SUBIECTE LICENŢĂ 2015

Facultatea de Medicină
Specializarea Nutriție și Dietetică
1. Care din următoarele afirmaţii privind alcătuirea dizaharidelor este adevărată?
a. Zaharoza = glucoza + fructoza
b. Maltoza = glucoza + galactoza
c. Galactoza = glucoza + levuloza
d. Lactoza = levuloza + galactoza
e. Dextroza = fructoza + galactoza

R:a

2. Următoarele glucide sunt polizaharide, cu excepţia:

a. Amidon
b. Inulina
c. Maltuloza
d. Celuloza
e. Glicogen

R:c

3. Absorbţia glucidelor şi implicit indexul glicemic nu depinde de:

a. Disponibilitatea relativă sau rezistenţa amidonului la acţiunea enzimelor
b. Activitatea enzimelor, în special lactaza din mucoasa intestinală
c. Prezenţa oligozaharidelor neabsorbabile
d. Consumul de alcool
e. Consumul de alimente bogate în lipide

R:d

4. Proprietăţile fiziologice ale fibrelor alimentare sunt următoarele, cu o excepţie:

a. Producerea de acizi graşi cu lant lung cu rol în reacţiile imune
b. Creşterea volumului bolului fecal
c. Asigurarea substratului pentru fermentaţia colonică
d. Stimularea masticaţiei, fluxului salivar şi secreţiei de suc gastric
e. Prevenirea absorbţiei integrale a grăsimilor alimentare prin legarea de acizii biliari

R: a

5. Despre glucoză este adevărată următoarea afirmaţie:

a. Se găseşte în cantităţi foarte mici în fructe, cereale, miere
b. Este produsul principal al hidrolizei unor glucide complexe
c. Sistemul nervos central nu poate folosi glucoza ca sursă de energie
d. În tesutul adipos este stocată sub formă de glicogen
e. Se mai numeşte levuloză

R: b

1
6. Despre celuloză sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:
a. Se găseşte în pulpa şi coaja fructelor şi legumelor
b. Legăturile dintre molecule sunt rezistente la acţiunea enzimelor care scindează
amidonul
c. Este formată din molecule de glucoză într-o formă liniară
d. Se întâlneşte în teci de cereale, nuci, seminţe
e. Este forma de depozit a glucozei la om şi animale

R: e

7. Despre absorbţia glucidelor sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu o excepţie:

a. Glicemia post-prandială depinde şi de absorbţia intestinală şi gradul de preluare hepatică a
glucozei
b. După absorbţie, glucoza este transportată la ficat prin circulaţia portală
c. Glucoza intrată în circulaţia sistemică este disponibilă ţesuturilor periferice sub acţiunea
insulinei
d. 10 % din glucoza ajunsă la ficat este folosită pentru oxidare şi pentru depozitare sub formă de
glicogen
e. Glucidele sunt digerate în tubul digestiv cu ajutorul enzimelor până sunt transformate în
glucoză, fructoză şi galactoză

R: d

8. Care este conţinutul corect de fibre din următoarele alimente?

a. O felie de pâine albă are >1g de fibre
b. O cană de mazăre fiartă are 4-4,9g de fibre
c. O porţie de caise are 3 grame de fibre
d. ½ cană de morcovi cruzi au 2-2,9g de fibre
e. Un măr de mărime medie cu coajă are 1 g de fibre

R: d

9. Referitor la funcţiile glucidelor în organism este falsă următoarea afirmaţie:

a. Au rol preponderent structural
b. Glucoza este indispensabilă pentru menţinerea integrităţii funcţionale a ţesutului nervos
c. Glucidele sunt necesare pentru metabolizarea lipidelor
d. Glucidele nedigerabile au un rol important în prevenirea şi controlul unor afecţiuni
e. 1 gram de glucoză furnizează 4 kcal

R: a

10. Despre glucide este adevărată următoarea afirmaţie:

a. Glucidele se găsesc în plante sub formă simplă sau polimerizată
b. 10 % din glucidele comestibile sunt absorbite sub formă de glucoză
c. Glucidele nedigerabile ajung în ficat unde sunt metabolizate de bacterii
d. Un gram de glucoză furnizează 9 kcal
e. Lactoza are un tranzit intestinal mai scurt decât alte dizaharide, având efect laxativ

R: a

11. Din grupa sterolilor fac parte următoarele, cu o excepţie :

2
a. Colesterolul
b. Ceramidele
c. Sărurile biliare
d. Ergosterolul
e. Vitamina D

R: b

12. Următorii acizi graşi se pot numi esenţiali:

a. Acidul oleic
b. Acidul erucic
c. Acidul linolenic
d. Acidul palmitic
e. Acidul stearic

R: c

13. Despre acizii graşi polinesaturaţi sunt valabile următoarele afirmaţii, cu excepţia:
a. Cel mai important acid ɷ-3 este acidul linoleic
b. Acidul linoleic este convertit enzimatic în acid gama-linolenic şi acid arahidonic, ambii cu rol
în dezvoltarea precoce a creierului
c. Acidul docosahexaenoic joacă un rol major în funcţia retiniană
d. Acidul arahidonic previne dermatita
e. Conţin 2 sau mai multe duble legături

R: a

14. Între funcţiile lipidelor intră şi următoarea:

a. Accelerează evacuarea gastrică
b. Ţesutul adipos contribuie la susţinerea organelor şi nervilor
c. Grăsimile asigură absorbţia vitaminelor hidrosolubile
d. Cresc secreţia gastrică
e. Inhibă secreţia bilio-pancreatică

R: b

15. Despre trigliceridele cu lanţ mediu se poate afirma:

a. Sunt rapid hidrolizate în tubul digestiv şi se absorb direct în circulaţia sangvină
b. Apar în circulaţia sangvină la 5 minute după ingestie
c. Sunt oxidate muscular
d. Asigură 11 kcal/g
e. Nu sunt indicate pacienţilor cu catabolism crescut sau malabsorbţie

R: a

16. Despre cantitatea de lipide din diferitele surse alimentare se poate afirma:
a. Fructele, legumele şi cerealele au un conţinut crescut de lipide
b. Oul are > 6 g lipide/100 g produs
c. Brânza slabă are între 4 – 6 g lipide/100 g produs
d. Telemeaua şi carnea au >7 g de lipide/100 g produs

3
e. Ciocolata are ≤4 g lipide/100 g produs

R: d

17. Următorii aminoacizi sunt esenţiali, cu excepţia:

a. Prolina
b. Leucina
c. Arginina
d. Valina
e. Triptofanul

R: a

18. Următorii aminoacizi sunt esenţiali:

a. Prolina
b. Serina
c. Treonina
d. Alanina
e. Glicina

R: c

19. Următorii aminoacizi sunt neesenţiali:

a. Metionina
b. Valina
c. Lizina
d. Treonina
e. Glicina

R: e

20. Despre structura proteinelor se ştie că:

a. Proteinele fibroase conţin câteva lanţuri polipeptidice helicoidale legate într-o structură liniară
rigidă
b. Proteinele globulare sunt cazeina din lapte, albumina din ou
c. Proteinele globulare se găsesc în fluidele organismului
d. Proteinele fibroase au solubilitate crescută şi rezitenţa mecanică mică
e. Proteinele fibroase sunt elemente structurale (colagen, keratină)

R: d

21. Deficitul de sodiu poate să apară în următoarele condiţii cu excepţia:

a. Insuficienţa cortico-suprarenală
b. Pierderi gastro-intestinale
c. Tratament prelungit cu diuretice
d. Arsuri cutanate întinse
e. Pierdere de apă pură

R: e

22. Potasiul în organism are următoarele roluri, cu o excepţie:

4
a. Sinteza proteică
b. Activitatea neuromusculară
c. Sinteza şi activitatea unor enzime
d. Echilibrul ponderal
e. Echilibrul acido-bazic

R: d

23. Raţia zilnică recomandată de fier nu este :

a. Adolescenţi (B) 20- 25 mg/zi
b. Adolescente (F) 15-18 mg/zi
c. Gravide 20-30 mg/zi
d. Bărbaţi adulţi 12-16 mg/zi
e. Femei de vârstă fertilă 18-20 mg/zi

R:c

24. Raţia zilnică recomandată de calciu este :

a. Adult sănătos 800 mg/zi
b. Sugar 350-500 mg/zi
c. Copil 1500 mg/zi
d. Adolescent 1800-2000 mg/zi
e. Gravide şi femeia care alăptează 350-500 mg/zi

R: b

25. Despre magneziu se poate afirma:

a. Intră în structura glandei tiroide
b. Nivelul seric normal este între 1-2 mEq/l
c. Se absoarbe de-a lungul intestinului subţire şi gros, dar cea mai mare parte în jejun
d. Este un cation extracelular
e. Organismul conţine circa 40 g magneziu

R: c

26. Factori care favorizează absorbţia calciului sunt, cu excepţie:

a. Aportul de vitamina A şi C
b. Aciditatea gastrică
c. Vitamina D
d. Fibrele alimentare
e. Prezenţa proteinelor

R: d

27. Factorii care determină scăderea absorbţiei calciului sunt, cu o excepţie:

a. Dieta bogată în lipide
b. Acidul fitic din cereale
c. Acidul oxalic
d. Proteinele
e. Fibrele alimentare

R: d

5
28. Funcţiile calciului în organism sunt:
a. Transportul oxigenului
b. Inactivează factorul intrinsec Castle
c. Necesar în transmiterea nervoasă
d. Efecte parasimpaticomimetice
e. Împreună cu magneziul creşte excitabilitatea neuromusculară

R: c

29. Surse de magneziu sunt, cu o excepţie:

a. Peştele
b. Leguminoasele uscate
c. Cereale integrale
d. Cacao
e. Nuci şi alune

R: a

30. Deficitul de magneziu se manifestă prin, cu o excepţie:

a. Anxietate
b. Depresie
c. Disfagie
d. Hipotensiunea arterială
e. Fasciculaţii

R: d

31. Conţinutul de apă al organismului:

a. Procentul de apă din organism variază între 30-50%
b. Cantitatea de apă din organism creşte pe măsură ce masa adipoasă creşte
c. Conţinutul în apă variază în funcţie de sex, bărbaţii având un procent mai ridicat
d. Conţinutul în apă variază în funcţie de vârstă şi se corelează direct proporţional cu aceasta
e. Conţinutul în apă al organismului creşte cu vârsta

R: c

32. Referitor la compartimentele apei în organism, este adevărată:

a. Apa se găseşte doar în compartimentul extracelular
b. Fluidul interstiţial reprezintă apa ce înconjoară celulele
c. Fluidele tisulare reprezintă apă ce înconjoară celulele
d. Compartimentul intracelular reprezintă 60% din greutatea corporală
e. Conţinutul crescut de apă la nivel extracelular se explică prin faptul că aici se desfăşoară toate
procesele din care rezultă energia necesară supravieţuirii

R: b

33. Funcţiile apei în organism sunt, cu o excepţie:

a. Solvent
b. Reglarea temperaturii corporale
c. Transport
d. În forma şi structura corporală

6
e. În metabolismul proteinelor

R: e

34. În reglarea temperaturii coporale:

a. Apa nu intervine în menţinerea unei temperaturi constante
b. Pierderile de apă pe cale cutanată nu sunt ajustate în funcţie de temperatură
c. Evaporarea şi perspiraţia cresc atunci când temperatura creşte
d. Evaporarea şi perspiraţia determină creşterea temperaturii corporale
e. Când temperatura scade, cresc evaporarea şi perspiraţia

R: c

35. Apa circulă în organism sub formă de:

a. Lipide
b. Glucide
c. Vitamine
d. Fluide tisulare
e. Proteine

R: d

36. Apa este un determinant al formei corporale prin:

a. Transportul nutrienţilor
b. Transportul produşilor de secreţie
c. Nu are rol de determinant al formei corporale
d. Asigură un rol de lubrifiant pentru structurile implicate în mobilitatea corpului
e. Variaţiile de presiune ale apei în celule şi membrane influenţează distensia şi gradul de
rigiditate al celulelor, fiind astfel un determinat al formei corporale

R: e

37. Despre apa este adevărat că:

a. Copii au un necesar de apă scăzut
b. Aportul de apă şi pierderile acesteia nu au căi precise de reglare hormonală
c. Copiii au un risc de deshidratare crescut
d. În condiţii normale un adult metabolizează 5 litri de apă pe zi
e. În timpul exerciţiului fizic necesarul de apă este scăzut

R: c

38. Despre apă este fals că:

a. Femeile gravide şi cele care alăptează au un necesar crescut de apă
b. La copii, suprafaţa cutanată raportată la masa corporală este mare, determinând un risc crescut
de deshidratare
c. Rata de evaporare depinde de suprafaţa cutanată
d. Rata de evaporare depinde de greutate
e. Copii au un risc de deshidratare crescut în condiţii de temperatură ridicată

R: d

39. Despre apă nu este adevărat că:

7
a. În condiţii de temperaturi ridicate evaporarea şi perspiraţia sunt reduse
b. Când temperatura scade, perspiraţia şi evaporarea scad, rezultând creşterea temperaturii
corporale
c. Efortul fizic în condiţii de temperaturi ridicate duce la pierderi de apă prin transpiraţie de până
la 2 l pe oră
d. La vârstnici apare alterarea mecanismului fiziologic al setei
e. Copiii au un necesar de apă mai crescut comparativ cu adulţii

R: a

40. Reglarea setei:

a. Nu poate fi alterată la vârstnici
b. Este realizată de centrii hipotalamici
c. Nu este influenţată de gradul de deshidratare
d. Se face exclusiv prin mecanisme hormonale
e. Nu este influenţată de concentraţia de sodiu extracelulară

R:b

41. În condiţii de deshidratare :

a. Scade nivelul de sodiu extracelular
b. Creşte volumul lichidului extracelular
c. Mucoasa bucală se usucă datorită lichidului extracelular mai concentrat la acest nivel
d. Mucoasa bucală uscată nu declanşează senzaţia de sete
e. Chemoreceptorii de la nivelul creierului percep schimbările de presiune de la nivelul lichidului
cerebrospinal

R: c

42. În condiţii de deshidratare :

a. Scade cancentraţia de sodiu la nivel extracelular
b. Scade volumul lichidului intracelular
c. Osmoreceptorii de la nivelul creierului percep schimbările de presiune de la nivelul lichidului
cerebrospinal şi stimulează setea
d. Ingestia de apă stimulează osmoreceptorii de la nivelul creierului
e. Ingestia de apă inhibă receptorii diseminaţi în peretele gastric şi stimulează setea

R: c

43. Hormonii implicaţi în reglarea balanţei hidrice sunt:

a. Insulina
b. Vasopresina
c. Cortizolul
d. Noradrenalina
e. Adrenalina

R: b

44. În reglarea balanţei hidrice, aldosteronul:

a. Determină eliminarea de sodiu la nivel renal
b. Determină reabsorbţia de calciu la nivel renal
c. Determină reabsorbţie crescută de apă

8
d. Este secretat de pancreas
e. Nu are rol în reglarea balanţei hidrice

R: c

45. Sursele de apă ale organismului sunt, cu o excepţie:

a. Consumul de apă
b. Apa din alimente
c. Consumul de alte lichide
d. Apa rezultată din procesele de oxidare din organism
e. Apa rezultată prin ultrafiltrarea renală

R: e

46. Eliminarea de apă din organism nu se face pe calea:

a. Renală
b. Cutanată
c. Hormonală
d. Pulmonară
e. Intestinală

R: c

47. Eliminarea de apă din organism pe cale renală:

a. Pierderile renale se împart în obligatorii şi facultative
b. Pierderile obligatorii se referă la cantitatea de apă excretată în vederea menţinerii balanţei
hidrice
c. Pierderile obligatorii se referă la cele legate de reglarea diurezei
d. Pierderile facultative sunt mai mari cantitativ decât cele obligatorii
e. Pierderile renale faculative se referă la cele necesare pentru îndepărtarea substanţelor ce se
elimină în mod normal prin urină

R: a

48. Eliminarea de apă pe cale cutanată are loc prin:

a. Excreţie
b. Secreţie
c. Reabsorbţie
d. Transport activ
e. Difuziune

R: e

49. Este fals despre eliminarea de apă pe cale cutanată:

a. Creşte în condiţii de efort fizic
b. Scade în condiţii de temperatură crescută
c. Creşte în condiţii de temperatură crescută
d. Este mai importantă decât cea pe cale renală
e. Aproximativ 300 ml se pierd zilnic prin difuziune

R: d

9
50. Eliminările de apă:
a. Cele cutanate şi pulmonare cresc în condiţii de temperatură redusă
b. Prin respiraţie se pierd zilnic aproximativ 500 ml
c. În condiţii de diaree, pierderile intestinale sunt crescute
d. Eliminările renale sunt influenţate de temperaturile crescute
e. Pierderile pulmonare de apă sunt mai reduse la rece

R: c

51. Se recomandă un aport de apă de:

a. 1 ml apă pentru 1 kcal la adulţi
b. 1 ml apă pentru 1 kcal la copii
c. 150 ml/kgcorp la adulţi
d. 1-1,5 l pe zi la adulţi
e. 250 ml/kgcorp la nou-născuţi

R: a

52. Necesarul de apă este mai mare la copii datorită:

a. Suprafeţei corporale mici
b. Procentului mic de apă din compoziţia corporală
c. Suprafeţei corporale mici raportată la greutate
d. Capacitate redusă de a limita diureza
e. Suprafeţei corporale mari raportată la greutate

R: e

53. Au un necesar crescut de apă, cu excepţia:

a. Nou născuţii
b. Vârstnicii
c. Femeile care alăptează
d. Copiii
e. Bolnavii

R:b

54. În cazul vârstnicilor, riscul de deshidratre este ridicat deoarece :

a. Au un necesar mare de apă
b. Au un metabolism ridicat
c. Există dereglări ale mecanismului fiziologic setei
d. Ingestia de lichide este mai mare
e. Secreţia de vasopresină este mai redusă

R: c

55. Apa nu are rol de:

a. Solvent lichid pentru toate procesele chimice care se desfăşoară în organism
b. Lubrifiant pentru structurile ce asigură mobilitatea corpului
c. Trasportor pentru nutrienţi, produşi de secreţie, metaboliţi, în concordanţă cu necesităţile
tisulare
d. Solvent, pentru că inhibă reacţiile de hidroliză
e. Reglarea temperaturii corporale

10
R: d

56. Despre vitamine nu este adevărat că:

a. Sunt compuşi organici indispensabili proceselor metabolice
b. Nu se sintetizează în organism
c. Trebuie asigurate prin aport alimentar
d. Sunt substanţe naturale
e. Se clasifică în două grupe pe baza structurii chimice.

R: e

57. Vitaminele liposolubile:

a. Au caracter hidrofil
b. Nu sunt absorbite în circulaţia limfatică
c. Au nevoie de prezenţa bilei pentru absorbţie şi digestie
d. Nu se pot acumula în organism
e. Aportul deficitar determină fenomene de carenţă precoce.

R: c.

58. Despre vitamina A este adevărat că:

a. Are mai multe forme active
b. Formele active se găsesc în produsele de origine vegetală
c. Compuşii cu rol de provitamină A se găsesc în produsele de origine animală
d. Acidul retinoic reprezintă un compus cu rol de provitamină A
e. Provitamina este convertită în forma activă în rinichi.

R: a

59. Absorbţia carotenilor din tubul digestiv:

a. Variază în funcţie de capacitatea de digestie a proteinelor cu care sunt complexaţi
b. Nu depinde de niciun factor
c. Nu depinde de cantitatea de lipide din dietă
d. Variază în funcţie de glucide
e. Depinde de orarul meselor.

R: a

60. Sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu o excepţie:

a. În celulele mucoasei intestinale, retinolul se leagă de o proteină celulară de legare
b. După ce este reesterificat în celula intestinală, retinolul intră în constituţia chilomicronilor
c. Carotenii intră în constituţia chilomicronilor pentru a ajunge la ficat
d. La nivelul ficatului, are loc hidroliza esterilor cu formare de retinol şi trigliceride
e. Din hidroliza hepatică a esterilor rezultă acizi graşi.

R: d

61. De la nivelul ficatului, retinolul poate intra pe următoarele căi metabolice, cu o excepţie:
a. Poate fi depozitat în celula hepatică sub formă neesterificată
b. Se poate lega de proteina transportoare şi trece în sânge
c. Poate fi depozitat în celula hepatică numai după ce este esterificat cu acid palmitic

11
d. Poate fi legat de proteina celulară de legare, care reglează concentraţia sa celulară
e. La nivelul ficatului, retinolul poate fi reesterificat pentru a forma esteri de retinil, din care
aproximativ 80% sunt depozitaţi la nivel hepatic

R: a

62. Una dintre formele biologic active ale vitaminei A este următoarea:
a. Retinolul
b. Carotenul
c. Beta-carotenul
d. Provitamina A
e. Acidul eicosapentaenoic.

R: a

63. În sânge, retinolul:

a. Interacţionează cu celula ţintă fără a fi legat de proteina specifică
b. Poate circula liber, nelegat de proteine
c. Se leagă de molecule lipidice
d. Circulă legat de un complex proteic specific
e. Circulă legat de albumină.

R: d

64. Despre rolurile îndeplinite de vitamina A este falsă:

a. Retinalul are rol în vederea nocturnă
b. Retinolul este implicat în sinteza de glicoproteine
c. Vitamina A intervine în reglarea activităţii osteoclastelor
d. Vitamina A are rol în reglarea echilibrului hidro-electrolitic
e. Prin acidul retinoic, are rol în morfogeneza embrionară şi funcţia celulelor epiteliale

R: d

65. Sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu o excepţie:

a. Conţinutul de vitamină A al alimentelor se măsoară în echivalenţi de activitate a retinolului
b. Necesarul zilnic de vitamină A este mai mare la adulţi
c. Necesarul de vitamină A nu creşte în sarcină
d. Necesarul de vitamină A este mai mare pe perioada lactaţiei
e. Un echivalent de activitate a retinolului este egal cu 3,33 UI de vitamină A.

R: c

66. Între sursele de vitamină A preformată nu se regăsesc:

a. Ficat
b. Lactate
c. Ouă
d. Ulei de peste
e. Produse vegetale.

R: e

67. Este falsă următoarea afirmaţie:

12
a. Deficitul de vitamină A poate fi primar sau secundar
b. Unul dintre semnele care apar în carenţa de vitamină A este hiperkeratoza foliculară
c. Deficitul de vitamină A duce în final la cecitate
d. Dozele mari de vitamină A nu pot produce toxicitate
e. Hipovitaminoza A se poate manifesta prin hipercheratoza foliculară.

R: d.

68. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre vitamina D, cu o excepţie:

a. Este implicată în homeostazia calciului şi fosforului prin intervenţii la nivel intestinal, osos şi
renal
b. Poate fi sintetizată în piele, sub acţiunea razelor ultraviolete din precursori de origine animală
sau vegetală
c. Forma activă nu este hidroxilată
d. O cantitate foarte mică se excretă prin urină
e. Forma activă se numeşte calcitriol

R: c

69. Printre acţiunile vitaminei D nu se numără:

a. La nivel osos, alături de parathormon, mobilizează calciul în scopul menţinerii nivelului seric
în limite normale
b. Inhibă reabsorbţia tubulară renală a calciului şi fosfatului
c. Stimulează sau inhibă sinteza anumitor proteine
d. Afectează transcripţia genică prin interacţiune cu receptori specifici membranari
e. Stimulează absorbţia activă a calciului la nivel intestinal

R: b

70. Este adevărată următoarea afirmaţie despre vitamina D:

a. Adultul îşi asigură necesarul prin expunere la soare şi ingestie în cantităţi mici
b. Cea mai bogată sursă alimentară sunt cerealele
c. Deficitul de vitamină D determină calcificari
d. Copiii nu sunt mai susceptibili de a avea hipervitaminoză D faţă de adulţi
e. Hipervitaminoza se caracterizează prin hipercalcemie şi hipofosfatemie

R: a

71. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre vitamina E, cu o excepţie:

a. Cel mai activ compus dintre vitaminele E este alfa-tocoferolul
b. Este cel mai puternic antioxidant hidrosolubil
c. Protejează acizii graşi polinesaturaţi din structura membranelor celulare
d. Nu se produc pierderi de vitamina E când se fierb alimentele
e. Tocoferolii pot fi distruşi prin contact cu fierul feric

R: c

72. Între sursele cele mai bogate de vitamină E nu se regăseşte:

a. Nuci
b. Peşte
c. Uleiuri vegetale
d. Cereale integrale

13
e. Ouă

R: e

73. Sunt false următoarele afirmaţii despre vitamina E, cu o excepţie:

a. Carenţa este frecventă la adulţi
b. Carenţa poate apărea la pacienţi cu insuficienţă pancreatică endocrină
c. La prematuri, hipovitaminoza E se poate manifesta prin anemie hemolitică
d. Toxicitatea este foarte frecventă
e. Organismul uman nu poate tolera doze de 10 ori mai mari decât necesarul

R: c

74. Este adevărat despre vitamina K:

a. Sursa alimentară este reprezentată de filochinonele din plante
b. O altă sursă este reprezentată de menachinonele produse de bacteriile intestinale
c. Menadiona este forma găsită în alimente de origine animală
d. Filochinonele sunt sensibile la lumină şi iradiere
e. Principalul rol este la nivelul ficatului în sinteza factorilor de coagulare

R: c

75. Este adevărat despre vitamina K:

a. Principala sursă alimentară este constituită de cereale
b. Carenţa poate să apară la nou-născutul de câteva zile, după dezvoltarea florei bacteriene
c. Manifestările clinice ale carenţei sunt reprezentate de fenomene hemoragipare
d. Toxicitatea apare în cazul utilizării filochinonei
e. Se recomandă administrarea profilactică de menadionă

R:c

76. Este fals despre tiamină:

a. Se mai numeşte şi vitamina B1
b. Cantitatea cea mai importantă se găseşte în carnea de porc
c. Se distruge la frig
d. Forma metabolic activă este tiaminpirofosfatul
e. Stimulează fosforilarea proteinelor din canalul de sodiu de la nivelul membranei neuronului

R: c

77. Următoarele afirmaţii despre vitamina B1 sunt false, cu o excepţie:

a. Deficienţa apare în ţările în curs de dezvoltare prin consumul unor cantităţi mari de orez
nedecorticat
b. În ţările dezvoltate carenţa este secundară aportului alimentar scăzut
c. Toxicitatea este frecventă
d. Doze de 100 de ori mai mari decât normalul determină cefalee, convulsii, aritmii
e. Boala beri-beri este o formă a toxicităţii

R: d

78. Este adevărat despre vitamina B2:

a. Este prezentă mai ales în cerealele integrale

14
b. Nu este distrusă de razele ultraviolete
c. Prezenţa vitaminei B2 este necesară pentru conversia vitaminei B6 la forma activă
d. Carenţa este fatală
e. Dermatita seboreică este una dintre manifestările toxicităţii

R: b

79. Care afirmaţie despre vitamina B2 este falsă?

a. Este cunoscută şi sub denumirea de riboflavină
b. Este necesară pentru conversia niacinei la triptofan
c. Deoarece este distrusă de razele ultraviolete, laptele nu se mai îmbuteliază în sticle
d. Toxicitatea a fost descrisă în practica clinică
e. Hipovitaminoza se poate manifesta prin cheilită, stomatită

R: d

80. Despre niacină nu este adevărat:

a. Se mai numeşte vitamina B3
b. Se sintetizează pornind de la triptofan
c. Acidul nicotinic şi nicotinamida intră în compoziţia NAD şi NADP
d. Principalele surse alimentare sunt reprezentate de carne şi peşte
e. Orezul conţine cantităţi foarte mari de niacină

R: e

81. Care dintre următoarele afirmaţii despre vitamina B3 este falsă?

a. Hipovitaminoza severă determină pelagra
b. În stadii incipiente, carenţa se manifestă prin contracturi musculare
c. Hipervitaminoza poate duce la insuficienţă hepatică
d. Acidul nicotinic poate fi utilizat în tratamentul dislipidemiilor
e. Pelagra este fatală dacă nu este tratată

R: b

82. Despre vitamina B5 este falsă următoarea afirmaţie:

a. Principalele surse sunt reprezentate de organe metabolic active: ficat, rinichi
b. Este larg răspândită în organism
c. Este parte integrantă a coenzimei A
d. Carenţa apare foarte des la oameni
e. Carenţa este descrisă la pacienţi cu malnutriţie severă

R: d

83. Este fals despre vitamina B6:

a. Este un nume generic ce include 6 compuşi
b. Formele metabolic active în organismul uman sunt cele fosforilate
c. Cantităţi mari se găsesc în carne, viscere, cereale intergrale
d. Piridoxalfosfatul este o forma inactivă metabolic
e. Hipovitaminoza poate apărea în unele anomalii ale metabolismului aminoacizilor

R: d

15
84. Este falsă următoarea afirmaţie despre vitamina B12:
a. Sursele de vitamină B12 sunt exclusiv de origine animală
b. Nu suferă modificări în timpul preparării termice
c. Formele active au un rol important în transferul unui atom de carbon
d. Carenţa apare cel mai frecvent prin aport alimentar scăzut
e. Carenţa determină anemie megaloblastică

R: d

85. Carenţa de acid folic nu:

a. Poate determina defecte de închidere a tubului neural
b. Poate apărea în alcoolism
c. Apare şi datorită carenţei de vitamină B12
d. Poate fi indusă de aportul alimentar insuficient
e. Apare în situaţii cu turn-over celular scăzut.

R: e

86. Printre sursele de acid folic nu se numără:

a. Produse de carne
b. Lapte
c. Broccoli
d. Spanac
e. Fasolea uscată

R: b

87. Despre biotină sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu o excepţie:

a. Denumeşte 3 substanţe metabolic active
b. Cantităţi mari se găsesc în ficat, lapte
c. Carenţa este rară deoarece biotina este larg răspândită în alimente
d. Carenţa poate să apară în cazul consumului unor cantităţi mari de albuş de ou fiert
e. Hipovitaminoza se poate manifesta prin alopecie, dermatită.

R: d

88. Vitamina C nu se caracterizează prin:

a. Se găseşte atât în produse de origine vegetală, cât şi animală
b. Poate fi sintetizată în organismul uman
c. Este distrusă prin oxidare
d. Are rol de agent antioxidant
e. Carenţa determină hemoragii gingivale

R: b

89. Depozitele energetice ale organismului sunt determinate de:

a. Consumul de energie secundar creşterii şi dezvoltării
b. Consumul de energie secundar activităţii fizice
c. Statutul de fumător
d. Balanţa existentă între aportul de alimente şi consumul de energie
e. Aportul energetic

16
R: d

90. Referitor la sursele energetice ale organismului nu este adevărată:

a. Singura sursă energetică disponibilă organismului uman este cea reprezentată de alimente
b. Energia eliberată din alimente este încorporată în legăturile fosfat macroergice din componenţa
intermediarilor energetici
c. Desfacerea legăturilor chimice din structura alimentelor determină eliberarea de energie
d. Principalul donator de energie liberă este ATP
e. Cea mai mare parte a ATP este produsă la nivelul reticulilor endoplasmatici

R: e

91. Depozitele energetice ale organismului adult sunt:

a. La nivelul creierului sub formă de trigliceride
b. La nivel hepatic sub formă de glucoză
c. La nivel hepatic sub formă de glicogen şi trigliceride
d. La nivel muscular sub formă de colesterol
e. La nivelul ţesutului adipos sub formă de glicogen

R: c

92. În cele două perioade distincte, de post şi cea alimentară, căile metabolice activate nu
vor fi caracterizate prin:
a. În perioada alimentară, stocare de energie sub formă de glicogen şi trigliceride
b. În perioada de post, consumul de energie din depozite glucidice şi lipidice
c. În perioada de post, stocare de energie sub acţiunea insulinei
d. În perioada alimentară, reacţii anabolice sub acţiunea insulinei
e. În perioada de post, reacţii catabolice sub acţiunea glucagonului

R: c

93. Componentele principale ale consumului energetic nu cuprind:

a. Metabolismul bazal
b. Aportul alimentar
c. Termogeneza
d. Energia necesară activităţii fizice
e. Efectul termic al alimentelor

R: b

94. Metabolismul bazal nu reprezintă:

a. Nivelul minim de energie necesară menţinerii vieţii
b. Consumul energetic compatibil cu supravieţuirea
c. 60-75% din consumul energetic zilnic
d. Consumul de energie necesar deplăsării corpului
e. Valoarea estimativă este de 1 kcal/h/kg în cazul bărbaţilor şi de 0,9 kcal/h/kg în cazul femeilor

R: d

95. Principalii factori care influenţează valoarea metabolismului bazal sunt reprezentaţi de,
cu o excepţie:

17
a. Masa corporală
b. Vârsta
c. Sexul
d. Compoziţia corporală
e. Venitul familial

R: e

96. Dintre următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul bazal una este adevărată:
a. Repartiţia ţesutului adipos are o mare influenţă asupra valorii metabolismului bazal
b. Există o relaţie de directă proporţionalitate între metabolismul bazal şi greutatea corporală
c. Masa slabă nu influenţează valoarea metabolismului nazal
d. Ţesutul adipos are cea mai mare rată a metabolismului
e. Valoarea metabolismului bazal nu depinde de vârstă

R: b

97. Referitor la acţiunea dinamică specifică a alimentelor, este adevărat că:

a. Nu este influenţată de compoziţia dietei
b. Cel mai mic consum energetic se înregistrează după ingestia de proteine şi carbohidraţi
c. Cel mai mare consum energetic se înregistrează după ingestia de lipide
d. Cel mai mare consum energetic se înregistrează după ingestia de alcool
e. Reprezintă cantitatea de energie consumată pentru digestia, absorbţia, transportul şi
metabolismul alimentelor ingerate

R: e

98. Acţiunea dinamică a alimentelor poate fi modificată astfel:

a. Alimentele condimentate cresc consumul energetic
b. Alimentele condimentate scad consumul energetic
c. Cafeina scade consumul energetic
d. Alimentele calde scad consumul energetic
e. Nicotina scade consumul energetic

R: a

99. Referitor la temperatura corpului uman nu este adevărat că:

a. Se menţine constantă în limite de 36,2-36,8oC temperatura periferică
b. Copiii prezintă valori mai ridicate decât vârstnicii
c. Se menţine constantă în limite de 37-37,5oC temperatura centrală
d. Există variaţii diurne cu valori mai mari la prânz comparativ cu dimineaţa
e. Deviaţiile termice ale mediului ambiant influenţează temperatura corpului uman

R: d

100. Energia necesară desfăşurării activităţilor fizice reprezintă:

a. Aproximativ 70% din cheltuielile energetice ale organismului
b. Cea mai variabilă componentă a consumului energetic total al organismului
c. Componenta necesară doar desfăşurării sporturilor de performanţă
d. 50% din cheltuielile energetice ale organismului, indiferent de vârstă şi sex
e. Componenta neglijabilă a balanţei energetice

18
R: b

101. Tipul de substrat energetic utilizat în timpul efortului fizic depinde de:
a. Durata efortului fizic
b. Greutatea persoanei
c. Intensitatea efortului fizic
d. Antrenamentul persoanei
e. Toate de mai sus

R: e

102. Referitor la sursele energetice din timpul efortului fizic este fals că:
a. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durată mică se bazează pe rezervele de ATP existente
şi cele formate prin intermediul fosfocreatinei
b. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică se bazează pe rezervele de trigliceride
c. Un efort fizic de intensitate mare ce durează mai mult de câteva secunde va impune intrarea în
acţiune a căii glicolitice anaerobe
d. Efectuarea unui efort fizic de intensitate moderată-redusă va presupune utilizarea energiei
provenite în principal din metabolizarea acizilor graşi
e. Atât glucoza cât şi acizii graşi reprezintă surse energetice în proporţii ce depind în primul rând
de intensitatea şi durata efortului fizic

R: b

103. Măsurarea consumului energetic se face prin calorimetrie indirectă care:

a. Implică determinarea consumului de oxigen şi a producerii de bioxid de carbon într-un interval
de timp dat
b. Măsoară căldura eliberată de către organismul uman
c. Permite calculul cantităţii de căldură din incinta unde este amplasat pacientul
d. Nu oferă informaţii cu privire la natura substratului utilizat
e. Măsoară diferenţa dintre rata de eliminare a oxigenului şi a hidrogenului

R: a

104. Următoarele valori ale energiei rezultată din digestia unui gram din următoarele
nutrimente sunt adevărate cu excepţia :
a. Proteine 4 kcal/g
b. Alcool 7 kcal/g
c. Glucide 4 kcal/g
d. Lipide 9 kcal/g
e. Fibre alimentare 5 kcal/g

R:e

105. Care din următorii aminoacizi sunt aa aromatici, care se constituie în precursori
ai neurotransmiţătorilor:
a. Lizina
b. Treonina
c. Valina
d. Triptofanul
e. Leucina

19
R: d

106. Care sunt aminoacizii ramificaţi vitali în neoglucogeneză:

a. Valina.
b. Triptofan
c. Tirozina
d. Fenilalanina
e. Serina

R: a

107. Evaluarea calităţii nutriţionale a diferitelor surse de proteine alimentare se face

prin analiza relaţiei dintre aportul alimentar şi necesităţile metabolice, cu o excepţie:
a. Echilibrul între aportul şi necesarul de azot total al individului
b. Echilibrul dintre aminoacizii alimentari şi necesarul de aminoacizi
c. Echilibrul dintre proteinele de origine animală şi cele de origine vegetală
d. Echilibrul dintre aminoacizii esenţiali şi cei neesenţiali
e. Echilibrul dintre proteine şi glicogen

R: e

108. Factorii care nu influenţează necesarul de proteine:

a. Procesul de creştere
b. Calitatea proteinelor alimentare
c. Temperatura mediului ambiant
d. Sportul de performanţă
e. Sarcina şi lactaţia

R: c

109. Evaluarea stării nutriţionale nu se face pe:

a. Date antropometrice
b. Analize biochimice
c. Teste de laborator
d. Anchetă alimentară
e. Anchetă socială

R: e

110. Necesarul caloric estimat în funcţie de activitatea fizică prestată este de:
a. Sedentar = 25kcal/kg greutate ideală
b. Subiect moderat activ = 40-45 kcal/kg greutate reală
c. Obez activ = 39 kcal/kg greutate reală
d. Subiect activ = 30-35kcal/kg greutate ideală
e. Sportiv = 35kcal/kg greutate ideală

R: a

111. Evaluarea antropometrică nu include :

a. Măsurarea pliurilor cutanate
b. Calcularea IMC

20
c. Calcularea indicelui glezna-brat
d. Măsurarea greutăţii şi a înalţimii
e. Perimetrul cranian la copil

R: c

112. Aditivii alimentari sunt substanţe care se introduc intenționat în alimente în

următoarele scopuri, cu excepţia:
a. Prelungirea duratei de păstrare
b. Menţinerea şi/sau îmbunătăţirea caracteristicilor senzoriale (organoleptice)
c. Evitarea alterării
d. Facilitarea unor procese tehnologice
e. Adicţie

R: e

113. Efectele nefavorabile ale aditivilor alimentari apar în anumite situaţii, cu o excepție:
a. Când se folosesc fraudulos aditivi neautorizaţi sau insuficient verificaţi din punct de vedere al
inocuităţii
b. Când nu au gradul de puritate adecvat (conţin impurităţi nocive)
c. Când nu sunt sesizaţi organoleptic
d. Când se depăşesc limitele maxime admise
e. Când se introduc în alimente în care prezenţa lor nu este admisă

R: c

114. Următoarele afirmaţii despre densitatea energetică a alimentelor sunt false, cu o

excepţie:
a. Reprezintă procentajul de kcal pentru 100 g de aliment
b. Nu este determinant esenţial al saţietăţii
c. Este direct proporţională cu volumul alimentelor
d. Cu cât un aliment este mai sărac în lipide densitatea sa energetică este mai mare
e. Este direct proporţional cu densitatea nutriţională

R: a

115. Metoda jurnalului alimentar prin cântărire este considerată metoda de referinţă
deoarece are urmatoarele avantaje, cu o excepţie:
a. Răspunsul nu apelează la memorie
b. Prizele alimentare sunt precise şi conţinutul poate fi uşor calculat
c. Studiul pe mai multe zile permite stabilirea obiceiurilor alimentare
d. Prizele alimentare în afara domiciliului sunt bine apreciate
e. Înregistrarea unor zile repetate de mai multe ori în cursul unui an permite estimarea
frecvenţei unui nutriment studiat

R: d

116. Chestionarul de frecvenţă alimentară semicantitativ are următoarele avantaje, cu o

excepţie:
a. Reflectă obiceiurile alimentare
b. Nivelul de răspuns este ridicat

21
c. Este ieftin
d. Nu face apel la memorie
e. Permite efectuarea unei relaţii între obiceiurile alimentare şi patologie

R: d

117. Pentru buna funcţionare a organismului şi statusul nutriţional optim este necesar:
a. Stare de echilibru între necesarul şi aportul energetic şi nutriţional
b. Aport constant de energie conţinută de alimente
c. Raport optim între insulină şi glucagon, hormonii implicaţi în metabolism în perioada de post
şi perioada alimentară
d. Toate cele de mai sus
e. Nici o variantă

R: d

118. Piramida alimentară reprezintă:

a. Exprimarea recomandărilor privind activitatea fizică
b. Limitarea aporturilor nutriţionale în funcţie de vârstă
c. Exprimarea grafică a standardelor nutriţionale, a cantităţilor şi a tipurilor de alimente ce trebuie
să fie consumate zilnic pentru a menţine starea de sănătate
d. Toate de mai sus
e. Nici o variantă

R: c

119. Evaluarea statusului nutriţional se face pe:

a. Date subiective
b. Date obiective clinice
c. Date de laborator
d. Toate de mai sus
e. Nici una de mai sus

R: d

120. Dintre capcanele alimentaţiei optime amintim, cu o excepţie:

a. Dulciurile hiperprocesate
b. Băuturile carbogazoase calorigene
c. Junk food „dietetic”
d. Grăsimile vegetale
e. Grăsimile trans

R: d

121. În legătură cu aportul energetic este falsă urmatoarea afirmaţie:

a. Surse de energie alimentară sunt: proteine, lipide, glucide, alcool
b. Caloria nutriţională sau “caloria 15” este definită de cantitatea de căldură necesară pentru
creşterea temperaturii apei de la 14,50C la 15,50C
c. Determinarea cantității de energie ingerată se poate face pe analiza chimică a compoziţiei
alimentelor consumate
d. Determinarea cantității de energie ingerată se poate face prin măsurarea căldurii degajate prin
oxidarea completă (combustie) a alimentelor

22
e. Determinarea cantității de energie ingerată se poate face prin calorimetrie indirectă

R: e

122. Unul din avantajele metodei jurnalului alimentar îl reprezintă:

a. Nu necesită software corespunzător pentru înregistrarea şi prelucrarea corectă a datelor culese
b. Prizele alimentare sunt precise şi conţinutul lor poate fi uşor calculat: informaţii corecte din
punct de vedere cantitativ
c. Înregistrarea unei singure zile este foarte bine reprezentativă pentru obiceiurile alimentare ale
unui individ sau grup
d. Prizele alimentare în afara domiciliului sunt estimate corect
e. Răspunsul apelează la memorie

R: b

123. În ceea ce priveşte metoda chestionarului de frecvenţă alimentară, este falsă:

a. Urmăreşte cunoaşterea prizelor alimentare obişnuite în vederea efectuării unor studii
epidemiologice
b. Are două variante: calitativă si cantitativă
c. Are dezavantajul că nu reflectă obiceiurile alimentare
d. Are avantajul că permite stabilirea unei relaţii între obiceiuri alimentare
e. Utilizarea alimentului din chestionar trebuie să varieze în cadrul populaţiei studiate de la o
persoană la alta pentru ca tipul de chestionar să fie discriminativ.

R: c

124. Istoria alimentară nu:

a. Este o metodă recentă
b. Necesită un anchetator antrenat
c. Oferă informaţii despre obiceiuri alimentare
d. Descrie modalitatea de preparare a alimentelor, ceea ce este un avantaj
e. Este o metodă costisitoare

R: a

125. Pierderile de apă din organism sunt:

a. 100ml prin urină
b. 1400ml prin urină
c. 1000ml prin fecale
d. 100ml prin evaporare
e. 700ml prin transpiraţie

R: b

126. Procentele de apă în corpul omenesc sunt, cu excepţia:

a. Creier 75%
b. Splină 75%
c. Rinichi 22%
d. Oase 22%
e. Muşchi 75%

R: c

23
127. Constituenţii esenţiali ai lichidelor intracelulare sunt, cu excepţia:
a. Ioni de clor
b. Ioni de bicarbonat
c. Proteine
d. Ioni de potasiu
e. Ioni de sodiu

R: b

128. Este fals despre alcool:

a. Este un drog care deprimă sistemul nervos central
b. Este un stimulator
c. Se obţine pe cale naturală prin fermentarea zahărului şi a amidonului din fructe, cereale,
cartofi
d. Se obţine pe cale sintetică prin hidrogenarea catalitică a aldehidei acetice sau prin hidratarea
etilene
e. 90-98% este metabolizat hepatic

R: b

129. Este falsă urmatoarea afirmaţie:

a. Pentru a fi transportat prin organism alcoolul se diluează în masa de apă a corpului
b. Alcoolul nu este digerat ca alte alimente
c. Aproximativ 20% din alcoolul consumat este absorbit direct în sânge prin pereţii stomacului
d. Organele vitale (ex. creierul) care conţin multă apă şi au nevoie de un flux sanguin mare nu
sunt vulnerabile la efectele alcoolului
e. Alcoolul evită procesul digestiv normal şi merge direct în fluxul sanguin

R: d

130. Alcoolul:
a. Nu are efecte nocive asupra sănătăţii umane
b. Când alcoolul ajunge la SNC apare intoxicarea
c. Creşte randamentul intelectual
d. Determină o rezistenţă crescută la infecţii
e. Determină scaderea vâscozităţii sângelui

R: b

131. Dintre efectele alcoolului asupra muşchilor este fals că determină:

a. Creşterea fluxul sanguin către muşchi
b. Scăderea forţei musculare
c. Cardiomiopatie
d. Aritmie cardiacă
e. Dureri musculare

R: a

132. Surse de fibre alimentare insolubile sunt:

a. Tărâţe de ovăz
b. Orz

24
c. Legume
d. Tărâţele din cereale
e. Morcov

R: d

133. Dintre beneficiile dietei vegetariene nu face parte:

a. Bogată în fibre
b. Conține apă (fructe si legume)
c. Distribuţie largă a proteinelor
d. Pot asigura lipide
e. Hipercalorică

R: e

134. Referitor la dieta vegetariană este falsă afirmaţia :

a. Există deficienţă proteică în dieta vegană
b. Asigură greutatea normală
c. Predispune la tulburari ale comportamentului alimentar la adolescente
d. Este săracă în fibre
e. Dieta echilibrată asigură necesarul de micronutriente (multivitamine, multiminerale)

R: d

135. Nu se consumă în dieta mediteraneeană:

a. Carnea roșie
b. Pâine integrală
c. Ulei de măsline
d. Vin roșu
e. Nuci

R: a

136. În dieta Atkins:

a. Este permis orezul alb
b. Este permisă făina albă
c. Necesită suplimentare cu vitamine
d. Nu sunt permise brânzeturile
e. Nu este permisă carnea roşie

R: c

137. Referitor la dieta Dukan este falsă:

a. Are la bază: carne slabă, tărâțe de ovăz + 20 min de ex. fizic moderat
b. Are 4 faze
c. Sunt permise ceaiul, cafea fără zahăr
d. În faza de atac sunt permise alimente din toate categoriile
e. Sunt permise porţii foarte mici de alcool

R:d

25
138. În reglarea balanţei energetice pe termen lung, semnale aferente sunt, cu o excepţie:
a. Aspectul, gustul, mirosul alimentelor
b. Nivelul circulant al nutrienţilor
c. Semnale provenite de la depozite (leptina, insulina)
d. Citokine
e. Alti hormoni (glucocorticoizi, tiroidieni, sexuali, GH)

