Sunteți pe pagina 1din 10

O scurtã privire asupra

psihanalizei copilului ºi adolescentului


SIMONA DIACONU1, SIMONA DRUGÃ2, RAMONA GHEORGHE3

ABSTRACT lipsi dintr-un studiu sau articol despre psihanaliza copilu-


Child analysis has occupied a special place in the his- lui.
tory of psychoanalysis because of the challenges it poses Psihanaliza copilului reprezintã o zonã de cercetare ºi
to practitioners and the clashes it has provoked among its practicã a cãrei definiþie ºi formare continuã, de-a lungul
advocates. Since the early days in Vienna under Sigmund secolului al XX-lea, nu a putut fi stabilitã fãrã numeroase
Freud, child psychoanalysts have tried to comprehend and conflicte ºi polemici. Este perceputã de unii ca fiind dificil
make comprehensible to others the psychosomatic troubles de practicat, chiar utopicã ºi imposibilã; de alþii este con-
of childhood and to adapt clinical and therapeutic sideratã a fi o paradigmã informativã ºi reflexivã, capabilã
approaches to all the stages of development of the baby, sã îmbogãþeascã teoria ºi tehnica psihanalizei adultului.
the child, the adolescent and the young adult. Aceste dezbateri se referã la modificãri inevitabile ale
Key words: child analysis, history of psychoanalysis tehnicilor, din moment ce este evident faptul cã, abordarea
definitã de Sigmund Freud pentru adult nu poate fi aplicatã
în acelaºi mod la copii, în special la cei foarte mici.
REZUMAT Psihanaliza s-a concentrat asupra copilãriei timpurii,
Analiza copilului a ocupat un loc special în istoria pornind de la ideea cã multe dintre conflictele care apar în
psihanalizei datoritã provocãrilor ridicate practicienilor, mintea umanã se dezvoltã în primii ani de viaþã. Acest fapt
dar ºi datoritã ciocnirilor provocate printre susþinãtorii sãi. a fost demonstrat de Freud în teoria sa despre psihosexual-
La Viena, încã de la început, sub îndrumarea lui Sigmund itate ºi diferitele stadii ale dezvoltãrii (oral, anal, falic ºi
Freud, psihanaliºtii de copii au încercat sã înþeleagã ºi sã le genital) în primii cinci – ºase ani de viaþã.
explice ºi altora, problemele psihosomatice din copilãrie, Din acest punct de vedere, ar trebui avute în vedere
încercând sã adapteze abordãrile clinice ºi terapeutice la douã aspecte: mai întâi de toate, trebuie fãcutã o distincþie
toate stadiile dezvoltãrii: bebeluºului, copilului, adoles- clarã între psihanaliza copilului ºi diferite aplicaþii ale psi-
centului ºi adultului tânãr. hanalizei în copilãrie (cum sunt, de exemplu, psihoterapi-
Cuvinte cheie: analiza copilului, istoria psihanalizei ile de inspiraþie psihanaliticã, terapiile combinate pãrinte-
copil, observaþia psihanaliticã a nou-nãscutului, aºa-numi-
ta terapie psihanaliticã a familiei, psihodrama, terapiile de
Psihanaliza copilului nu este un domeniu distinct de grup cu tehnici analitice sau chiar aplicaþia conceptelor
psihanalizã, dacã luãm în considerare faptul cã formarea psihanalitice în educaþie, pedagogie ºi domeniul social).
necesarã practicãrii ei implicã exigenþe ºi reguli similare Ne vom referi aici numai la psihanaliza copilului, în sen-
cu analiza adulþilor. Interferând cu pedagogia, pediatria, sul sãu cel mai strict.
psihiatria ºi psihologia, psihanaliza copilului s-a aflat încã În plus, psihanaliza are un cadru strict, esenþa psi-
de la începuturile ei în situaþia de a fi asimilatã celorlalte hanalizei fiind centratã, la minimum, pe dinamica transfe-
domenii de cunoaºtere ºi terapie a copilului. rului ºi contra-transferului, pe conceptul de rezistenþã ºi
Scopul prezentului articol, precum ºi limitele sale, nu funcþia de interpretare. De aceea, nu este posibilã o analizã
pot permite evidenþierea tuturor celor care au fondat ºi eficientã fãrã lucrul real la aceste niveluri diferite.
dezvoltat sfera psihanalizei copilului, dar nume precum Analizatã din punct de vedere istoric, evoluþia ideilor
Anna Freud, Melanie Klein, Sandor Ferenczi, Erik privind tehnicile de analizã a copiilor, a fost marcatã de
Erikson, Rene Spitz, Donald W. Winnicott, John Bowlby, unele puncte de cotiturã semnificative, legate de lucrãrile
Francoise Dolto, Serge Lebovici, Bertrand Cramer nu pot pionierilor din acest domeniu.

