Master IG 2017-2018

MODELARE IN INGINERIE GEOTEHNICA

Tema 4
Analiza dimensionala

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Construcții și Instalații

Programul de studii universitare de master în Inginerie Geotehnică Anul universitar
2017-2018

Mărimile fundamentale ale unui sistem coerent de unităţi alcătuiesc baza acelui sistem.
Fie X o mărime derivată şi M 1, M2, …, Mj , o bază. Întrucât mărimea X se construieşte din mărimile bazei în
expresia matematică a mărimii X va intra fiecare element al bazei ridicat la o putere raţională într-un produs
de puteri numit dimensiunea mărimii X pe care o vom nota [X]:

[X] = Ma11 Ma22 ... Majj (1.0)

În această expresie, a1, a2, aj sunt exponenţi raţionali înţelegând prin aceasta că dimensiunea mărimii X
referitoare la mărimea fundamentală Mk (k =1-j) este a k.
Alegerea mărimilor fundamentale se face în concordanţă cu considerarea celor mai importante proprietăţi
ale materiei. Spaţiul şi timpul sunt coordonate ale oricărui proces fizic. Masa este şi ea o caracteristică
intrinsecă a materiei. Este – prin urmare – evident că aceste trei atribute esenţiale intrinseci ale materiei sunt
indispensabile oricărui set de mărimi fundamentale implicat în construirea unui sistem coerent de unităţi.
Expresia (1.0) se numeşte formulă dimensională a mărimii X în baza M 1, M2 …Mj. Evident, baza nu este
unică. Se pot alege baze diferite rezultând astfel sisteme de unităţi diferite. Indiferent de sistemul de unităţi
folosit, funcţionează principiul invarianţei legilor fizicii care presupune păstrarea formei legilor fizicii la
schimbarea unităţilor de măsură.
Aplicaţiile analizei dimensionale constau în:
- transformarea dintr-un sistem de unităţi în altul;
- stabilirea ecuaţiilor;
- reducerea numărului de variabile necesare la un program experimental;
- stabilirea principiilor de concepere a unui model.

Teorema Pi (Teorema lui Buckingham)

Această teoremă reprezintă o generalizare a metodei analizei dimensionale având o largă utilizare în
prezent. Teorema Pi are principalul avantaj că reduce numărul de variabile la grupuri de mărimi
adimensionale.
Numărul de criterii independente din funcția criterială este dat de diferența n+1-k, unde n+1 este numărul
variabilelor și constantelor iar k este rangul matricei dimensionale, care este egal cu numărul mărimilor fun-
damentale în descrierea fenomenului studiat.

Aplicarea metodei Buckingham pentru expresia factorului de stabilitate al unui taluz într-un masiv de
pământ coeziv și omogen. S-au trasat grafice de recurență pentru parametrii adimensionali, considerând o
variație a unghiului de frecare ϕ =0:5:30° și o variație a unghiului de înclinare α=10:5:90°.

Figura 1. Caracteristici geometrice taluz

1
Înălțimea taluzului H = 5,0 m
Coeziunea c = 15 kN/m2
Greutatea volumica γ = 19 kN/m3

În urma analizei taluzului cu geometria enunțată mai sus în programul Geostudio 2018 au rezultat
următoarele:

Valori caracteristici intriseci

Unghiul de înclinzare al taluzului (αo)
90 80 70 60 50 40 30 20 10
0 4.12 4.07 4.13 4.59 4.66 4.69 4.93 6.12 6.88
5 4.99 5.22 5.54 5.83 5.92 6.42 7.15 7.98 10.44
Unghi de frecare Øo

10 6.17 6.25 6.56 6.76 6.89 7.66 8.88 10.76 13.49

15 6.40 6.88 7.32 7.47 7.79 8.87 10.42 12.97 16.64
20 7.27 7.69 8.15 8.23 8.76 10.03 12.05 14.92 19.93

25 8.15 8.84 9.30 9.11 9.74 10.98 13.39 16.95 23.43

30 9.11 10.20 10.39 10.92 10.80 12.49 15.56 19.16 27.23

Figura 2. Grafic caracteristici intriseci

În prezent, stabilitatea taluzurilor şi versanţilor se estimează teoretic, folosind diferite metode de calcul,
sau practic prin înregistrarea deformaţiilor de teren. Rezultatele calculelor de stabilitate, pentru diferite sitaţii
concrete, indică o bună concordanţă între valorile factorilor de stabilitate obţinuţi prin diferite metode, în
special prin metoda Bishop, metoda cercului de fricţiune şi metoda parametrilor adimensionali. În general
alegerea metodei de calcul se face în funcţie de: elementele şi condiţiile oferite de teren, conturul exterior al
taluzurilor şi versanţiilor, natura şi caracteristicile geotehnice ale rocilor, structura masivului, prezenţa şi felul
sarcinilor exterioare.
Raport încercări Geo Studio 2018

- panta taluzului de 10o

- panta taluzului de 20o

- panta taluzului de 30o

- panta taluzului de 40o

- panta taluzului de 50o

- panta taluzului de 60o

- panta taluzului de 70o

- panta taluzului de 80o

- panta taluzului de 90o

Concluzie

Caracteristicile geotehnice ale rocilor determinate corect, permit interpretarea proceselor de deformare
care pot fi întâlnite în teren, iar calculele de rezistenţă şi stabilitate ale taluzurilor şi versanţilor, permit
adoptarea soluţiilor de proiectare, de asigurare a stabilităţii lor, ca şi de conducere efectivă a proceselor
tehnologice de excavare, haldare şi rambleiere.
Coeziunea şi unghiul de frecare interioară sunt principalele caracteristici mecanice ale rocilor slab
coezive şi necoezive de care depinde rezistenţa lor la forfecare sau tăiere deci şi stabilitatea taluzurilor şi a
versanţilor.
Înălţimea şi unghiul de taluz sunt elementele geometrice de bază care depind de tipurile de roci ce formează zona
studiată. -Gradul de asigurare al stabilităţii taluzurilor şi versanţilor este exprimat matematic printr-un "coeficient de
siguranţa", sau "factor de stabilitate" , care ilustrează diferenţa dintre condiţiile reale în care se află rocile şi condiţiile
limită, corespunzătoare ruperii acestora. Alegerea şi aplicabilitatea uneia din metodele de determinare a factorului de
stabilitate depinde mai ales, de gradul de omogenenitate a masivelor de roci.