R: a

139. Leptina:
a. Este sintetizată de celulele nucleului arcuat
b. Modulează homeostazia energetică
c. Creşte ingestia alimentară (preferenţial glucidică)
d. Creşte consumul energetic
e. Nu induce saţietate

R: b

140. Semnalele tubului digestive sunt, cu excepţia:

a. Receptorii gustativi
b. Distensia porţiunii superioare a tubului digestiv
c. Activarea chemoreceptorilor din peretele intestinal
d. Peptide gastro-intestinale
e. Peptide sintetizate de celulele nucleului arcuat

R:e

141. În obezitate:
a. Creşte activitatea parasimpatică şi scade cea simpatică
b. Creşte termogeneza
c. Creşte mobilizarea acizilor graşi
d. Creşte activitatea fizică
e. Creşte preluarea şi utilizarea glucozei în ţesutul muscular

R: a

142. Tulburările ritmului alimentar cuprind următoarele, cu o excepţie:

a. Prize alimentare rapide, inconştiente
b. Consumul unor mari cantităţi de alimente într-un interval redus de timp
c. Consumuri extraprandiale mai frecvente la obezi
d. Absenţa micului dejun
e. Masa de seară predomină cu 2/3 din raţia ingerată

R: b

143. Factorii care influenţează metabolismul bazal sunt:

a. Masa şi compoziţia corporală
b. Sexul
c. Climat, stress
d. Toţi de mai sus
e. Nici unul de mai sus

26
R: d

144. Despre termogeneză este fals:

a. Este o componentă a consumului energetic
b. Reprezintă 60-75% din consumul energetic
c. Are două componente: termogeneza obligatorie şi termogeneza facultativă
d. Acţiunea dinamica specifică a alimentelor este o componentă a termogenezei
e. Reprezintă 10% din consumul energetic

R: b

145. Amigdala şi sistemul limbic sunt implicate în reglarea balanţei energetice prin
următoarele, cu excepţia:
a. Apetit
b. Căutarea hranei
c. Selectarea alimentelor
d. Toate de mai sus
e. Nici una de mai sus

R: d

146. Referitor la sursele de energie la individul antrenat este adevărată afirmaţia:

a. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică va impune intrarea în acţiune a căii
glicolitice anaerobe
b. Un efort fizic de intensitate mare ce durează mai mult de câteva secunde va presupune
utilizarea energiei provenite în principal din metabolizarea acizilor graşi
c. Efectuarea unui efort fizic de intensitate moderată – redusă se bazează pe rezervele de ATP
existente şi cele formate prin intermediul fosfocreatinei
d. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică va presupune utilizarea energiei
provenite în principal din metabolizarea acizilor graşi
e. Un efort fizic de intensitate mare ce durează mai mult de câteva secunde va impune intrarea în
acţiune a căii glicolitice anaerobe

R: e

147. Despre metoda calorimetriei directe este falsă:

a. Folosirea calorimetriei directe utilizând calorimetrul cu gradient este o metodă greoaie şi
costisitoare
b. Sunt necesare camere special concepute
c. Asigură informaţii cu privire la natura substratului ce va fi oxidat pentru a genera energia
necesară organismului
d. Necesita costuri crescute pt aparatura utilizată
e. Metoda rămâne de ales în studii de cercetare

R: c

148. Referitor la metoda de calorimetrie indirectă, este adevărată:

a. Nu este o metodă fidelă de evaluare a cheltuielilor energetice
b. Datele obţinute prin calorimetrie indirectă permit calcularea coeficientului respirator: moli
CO2 expiraţi/moli O2 consumaţi
c. Măsoară eliberarea de căldură de către un organism

27
d. Se bazează pe corelaţia dintre pierderea de căldură şi metabolismul celular pentru a calcula
consumul energetic
e. Calorimetrele sunt doar cu circuit închis

R: b

149. În legătură cu absorbţia medicamentelor este falsă:

a. Hipoclorhidria scade absorbția antifungicelor
b. Fibrele alimentare scad absorbția antidepresivelor triciclice
c. Prezența alimentelor în stomac scade absorbția antibioticelor
d. Alimentele bogate în fibre influenţează golirea gastrică
e. Alimentele bogate în lipide influenţează golirea gastrică

R: c

150. În legătură cu metabolizarea şi excreţia medicamentelor, sunt adevărate, cu o

excepţie:
a. Dieta bogată în proteine şi săracă în glucide crește metabolismul teofilinei
b. Sucul de grapefruit inhibă metabolizarea blocanților calcici, statinei și clopidogrelului
c. Aportul scăzut de Na nu permite excreția litiumului
d. Laptele, vegetalele şi fructele alcalinizează urina
e. Ac. glicizinic din dulciuri scade reabsorbția de cortisol

R: e

151. Este adevărată următoarea variantă despre efectele medicamentelor asupra

alimentelor şi nutriției:
a. Tetraciclina şi ciprofloxacina scad absorbţia calciului şi magneziului
b. Medicamentele chelatoare (colestiramina, ulei mineral) cresc absorbţia vitaminelor
liposolubile
c. Laxativele cresc timpul de pasaj intestinal
d. Colchicina şi acidul paraaminosalicilic cresc absorbția de sulfamide
e. Fenobarbitalul şi fenitoina scad metabolizarea vitaminei D, K şi acidului folic

R: a

152. Referitor la aditivii alimentari, este adevărat:

a. Conservanţii sunt substanţe care schimbă culoarea sau dau culoare
b. Antioxidanţii sunt substanţe care prelungesc forţat perioada de păstrare a alimentelor prin
protejare împotriva oxidării
c. Acidifianţii sunt substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare
d. Emulgatorii sunt substanţe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da gust dulce
alimentelor
e. Antispumanţii asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare

R: b

153. Din familia coloranţilor galbeni face parte:

a. E100, Curcumina are o sursă artificială şi anume gudronul sintetic de huilă
b. E104, Quinolina produs chimic ce are ca sursă colorantul Azo
c. E102, Tartrazina produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă cât şi colorantul
Azo

28
d. E107 sau Galben 2G are o sursă naturală şi anume şofranul de India
e. E110, „Galben Floarea Soarelui“, produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de
huilă, cât şi colorantul Azo

R: e

154. Rolurile calciului sunt, cu excepţia:

a. În cascada coagularii
b. Transportor al O2 în organism
c. Co-factor al enzimelor extracelulare
d. Substrat pt. mineralizarea cartilajelor şi oaselor
e. Transmiterea neuro-musculară

R: b

155. Fosforul nu:

a. Este prezent ca fosfat în sistemele biologice
b. Participă la fosforilarea moleculelor
c. Are rol în metabolismul acido-bazic
d. Intră în compoziţia bazelor purinice şi pirimidinice
e. Are rol în sinteza de colagen

R: e

156. Surse de magneziu sunt, cu excepţia:

a. Carnea de moluşte
b. Legume verzi
c. Seminţe
d. Fasole
e. Lapte

R: e

157. Efectele deficienţei de iod sunt, cu excepţia:

a. Nou-născut: guşă
b. Făt: avort, moarte fetală
c. Adult: guşă
d. Adult: deficienţă mentală
e. Copil şi adolescent: hipertiroidism

R: e

158. Fierul:
a. Fierul heminic reprezintă 75% din conţinutul alimentar
b. Absorbţia depinde de modul de preparare al alimentelor
c. Absorbţia nu depinde de fortifierea alimentelor
d. Vegetarienii nu au pierderi de fier
e. Absorbţia depinde de prezenţa vitaminei A

R:b

159. Despre dieta sportivului este fals:

29
a. Conţinutul este de 20% proteine, 30% glucide, 30% grăsimi, iar 20% la alegere glucide sau
lipide, în funcţie de durata efortului
b. Dieta se personalizează pt. fiecare sportiv
c. Sportivii care au dietă cu conţinut mic în grasimi nu consumă suficientă energie şi unele
minerale (Zn), ceea ce compromite performanţa
d. Sportivii antrenaţi au o capacitate mai mare de ardere, care consumă mult glicogen muscular
în timp scurt
e. Conţinutul este de 20% proteine, 40% glucide, 20% grăsimi, iar 20% la alegere proteine sau
lipide, în funcţie de durata efortului

R: e

160. Este adevărat despre performanţa sportivă:

a. Depinde de disponibilitatea substratelor energetice (proteine)
b. Oboseala musculară este corelată cu creşterea glicogenului muscular
c. Oboseala musculară este corelată cu consum crescut de grăsime şi redus de glucide
d. Creşterea consumului de glucide scade performanţa
e. Consumul de băuturi cu conţinut mare glucidic în timpul efortului oferă combustibil muscular

R: c

161. Dintre sfaturile nutriţionale pentru sportivi nu face parte:

a. Folosirea grăsimilor va fi raţională: se recomandă ulei de măsline şi de canola
b. Dieta bogată în proteine + suplimente proteice previn deshidratarea
c. Excesul proteic este folosit o parte drept combustibil, restul înmagazinat ca ţesut adipos
d. Suplimentele minerale şi vitaminele nu sunt necesare dacă dieta este echilibrată
e. Se recomandă 6-10 g HC/kg/zi

R: b

162. Despre substanţele stimulante şi suplimente în efortul fizic, este fals:

a. Androstendionele sunt interzise
b. Cafeina are rol ergogenic când este consumată înainte de efort în cantităţi moderate
c. Picolinatul de crom nu se găseşte în alimente
d. Ginsengul poate creşte performaţa musculară
e. Triptofanul poate determina psihoze dacă se asociază cu antidepresive

R: c

163. Suplimentele de aminoacizi în nutriţia sportivului:

a. Sunt necesare
b. Combinaţiile cu arginina şi lizina interferează cu absorbţia altor aminoacizi esenţiali
c. Pot induce hipocalciurie
d. Pot induce creştere ponderală
e. Pot induce solicitare excesivă digestivă

R: b

164. Este fals despre alimentele funcţionale:

a. Sunt produse alimentare, care îmbunătăţesc starea generală de sănătate a consumatorilor
b. Evită riscul îmbolnăvirilor
c. Ameliorează calitatea fizică sau psihică a vieţii

30
d. Sunt exclusiv de origine vegetală
e. Activitatea sistemului imunitar poate fi îmbunătăţită consumând alimente considerate sursă de
vitamina C sau anumite iaurturi probiotice

R: d

165. Următoarea afirmaţie este falsă în legătură cu alimentaţia funcţională:

a. Ciocolata neagră (cacao) ameliorează funcţia endotelială vasculară
b. Probioticele fermentate ameliorează inflamaţia în colonul iritabil
c. Vegetalele cresc riscul de cancer digestiv
d. Băuturile funcţionale sunt vinul, ceaiul, cafeaua
e. Sunt de origine vegetală şi de origine animală

R: c

166. Probioticele sunt bacterii acidifiante care:

a. Transformă glucidele în acid lactic
b. Cresc pH-ul
c. Au efecte negative asupra creşterii
d. Determină alergii
e. Cresc inflamaţia

R: a

167. Sunt probiotice:

a. Lactobacillus sp
b. Bifidobacterium sp
c. Sacharomyces boulardii
d. Toate de mai sus
e. Nici una de mai sus

R: d

168. În ceea ce priveşte iaurtul, ca şi aliment funcţional, obţinut prin fermentaţie acidă
lactică-Lactobacillus bulgaricus, Streptococcus termophilus, este adevărat:
a. Se poate administra şi la persoanele intolerante la lactoză
b. Creşte nivelul de colesterol
c. Slăbeşte sistemul imun
d. Distruge flora intestinală după diaree, tratamente antibiotice
e. Are efecte carcinogene

R: a

169. Eubioticele pot fi:

a. Prebiotice
b. Probiotice
c. Uleiuri esenţiale
d. Toate de mai sus
e. Nici una de mai sus

R: d

31
170. Caracteristicile alimentelor probiotice stabilite de OMS şi FAO trebuie, cu excepţia:
a. Să fie prezente sub formă de bacterii vii, în cantităţi mari, de ordinul 108 UFC/ml viabile până
la termenul de expirare al produsului
b. Să reziste la acţiunea sucului gastric şi a sărurilor biliare
c. Să se multiplice în intestin
d. Să fie sensibile la antibioterapie
e. Să confere un beneficiu de sănătate gazdei

R: c

171. Vitamina B2:

a. Se mai numeşte vitamina PP
b. Se absoarbe la nivelul intestinului subţire proximal
c. Deficitul dă boala Beri-Beri
d. Necesarul este de 14-16 mg pe zi
e. Alunele sunt una din sursele de vitamină B2

R: b

172. Dintre vitaminele liposolubile nu face parte:

a. Vitamina A
b. Vitamina D
c. Vitamina E
d. Vitamina K
e. Vitamina C

R: e

173. Este adevărat despre niacină:

a. Este o vitamină liposolublă
b. Este instabilă la căldură
c. Are drept precursor triptofanul
d. Are acţiune hipercolesterolemiantă
e. Hipovitaminoza severă dă anemie megaloblastică

R: c

174. Despre piridoxină este fals:

a. Este distrusă de substanţele alcaline şi lumină
b. Toxicitatea poate să dea lipsa coordonării musculare
c. Este implicată în formarea hemoglobinei
d. Hipovitaminoza severă dă pelagra
e. La copii deficitul poate să determine convulsii

R: d

175. Funcţiile acidului folic sunt, cu excepţia:

a. Formarea hematiilor
b. În sinteza ADN şi ARN
c. Dezvoltarea creierului, măduvei spinarii şi scheletului fetal
d. În prevenţia sindromului coronarian acut, accidentului vascular cerebral şi cancerului
e. Previne scorbutul

32
R: e

176. Vitamina C:
a. Întârzie absorbţia fierului
b. Este cea mai stabilă din toate vitaminele
c. Acţionează ca antioxidant
d. Sursa cea mai importantă de vitamina C o reprezintă carnea
e. Deficitul determină pelagra

R: c

177. Despre cobalamină este fals:

a. Este denumirea vitaminei B6
b. Este afectată de lumină
c. Necesită prezenţa factorului intrinsec Castle pentru absorbţie
d. Are rol în formarea hemului
e. Carenţa determină anemie pernicioasă

R: a

178. Urmatoarea afirmaţie legată de biotină este falsă:

a. Are rol în sinteza acizilor graşi
b. Are rol în formarea purinelor
c. Sintetizată de microorganisme şi plante
d. Toxicitatea este foarte frecventă
e. Sursele sunt ficat, carne, gălbenuş de ou

R: d

179. Vitaminele:
a. Sunt substanţe organice, din dietă, care nu sunt producătoare de energie
b. Pot fi sintetizate în organism
c. Vitaminele în general se pot substitui una pe alta
d. Fac parte din categoria macronutrienţilor
e. Vitaminele hidrosolubile pot fi stocate în organism

R: a

180. Despre carotenoizi este fals:

a. Carotenoizii se absorb mai bine din vegetalele gătite
b. Licopenul se absoarbe mai bine din roşiile gătite
c. Pentru absorbţie, au nevoie de proteine
d. Morcovul este cel mai reprezentativ alfa-caroten
e. Sunt un grup de substanţe care formează pigmenţii galben, portocaliu, verde şi roşu în fructe
şi vegetale

R: c

181. Nu face parte dintre manifestările clinice ale deficitului de vitamină A:

a. Deficitul vederii nocturne
b. Xerosis

33
c. Hiperkeratoza foliculară
d. Proliferare scuamoasă anormală şi keratinizarea conjunctivei
e. Carotenodermie

R: e

182. Toxicitatea vitaminei A se caracterizează prin:

a. Hepatotoxicitate
b. Distrugerea foliculilor piloși
c. Xeroftalmie
d. Keratomalacie
e. Risc crescut de infecţii

R: a

183. Dintre factorii de risc pentru deficitul de vitamină D, nu face parte:

a. Copii alimentaţi exclusiv la sân
b. Pielea deschisă la culoare
c. Malabsorbţia lipidelor
d. Obezitatea
e. Vârstnici

R:b

184. Toxicitatea vitaminei D nu se manifestă prin:

a. Depunere de calciu în ţesuturile moi
b. Insuficienţă renală
c. Anorexie, vărsături
d. HTA
e. Osteomalacie

R: e

185. Despre vitamina D este fals:

a. Expunerea excesivă la soare nu determină toxicitate
b. Toxicitatea este determinată de ingestia crescută de vitamina D
c. Necesarul la adulţii vârstnici (>65 ani) şi la cei cu expunere minimă la soare este de 800 UI/zi
vitamină D
d. Pielea deschisă la culoare este factor de risc pentru deficitul de vitamină D
e. Vitamina D are rol în creşterea celulară şi diferenţiere

R: d

186. Despre vitamina E este fals:

a. Are rol antioxidant
b. Nu este distrusă de căldură
c. Uleiurile vegetale sunt surse alimentare foarte bune
d. Absorbţia optimală necesită prezenţa sărurilor biliare şi a sucului pancreatic
e. Vitamina E este depozitată în ţesutul adipos (90%)

R: b

34
187. Nu este simptom al deficitului de vitamină E:
a. Ataxia spinocerebeloasă
b. Retinopatie pigmentară (retinitis pigmentosa)
c. Enterocolita necrotizantă la copil
d. Anemie hemolitică la copii prematuri
e. Neuropatie periferică

R: c

188. Nu este adevărat despre toxicitatea vitaminei E:

a. Interferă cu absorbţia vitaminei A şi K
b. Apare foarte frecvent
c. Prin antagonizarea vitaminei K, creşte efectul unor cumarinice orale şi alte medicamente
anticoagulante
d. Doze foarte crescute de 800mg-3g au fost asociate cu miastenie, fatigabilitate, greaţă şi diaree
e. Se poate asocia cu mortalitate crescută datorită accidentelor cerebrale hemoragice la adult

R: b

189. Este adevărat despre vitamina K:

a. Are doar o formă – sintetizată de flora intestinală
b. În cazul malabsorbţiei de lipide, doar 80% din vitamina K este absorbită
c. Microorganismele din duoden pot sintetiza vitamina K absorbită
d. Este esenţială pentru carboxilarea glutamatului la gamma-carboxyglutamate
e. Deficitul de vitamina K este frecvent la adult

R: d

190. Dintre semnele şi simptomele deficitului de vitamină K nu face parte:

a. Anemia hemolitică
b. Hemoragii punctiforme
c. Sângerarea mucoaselor
d. Hematurie
e. Melena

R: a

191. Toxicitatea vitaminei K nu determină:

a. Hiperbilirubinemie la copil
b. Icter nuclear la copil
c. Reacţii anafilactice la administrarea iv
d. Boala hemoragică a nou-născutului
e. Anemie hemolitică la copil

R: d

192. Surse alimentare de vitamina K sunt:

a. Ficat
b. Ulei
c. Vegetale verzi
d. Toate de mai sus
e. Nici una de mai sus

35
R: d

193. Referitor la alimentaţia sănătoasă este fals:

a. Este important consumul de fructe, legume, cereale integrale, produse lactate cu conţinut
redus de grăsimi
b. Este important consumul de carne slabă, pasăre, peşte, legume-boabe, ouă, nuci
c. Este important consumul crescut de grăsimi saturate, colesterol alimentar, sare, adaos
suplimentar de zahăr
d. Previne bolile cardiovasculare
e. Dieta zilnică trebuie să conţină 20-40 g fibre alimentare pe zi

R: c

194. Dieta zilnică nu trebuie să conţină:

a. 50-55% glucide
b. 25-30 % proteine
c. 4-6g NaCl
d. Mai puţin de 300 mg colesterol
e. Glucide complexe

R: b

195. Este falsă următoarea variantă despre membrana plasmatică:

a. Are două straturi lipidice şi un strat protidic
b. Este polarizată electric
c. Asigură forma celulelor
d. Este statică
e. Este asimetrică

R: d

196. Este falsă următoarea variantă despre mitocondrie:

a. Conţine proteine de transport
b. Rol major în oxidarea substanţelor
c. Delimitată de o membrană cu multiple falduri (criste)
d. Conţine enzimele necesare procesului de fosforilare oxidativă
e. Conţine catalaze care degradează excesul de peroxid în apă şi oxigen

R: a

197. Aparatul Golgi nu:

a. Este aşezat tot în apropierea nucleului
b. Este format din nişte cisterne plate în formă de disc, dilatate la capete şi înconjurate de
vezicule
c. Are rol secretor, fiind dezvoltat mai ales în celulele secretoare
d. Este implicat şi în formarea membranei celulare
e. Are aspect rugos sau aspect neted, în funcţie de prezenţa/absenţa ribozomilor

R:e

198. Ribozomii:

36
a. Reprezintă locul de sinteză a proteinelor pentru întreaga celulă
b. Sunt ultimele organite identificate in celule
c. Sunt corpusculi foarte mici care stochează peste 40 de enzime digestive
d. Au rol în digestia celulară şi sunt consideraţi ,,măturători" ai celulelor
e. Sunt produşi rezultaţi din activitatea metabolică a celulei

R: a

199. Nucleul nu:

a. Este considerat centrul de control al celulei si este, de obicei, cel mai mare organit celular
b. Este responsabil de reproducerea celulară – diviziunea, găzduind informaţia genetică
c. Are o formă sferică
d. Este situat în centrul celulei la celulele tinere şi în lateral la cele senescente.
e. Prezintă 1-2 centrioli

R: e

200. Despre transportul moleculelor prin membrană este adevărat:

a. Transportul activ nu necesită energie
b. Transporul pasiv necesită prezenţa proteinei cărăuş
c. Exocitoza are loc din afara celulei spre interior
d. Forme particulare de endocitoză sunt fagocitoza si pinocitoza
e. Trasportul activ se realizează prin difuziune simpă şi difuziune facilitată

R: d

201. Printre rolurile calciului nu face parte:

a. Rol în cascada coagulării
b. Transmiterea neuro-musculară
c. În structura enzimelor activatoare T4
d. Contracţia musculară
e. Substrat pentru mineralizarea cartilajelor şi oaselor

R: c

202. Dintre principalele surse de calciu nu face parte:

a. Laptele
b. Tofu
c. Sardine şi somon
d. Porumb
e. Carnea

R: e

203. Dintre următorii factori, unul nu scade absorbţia de calciu:

a. Mediul acid
b. Deficienţa de vitamină D
c. Fibrele
d. Lipidele din dietă
e. Agenţi de legare: acid oxalic, acid fitic

R: a

37
204. Calciul:
a. Se găseşte în proporţie de 1% în oase
b. Prezent în organism în cantitatea cea mai mică
c. Cantitatea de calciu din organism reflectă echilibrul dintre aport şi depozitul din oase
d. Se absoarbe în colon
e. O cantitate foarte mare se excretă prin urină

R:c

205. Deficitul de calciu nu se caracterizează prin:

a. Tetanie
b. Parestezii
c. Aritmii cardiace
d. Osteoporoză
e. Litiază renală

R: e

206. Despre fosfor este fals că:

a. Absorbţia este reglată de vitamina D
b. Absorbţia este stimulată de aluminiu, fier, calciu
c. În alimente este legat de calciu
d. Pentru absorbţie trebuie să fie în formă liberă
e. Se găseşte 80-90% în scheletul osos

R: b

207. Cantităţile recomandate de fosfor sunt:

a. Adulţi 700 mg/zi
b. Copii 0-1 an 500 mg/zi
c. Copii 9-18 ani 100-275 mg/zi
d. Gravide şi femei care alăptează 500 mg/zi
e. 1-8 ani 100-275 mg/zi

R: a

208. Despre magneziu este fals că:

a. Se găsește în toate celulele organismului
b. 26% se găseşte în os, în combinaţie cu calciu şi fosfor
c. Are rol în sinteza şi metabolismul proteinelor
d. Are rol în reparare tisulară
e. Cerealele integrale sunt sursă bună de magneziu

R: b

209. Despre fier este fals că:

a. Absorbţia depinde de prezenţa vitaminei C
b. Are rol de transportor al O2 în organism
c. Reprezintă parte a unor sisteme enzimatice (lanţul respirator, mioglobina, citocromi)
d. Absorbţia depinde de fortifierea alimentelor
e. Fierul heminic reprezintă 75% din conţinutul alimentar

