toate (99,99%) documentele prin care se
interacționează cu administrații sau instituțiile publice sunt manipulate
în format fizic; se completează cu pixul pe hartie, se depun fizic la
ghișee – ceea ce generează cozi enorme și presupune timp investit
(pentru deplasare, completare, stat la coadă de partea cetățeanului și
introdus date din formulare în diverse sisteme de către funcționarii
publici), proiectul GOVITHUB şi-a propus crearea framework-ului
pentru implementarea formularelor electronice inteligente la nivelul
întregii administrații (http://ithub.gov.ro/2016/10/07/formulare-
electronice-inteligente/).
3.3.3. Baze de date publice
Economiștii pot utiliza Internetul pentru colectarea de date cu privire la

diferite companii. Informațiile din bazele de date centrale ale
Ministerului Finanțelor Publice privind înregistrarea contribuabililor,
persoanelor juridice și instituțiilor publice, declarații privind obligațiile
fiscale (TVA, accize, jocurile de noroc), bilanțurile ultimilor șase ani
ale societăților și evidența operativă a obligațiilor restante față de
bugetul de stat sunt disponibile, prin interogare prin identificarea
Pagina 31
numărului de cod, a numelui și a județului, la adresa

http://www.mfinante.ro/agenticod.html?pagina=domenii. Acest lucru
este util pentru analizarea capacității financiare a unui partener
comercial existent sau potențial. Pentru mai multe informații publice
privind societățile de asigurare sau de reasigurare și brokerii de
asigurare sau de reasigurare, utilizatorii pot consulta site-ul web al ASF:
https://asfromania.ro/.
La adresa https://www.anaf.ro/RegistruTVA/ se află Registrul
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316
din Codul fiscal. Introducerea codului fiscal al companiei pentru care se
dorește verificarea și codul de validare afișat pe pagină și apăsarea pe
butonul „Căutare”, permite afișarea unui rezultat.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Răspunsul afişat după efectuarea căutării este următorul:

Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul
fiscal
Identificator interogare: 000000000000000000000235974877
Persoana impozabilă DACIA S.A., cu domiciliul fiscal JUD. ALBA, MUN. ALBA IULIA, PŢA.
IULIU MANIU, NR.16 figurează la data de 26.09.2017, (data solicitarii) ca persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA, având codul de înregistrare in scopuri de TVA RO 1760047.
Inregistrarea în scopuri de TVA este valabilă începând din data de 01.07.1993.
Persoana impozabilă a mai fost înregistrată în scopuri de TVA şi în perioadele:

Nr crt Dată de înregistrare în scopuri de TVA Dată anulare în scopuri de TVA Data operării anulării
1 01.07.1993 - -
__________________________________________________________________________________________________________________________
O adresă similară este https://www.anaf.ro/IncasareTva/ pentru

Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare.
Pagina 32
Ambele registre online sunt utile pentru contabili, prin informațiile pe

care acestea le pot furniza.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Răspunsul la căutarea efectuată este următorul:

Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare
Interogare efectuata la data: 26.09.2017
Identificator interogare: 000000000000000000000217240285
Persoana impozabilă DACIA S.A., având codul de înregistrare în scopuri de TVA RO 1760047,
nu este publicat la data de 26.09.2017, (data solicitării) în Registrul persoanelor impozabile care
aplică sistemul TVA la încasare conform art. 324 alin.(16) din Codul fiscal.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează situaţia economico-financiară a unui potenţial partener

comercial, utilizând informaţii din bazele de date centrale ale
Ministerului Finanţelor Publice, disponibile prin interogare la adresa
http://www.mfinante.ro/agenticod.html?pagina=domenii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.3.4. Sisteme informaționale de legislație
Economiștii au nevoie în permanenţă să cunoască legislaţia în vigoare

în vederea respectării şi aplicării acesteia. Pentru consultarea legislaţiei
publicate, există site-uri web care permit accesul liber online, dar şi
baze de date legislative cu acces pe bază de abonament.
a) Monitorul Oficial. În 1991 lua fiinţă Regia Autonomă „Monitorul
Oficial” pentru continuarea editării publicaţiei oficiale a statului român,
al cărei prim număr a apărut în anul 1832. Regia Autonomă „Monitorul
Oficial” editează Monitorul Oficial al României atât în format tipărit,
Pagina 33
cât şi în format electronic. Formatul tipărit este pus la dispoziţia tuturor

utilizatorilor contra cost.
Adresa de internet este http://www.monitoruloficial.ro/.
e-Monitor este un produs electronic ce conţine actele publicate, care
poate fi accesat gratuit pe internet şi este disponibil, în varianta pentru
citire, timp de 10 zile de la publicarea respectivelor acte.
b) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative, în vederea
sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. Acesta ţine
evidenţa oficială a legislaţiei României (Constituţia României, art. 79).
Pagina oficială este http://www.clr.ro/. Acesta compilează Repertoriul
legislaţiei României şi oferă versiunea on line la adresa
http://www.clr.ro/Repertorii/RepertoriuCLR2016.pdf.
c) Camera Deputaţilor conţine un repertoriu legislativ, care permite
vizualizarea actelor normative apărute după index cronologic sau
Monitorul Oficial.
La adresa http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame se găseşte
posibilitatea realizării unei interogări a bazei de date legislative, dar şi
identificarea actelor normative republicate în perioada anilor 1990-
2017.
Deşi, toate instituţiile menţionate mai sus sunt responsabile cu păstrarea
şi publicarea actelor normative, niciuna dintre acestea nu prezintă
legislaţie actualizată. Sunt doar câteva excepţii, precum Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal, ediţie adnotată cu Normele
metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, precum şi
cu ordinele pentru aplicarea Codului fiscal, disponibilă la adresa
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_
26072017.htm, şi Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, ediţie adnotată cu ordinele pentru aplicarea Codului de
procedură fiscală, disponibilă la adresa
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura
_Fiscala_2016_16062017.htm.
d) Ministerul Justiţiei - Portal legislativ. În cadrul proiectului
„Implementarea Portalului N-Lex", implementat de către Ministerul
Justiţiei în perioada octombrie 2012 - februarie 2015, a fost dezvoltat un
portal legislativ, cu scopul îmbunătăţirii calităţii şi eficienţei serviciilor
de asigurare a accesului cetăţenilor la legislaţie, precum şi alinierea la
standardele europene în domeniu, prin dezvoltarea unei aplicaţii
electronice, interconectate cu portalul european comun al legislaţiilor
naţionale N-Lex, care să permită accesul gratuit al cetăţenilor şi al
Pagina 34
instituţiilor publice şi private, atât de pe teritoriul României, cât şi din

spaţiul Uniunii Europene, la o bază de date legislativă naţională,
gestionată de Ministerul Justiţiei. Portalul N-Lex poate accesat la
următoarea adresă de internet: http://eur-lex.europa.eu/n-lex/.
Portalul legislativ este un sistem informaţional de legislaţie care permite
accesul rapid, liber şi neîngrădit al oricărei persoane interesate la
legislaţia naţională în formă actualizată şi consolidată. Sistemul oferă
opțiuni care includ:
 acces la peste 150.000 de acte normative (acte normative din
perioada 1989 până în prezent, cât şi acte de interes de dinainte de
1989);
 posibilitatea de căutare şi găsire a actelor după multiple criterii
(de ex., tip act, număr şi an);
 filtrarea actelor după anumite criterii (de ex., emitent, tip act,
publicaţie)
 accesul la toate modificările suferite în timp de actul normativ;
 posibilitatea de a vedea modificările aduse de un act normativ;
 posibilitatea de a vedea cuprinsul actului normativ şi dacă acesta
mai este în vigoare sau nu;
 accesul la forma consolidată a actului normativ la o anumită dată
selectată de către utilizator.
Disponibilă la adresa http://legislatie.just.ro/, baza de date este
actualizată zilnic, în conformitate cu modificările legislative.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează modalitatea de căutare a legislației la următoarele adrese:

 http://eur-lex.europa.eu/n-lex/ (Portalul comun al legislaţiilor
naţionale)
 http://www.monitoruloficial.ro/ (Monitorul Oficial)
 http://www.clr.ro/ (Consiliul Legislativ)
 http://www.cdep.ro/pls/legis/ (Camera Deputaţilor - Repertoriul
Legislativ)
 http://legislatie.just.ro/ (Ministerul Justiţiei - Portal legislativ)
 http://www.mfinante.gov.ro/acteaprobate.html?&pagina=acasa
(Ministerul Finanţelor Publice - Acte normative aprobate)
 https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/
persoane_fizice/legislatie/ro_anaf_asiscontr_pf_legislatie/ro_anaf_asis
tcontr_legislatie_ noutati/ (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -
Noutăţi Legislative)
Pagina 35
 http://www.ccfiscali.ro/legislatie-fiscala/noutati-legislative
(Camera Consultanţilor Fiscali din România - Apariţii legislative
săptămânale)
 https://lege5.ro/ (Lege5 Online)
 https://legestart.ro/ (Legestart)
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.4. Rezumat
Internetul este o mega reţea compusă din reţele de calculatoare din toată
lumea. Acesta este un element cheie al sistemelor moderne de informare
şi comunicare, cu influenţa asupra multiplelor aspecte ale vieţii noastre.
Economiştii navighează pe internet în căutarea de informaţii sau
derularea altor activităţi care necesită accesarea diverselor pagini de
web utilizând browsere şi motoare de căutare.
Cuvinte cheie: baze de date on-line; internet; legislaţie; e-government

__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Care dintre următoarele coduri de înregistrare fiscală nu este al

unei persoane impozabile în scopuri de TVA? (3p)
 a) 14943003
 b) 1759603
 c) 4562362
2 Care dintre următoarele acte normative este în vigoare? (3p)
 a) Legea nr. 15/1994
 b) Legea nr. 571/2003
 c) Ordinul MFP nr. 3055/2009
3 Profitul net al societăţii Albasoft S.R.L., cu CIF 14148466, în anul
2015 a fost de: (3p)
 a) 123134
 b) 98419
 c) 626248
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 36
3.6. Concluzii
„Revoluţia informaţională a schimbat fundamental societatea umană şi

va continua să o schimbe şi în viitorul previzibil. Programe informatice
performante, reţele de comunicaţii electronice şi Internet sunt utilizate
pe scară largă în toate domeniile de activitate şi deschid o lume de
oportunităţi extraordinare pentru afaceri, comunicaţii electronice sau
creaţie artistică. Răspândirea pe scară largă a calculatoarelor sau a
Internetului, comunicaţiile sau comerţul electronic nu sunt chestiuni de
«modă» sau «hiperbolă» (...), ci reprezintă un proces ireversibil, cu
implicaţii majore asupra vieţii şi activităţii umane.” (Vasiu şi Vasiu,
2007, p. 8)
Pentru toţi cei implicaţi în domeniul afacerilor, internetul este un sprijin
în desfăşurarea în bune condiţii a activităţii economistului, prin accesul
la informaţie şi comunicare, la baze de date publice, sisteme
informaţionale de legislaţie şi pagini web ale diverselor organizaţii,
ministere sau alţi actori ai jocului.
[1]. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro/

[2]. Camera Deputaţilor, http://www.cdep.ro
[3]. Consiliul Legislativ, http://www.clr.ro/
[4]. Ministerul Finanţelor Publice, http://www.mfinante.ro/
[5]. Monitorul Oficial, http://www.monitoruloficial.ro/
[6]. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, https://portal.onrc.ro/
[7]. Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/Public/NLEX
[8]. Sistemul e-guvernare (SEN), http://www.e-guvernare.ro/
Pagina 37
Cuprins
4.1. Introducere
4.2. Obiective
4.3.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii cu sisteme informatice
de prelucrare automată a datelor
4.3.2. Sisteme informatice contabile
4.3.3. Configurarea entităţilor într-un sistem informatic contabil
4.3.4. Configurarea utilizatorilor unui program contabil
4.3.5. Înregistrarea în programe a operaţiunilor societăţilor
4.4. Rezumat
4.6. Concluzii
4.1. Introducere
În această unitate de învăţare discutăm despre sistemele informatice de

prelucrare automată a datelor contabile.
Cunoştinţe preliminare: contabilitate; documente financiar-contabile;
sistem informatic
internet
4.2. Obiective
Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor cu privire la

sisteme informatice contabile
 explice modul de conducere a contabilităţii cu sisteme
informatice de prelucrare automată a datelor;
Pagina 38
 nominalizeze componentele unui sistem informatic şi financiar;

 configureze o entitate într-un sistem informatic contabil;
 configureze utilizatorii unui program contabil;
 înregistreze operaţiuni economico-financiare într-un program
informatic contabil.
4.3.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii cu

sisteme informatice de prelucrare automată a datelor
„În marea majoritate a unităţilor, calculatoarele au fost utilizate, în
primul rând, în trei tipuri mari de lucrări: contabilitatea generală,
încasarea-achitarea facturilor şi salarizarea personalului, trei domenii
care prezintă caracteristici specifice, favorizând recurgerea la
automatizare, prin: volum important de operaţiuni de acelaşi tip, cu
caracter repetitiv, şi caracter uşor formalizabil al sarcinilor specifice.
Informatizarea întreprinderilor a început în anii ‟60 în domeniul
facturărilor şi al plăţilor, continuând imediat în domeniul contabilităţii.
Creşterea economică puternică de care beneficiau economiile
occidentale au antrenat în marile întreprinderi un volum mare de muncă.
Întrucât creşterea numărului de angajaţi şi achiziţionarea de
echipamente mecanografice (maşini care au precedat calculatoarele şi
care permiteau editarea de facturi sau ţinerea unei contabilităţii prin
calcule efectuate asupra datelor, dar care nu erau real programabile,
parametrizabile) nu au demonstrat o mare eficacitate, singura soluţie,
pentru rezolvare problemei era calculatorul, indiferent de costul său.
Trecerea de la munca manuală la una automată, prin utilizarea
calculatorului, a fost una fundamentală. Aşa se face că într-un mare
grup agroalimentar francez, departamentul facturărilor a trecut de la 150
de persoane la 5 persoane între anii 1965 şi 1980, conducerea
organizaţiei realizând importanţa calculatorului şi plasând
departamentul de informatică mai presus de departamentele
administrative.
Pentru o lungă perioadă de timp îmbunătăţirea instrumentului
informatic al plăţii, facturării şi contabilităţii a avut întâietate,
pătrunderea calculatorului pe teritoriul altor funcţii administrative
nerealizându-se decât mai târziu şi într-un mod progresiv (procesarea
textelor nu a apărut decât la începutul anilor „80)” (Boksenbaum, 2002,
p. 227).
Din punct de vedere al instrumentelor la care se apelează, conducerea
contabilităţii oricărei organizaţii se poate efectua prin două modalităţi,
şi anume: fie manual, utilizând hârtia şi cerneala, fie cu ajutorul
calculatorului, caz în care completarea documentelor şi prelucrarea
Pagina 39
datelor contabile se efectuează cu ajutorul echipamentelor informatice,