1 Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti
2 Medic specialist Psihiatria Copilului ºi Adolescentului
3 Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti

24 VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009


O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Psihanaliza copilului începe în anul 1905 cu relatarea domeniul psihanalizei copilului. În 1913, ea publicase nu
de cãtre Sigmund Freud a cazului micului Hans (un copil mai puþin de zece articole, trei în revista Imago, celelalte în
de 5 ani care prezenta simptome fobice). Tratamentul diferite jurnale de psihanalizã. În cea mai mare parte, acestea
micului pacient s-a desfãºurat prin intermediul tatãlui sãu, au cuprins studii psihanalitice ale copiilor ºi, într-o mãsurã
el însuºi analizat de cãtre Freud. Sigmund Freud – dupã ce mai micã, studii despre psihologia femininã. Ea a cercetat
a evidenþiat rolul major al sexualitãþii în dezvoltarea psi- problema amintirilor timpurii ale copilului ºi a subliniat natu-
hicului uman – îi propune prietenului sãu, Max Graf sã îl ra sexualã ºi eroticã a primelor jocuri ale unui copil (jocul cu
analizeze pe fiul sãu, Herbert Graf. Astfel, pentru prima pãpuºile). Una din lucrãrile sale din 1913 a fost mai impor-
datã în lume, a fost tratatã psihanalitic fobia unui bãieþel de tantã: „Viaþa mentalã a copilului: un studiu psihanalitic” ºi
5 ani, micul Hans, analizã care a devenit unul dintre reprezintã o ilustrare a ideilor lui Freud asupra sexualitãþii
cazurile princeps ale lui Sigmund Freud ºi care a pus ºi infantile utilizând mai multe cazuri clinice. Pe lângã
bazele psihanalizei copilului. subiectele deja cunoscute ale complexului lui Oedip, com-
Freud nu a realizat, practic, direct, nici o analizã de plexului castrãrii, problemelor legate de masturbaþie ºi vinã,
copil. El a fost însã, primul teoretician al sexualitãþii infan- a fost evidenþiat ºi un numãr de noþiuni mai puþin discutate:
tile, subliniind rolul patogen al dizarmoniei în dezvoltarea rolul jocului în viaþa copilului, legãtura dintre reprimare ºi
psihosexualã. Stadiile pregenitale – oral, anal, falic – ºi dezvoltarea emoþionalã ºi intelectualã, evoluþia mentalã de-a
genitalizarea ulterioarã sunt descrise în detaliu de Freud în lungul unor anumite „linii de dezvoltare” care sunt reprezen-
ediþiile succesive ale lucrãrii Trei eseuri asupra teoriei tate de funcþiile senzoriale, intelect, voinþã, limbaj, senti-
sexualitãþii. De asemenea, unul dintre nepoþii sãi, va mente, imaginaþie ºi caracter. Pornind de la ideea cã princi-
deveni renumit datoritã jocului cu bobina (fort-da), descris palul mijloc de comunicare la aceastã vârstã nu este ver-
în Dincolo de principiul plãcerii (1920), pe baza cãruia balizarea, ci jocul liber, în 1920, Hug-Hellmuth a dezvoltat o
Freud a descris compulsia la repetiþie ºi angoasa de sepa- teorie a psihanalizei copilului în care jocul este menþionat ca
raþie la copil. fiind una dintre metodele de analizã; dar nu a menþionat
Putem afirma, prin urmare, cã psihanaliza copilului niciodatã „terapia prin joc”. Astfel, în 1921, a fost utilizat
începe cu Sigmund Freud. El afirmã ºi reaminteºte pe par- pentru prima oarã jocul în psihanaliza copiilor cu tulburãri