38
R: e

210. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a. Cromul facilitează legarea insulinei de receptori, oxidarea macronutrienţilor, metabolismul
lipoproteinelor
b. Fluorul are rol în prevenţia cariei dentare
c. Selenium şi zincul sunt microelemente din componenţa unor sisteme enzimatice
d. Excesul de cupru poate să determine demineralizare osoasă
e. Sulful are rol în sinteza de colagen

R: d

211. Este fals despre sodiu:

a. Este determinant major al volumului intracelular
b. Are rol în absorbţia intestinală şi renală a unor substanţe: clor, glucoza, galactoza, apa
c. Are rol în balanţa hidrică a organismului
d. Bicarbonatul de sodiu şi glutamatul monosodic sunt surse alimentare de sodiu
e. Hipernatremia se manifestă prin sete intensă, eventual poliurie şi, mai ales, semne neurologice

R:a

212. Dintre macrominerale nu face parte:

a. Calciul
b. Clorul
c. Fierul
d. Sulful
e. Fosforul

R: c

213. Dintre micromineralele esenţiale nu face parte:

a. Iod
b. Zinc
c. Seleniu
d. Aluminiu
e. Cobalt

R: d

214. Consecinţele deprivării de alimente nu includ:

a. Diminuarea densităţii osoase
b. Deprimare imunitară
c. Atrofia epiteliului intestinal şi diminuarea capacităţii de absorbţie
d. Tulburări de creştere şi dezvoltare, diminuarea capacităţii intelectuale
e. Creşterea masei musculare a corpului

R: e

215. Despre anorexia nervoasă este fals că:

a. Are 2 forme: restrictivă şi supraalimentare/eliminare
b. Refuzul de a se alimenta în faţa altor persoane reprezintă un semn de alarmă

39
c. Apare aproape exclusiv la sexul masculin
d. Bolnavul se înfometează datorită unei aversiuni anormale faţă de alimente
e. Are atât cauze ereditare, cât şi psihologice

R: c

216. Dintre criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase nu face parte:

a. Episoade repetate de supraalimentaţie, consum în 2 ore a unei cantităţi de alimente mai mare
decât o porţie medie
b. Refuzul de a menține greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutății minime
c. Se caracterizează printr-o tulburare în modul de a percepe greutatea și forma corpului
d. Teama intensă de a crește în greutate sau de a se îngrășa (de a deveni supraponderal sau obez)
e. La femeile postmenarheale apare amenoreea (absența a cel puțin trei cicluri menstruale
succesive)

R: a

217. Dintre criteriile pentru binge eating disorder nu face parte:

a. Alimentarea se face rapid
b. Persoana mănâncă până apare senzaţia neplăcută de plenitudine gastrică
c. Se alimentează când este singur
d. Mănâncă atunci când are senzaţia fizică de foame
e. Dezgustul faţă de episoadele de supraalimentaţie

R:d

218. Complicaţiile bulimiei nu includ :

a. Reflux gastro-esofagian cronic
b. Hiperhidratare şi hiperkaliemie
c. Infertilitate
d. Sindrom Boerhaave: ruptura peretelui esofagian la efortului de vărsătură
e. Fluctuaţii ale greutăţii corporale

R:b

219. Funcţiile stomacului sunt, cu excepţia:

a. Depozit
b. Funcţia motorie
c. Mucusul gastric are rol protector
d. Digerarea ţesutului conjunciv şi a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric şi al pepsinei
e. Secretă lipaza intestinală, cu rol în scindarea grăsimilor neutre

R: e

220. Dintre funcţiile intestinului gros nu face parte:

a. Asigură progresia bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare şi contracţii masive
b. În colonul descendent au loc procesele de fermentaţie
c. La nivelul rectului se pot absorbi substanţe medicamentoase şi apa
d. Un rol important îl are flora intestinală
e. Procesele de fermentaţie au loc în colonul ascendent

R: b

40
221. Dintre glucidele de structură nu face parte:
a. Glicogenul
b. Celuloza
c. Pectina
d. Lignina
e. Hemiceluloza

R: a

222. Este dizaharid:

a. Glucoza
b. Galactoza
c. Maltoza
d. Amidonul
e. Fructoza

R: c

223.Sursele de lactoză sunt:

a. Fructe
b. Miere
c. Cereale
d. Lapte
e. Rădăcinoase

R: d

224. Alimentul cu indexul glicemic cel mai mare este:

a. Grapefruit
b. Struguri
c. Pere
d. Pâine integrală
e. Cartofi prajiţi

R: e

225. Sunt fibre alimentare solubile, cu excepţia:

a. Pectine
b. Gume
c. Mucilagii
d. Celuloze
e. Unele hemiceluloze

R: d

226. Fibrele alimentare au următoarele roluri, cu excepţia:

a. Stimularea masticaţiei, fluxului salivar şi secreţiei gastrice
b. Creşte volumul bolului fecal
c. Accelerează evacuarea gastrică
d. Convertirea unor fibre în acizi grași cu lanţ scurt de către flora intestinală
e. Prevenirea absorbţiei de grăsimi alimentare şi colesterol

41
R: c

227. Referitor la metabolismul glucozei este falsă varianta:

a. Arderea glucozei în celule are loc sub influenţa leptinei
b. Metabolismul glucidelor poate urma o cale aerobă - glicoliză aerobă sau una anaerobă -
glicoliză anaerobă
c. Pentru a putea furniza energie, glucoza trebuie să fie fosforilată în glucozo-6-fosfat
d. Reacţia este catalizată de către o enzimă din grupa fosforilazelor (glukokinaza) în prezenţa
ATP
e. Glucozo-6-fosfatul reprezintă compusul de la care pornesc atât reacţiile furnizoare de energie,
cât şi acelea generatoare de pentoze (riboza, dezoxiriboza) necesare materialului genetic (ADN,
ARN)

R: a

228. Glicoliza anaerobă:

a. Furnizează o cantitate mare de energie, însă cu un randament scăzut
b. În prezenţa oxigenului, glucoza trece printr-o serie de reacţii catalizate enzimatic până la acid
piruvic
c. Acidul piruvic, trece mai departe în acetil coenzima A, care intră în ciclul lui Krebs,
oxidându-se până la CO2 şi H2O
d. Nu se realizează în condiţii de efort fizic solicitant
e. Nu se realizează la nivelul ficatului

R: a

229. Glicoliza aerobă presupune:

a. În prezenţa oxigenului, glucoza trece printr-o serie de reacţii catalizate enzimatic până la acid
piruvic
b. Are un randament energetic mult inferior
c. Glucoza se transformă în acid lactic, în urma trecerii succesive prin 10 reacţii chimice
catalizate enzimatic
d. Are loc în condiţii de efort fizic solicitant
e. Are loc mai ales la nivelul ficatului şi a muşchilor scheletici

R: a

230. Dintre pentoze face parte:

a. Glucoza
b. Fructoza
c. Galactoza
d. Riboza
e. Manoza

R: d

231. Fructoza:
a. Se formează prin digestia lactozei
b. Este cel mai dulce zahar
c. Component al glicolipidelor şi glicoproteinelor
d. Cerealele germinate sunt sursă importantă

42
e. Este cel mai frecvent dizaharid

R: b

232. Amidonul:
a. Este forma de depozit a glucozei în plante
b. Este cel mai frecvent dizaharid
c. Provine din trestia sau sfecla de zahăr
d. Este agent de fermentaţie în producţia de bere
e. Este implicat în formarea vit. K la nivel intestinal

R: a

233. Fibrele insolubile:

a. Nu se dizolvă în apă
b. Sunt necelulozice
c. Leagă carcinogeni
d. Provin din fructe, vegetale
e. Exemple: pectine, gume, mucilagii

R:a

234. Printre rolurile fibrelor solubile amintim:

a. Prevenirea sau tratamentul constipaţiei
b. Creşterea glicemiei
c. Managementul ponderal (senzaţie de saţietate)
d. Prevenirea diverticulozei
e. Protecţie cancer colon sau rect

R: c

235. Aminoacizi glucogenici sunt, cu excepţia:

a. Glicina
b. Valina
c. Alanina
d. Lizina
e. Aspartat

R:d

236. Este aminoacid cetogenic:

a. Serina
b. Leucina
c. Prolina
d. Metionina
e. Glutamat

R:b

237. Despre fructoză este fals:

a. Fructoza concentrată se foloseşte în alimentaţie

43
b. Fructoza urmează o cale metabolică, independentă de insulină - la nivelul ficatului, şi sub
acţiunea enzimei fructochinaza, se fosforilează degradându-se treptat cu eliberare de energie
c. Fructoza concentrată, adăugată în alimente, produce rezistenţă la insulină şi intoleranţă la
glucoză
d. Fructoza este un dizaharid prezent în mod natural, în cantităţi mici, în fructele dulci şi în
miere
e. Se absoarbe la nivel intestinal

R: d

238. Referitor la proteine, este falsă următoarea afirmaţie:

a. Este sursă de aminoacizi
b. Necesarul de proteine este dictat de turn-over-ul celular
c. 1g proteine = 4,1 kcal+CO2 + H2O (ciclul Krebs)
d. Conferă cel mai mic grad de saţietate
e. Este sursă de azot

R:d

239. Dintre funcţiile particulare ale aminoacizilor, una este falsă:

a. Glicina - rol în sinteza histaminei
b. Metionina - precursor de cistină
c. Fenilalanina - precursor de tirozină
d. Glutamina - precursor al ac. gama-aminobutiric
e. Metionina - donor de gruparea metil pt. sinteza colinei şi carnitinei

R: a

240. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a. Cheratina este o proteină complexă
b. Albumina este o metalopreoteină
c. Actina este o proteină fibrilară
d. Metionina este o proteină cu sulf
e. Globulina este o proteină plasmatică

R: b

241. Ureea nu:

a. Este o moleculă mică hidrosolubilă
b. Difuzează transmembranar
c. Este un compus anorganic
d. Are o eliminare facilă
e. Este transportor eficient de N

R: c

242. Amoniacul are următoarele caracteristici, cu excepţia:

a. Se formează prin dezaminarea oxidativă a aminoacizilor
b. Se formează prin degradarea sub acţiunea florei microbiene a resturilor de proteine în intestin
sau hidroliza ureei
c. La concentraţii crescute afectează SNC
d. Se converteşte la glutamină

44
e. Nu este un compus toxic

R: e

243. Aportul excesiv şi prelungit de proteine poate duce la, cu excepţia:

a. Osteoporoză
b. Pierderi urinare crescute de calciu
c. Marasm
d. Deteriorare progresivă a funcţiei renale
e. Creşte riscul de ateroscleroză

R: c

244. Este fals despre acizii graşi mononesaturaţi:

a. Surse: ulei de măsline, avocado, canola
b. Scad susceptibilitatea la oxidare a LDL-colesterolului
c. Cresc LDL şi HDL-colesterolul
d. Inhibă agregarea plachetară
e. Acidul oleic este unul din reprezentanţi

R: c

245. Nu este adevărat despre acizii graşi nesaturaţi forma trans:

a. Cresc agregabilitatea plachetară
b. Acidul elaidic este unul din reprezentanţi
c. Scad LDL-colesterolul
d. Scad HDL-colesterolul
e. Surse: margarina, unt

R: c

246. Despre acizii graşi saturaţi este fals:

a. Cele mai hipercolesterolemiante alimente: seminţele de palmier, uleiurile de palmier şi de
cocos şi untul
b. Determină progresia bolii coronariene
c. Au efect trombogen prin creşterea agregabilităţii plachetare
d. Efectul hipercolesterolemiant cel mai mare îl are acidul stearic
e. Aportul recomandat este 7-10 % din necesarul caloric

R: d

247. Despre metabolismul acizilor graşi este fals:

a. Biosinteza începe în ficat şi ţesut adipos
b. Oxidarea are loc în citosol
c. Enzimele implicate sunt în citosoli
d. Substratul de biosinteză este acetil-CoA
e. Acizii graşi sunt unitatea de bază a lipidelor

R: b

248. Nu este adevărat despre steroli:

a. Intră în componenţa sistemului nervos

45
b. Este precursor de vitaminei D
c. Este precursor al hormonilor steroidieni, aldosteron, ac. biliari
d. Sterolii vegetali se absorb în intestinul uman
e. Sarurile biliare facilitează absorbţia grăsimilor şi vitaminelor liposolubile în intestin

R: d

249. Următoarea moleculă semnal implicată în reglarea aportului alimentar are acţiune
orexigenă:
a. Leptina
b. Insulina
c. Bombesina
d. Colecistokinina
e. Grelina

R: e

250. Următoarele molecule semnal implicate în reglarea aportului alimentar au acţiune

orexigenă, cu excepţia:
a. Neuropeptidul Y
b. Orexinele A şi B
c. GLP-1
d. Beta endorfinele
e. Galanina

R: c

251. Despre Glucagon-Like Peptide 1 este fals:

a. Acţionează la nivel central
b. Accelerează golirea gastrică
c. Este secretat de celulele pancreatice insulare de tip A şi celulele endocrine L din ileon
d. Are rol în secreţia prandială de insulină
e. Inhibă aportul alimentar

R: b

252. La o femeie normoponderală înainte de perioada de gestaţie, câştigul ponderal optim în

sarcină este următorul:
a. 18 kg
b. 11,5-16 kg
c. 6 kg
d. Cel mult 5 kg
e. 23 kg

R: b

253. Referitor la administrarea de suplimente nutritive pe parcursul sarcinii, este adevărată

următoarea afirmaţie:
a. O dietă echilibrată acoperă în general necesarul de vitamine şi minerale necesar gestaţiei
b. Suplimentele de acid folic şi fier nu sunt necesare la toate gravidele
c. Este necesară recomandarea de rutină a suplimentelor de zinc şi vitamina E
d. Suplimentele nutritive nu sunt necesare la gravidele considerate cu risc

46
e. Este necesară recomandarea de rutină a suplimentelor de vitamina A

R: a

254. În ceea ce priveşte necesarul energetic şi de principii nutritive în sarcină, este

adevărată următoarea afirmație:
a. Metabolismul bazal creşte în gestaţie cu 50%
b. Necesarul de proteine zilnic este de 1,1 g/kg/zi, folosindu-se greutatea corporală dinaintea
sarcinii
c. Cantitatea de carbohidraţi recomandată în sarcină este de maxim 100 g/zi pentru a preveni
cetoza
d. Necesarul de acizi graşi în sarcină este de 33 g/24 ore acizi graşi polinesaturaţi ω-6 (acid
linoleic) şi de 10,4 g/24 ore acizi graşi polinesaturaţi ω-3 (acid α-linoleic)
e. Necesarul de fier scade în sarcină

R: b

255. Necesarul hidric al sugarului este următorul:

a. 125-150 ml/kg corp/zi
b. 10-20 ml/kg corp/zi
c. 50-60 ml/kg corp/zi
d. În funcţie de senzaţia de sete
e. 500 ml/zi

R: a

256. Referitor la alimentaţia nou născutului şi sugarului sunt adevărate următoarele

afirmaţii, cu excepția:
a. În primul an de viaţă, majoritatea proteinelor sunt furnizate de laptele uman şi formulele de
lapte
b. Laptele uman conţine cantităţi crescute de acizi graşi esenţiali precum acidul linoleic, linolenic
şi derivaţii cu lanţ lung ai acestora
c. Glucidele trebuie să furnizeze maxim 20% din totalul caloric la sugari
d. Formulele de lapte pentru sugari conţin adaosuri din toate vitaminele necesare
e. Aportul de vitamina K în perioada neonatală este extrem de important, deficitul putând duce la
apariţia de sângerări sau la boala hemoragică a nou născutului

R: c

257. Următoarea afirmaţie cu privire la laptele uman şi formulele de lapte este adevărată:
a. Laptele uman nu este în nici o situație alimentul ideal pentru nou născuţi
b. Laptele uman nu asigură necesarul energetic şi de nutrienţi în cantităţi adecvate în primele luni
de viaţă
c. Alimentaţia la sân nu aduce beneficii nutriţionale sugarului
d. Laptele uman şi colostrul nu conţin anticorpi şi factori antiinfecţioşi, ei sunt prezenţi în
formulele de lapte pentru sugari
e. Formulele comerciale de lapte sunt adaptate pentru a furniza necesarul nutritiv într-o formă
uşor absorbabilă

R: e

258. Nevoile energetice ale copilului sunt determinate de:

47
a. Metabolismul bazal
b. Venitul familial
c. Randamentul şcolar
d. Stres psihic
e. Mediul de viaţă

R: a

259. Referitor la nevoile nutriţionale în perioada copilăriei sunt adevărate următoarele

afirmaţii, cu excepția:
a. Aportul energetic al copiilor având aceeaşi vârstă şi sex depinde de nivelul activităţii fizice
b. Necesarul glucidic este de 20-30% din aportul caloric
c. Lipidele trebuie să reprezinte 25-35% din aportul caloric
d. Pentru copii sănătoşi este preferabil ca aceştia să primească vitamine şi minerale din alimente
e. Este necesară suplimentarea cu vitamine şi minerale la copii ce consumă diete vegetariene fără
produse lactate

R: b

260. Categoriile de copii cu risc care necesită suplimente de vitamine şi minerale sunt:
a. Copii din familiile cu statut socio-economic ridicat
b. Copii din ciclul gimnazial
c. Copii cu boli cronice precum fibroza chistică, afecţiuni hepatice
d. Copii din mediul rural
e. Copii care nu au utilizat niciodată suplimente de vitamine şi minerale

R: c

261. Alimentaţia copilului preşcolar se bazează pe următoarele principii, cu excepția:

a. Este o perioadă ce se remarcă prin dezvoltarea abilităţilor legate de autoalimentare
b. Este o perioadă în care apar şi se dezvoltă anumite preferinţe alimentare
c. Preşcolarii necesită un număr mai redus de mese (1-2/zi) datorită capacităţii mari a stomacului
d. Porţia preşcolarului nu trebuie să fie aceeaşi ca la adult
e. Alimentaţia în grup are o importanţă tot mai mare în viaţa preşcolarului, fiind neccesară o
atmosferă destinsă la masă

R: c

262. Alimentaţia şcolarului se bazează pe următoarele principii, cu excepția:

a. Este o perioadă caracterizată printr-un proces lent de creştere şi o mărire constantă a aportului
alimentar
b. Frecvent copii şcolari sunt responsabili de prepararea micului dejun
c. Este o perioadă în care micul dejun are importanță deosebită
d. Omiterea micului dejun duce la performanţe şcolare mai mari
e. Se pune accent pe creşterea ofertei de fructe, legume, cereale şi respectarea preferinţelor
alimentare

R: d

263. În perioada adolescenţei se modifică compoziţia corporală în funcţie de sex, astfel încât
la sfârşitul adolescenţei proporţia ţesutului adipos va fi:
a. Ţesutul adipos va creşte mai mult la fete (22-26%) comparativ cu băieţii (15-18%)

48
b. Ţesutul muscular va creşte mai mult la fete (22-26%) comparativ cu băieţii (15-18%)
c. Ţesutul adipos va creşte mai mult la băieţi (22-26%) comparativ cu fetele (15-18%)
d. Ţesutul osos va creşte mai mult la fete (22-26%) comparativ cu băieţii (15-18%)
e. Ţesutul adipos va creşte mai mult la fete (10%) comparativ cu băieţii (5%)

R: a

264. În aprecierea procesului de creştere în perioada adolescenţei, se utilizează următorii

parametri:
a. Greutatea normală pentru talia respectivă, în funcţie de vârstă şi sex, se încadrează între
percentilele a 30-a şi a 85-a a graficelor de creştere
b. Greutatea normală pentru talia respectivă, în funcţie de vârstă şi sex, se încadrează între
percentilele a 30-a şi a 90-a a graficelor de creştere
c. Valorile normale ale IMC-ului sunt cuprinse între percentila a 5-a şi a 65-a a graficelor de
creştere în funcţie de vârstă şi sex
d. Valorile normale ale IMC-ului sunt cuprinse între percentila a 20-a şi a 75-a a graficelor de
creştere în funcţie de vârstă şi sex
e. Evaluarea pliului cutanat oferă un grad mai mare de precizie

R: e

265. În cazul adolescenţilor, necesarul energetic se calculează în funcţie de:

a. Vârstă şi sex
b. Talie
c. Nivelul activităţii fizice
d. Toate de mai sus
e. Nici un răspuns corect

R: d

266. În cazul adolescenţilor, principiile alimentaţiei corecte sunt următoarele, cu excepția:

a. Din aportul energetic zilnic, 50-55% din calorii sunt reprezentate de glucide, majoritatea
glucide complexe
b. Din aportul energetic zilnic, 15% din calorii sunt reprezentate de proteine
c. Din aportul de lipide, raportul recomandat este de 1/4-1/3 de origine animală
d. Determinarea aportului energetic trebuie să ţină cont de nivelul activităţii fizice
e. Nu este necesară ajustarea aportului energetic în funcţie de creştere, fiind o perioadă stabilă din
punct de vedere staturo-ponderal

R: e

267. Referitor la nutriţia în perioada adolescenţei, este falsă următoarea afirmaţie:

a. Aportul proteic insuficient nu este urmat de consecinţe negative asupra compoziţiei corporale
b. Aportul proteic insuficient poate să apară în cazul unor afecţiuni cronice sau al dietelor
restrictive
c. Aportul de referinţă al calciului pentru toţi adolescenţii este de 1300 mg/zi
d. Nu se recomandă utilizarea de rutină a suplimentelor de vitamine şi minerale la adolescenţi
e. Cantitatea de alimente necesară zilnic trebuie să fie împărţită în 3 mese principale şi cel puţin 2
gustări, cu adaptare la programul şcolar

R: a

49
268. În perioada adolescenţei, sunt adevărate următoarele afirmaţii cu privire la aportul
nutriţional, cu excepția:
a. Aportul de referinţă al calciului pentru toţi adolescenţii este de 1300 mg/zi
b. Toţi adolescenţii au un necesar mai mic de fier
c. Aportul de referinţă al acidului folic este de 400 μg/zi
d. Fructele şi legumele reprezintă o sursă importantă de vitamine şi minerale, fiind recomandate
cel puţin 5 porţii/zi
e. Cantitatea de alimente necesar a fi consumate într-o zi trebuie să fie împărțită în 3 mese
principale și 2-3 gustări

R: b

269. Modificările fiziologice din perioada de îmbătrânire, cu răsunet nutriţional, sunt

următoarele, cu excepția:
a. Pierderea a 2-3% din masa slabă în fiecare decadă de viață
b. Rata metabolismului bazal creşte cu 15-20% de-a lungul vieţii
c. Necesarul energetic zilnic se modifică datorită sarcopeniei, creşterii masei de ţesut adipos şi
reducerii activităţii fizice
d. Diminuarea în proporţii variabile a simţurilor olfactiv, tactil şi gustativ
e. Scăderea apetitului şi a capacităţii de digestie şi absorbţie

R: b

270. La vârstnici pot apare următoarele modificări la nivelul sistemului gastrointestinal, cu

excepția:
a. Disfagia
b. Xerostomie
c. Atrofia gastrică
d. Modificarea motilităţii intestinale
e. Creşterea activităţii lactazei

R: e

271. Referitor la principiile nutriţiei optime la vârstnici, este falsă următoarea afirmație:
a. La vârstnici este recomandat un aport proteic de 1-1,25 g/kg/zi
b. Necesarul proteic la vârstnici este influenţat de prezenţa comorbidităţilor, severitatea şi durata
lor
c. Se recomandă ca 70% din necesarul energetic să fie furnizat de glucide
d. La vârstnici sunt necesare frecvent suplimentări vitaminice, după evaluare corectă
e. Deshidratarea este cea mai comună perturbare hidroelectrolitică la vârstnici

R: c

272. La femeia care alăptează, este adevărată următoarea afirmație:

a. Compoziţia laptelui matern variază în funcţie de dieta mamei
b. Producţia de lapte creşte în cazul în care femeia este subponderală sau urmează o dietă
hipocalorică
c. Este recomandabil ca femeia care alăptează să aibă un aport caloric zilnic de maxim 1800 kcal
d. Aportul de lichide recomandat în perioada alăptării este de 200-300 ml/zi
e. În cursul lactaţiei, aportul de proteine trebuie suplimentat cu 100 g proteine/zi