aici intervenind automatizarea contabilităţii. La momentul actual ţinerea
contabilităţii se efectuează apelând într-o măsură mai mare sau mai
mică la forma manuală sau automatizată, dar cu o tendinţă tot mai mare
de a renunţa la conducerea contabilităţii prin utilizarea pastei de pix
pentru completarea documentelor pe suport de hârtie, dat fiind aportul
substanţial al calculatorului în evidenţa contabilă, prin avantajele
incontestabile pe care le aduce.
În cazul în care se recurge la utilizarea echipamentelor informatice,
pentru informatizarea contabilităţii, potrivit art. 23 din Legea
contabilităţii nr. 82, „toate entităţile care utilizează sisteme informatice
de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure prelucrarea
datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile
aplicate, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice timp de 10
ani”.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, sau
prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a
datelor, după caz.
Documentele contabile (registre, jurnale, fişe, note etc.) care servesc la
prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor
economico-financiare consemnate în documentele justificative,
întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de
prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire
la:
 denumirea entităţii;
 data întocmirii documentului contabil;
 felul, numărul şi data documentului justificativ;
 sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
 conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;
 semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor
contabile.
În condiţiile în care documentele financiar-contabile (documentele
justificative şi documentele contabile) sunt întocmite şi preluate în
contabilitate prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare
automată a datelor, semnătura nu constituie element obligatoriu. În
astfel de situaţii trebuie să se stabilească prin proceduri proprii
modalităţi de identificare a persoanelor care au iniţiat, dispus şi aprobat,
după caz, efectuarea operaţiunilor respective.
În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice
de prelucrare automată a datelor, corecturile sunt admise numai înainte
de prelucrarea acestora. Documentele prezentate în listele de erori,
Pagina 40
anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în
baza de date a entităţii) trebuie să fie semnate de persoanele
împuternicite de conducerea entităţii.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi
volante sau listări informatice, după caz.
În cazul în care prelucrarea documentelor financiar-contabile se face
de către terţi (persoane fizice sau juridice), în relaţiile dintre terţi şi
entităţile beneficiare este necesar ca, pentru efectuarea corespunzătoare
a înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele reguli:
 documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de
către entităţile beneficiare, acestea răspunzând de realitatea datelor
înscrise în documentele respective;
 documentele contabile, întocmite de terţi pe baza documentelor
justificative, trebuie predate entităţilor beneficiare, împreună cu
documentele justificative, la termenele stabilite prin contractele sau
convenţiile civile încheiate, terţii răspunzând de corectitudinea
prelucrării datelor.
În conformitate cu reglementările în vigoare (Norme generale de
întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin
Ordinul MFP nr. 2634/2015), sistemele informatice de prelucrare
automată a datelor în domeniul financiar-contabil trebuie să răspundă
la următoarele criterii considerate minimale, dintre care menţionăm:
a) să asigure concordanţa strictă a rezultatului prelucrărilor
informatice cu prevederile actelor normative care le reglementează;
b) fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în
conţinutul unui document, la care să poată avea acces atât beneficiarii,
cât şi organele de control;
c) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor
obţinute anterior;
d) să asigure listări clare, inteligibile şi complete, care să conţină
următoarele elemente de identificare, în antet sau pe fiecare pagină,
după caz: tipul documentului sau al situaţiei, denumirea entităţii,
perioada la care se referă informaţia, datarea listărilor, paginarea
cronologică, precizarea programului informatic şi a versiunii utilizate;
e) să asigure respectarea conţinutului de informaţii prevăzut pentru
documente;
f) să nu permită: deschiderea a două conturi cu acelaşi simbol;
modificarea simbolului de cont în cazul în care au fost înregistrate date
în acel cont; suprimarea unui cont în cursul exerciţiului financiar curent
sau aferent exerciţiului financiar precedent, dacă acesta conţine
înregistrări sau sold; editarea a două sau a mai multor documente de
Pagina 41
acelaşi tip, cu acelaşi număr şi conţinut diferit de informaţii în cadrul

aceluiaşi exerciţiu financiar;
g) să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru
operaţiunile contabile.
Contractele care stau la baza achiziţiei de programe informatice utilizate
în activitatea financiar-contabilă trebuie să prevadă clauze privind
întreţinerea şi adaptarea produselor livrate, precum şi clauze care să
ateste că programele informatice nu permit modificarea procedurilor de
prelucrare automată a datelor de către utilizatori
4.3.2. Sisteme informatice contabile
Un sistem informatic contabil şi financiar pune în evidenţă

(Ursăcescu, 2002, p. 77-80) următoarele trei componente clasice:
 prelucrarea tranzacţiilor contabile – este asigurată prin
intermediul unui modul informatic distinct, în care principalele funcţii
sunt legate de achiziţia de materii prime şi materiale şi vânzarea
produselor de către întreprindere (vezi figura 5.1.);
Figura 5.1. Prelucrarea tranzacţiilor contabile

 subsistemul de gestiune financiară – gestiunea financiară este una

dintre activităţile vitale ale întreprinderii, aceasta asigurând nu numai
cunoaşterea situaţiei actuale, dar şi posibilitatea previzionării fluxurilor
financiare. Prelucrarea tranzacţiilor cu caracter financiar este alimentată
de informaţiile provenite din contabilitatea generală, referitoare la
Pagina 42
generarea creanţelor şi a datoriilor întreprinderii, cunoaşterea acestora

permiţând anticiparea mişcărilor de trezorerie, care vor avea loc la
expirarea termenelor de plată şi încasare.
 nivelul de control bugetar – integrat în sistemul informatic
contabil şi financiar, modulul care vizează controlul bugetar este fondat
pe previziunea evenimentelor financiare viitoare şi confruntarea cu
situaţia constatată. Baza informaţională a sistemului bugetar o
reprezintă înregistrarea abaterilor între realizări şi previziuni.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Piaţa de produse informatice oferă diverşilor utilizatori de softuri
financiar-contabile o gamă diversificată de aplicaţii adaptată nevoilor
economiştilor ce desfăşoară activităţi de organizare şi conducere a
contabilităţii în diferite entităţi. Pe următoarele pagini web găseşti
aplicaţii informatice financiar-contabile realizate de organizaţiile
specializate în crearea de astfel de produse informatice:
www.albasoft.ro; www.ciel.ro; www.classoft.eu; www.dorsoft.com;
www.mysoft.ro; www.safir-informatica.ro; www.sagasoft.ro;
www.sasory.ro; www.trendix.ro; www.winmentor.ro.
__________________________________________________________________________________________________________________________
O contabilitate poate să fie monopost (mono-user), caz în care un singur

contabil poate lucra la un moment dat pentru o societate, sau multipost
(multi-user), situaţie în care mai mulţi contabili pot lucra simultan
pentru aceeaşi societate. Pentru contabilitatea multipost, există două
arhitecturi informatice:
 una în care programul şi fişierele contabile sunt implementate pe
un singur calculator, iar contabilii lucrează la terminale (un terminal
este o unitate fără capacitate de prelucrare, capabilă de a comunica cu
calculatorul; este compus din tastatură, ecran, gestiune de afişaj şi dintr-
un modul de comunicare) pasive sau la calculatoare utilizate ca
terminale;
 a doua arhitectură, mai recentă, în care fiecare contabil dispune
de un calculator personal şi de program. Doar fişierele se află pe un
calculator şi oferă o putere şi un confort de utilizare superioare
modelului calculator-terminale.
În privinţa numărului de entităţi a căror evidenţă poate fi condusă, o
contabilitate poate fi monosocietate sau multisocietate, dacă aceasta
poate administra mai multe societăţi în paralel. Se utilizează şi termenul
de monodosar sau multidosar, entităţile patrimoniale nefiind toate
societăţi comerciale (Boksenbaum, 2002, p. 229).
Pagina 43
4.3.3. Configurarea entităţilor într-un sistem informatic

contabil
Înainte de înregistrarea operaţiunilor economico-financiare ale unei
entităţi într-un program de contabilitate, e necesară introducerea datelor
pentru configurarea entităţii în cauză.
Configurarea datelor într-un program de contabilitate trebuie realizată
pentru fiecare societate în parte. Aceasta asigură funcţionarea corectă a
programului.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Informaţiile solicitate pentru fiecare societate în cadrul aplicaţiei
SagaC sunt: denumirea societăţii, codul unic de identificare (CUI),
număr registrul comerţului, codul CAEN, capitalul social.
Informaţiile generale constau în:
 adresa societăţii;
 unităţile bancare la care sunt deschise conturi ale societăţii şi
conturile IBAN;
 modul de evaluare a gestiunii (gestiune cantitativ-valorică sau
global-valorică);
 modul de efectuare a descărcării de gestiune (FIFO, LIFO sau
CMP);
 modul de plată a TVA (lunar, trimestrial sau neplătitor; TVA la
încasare);
 cu operaţiuni în valută.
O opţiune importantă este cea care priveşte setarea ca
microîntreprindere. Această setare permite determinarea impozitului pe
veniturile microîntreprinderii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Potrivit Codului fiscal, o microîntreprindere este o persoană juridică

română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent:
 a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfășurarea
activităților: în domeniul bancar; în domeniile asigurărilor şi
reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care
desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii; în domeniul
jocurilor de noroc; activități de explorare, dezvoltare, exploatare a
zăcămintelor petroliere și gazelor naturale;
 a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și
management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
 a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 500.000
Pagina 44
euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este

cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat
veniturile;
 capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât
statul şi unitățile administrativ-teritoriale;
 nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în
registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii
(https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_22092
017.htm#A47).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând programul SagaC configurează o societate în vederea ţinerii

evidenţei contabile.
__________________________________________________________________________________________________________________________
4.3.4. Configurarea utilizatorilor unui program contabil
Pentru a putea accesa un anumit program de contabilitate, utilizatorul

trebuie să utilizeze o parolă. Parola poate fi una generică sau
personalizată. În această situaţie, este posibil ca accesul să nu fie
autorizat decât la anumite funcţii ale programului.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
În concepţia programului de evidenţă contabilă şi stocuri SagaC există
următoarele tipuri de utilizatori:
 Admin – are acces la toate opţiunile din program;
 Standard – accesul este în funcţie de drepturile setate, mai puţin
operarea pe luni închise;
 Operare – accesul este în funcţie de drepturile setate, mai puţin
operarea pe luni închise, tipărirea facturilor nevalidate şi vizualizare
adaos comercial;
 Vânzare – accesul este în funcţie de drepturile setate, mai puţin
operarea pe luni închise, tipărirea facturilor nevalidate, vizualizare
adaos comercial şi modificări de preţuri de vânzare;
 Oaspete – accesul este în funcţie de drepturile setate, mai puţin
cele pe operaţii.
Programul menţionat vine cu utilizatorul ADMIN de tip Admin, creat
implicit. Drepturile utilizatorilor se pot cataloga astfel:
 drept de acces la firme;
Pagina 45
 drept de efectuare operaţii;

 drepturi de acces la opţiunile meniurilor.
La crearea unui user normal, acesta are toate drepturile de operare,
acces la meniuri şi la societăţi. Utilizatorii care nu sunt de tip
„Admin”, vor avea restricţionat accesul la:
 operarea şi/sau modificarea, ştergerea datelor pentru o perioadă
închisă;
 devalidarea unei luni închise;
 ecranul de configurare utilizatori.
Exemplu ecran de configurare cu utilizator normal creat în aplicaţia
SagaC:
__________________________________________________________________________________________________________________________
4.3.5. Înregistrarea în programe a operaţiunilor

societăţilor
Înregistrarea operaţiunilor într-un program informatic contabil se poate
efectua fie prin culegere generală, fie prin culegere specializată. Ecrane
specializate pot fi cele de intrări şi ieşiri, precum şi bancă şi casă.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează modalităţile de înregistrare a operaţiunilor economico-

financiare într-un program contabil.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 46
În aplicaţia SagaC găsim fereastra „Articole contabile” care permite

adăugarea, modificarea sau ştergerea articolelor contabile, inclusiv a
articolelor contabile generate la validarea documentelor introduse sau
generate prin ecranele specializate.
Programul permite introducerea de articole contabile simple sau
compuse. Datele solicitate la introducerea unui articol contabil sunt:
Data - data operaţiei contabile obligatoriu; Nr. doc - numărul
documentului, opţional; Cont debit şi cont credit - obligatoriu; Suma -
obligatoriu; Explicaţie - opţional; Tipul - acesta se poate alege în funcţie
de valorile prezentate în lista derulantă.
Pentru introducerea articolelor contabile compuse se completează
contul debitor sau creditor cu contul care va intra în corespondenţă cu
celelalte conturi, la contul corespondent se va introduce semnul % se
completează suma, explicaţia, se alege tipul articolului contabil şi se
apasă CTRL+ENTER. Apăsarea acestei combinaţii de taste va adăuga o
linie nouă care va permite completarea sub semnul % a conturilor
corespondente şi a celorlalte date. Pentru fiecare linie nouă care trebuie
adăugată la articolul contabil compus, apăsaţi CTRL+ENTER.
Programul permite efectuarea operaţiunii de soldare, egalizare, a
articolelor contabile. Egalizarea se face apăsând butonul „Egalizare”
aflat în partea din dreapta sus a ecranului sau ALT+E. În cazul în care
egalitatea debit = credit este respectată, apăsarea butonului de soldare
nu va avea nici un efect.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Am înregistrat subscrierea capitalului social a doi asociaţi:
__________________________________________________________________________________________________________________________
Cumpărările şi vânzările, încasările şi plăţile se înregistrează prin ecrane

specializate.
Introducere unei cumpărări implică alegerea furnizorului, gestiunii,
cantităţii, preţului unitar.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 47
Exemplificare:
Realizarea unei cumpărări printr-un ecran specializat:
__________________________________________________________________________________________________________________________
După validare se va genera nota contabilă a operaţiunii de cumpărare şi

se vor activa butoanele de plată, stornare, bon de consum şi devalidare.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Aducerea aportului de la asociaţi:
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând un program de contabilitate, înregistrează cel puţin 3

operaţiuni economico-financiare diferite.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 48
4.4. Rezumat
În România obligativitatea ţinerii contabilităţii revine tuturor

persoanelor nominalizate la art. 1 al Legii contabilităţii nr. 82.
Domeniul contabil este unul în care calculatorul a găsit un teren prielnic
de utilizare ca urmare ca necesităţii de prelucrare rapidă şi exactă a
datelor specifice. Aplicaţiile ce asistă evidenţa contabilă pot fi simple
sau complexe, cu mai puţine funcţii sau cu mai multe, cu o interfaţă mai
mult sau mai puţin prietenoasă cu utilizatorul.
Prin informatizare contabilitatea se află pe un drum fără întoarcere.
Astăzi, nimeni nu mai concepe conducerea contabilităţii oricărei unităţi
fără a utiliza aplicaţii informatice financiar-contabile şi alte programe
destinate a oferi suport tehnic modern acestei ştiinţe. Managementul
contabil al unităţilor patrimoniale a devenit dependent de computer,
calculatorul asistând contabilitatea practică şi contabilii pas cu pas, de la
introducerea datelor despre operaţiunile economico-financiare efectuate,
care determină modificări ale patrimoniului entităţii respective, până la
elaborarea documentelor de sinteză, de la deschiderea până la
închiderea ciclului contabil, de la începutul până la încheierea
exerciţiului financiar, de la înfiinţarea unităţii până la încetarea
activităţii acesteia.
Cuvinte cheie: calculator; contabilitate; evidenţă contabilă manuală;
evidenţă contabilă informatizată; programe de contabilitate
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Informatizarea întreprinderilor a început în anii: (1p)

 a) ‘50
 b) ‘60
 c) ‘70
2 Enunţă modalităţile de conducere a contabilităţii din punct de
vedere al instrumentelor ce pot fi utilizate. [max. 50 cuvinte] (2p)
3 Ce răspunderi poartă unităţile de informatică sau persoanele care
efectuează lucrări cu ajutorul sistemului informatic de prelucrare
automată a datelor, precum şi beneficiarii? [max. 100 cuvinte] (3p)
4 Cum se înregistrează operaţiuni economico-financiare într-un
program informatic contabil? [max. 150 cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 49
4.6. Concluzii
Sistemul informaţional contabil este unul în care gradul de penetrare a

informaticii este tot mai ridicat, prin avantajele pe care noile tehnologii
informatice le aduc. Tot mai multe dintre sarcinile contabilităţii sunt
sprijinite de calculatoare electronice şi aplicaţii informatice.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare care
au loc într-o entitate implică cunoaşterea reglementărilor contabile
aplicabile şi a modului de funcţionare a programului contabil.
[1]. Legea contabilităţii nr. 82/2008. Monitorul Oficial nr.