cursul lucrãrilor sale cã, la 5 ani, evoluþia personalitãþii emoþionale. Descoperirea jocului ca mijloc specific de
copilului poate fi cristalizatã. Importanþa Oedipului îi comunicare ºi expresie la copil, a contribuit în mod consi-
marcheazã momentele critice, ca ºi dezvoltarea relaþiilor derabil la înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la
obiectuale, respectiv primele relaþii cu obiectele investite dezvoltarea tehnicilor de terapie analiticã (Drell, 1982).
libidinal : mama, tatãl sau substitutele acestora. Nevroza ºi Scopul principal al lui Hug-Hellmuth a fost acela de
tulburãrile de personalitate din copilãrie devin un trecut a crea o armonie între obiectivele demersului psihanalitic
susceptibil de a marca evoluþia ulterioarã a adolescentului ºi cele ale familiei, ºcolii ºi societãþii. Primul pas a fost
ºi adultului. Mai mult sau mai puþin întâmplãtor, impor- acela de a practica analiza copilului la început acasã la
tanþa acordatã copilãriei va fi dusã mai departe de fiica lui acesta apoi, în exterior sau la locul de joacã. A petrecut
Sigmund Freud, Anna Freud. mult timp pentru a descoperi secrete pe care copilul le
Herminie von Hug-Hellmuth este, fãrã îndoialã, ascundea în mod intenþionat ºi a deschis, astfel, poarta
prima care a efectuat o analizã autenticã a unui copil, cãtre viaþa imaginarã a copilului. În septembrie 1920, în
recunoscând existenþa transferului ºi folosind, chiar ºi în lucrarea sa „Despre tehnica de analizã a copilului”, Hug
mod nesistematic, jocurile ºi desenele copilului. În 1911 a - Hellmuth prezenta un manifest veritabil al psihanalizei
publicat prima sa lucrare despre psihanalizã în Zentralblatt copilului. Ea afirma atunci cã „scopul analizei adultului cât
für Psychoanalyse, cu titlul “Analiza unui vis al unui ºi a copilului, este acelaºi: de a redobândi sãnãtatea men-
bãieþel de 5 ani”, arãtându-ºi principalul sãu interes asupra talã, a restabili o balanþã între psihicul perturbat atât de
analizei copiilor, chiar înainte de a începe sã participe la impresiile conºtiente cât ºi de cele inconºtiente. Analiza
întrunirile Societãþii Vieneze de Psihanalizã. terapeuticã ºi educaþionalã nu ar trebui sã se mulþumeascã
Viaþa ºi munca ei au trecut neobservate timp de mai doar cu eliberarea de suferinþã a tinerei persoane, ci ar tre-
mult de o jumãtate de secol. Menþionatã în treacãt de cãtre bui sã-i ofere, de asemenea, valori morale, estetice ºi
Helene Deutsch ºi Anna Freud, comentatã mai puþin succint sociale. Analistul, profesorul sau terapeutul, nu ar trebui sã
de cãtre Melanie Klein, abia în 1974, la cincizeci de ani dupã uite niciodatã cã, mai presus de orice, analiza copilului
moartea ei, Colette Chiland i-a tradus lucrãrile în limba este o analizã constantã a caracterului ºi educaþiei”. (Drell
francezã ºi a scris un articol despre ea. Datoritã fidelitãþii – M. J., 1982).
poate prea mari - ºi „ortodoxiei ei absolute”, Hermine Hug- Descoperirea jocului ca mijloc specific de comuni-
Helmuth a fost aleasã de cãtre Freud pentru a-l reprezenta în care ºi expresie la copil, a contribuit în mod considerabil la

VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009 25


S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE

înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la dez- întâlneºte personal în 1918, adoptã ulterior teoriile sale din
voltarea tehnicilor de terapie analiticã. „Dincolo de principiul plãcerii” ºi „Eul ºi Sinele”, dar
În 1913, S. Ferenczi relateazã prima încercare de creeazã o nouã teorie: complexul Oedip este mai arhaic
tratament psihologic direct cu un copil, fãrã folosirea unui decât considera Freud, iar Supraeul se constituie de foarte
intermediar. Concluziile lui S. Ferenczi (1950) privind timpuriu, ceea ce deschide posibilitatea efectuãrii analizei
aplicabilitatea la copii a terapiei analitice folosite cu la copiii foarte mici. Ea se opune prin aceasta ortodoxiei
adulþii, sunt însã pesimiste; aceasta deoarece terapeutul psihanalitice ºi mai ales annafreudismului, care propune
întâmpinã dificultãþi în a-l face pe copil sã înþeleagã situ- pregãtire pedagogicã înainte de formarea psihanaliticã.
aþia terapeuticã, sã participe relatând visele, fãcând asoci- Considerând jocul liber al copilului ca un substitut al
aþii libere. Ferenczi a realizat un studiu asupra relaþiilor asociaþiilor libere ale adultului, M. Klein (1932) a creat o
mamã - copil ºi interesul sãu asupra tãriei acestei relaþii a nouã teorie ºi tehnicã a psihanalizei pentru copii a cãrei
continuat sã inspire ªcoala de Psihanalizã din Ungaria. ipotezã fundamentalã o constituie asemãnarea dintre struc-
Urmãtoarea a fost Eugenia Sokolnicka, psihanalista de tura personalitãþii adultului ºi cea a copilului. Experienþa
origine polonezã, care a introdus psihanaliza în Franþa. Ea s- în psihoterapia cu copii a determinat-o pe M. Klein sã
a apropiat de domeniul psihanalizei în 1911, când a mers sã afirme cã aceºtia sunt analizabili încã din al doilea an de
studieze la Burghözli Asylum din Zurich, unde l-a întâlnit viaþã ºi cã ei sunt analizabili în aceeaºi mãsurã ca ºi adulþii.
pe Carl Gustav Jung. În momentul în care s-a produs „rup- M. Klein susþine chiar cã în analiza copiilor se poate merge
tura” dintre Jung ºi Freud, a decis sã plece la Viena unde ºi- mai în profunzime decât în cea a adulþilor.
a început propria analizã cu Freud, timp de un an. Întoarsã în Pornind de la studiile sale psihanalitice, Melanie
Polonia, a realizat, în 1919, timp de ºase sãptãmâni, prima sa Klein a dezvoltat tehnica de terapie prin joc – prima ino-
analizã, cu un bãiat care suferea de nevrozã obsesionalã. vaþie terapeuticã importantã destinatã metodelor de psih-
Cazul, publicat un an mai târziu în Internationale Zeitschrift analizã a copilului. În terapia prin joc, Klein a considerat
Für Psychoanalyse sub titlul „Analiza unui caz de nevrozã cã motivaþia inconºtientã a copiilor este dezvãluitã pe
obsesionalã infantilã” este unul dintre primele exemple de mãsurã ce ei îºi proiecteazã sentimentele prin utilizarea
analizã a copilului desfãºuratã în condiþii similare cu analiza jocului ºi a desenelor. De exemplu, modul în care ei se
adultului. Deºi, aºa cum ea însãºi a mãrturisit, „nu a fost o joacã cu jucãrii aratã fanteziile ºi anxietãþile lor din
psihanalizã în strictul sens al cuvântului”, influenþa ei, în perioadele timpurii. Cercetãrile M. Klein au demonstrat
parte analiticã ºi în parte pedagogicã, s-a bazat în totalitate pe faptul cã sentimentele agresive ale copiilor faþã de mamã
cunoºtinþele de psihanalizã. Ferenczi a descris aceastã ºi relaþiile interpersonale din cursul perioadelor de dez-
tehnicã centratã în primul rând pe transfer ºi interpretarea voltare, au fost mai importante decât credea Sigmund
viselor ca „tehnicã activã”. Freud (Asiado T., 2007).
Unul dintre personajele feminine cele mai importante Terapiile analitice ale copiilor erau întemeiate pe
ale freudismului este Melanie Klein, nãscutã la Viena în tehnici de interpretare a jocurilor ºi desenelor, Melanie
1882. Ferenczi a fost primul ei maestru ºi analist. În 1919 Klein considerând cã acestea sunt un fel de asociaþii libere,
a încurajat-o sã prezinte la Societatea Psihanaliticã din pe care le interpreteazã drept investigaþii pulsionale.
Budapesta observaþiile asupra dezvoltãrii copilului. În Treptat, în practica sa, ajunge ºi la concluzia cã se poate
1920 ea a fost invitatã la Berlin de cãtre Abraham, care-i stabili o relaþie de transfer-contratransfer ºi în cazul copi-
va deveni cel de-al doilea analist ºi îi va da posibilitatea sã ilor. De altfel, dupã mai multe psihanalize ale copiilor
punã bazele unei noi metode de psihanalizã a copilului (foarte cunoscute fiind cazurile Erich-Fritz ºi Felix), con-
prin joc, desen, decupaj, modelaj etc. (Elizabeth Roudi- siderã cã totul la copil este exprimare a fanstasmelor
nesco, 1995). inconºtiente, cã aceste fantasme sunt echivalentul fantas-
În 1921, Klein s-a stabilit la Berlin pentru a practica melor masturbatorii reprimate, ecou al scenei primitive
psihanaliza copilului ºi Didier Houzel ºi Gilles Catoire reale sau fantasmate. Prin urmare, cura psihanaliticã se
(1986) au remarcat faptul cã „ceea ce poate fi considerat ca sprijinã pe dezvoltarea capacitãþii de fantasmare a copilu-
preistoria psihanalizei copilului s-a sfârºit la începutul lui, pentru a descoperi fantasmele declanºatoare de
anilor 1920”. angoasã ºi simptome. Fantasmele inconºtiente au o dublã
De la Sandor Ferenczi, pe care îl considerã înzestrat interacþiune: cu realitatea exterioarã, în calitate de
cu o sensibilitate profundã pentru inconºtient ºi simbolism mijloace de apãrare, ºi cu realitatea psihicã, în raport cu
ºi cãruia îi datoreazã capacitatea de înþelegere a sufletului obiectele interiorizate. Mecanismele de introiecþie ºi
de copil, Melanie Klein preia noþiunile de introiecþie ºi de proiecþie separã obiectele, le delimiteazã, le fragmenteazã.
fantasmã forþatã. Începe sã-l citeascã pe Freud din 1914, îl Identificãrile vor contribui prin aceste mecanisme la cli-