R: a

50
273. Pentru buna funcţionare a organismului şi status nutriţional optim este necesar:
a. Stare de echilibru între necesarul şi aportul energetic şi nutriţional
b. Aport constant de energie conţinută de alimente
c. Raport optim între insulină şi glucagon, hormonii implicaţi în metabolism în perioada de post şi
perioada alimentară
d. Toate cele de mai sus
e. Nici un răspuns corect

R: d

274. Piramida alimentară reprezintă:

a. Exprimarea recomandărilor privind activitatea fizică
b. Exprimarea grafică a standardelor nutriţionale, a cantităţilor şi a tipurilor de alimente ce trebuie
să fie consumate zilnic pentru a menţine starea de sănătate
c. Limitarea aporturilor nutriţionale în funcţie de vârstă
d. Toate de mai sus
e. Nici un răspuns corect

R: b

275. Referitor la cereale, sunt adevărate următoarele afirmații, cu excepția:

a. Reprezintă principalele componente ale dietei şi importante surse nutritive
b. Reprezentantul cel mai de seamă este orzul
c. În constituţia grâului, straturile externe conţin cea mai mare cantitate de fibre
d. Cu cât gradul de extracţie este mai scăzut, cu atât făina rezultată este cu un conţinut mai scăzut
în nutrienţi
e. Principalele minerale conţinute în cereale sunt fierul şi fosforul

R: b

276. În cadrul alimentaţiei sănătoase, referitor la grupa cerealelor sunt adevărate

următoarele:
a. Pâinea reprezintă o sursă importantă de nutrienţi, aducând 80% din necesarul energetic
b. Făinurile cu grad mare de extracţie conţin o cantitate mai mică de acid fitic comparativ cu făina
albă
c. Acidul fitic se combină cu minerale formând săruri insolubile şi modificându-le disponibilitatea
d. Făinurile cu grad mare de extracţie conţin o cantitate redusă de fibre alimentare
e. Valoarea nutritivă a făinii nu este modificată prin adăugarea altor ingrediente în procesul de
preparare a prăjiturilor

R: c

277. Conform piramidei alimentare, recomandările privind aportul de alimente din grupa
cerealelor sunt următoarele:
a. 2-3 porţii/zi
b. 6 până la 11 porţii/zi
c. 8 porţii/zi
d. 4 porţii/zi
e. Nici un răspuns corect

R: b

51
278. Principalii nutrienţi ai laptelui de vacă sunt următorii, cu excepția:
a. Proteinele, în principal cazeina şi lactalbumina
b. Carbohidraţi, sub forma amidonului
c. Grăsimi, într-o formă emulsifiată
d. Vitamine din complexul B, în special riboflavina
e. Vitamina A

R: b

279. Referitor la derivatele din lapte, este falsă următoarea afirmație:

a. Smântâna conţine o cantitate mare de grăsimi saturate având un important rol energetic
b. Untul are un conţinut crescut de vitamina A
c. Iaurtul se obţine prin adăugarea unei culturi de bacterii ce fermentează amidonul
d. Iaurturile probiotice conţin un număr mare de microorganisme nepatogene care formează
microbiota indigenă a tractului gastrointestinal
e. Laptele și preparatele din lapte sunt surse de calciu

R: c

280. Referitor la lapte şi produse lactate, sunt adevărate următoarele cu excepția:

a. Laptele semidegresat este similar cu laptele integral în ceea ce priveşte conţinutul în
carbohidraţi, proteine, minerale şi vitamine hidrosolubile
b. Laptele semidegresat are un conţinut mai scăzut în vitamine liposolubile
c. Laptele praf este un produs obţinut prin evaporarea apei din lapte
d. În cazul iaurturilor, conţinutul nutriţional este modificat prin adăugarea aromelor sau a
fructelor
e. Se recomandă consumul a 10 porţii zilnice de lapte sau derivate din lapte

R: e

281. Oul constituie un produs de bază în alimentaţie, fiind caracterizat prin:

a. Conţinut bogat în proteine cu valoare biologică înaltă şi vitamine
b. Cantitate mare de proteine în albuş cu valoare biologică foarte scăzută
c. Cantitate mare de proteine dar în proporţii necorespunzătoare a aminoacizilor esenţiali
d. Cantitate mare de grăsimi şi colesterol în albuş
e. Cantitate redusă de vitamine liposolubile

R: a

282. Următoarea afirmaţie cu privire la conţinutul nutritiv al oului este adevărată:

a. Reprezentantul principal al proteinelor din albuş este ovoalbumina
b. Valoarea biologică a proteinelor din ou este considerată 50%
c. Gălbenuşul nu este o sursă importantă de fosfolipide
d. Cu excepţia riboflavinei, toate celelalte vitamine se găsesc în albuş
e. Albuşul concentrează substanţele minerale din ou

R: a

283. Referitor la carne şi preparate din carne, este adevărată următoarea afirmație:
a. Cei mai importanţi constituienţi ai cărnii sunt glucidele, calciul şi vitaminele din grupul B

52
b. Proteinele din carne au o valoare biologică scăzută, deoarece nu conţin toţi aminoacizii
esenţiali
c. Conţinutul în proteine nu depinde de specie sau segment anatomic
d. Fierul conţinut în carne are o biodisponibilitate mai mică decât cel din vegetale
e. Sărurile minerale se găsesc într-o proporţie variabilă, fiind reprezentate în principal de fier

R: e

284. Carnea de peşte este comparabilă cu carnea celorlalte animale în ceea ce priveşte
compoziţia, cu unele specificări:
a. Este mai greu de digerat decât carnea de la mamifere şi păsări
b. Este o sursă importantă de proteine cu o valoare biologică înaltă, conţinând toţi aminoacizii
esenţiali
c. Speciile de peşte gras sunt cunoscute a fi sărace în vitaminele A şi D
d. Crustaceele sunt bogate în glucide
e. Caracteristică este proporţia mică de acizi graşi polinesaturaţi şi în special ω-3.

R: b

285. Conţinutul în proteine al cărnii variază în funcţie de specie, fiind adevărate

următoarele afirmaţii:
a. Carnea de pui 21%
b. Carnea de vită, oaie 17%
c. Carnea de porc 16%
d. Toate de mai sus
e. Nici un răspun corect

R: d

286. Referitor la constituenţii cărnii, este falsă următoarea afirmație:

a. Conţinutul în sodiu este mai mare în viscere
b. Ficatul are un conţinut crescut în vitamina A
c. Conţinutul în fosfor este foarte redus la peşte
d. Vitaminele sunt prezente în proporţii importante, în special cele din grupul B
e. Preparatele de carne sunt bogate în grăsimi

R: c

287. În cadrul alimentaţiei sănătoase, următoarea afirmaţie este falsă referitor la legume şi
vegetale:
a. Reprezintă principala sursă de vitamine şi minerale alături de fructe
b. Reprezintă o sursă importantă de carotenoizi şi agenţi fitoprotectori
c. Vegetalele cu frunze verzi au un conţinut crescut de tiamină
d. Legumele conţin o cantitate apreciabilă de substanţe minerale
e. Legumele şi produsele de soia sunt bogate în colesterol

R: e

288. Grupa legumelor şi vegetalelor se caracterizează prin următoarele, cu excepția:

a. Valoare energetică redusă, fiind indicate în dietele hipocalorice
b. Conţinut în minerale dependent de conţinutul în minerale al solului
c. Cartofii sunt caracterizaţi print-un index glicemic scăzut

53
d. Rădăcinoasele conţin acid ascorbic
e. Vegetalele cu păstăi conţin cantitatea cea mai mare de carbohidraţi şi proteine dintre toate
legumele

R: c

289. Fructele sunt alimente de origine vegetală caracterizate din punct de vedere nutriţional
prin următoarele:
a. Sărace în apă
b. Sărace în proteine
c. Foarte bogate în lipide
d. Vitamine liposolubile foarte bine reprezentate
e. Foarte sărace în minerale

R: b

290. Referitor la grupa fructelor, este falsă următoarea afirmație:

a. Glucidele reprezintă una dintre componentele cele mai importante
b. Lipidele se găsesc în special în sâmburi şi seminţe
c. Au un conţinut crescut în potasiu
d. Citricele au conţinut scăzut în acid ascorbic
e. Alături de legume, reprezintă singura sursă de acid ascorbic din dietă

R: d

291. Următoarea afirmaţie este adevărată:

a. Nucile au conţinut crescut de apă
b. Castanele au conţinut scăzut de carbohidraţi
c. Sucul provenit din fructe face parte din acelaşi grup de alimente
d. Sucul de fructe conţine o cantitate mult mai mare de fibre comparativ cu fructul întreg
e. Fructele nu au structură celulozică

R: c

292. Grupa produselor zaharoase se caracterizează prin următoarele:

a. Aport caloric mic oferit într-un volum mic
b. Prezenţa lor este absolut necesară pentru echilibrul raţiei alimentare
c. Acţiune cariogenă importantă, cu impact mai ales în rândul copiilor şi adolescenţilor
d. Reprezentare grafică la baza piramidei alimentare
e. Au valoare nutriţională foarte mare

R: c

293. În ceea ce priveşte băuturile, sunt adevărate următoarele cu excepția:

a. Ceaiul şi cafeaua au o valoare energetică de 7 kcal/g
b. Ceaiul este o sursă importantă de bioflavonoide
c. Vinurile dulci, berea şi lichiorurile au un conţinut important de carbohidraţi
d. Consumul de băuturi alcoolice interferă cu starea de nutriţie
e. Consumul de alcool interferă cu utilizarea nutrienţilor de către organism

R: a

54
294. Consumul de băuturi alcoolice în sarcină poate determina:
a. Avort spontan
b. Dezlipire de placentă
c. Greutate mică la naştere
d. Sindromul „alcool fetal”
e. Toate de mai sus

R: e

295. Sindromul „alcool fetal” ce poate apare datorită consumului de băuturi alcoolice în
sarcină se caracterizează prin următoarele, cu excepția:
a. Creştere insuficientă pre- şi postnatală
b. Întârziere în dezvoltare
c. Dezvoltare excesivă în înălţime
d. Microcefalie
e. Anomalii ale articulaţiilor scheletului

R: c

296. În ceea ce priveşte aportul de băuturi alcoolice, sunt adevărate următoarele:

a. Alcoolul poate fi consumat în cantităţi mari fără repercursiuni asupra stării de sănătate
b. În sarcină se recomandă aportul de băuturi alcoolice pentru creşterea apetitului
c. Se recomandă ca alcoolul să fie consumat înainte de aport alimentar
d. În hiperuricemie se recomandă aport de băuturi alcoolice terapeutic
e. Consumul cronic de alcool duce la apariţia malnutriţiei

R: e

297. În cadrul piramidei alimentare, recomandările privind aportul principalelor grupe de

alimente sunt:
a. Grupa legumelor şi vegetalelor 3-4 porţii/zi
b. Ouă 7 porţii/săptămână
c. Grupa pâine, cereale, paste 11-15 porţii/zi
d. Grupa fructelor 8 porţii/zi
e. Grupa lapte şi derivate ocazional

R: a

298. Depozitele energetice ale organismului sunt determinate de:

a. Aportul energetic
b. Consumul de energie secundar creşterii şi dezvoltării
c. Consumul de energie secundar activităţii fizice
d. Balanţa existentă între aportul de alimente şi consumul de energie
e. Statutul de fumător

R: d

299. Referitor la sursele energetice ale organismului sunt adevărate următoarele afirmații,
cu excepția:
a. Singura sursă energetică disponibilă organismului uman este cea reprezentată de alimente
b. Desfacerea legăturilor chimice din structura alimentelor determină eliberarea de energie

55
c. Energia eliberată din alimente este încorporată în legăturile fosfat macroergice din componenţa
intermediarilor energetici
d. Principalul donator de energie liberă este ATP
e. Cea mai mare parte a ATP este produsă la nivelul reticulilor endoplasmatici

R: e

300. Depozitele energetice ale organismului adult sunt:

a. La nivelul ţesutului adipos sub formă de proteine
b. La nivel hepatic sub formă de glucoză
c. La nivel hepatic sub formă de glicogen şi trigliceride
d. La nivel muscular sub formă de acizi grași
e. La nivelul ţesutului adipos sub formă de glicogen

R: c

301. În cele două perioade distincte, de post şi cea alimentară, căile metabolice activate vor
fi caracterizate prinurmătoarele, cu excepția:
a. În perioada de post, consumul de energie din depozite glucidice şi lipidice
b. În perioada alimentară, stocare de energie sub formă de glicogen şi trigliceride
c. În perioada de post, stocare de energie sub acţiunea insulinei
d. În perioada alimentară, reacţii anabolice sub acţiunea insulinei
e. În perioada de post, reacţii catabolice sub acţiunea glucagonului

R: c

302. Componentele principale ale consumului energetic sunt reprezentate de următoarele,

cu excepția:
a. Metabolismul bazal
b. Energia necesară creșterii și dezvoltării
c. Termogeneza
d. Energia necesară activităţii fizice
e. Energia razelor solare

R: e

303. Metabolismul bazal reprezintă:

a. Nivelul minim de energie necesară menţinerii vieţii
b. Consumul energetic pentru termogeneză
c. 30-35% din consumul energetic zilnic
d. Consumul de energie necesar deplasării corpului
e. Energia asigurată de alimente

R: a

304. Principalii factori care influenţează valoarea metabolismului bazal sunt următorii, cu
excepția:
a. Masa corporală
b. Vârsta
c. Sexul
d. Compoziţia corporală
e. Venitul familial

56
R: e

305. Următoarea afirmaţie referitoare la metabolismul bazal este adevărată:

a. Există o relaţie de directă proporţionalitate între metabolismul bazal şi greutatea corporală
b. Repartiţia ţesutului adipos are o mare influenţă asupra valorii metabolismului bazal
c. Masa slabă nu influenţează valoarea metabolismului nazal
d. Ţesutul adipos are cea mai mare rată a metabolismului
e. Valoarea metabolismului bazal nu depinde de vârstă

R: a

306. Referitor la acţiunea dinamică specifică a alimentelor, este falsă următoarea afirmație:
a. Este influenţată de compoziţia dietei
b. Cel mai mare consum energetic se înregistrează după ingestia de proteine şi carbohidraţi
c. Cel mai mare consum energetic se înregistrează după ingestia de lipide
d. Cel mai mic consum energetic se înregistrează după ingestia de lipide
e. Reprezintă cantitatea de energie consumată pentru digestia, absorbţia, transportul şi
metabolismul alimentelor ingerate

R: c

307. Acţiunea dinamică a alimentelor poate fi modificată astfel, cu excepția:

a. Alimentele condimentate cresc consumul energetic
b. Alimentele condimentate scad consumul energetic
c. Cafeina crește consumul energetic
d. Alimentele calde cresc consumul energetic
e. Nicotina creşte consumul energetic

R: b

308. Referitor la temperatura corpului uman este falsă următoarea afirmație:

a. Se menţine constantă în limite de 36,2-36,8oC temperatura periferică
b. Copiii prezintă valori mai ridicate decât vârstnicii
c. Se menţine constantă în limite de 37-37,5oC temperatura centrală
d. Există variaţii diurne cu valori mai mari la prânz comparativ cu dimineaţa
e. Deviaţiile termice ale mediului ambiant pot influenţa temperatura corpului uman

R: d

309. Energia necesară desfăşurării activităţilor fizice reprezintă:

a. Aproximativ 60% din cheltuielile energetice ale organismului
b. Cea mai variabilă componentă a consumului energetic total al organismului
c. Componenta necesară doar desfăşurării sporturilor de performanţă
d. 50% din cheltuielile energetice ale organsimului, indiferent de vârstă şi sex
e. Componenta neglijabilă a balanţei energetice

R: b

310. Tipul de substrat energetic utilizat în timpul efortului fizic depinde de:
a. Intensitatea efortului fizic
b. Durata efortului fizic

57
c. Antrenamentul persoanei
d. Greutatea persoanei
e. Toate de mai sus

R: e

311. Următoarea afirmaţie cu privire la sursele energetice din timpul efortului fizic este
adevărată:
a. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică se bazează pe rezervele de ATP
existente şi cele formate prin intermediul fosfocreatinei
b. Un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică se bazează pe rezervele de trigliceride
c. Un efort fizic de intensitate mică va impune intrarea în acţiune a căii glicolitice anaerobe
d. Efectuarea unui efort fizic de intensitate mare și durata mică va presupune utilizarea energiei
provenite în principal din metabolizarea acizilor graşi
e. Un efort fizic de intensitate mare ce durează câteva ore se bazează pe rezervele de ATP

R: a

312. Următoarea afirmație este adevărată privind modificările metabolice fiziologice din
sarcină:
a. Metabolismul bazal scade cu 30%
b. Metabolismul bazal crește cu 15% din trimestrul II
c. Insulinorezistența scade progresiv pe măsură ce sarcina înaintează
d. Activitatea fizică crește foarte mult
e. Scade nivelul lipidelor plasmatice
R: b

313. Beneficiile alăptării sunt următoarele, cu excepția:

a. Scăderea frecvenței bolii diareice la nou născut
b. Scăderea incidenței otitei medii la copil
c. Scăderea riscului pentru obezitate la copil ulterior, pe parcursul vieții
d. Creșterea incidenței cariei dentare
e. Scăderea riscului de neoplasm mamar la mamă
R: d

314. Următoarele afirmații sunt adevărate privind recomandările dietetice pe perioada

alăptării:
a. Se recomandă diete hipocalorice pentru scădere ponderală progresivă
b. Se recomandă aport de lactate la 2-3 zile
c. Se recomandă aport variat de cereale, fructe, vegetale
d. Se recomandă aport de legume și fructe după ce se realizează diversificarea alimentației
sugarului
e. Nu se recomandă fibre alimentare
R: c

315. Privind creșterea și dezvoltarea normală în perioada de nou-născut și sugar, este

adevărată următoarea afirmație:
a. Greutatea se triplează pe parcursul primului an
b. Greutatea se tripleaza pe parcursul primelor 6 luni
c. Câștigă 45% în lungime

58
d. Câștigă 55% în lungime
e. Câștigă 60% în perimetrul cranian
R: a
316. Recomandările nutriționale privind alimentația sănătoasă cuprind:
a. Aport de lipide saturate de 10-15%
b. Aport de lipide mononesaturate de 7-10%
c. Aport de lipide polinesaturate ≤10%
d. Aport de glucide 60-65%
e. Aport de proteine 10%
R: c

317. Recomandările nutriționale la vârstnici cuprind următoarele, cu excepția:

a. Aport caloric de 40 kcal/kg/zi
b. Aport proteic de 0,8 g/kg/zi in cazul afectării renale
c. Aport de glucide 45-65% din necesar energetic
d. Aport de lipide 30% din aport caloric
e. Restricție severă hidrică pentru a nu apare edemele
R: e
318. Următoarele reprezintă semne de ”alarmă” din punct de vedere nutrițional la
vârstnici:
a. Pierdere involuntară în greutate de 5% într-o lună
b. Pierdere involuntară în greutate de 30% în ultimele 6 luni
c. IMC ≤25 kg/m2
d. Lăsat în farfurie 5% în ultimele 7 zile
e. IMC ≤27 kg/m2
R: a

319. Următoarea afirmație legată de aportul de glucide la sportivi este adevărată:

a. Este necesar un aport de glucide de 25-30% din necesarul energetic zilnic pentru susținerea
rezervei de glicogen
b. Antrenamentul muscular scade eficiența depozitării glicogenului
c. Pentru refacerea depozitelor de glicogen sunt necesare alimente bogate în proteine
d. Imediat înaintea competiției se recomandă aport crescut de fibre pentru a ameliora motilitatea
intestinală
e. Pentru activități fizice cu durata ≥45 minute este necesar un aport suplimentar de glucide rapid
absorbabile
R: e
320. Următoarele afirmații legate de aporturile nutriționale la sportivi sunt adevărate, cu
excepția:
a. Necesarul de proteine este mai mare în cazul sporturilor ce presupun rezistență față de cele ce
presupun forță sau viteză
b. Aportul recomandat de proteine este de 10-20% din aportul caloric
c. Aportul mixt de proteine cu glucide crește masa proteică musculară
d. Aportul mixt de proteine cu lipide crește masa adipoasă
e. Aportul recomandat de proteine în cazul sporturilor de forță sau viteză este de 1,2-1,6 g/kg/zi
R: d

59
321. Următoarea afirmație privind aportul de vitamine și minerale la sportivi este falsă:
a. Deficitul de fier se asociază cu scăderea performanței sportive, chiar în absența anemiei
b. Deficitul de fier se asociază cu scăderea capacității de a efectua activitate fizică
c. Alergătorii de cursă lungă sunt la risc de a dezvolta deficit de fier
d. ”Amenoreea atletelor” are drept cauză deficitul de cortisol cu scăderea eliberării
gonadotrofinelor
e. Vegetarienii sportivi sunt la risc de a dezvolta deficit de vitamina B12
R: d
322. Următoarea afirmație este adevărată:
a. Densitatea energetică reprezintă procentajul de kcal pentru 100 g de aliment
b. Densitatea energetică reprezintă conținutul de nutrimente nonenergetice pentru 100 kcal de
aliment
c. Densitatea nutrițională este un determinant esențial al sațietății
d. Densitatea energetică a unui aliment este direct proporțională cu conținutul în sare
e. Densitatea energetică a unui aliment este direct proporțională cu conținutul de proteine
R: a

323. Rolurile apei în organism sunt următoarele, cu excepția:

a. Asigură metabolizarea fibrelor
b. Contribuie la forma și structura organismului
c. Este un mediu fluid necesar reacțiilor organismului
d. Asigură dizolvarea substanțelor din țesuturi și celule
e. Asigură transportul nutrienților și al deșeurilor
R: a
324. La nivelul organismului uman, apa îndeplinește următoarele roluri, cu excepția:
a. Reglarea temperaturii umane
b. Lubrifiant pentru diverse substanțe
c. Fluid pentru dizolvarea medicamentelor
d. Contribuie la reglarea mobilității active
e. Asigură forma organismului
R: d

325. Cantitatea de apă din organismul uman variază în funcție de următorii factori, cu
excepția:
a. Compoziție corporală
b. Vârstă
c. Perioada fiziologică
d. Sex
e. Etnie
R: e
326. În ceea ce privește volumul compartimentelor lichidiene ale organismului, următoarea
afirmație este adevărată:
a. Volumul plasmatic diferă în funcție de activitatea fizică
b. Lichidul intracelular crește pe măsura înaintării în vârstă
c. Lichidul interstițial scade pe măsura înaintării în vârstă
d. Lichidul total este același indiferent de vârstă
e. Lichidul plasmatic diferă în funcție de aportul de fibre

60
R: c

327. Calculul osmolarității plasmatice se face pe baza următoarei formule:

a. 2 x Na+ + glucoza/18 + uree/6, valorile glucozei și ureei în mg/dl
b. 2 x Na+ + glucoza/18 + uree/6, valorile glucozei și ureei în mmol/ml
c. Na+ + 2 x glucoza/18 + uree/6, valorile glucozei și ureei în mg/dl
d. 2 x Na+ + glucoza/18 + 2 x uree/6, valorile glucozei și ureei în mg/dl
e. 2 x Na+ + glucoza/6 + uree/18, valorile glucozei și ureei în mg/dl
R: a
328. Simptomele deshidratării la o pierdere de 1-5% din greutate sunt următoarele:
a. Scăderea senzației de sete, disconfort general, astenie fizică
b. Disconfort general, astenie fizică, reducerea/lipsa apetitului
c. Scăderea senzației de sete, disconfort general, creșterea apetitului
d. Scăderea senzației de sete, creșterea apetitului, astenie fizică
e. Disconfort general, astenie fizică, creșterea apetitului
R: b
329. Simptomele deshidratării la o pierdere a 10% din greutate sunt următoarele, cu
excepția:
a. Amețeli
b. Cefalee
c. Tulburări de vorbire
d. Dificultăți de mers
e. Creșterea apetitului
R: e
330. Următoarea afirmație este falsă cu privire la simptomele deshidratării la o pierdere de
peste 10% din greutate:
a. Tegumente umede, transpirate
b. Delir
c. Spasme musculare
d. Hipotensiune arterială
e. Tulburări de vedere
R: a
331. Următoarea afirmație cu privire la grupa cerealelor este falsă:
a. Păstrare ușoară și îndelungată
b. Potențial tehnologic ridicat
c. Constituie baza alimentației umane
d. Însușiri senzoriale deosebite
e. Asigură un aport deosebit de lipide esențiale
R: e