454/18.06.2008, cu modificările şi completările ulterioare.
[2]. Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014. Monitorul Oficial
nr. 963/30.12.2014, cu modificările şi completările ulterioare.
[3]. Norme generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-
contabile, aprobate prin Ordinul MFP nr. 2634/2015. Monitorul Oficial
nr. 910/09.12.2015.
Pagina 50
Sisteme informatice pentru gestiunea

comercială şi a producţiei
Cuprins
5.1. Introducere
5.2. Obiective
5.3.1. Sisteme informatice pentru producţie
5.3.2. Sisteme de gestiune comercială
5.3.3. Sisteme de analiză a vânzărilor
5.4. Rezumat
5.6. Concluzii
5.1. Introducere
În această unitate învăţăm despre sisteme informatice pentru gestiunea

comercială şi a producţiei unei entităţi.
Cunoştinţe preliminare: sistem informaţional; sistem informatic;
stocuri

internet
5.2. Obiective

sistemele informatice pentru gestiunea comercială şi a producţiei
 explice funcţiile unui sistem informatic de producţie;
 caracterizeze funcţiile unui sistem informatic pentru gestiunea
comercială şi marketingul;
Pagina 51
 enunţe posibilităţile de utilizare a sistemelor informatice pentru

analiza vânzărilor entităţilor.
5.3.1. Sisteme informatice pentru producţie
Un sistem informatic pentru producţie (specific unei întreprinderi

industriale) asigură o serie de funcţii, ce se regăsesc pe următoarele
patru niveluri:
 nivelul de prelucrare al activităţilor – include prelucrarea
numeroaselor informaţii care sunt specifice activităţilor de bază ale
procesului de producţie (ordonanţarea producţiei, lansarea efectivă a
produselor în fabricaţie, realizarea fabricaţiei şi urmărirea – controlul
acesteia), pentru a răspunde problemelor imediate, de genul: ce anume
trebuie să se producă, în ce cantitate, când trebuie să fie gata etc.
 nivelul de control al operaţiilor – la acest nivel se regăsesc
activităţile de:
a) control al producţiei, prin care se urmăresc parametri esenţiali ai
acesteia: cost de producţie, termene de realizare şi calitatea produselor,
productivitatea diferiţilor factori (utilaje, forţă de muncă);
b) controlul achiziţiilor, prin care se efectuează analiza aprovizionărilor
şi urmărirea performanţei furnizorilor (seriozitate, disponibilitate etc.);
c) controlul livrărilor, necesare a fi efectuat pentru urmărirea
performanţei clienţilor;
 nivelul de planificare tactică – etapă în care se furnizează
variabilele de ieşire necesare activităţii de producţie propriu-zisă, dar şi
gestiunii producţiei şi planificării strategice. Se porneşte de la
elaborarea planului de producţie, prin intermediul căruia se stabileşte
volumul producţiei de realizat, conform orizontului de planificare,
definit prin tipul de fabricaţie specific întreprinderii (lunar, semestrial,
anual), creându-se premisa pentru întocmirea planului de aprovizionare
cu materii prime, materiale, combustibil etc., dar şi pentru redactarea
planurilor de echipamente şi utilaje.
 nivelul de planificare strategică – corespunde gestiunii pe termen
lung a producţiei, la acest nivel prelucrându-se informaţii cu un grad
mare de precizie şi sinteză. Activităţile care se desfăşoară privesc:
a) definirea produselor de fabricat, bazată pe studiile de marketing şi
previziunile de piaţă, apelând la programe de concepere a produselor
asistate de calculator;
b) îmbunătăţirea capacităţilor de producţie, a pregătirii profesionale a
personalului, realizarea investiţiilor în clădiri, spaţii de producţie;
c) introducerea, pe baza facilităţilor de prelucrare a informaţiei oferite
de sistemul informatic pentru producţie şi gestiunea ei, a unor metode
moderne de management (exemplu: tablou de bord pentru funcţiunea de
Pagina 52
producţie) (Ursăcescu, 2002, p. 70-73).

__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează opţiunile cu privire la gestiunea informatizată a producţiei

cu ajutorul aplicaţiei SagaC.
__________________________________________________________________________________________________________________________
5.3.2. Sisteme de gestiune comercială
Un sistem informatic pentru gestiunea comercială şi marketing

asigură, în general, următoarele funcţii:
 la nivelul prelucrării tranzacţiilor – administrarea comenzilor
primite de la clienţi, pregătirea livrărilor, facturarea produselor etc.;
 la nivelul controlului – asigură, într-un cadru general de gestiune
bugetară, confruntarea nivelurilor indicatorilor previzionaţi, cu cele
realizate;
 la nivelul planificării şi a studiilor de marketing – sistemul
informatic include modele complexe pentru previziunea vânzărilor sau
modelarea unor fenomene de piaţă;
 la nivelul strategic – asigură posibilitatea alegerii unor opţiuni
majore referitoare la ce tipuri de produse trebuie vândute, pe ce
segmente de piaţă etc.
În figura de mai jos este descris un sistem informatic pentru gestiunea
comercială şi de marketing a unui IMM. Integrat şi cu alte aplicaţii
colaterale, acest sistem informatic prezintă următoarele funcţionalităţi:
 culegerea comenzilor – realizată prin curier, reţea privată, poştă
electronică;
 pregătirea expedierilor – prin care gestionarul rezervă produsele
comandate în stoc, planifică expedierea, editează documentele de
transport;
 facturarea – este declanşată de serviciul comercial, după ce
pregătirea expedierilor este finalizată;
 contabilitatea generală – actualizează contul „clienţi” şi baza de
date „clienţi”, pornind de la nota contabilă;
 gestiunea stocurilor – actualizează baza de date „produse” şi
realizează o explorare periodică, furnizând automat propuneri de
reaprovizionare pentru produsele care au atins stocul de alertă
(Ursăcescu, 2002, p. 65-69).
Pagina 53
Figura 6.2. Sistem informatic pentru gestiunea comercială şi marketing

5.3.3. Sisteme de analiză a vânzărilor
Analiza vânzărilor constituie ocupă un loc important în analiza

activităţii desfăşurate de entităţi. Utilizarea sistemelor informatice
permite centralizarea datelor referitoare la vânzări, determinarea
preţurilor medii ale produselor comercializate într-o anumită perioadă,
determinarea dinamicii şi structurii vânzărilor, în raport cu cerinţele de
informaţii ale factorilor decizionali din cadrul entităţii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Cunoscându-se următoare date:

Denumire produs U.M. 2014 2015 2016
Produs A buc. 1.525 1.680 1.735
Produs B buc. 987 857 698
Produs C buc. 1.287 1.684 1.154
construieşte un sistem informatic de analiză a structurii şi dinamicii
vânzărilor.
Pagina 54
__________________________________________________________________________________________________________________________
5.4. Rezumat
Fiecare entitate îşi construieşte propriile sisteme informaţionale.

Activităţile curente desfăşurate în entităţile economice de producţie şi
comercializare a produselor pot fi susţinute de sisteme informatice.
Cuvinte cheie: sisteme informatice pentru producţie; sisteme
informatice pentru gestiunea comercială; sisteme de analiză a
vânzărilor
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Explică funcţiile unui sistem informatic de producţie. [max. 100

cuvinte] (3p)
2 Caracterizează funcţiile unui sistem informatic pentru gestiunea
comercială şi marketingul. [max. 100 cuvinte] (3p)
3 Construieşte un sistem informatic de analiză a dinamicii vânzărilor.
(3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
5.6. Concluzii
Toate entităţile au în funcţiune sisteme informatice. Unele din aceste

sisteme înregistrează activităţi cum sunt gestiunea materialelor, evidenţa
produselor fabricate etc.
[1]. Bob, C.A., Vişean, M., Fulea M., Săseanu, A., Sisteme informatice
în comerţ, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id
=67&idb=9, cap. 9 şi 10.
Pagina 55
Cuprins
6.1. Introducere
6.2. Obiective
6.3.1. Analiza performanţei financiare
6.3.2. Înregistrarea în programe a operaţiunilor de trezorerie
6.3.3. Programe de plăţi
6.3.4. Sisteme informatice fiscale
6.4. Rezumat
6.6. Concluzii
6.1. Introducere
În această unitate de studiu învăţăm despre sistemele informatice

financiare şi fiscale.
Cunoştinţe preliminare: cheltuieli; cont de profit şi pierdere; venituri

internet
6.2. Obiective

sistemele informatice financiare şi fiscale
 definească performanţa financiară a entităţii;
 înregistreze în programe operaţiunile de trezorerie;
 identifice un program de plăţi;
 indice locul de unde poate fi descărcat un program pentru
Pagina 56
întocmirea declaraţiilor fiscale.
6.3.1. Analiza performanţei financiare
La modul general, prin performanţă se înţelege „o realizare deosebită

într-un domeniu de activitate” (Dicţionarul explicativ al limbii române,
1998, p. 778).
La nivelul unei întreprinderi performanţa „include abilitatea de a avea
acces la resurse, de a le aloca şi utiliza optim în scopul unei remunerări
suficiente pentru a acoperi riscul asumat şi a justifica interesul, pe
traiectoria unei dezvoltări viitoare durabile. Performanţa rezidă, deci, în
eficienţa şi eficacitatea cu care sunt consumate resursele (efort) şi
generate rezultatele (efect) care să-i asigure şi să-i dezvolte sfera de
interese” (Petcu, 2003, p. 311).
Termenul de performanţă este întâlnit în orice domeniu, putând fi
asociat oricărei activităţi desfăşurate. Raportându-ne la activitatea
economico-financiară, performanţa îmbracă mai multe forme:
performanţă economică, performanţă economico-financiară,
performanţă financiară.
Performanţa economică reprezintă „nivelul la care un sector de
activitate atinge scopurile sau obiectivele urmărite de companiile care
activează în cadrul său. Performanţa este multi-dimensională, acoperind
aspecte legate de profitabilitate, inovare, proiectarea produsului,
calitatea şi creşterea” (Dicţionar de economie modernă, 1999, p. 294).
Performanţa economico-financiară este definită ca fiind „un nivel
calitativ superior al activităţii economico-financiare desfăşurate de
agenţii economici, care se apreciază cu ajutorul mai multor indicatori,
cum sunt: cifra de afaceri, rentabilitatea capitalului, productivitatea
muncii, randamentul capitalului, profitul brut şi cel net, rata anuală de
înnoire a capitalului fix, eficienţa utilizării mijloacelor etc.”
(Bistriceanu, 2001, p. 31).
Performanţa financiară reprezintă relaţia dintre veniturile şi
cheltuielile unei unităţi, aşa cum sunt raportate în contul de profit şi
pierdere. Deci, performanţa sau nonperformanţa unei entităţi este
reflectată în contul de profit şi pierdere şi este dată de raportul dintre
venituri, care prin realizare vor genera fluxuri viitoare de numerar, şi
cheltuieli ce apar prin utilizarea resurselor perioadei.
Venituril împreună cu cheltuielile formează structurile contului de profit
şi pierdere. Acestea sunt legate în mod direct de evaluarea performanţei
enitităţii (de măsurarea profitului).
Pagina 57
Structurile situaţiilor financiare sunt categorii ce se constituie prin

gruparea rezultatelor financiare ale tranzacţiilor şi ale altor evenimente
conform caracteristicilor economice. Pentru bilanţ structurile sunt
active, datorii şi capitaluri proprii, acestea fiind direct legate de
evaluarea poziţiei financiare.
O entitate care obţine profit demonstrează o performanţă financiară.
Realizarea de performanţă de către orice entitate impune obţinerea şi
maximizarea profitului. O entitate este cu atât mai performantă sub
aspect financiar cu cât înregistrează un profit mai mare. În situaţia în
care entitatea realizează pierderi ea se caracterizează prin
nonperformanţă financiară.
Performanţa financiară se poate analiza utilizând un sistem informatic
care se calculeze structura şi dinamica veniturilor şi cheltuielilor, dar şi
alţi indicatori specifici.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând informaţiile din contul de profit şi pierdere al unei entităţi,

construiţi un sistem de analiză a performanţei financiare, în care să
puneţi în evidenţă structura şi dinamica cheltuielilor şi veniturilor,
precum şi indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri (rata cheltuielilor
totale = cheltuieli totale / venituri totale).
__________________________________________________________________________________________________________________________
6.3.2. Înregistrarea în programe a operaţiunilor de

trezorerie
Operaţiunile de trezorerie, în lei, presupun introducerea datelor pentru:
registrul de casă, bancă, deconturi. În aplicaţia SAGA C este
recomandată crearea de analitice:
 la contul 5311 - dacă există mai multe puncte de lucru fiecare cu
registru de casă propriu;
 la contul 5121 - dacă există mai multe conturi, în lei, deschise la
bănci comerciale diferite. Este recomandat ca şi în cazul în care
momentan există un singur cont deschis la o singură bancă să se creeze
un analitic al contului 5121 pentru acesta uşurând astfel munca pentru
cazul în care ulterior vor exista conturi deschise la mai multe bănci şi se
doreşte trecerea în analitic a acestora;
 la contul 542 - pentru fiecare persoană beneficiară a sumelor
avansate spre decontare.
Pagina 58
Dacă există analitice la conturile de trezorerie, înainte de a introduce

datele de încasări şi plăţi trebuie ales analiticul corect din lista
conturilor.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Operaţiuni înregistrate în jurnalul de bancă, pe cont analitic.
__________________________________________________________________________________________________________________________
6.3.3. Programe de plăţi
Un program de plăţi trebuie să asigure gestiunea plăţilor unei entităţi

patrimoniale, de la introducerea informaţiilor cu privire la plata ce
trebuie efectuată până la editarea documentelor de plată. Acesta poate fi
general sau specializat pentru a putea prelucra anumite cazuri
particulare determinate de legislaţie.
Aplicaţia intitulată Ordin de plată/Foi de vărsământ se foloseşte pentru
prelucrarea asistată, validarea şi listarea ordinelor de plată şi a foilor de
vărsământ, fiind realizată conform cu Ordinul 246/04.03.2005 – Norme
metodologice privind utilizarea şi completarea Ordinului de plată pentru
trezoreria statului (OPT), cu modificările şi completările ulterioare şi
OMEF nr. 1294/2007.
Pagina 59
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizaţi modul de funcţionare al aplicaţiei Ordine de plată/Foi de

vărsământ şi întocmiţi cel puţin un OP şi o FV cu această aplicaţie
__________________________________________________________________________________________________________________________
6.3.4. Sisteme informatice fiscale
În România, cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor şi

contribuţiilor sociale obligatorii este stabilit prin Codul de procedură
fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015. În înţelesul acestui cod,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
 contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate
fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe şi
contribuţii sociale;
 contribuţie socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii,
care are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura
împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane
beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;
 creanţă fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine
bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi
creanţa fiscală accesorie;
 creanţă fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la
restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor
cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege;
Pagina 60
 creanţă fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor,

penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale,
precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii;
 declaraţie fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în
condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege, reprezentând declaraţia de
impunere şi declaraţia informativă;
 declaraţie de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor
care se referă la:
a) impozitele, taxele şi contribuţiile sociale datorate, în cazul în care,
potrivit legii, obligaţia calculării acestora revine contribuabilului/
plătitorului;
b) impozitele, taxele şi contribuţiile sociale colectate, în cazul în care
plătitorul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti sau, după
caz, de a colecta şi de a plăti impozitele, taxele şi contribuţiile sociale;
c) bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale
bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
 declaraţie informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor
referitor la orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele şi
contribuţiile sociale, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea
prevede declararea acestora, altele decât cele menționate la noțiunea
precedentă;
 impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată
în baza legii, fără contraprestaţie, în scopul satisfacerii necesităţilor de
interes general;
 obligaţie fiscală - obligaţia de plată a oricărei sume care se
cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală
principală şi obligaţia fiscală accesorie;
 obligaţie fiscală principală - obligaţia de plată a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a
restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele
cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege;
 obligaţie fiscală accesorie - obligaţia de plată sau de restituire a
dobânzilor, penalităţilor sau a majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale
principale;
 plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform
legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta
şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale. Este plătitor şi
sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor
de salarii şi de venituri asimilate salariilor;
 taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în
baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituţii sau
autorităţi publice, fără existenţa unui echivalent între cuantumul taxei şi
valoarea serviciului;
Pagina 61
 vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligaţii fiscale pentru care