26 VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009


O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

varea obiectelor în bune ºi rele, ideale/persecutorii etc. are un caracter evolutiv, transferul faþã de terapeut nu se
În 1932, în psihanaliza copiilor, dezvoltã tezele poate stabili decât în mod parþial ºi incert (Milea ª.,
despre supraeul ºi oedipul arhaic, subliniind importanþa Ionescu A., 1988).
sadismului primitiv ºi a forþei distructive primare. În 1934- Lucrãrile fundamentale ale Annei Freud, Tratamentul
35 studiile asupra maniaco-depresivilor îi permit sã for- psihanalitic al copiilor, Eul ºi mecanismele de apãrare ºi
muleze teoria cu privire la existenþa unui nucleu psihotic în Normal ºi patologic la copil sunt mãrturia activitãþii sale
fiecare personalitate, de unde ºi descrierea a douã poziþii: de practicã psihanaliticã ºi a principalelor sale concepþii:
paranoid-schizoidã (de la naºtere ºi pânã în luna a patra, în analiza copilului trebuie sã ia în considerare procesul de
care sugarul nu este atent la lumea exterioarã, predominã maturizare a acestuia, precum ºi contribuþia pe care o au
obiectele parþiale, clivajul ºi angoasa paranoidã) ºi poziþia familia, ºcoala ºi anturajul în dezvoltarea copiilor ºi ado-
depresivã (predominã identificarea cu mama totalã, relaþii lescenþilor. Scopurile sale terapeutice vizau esenþialmente
cu obiectele totale, ambivalenþa, angoasa depresivã, senti- modificarea caracterului prin identificãri mai bune cu
mentul de pierdere, vinovãþia). imagourile parentale ºi o dezvoltare mai adecvatã a eului;
Prin interesul acordat psihozelor ºi relaþiilor arhaice o mai bunã integrare ºi adaptare a copilului la familie ºi
cu mama, Melanie Klein este prima care a remarcat ceea realitatea exterioarã.
ce este deja refulat la copil, respectiv sugarul. Ea propune Anna Freud se opune interpretãrilor excesive ale
nu doar o doctrinã, ci ºi un cadru specific, necesar terapiei Melaniei Klein, considerând cã o psihanalizã înaintea
copilului: ºedinþe fixe, de cincizeci ºi cinci de minute, de 5 vârstei de trei ani nu este posibilã, delimitând de altfel ºi
ori/sãptamânã, cu un cabinet special organizat pentru copii aria de aplicare a acesteia : nevroze, tulburãri de caracter,
mici, cu jucãrii alese adecvat pentru aceastã vârstã, astfel de dezvoltare, fiind prudentã (ca ºi tatãl sãu) în ceea ce
încât tot ceea ce este arhaic ºi primitiv în copil sã poatã fi priveºte psihozele ºi personalitãþile antisociale. Se poate
descoperit, analizat. spune cã, dacã Sigmund Freud a fost analist al Sinelui (Das
Melanie Klein a redescoperit demersul iniþial al lui Es), Anna Freud este o analistã a eului. Pornind de la ce-
Freud, pornind de la copilãrie ºi apoi de la psihozã, pornind lebra frazã a tatãlui sãu, Wo Es war, soll Ich werden
adicã de la domeniile pe care el le lãsase nedefriºate. Ea este („Acolo unde este Sinele, trebuie sã ajungã Eul”), Anna