332. Următoarele afirmații cu privire la grâu sunt adevărate, cu excepția:

a. Prin măcinare se obține făina de grâu
b. Făina albă este lipsită de târâțe
c. Conține proteine, glutenina și gliadina
d. Conține gluten, care are rol important în dezvoltarea creierului
e. Făina albă, rafinată este lipsită de germeni de grâu

61
R: d

333. Următoarea afirmație despre cereale este falsă:

a. Acidul fitic și fitații scad disponibilitatea mineralelor
b. Glutenul din constituția cerealelor poate declanșa reacții adverse imune – enteropatia glutenică
c. Micotoxinele pot infecta culturi și cereale din depozite
d. Acidul fitic scade digestibilitatea proteinelor
e. Fitații nu influențează digestia și absorbția proteinelor
R: e
334. Următoarele afirmații cu privire la fructe în nutriția umană sunt adevărate, cu
excepția:
a. Asigură un aport energetic crescut
b. Conținut redus de lipide
c. Conținut redus de sodiu
d. Contribuție importantă la aportul de vitamina C
e. Conținut crescut de fibre alimentare
R: a
335. Următoarele afirmații cu privire la leguminoasele boabe sunt adevărate, cu excepția:
a. Proteinele au valoare biologică mai mare decât a cerealelor
b. Sunt deficitare în aminoacizi cu sulf
c. Din categoria glucidelor predomină amidonul
d. Din categoria lipidelor predomină acizi grași saturați
e. La nivelul învelișurilor predomină celuloza și hemiceluloza
R: d
336. Leguminoasele boabe sunt bogate în următorul aminoacid:
a. Valina
b. Leucină
c. Izoleucină
d. Lizină
e. Triptofan
R: d
337. Următoarea afirmație despre cartof este falsă:
a. Legumă hrănitoare, ușor digerabilă
b. Bogat în proteine
c. Consumat doar preparat anterior
d. Bogat în amidon
e. Bogat în potasiu
R: b

338. Următoarea firmație despre albușul de ou este falsă:

a. Reprezintă 60% din greutatea oului
b. Proteina principală este reprezentată de ovalbumina
c. Bogat în substanțe minerale
d. Predomină vitamina C
e. Bogat în riboflavină

62
R: d

339. Următoarea afirmație despre gălbenușul de ou este falsă:

a. Sursă bogată de nutrienți
b. Aproximativ 1/3 este reprezentat de lipide
c. Conținut crescut de minerale și vitamine
d. Aproximativ ½ este reprezentată de apă
e. Conține fibre
R: e
340. Următoarea afirmație cu privire la conținutul de vitamine și minerale al cărnii și
produselor din carne este falsă:
a. Sursa majoră de vitamina B12 este peștele
b. Sursa majoră de vitamina B1 este carnea de porc
c. Sursa majoră de fier sub forma hem este carnea de vită
d. Surse bune de seleniu sunt carnea de porc, pui, vită
e. Unele produse din carne procesate sunt surse importante de sodiu
R: a
341. Peștele reprezintă o sursă foarte importantă de:
a. Valină
b. Acizi grași esențiali
c. Colesterol
d. Vitamina C
e. Potasiu
R: b
342. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la acizii grași forma trans, cu excepția:
a. Contribuie la alterarea endoteliului vascular
b. Determină creșterea riscului metabolic
c. Duc la alterarea profilului protidic
d. Contribuie la alterarea profilului lipidic
e. Sunt obținute prin hidrogenarea parțială a uleiurilor
R: c
343. Dieta mediteraneană se caracterizează prin consum crescut de alimente din
următoarele grupe:
a. Ulei vegetal (măsline)
b. Dulciuri
c. Vinuri
d. Carne și preparate din carne
e. Sucuri
R: a

344. Dieta mediteraneană se caracterizează prin consum redus de alimente din următoarele
grupe:
a. Vinuri
b. Carne și preparate din carne
c. Ulei de măsline
d. Pește, ouă

63
e. Cereale, nuci, semințe
R: b
345. Printre beneficiile dietei mediteraneene se regăsesc următoarele, cu excepția:
a. Prevenția și controlul sindromului metabolic
b. Prevenția diabetului zaharart de tip 2
c. Prevenția bolilor coronariene
d. Reducerea riscului cardiovascular
e. Creșterea riscului declinului congnitiv precoce
R: e

346. Printre avantajele dietei vegetariene se regăsesc următoarele:

a. Creștere ponderală
b. Prevalență crescută a osteoporozei (nu și la vegani)
c. Risc crescut de boală coronariană
d. Risc scăzut de diabet zaharat de tip 2
e. Incidență crescută a cancerelor
R: d
347. În dieta vegetariană, următoarea afirmație legată de aportul de lipide este falsă:
a. Necesarul este acoperit cu lipide vegetale
b. Este o dietă bogată în lipide nesaturate
c. Sursele alimentare de lipide sunt reprezentate de uleiuri, germeni de cereale, nuci
d. Este o dietă bogată în acizi grași omega 6
e. Este o dietă bogată în acizi grași omega 3
R: e

348. În dieta vegetariană, următoarea afirmație legată de aportul și metabolismul fierului

este adevărată:
a. Disponibilitate crescută în alimente vegetale
b. Absorbția este mai crescută la vegetarieni
c. Absorbția este accelerată de acidul ascorbic
d. Absorbția este accelerată de polifenoli, fitați
e. În sursele vegetale este sub formă de fier hem
R: c
349. Dieta vegetariană este o dietă săracă în:
a. Proteine
b. Glucide complexe
c. Acid folic
d. Carotenoizi
e. Fibre alimentare
R: a
350. Următoarele reprezintă metode de investigare a consumului alimentar la nivel
individual, cu excepția:
a. Jurnal alimentar
b. Metoda inventarului
c. Chestionarul de rapel a ultimelor 24 ore

64
d. Chestionar de frecvență alimentară
e. Istoria alimentară
R: b
351. Parametrii antropometrici utilizați în evaluarea nutrițională individuală sunt
următorii, cu excepția:
a. Greutatea
b. Înălțimea
c. Dozarea glicemiei
d. Circumferința abdominală
e. Pliurile cutanate
R: c

352. Dintre afirmaţiile următoare, care este adevărată?

a. Gastronomia reprezintă arta pregătirii alimentelor într-un mod cât mai placut şi mai atrăgător
b. Alimentul, dupa preparare, trebuie să devină mai uşor de digerat şi să aibă un aspect şi un gust
plăcut
c. Prepararea alimentelor nu poate avea implicaţii în profilaxia sau vindecarea unor afecţiuni
d. Este indicat ca toate alimentele să fie consumate în stare crudă
e. Prin pregătire culinară, alimentele devin iritante sau nocive

R: b

353. Una din etapele gastrotehniei este reprezentată de cercetarea stării de salubritate a
alimentelor. Una din afirmaţii nu este adevărată:
a. Această etapă trebuie făcută exclusiv de către organe specializate
b. Carnea proaspătă este acoperită cu o peliculă subţire, uşor umedă, prezentând pe secţiune o
culoare roz-roşie
c. Carnea proaspată nu lasă urmă la presiunea digitală
d. Peştele proaspăt are solzii greu detaşabili
e. Oul proaspăt este mai greu decât cel vechi

R: a

354. Carnea alterată are următoarele caracteristici:

a. Acoperită la suprafaţa de o peliculă subţire, iar pe secţiune prezintă o coloraţie roz
b. Are consistenţă elastică
c. Măduva oaselor este elastică, lucioasă şi umple în întregime canalul medular al osului
d. Lasă amprentă la presiune digitală
e. Mirosul si gustul sunt caracteristice speciei de la care provine carnea

R: d

355. Carnea congelată are următoarele caracteristici:

a. Are la suprafaţă o coloraţie normală, cu o nuanţă mai deschisă decât carnea proaspată
b. Pe secţiune, suprafaţa sa este umezită de un lichid de culoare roşie
c. Elasticitatea sa este crescută
d. Depresiunea formată prin apăsarea digitală dispare
e. Are o consistenţă mai scăzută comparativ cu carnea proaspătă

R: b

65
356. Despre lapte sunt adevarate următoarele cu o excepţie:
a. Laptele proaspăt are aspect de lichid omogen, fără impurităţi
b. Culoarea este albă, cu nuanţe gălbui
c. Laptele praf nealterat se prezintă sub formă de aglomerări în bulgări
d. Laptele praf are gust dulceag şi miros plăcut
e. Orice denaturare a gustului şi/sau mirosului laptelui arată că acesta este alterat

R: c

357. Următoarea afirmaţie despre grupa de alimente "lapte şi derivate" nu este adevărată:
a. Laptele praf alterat se prezintă sub formă de aglomerări în bulgări
b. Brânza de vaci proaspătă are aspect omogen şi consistenţă de pastă fină
c. La brânza telemea se admite prezenţa unor găuri rare de fermentaţie
d. Chefirul se obtine prin fermentatia alcoolica si lactica din "maia" de granule de chefir
e. Untul proaspăt are culoarea alb-galbuie, mai deschisă la cel fabricat în lunile de vară şi mai
accentuată la cel obţinut iarna

R: e

358. Una din etapele premergătoare preparării culinare este cercetarea stării de salubritate
a alimentelor. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:
a. Această etapă nu trebuie făcută exclusiv de către organe specializate
b. Carnea proaspătă este acoperită cu o peliculă subţire, uşor umedă, prezentând pe secţiune o
culoare roz-roşie
c. Carnea proaspătă nu lasă urmă la presiunea digitală
d. Peştele proaspăt are solzii foarte uşor detaşabili
e. Oul proaspăt este mai greu decât cel vechi

R: d

359. Despre prelucrarea termică a alimentelor sunt adevărate următoarele afirmaţii cu

excepţia:
a. Nu este necesară pentru absolut toate alimentele
b. Are scopul de a creşte gradul de salubritate al alimentelor
c. Depinde de temperatura mediului la începutul şi în timpul tratamentului
d. Presupune modificări fizico-chimice ce dau alimentelor proprietăţi noi
e. Determină scăderea sapidităţii anumitor alimente

R: e

360. Între manoperele preliminare prelucrării termice a alimentelor amintim următoarele,

cu excepţia:
a. Tranşarea cărnii pe calităţi şi categorii
b. Decongelarea rapidă a cărnii
c. Spălarea legumelor prin menţinerea timp scurt în apa de spălare
d. Curăţarea legumelor (prin răzuire, detaşarea frunzelor externe, curăţarea cojii)
e. Spălarea ouălor cu apă călduţă

R: b

361. În timpul preparării termice se produc următoarele modificări, cu excepţia:

66
a. Proteinele suferă un proces de denaturare cu pierderea solubilităţii şi coagularea lor
b. Amidonul se transformă în dextrine fiind ulterior descompus de amilaza salivară şi pancreatică
c. Fibrele se ramolesc fiind mai puţin iritante pentru colon
d. Grăsimile devin mai puţin sensibile la acţiunea bilei şi altor enzime (lipaza gastrică şi
intestinală)
e. Paraziţii şi microorganismele sunt distruşi

R: d

362. Următoarele afirmaţii sunt false, cu o excepţie:

a. Tiamina, piridoxina, ac. pantotenic sunt foarte puţin sensibile la acţiunea temperaturilor ridicate
b. Carnea prăjită pierde aproximativ 50% din tiamină pe când cea fiartă pierde aproximativ 14%
c. Fierberea legumelor şi fructelor distruge 10% din vitamina C
d. Vitamina A se pierde în cantitate foarte mare deoarece trece în apa de fierbere
e. Pentru evitarea distrugerii vitaminelor hidrosolubile se recomandă alcalinizarea apei de fierbere

R: b

363. Reacţia Maillard:

a. Reprezintă pierderea totală a vitaminelor şi mineralelor în timpul preparării termice a
alimentelor
b. Reprezintă asocierea de carbohidrati şi proteine ce poate genera la temperaturi mari o
cafeinizare non-enzimatică
c. Reprezintă asocierea de carbohidraţi şi lipide ce generează o reducere de către grupul carbonil
din glucoză a lanţurilor peptidice
d. Nu are drept efect modificarea gustului, culorii, aromei
e. Se produce la temperaturi scăzute şi ph de minim 5.5

R: b

364. Cauzele deteriorării uleiurilor în timpul procesului de prăjire sunt următoarele, cu o

excepţie:
a. Temperatura scăzută
b. Accesul aerului
c. Contaminarea determinată de reziduuri alimentare
d. Pierderea antioxidanţilor naturali
e. Prezenţa cuprului

R: a

365. Avantajele gătirii la cuptorul cu microunde sunt urmatoarele, exceptând:

a. Prepararea rapidă a alimentelor
b. Decongelarea rapidă a alimentelor
c. Gustul agreabil datorită producerii reacţiei Maillard
d. Pierderea mai mică de vitamine hidrosolubile
e. Modificări mai minore ale proteinelor

R: c

366. Fierberea laptelui are următoarele urmări, cu excepţia:

a. Distruge unii fermenţi facându-l mai digerabil
b. Distruge vitamina C

67
c. Lactalbumina coagulează
d. Distruge eventualele microorganisme patogene
e. Laptele devine mai puţin digerabil

R: a

367. Următoarele modificări apar în cursul preparării termice a cărnii, cu o excepţie:

a. Inactivarea unor toxine (toxina botulinică)
b. Formarea substanţelor sapide ale cărnii
c. Scăderea conţinutului proteic
d. Pregătirea albuminelor pentru digestie
e. Păstrarea substanţelor extractive şi nutritive în carne atunci când fierberea porneşte de la rece

R: e

368. Peştele conţine:

a. Acizi graşi saturaţi
b. Proteine cu valoare biologică mare
c. Glucide simple
d. Conţinut crescut de nucleoproteine
e. Sursă importantă de Fe

R: b

369. Despre ou sunt adevărate următoarele afirmaţii cu excepţia:

a. Conţine proteine cu valoare biologică mare
b. Conţine vitamine hidro şi liposolubile
c. Conține o cantitate importantă de vitamina C
d. Are un efect excitosecretor mai scăzut decât carnea
e. Poate fi conservat prin deshidratare

R: c

370. Următoarea afirmaţie este adevărată:

a. "Legătura cu ou" este un proces implicat în obţinerea maionezei
b. "Fulgii de ou" apar atunci când se produce coagularea şi flocularea albuşului la temperaturi >
70 grade C
c. "Legarea prin emulsionare" stă la baza obţinerii sufleurilor
d. Budincile se obţin prin adăugarea albuşului bătut spumă la alte ingrediente (legume, făinoase,
cartof, brânza)
e. Compoziţiile pe bază de galbenuş de ou şi lapte stau la baza formării cremelor

R: e

371. Următoarele afirmaţii referitoare la legume şi fructe sunt adevărate:

a. Pentru acţiunea lor alcalinizantă legumele şi fructele sunt indeosebi indicate în toate afecţiunile
însoţite de scăderea RA (rezervei alcaline)
b. K (potasiu) are o acţiune similară cu a Na (sodiu) în ceea ce priveşte retenţia de apă în
organism ceea ce explică acţiunea diuretică a legumelor
c. Leguminoasele uscate sunt sărace în glucide (amidon) şi proteine vegetale
d. Leguminoasele uscate sunt tot atât de bogate în lipide ca şi carnea
e. Un reprezentant de seama al tuberculilor este mazărea

68
R: a

372. Următoarele afirmaţii despre salate sunt adevărate, cu excepţia:

a. Salatele aduc o mare cantitate de vitamine, săruri minerale şi glucide uşor asimilabile care
lipsesc din alimentele de origine animală sau sunt distruse în timpul preparării termice a acestora
b. Contribuie la diversificarea alimentaţiei zilnice
c. Unele legume conţin substanţe fitoncide care pot să distrugă sau să oprească multiplicarea unor
microorganisme
d. Curăţirea legumelor pentru salată se va face cu puţin timp înainte de servire folosindu-se un
cuţit inoxidabil
e. Spălarea legumelor se face prin înmuierea acestora în apă timp de 30-60 de minute

R: e

373. Pentru prelucrarea termică a legumelor trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte,
cu o excepţie:
a. Timpul de fierbere
b. Cantitatea de apă
c. Tăierea legumelor înainte de a fi fierte
d. Păstrarea culorii naturale a legumelor prin adăugarea bicarbonatului de sodiu în apa de fierbere
e. Păstarea legumelor dupa ce au fost tocate înainte de a fi fierte

R: d

374. Cerealele şi făinoasele constituie alimente foarte importante pentru alimentaţia omului
sănătos. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. Proteinele din cereale conţin toţi aminoacizii esenţiali
b. Proteinele din secară sunt inferioare proteinelor din grâu
c. Făina cu un grad de extracţie mare pierde o mare parte din minerale şi vitaminele din
complexul B
d. Făina integrală este utilizată în patiserie şi la prepararea prăjiturilor
e. În cenuşa cerealelor predomină miliechivalenţi acizi

R: e

375. Una din caracteristicile principale ale crupelor este acela că fierb repede şi prin
fierbere îşi măresc volumul şi îşi modifică calitaţile gustative devenind plăcute la gust.
Astfel:
a. Grişul se foloseşte fiert în apă sau lapte sau adăugat la supe, ciorbe, produse de patiserie
b. Mălaiul are o valoare calorică mică şi valoare biologică ridicată
c. Mălaiul are un conţinut crescut de aminoacizi esenţiali
d. Orezul, prin fierbere nu îşi măreşte volumul
e. Fierberea orezului şi a pastelor făinoase se face într-o cantitate nu foarte mare de apă

R: a

376. Există următoarele tipuri de aluaturi, cu o excepţie:

a. Aluat nedospit - frământarea făinii cu apa rece
b. Aluat franţuzesc sau foetaj - faina şi unt în cantităţi egale
c. Aluat pentru foi de placintă - făina, apă, sare, puţin untdelemn
d. Aluat de tăiţei - aluat simplu, fără grasime, cu ou

69
e. Aluat nisipos - aluat de ecler

R: e

377. Între sosurile reci amintim următoarele, cu excepţia:

a. Sosul de lămâie
b. Sosul tartar
c. Sosul "remoulade"
d. Sosul "vinaigrette"
e. Sosul Bechamel

R: e

378. Între sosurile calde amintim următoarele, cu excepţia:

a. Sosul Bechamel
b. Sosul "a la creme"
c. Sosul de rosii (sosul tomat)
d. Sosul "remoulade"
e. Sosul spaniol (brun)

R: d

379. Următoarele afirmaţii legate de supe şi ciorbe sunt adevărate, cu excepţia:

a. Supele limpezi de legume se obţin prin inroducerea legumelor în apă clocotită sau în abur sub
presiune la care se adaugă cereale sau derivate ale acestora sau legume fierte pasate
b. Pentru obţinerea bulionului de carne concentrat, carnea tăiata în bucaţi mici se va pune la fiert
"de la rece"
c. Supa limpede se prepară din carne sau oase
d. Supele îngroşate au un aport caloric mai ridicat comparativ cu supele limpezi
e. Consomme-ul este un preparat care presupune un proces termic de foarte lungă durată

R: a

380. Deserturile sunt preparate culinare cu o savoare deosebită care se servesc de obicei la
sfârşitul mesei. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. Sucurile de fructe şi de legume - se prepară din fructe şi legume de bună calitate păstrându-şi
calitaţile nutritive dacă sunt ţinute la temperatură de 4 grade C timp de 24-48 ore
b. Chiselurile sunt preparate culinare care se prepară prin înglobarea unei foi de gelatină în lapte,
brânza de vaci, sucuri de fructe, etc
c. Făinoasele cu lapte se recomandă a fi fierte îndeosebi în sistem "bain marie"
d. Compoturile se obţin prin fierberea îndelungată a fructelor, fiind un desert foarte bun pentru
alimentaţia bolnavilor de stomac
e. Cremele sunt preparate culinare cu o valoare nutritivă relativ scazută

R: c

381. Derivatele din lapte:

a. Se păstrează la temperatura de 8-10 grade C
b. Sunt uşor de digerat, hrănitoare şi cu proprietăţi laxative
c. Nu sunt recomandate în tratamentul unor afecţiuni (cum ar fi colopatiile cronice sau
constipaţiile)
d. Brânzeturile sunt sărace în substanţe nutritive

70
e. Proteinele conţinute în aceste preparate sunt incomplete

R: b

382. Una din afirmaţiile de mai jos nu este adevărată:

a. Garniturile "a la greque" se obţin prin fierberea legumelor înăbuşit, adăugând unt şi zeamă de
lămâie
b. Sufleurile sunt preparate culinare pregătite din carne sau legume legate cu sos alb sau ou la
care se adaugă diferite ingrediente pentru ameliorarea gustului sau mărirea valorii nutritive
(caşcaval, unt, smântână)
c. Garniturile preparate din paste făinoase se vor fierbe în apă multă pentru a nu aglutina
d. Pireurile sunt obţinute prin fierberea şi apoi pasarea legumelor, cu adaos de unt şi lapte
e. Budincile dietetice se prepara la fel ca şi cele obişnuite cu deosebirea că în multe cazuri se
înlocuieşte caşcavalul cu brânza de vaci sau se exclude galbenuşul

R: b

383. Următoarele sosuri sunt reci cu o excepţie:

a. Sosul de lămâie
b. Sosul maioneză
c. Sosul provansal
d. Sosul tartar
e. Sosul de roşii (tomat)

R: e

384. Următoarele sosuri sunt calde, cu o excepţie:

a. Sosul de smântână
b. Sosul de lămâie
c. Sosul de roşii (tomat)
d. Sosul “à la crème”
e. Sosul spaniol (brun)

R: b

385. Următoarele afirmaţii cu privire la maioneză sunt adevărate, cu o excepţie:

a. Este o emulsie care se obţine prin înglobarea de untdelemn la o temperatură de 18-20 grade C
într-un galbenuş de ou a cărui temperatură trebuie să fie apropiată de a uleiului înglobat
b. Se va avea grijă ca ritmul adăugare al untdelemnului să depaşească pe cel de amestecare al
preparatului
c. Este un sos rece folosit la diverse preparate
d. Privită la microscop maioneza apare ca o infinitate de sferule de ulei înconjurate de o peliculă
fină de galbenuş de ou
e. Flocularea (tăierea) emulsiei se poate corecta prin suplimentarea cu o nouă cantitate de
emulgator

R: b

386. Rântaşul se realizează prin:

a. Adăugarea făinii într-un lichid şi creşterea treptată a temperaturii
b. Adăugarea galbenuşului de ou într-un lichid încălzit
c. Prăjirea făinii în grăsime încinsă

71
d. Adăugarea bulionului de carne sau a muştarului la diverse preparate
e. Fierberea legumelor deshidratate

R: c

387. Aluatul fraged se obţine din:

a. Făina şi apă rece
b. Făină, apă, grăsime (unt), zahăr
c. Făină, apă, sare, puţin untdelemn
d. Aluat nisipos şi unt topit
e. Făina şi unt în cantităţi egale

R: b

388. Aluatul de biscuiti se obţine din:

a. Făina şi apă rece
b. Făină, apă, grăsime (unt), zahăr
c. Făină, apă, sare, puţin untdelemn
d. Aluat nisipos (făină, unt, zahăr, gălbenuş de ou, sare) şi unt topit
e. Făina şi unt în cantităţi egale

R: d

389. Aluatul pentru foi de plăcintă se obţine din:

a. Făina şi apă rece
b. Făină, apă, grăsime (unt), zahăr
c. Făină, apă, sare, puţin untdelemn
d. Aluat nisipos (făină, unt, zahăr, gălbenuş de ou, sare) şi unt topit
e. Făina şi unt în cantităţi egale