există obligaţii de declarare cu caracter permanent.
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1
ianuarie 2016, stabileşte:
 cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale
obligatorii, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi
fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale;
 contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe
şi contribuţii sociale;
 modul de calcul şi de plată a acestora;
 procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii
sociale.
Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de
Codul fiscal sunt următoarele:
1. Impozite şi taxe:
 impozitul pe profit;
 impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
 impozitul pe venit;
 impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
 impozitul pe reprezentanţe;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 impozitele şi taxele locale;
 impozitul pe construcţii;
2. Contribuţii sociale obligatorii:
 contribuţiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor
sociale de stat;
 contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
 contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate datorată de angajator bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
 contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului
asigurărilor pentru şomaj;
 contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;
 contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale, datorată de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi
utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu
modificările ulterioare.
Pagina 62
La data de 1 ianurie 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 170/2016 privind

impozitul specific unor activităţi. Prin derogare de la prevederile
titlului II - Impozitul pe profit, din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, această lege
reglementează impozitul specific pentru persoanele juridice române
care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 -
„Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 - „Facilităţi de
cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 - „Parcuri
pentru rulote, campinguri şi tabere”, 5590 - „Alte servicii de cazare”,
5610 - „Restaurante”, 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru
evenimente”, 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”, 5630 - „Baruri
şi alte activităţi de servire a băuturilor”.
Pentru fiecare an fiscal, A.N.A.F. publică calendarul obligaţiilor fiscale.
Într-o formă tabelară, se prezintă, pentru fiecare lună a anului,
următoarele informaţii: termenul, obligaţia, categoriile de contribuabili
şi baza legală. Calendarul obligaţiilor fiscale pentru anul 2017 este
disponibil la adresa
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Calendar/
Calendar_obligatii_fiscale_2017.htm.
Pentru întocmirea Declaraţiilor fiscale, cei responsabili pot descărca
aplicaţii de la adresa
https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/servicii_online/declaratii_elec
tronice/descarcare_declaratii
Nu pentru toate formularele fiscale sunt elaborate programe care să

permite editarea lor în format electronic. La pagina
https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/toate_f
ormularele_cu_explicatii/!ut/p/a1/hY_LDoIwEEW_xQVbplDBxl1FhRD
jSiJ2Y0rCy2BLSoXftxIWxijObm7OyZ0BBikwwfu65LqWgjevnfnXyIn8y
CVuTHCyRDQgx5WzPzmh5xrgYgD0Yyj68OluM_oJCUwQ4smfAf70n4
HNVYRbPAEzJ8bAykZm47sXKjJMSmAqL3KVK_uhTFxp3XZrC1loGA
abC17YSlroG1_JTkP6hkF7T1J085r-
QBdPEJyAQw!!/dl5/d5/L2dBISEvZ0FBIS9nQSEh/
se găsesc formularele fiscale ordonate după număr.
Pagina 63
__________________________________________________________________________________________________________________________
Descarcă şi utilizează Softurile A (pdf) pentru Formularele 100, 101,

205, 300, 710. Analizează comparativ programele şi evidenţiază
asemănări şi deosebiri între acestea.
Entităţile pot utiliza şi alte programe pentru întocmirea declaraţiilor
fiscale. Analizaţi opţiunile oferite de aplicaţia de contabilitate SAGA C.
pentru generarea electronică a acestor formulare.
__________________________________________________________________________________________________________________________
6.4. Rezumat
Analiza performanţei financiare unei entităţi se poate efectua atât

manual, cât şi în sistem informatizat. Introducerea într-un sistem
informatic a datelor privind veniturile şi cheltuielile permite
determinarea mai rapidă şi exactă a indicatorilor de apreciere
performanţei financiare.
Entităţile pot utiliza programe de plăţi, programe pentru întocmirea
declaraţiilor fiscale sau alte programe pentru contribuabili, disponibile
pe situl ANAF sau pot întocmi documente financiare şi fiscale cu alte
aplicaţii, alegând calea internalizării sau a externalizării.
Agenţia Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) a încărcat pe
pagina sa web https://www.anaf.ro/ toate formularele fiscale, cu
explicații (ghid de completare), calendarul obligațiilor fiscale anuale și
alte informații utile pentru contribuabili.
Pagina 64
Cuvinte cheie: declaraţii fiscale; performanţă financiară; programe de

plăţi
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Care sunt cerinţele pe care să le satisfacă un sistem informatic de

analiză a performanţei financiare a unei entităţi? [max. 100 cuvinte]
(3p)
2 Cum poate fi analizată performanţa financiară a unei entităţi cu
ajutorul sistemelor informatice? [max. 100 cuvinte] (3p)
3 Cum se pot întocmi declaraţiile fiscale? [max. 100 cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
6.6. Concluzii
Ministerul Finanţelor Publice pune la dispoziţia contribuabililor o serie

aplicaţii informatice. Programele se găsesc pe web site-ul instituţiei
menţionate (www.mfinante.ro), la „ANAF-Programe utile”. Aplicaţiile
se descarcă gratuit (cu dublu clic pe kitul de instalare în varianta
executabilă sau în cea arhivată) şi se instalează (cu dublu clic pe
varianta executabilă a programului), fiind obligatorii de utilizat de către
toate entităţile care intră în sfera lor de aplicare. Acestea includ
instrucţiuni de utilizare, norme, corelaţii, structura fişierelor de raportat
în format electronic şi oferă posibilitatea listării de formulare goale sau
în diferite faze ale completării. Entităţile care au alte alternative la
aceste programe (internalizare sau externalizare în realizarea aplicaţiilor
informatice), pot alege alte softuri adecvate respectând cerinţele de
producere a documentelor în format electronic sau listate impuse de
Ministerul Finanţelor Publice.
=67&idb=9, cap. 12
[2]. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Monitorul Oficial nr.
688/10.09.2015, cu modificările şi completările ulterioare,
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fisc
ala_2016_16122016.htm
Pagina 65
[3]. Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi.

Monitorul Oficial nr. 812/14.10.2016.
[5]. Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 246/2015 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea
ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT). Monitorul Oficial
nr. 206, cu modificările şi completările ulterioare.
[6]. Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1294/2007 privind
impozitele, contribuţiile şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, care
se plătesc de contribuabili într-un cont unic. Monitorul Oficial nr. 658,
cu modificările şi completările ulterioare.
[7]. Ordin de plată/Foi de vărsământ (OPFV 2017)
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/programeut
ile/programe_OPFV.htm
[8]. Declaraţii electronice
https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/servicii_online/declaratii_elect
ronice/descarcare_declaratii
[9]. Calendarul obligaţiilor fiscale pentru anul 2017,
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Calendar/C
alendar_obligatii_fiscale_2017.htm
Pagina 66
Sisteme informatice pentru gestiunea

resurselor umane
Cuprins
7.1. Introducere
7.2. Obiective
7.3.1. Sisteme de gestionare a datelor personalului
7.3.2. Sisteme de evidenţă a salariaţilor
7.3.3. Sisteme de proiectare a structurii organizatorice a entităţii
7.4. Rezumat
7.6. Concluzii
7.1. Introducere
În această unitate de învăţare discutăm despre sistemele informaţionale

pentru gestiunea resurselor umane.
Cunoştinţe preliminare: organigramă; personal; salariaţi; sistem
informatic

internet
7.2. Obiective

practice privind sistemele informaţionale pentru gestiunea resurselor
umane
 enunţe elementele unui sistem informatic pentru gestiunea
resurselor umane;
Pagina 67
 nominalizeze cel puţin 5 elemente ale registrului general de

evidenţă a salariaţilor;
 explice aportului sistemului informatic pentru proiectarea
structurii organizatorice a entităţii.
7.3.1. Sisteme de gestionare a datelor personalului
Un sistem informatic pentru gestiunea resurselor umane îndeplineşte

o serie de funcţii pentru:
 gestiunea locului de muncă – definirea nevoilor specifice,
recrutare, angajare etc.;
 gestiunea salarizării – politica salarială, bugetele de personal,
controlul cheltuielilor de personal;
 gestiunea valorificării personalului – politica de promovare,
evaluare, formare.
Elementele esenţiale ale unui sistem informatic pentru gestiunea
resurselor umane se pot urmări în figura 8.1.
Figura 8.1.
Sistemele informatice de gestionare a datelor personalului trebuie să

cuprindă componente care să permită înregistarea datelor personale ale
fiecărui salariat (nume, prenume, data naşterii, domiciliu etc.), a datelor
Pagina 68
privind statutul lor profesional (ultima şcoală absolvită, funcţia ocupată

etc.).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Aplicaţia Saga C conţine o opţiune numită Salariaţi în meniul Fişiere,
cu ajutorul căreia se poate ţine evidenţa personalului.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia menţionată oferă acces la un ecran în care se pot efectua

simulări de calcul a salariului, pornind fie de la brut fie de la salariul
net.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 69
Calculează cu ajutorul unui program informatic mărimea cheltuielilor

salariale totale pentru a acorda unui angajat un salar net de 1800 lei.
__________________________________________________________________________________________________________________________
7.3.2. Sisteme de evidenţă a salariaţilor
În România, încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit

prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, numai prin
încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia
persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca
pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în
schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa şi transmite la inspectoratul
teritorial de muncă (ITM) un registru general de evidenţă a salariaţilor
şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Registrul se întocmeşte în formă electronică şi se completează în
ordinea angajării. Acesta cuprinde următoarele elemente:
 elementele de identificare a tuturor salariaţilor: numele,
prenumele, codul numeric personal, cetăţenia şi ţara de provenienţă;
 data angajării;
 perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face
detaşarea;
 funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din
România (COR) sau altor acte normative;
 tipul contractului individual de muncă;
 durata normală a timpului de muncă şi repartizarea acestuia;
 salariul de bază lunar brut şi sporurile, astfel cum sunt prevăzute
în contractul individual de muncă;
 perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de
muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor
medicale;
 data încetării contractului individual de muncă (HG nr. 500/2011
privind Revisal - registrul general de evidenţă a salariaţilor, art. 2-5).
După instalarea aplicaţiei Revisal, primul pas care trebuie urmat este cel
de adăugare a datelor angajatorului.
Pagina 70
Elaborată de ITM, aplicaţia ReviSal permite înregistrarea salariaţilor şi

contractelor de muncă ale acestora pentru un anumit angajator după
adăugarea sa iniţială.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Instalează aplicaţia Revisal şi înregistrează datele unui angajator şi ale

2 angajaţi, împreună cu contractele de muncă ale acestora.
__________________________________________________________________________________________________________________________
7.3.3. Sisteme de proiectare a structurii organizatorice

a entităţii
Un loc aparte în analiza şi reprezentarea entităţilor îl ocupă prezentarea
formei de organizare. În acest tip de anliză se operează cu concepte
specifice cum sunt funcţiile entităţii, compartimentele, posturile,
nivelurile ierarhice, precum şi componente de natură relaţională cum ar
fi comunicaţiile, autoritate, subordonarea şi coordonarea. Fiecare dintre
aceste elemente se regăsesc la nivelul fiecărei componente structurale.
Ele sunt figurate în reprezentarea grafică a structurii entităţii, numită
organigramă.
Organigramele pot fi construite în diferite moduri. Utilizatorii
pachetului MS Office au la dispoziţie un utilitar ce poate fi apelat din
Pagina 71
orice subcomponentă a MS Office (Bob et al., http://www.biblioteca-

digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=67& idb=9, cap. 11).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exemplificare:
Am deschis fereastra necesară construirii unei organigrame pentru un

fişier MS Word.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Construieşte o organigramă pe cazul unei întreprinderi productive.

__________________________________________________________________________________________________________________________
7.4. Rezumat
Pentru gestiunea resurselor umane, fiecare entitate poate recurge la

soluţii informatizate. Aplicaţiile sunt destinare gestionării bazei de date
personal, evidenţei salariaţilor etc.
Cuvinte cheie: date; evidenţă; personal; Revisal; salariaţi; structură
organizatorică
Pagina 72
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Care sunt elementele unui sistem informatic pentru gestiunea

resurselor umane? [max. 100 cuvinte] (3p)
2 Nominalizează cel puţin 5 elemente ale registrului general de
evidenţă a salariaţilor. [max. 50 cuvinte] (3p)
3 Explică ajutorul unui sistem informatic pentru proiectarea structurii
organizatorice a unei entităţi. [max. 100 cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
7.6. Concluzii
Pe calea internalizării sau externalizării, fiecare entitate poate

implementa sisteme informatice de gestiune a resurselor umane.
=67&idb=9, cap. 11
[2]. Legea nr. 53 privind Codul muncii. Monitorul Oficial nr.
[3]. Hotărârea Guvernului nr. 500/2011. Monitorul Oficial nr.
372/27.05.2011.
[4]. Revisal 6.0.6 Ghid de instalare şi utilizare, http://
https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/1193918/Ghid+Instal
are+v6.0.6.pdf/5ce4d1c7-1d51-4c95-b78f-bdcdfe7570c4
[5]. Inspecţia Muncii, http://www.inspectiamuncii.ro/
[6]. Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor,
https://reges.inspectiamuncii.ro/Cont/Autentificare?ReturnUrl=%2fPrel
uariRegistre
Pagina 73
Cuprins
8.1. Introducere
8.2. Obiective
8.3.1. Sisteme informatice front-office
8.3.2. Sisteme informatice de rezervări
8.3.3. Sisteme informatice de turism ce utilizează internetul
8.3.4. Sisteme informaţionale geografice
8.3.5. Sisteme de prezentare bazate pe realitatea virtuală
8.4. Rezumat
8.6. Concluzii
8.1. Introducere
Ce tipuri de sisteme informatice se utilizează în activitatea de turism?

