MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

FACULTATEA DE FIZICĂ ŞI INGINERIE

CATEDRA FIZICĂ APLICATĂ ŞI INFORMATICĂ

LABORATOR Nr. 2
Algoritimica Grafurilor

Tema
„Colorarea Grafurilor”

Efectuat de: Popescu Anatol TI 1.1

Verificat de: Prof. universitar Nistriuc Lidia

Chişinău 2018
 COLORAREA GRAFURILOR

Problemele de colorare ocupă un loc important în teoria grafurilor atât prin

rezultatele teoretice impunătoare, cât şi prin utilizarea acestora la soluţionarea
problemelor practice. Printre problemele practice, la soluţionarea cărora se folosesc
rezultatele ce ţin de colorarea elementelor grafului, pot fi menţionate problemele ce
apar în procesul de planificare a procesului de producere, problemele de stocare şi
transportare a mărfurilor, problema orarului etc.

Colorarea vârfurilor

Fie G=( X ;U ) un graf arbitrar şi k un număr natural. Aplicaţia

f : X → {1,2, .. . , k } se numeşte k-colorare a vârfurilor grafului G . Numărul f (x )

asociat vârfului x se numeşte culoare a acestui vârf.

Definiţia 1. O k-colorare, determinată de aplicaţia f : X →{1,2,. . ., k } , se

numeşte corectă, dacă pentru oricare două vârfuri adiacente x şi y ale grafului G
culorile atribuite lor sunt distincte adică are loc relaţia

f (x )≠f ( y ) .

Graful pentru care există o k-colorare corectă se numeşte k-colorabil. Ţinând

cont de definiţia 1, s-ar putea de spus că o colorare corectă a vârfurilor grafului G

determină o partiţie a mulţimii de vârfuri X în l≤k submulţimi, adică

X =X 1 ∪X 2 ∪.. . X l , l≤k ,

¿ X i =∅ .

Fiecare clasă
X i , i=1,2, .. . ,l este o mulţime stabilă interior, numită clasa culorii
i.
 Definiţia 2. Numărul minimal posibil de culori într-o colorare corectă a vîrfurilor

grafului G se numeşte număr cromatic al grafului G şi se notează prin χ(G) .

În cazul χ (G)=k , se mai spune că graful G este k-cromatic. O k-colorare

corectă a grafului G se numeşte minimală, dacă k = χ (G) .

Descrierea algoritmului

Aranjăm vârfurile grafului într-o ordine necrescătoare a gradelor şi atribuim

primului vârf din lista ordonată culoarea 1. Parcurgem lista şi atribuim culoarea 1
fiecărui vârf neadiacent cu nici unul din vârfurile deja colorate cu această culoare.
Apoi revenim la primul vârf necolorat. Atribuim acestui vârf culoarea 2 şi din nou
parcurgem lista ordonată a gradelor vârfurilor, colorând cu culoarea 2 fiecare vârf
încă necolorat şi neadiacent cu nici unul din vârfurile deja colorate cu această
culoare. Procedeul se repetă până vor fi colorate toate vârfurile grafului. Numărul de
culori utilizate la această colorare este o aproximare a numărului cromatic al grafului.
Algoritmul expus poate fi modificat. Una din modificările simple constă în
reordonarea vârfurilor necolorate după fiecare etapă de colorare. Vârfurile necolorate
se rearanjează în ordinea necrescătoare a gradelor sale relative. Prin grade relative
vom înţelege gradele vârfurilor în subgraful obţinut din graful iniţial după eliminarea
vârfurilor deja colorate. Dacă două vârfuri vor avea grade egale, atunci ordinea
apariţiei acestora în lista ordonată este aleatorie.
Exemplu:
 X1-> 1
X2-> 2
X3-> 1
X4-> 2
X5-> 1
X6-> 2
X7-> 2
X8-> 3

Colorarea corectă obținută este minimă adică: χ(G) =3

Concluzie:
Analizînd algoritmul şi aplicîndu-l în practică am ajuns la concluzia că metoda
succesivă este un algoritm destul de simplu ce constă doar din ordonarea vîrfurilor
într-o ordine necrescătoare şi atribuirii vîrfurilor neadiacente culorilor diferite.
Algoritmul este eficeint pentru găsirea colorării corecte, însă nu în toate cazurile ea
este şi cea minimală.