R: c

390. Următoarele afirmaţii legate de pâine sunt adevărate, cu o excepţie:

a. Se produce prin coacerea aluatului dospit
b. Conţine făina, apă, drojdie de bere şi sare
c. Pâinea caldă este mai uşor digerabilă decât cea veche de o zi
d. Coaja pâinii trebuie să fie rumenă, cu miezul aderent de coaja
e. Pâinea bine coaptă se poate păstra câteva zile la loc uscat, răcoros

R: c

391. Următoarele afirmaţii despre cereale sunt adevărate, cu o excepţie:

a. Prin prelucrare termică se modifică proprietăţile fizice şi chimice
b. Prin fierberea acestora se obţin preparate dietetice cu valoare nutritivă relativ scazută
c. Mămăliguţa pripită este mai uşor digerabilă
d. Făina albă cu cel mai mic grad de extracţie se foloseşte des în patiserie
e. Cerealele sunt surse sărace de calciu, vitamina C şi vitamina A

R: b

392. Următoarele afirmaţii cu privire la pâine sunt adevărate, cu excepţia:

a. Pâinea este produsul de panificaţie obţinut prin coacerea aluatului dospit

72
b. Compoziţia chimică a pâinii este dependentă de gradul de extracţie din bobul de grâu
c. Una din caracteristicile pâinii este porozitatea care se obţine prin maturarea făinii
d. În timpul coacerii proteinele (glutenul) coagulează
e. Din făina cu un grad crescut de extracţie nu se poate obţine o pâine cu porozitate mare

R: c

393. Următoarele afirmaţii legate de gastrotehnia grăsimilor sunt adevărate, cu o excepţie:

a. Crema cu unt are o valoare calorică mare
b. Untul se utilizează ca adaos la diferite alimente contribuind la diversificarea alimentaţiei
c. Este mai indicat să se folosească untul la prăjirea alimentelor comparativ cu untdelemnul clasic
d. Sosurile sunt semipreparate culinare de consistenţă vâscoasă obţinute din amestecul unei
grăsimi cu diverse adaosuri
e. Untura se foloseşte la prepararea fripturilor şi la unele aluaturi

R: c

394. Despre produsele zaharoase se pot afirma următoarele:

a. Această categorie de alimente contribuie substanţial la aportul de minerale zilnic
b. Zahărul este un monozaharid
c. Produsele zaharoase se digeră uşor
d. Produsele zaharoase se absorb parţial
e. Produsele zaharoase se caracterizează printr-un conţinut crescut de vitamine

R: c

395. Dintre condimente amintim următoarele categorii, cu excepţia:

a. Condimente aromatice: vanilia, anasonul, scorţişoara
b. Condimente aliacee: ceapa, usturoiul
c. Condimente picante: piperul, muştarul
d. Condimente acide: oţetul, lămâia
e. Condimente cu valoare nutritivă: tarhonul, coriandrul, ienibaharul

R: e

396. Despre gastrotehnia crustaceelor, moluştelor şi batracienilor sunt adevărate

următoarele, cu excepţia:
a. Creveţii se servesc mai mult ca aperitiv sau ca garnitură
b. Stridiile se mănâncă în general fierte
c. Scoicile nu se consumă vii
d. Dificultatea în digestia crustaceelor derivă din sosurile cu care sunt asezonate
e. Puii de baltă se pot prepara pane

R: b

397. Despre gastrotehnia peştelui sunt adevărate următoarele, cu o excepţie:

a. Valoarea nutritivă şi calorică depinde de conţinutul de grăsime
b. Între peştii graşi şi foarte graşi amintim: codul, şalăul, bibanul
c. Glucidele din carnea de peşte sunt în cantitate neglijabilă
d. Icrele au conţinut crescut de proteine
e. Icrele şi lapţii sunt contraindicate la artritici şi gutoşi

73
R: b

398. Următorii peşti au o cantitate redusă de grăsime, cu excepţia:

a. Codul
b. Merlucius
c. Şalăul
d. Somnul
e. Calcanul

R: c

399. Prăjirea alimentelor presupune următoarele reguli, cu excepţia:

a. Alimentele trebuie în prealabil uscate prin ştergere
b. Alimentul prăjit corect trebuie să fie rumen la suprafaţă
c. Alimentul trebuie să fie de dimensiuni mici
d. Alimentul trebuie aruncat într-o cantitate redusă de grăsime
e. Nu este indicat să se refolosească grăsimea folosită la prăjire

R: d

400. Despre gastrotehnia oului sunt adevărate următoarele:

a. Coaja oului este comestibilă
b. Proteinele din albuş sunt incomplete
c. Gălbenuşul este sărac în vitamine hidro şi liposolubile
d. Oul este acidifiant
e. Efectul excitosecretor al oului este mai crescut comparativ cu carnea

R: d

401. Despre preparatele culinare sunt adevărate următoarele, cu excepţia:

a. Supele sunt preparate culinare caracterizate printr-un conţinut mare de lichid
b. Garniturile din paste făinoase se vor fierbe într-o cantitate mare de apă
c. Chiselurile sunt băuturi care au la baza amidonul
d. Compoturile se obţin prin fierberea prelungită a fructelor în apă
e. Budincile dietetice se prepară la fel ca şi cele obişnuite cu menţiunea că nu se coc, crusta
formată putând fi iritantă

R: d

402. Printre principalele cauze de malnutriţie la pacienţii cu boli pulmonare se regăsesc

următoarele, cu excepţia:
a. Aerofagie
b. Tahipnee → aport alimentar scăzut
c. Anorexia din bolile cronice
d. Creşte surfactantul pulmonar şi elasticitatea pulmonară
e. Depresie, anxietate cu anorexie

R: d

403. Acutizarea unei bronşite cronice poate fi determinată de următoarele, cu excepţia:

a. Viroze respiratorii

74
b. Infecţii bacteriene ale căilor respiratorii superioare
c. Inhalare de gaze toxice
d. Exces de sodiu alimentar
e. Expunere la alergeni

R: d

404. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte malnutriţia pacienţilor cu

bronhopneumopatie cronică obstructivă:
a. Malnutriţia favorizează reducerea musculaturii respiratorii
b. Malnutriţia favorizează slăbirea musculaturii respiratorii
c. Malnutriţia este mai frecvent întâlnită la cei cu bronşită cronică decât la cei cu emfizem
d. Malnutriţia agravează disfuncţia ventilatorie
e. Malnutriţia creşte riscul de infecţii

R: c

405. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte nutriţia pacienţilor cu

bronhopneumopatie cronică obstructivă:
a. Un aport crescut de acizi graşi ω-3 are efecte benefice
b. Este necesară creşterea aportului de vitamine antioxidante
c. Trebuie evitat excesul de vitamină D, care ar putea favoriza infecţiile căilor respiratorii
superioare
d. Trebuie redus aportul de sare
e. Este util un aport crescut de lichide

R: c

406. Următoarele măsuri s-au dovedit a fi utile în profilaxia astmului bronşic, cu excepţia:
a. Hrănirea copilului o perioadă cât mai îndelungată la sân
b. Aport corespunzător de vitamine D, E şi zinc în timpul sarcinii
c. Evitarea expunerii copiilor la fumul de ţigară
d. Reducerea expunerii la alergeni
e. Utilizarea precoce la copil a suplimentelor multivitaminice şi minerale

R: e

407. În tratamentul nutriţional al fibrozei chistice se recomandă următoarele, cu excepţia:

a. Proteine – 1,5 g/kg la adulţi
b. Lipide – 20-30% din aportul caloric
c. La pacienţii cu boală respiratorie se va creşte raportul lipide/glucide în dietă
d. Administrarea de trigliceride cu lanţ mediu
e. Reducerea aportului alimentar de sodiu

R: e

408. Efectele malnutriţiei asupra sistemului pulmonar sunt următoarele:

a. Malnutriţia fetală determină hiperplazie pulmonară
b. Aportul proteic insuficient duce la creșterea sintezei de colagen
c. Aportul proteic insuficient duce la scăderea sintezei de elastină
d. Aportul lipidic insuficient duce la modificări asemănătoare cu cele din emfizem

75
e. Macrosomia fetală se asociază cu o funcţie pulmonară deficitară ulterior, la adult

R: c

409. Malnutriţia are următoarele efecte asupra funcţiei şi a structurii pulmonare, cu

excepţia:
a. Scade cantitatea de surfactant → colapsul alveolelor → creşte efortul respirator
b. Scade complianţa pulmonară
c. Scade elasticitatea plămânului
d. Hipoproteinemie → creşte presiunea coloid-osmotică
e. Scade hemoglobina → scade capacitatea de transport a oxigenului

R: d

410. Modificările pulmonare determinate de malnutriţie includ:

a. Creşte complianţa pulmonară
b. Scade efortul respirator
c. Scade elasticitatea plămânului
d. Creşte elasticitatea plămânului
e. Creşte cantitatea de surfactant

R: c

411. În perioadele de înfometare apar următoarele modificări ale muşchilor respiratori, cu

excepţia:
a. Scade masa musculară
b. Scade forţa musculară
c. Scade eficienţa musculară
d. Scade rezistenţa musculară
e. Nu este influenţată eficienţa musculară

R: e

412. Următoarele măsuri de tratament nutriţional sunt utile în bronşita acută, cu excepția:
a. Dietă normo sau hipercalorică
b. Deoarece laptele ar putea da o senzaţie de îngroşare a secreţiei de mucus, se va prefera laptele
degresat, important pentru aportul de calciu
c. Scăderea aportului de acizi graşi ω-3 pentru a reduce inflamaţia
d. Asigurarea unui aport adecvat de alimente bogate în antioxidanţi şi potasiu
e. Creşterea consumului de lichide

R: c

413. Printre cauzele de bronhopneumopatie obstructivă cronică se regăsesc următoarele:

a. Etilismul cronic
b. Obezitatea
c. Deficienţa de alfa-glucozidază
d. Infecţia HIV
e. Infecţia cu virusul hepatitic C

76
R: d

414. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte nutriţia pacienţilor cu

bronhopneumopatie cronică obstructivă, cu excepția:
a. Dieta trebuie să fie hipercalorică pentru corecţia malnutriţiei: 30-35 kcal/kg, în funcţie de
greutatea corporală
b. Dieta trebuie să fie hipoproteică pentru prevenirea afectării concomitente a rinichiului
c. O dietă bogată în lipide este mai indicată decât una bogată în glucide la pacienţii cu rezervă
ventilatorie redusă, deoarece determină o reducere a producţiei de CO2, o scădere a PaCO2 şi o
creştere a PaO2
d. Dieta trebuie să conţină acizii eicosapentaenoic şi docosahexaenoic pentru acţiunea lor
antiinflamatoare, cu efecte protectoare pe plămâni
e. Dieta trebuie să aducă un aport crescut de fibre alimentare

R: b

415. Cauzele stării de rău astmatic pot fi următoarele, cu excepţia:

a. Abuzul de β2-simpaticomimetice
b. Abuzul de medicaţie corticoterapică
c. Expunere îndelungată la alergeni
d. Traume psihice majore
e. Coexistenţa unor afecţiuni respiratorii severe (bronhopneumonie, pneumotorax)

R: b

416. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte rolul unor nutrienţi în
fiziopatologia astmului bronşic:
a. Magneziul relaxează muşchiul neted şi stabilizează mastocitele
b. Seleniul este cofactor antioxidant în glutation-peroxidaza
c. Cuprul este un cofactor antioxidant în superoxid-dismutaza
d. Acizii graşi omega 3 cresc contractilitatea muşchiului
e. Acizii graşi polinesaturaţi / trans omega 6 cresc producţia de eicosanoide

R: d

417. Următoarele măsuri sunt utile în tratamentul nutriţional al astmului bronşic:

a. Reducerea consumului de quercetină
b. Reducerea consumului de cafea
c. Creșterea consumului de alimente şi băuturi care conţin sulfiţi
d. Reducerea consumului de acizi graşi omega-3, pentru a reduce sinteza de leucotriene
e. Reducerea consumului de acizi graşi saturaţi şi acizi graşi trans

R: e

418. În tratamentul nutriţional al bronşiectaziei se recomandă următoarele măsuri, cu

excepția:
a. Alimente cu densitate calorică mare, mai ales dacă pacientul este anorexic
b. 1 -1,25 g proteine/kgcorp, în special proteine de bună calitate
c. Aport lichidian 2-3 litri pe zi, preferabil sucuri sau băuturi cu conţinut caloric ridicat
d. Emulsii grase administrate intramuscular pentru a reduce sinteza de leucotriene şi de
tromboxani, care sunt mediatori ai inflamaţiei

77
e. Interzicerea consumului de alcool şi de alimente iritante

R: d

419. Criteriile de diagnostic pentru fibroza chistică includ:

a. Prezenţa bolii cronice renale
b. Accelerarea creşterii
c. Niveluri scăzute de sodiu şi de clor (sub 60 mEq/l) în probele de sudoare
d. Malabsorbţia
e. Excesul ponderal

R: d

420. În pneumonii se recomandă:

a. Reducerea aportului de lichide
b. Reducerea moderată a aportului de sodiu (2 g de sodiu pe zi)
c. Iniţial (în perioada febrilă) se recomandă: pâine, făinoase, brânză de vaci proaspătă, carne de
pasăre fiartă
d. Aport redus de fibre
e. Alimente bogate în potasiu

R: e

421. La pacienţii cu tuberculoză pulmonară, una dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a. Este necesară o dietă hipocalorică
b. Sunt necesare lichide în cantitate suficientă
c. Este necesar un aport suplimentar de vitamină A sub formă de caroten
d. Pacienţii cu tuberculoză au frecvent deficienţe multiple de micronutrienţi; ca urmare, sunt
necesare suplimente de vitamine D, E şi seleniu
e. Sunt necesare alimente bogate în fier şi vitamină C, cu rol în formarea hemoglobinei

R: a

422. Care dintre următoarele enunţuri este fals la pacienţii cu cord pulmonar cronic?
a. Trebuie evitate alimentele ce ar putea determina iritaţii gastrice şi reflux gastro-esofagian
b. Este necesară creșterea aportului de magneziu
c. Când apare rezistenţa la glucocorticoizi, vitamina C ar putea restabili răspunsul interleukinei-
10
d. Sunt recomandate alimentele bogate în potasiu
e. Sunt recomandate alimentele cu concentraţie proteică crescută

R: c

423. Valoarea-ţintă a LDL-colesterolului la pacienţii cu risc cardiovascular foarte crescut

trebuie să fie:
a. Mai mică de 50 mg/dl
b. Mai mică de 70 mg/dl
c. Mai mică de 100 mg/dl
d. Mai mică de 110 mg/dl
e. Mai mică de 130 mg/dl

78
R: b

424. Următoarele afirmaţii despre fibrele alimentare sunt adevărate, cu excepţia:

a. Fibrele alimentare sunt constituenţi vegetali alcătuiţi din proteine ce formează peretele
celulelor vegetale
b. Mucilagiile sunt fibre alimentare solubile
c. Mucilagiile se găsesc în orz
d. Citricele conţin pectină
e. Necesarul zilnic de fibre este de 25-30 g

R: a

425. Mecanismele prin care fibrele alimentare solubile scad LDL-colesterolul sunt
următoarele, cu excepţia:
a. Leagă acizii biliari în lumenul intestinal
b. Formează un strat gros în apropierea mucoasei, crescând absorbţia de acizi biliari
c. Reduc rata de absorbţie a glucozei → scad eliberarea de insulină → scad producţia hepatică
de colesterol
d. Produc acizi graşi cu lanţ scurt prin fermentare în intestinul gros
e. Inhibă sinteza hepatică de colesterol

R: b

426. Care dintre următoarele afirmaţii despre conţinutul în potasiu al alimentelor este
falsă?
a. Lintea conţine mai mult potasiu decât peştele
b. Bananele conţin mai mult potasiu decât cartoful
c. Leguminoase uscate conţin mai mult potasiu decât fructele proaspete
d. Fructele oleaginoase conţin mai mult potasiu decât carnea de pui
e. Peştele conţine mai mult potasiu decât legumele proaspete

R: b

427. Următoarea afirmaţie despre acizii graşi este falsă:

a. Aterogenitatea acidului palmitic este mai mare decât a acidului lauric
b. Acidul docosahexaenoic are 22 atomi de carbon în moleculă
c. Acidul oleic se găseşte în avocado şi în migdale
d. Acidul arahidonic este un acid gras polinesaturat omega 3
e. Acidul eicosapentaenoic se găseşte în seminţe de in, ulei de soia

R: d

428. Acizii graşi polinesaturaţi ω6 au următoarele efecte, cu excepţia:

a. Scad LDL-colesterolul
b. Scad HDL-colesterolul
c. Scad trigliceridele
d. Acidul linoleic este un precursor al eicosanoizilor
e. Cresc susceptibilitatea la oxidare a LDL-colesterolului

R: c

79
429. Acizii graşi polinesaturaţi ω3 determină următoarele acţiuni, cu excepţia:
a. Scăderea trigliceridelor
b. Creşterea HDL-colesterolului
c. Scăderea agregabilităţii plachetare
d. Scăderea susceptibilităţii la oxidare a LDL-colesterolului
e. Scăderea tensiunii arteriale

R: d

430. Următoarea afirmaţie despre acizii graşi mononesaturaţi este falsă:

a. Scad LDL-colesterolul
b. Scad trigliceridele
c. Scad susceptibilitatea la oxidare a LDL-colesterolului
d. Inhibă agregarea plachetară
e. Scad diametrul particulelor de LDL-colesterol

R: e

431. Scăderea LDL-colesterolului de către fructele oleaginoase se explică prin următoarele,

cu excepţia:
a. Conţinutul crescut de grăsimi mono- şi polinesaturate
b. Conţinutul crescut de fibre
c. Conţinutul crescut de arginină
d. Determinarea senzaţiei de saţietate
e. Creşterea secreţiei de insulină

R: e

432. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la policosanol este falsă?

a. Este o mixtură de acizi graşi derivaţi din ceara de la albine
b. Determină scăderea LDL-colesterolului
c. Determină scăderea oxidabilităţii moleculelor de LDL-colesterol
d. Determină scăderea agregabilităţii plachetare
e. Se administrează în doze de 20 - 40 mg/zi

R: a

433. Următorii factori nutriţionali cresc rezistenţa la insulină, cu excepţia:

a. Lipidele saturate
b. Deficitul de sodiu din alimentaţie
c. Excesul de sodiu din alimentaţie
d. Consumul crescut de alcool
e. Aportul excesiv de calciu

R: e

434. Dieta DASH se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

a. Aport redus de grăsimi
b. Aport redus de colesterol
c. Aport redus de calciu

80
d. Aport crescut de potasiu
e. Aport crescut de magneziu

R: c

435. Acizii graşi nesaturaţi forma trans determină:

a. Scăderea colesterolului total
b. Scăderea LDL-colesterolului
c. Scăderea lipoproteinei (a)
d. Creşterea agregabilităţii plachetare
e. Scăderea trigliceridelor

R: d

436. Dintre următoarele afirmaţii despre acizii graşi saturaţi, una este falsă:
a. Cresc LDL–colesterolul
b. Cresc trigliceridele
c. Cresc agregabilitatea plachetară
d. Cresc HDL–colesterolul
e. Au efect trombogen

R: d

437. Următoarea afirmație este falsă despre fitostanoli şi fitosteroli:

a. Inhibă absorbţia intestinală de colesterol
b. Inhibă absorbţia intestinală de trigliceride
c. Stanolii sunt derivaţi ai sterolilor cu efect hipocolesterolemiant mai mare
d. Stanolii şi sterolii scad LDL-colesterolul
e. Se recomandă în doză de: 2 g/zi

R: b

438. În treapta a doua a tratamentului dietetic al unei dislipidemii se recomandă ca:

a. Lipidele saturate să fie sub 10% din aportul caloric
b. Lipidele polinesaturate să fie sub 15% din aportul caloric
c. Lipidele mononesaturate să fie sub 10 % din aportul caloric
d. Glucidele să fie sub 50 % din aportul caloric
e. Colesterolul alimentar să fie sub 200 mg/zi

R: e

439. Următoarea afirmaţie despre fibrele alimentare este falsă:

a. Fibrele alimentare sunt rezistente la digestia în intestinul gros
b. Ligninele sunt fibre alimentare insolubile
c. Pectina se găseşte în morcovi
d. Necesarul zilnic de fibre solubile este de 25-30 g
e. Hemiceluloza se găseşte în cereale întregi

R: d

81
440. Următorul nutrient nu se numără printre antioxidanți:
a. Vitamina K
b. Vitamina E
c. Vitamina C
d. Carotenoizii
e. Seleniul

R: a

441. Care dintre următoarele afirmaţii despre alcool şi cafea este falsă?
a. Alcoolul determină creşterea trigliceridelor
b. Alcoolul determină creșterea HDL-colesterolului
c. Alcoolul determină inhibarea oxidării LDL
d. Consumul crescut de cafea determină creşterea colesterolului total
e. Consumul crescut de cafea determină creşterea HDL-colesterolului

R: e

442. În caz de homocisteinemie > 30 μmol/l se recomandă suplimentarea dietei cu:

a. Vitamina A
b. Vitamina D
c. Vitamina K
d. Acid folic
e. Vitamina C

R: d

443. Următoarea afirmaţie referitoare la proteinele din soia este falsă:

a. Determină scăderea colesterolului total
b. Au un conţinut crescut de acizi graşi mononesaturaţi
c. Determină creșterea HDL-colesterolului
d. Determină scăderea trigliceridelor
e. Se administrează în doză de 25 g/zi

R: b

444. Usturoiul are efecte benefice în boala aterosclerotică prin următoarele mecanisme, cu
excepția:
a. Scade colesterolul total
b. Scade LDL-colesterolul
c. Scade trigliceridele
d. Creşte HDL-colesterolul
e. Activează HMG-CoA reductaza

R: e

445. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă se recomandă:

a. Restricţia aportului de sodiu la 10 g sodiu/zi
b. Consumul unor cantităţi mari de lichide pentru a menţine funcţia normală a rinichilor
c. Creșterea aportului de colesterol
d. Scăderea aportului de fibre alimentare

82
e. Evitarea alcoolului şi a excesului de cafea

R: e

446. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte tratamentul nutriţional în

boala de reflux gastroesofagian:
a. Se recomandă o dietă hipercalorică
b. Se recomandă o dietă hiperproteică
c. Se recomandă aport scăzut de fibre alimentare pentru evitarea distensiei abdominale
d. Se recomandă consumul unor cantităţi crescute de lichide la mese pentru accelerarea
tranzitului intestinal
e. Consum de vin roşu

R: b

447. Următorul aliment nu poate fi consumat de către pacientul cu boală celiacă:

a. Legume consevate
b. Fructe congelate
c. Floricele de porumb
d. Paste făinoase
e. Pastă de tomate

R: d

448. Următoarele alimente trebuie evitate de către pacientul cu boală inflamatorie

intestinală:
a. Pastele făinoase
b. Pâinea prăjită
c. Untul crud
d. Ciupercile
e. Carnea fiartă de pasăre

R: d

449. În colica biliară se recomandă următoarele alimente:

a. Supe limpezi de zarzavat
b. Lapte integral
c. Carne slabă de pasăre fiartă
d. Gălbenuş în cantitate moderată, inclus în preparate dietetice
e. Grăsimi foarte proaspete (unt, ulei) în cantitate redusă

R: a

450. Nutriţia în boala stomacului operat presupune următoarele, cu excepţia:

a. Mese mici şi repetate
b. Un procent de glucide egal cu 50-60% din raţia calorică totală
c. Utilizarea preponderent a glucidelor cu structură simplă
d. Precauţii în utilizarea alimentelor care conţin lactoză
e. Consum moderat de grăsimi

83
R: c

451. Tratamentul nutriţional al diareei presupune:

a. Consumul de alimente fără preparare termică prealabilă
b. Alimente şi băuturi cu conţinut redus de electroliţi
c. Alimente bogate în grăsimi
d. Aport crescut de fructe şi legume
e. Eliminarea alimentului „suspect”, dacă acesta poate fi identificat

R: e

452. Trigliceridele cu lanţ mediu sunt folosite cu bune rezultate în tratamentul dietetic al
următoarelor boli:
a. Boala stomacului operat
b. Boala inflamatorie intestinală
c. Ulcerul duodenal
d. Pancreatita acută în primele zile de evoluţie
e. Ciroza hepatică compensată