Vom afla în această unitate de învăţare.
Cunoştinţe preliminare: cazare; internet; sistem informaţional; sistem
informatic; turism
internet
8.2. Obiective

sistemele informatice pentru turism
 enunţe tipurile de sistem informatice front-office;
 definească sistemele informatice de rezervări;
 explice sistemele informaţionale geografice;
Pagina 74
 definească sistemele de prezentare bazate pe realitatea virtuală.
8.3.1. Sisteme informatice front-office
Particularităţile activităţilor din turism determină cerinţele de

construcţie a sistemelor informatice.
Realizarea sistemelor informatice permite:
 cunoaşterea cererii turistice;
 cunoaşterea ofertei turistice;
 urmărirea serviciilor turistice pe toate formele de turism;
 urmărirea serviciilor legate de formele şi mijloacele de transport,
agrement;
 rezervări hoteliere;
 studiul pieţei turistice;
 un sistem complex şi flexibil de contabilitate şi management
(Vocilă, 2010, http://andreivocila.wordpress.com/2010/09/25/sisteme-
informatice-in-turism/).
Sunt sisteme de prelucrare a informaţiilor şi care oferă rapoarte în formă
vizuală sau scrisă. Aceste sisteme pot fi:
 sisteme pentru înregistrarea turiştilor - sisteme prin care se
preiau datele personale ale turiştilor;
 sisteme pentru gestiunea managementul camerelor - sisteme care
oferă informaţii privind nivelul de ocupare camerelor, statutul
(liber/ocupat, curăţenia ş.a), situaţia financiară, preluarea mesajelor,
precum şi diverse informaţii statistice.
 sisteme pentru evidenţa încasărilor - sisteme care asigură
procesarea tranzacţiilor şi oferă informaţii despre debitele şi creditele în
relaţie cu clienţii (Onete, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/
biblioteca/carte2.asp?id=225&idb, cap. 11).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând internetul identifică o aplicaţie informatică care să asigure

înregistrarea turiştilor, gestiunea camerelor, comercializarea
produselor turistice, dar şi evidenţa încasărilor.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 75
8.3.2. Sisteme informatice de rezervări
Sunt sisteme care pot opera atât cu turiştii individuali cât şi cu agenţiile
de turism sau comisionarii. Există şi sisteme de rezervări care utilizează
Internetul.
MyGestTM este un program de
gestionare a activităţilor dintr-o
agenţie de turism. Acesta asigură
evidenţa documentelor specifice
activităţilor de turism, bilete de
avion, vouchere, asigurari medicale,
facturi şi a relaţiilor cu terţii
(furnizori, clienţi, turişti).
Programul permite crearea unei baze
de date cu hotelurile la care agenţia
poate asigura servicii de cazare.
Pentru a adăuga un nou hotel la baza de date, se selectează din meniul
Tabele, opţiunea Hoteluri. Programul va afişa o fereastră care în partea
de sus va lista hotelurile existente în baza de date, iar în partea de jos va
oferi o casetă care va permite preluarea informaţiilor despre un nou
hotel: denumire, staţiunea în care se află, furnizorul care oferă servicii
de cazare la acest hotel.
Selectând din meniul Culegere date opţiunea Bilete avion, utilizatorii au
acces la informaţiile despre biletele de avion emise. Programul va afişa
o fereastră de dialog cu două optţuni: Lista Bilete de Avion şi Bilet de
Avion. Informaţiile dintr-un bilet de avion emis, pot fi introduse în baza
de date prin completarea câmpurilor din fereastra Bilet de Avion sau
prin import automat din sistemul de rezervare AMADEUS, cu ajutorul
programului MyTicket realizat de MySoft.
La începutul sezonului turistic, există posibilitatea de a crea o bază de
date cu ofertele contractate. Pentru a colecta informaţii despre furnizor,
serviciul oferit, perioada, numărul de locuri, precum şi preţul, se
selectează în meniul Culegeri, opţiunea Oferte.
MyGestTM permite ţinerea evidenţei rezervărilor, a comenzilor ferme.
Pentru a prelua informaţiile care constituie o comandă fermă, se alege
opţiunea Rezervări din meniul Culegere date sau de pe banda de
comenzi rapide din stânga ecranului.
Dupa introducerea informaţiilor legate de o rezervare, respectiv data,
număr, modul de rezervare (telefonic, E-mail, Internet, la sediul firmei),
Pagina 76
hotelul din staţiunea, perioada, data până la care se poate anula

rezervarea fără penalităţi, turistul, deviza, observaţii, tour operator (web
site), avans, se execută clik pe butonul „Detaliu” pentru a salva aceste
informaţii în baza de date şi a activa liniile de detaliu.
Daca se bifează opţiunea „Pe baza de oferta”, programul va verifica
dacă la hotelul din perioada de pe Rezervare există locuri disponibile şi
dacă există, scade din numărul de locuri disponibile şi afişează preţul
furnizor. În acest fel, utilizatorul va putea consulta în fereastra „Locuri
disponibile” ce se va deschide cu opţiunea Tabele\Locuri disponibile,
locurile rămase libere şi preţurile furnizor funcţie de perioade.
Este posibilă tipărirea unei confirmări de rezervare (butonul ListareR)
într-un format personalizat pe agenţie, precum şi a unui Contract între
agenţie şi turistul pentru care s-a făcut rezervarea (butonul ListareC).
O rezervare poate fi validată şi păstrată în baza de date pentru ca
ulterior turistului să i se emită voucher de cazare şi pe baza acestuia,
factura.
Dacă se completează câmpul „Avans”, programul va afişa automat o
fereastră de Încasare.
Toate rezervările pot fi vizualizate în fereastra Rezervări ce poate fi
apelată cu opţiunea Tabele\Rezervări. O rezervare este „Închisă” dacă
pe baza ei s-a emis voucher. În partea de sus a ferestrei se află secţiunea
de stabilire a condiţiilor de căutare în baza de date de rezervări.
Programul afişează o fereastră ce conţine 3 secţiuni: Listă Vouchere,
Antet Voucher, Detaliu Voucher care conţine liniile referitoare la
articolele ce fac obiectul documentului selectat.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează modul de funcţionare al aplicaţiei MyGestTM. Versiunea de

încercare a produsului poate fi descărcată de la adresa
http://www.mysoft.ro/index_files/MySoft_Descarcare_Form.htm.
__________________________________________________________________________________________________________________________
8.3.3. Sisteme informatice de turism ce utilizează

internetul
Aceste sisteme informatice asigură gestionarea activităţilor desfăşurate
de agenţiile de turism la nivel mondial. Astfel de sisteme utilizează
echipamente hardware şi software specifice în desfăşurarea acestor
activităţi.
Pagina 77
8.3.4. Sisteme informaţionale geografice
Tot multe companii din domeniul turistic au dezvoltat în colaborare cu

alte instituţii (muzee, ministere, organizaţii non-profit etc.), în cadrul
portalurilor pe care le administrează, sisteme informaţionale geografice
(GIS) publice, sisteme în care au fost introduse date, imagini, animaţii
şi chiar reconstrucţii virtuale a unor obiective turistice, restaurante,
hoteluri etc. Aceste sisteme online combină avantajele sistemelor
propriu-zise şi pe cele ale internetului, în turism ele fiind folosite ca
sisteme de luare a deciziilor în ceea ce priveşte traseele ce urmează a fi
parcurse şi punctele de interes sau ca instrumente de informare (Petruş,
2010, http://www.turism20.ro/2006/05/rolul-gis-in-e-tourism/).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând internetul identifică un sistem informaţional geografic.

__________________________________________________________________________________________________________________________
8.3.5. Sisteme de prezentare bazate pe realitatea

virtuală
Aceste sisteme sunt din ce în ce mai folosite pentru a oferi clientului
potenţial o informare cât mai completă asupra ofertei. Sunt soft-uri
specifice ce asigură o interacţiune cu utilizatorul permiţând panoramări,
vizualizări în detaliu şi alte elemente ce ţin de realitatea virtuală (Onete,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=225&idb,
cap. 11).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Utilizând internetul identifică cel puţin 2 sisteme ce utilizează realitatea

virtuală.
__________________________________________________________________________________________________________________________
8.4. Rezumat
Funcţionarea adecvată a entităţilor care îşi desfăşoară activitatea în

domeniul turismului nu este posibilă fără utilizarea unor sisteme
informatice specifice obiectului de activitate.
Pagina 78
Cuvinte cheie: turism; internet; sisteme informatice de rezervare;

sisteme informatice de turism; sisteme informaţionale geografice
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Enunţă tipurile de sisteme informatice utilizate în turism. [max. 50

cuvinte] (3p)
2 Caracterizează sistemele informatice ce utilizează internetul. [max.
100 cuvinte] (3p)
3 Ce este un sistem informaţional geografic? [max. 50 cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
8.6. Concluzii
„În această epocă în care schimbările tehnologice accelerate se conjugă

cu o competiţie severă în lupta pentru informaţie şi cunoaştere, miza de
autoritate a sistemelor informatice se relevă a fi considerabilă la nivelul
oricărei organizaţii. Dacă la început chestiunea utilizării eficiente şi
eficace a tehnologiilor informatice era văzută ca o simplă problemă de
automatizare a activităţilor administrative curente, astăzi interesul
pentru stăpânirea sistemelor informatice capătă valenţe strategice,
indiferent de mărimea organizaţiilor sau de domeniul lor de activitate”
(Ursăcescu, 2002, p. 13).
[1]. Onete, B., Sisteme informatice - elemente fundamentale,

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=225&idb
=, cap. 11
[2]. Petruş, L., Sisteme informatice ce deservesc serviciile turistice,
2010, http://www.turism20.ro/2010/01/sisteme-informatice-ce-
deservesc-serviciile-turistice/
[3]. Petruş, L., Rolul GIS în turismul electronic, 2006,
http://www.turism20.ro/2006/05/rolul-gis-in-e-tourism/
[4]. Vocilă, A., Sisteme informatice în turism, 2010, http://
andreivocila.wordpress.com/2010/09/25/sisteme-informatice-in-turism/
Pagina 79
Cuprins
9.1. Introducere
9.2. Obiective
9.3.1. Ce este criptarea?
9.3.2. Sisteme criptografice
9.3.3. Semnătura electronică
9.3.4. Depunerea electronică a declaraţiilor
9.4. Rezumat
9.6. Concluzii
9.1. Introducere
Această unitate de învăţare îţi aduce informaţii despre noţiunea de

criptare, sisteme criptografice şi semnătura electronică.
Cunoştinţe preliminare: date; reţea

internet
9.2. Obiective

practice cu privire la semnătura electronică
 definească noţiunea de criptare;
 caracterizeze sistemele criptografice;
 explice conceptul de semnătură electronică;
 enunţe etapele de parcurs pentru depunerea electronică a
Pagina 80
declaraţiilor.
9.3.1. Ce este criptarea?
Criptarea este „procesul de transformare a unui mesaj dintr-o formă în

care poate fi citit, denumit în termeni criptografici „text clar”, într-o
formă codificată, „text criptat” sau „text cifrat”, care nu poat fi înţeles
fără revenirea la textul iniţial. Operaţia de transformare inversă, din
„text criptat” în „text clar” poartă numele de de criptare” (Năstase et al.,
2007, p. 258).
Criptarea şi decriptarea se realizează printr-o funcţie matematică şi o
cheie reprezentată de o informaţie, de regulă în formă binară, care are o
anumită lungime, care se foloseşte împreună cu un algoritm
criptografic, pentru criptare şi decriptare.
9.3.2. Sisteme criptografice
Sistemele criptografice sunt de două tipuri:

 sisteme criptografice cu chei secrete (simetrice) - cheia de
criptare este aceeaşi cu cheia de decriptare;
 sisteme criptografice cu chei publice (asimetrice) - cheia de
criptare este diferită de cheia de decriptare.
Una dintre cele mai importante contribuţii oferite de criptografia cu
cheie publică este semnătura electronică.
9.3.3. Semnătura electronică
Dicţionarul explicativ al limbii române (1998, p. 975) defineşte

semnătura ca fiind „numele unei persoane scris de propria mână sub
textul unui act special, al unei scrisori etc.” Această abordare priveşte
semnătura manuscrisă, realizată pe documente de hârtie cu cerneală sau
cu pix cu pastă. Era actuală, a informatizării, a adus întregii lumi
semnătura electronică. În Era digitală, Negroponte (1999, p. 6) nota:
„Trecerea de la atomi la biţi este irevocabilă şi de neoprit.” Societatea
informaţională a evoluat de la semnătura manuscrisă, ce ţine de lumea
atomilor, la semnătura electronică, ce aparţine lumii biţilor.
Pentru dezvoltarea societăţii informaţionale, încă din anul 2001 s-a
dezvoltat în România un cadru legislativ eficient, coerent, stabil, care să
faciliteze dezvoltarea serviciilor disponibile prin mijloace electronice.
Menţionăm aici legea privind semnătura electronică (455/2001), legea
Pagina 81
privind comerţul electronic (365/2002), precum şi normele tehnice şi

metodologice de aplicare a acestora (Expunerea de motive la legea
privind marca temporară).
Prin reglementarea semnăturii electronice se creează posibilitatea
investirii documentelor semnate în acest fel cu valoare juridică şi
implicit asumarea răspunderii pentru conţinutul lor precum şi
posibilitatea identificării şi tragerii la răspundere a persoanelor ce le
întocmesc. Normele de aplicare a acestei legi includ specificaţii de
ordin tehnic, aspecte privind funcţionarea autorităţii de acreditare,
standardele ce trebuie îndeplinite de furnizorii de certificate calificate
pentru a obţine acreditarea.
În prezent, actele normative care guvernează domeniul semnăturii
electronice în România sunt:
 Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată în
2014;
 Hotărârea de Guvern nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor
tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind
semnătura electronică, modificată prin Hotărârea de Guvern nr.
2303/2004 privind modificarea unor acte normative din domeniul
tehnologiei informaţiei;
 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
 Legea nr. 451/2004 privind marca temporală;
 Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 858/2008 privind
depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere
la distanţă, modificat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
847/2009.
„Conceptul legal de „semnătură‟ este unul larg, care recunoaşte orice
semn făcut cu intenţia de a autentifica documentul marcat. În lumea
digitală, conceptul de „semnătură‟ poate include şi imagini digitizate ale
unor semnături de mână sau tastări de genul „/s/ Prenume Nume”. (...)
Semnătura electronică nu este o scanare (digitizare) a unei semnături de
mână ci un mecanism sofisticat care, implementat şi utilizat corect,
poate soluţiona următoarele probleme legate de documentele, mesajele
sau tranzacţiile electronice: eliminarea sau dovedirea impostorilor sau a
celor care pretind că au fost impersonaţi; integritatea documentelor sau
mesajelor, prin minimizarea riscului de modificare nedetectabilă a
acestora; şi satisfacerea unor cerinţe legale formale.” (Vasiu şi Vasiu,
2007, p. 48-49)
Semnătura electronică reprezintă „date în formă electronică, care sunt
ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care
servesc ca metodă de identificare; datele în formă electronică fiind
Pagina 82
reprezentări ale informaţiei într-o formă convenţională adecvată creării,

prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace
electronice” (Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, art. 4).
Există două noţiuni de semnătură electronică reglementată de legea în
vigoare şi anume semnătura electronică (simplă) şi semnătura
electronică extinsă (denumită şi calificată). Diferenţa dintre cele două
este comparabilă cu diferenţa dintre un „act de identitate şi o legitimaţie
de serviciu” (Floarea, 2011), în sensul că pentru a întocmi o asemenea
legitimaţie nu este necesară parcurgerea unor proceduri legale precum
în cazul întocmirii unui act de identitate. Din acest motiv, o legitimaţie
de serviciu nu este un act opozabil terţilor pentru a confirma identitatea
unei persoane precum în cazul actului de identitate. „(...) doar
semnătura electronică extinsă are aceeaşi valoare în spaţiul virtual ca şi
semnătura manuscrisă în lumea reală (deci doar ea are valoare probantă
în justiţie). De remarcat în plus şi faptul că o semnătură electronică -
asociind un document electronic persoanei care-l semnează - nu este
nici şi nu poate fi o semnătura manuscrisă scanată, o iconiţă, o
fotografie, o hologramă sau un smart card, etc.” (Dragulanescu).
Semnătura electronică extinsă are la bază un certificat calificat. Pentru a
dobândi calitatea de certificat calificat, acesta trebuie să îndeplinească
următoarele criterii specificate de legea semnăturii electronice:
 indicarea faptului că certificatul a fost eliberat cu titlu de
certificat calificat;
 datele de identificare a furnizorului de servicii de certificare;
 numele semnatarului;
 codul personal de identificare a semnatarului;
 datele de verificare a semnăturii, care corespund datelor de creare
a semnăturii aflate sub controlul exclusiv al semnatarului;
 indicarea începutului şi sfârşitului perioadei de valabilitate a
certificatului calificat;
 codul de identificare a certificatului calificat;
 semnătura electronică extinsă a furnizorului de servicii de
certificare care eliberează certificatul calificat;
 dacă este cazul, limitele utilizării certificatului calificat sau
limitele valorice ale operaţiunilor pentru care acesta poate fi utilizat;
 orice alte informaţii stabilite de autoritatea de reglementare si
supraveghere specializată în domeniu.
Certificatul calificat emis de către un furnizor acreditat în acest sens
este stocat pe un dispozitiv criptografic, din motive de securitate.
Accesul la acest certificat este autorizat de către dispozitiv doar în urma
introducerii unui cod PIN (sau o parolă), similar cu procedura utilizării
unui card bancar. Dispozitivul criptografic ce conţine certificatul
calificat poate fi comparat cu un „pix special” cu ajutorul căruia se pot
Pagina 83
semna documente electronice. Certificatul digital conţinut pe

dispozitivul criptografic nu poate fi „duplicat” deoarece este legat în
mod unic de acesta încă din momentul emiterii lui. Trebuie specificat
însă, că deşi criptografia în sine nu poate fi compromisă, orice sistem
tehnic are slăbiciuni ce pot fi exploatate de către o persoană rea-
intenţionată, mai ales când vorbim despre un astfel de dispozitiv
criptografic lăsat conectat la un calculator compromis, având o
conexiune activă la internet.
Pentru a obţine semnătura electronică trebuie parcurse etapele
reglementate de normele interne şi instituţiile abilitate în acest sens.
Prima etapă este alegerea unui furnizor de certificate digitale acreditat
în acest sens. Acreditarea serviciilor de certificare digitală este acordată
de către „Ministerul pentru Societatea Informaţională” (MCSI).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Identifică furnizorii de servicii de certificare autorizaţi să emită

certificate calificate.
__________________________________________________________________________________________________________________________
În urma alegerii furnizorului, este necesară contactarea acestuia în

vederea asistării procesului de obţinere a semnăturii electronice. Acesta
va asista clientul să completeze o „Declaraţie / Acord cu utilizatorul” în
care sunt specificate datele de identificare ale părţilor şi obiectul
serviciilor desfăşurate (emitere certificat digital calificat).
În urma procesării cererii de către societatea furnizoare de certificate
digitale, aceasta va emite clientului factura fiscală pentru emiterea
certificatului digital şi va aştepta achitarea acesteia. În urma achitării
facturii, furnizorul va emite certificatul digital calificat, îl va instala pe
un dispozitiv criptografic şi-l va livra la adresa clientului sau a societăţii
acestuia, împreună cu un manual de utilizare. Separat, va livra un cod
PIN necesar accesării iniţiale a certificatului calificat de pe dispozitivul
criptografic. La primirea dispozitivului criptografic şi a codului PIN,
clientul poate începe să semneze electronic documente în mod legal.
Certificatul digital poate fi utilizat pentru semnarea legală şi securizarea
oricărui tip de documente emise şi transmise online. Practic, domeniile
de aplicabilitate ale semnăturii extinse sunt: depunerea declaraţiilor
online la ANAF; semnarea facturilor; semnarea documentelor trimise
catre Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înfiinţări de
societăţi; raportările catre Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare etc.
Folosind certificatul digital se pot transmite online declaraţiile şi
bilanţurile la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru
Pagina 84
un număr nelimitat de societăţi sau se poate folosi în relaţia cu Registrul

Comertului (ONRC), Monitorul Oficial, Depozitarul Central, CNVM si
Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM). Cu acelaşi certificat digital se
pot semna electronic, cripta şi trimite în deplină siguranţă documente cu
valoare legală de orice fel prin email partenerilor de afaceri.
„Semnatura electronica prezinta marele avantaj că elimină toate
problemele generate de spaţiu şi timp, aspecte existente în cazul
semnăturii manuscrise. Ea poate fi utilizată pe orice document
electronic, în cadrul oricărei organizaţii - nu numai în domeniul actelor
juridice, aşa cum stipulează Legea nr. 455/ 2001 - cu condiţia de-a fi…
acceptată de toţi cei interesaţi!” (Dragulanescu).
9.3.4. Depunerea electronică a declaraţiilor
Rolul semnăturii electronice intervine în contextul întocmirii,

comunicării şi arhivării documentelor. Cu ajutorul sistemelor
informatice putem întocmi raportările financiare şi declaraţiile fiscale
necesare, care sunt puse la dispoziţia contribuabililor de către ANAF în
format electronic de tip PDF.
Pentru a putea comunica declaraţii fiscale către ANAF, acesta trebuie să
urmeze o procedură de înregistrare a certificatului digital la organul
fiscal. Această procedură se începe prin descărcarea unui document de
confirmare a semnăturii electronice de pe site-ul ANAF. Acesta este un
document în formă electronică ce trebuie completat şi semnat electronic
de către contribuabil. În urma acestei proceduri, documentul de
confirmare se trimite electronic (prin email) societăţii de certificare,
care la rândul ei confirmă emiterea certificatului, aplică pe documentul
de confirmare propria semnătură electronică şi-l transmite înapoi
clientului său. Contribuabilul transmite documentul de confirmare cu
cele două semnături electronice ataşate organului fiscal, acesta urmând
a înregistra în propria bază de date respectivul certificat digital.
În urma înregistrării certificatului digital în baza de date ANAF, este
necesară confirmarea dreptului de a transmite declaraţii fiscale în
format electronic de către posesorul certificatului digital în numele
societăţii respective. Acest pas se face prin completarea electronică a
formularului D150 „Cerere pentru utilizarea unui certificat digital
calificat” utilizând documentul de confirmare cu ajutorul căruia a fost
înregistrat certificatul digital în baza de date ANAF. Completarea
electronică este obligatorie din considerentul alocării automate a unui
număr de înregistrare a cererii. Acest document se listează, se semnează
olograf de către reprezentatul legal al entităţii, se ştampilează şi se
Pagina 85
depune la organul fiscal la departamentul specializat în preluarea

declaraţiilor fiscale. Dacă persoana ce semnează declaraţiile fiscale ale
societăţii nu este reprezentantul legal al societăţii este necesară
depunerea unei împuterniciri autentificate de către un notar public care
să certifice dreptul acesteia de a transmite declaraţii fiscale în numele
societăţii. De asemenea, în cazul în care se doreşte dreptul de a accesa
dosarul fiscal este necesară completarea formularului D152 în mod
similar cu D150, caz în care este necesară specificarea expresă a acestui
drept în împuternicirea notarială pentru cei ce nu sunt reprezentanţi
legali ai entităţii.
În urma depunerii şi prelucrării acestor cereri de către funcţionarii
organului fiscal, posesorul certificatului calificat este informat pe cale
electronică de posibilitatea depunerii declaraţiilor fiscale în format
electronic.
Pentru depunerea declaraţiilor fiscale, contribuabilii vor accesa adresa
https://decl.anaf.mfinante.gov.ro/my.policy, unde este necesară
autentificarea de către utilizatori cu propriul certificat digital. Fiecare
contribuabil trebuie să aleagă un furnizor acreditat de servicii de
certificare a semnăturii electronice. Acreditarea furnizorilor de servicii
de certificare este efectuată în cadrul Ministerului Comunicațiilor și
Societății Informaționale (MCSI).
Conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală nr. 2.326/2017, începând cu declararea obligațiilor fiscale
aferente lunii ianuarie 2018, următoarele declarații fiscale se transmit
obligatoriu electronic, prin intermediul internetului, pe site-ul Agenției
Naționale de Administrare Fiscală:
 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat“,
cod 14.13.01.99/bs;
 101 „Declarație privind impozitul pe profit“, cod 14.13.01.04;
 120 „Decont privind accizele“, cod 14.13.01.03;
 205 „Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă,
veniturile din jocuri de noroc și câștigurile/pierderile din investiții, pe
beneficiari de venit“, cod 14.13.01.13/I;
 207 „Declarație informativă privind impozitul reținut la
sursă/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenți“, cod
14.13.01.13/v.n;
 208 „Declarație informativă privind impozitul pe veniturile din
transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal“, cod
14.13.01.13/10i;
 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată“, cod 14.13.01.02;
 301 „Decont special de taxă pe valoarea adăugată“, cod
14.13.01.02/s;
Pagina 86
 307 „Declarație privind sumele rezultate din ajustarea/ corecția

ajustărilor/regularizarea taxei pe valoarea adăugată“, cod
14.13.01.02/t.a;
 311 „Declarație privind taxa pe valoarea adăugată colectată
datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în
scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin.
(11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal“, cod:14.13.01.02/c.a.
 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/
achizițiile/prestările intracomunitare“ cod 14.13.01.02/r;
 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și
achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în
scopuri de TVA“ cod 14.13.01.02/f;
 710 „Declarație rectificativă“, cod 14.13.01.00/r.
Etapele pe scurt care trebuie parcurse pentru depunerea electronică a
declaraţiilor sunt:
1. Obţineţi un certificat calificat de semnătură electronică conform Legii
455/2001 de la unul din furnizorii acreditaţi. Registrul furnizorilor de
servicii de certificare acreditaţi, este stabilit şi publicat de Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale pe site-ul www.mcsi.ro.
2. Instalaţi programul Adobe Reader.
3. Descărcaţi documentul de confirmare de pe portalul ANAF,
completaţi-l, transmiteţi-l pe e-mail la furnizorul certificatului, primiţi-l
semnat de acesta, apoi transmiteţi-l prin portal la ANAF (modulul
Declaraţii electronice, opţiunea Înregistrare certificate calificate).
4. Listaţi, semnaţi şi ştampilaţi cererea de utilizare a serviciului de
depunere electronică (formularul 150).
5. Privind împuternicirea de la contribuabil: în situaţia în care titularul
certificatului calificat nu are calitatea de reprezentant legal al
contribuabilului reprezentat, se prezintă documentul de împuternicire,
autentificat de notarul public, din care rezultă dreptul titularului
certificatului calificat de a semna declaraţiile fiscale pentru contribuabil.
Dacă există calitatea titularului certificatului calificat de reprezentant
legal al contribuabilului, se prezintă documentul, în original şi copie,
care atestă această calitate (acest document poate fi Hotărârea Adunării
Generale a Acţionarilor sau Statutul societăţii comerciale).
6. Prezentaţi documentele la orice unitate fiscală (împuternicirea, actul
de identitate, formularul 150).
7. Confirmarea dreptului de utilizare a serviciului se face de regulă prin
e-mail, pe adresa comunicată în formularul 150, în termen de 4-7 zile
lucratoare de la depunerea documentaţiei la organul fiscal, neprimirea
acesteia de către contribuabil nu reprezintă un obstacol procedural,
tehnic sau de altă natura, pentru depunerea declaraţiilor. După acest
Pagina 87
termen puteţi încerca să utilizaţi serviciul de depunere declaraţii.

Recipisa primită în urma depunerii este o confirmare a posibilităţii
tehnice de utilizare a serviciului "Depunere declaraţii". Dacă
întâmpinaţi probleme la depunerea declaraţiilor, vă rugăm să trimiteţi
mesajul de eroare pe adresa de email Admin.Portal@mfinante.gov.ro
8. Accesaţi adresa www.e-guvernare.ro Depunere declaraţii, Declaraţii
ANAF (veţi fi redirecţionat pe portalul ANAF)
9. Descărcaţi formularele electronice.
10. Completaţi formularele de declaraţii.
11. Transmiteţi declaraţiile.
12. Examinaţi starea declaraţiilor transmise
În urma comunicării declarațiilor fiscale de către contribuabil, organul
fiscal emite o confirmare de primire denumită „recipisă” în care sunt
specificate eventuale erori sau nereguli detectate în conţinutul acestora
de către programul informatic. Recepţionarea unei recipise cu
menţiunea „Nu conţine erori de validare” reprezintă dovada îndeplinirii
obligației de a comunica respectiva declaraţie pentru acea perioada de
raportare şi faptul că acesta a fost întocmită în mod corect.
Pentru persoanele juridice, instrucţiunile de utilizare a serviciului de
depunere a declaraţiilor - actualizate în data de 20.01.2014, pot fi găsite
la adresa
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/instructiuni/instructiuni
2.6.htm
Informaţii privind reînnoirea certificatului calificat pentru utilizarea

serviciului de depunere declaraţii online sunt disponibile la adresa
https://www.anaf.ro/reinnoire/.
Pagina 88
9.4. Rezumat
Criptarea se foloseşte pentru protejarea datelor transmise prin reţelele

de calculatoare, dar şi pentru verificarea autenticităţii tranzacţiilor sau
documentelor.
Pentru a putea transmite declaraţiile prin intermediul sistemului
electronic naţional este necesară semnarea acestora cu ajutorul unei
semnături electronice. La adresa https://www.comunicatii.gov.ro/wp-
content/uploads/2016/07/registrul-furnizori-serv-acreditare-semnatura-
elecronica-iunie-2017-1.pdf MCSI a făcut publică lista cu companiile
care oferă servicii de certificare.
Cuvinte cheie: algoritm; criptare; criptologie; cheie publică/privată;
semnătură electronică
__________________________________________________________________________________________________________________________
1 Ce este criptarea? [max. 50 cuvinte] (3p)

2 Care este diferenţa dintre sistemele criptografice simetrice şi
sistemele criptografice asimetrice. [max. 50 cuvinte] (3p)
3 Defineşte semnătura electronică. [max. 50 cuvinte] (3p)
__________________________________________________________________________________________________________________________
9.6. Concluzii
În această unitate am discutat despre criptarea datelor şi semnătura

electronică.
[1]. Cum funcţionează criptarea datelor, 2009, http://www.scientia.ro/

tehnologie/34-cum-functioneaza-calculatorul/409-cum-functioneaza-
Pagina 89
criptarea-datelor.html
[2]. Cum funcţionează semnătura digitală, 2009, http://www.scientia.ro/
tehnologie/34-cum-functioneaza-calculatorul/410-cum-functioneaza-
semnatura-digitala-certificat-digital.html
[3]. Legea nr. 455 privind semnătura electronică. Monitorul Oficial nr.
429/31.07.2001.
[4]. Instrucţiuni de utilizare a serviciului de depunere a declaraţiilor
on-line,
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/instructiuni/instructiuni
2.6.htm
[5]. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,
https://www.comunicatii.gov.ro/
Pagina 90
Cuprins
10.1. Introducere
1.2. Obiective
10.3.1. Controlul sistemelor informatice
10.3.1.1. Eficacitatea sistemelor informatice
10.3.1.2. Eficienţa sistemelor informatice
10.3.2. Auditul sistemelor informaţionale
10.4. Rezumat
10.6. Concluzii
10.1. Introducere
În această unitate de studiu învăţăm despre controlul şi auditul

sistemelor informaţionale.
Cunoştinţe preliminare: eficacitate; eficienţă; sistem informatic;
sistem informaţional; sistem informatic de gestiune
internet
10.2. Obiective

controlul şi auditul sistemelor informaţionale
 enunţe strategiile sau principiile de control a sistemelor
informatice;
 explice ce se urmăreşte prin aprecierea eficacităţii sistemelor
informatice;
Pagina 91
 precizeze indicatorii de apreciere a eficienţei sistemelor

informatice;
 definească auditul sistemelor informaţionale;
 explice strategiile de auditare a sistemelor informatice contabile.
10.3.1. Controlul sistemelor informatice
La modul general, prin control se înţelege „o analiză permanentă sau

periodică a unei activităţi, a unei situaţii etc., pentru a urmări mersul ei
şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire” (Dicţionarul explicativ al limbii
române, 1998, p. 221).
Raportat la domeniul informatic, un sistem de control are ca obiectiv
general furnizarea mijloacelor unei gestionări eficace şi eficiente a
resurselor, în cadrul tehnologiilor informatice. Minodora Ursăcescu
(2002, p. 163) apreciază că „deşi prezent şi uneori chiar indispensabil în
activitatea cotidiană a întreprinderilor, controlul în domeniul sistemelor
informatice este caracterizat printr-un slab nivel de reprezentare,
comparativ cu controlul costurilor, al producţiei, al aprovizionării sau al
desfacerii produselor finite”.
La întrebarea „de ce se efectuează controlul sistemelor informatice?”
se argumentează cu o serie de cazuri care reclamă derularea operaţiilor
de control, şi anume:
 în timpul studiului de oportunitate – conducerea organizaţiei,
împreună cu şeful de proiect, încearcă să evalueze previzional interesul
economic şi aspectele de practicabilitate ale proiectului unui sistem
informatic, pentru care s-au afectat resurse diverse;
 după implementarea sistemului informatic – se verifică în ce
măsură au fost atinse obiectivele proiectului şi se caută să se corecteze
disfuncţionalităţile relevate prin exploatarea sistemului;
 controlul cu caracter contabil – solicitantul controlului (un
expert contabil, în acest caz) trebuie să valideze acurateţea conturilor şi
a înregistrărilor contabile, obţinute prin informaţiile prelucrate de către
un sistem informatic implementat şi exploatat în cadrul întreprinderii.
În faţa unei probleme de control, o organizaţie poate opta între
diverse strategii (sau principii) de control:
 controlul formal – se bazează pe efectuarea unor măsurători de
costuri şi venituri aferente sistemelor informatice, definite în cadrul
bugetelor care se urmăresc sistematic la nivel de organizaţie. Acest tip
de control este specific unui departament unic sau mai multor
compartimente utilizatoare ale produselor informatice şi se
caracterizează, în principal, prin faptul că toate costurile sunt
Pagina 92
considerate drept cheltuieli generale, nefiind repartizate şi urmărite pe