R: a

453. Următoarea afirmaţie referitoare la trigliceridele cu lanţ lung este falsă:

a. Conţin AG cu 6-12 atomi de carbon
b. Sunt parţial solubile în apă, astfel încât sunt mai uşor emulsificate decât trigliceridele cu lanţ
lung
c. Sunt mai uşor hidrolizate decât trigliceridele cu lanţ lung
d. Sunt absorbite direct în circulaţia portală, nemaifiind necesar transportul prin limfă sub formă
de chilomicroni
e. Aportul caloric este mai mare decât cel al trigliceridelor cu lanţ lung

R: e

454. Care este necesarul de proteine la un pacient cu ciroză hepatică şi encefalopatie

hepatică în primele 2-3 zile de evoluţie?
a. 0,8 g/kg/zi
b. 1 g/kg/zi
c. 1,5 g/kg/zi
d. 1,2 g/kg/zi
e. 0,5 g/kg/zi

R: e

455. Care afirmaţie referitoare la aportul proteic al unui pacient cu ciroză hepatică este
falsă?
a. Trebuie să fie susţinut, pentru a evita catabolismul proteinelor endogene
b. Se utilizează de rutină restricţie proteică
c. La un pacient fără semne de encefalopatie hepatică este de 1-1,2 g/kg/zi
d. Dacă pacientul este malnutrit, aportul proteic poate creşte până la 1,5 g/kg/zi
e. Pacienţii cu encefalopatie hepatică trebuie trataţi intensiv cu lactuloză înainte de a se recurge

84
la restricţia proteică

R: b

456. Care din următoarele afirmaţii este adevărată despre dieta unui pacient cu ciroză
hepatică:
a. Aportul glucidic trebuie limitat la maximum 40% din aportul energetic total
b. O gustare bogată în glucide administrată la culcare previne catabolismul proteic nocturn
c. Aportul de fibre alimentare trebuie redus dacă există manifestări de encefalopatie hepatică
d. Restricţia hidrică este necesară la orice pacient cirotic
e. Se administrează de rutină suplimente de vitamina A şi D

R: c

457. Care din următoarele afirmaţii este adevărată despre dieta unui pacient cu ciroză
hepatică:
a. Tratamentul nutriţional al unui pacient cu ciroză hepatică compensată este unul predominant
restrictiv
b. Sunt recomandate mese abundente, întrucât determină scăderea presiunii portale
c. Aportul caloric al unui pacient cu ciroză hepatică este de obicei de 25-35 kcal/kg/zi
d. Aportul caloric al unui pacient cirotic malnutrit este de obicei de 20-25 kcal/kg/zi
e. Se recomandă consumul zilnic de vin roşu în cantităţi moderate

R: c

458. Despre aportul hidro-electrolitic al unui pacient cu ciroză hepatică este falsă
următoarea afirmaţie:
a. Aportul de sodiu nu trebuie să depăşească 2 g/zi
b. În lipsa ascitei sau a edemelor aportul hidric trebuie încurajat
c. Aportul de potasiu trebuie adaptat în funcţie de efectele medicaţiei diuretice
d. În caz de hiponatremie severă se recomandă restricţie hidrică
e. În cazul persistenţei ascitei se recomandă aport hidric liber şi creşterea dozelor de diuretice
R: e

459. Despre nutriţia unui pacient cu ciroză hepatică sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. Este obligatorie restricţia calorică
b. Aportul redus de fibre alimentare este util în cazul apariţiei fenomenelor de encefalopatie
hepatică
c. Aportul lipidic trebuie redus la toţi pacienţii cirotici
d. Administrarea de trigliceride cu lanţ mediu poate determina alcaloză metabolică
e. Aportul glucidic trebuie să reprezinte 50-60% din aportul energetic total

R: e

460. Următoarele alimente trebuie evitate de către pacientul cu boală Wilson, cu excepţia:
a. Scoici
b. Ficat
c. Carne de porc
d. Ciuperci

85
e. Broccoli

R: c

461. Contraindicaţiile absolute ale nutriţiei enterale la un cirotic sunt următoarele, cu

excepţia:
a. Sângerări semnificative gastrointestinale
b. Prezenţa varicelor esofagiene
c. Obstrucţii intestinale
d. Pancreatite
e. Pacienţi cu ascită sub tensiune care nu pot tolera volumul necesar de alimente pentru nutriţie
enterală

R: b

462. În dieta pacienţilor cu pancreatită cronică:

a. Sunt necesare cantităţi crescute de fibre alimentare
b. Glucidele trebuie să reprezinte mai puţin de 40% din aportul caloric
c. Aportul lipidic trebuie crescut
d. Aportul proteic trebuie să fie de 1-1,5 g/kg/zi
e. Aportul caloric trebuie să fie maximum 25 kcal/kg/zi

R: d

463. Pancreatita cronică beneficiază de următoarele măsuri terapeutice nutriţionale:

a. Mese mici şi repetate
b. Aport proteic redus, pentru a evita stimularea secreţiilor pancreatice
c. Aport redus de glucide la pacienţii care asociază diabet zaharat
d. Aport crescut de fibre alimentare
e. Aport crescut de acizi graşi omega-6

R: a

464. Pancreatita cronică beneficiază de următoarele măsuri terapeutice nutriţionale, cu

excepția:
a. Suplimentarea cu antioxidanţi
b. Administrarea de trigliceride cu lanţ mediu
c. Vitamine liposolubile administrate în forme miscibile cu apa
d. Dietă hiperproteică
e. Dietă hipoglucidică

R: e

465. Pancreatita acută poate beneficia de următoarele măsuri terapeutice nutriţionale:

a. Suprimarea alimentaţiei orale până la remisia durerii şi normalizarea nivelului seric al
enzimelor pancreatice
b. Alimentaţie orală hiperproteică continuă, pentru a evita catabolismul proteic endogen
c. Evitarea nutriţiei enterale, deoarece poate stimula secreţiile pancreatice
d. Administrare intragastrică de infuzii hipercalorice, scurtcircuitând esofagul
e. Evitarea nutriţiei parenterale, deoarece poate stimula secreţiile pancreatice

86
R: a

466. Despre tratamentul nutriţional al pancreatitelor acute sunt adevărate următoarele

afirmaţii:
a. Necesarul caloric al pacienţilor este constant crescut
b. Aportul de trigliceride cu lanţ mediu este benefic
c. Aportul proteic trebuie să acopere 0,25-0,30 g proteine/kgcorp/zi
d. Necesarul caloric al pacienţilor este constant scăzut
e. Glucidele trebuie să acopere 60-70% din aportul energetic total

R: e

467. Despre tratamentul nutriţional al pancreatitelor cronice sunt adevărate următoarele

afirmaţii:
a. Necesarul caloric al pacienţilor este relativ scăzut
b. Se recomandă consumul zilnic de vin roşu în cantităţi moderate
c. Aportul alimentar crescut poate exacerba manifestările dureroase
d. Aportul proteic trebuie să provină preponderent din surse vegetale
e. Aportul proteic trebuie să se limiteze la 0,8 g/kg/zi, din surse de bună calitate

R: c

468. Pancreatita cronică beneficiază de următoarele măsuri terapeutice nutriţionale:

a. Administrare de acizi graşi omega-6
b. Aport crescut de acizi graşi saturaţi
c. Limitarea aportului de glucide la 45% din aportul caloric total
d. Limitarea aportului de proteine la 0,8 g/kg/zi
e. Limitarea aportului de lipide

R: e

469. Următoarele recomandări nutriţionale trebuie făcute pacienţilor cu pancreatită

cronică, cu excepţia:
a. Aport proteic: 1-1,5 g/Kg/zi
b. Aport crescut de glucide
c. Evitarea excesului de fibre alimentare
d. Se va prefera administrarea de trigliceride cu lanţ lung
e. Aport redus de grăsimi

R: d

470. Malnutriţia are următoarele efecte asupra funcţiei renale, cu excepţia:

a. Nivelurile crescute de prostaglandină E2 modifică capacitatea de concentrare a urinei
b. Aportul proteic redus scade nivelul de uree din medulara renală, nivel necesar pentru a crea un
gradient osmotic adecvat, şi poate afecta activitatea hormonului antidiuretic (ADH)
c. Aportul proteic redus scade activitatea enzimelor implicate în alcalinizarea urinei, ducând la
alcaloză
d. Aportul redus de fosfaţi scade excreţia de acizi, ducând la acidoză
e. Creşte frecvenţa infecţiilor nosocomiale de tract urinar

87
R: c

471. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte nutriţia pacientului dializat:
a. Raţia proteică va fi normală, exceptând cazul dializei peritoneale, în care dieta va fi
hipoproteică
b. Aportul de sare şi apă va fi restrâns
c. Aportul de potasiu va fi controlat prin dietă, folosind la nevoie răşini schimbătoare de ioni
d. Aportul de fosfor va fi restrâns
e. Aportul de calciu trebuie suplimentat

R: a

472. În tratamentul nutriţional al infecţiilor urinare se recomandă:

a. Reducerea aportului lichidian
b. Proteine cu valoare biologică mare; se va reduce aportul proteic doar dacă scade funcţia renală
c. Creşterea aportului de vitamină E
d. Consum crescut de produse cu cofeină (cafea, ceai, băuturi tip cola) pentru efectul lor relaxant
e. Reducerea aportului de vitamina C

R: b

473. În anemiile posthemoragice acute se recomandă următoarele, cu excepţia:

a. Dietă de cruţare în caz de hemoragie digestivă
b. Sunt indicate alimente cu conţinut crescut de proteine
c. Sunt indicate alimente cu conţinut crescut de fier, acid folic şi vitamina B 12
d. Monitorizarea necesarului de vitamină E, mai ales la cei cu boli hepatice sau intestinale
e. La pacienţii sub tratament cu anticoagulante orale (antivitamine K) trebuie evitat excesul sau
variaţiile mari ale aportului alimentar de vitamină K

R: d

474. În tratamentul nutriţional al anemiilor megaloblastice prin deficit de vitamină B 12 se

recomandă următoarele, cu excepţia:
a. Aport proteic crescut (1,5 g/kg/zi)
b. Sunt preferate proteinele animale
c. Ficat, deoarece conţine cantităţi mari de fier, acid folic şi vitamina B 12
d. Surse alimentare de vitamina B12: spanac, broccoli, sparanghel
e. La pacienţii cu leziuni bucale date de anemie: dietă semilichidă, cu evitarea alimentelor care
irită mucoasa bucală, evitarea condimentelor şi a alimentelor acide

R: d

475. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul fierului în organism sunt adevărate:

a. O alimentaţie normală diversificată şi echilibrată asigură 0,1-0,3 mg de fier pe zi
b. Procentul de absorbţie a fierului din preparatele de carne este de 5%
c. Procentul de absorbţie a fierului din alimente creşte în prezenţa acidului fitic
d. Absorbţia fierului se face proporţional cu nivelul acestuia din depozite: cu cât rezervele de fier
sunt mai scăzute, cu atât cantitatea de fier absorbită din intestin este mai redusă
e. Forma “hem” din alimentele de origine animală este mult mai eficient utilizată decât forma
“non-hem” din alimentele de origine vegetală

88
R: e

476. Cauzele deficitului de acid folic pot fi:

a. Carenţă de factor intrinsec
b. Consum parazitar intestinal (botriocefaloză)
c. Sângerări digestive cronice
d. Administrare de metoclopramid
e. Exces de utilizare: sarcină, lactaţie

R: e

477. Tratamentul nutriţional al anemiilor hemolitice cuprinde următoarele:

a. Dietă hipocalorică
b. Dietă hipoproteică
c. Alimente bogate în fier: ficat de orice tip, stridii, scoici, fructe de mare, carnea roşie, soia şi
produsele derivate (tofu, lapte)
d. Alimente bogate în vitamină E: germeni de grâu, migdale, seminţe de floarea soarelui, ulei de
floarea soarelui, şofran, porumb, soia, unt de arahide, alune, spanac, broccoli
e. R educerea aportului de alimente bogate în zinc: stridii, carne de vită, porc, pui, raci, crabi,
fasole uscată, iaurt

R: d

478. Referitor la efectul Somogyi sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Este reprezentat de creşterea glicemiei plasmatice dimineaţa devreme
b. Tratamentul corect necesită creşterea dozei de insulină pentru a menține normoglicemia
c. Este un efect secundar frecvent al tratamentului cu biguanide
d. Se referă la hiperglicemia reactivă ce urmează unui episod de hipoglicemie
e. Este mai frecvent la vârstnici decât la tineri

R: d

479. Care este procentul de lipide din necesarul energetic care se utilizează în dieta unui
bolnav normoponderal cu diabet zaharat, care nu asociază hiperlipidemie?
a. 60%
b. 30%
c. 50%
d. 45%
e. 15%

R: b

480. Care este necesarul zilnic de proteine la un pacient cu diabet zaharat şi nefropatie
diabetică?
a. 0,8 g/kg/zi
b. 1,5 g/kg/zi
c. 0,5 g/kg/zi
d. 2 g/kg/zi
e. 0,3 g/kg/zi

89
R: a

481. Când va reduce doza un pacient cu diabet zaharat tratat cu insulină?

a. Premergător unei mese cu conţinut glucidic mai mare decât de obicei
b. Când anticipează un efort fizic semnificativ
c. În cursul unei infecţii intercurente
d. Dacă are cetoză
e. Înaintea unor explorări de laborator

R: b

482. Care din următoarele afirmații este adevărată despre dieta unui pacient diabetic:
a. Calculul necesarului caloric nu ia în considerare statusul ponderal
b. Planul alimentar nu se adaptează obiceiurilor alimentare ale pacientului
c. Planul alimentar este standardizat şi nu necesită individualizare în funcţie de caracteristicile
pacientului
d. Persoana cu diabet este elementul-cheie în deciziile referitoare la tratamentul nutriţional
e. Regimul dietetic optim scade HbA 1c cu aprox. 4% la toţi pacienţii diabetici

R: d

483. Care este necesarul zilnic de glucide la o persoană cu diabet zaharat?

a. 0,8 g/kg/zi
b. 45-55% din necesarul caloric zilnic
c. 0,5 g/kg/zi
d. 10-15% din necesarul caloric zilnic
e. 25-30% din necesarul caloric zilnic

R: b

484. Printre efectele dietelor cu index glicemic scăzut asupra persoanelor cu diabet zaharat
se numără:
a. Creșterea nivelului trigliceridelor
b. Scăderea nivelului trigliceridelor
c. Creșterea nivelului LDL-colesterolului
d. Creșterea riscului cardiovascular
e. Controlul foarte dificil al glicemiei postprandiale

R: b

485. Care din următoarele afirmaţii este adevărată despre rolul metabolic al proteinelor
din dieta unui pacient diabetic:
a. Normoinsulinizarea determină un catabolism proteic crescut
b. Subinsulinizarea determină hiperglicemie, explicată prin inhibarea gluconeogenezei din surse
proteice
c. Gradul de conversie al proteinelor alimentare la glucoză este constant, indiferent de calitatea
insulinizării
d. Prevenția catabolismului proteic se face prin echilibrarea glicemică riguroasă şi printr-un aport
adecvat de proteine
e. Aportul proteic de peste 20% din necesarul energetic zilnic inhibă pierderile urinare de

90
albumine și reduce riscul de dezvoltare a nefropatiei diabetice

R: d

486. Care din următoarele afirmaţii este adevărată despre rolul metabolic al lipidelor din
dieta unui pacient diabetic:
a. Lipidele au efect hiperglicemiant
b. Lipidele accelerează evacuarea gastrică şi cresc riscul de hipoglicemie
c. O gustare mixtă formată din glucide și lipide este utilă pentru profilaxia hipoglicemiilor
nocturne
d. Aportul de acizi graşi mononesaturaţi poate determina accentuarea insulinorezistenţei
e. Dietele hipolipidice hiperglucidice agravează dezechilibrul glicemic

R: c

487. Care din următoarele afirmaţii este adevărată despre rolul metabolic al fibrelor din
dieta unui pacient diabetic:
a. Copiii cu diabet zaharat au un necesar de minimum 30 g fibre alimentare pe zi
b. Consumul unor cantităţi mari de fibre alimentare agravează hiperglicemia postprandială
c. Consumul unor cantităţi mari de fibre alimentare accelerează evacuarea gastrică
d. Consumul unor cantităţi mari de fibre alimentare ameliorează controlul glicemic
e. Consumul unor cantităţi mari de fibre alimentare agravează o eventuală dislipidemie asociată

R: d

488. Obezitatea androidă se caracterizează prin:

a. Excesul de grăsime în regiunea gluteală şi femurală
b. Indice abdomino-fesier <1 la bărbaţi
c. Circumferinţa abdominală mai mare de 88 cm la bărbaţi
d. Asocierea cu un risc crescut cardiovascular
e. Un risc crescut de apariţie a diabetului zaharat tip 2

R: e

489. Reprezintă criterii ale unui bun control metabolic:

a. Glicemie preprandială între 110-145 mg/dl
b. HbA 1c < 8,5 %
c. Trigliceride à jeun < 180 mg/dl
d. IMC < 25 kg/m2 la bărbaţi
e. Glicemie postprandială între 180-200 mg/dl

R: d

490. Insulina:
a. Este produsă de celulele α din pancreas
b. Este o lipoproteină cu greutate moleculară mică
c. Este compusă din trei lanţuri de aminoacizi
d. Stimulează gluconeogeneza
e. Inhibă lipoliza

R: e

91
491. În dieta pacienţilor cu diabet zaharat:
a. Proteinele trebuie să reprezinte peste 30% din aportul caloric
b. Glucidele trebuie să reprezinte mai puţin de 40 % din aportul caloric
c. Se vor include, cu precădere, alimente cu index glicemic mare
d. Lipidele pot reprezenta 45-55% din aportul caloric
e. Aportul caloric adecvat se stabileşte în funcţie de greutatea ideală şi activitatea fizică

R: e

492. Care sunt hormonii de contrareglare care intervin in hipoglicemie?

a. Estrogenii
b. Catecolaminele
c. Tiroxina
d. Parathormonul
e. Prolactina

R: b

493. Semnele de hipoglicemie la un pacient cu diabet zaharat sunt următoarele, cu excepția:

a. Transpirațiile abundente
b. Nervozitatea, iritabilitatea
c. Tegumentele deshidratate
d. Foamea
e. Tremurăturile extremităţilor

R: c

494. Este tipică pentru dislipidemia pacientului diabetic următoarea modificare:

a. Creşterea colesterolului total
b. Scăderea HDL-colesterolului
c. Creşterea HDL-colesterolului
d. Scăderea trigliceridelor
e. Creşterea LDL-colesterolului total

R: b

495. Hipoglicemia poate fi indusă de următoarele, cu excepția:

a. Monoterapia cu acarboză
b. Efortul fizic
c. Consumul de alcool
d. Monoterapia cu repaglinidă
e. Administrarea de insulină în doză prea mare în raport cu necesitățile

R: a

496. Dieta în diabetul zaharat:

a. Aportul de colesterol trebuie să reprezinte 7% din calorii
b. Este bazată pe necesitățile metabolice, nutriționale şi de stil de viaţă
c. La pacienții non-obezi se recomandă, în mod obişnuit, o cantitate de proteine de aproximativ

92
30% din numărul total de calorii
d. Asigură un necesar energetic stabilit după reguli distincte față de populația generală
e. Deoarece dietele cu glucide în cantitate mică pot incetini progresia nefropatiei, necesarul
glucidic trebuie limitat la 0,8 g/kg/zi

R: b

497. În insulinoterapia convențională se folosesc următoarele, cu excepția:

a. Un necesar redus de automonitorizare
b. 1-2 injecții de insulină intermediară sau de analog cu durată lungă de acțiune
c. 2 injecții de insulină premixată
d. Ajustări permanente ale dozelor de insulină la necesitățile stilului de viață
e. Un regim de viață fix, adaptat schemei de tratament insulinic

R: d

498. Efectele secundare ale terapiei insulinice pot include:

a. Insuficiența hepatică
b. Nefropatia diabetică
c. Hipoglicemia
d. Cetoacidoza diabetică
e. Acidoza lactică

R: c

499. Insulinele cu acţiune de scurtă durată (rapide, regular):

a. Au durata de acţiune de aproximativ 2-3 ore
b. Intră imediat în acţiune dacă se administrează pe cale subcutanată
c. Au acţiune bifazică
d. Au acţiune în platou
e. Se pot administra intravenos, intramuscular şi subcutanat

R: e

500. Aportul de proteine în dieta pacienților cu diabet zaharat:

a. Contribuie la 30% din aportul energetic zilnic
b. Induce optimizarea controlului glicemic la pacienţii cu hiperglicemie
c. Dacă este folosit mai ales pentru gluconeogeneză, poate accentua hiperglicemia
d. Previne hipoglicemiile recurente şi nocturne
e. În cantităţi crescute, are rol protector față de apariţia nefropatiei diabetice

R: c

501. Criteriile IDF de diagnostic al sindromului metabolic cuprind:

a. Trigliceride serice > 200 mg/dl
b. Circumferinţa abdominală > 80 cm la bărbaţi
c. Colesterol total > 200 mg/dl
d. Glicemie à jeun > 110 mg/dl
e. HTA cunoscută

93
R: e

502. Despre dieta pacienților cu diabet zaharat sunt adevărate următoarele:

a. Este aceeași, indiferent de caracteristicile antropometrice
b. Acizii grași ω-3 administraţi la pacienţii diabetici determină creşterea trigliceridelor şi a LDL-
colesterolului
c. Ar trebui să conţină 12-14% acizi graşi saturaţi
d. Asigură creşterea şi dezvoltarea normale la copii şi adolescenţii cu DZ
e. Restricţionarea strictă a aportului de zahăr şi de alte glucide simple este obligatorie la toți
pacienţii

R: d

503. Despre utilizarea edulcoranţilor la pacienţii diabetici este falsă următoarea afirmație:
a. Fructoza trebuie inclusă în calculul caloric
b. Ciclamatul nu se poate folosi la fierbere și coacere
c. Aspartamul se folosește ca îndulcitor pentru alimentele reci și băuturi răcoritoare
d. Zaharina este contraindicată la copii și la gravide
e. Prin utilizare excesivă, sorbitolul poate determina diaree sau meteorism abdominal

R: b

504. Consumul de alcool la pacienţii diabetici:

a. Este un factor protectiv împotriva hipoglicemiilor
b. În cantităţi moderate, anumite băuturi alcoolice pot determina reducerea riscului
cardiovascular
c. Ameliorează manifestările de neuropatie hiperalgică
d. Poate determina hipercolesterolemie
e. Poate fi convertit în cantităţi suplimentare de glucoză, ceea ce agravează hiperglicemia

R: b

505. Dietele hipocalorice:

a. Persoanele aflate la prima tentativă de scădere ponderală pot folosi dietele cu 800 kcal/zi
b. Sunt indicate în bolile psihice grave
c. Dietele sever hipocalorice sunt indicate în sarcina cu câştig ponderal important
d. Dietele hipolipidice pot induce deshidratare prin efectul lor cetogen
e. Se folosesc în cicluri de scădere – menținere ponderală

R: e

506. Despre aportul lipidic la pacienţii diabetici este adevărată următoarea afirmație:
a. Trebuie să reprezinte 10-15% din aportul energetic zilnic
b. Trebuie să conţină minimum 300 mg colesterol pe zi
c. Aportul de acizi graşi omega-3 are rol proaterogen
d. Aportul de acizi graşi omega-3 are rol antiaterogen
e. Aportul de acizi graşi saturaţi trebuie să reprezinte 12-14% din aportul energetic zilnic

R: d

507. Următoarele concepte sunt adevărate în tratamentul dietetic al obezităţii:

94
a. Atingerea greutăţii corporale ideale este un obiectiv constant şi obligatoriu
b. Scăderea ponderală optimă este de 4-5 kg pe săptămână
c. Dietele sever hipocalorice sunt obligatorii în tratamentul dietetic al oricărui pacient obez
d. Aportul lipidic nu trebuie să depăşească 10-15% din aportul energetic total
e. Fragmentarea aportului caloric pe parcursul zilei este o strategie utilă

R: e

95