centre de gestiune;
 controlul prin centre de profit – se bazează pe principiul potrivit
căruia, cheltuielile angajate pentru dezvoltarea şi funcţionarea
sistemelor informatice sunt izolate şi urmărite în unul sau mai multe
centre de gestiune.
(Ursăcescu, 2002, p. 163-164)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Examinează modul de exercitare a controlului sistemelor informatice în

cadrul unei organizaţii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
10.3.1.1. Eficacitatea sistemelor informatice
Întrucât scopul unei aprecieri a eficacităţii sistemelor informatice

constă în compararea rezultatelor obţinute prin funcţionarea sistemului
cu obiectivele vizate de acesta, este necesar să fie specificate
următoarele două premise:
 obiectivele trasate sistemului să fie explicate cu precizie, încă din
faza de definire a lui;
 pornind de la rezultatele observate, analiza trebuie să fie capabilă
să pună în evidenţă contribuţia efectivă a sistemului informatic la
producerea acestor rezultate.
Analiza eficacităţii sistemelor informatice se poate realiza la
următoarele două niveluri (Ursăcescu, 2002, p. 168):
a) nivelul global – corespunde ansamblului sistemelor informatice
aflate în exploatare;
b) nivelul local – cuprinde o aplicaţie informatică particulară.
Un caz particular al analizei eficacităţii sistemelor informatice îl
constituie analiza satisfacţiei, respectiv evaluarea rezultatelor obţinute,
prin prisma opaginiei exprimată de utilizatorii sistemului. Fiind un
indicator clasic al eficacităţii de ansamblu a organizaţiei, satisfacţia
utilizatorilor în domeniul informatic se evidenţiază printr-o tehnică
uzuală: cea a chestionarelor. Astfel, se culeg reacţiile utilizatorilor cu
privire la un ansamblu de probleme, specifice funcţionării curente a
sistemelor informatice. Această metodă poate fi folosită pentru o
evaluare globală a tuturor sistemelor informatice, sau parţială pentru
aplicaţii particulare, interesul ei major fiind acela de a pune în evidenţă
factorii care afectează gradul de satisfacţie al utilizatorilor.
Pagina 93
Natura întrebărilor cuprinse în chestionar, precum şi numărul lor depind

de complexitatea obiectivelor vizate, şi se referă la:
 sistemul tehnologic: acces la calculator, timp de răspuns;
 calitatea serviciilor sistemului informatic: claritatea culegerii
datelor, atitudinea specialiştilor, calitatea asistenţei şi formării
utilizatorilor;
 calitatea aplicaţiilor: simplitatea utilizării, calitatea documentării;
 calitatea informaţiilor furnizate: precizie, fiabilitate, accesibilitate
(Ursăcescu, 2002, p. 174-175).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Analizează eficacitatea unui sistem informatic la nivelul unei

organizaţii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
10.3.1.2. Eficienţa sistemelor informatice
Analiza eficienţei sistemelor informaţionale şi informatice, bazată pe

compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele utilizate, se efectuează
prin intermediul unor analize de costuri şi productivitate.
Numeroase unităţi urmăresc eficienţa sistemelor lor informatice prin
intermediul unor indicatori de cost, descompuşi după diferite criterii, ca,
de exemplu: cheltuielile materiale, de personal, de concepere, realizare,
exploatare şi menţinere a sistemului. Aceste categorii de cheltuieli stau
la baza calculării unor indici semnificativi, corespunzând repartizării
costurilor după natura cheltuielii, activitate etc. Fiecare din aceşti indici
reflectă poziţia organizaţiei în raport cu altele, din acelaşi sector, ţinând
seama, totodată, şi de stadiul atins de aceasta în dezvoltarea
tehnologiilor informatice (demaraj, expansiune, maturitate etc.)
(Ursăcescu, 2002, p. 171-172).
Ciclul de realizare al unui sistem informatic nu este unul foarte scurt,
acesta implicând efectuarea unui volum ridicat de cheltuieli. Ca şi orice
alte produse, şi produsele informatice trebuie să se justifice prin
eficienţă în activităţile de realizare şi exploatare din orice organizaţie.
Pentru orice realizare informatică (sistem informatic, aplicaţie
informatică) se efectuează un ansamblu de cheltuieli. Cheltuielile totale
se constituie din două mari categorii, şi anume:
1. cheltuieli de investiţii, necesare analizei, proiectării, programării şi
implementării sistemului informatic; şi
2. cheltuieli de exploatare, care includ şi cheltuielile care s-au făcut
Pagina 94
pentru întreţinerea lui.

În etapele de analiză, proiectare şi programare sunt angajate cheltuieli
curente de salarizare a membrilor echipei. Declanşarea activităţilor de
concepţie implică efectuarea de cheltuieli cu procurarea echipamentelor
de calcul necesare şi cu pregătirea personalului pentru utilizarea
calculatoarelor. O categorie importantă de cheltuieli este cea privitoare
la achiziţionarea de echipamente (hardware) şi programe (software)
necesare în cadrul sistemului.
În principal, în cheltuielile de realizare a unui sistem informatic de
gestiune, ca şi cheltuieli iniţiale se consideră că intră:
 cheltuieli cu analiza, proiectarea, programarea şi integrarea
aplicaţiilor informatice;
 cheltuieli cu pregătirea şi specializarea personalului;
 cheltuieli cu procurarea şi adaptarea de elemente standardizate şi
tipizate;
 cheltuieli pentru achiziţionarea configuraţiei de echipamente
şi/sau închirierea tehnicii de calcul necesare;
 cheltuieli cu amenajarea spaţiilor necesare configuraţiei proprii.
iar în categoria cheltuielilor de exploatare şi întreţinere a unui sistem
informatic se au în vedere:
 cheltuielile cu salarizarea personalului de informatică;
 cheltuieli pentru perfecţionarea pregătirii angajaţilor;
 cheltuieli cu materialele consumabile, cu energia electrică şi cu
amortizarea tehnicii de calcul;
 cheltuielile pentru întreţinerea şi repararea tehnicii de calcul;
 cheltuielile cu întreţinerea produselor-program vizând creşterea
performanţelor acestora în exploatare etc.
Se apreciază că estimarea mărimii acestor categorii de cheltuieli se
bazează pe calcule relative la: timpii de execuţie ai programatorilor,
salariile cuvenite informaticienilor, politica de amortizare a tehnicii de
calcul etc. (Oprean et al., 1994, p. 175-177).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Identifică tipurile de cheltuieli şi mărimea acestora pentru o realizare

informatică din cadrul unei entităţi.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Eficienţa oricărui sistem informaţional se poate aprecia prin timpul

mediu de răspuns la cererile de informare sau prin costul prelucrării
datelor etc.
În domeniul informatic, eficienţa unităţii, evaluată prin analiza
Pagina 95
comparativă a costurilor, se poate realiza pe următoarele două planuri

(Ursăcescu, 2002, p. 172):
1. Pe piaţa concurenţială, în raport cu situaţia altor unităţi similare din
acelaşi sector de activitate.
Poziţia unităţii pe unul sau pe mai multe segmente de piaţă, din punct
de vedere al eficienţei sistemelor sale informatice, se exprimă prin doi
indicatori:
a) Rata de cost, exprimată prin ponderea costului sistemului informatic
în totalul cifrei de afaceri nete totale a organizaţiei, astfel:
SI
Rc   100
CAn
unde:
SI reprezintă volumul cheltuielilor aferente sistemului informatic
(concepere, proiectare, realizare, exploatare, menţinere);
CAn – cifra de afaceri netă totală a organizaţiei.
b) Rata de penetrare a informaticii, exprimată prin procentul posturilor
de lucru din organizaţie care sunt susţinute de sisteme informatice, în
efectivul total:
PLi
R pl   100
PLt
unde:
PLi reprezintă numărul de posturi de lucru informatizate;
PLt – numărul total de posturi de lucru.
2. Pe plan intern, în raport cu indicatori specifici de eficienţă. Analiza
eficienţei sistemelor informatice implică compararea efectelor obţinute
cu eforturile implicate de realizarea lor, exprimate în termeni de cost.
Exprimarea efectelor economice ale sistemelor informatice se realizează
în valori cantitative (direct măsurabile) şi aspecte calitative (indirecte).
Literatura de specialitate (Oprean et al., 1994, p. 178; Ursăcescu, 2002,
p. 173) ne pune la dispoziţie doi indicatori ce pot fi utilizaţi pentru
măsurarea eficienţei sistemelor informatice, prin prisma costurilor,
astfel:
a) Coeficientul de eficienţă globală, determinat după relaţia următoare:
Ec
Ke 
Csi
în care:
Ec reprezintă economiile rezultate prin introducerea şi funcţionarea
sistemului informatic;
Csi – cheltuieli totale de realizare a sistemului informatic (cheltuielile
Pagina 96
de introducere, respectiv de exploatare).

b) Durata de recuperare a cheltuielilor, calculată în modul următor:
1
Dr 
Ke
__________________________________________________________________________________________________________________________
Exerciţiu
Cunoscându-se următoarele informaţii în legătură cu 2 organizaţii:

 cifra de afaceri netă – A: 12.500 mii lei; B: 15.000 mii lei;
 mărimea cheltuielilor aferente sistemului informatic de gestiune
a producţiei – A: 8000 lei; B: 8250 lei;
 numărul total de posturi de lucru – A: 265; B: 150;
 numărul de posturi de lucru care nu sunt susţinute de sisteme
informatice – A: 150; B: 30.
să se analizeze şi aprecieze comparativ eficienţa în domeniul informatic
a celor două organizaţii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
10.3.2. Auditul sistemelor informaţionale
Etimologic, cuvântul „audit” provine din latinescul „audire”, care

semnifică „a asculta, a audia”. În prezent, are sens de verificare,
examinare.
Noţiunea de audit se asociază unor domenii diverse, determinând
apariţia următoarelor: audit financiar, audit intern, audit de mediu, audit
al capitalului intelectual, audit al sistemelor informaţionale etc.
În categoria domeniilor unde se exercită auditul este inclus şi cel
informatic, cu sistemele şi aplicaţiile informatice. Pentru sistemele
informatice, auditul s-a dezvoltat datorită pătrunderii calculatorului în
domeniul financiar-contabil, ulterior procesul de prelucrare automată a
datelor extinzându-se la toate domeniile de activitate.
Auditul sistemelor informaţionale „reprezintă o activitate complexă de
evaluare a unui sistem informatic în scopul emiterii unei opaginii
calificate asupra gradului de conformitate a sistemului cu standardele în
domeniu şi, totodată, asupra capacităţii sistemului informatic de a atinge
obiectivele strategice ale unei organizaţii, utilizând eficient resursele
informaţionale şi asigurând integritatea datelor prelucrate şi stocate”
(Năstase et al., 2007, p. 16).
Pentru Lungu et al. (2003, p. 506), auditul sistemelor informatice „se
Pagina 97
referă la evaluarea acestor sisteme şi a operaţiilor legate de acestea, în

scopul asigurării datelor organizaţiei, iar rolul unui audit este, printre
altele, de a stabili dacă organizaţia obţine un profit corespunzător de pe
urma investiţiei în sistemul informatic, pentru aceasta evaluându-se
compartimentul de informatică şi sistemul informatic implementat”.
După alţi autori (Ursăcescu, 2002, p. 167), auditul sistemelor
informatice este „un examen critic, care permite să se verifice condiţiile
de funcţionare ale sistemelor informatice. Aceasta este o misiune
punctuală, încredinţată unor specialişti externi (auditori) sau celor din
cadrul organizaţiei (servicii de audit intern), asigurate într-o manieră
continuă. Orice misiune de audit debutează cu o culegere de date, se
continuă printr-o fază de analiză şi diagnostic şi se încheie prin
concluzii în formă de recomandări”.
Din punct de vedere al celor care efectuează auditul sistemelor
informatice, există:
a) audit intern, care asigură aplicarea procedurilor de control stabilite
de conducerea fiecărei entităţi, accentul pus fiind tot mai mult pe
protecţia informaţiilor din sistem; şi
b) audit extern, exercitat de către experţi în informatică din firme
specializate de audit, care evaluează fiabilitatea procedurilor de control
din sistem.
După natura lor, se disting următoarele tipuri de audit a sistemelor
informatice:
a) audit tehnic, care priveşte fiabilitatea şi performanţele produselor
hardware şi software;
b) audit funcţional, care se referă la cercetarea şi raportarea, de către
auditori, a eficacităţii operaţiilor de prelucrare a datelor, şi care poate fi
realizat de specialişti interni sau externi; şi
c) audit de securitate, care vizează protejarea sistemelor informatice
asupra unor evenimente nedorite accidentale sau intenţionate (Lungu et
al., 2003, p. 506).
În funcţie de obiectivul lor specific, avem:
a) audit strategic, care are rolul de a aprecia concordanţa dintre
obiectivele specifice ale sistemelor informatice şi obiectivele strategice
ale organizaţiei;
b) audit operaţional, care este însărcinat să verifice calitatea
metodologică a proceselor de concepere şi dezvoltare a sistemului şi
calitatea programelor realizate;
c) audit de exploatare, care este axat pe verificarea procedurilor de
exploatare ale sistemului informatic şi pe determinarea cauzelor care
generează disfuncţionalităţi (Ursăcescu, 2002, p. 167).
Pagina 98
Pe plan internaţional, în domeniul auditului sistemelor informaţionale,

cel mai cunoscut organism este Asociaţia pentru Auditul şi Controlul
Sistemelor Informaţionale (Information Systems Audit and Control
Association: ISACA). Această asociaţie a elaborat Standardele
internaţionale de audit a sistemelor informaţionale.
Auditarea sistemelor informaţionale trebuie efectuată către un auditor
de sisteme informaţionale, care are pregărire şi calificare în domeniul
controlului, securităţii şi managementului sistemelor informaţionale. O
asemenea atestare este oferită de ISACA, prin certificatul CISA
(Certified Information Systems Auditor). ISACA, ca organizaţie
profesională ce grupează şi certifică specialişti în domeniul auditului
sistemelor informaţionale, a elaborat pentru auditori un Cod de etică
profesională, reprezentând un set de reguli de comportament, care
ghidează conduita etică şi profesională a membrilor săi şi a auditorilor
certificaţi.
Într-un cadru general, în funcţie de obiectivul propriu-zis al misiunii,
auditorii sistemelor informaţionale urmăresc:
 identificarea şi evaluarea riscurilor din sistem;
 verificarea separării funcţiilor incompatibile în cadrul sistemului
informatic;
 verificarea securităţii fizice şi logice a sistemului informaţional;
 verificarea şi evaluarea infrastructurii reţelelor de calculatoare;
 controlul aplicaţiilor informatice existente în sistem;
 testarea integrităţii datelor;
 verificarea existenţei şi securităţii copiilor de siguranţă a datelor,
informaţiilor, aplicaţiilor informatice;
 verificarea şi evaluarea planurilor de recuperare în caz de
dezastre (Năstase et al., 2007, p. 17).
CISA este certificarea cea mai populară a ISACA. Din 1978, examenul
CISA măsoară excelenţa în domeniul auditului de sisteme informatice,
control şi securitate. CISA a crescut până la nivel unei recunoaşteri
globale şi a fost adoptată la nivel mondial ca un simbol al performanţei.
La nivel mondial există în prezent peste 85000 de certificări CISA în
peste 160 de ţări, iar certificarea CISA este în acest moment certificarea
preferată de indivizi şi companii pentru demonstrarea
profesionalismului în domeniul auditului de sisteme informatice.
ISACA România Chapter include în prezent 159 persoane deţinătoare
ale acestei certificări. (informaţie actualizată pe 6 noiembrie 2012)
(ISACA România Chapter, http://isaca.ro/certificari/certificarea-cisa/).
Din punct de vedere a metodei utilizate, se disting trei strategii de
auditare a sistemelor informatice (Eden şi Stanciu, http://www.
biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4):
Pagina 99
1. Auditarea cu ajutorul calculatorului presupune testarea calculelor

executate în timpul procesării tranzacţiilor şi compararea datelor din
fişiere diferite atunci când datele respective ar trebui să prezinte valori
identice. Se procedează în modul următor: programul auditorului
selectează eşantionul de test (un eşantion de test reprezintă un set de
tranzacţii selectate aleator, concluziile desprinse din analiza acestora
putând fi generalizate la nivelul tuturor tranzacţiilor din sistem) pe baza
unor variabile precizate de auditor, datele eşantionului generând un
fişier de lucru asupra căruia se aplică prelucrările conţinute în
programul auditorului, auditorului generându-i-se un raport.
Figura 11.1. Auditarea cu ajutorul calculatorului
Pagina 100
2. Auditarea în afara calculatorului implică pornirea de la tranzacţiile

de intrare ale perioadei auditate, prelucrarea acestora fiind realizată în
mod manual. Dacă rezultatele obţinute sunt aceleaşi cu cele generate de
aplicaţia auditată, înseamnă că logica internă a aplicaţiei produce
rezultate corecte, acceptate de auditor.
Figura 11.2. Auditarea în afara calculatorului
3. Auditarea prin calculator porneşte de la presupunerea că anumite

date, prelucrate printr-o anumită aplicaţie, produc anumite ieşiri. Se
folosesc teste care să arate cum sunt prelucrate datele. Astfel, auditorul
stabileşte datele de test (deci nu se lucrează cu date reale), simulând
tranzacţii care prin cazuistica lor pot evidenţia eventualele carenţe ale
controalelor şi prelucrărilor urmărind să verifice dacă datele de test
declanşează controalele corespunzătoare. Apoi, auditorul compară
rezultatele prelucrării datelor de test prin sistemul auditat cu ieşirile
anticipate de el.
Pagina 101
De reţinut că testele auditorului trebuie să se efectueze fără a fi

anunţate, întrucât apelând la această modalitate se evită astfel
posibilitatea ca persoanele implicate în fraudare să şteargă urmele
intervenţiei lor refăcând fişierele şi aducând aplicaţia la versiunea
corectă.
Figura 11.3. Auditarea prin calculator (cu date de test)

__________________________________________________________________________________________________________________________
Efectuează câteva exerciţii de auditare a unui program de contabilitate,

utilizând strategiile auditarea în afara calculatorului şi auditarea prin
calculator.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pagina 102
10.4. Rezumat
Eficacitatea sistemelor informatice constă, în primul rând, în a

concentra eforturile nu numai spre a face lucrurile bine, ci, special, spre
a face lucrurile importante. Problema eficienţei nu poate fi neglijată în
nici una din activităţile entităţii, cu atât mai mult în sfera proceselor
informaţionale şi informatice, care reclamă eforturi considerabile.
Sistemele de prelucrare automată a datelor solicită verificări şi evaluări
sub diverse aspecte, ce fac obiectul controlului şi auditului sistemelor
informaţionale.
Cuvinte cheie: auditul sistemelor informaţionale; controlul sistemelor
informatice; eficacitate; eficienţă; strategii de auditare; strategii de
control
_________________________________________________________________________________________________________________________
1 Ce categorii de cheltuieli se efectuează pentru orice realizare

informatică? Enumeră elementele componente ale ansamblului
cheltuielilor de realizare a unui sistem informatic de gestiune. [max.
100 cuvinte] (3p)
2 Prezintă indicatorii de apreciere a eficienţei sistemelor informatice.
[max. 150 cuvinte] (3p)
3 Ce se înţelege prin auditul sistemelor informaţionale? [max. 50
cuvinte] (3p)
_________________________________________________________________________________________________________________________
10.6. Concluzii
„Într-o economie globală şi bazată pe cunoştinţe, în care informaţia

reprezintă al doilea factor important după resursele umane, auditul şi
controlul sistemelor informaţionale devine din ce în ce mai important,
ca urmare a impactului competitiv pe care îl are tehnologia informaţiei
asupra mediului de afaceri” (Năstase et al., 2007, p. 11).
Pagina 103
[1]. Munteanu, A., Cum şi de ce să devii auditor de sisteme

informaţionale, 2010, https://adimunteanu.wordpress.com/2010/01/21/
cum-si-de-ce-sa-devii-auditor-de-sisteme-informationale/
[2]. Information System Audit and Control Association (ISACA),
https://www.isaca.org/
[3]. ISACA România Chapter, http://isaca.ro/certificari/certificarea-
cisa/
Pagina 104
Indicaţii şi răspunsuri pentru testele de

autoevaluare
Elemente de bază privind sistemele informaţionale de gestiune
Test de auteovaluare
1) c; 2) răspunsul îl găseşti în lecţia 1.3.3.; 3) răspunsul îl găseşti în
lecţia 1.3.6.
Fundamente ale realizării sistemelor informatice
Test de autoevaluare
1) răspunsul îl găseşti în lecţia 2.3.2.2.; 2) răspunsul îl găseşti în lecţia
2.3.2.3.; 3) răspunsul îl găseşti în lecţia 2.3.2.4.
1) a, c; 2) a; 3) b.
1) b; 2) răspunsul îl găseşti în lecţia 4.3.1.; 3) răspunsul îl găseşti în
lecţia 4.3.1.; 3) vezi lecţia 4.3.5.
Sisteme informaţionale pentru gestiune comercială şi a producţiei
1) răspunsul îl găseşti în lecţia 5.3.1.; 2) răspunsul îl găseşti în lecţia
5.3.2.; 3) vezi lecția 5.3.3.
1) răspunsul îl găseşti în unitatea de învăţare 6.3.1.; 2) răspunsul îl
găseşti în lecţia 6.3.1.; 3) răspunsul îl găseşti în lecţia 6.3.4.
Pagina 105
Sisteme informaţionale pentru gestiunea resurselor umane
1) răspunsul îl găseşti în unitatea de învăţare 8; 2) răspunsul îl găseşti
în lecţia 8.3.3.; 3) răspunsul îl găseşti în lecţia 8.3.4.
1) răspunsul îl găseşti în lecţia 10.3.1.2.; 2) răspunsul îl găseşti în lecţia
10.3.1.2.; 3) răspunsul îl găseşti în lecţia 10.3.2.
.
Pagina 106
Bibliografie
[1]. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”,

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, 1998.
[2]. Academia de Studii Economice, Catedra de Economie şi Politici
Economice, Dicţionar de economie, Bucureşti, Editura Economică,
1999.
[3]. Bistriceanu, Gh.D., Lexicon de finanţe, bănci, asigurări, vol. III,
Bucureşti, Editura Economică, 2001.
=67&idb=9
[5]. Boksenbaum, L., Informatică de gestiune, Bucureşti, Editura
Economică, 2002.
[6]. Chichernea, V., Fabian, C., Goron, S., Mihalca, R., Botezatu, C.,
Iacob, I., Proiectarea sistemelor informatice: metode de realizare,
Bucureşti, Editura Sylvi, 2001.
[7]. Dulu, A., ECDL modulul 1 - Concepte de bază ale tehnologiei
informaţiei, Bucureşti, Casa de Editură Andreco Educational, 2006.
[8]. Eden, A. & Stanciu, V., Auditul sistemelor informatice, http://
www.biblioteca- digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=110&idb= 20
[9]. Joldeş, R., Olteanu, E., Ciortea, M., Deaconu, S., Proiectarea
sistemelor informatice, vol. I, Alba Iulia Editura Universităţii „1
Decembrie 1918”, 2004.
[10]. Lungu, I., Sabău, G., Velicanu, M., Muntean, M., Ionescu, S.,
Posdarie, E., Sandu, D., Sisteme informatice: analiză, proiectare şi
implementare, Bucureşti, Editura Economică, 2003.
[11]. Naicu, Ş., De la John Fleming la... Ted Hoff, Bucureşti, Editura
Matrix Rom, 2004.
[12]. Năstase, P., coordonator, Auditul şi controlul sistemelor
informaţionale, Bucureşti, Editura Economică, 2007.
[13]. Negroponte, N., Era digitală, traducere în limba română de Mihai
Mănăstireanu, Bucureşti, Editura ALL EDUCATIONAL, 1999.
[14]. Onete, B., Sisteme informatice - elemente fundamentale, http://
www. biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=225&idb=
[15]. Oprean, D., Racoviţan, D.M., Oprean, V., Informatica de gestiune
şi managerială, Oradea, Editura Eurounion, 1994.
[16]. Oprean, D., Racoviţan, D.M., Oprean, V., Rusu, L.,
Managementul afacerilor pe internet, Cluj-Napoca, Editura Risoprint,
2007.
[17]. Petcu, M., Analiză economico-financiară a întreprinderii.
Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Bucureşti, Editura Economică,
Pagina 107
2003.
[18]. Petruş, L., Sisteme informatice ce deservesc serviciile turistice,
2010, http://www.turism20.ro/2006/05/rolul-gis-in-e-tourism/
[19]. Popovici, D., Scheau, I., Tehnologia informaţiei şi comunicării.
Instruire asistată de calculator, Alba Iulia, Universitatea 1 Decembrie
1918, Seria Didactică, 2005.
[21]. Stanciu, V., Gavrilă, A., Mangiuc, D., Săhlean, G.B., Sisteme
informatice financiar-monetare, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/
biblioteca/carte2.asp?id=350&idb=
modern, Bucureşti, Editura Economică, 2002.
[23]. Vasiu, I., Vasiu, L., Afaceri electronice: aspecte legale, tehnice şi
manageriale, Cluj-Napoca, Editura Albastră, 2007.
[24]. Vocilă, A., Sisteme informatice în turism, 2010, http://
andreivocila.wordpress.com/2010/09/25/sisteme-informatice-in-turism/
[25]. European Commission, Europe's Digital Progress Report 2017,
Brussels, 10.5.2017.
[26]. Simulări la testele ECDL, sursă în format electronic, disponibilă
on-line, la adresa http://www.ecdl.org.ro/download.php, accesat în Mai,
2007.
[27]. Legea contabilităţii nr. 82/1991, Monitorul Oficial nr. 454/
18.06.2008, cu modificările şi completările ulterioare.
[28]. Legea nr. 455 privind semnătura electronică. Monitorul Oficial
nr. 429/31.07.2001.
[29]. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Monitorul Oficial nr.
[30]. Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi.
Monitorul Oficial nr. 812/1410.2016.
[31]. Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind Revisal - registrul
general de evidenţă a salariaţilor. Monitorul Oficial nr.
372/27.05.2011, modificările şi completările ulterioare.
[32]. Norme generale de întocmire şi utilizare a documentelor
financiar-contabile, aprobate prin Oridnul MFP nr. 2634/2015.
Monitorul Oficial nr. 910/09.12.2015.
[34]. Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 246/2005 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea
ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT). Monitorul Oficial
nr. 206, cu modificările şi completările ulterioare.
[35]. Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1294/2007 privind
impozitele, contribuţiile şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, care
Pagina 108
se plătesc de contribuabili într-un cont unic. Monitorul Oficial nr. 658,

cu modificările şi completările ulterioare.
[36]. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
nr. 2.326/2017 privind declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu
prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la
distanţă. Monitorul Oficial nr. 649.
[37]. Cum funcţionează criptarea datelor, 2009,
http://www.scientia.ro/tehnologie/34-cum-functioneaza-
calculatorul/409-cum-functioneaza-criptarea-datelor.html
[38]. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro/
[39]. Camera Deputaţilor, http://www.cdep.ro/
[40]. Consiliul Legislativ, http://www.clr.ro/
[41]. Inspecţia Muncii, http://www.inspectiamuncii.ro/
[42]. Information System Audit and Control Association,
https://www.isaca.org/
[43]. ISACA România Chapter, http://isaca.ro/certificari/certificarea-
cisa/
[44]. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,
https://www.comunicatii.gov.ro/
[45]. Ministerul Finanţelor Publice, http://www.mfinante.ro/
[46]. Ministerul Justiţiei - Portal legislativ, http://legislatie.just.ro/
[47]. Monitorul Oficial, http://www.monitoruloficial.ro/
Pagina 109

Manual SIG 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual SIG 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „1 Decembrie 1918”

Facultatea de Ştiinţe Economice

Material de studiu pentru disciplina

Lector univ. dr. TEIUŞAN Sorin-Ciprian

Anul universitar 2017-2018

ESTE INTERZISĂ POSTAREA ACESTUI MATERIAL ÎN FORMAT ELECTRONIC

Scopul şi obiectivele cursului

Materialul de studiu intitulat Sisteme informaţionale de gestiune este

competențe digitale în 2016. Mai mult, în Bulgaria și România, aproape

Pentru înţelegerea conţinuturilor din acest material de studiu şi

Conţinutul acestui material de studiu este orientat către studenţii

sistemelor informatice de gestiune. Viitorilor economişti li se pun acum

parcursul semestrului şi de stabilire a notei finale în aprecierea pregătirii

Modul în care este organizat acest material didactic, prin prezentarea

Pe parcursul acestui material vei regăsi cu regularitate (centralizate la

Stabilirea notei finale presupune luarea în considerare a unei ponderi de

Test iniţial de verificare a cunoştinţelor necesare pentru

Pe o coală albă de hârtie rezolvă următorul test.

1 Ce este Internetul? (1,5 puncte) [max. 50 cuvinte]

5 Care dintre următoarele tipuri de computere este folosit pentru

8 Ce reprezintă versiunea unui soft?

Rezolvarea testului se va preda titularului de disciplină la prima

Timp mediu pentru rezolvarea testului: 30 de minute

Elemente de bază privind sistemele

Care este diferenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic?

Durata de învăţare: 120 de minute

Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice de

 facă distincţie între conceptele de dată şi informaţie;

1.3.1. Date şi informaţii

Toate organizaţiile, indiferent de sectorul de care aparţin sau de tipul de

Majorarea costurilor de producţie ale unei întreprinderi reprezintă

Informaţiile se obţin pe baza datelor, rezultând din acestea, prin

reprezentative ale unei informaţii potenţiale” (Ursăcescu, 2002, p. 18-

1.3.2. Tehnologia informaţiei

Tehnologia informaţiei este „o noţiune globală, des utilizată în

alte instituţii, eventual foarte îndepărtate; reţele naţionale/internaţionale;

1.3.3. Sistemul informaţional şi sistemul informatic

Sistemul informaţional desemnează „un ansamblu de resurse umane şi

informaţionale la care s-a ajuns, specialiştii, după ce fac delimitarea

1.3.4. Tipuri de sisteme informatice

În funcţie de finalităţile lor (obiective fundamentale pentru care au fost

Figura 4.1. Tipuri de sisteme informatice

Realizând o descriere, situaţia este în felul următor:

2. Sisteme informatice pentru gestiune al căror obiectiv general este

decizie în procesul de fundamentare a deciziilor. Din această categorie

1.3.5. Sistemele informatice de gestiune

Sistemele informatice de gestiune reprezintă „ansamblul informaţiilor

materie primă se stochează într-o singură gestiune; aprovizionarea se

1.3.6. Ciclul de viaţă al unui sistem informaţional

Analizează ciclul de viaţă al unui sistem informatic.

Partea unui sistem informaţional în care predomină tratarea automată a

1.5. Test de autoevaluare

1 Care dintre următoarele combinaţii descrie componentele esenţiale

Prin intermediul datelor, informaţia se poate prelucra (compara, stoca,

1.7. Bibliografie obligatorie

[1]. Boksenbaum, L., Informatică de gestiune, Bucureşti, Editura

[2]. Dulu, A., ECDL modulul 1 – Concepte de bază ale tehnologiei

Fundamente ale realizării sistemelor

În această unitate de învăţare sunt prezentate informaţii privind procesul

Cunoştinţe preliminare: sistem informatic; sistem informaţional

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

Durata de învăţare: 120 de minute

Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice cu

2.3.1. Planificarea sistemelor informatice