mai degrabã o inovatoare decât o discipolã. A reactualizat atribuie eului, forþei ºi fragilitãþii acestuia, o importanþã
sensurile operei freudiene, rãmânând departe de autorul ei ºi majorã ºi descrie, teoretic ºi prin exemple clinice, mecan-
creîndu-ºi opera proprie. Astfel a devenit întemeietoarea unei ismele de apãrare ale acestuia (refulare, regresie, formaþi-
doctrine ºi a unei instituþii, fiind pe punctul de a ocupa poz- une reacþionalã, izolare, anulare retroactivã, transformare
iþia simbolicã a lui Freud însuºi. în contrar, sublimare, negare, proiecþie, idealizare, identi-
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial în Societatea ficare cu agresorul etc), fãrã de care considerã cã nici un
Britanicã au avut loc, în jurul persoanei lui Melanie Klein individ nu ar supravieþui.
aceleaºi manifestãri de cult, de sectarism ºi de rupturã ca ºi Accentul ei nu mai cade pe aspectul patogen, ci pe cel
în jurul lui Freud. Epopeea kleinianã începutã în 1920 sanogen al apãrãrilor: Eul nu are forþa necesarã de a tolera
printr-o strãlucitã redescoperire a aventurii freudiene, s-a componentele pulsionale primitive, arhaice ºi recurge la
încheiat în anii ´45-´60 printr-un nemãsurat dogmatism mecanismele de apãrare proprii pentru a-ºi putea menþine
(Elizabeth Roudinesco, 2001). integritatea ºi identitatea. Copilul, în concepþia ei, este un
O altã direcþie în analiza copiilor a fost iniþiatã de paranevrotic în esenþã, eul sãu fiind facil de perturbat de
Anna Freud, singura dintre copiii lui Freud devenitã psi- dinamica pulsiunilor ºi de lumea exterioarã. Psihanalista
hanalist, care ºi-a limitat tratamentul la copiii ai cãror considerã cã dezvoltarea lui armonioasã depinde în primul
pãrinþi fuseserã ei înºiºi psihanalizaþi. Întemeietoare la rând de prezenþa fizicã ºi psihicã a mamei, de capacitatea
Viena a unui centru experimental pentru orfanii din Primul ei de a-i înþelege necesitaþile, dorinþele: se contureazã ast-
Rãzboi Mondial, membrã a Societãþii Vieneze de fel importanþa diadei, a relaþiei mamã-copil.
Psihanalizã, formatã pe linia psihanalizei didactice de Mai mult decât atât, analiza copilului nu trebuie sã se
însuºi Sigmund Freud, Anna Freud va fonda ºi va dezvol- desfãºoare „direct”, ci prin medierea autoritãþii parentale
ta ulterior psihanaliza copilului ºi intervenþia psihopeda- protectoare, „dar dacã pãrinþii îºi folosesc influenþa
gogicã ºi parentalã în favoarea copiilor. împotriva analistului, rezultatul va fi ca în cazul unei cãsã-
Anna Freud a fost printre primii care au semnalat torii nefericite, în care copilul va fi obiect de disputã, el
importanþa personalitãþii pãrinþilor în psihoterapia copiilor. nefiind ataºat de nici una dintre pãrþi. Într-o situaþie,
Ea a considerat cã, întrucât la copil influenþa pãrinþilor se copilul se aflã între mamã ºi tatã, în cealaltã între analist ºi
exercitã puternic ºi în mod constant, iar relaþia obiectualã pãrinþi, iar în ambele situaþii se foloseºte de acest conflict

VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009 27


S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE

pentru a scãpa de propriile obligaþii.” Anna Freud conside- Annei Freud. Pentru ea, analiza copilului era incompatibilã
rã cã este absolut necesarã colaborarea între pãrinþi ºi ana- cu orice atitudine educativã; etapa de pregãtire nu era sub
list, astfel încât educaþia copilului sã nu sufere nici o între- nici o formã justificatã deoarece interpretarea anxietãþilor
rupere, nici mãcar la sfârºitul analizei, moment în care în cursul transferului permitea copilului sã intre în proce-
copilul trece direct ºi deplin din mâinile terapeutului în sul analitic, copilul fiind incapabil, din punctul ei de
cele ale pãrinþilor, deveniþi de acum mai înþelegãtori. vedere, sã dezvolte o nevrozã de transfer autenticã.
În 1926, în patru prelegeri din cadrul Institutului de Treptat, Anna Freud s-a apropiat de punctele de
Psihanalizã din Viena, Anna Freud a prezentat sub titlul vedere ale M. Klein, însã destul de mult timp au persistat
„Introducere în tehnica de psihanaliza copilului”, o diferenþe semnificative între cele douã ºcoli.
tehnicã intermediarã între abordarea analiticã ºi cea edu- În 1938, dupã ce familia Freud a emigrat la Londra, la
caþionalã. Aici, ea îºi expune punctele de vedere asupra o întâlnire a psihanaliºtilor a avut loc una dintre cele mai
etapei de pregãtire a analizei copilului, asupra tehnicii, dramatice confruntãri din istoria miºcãrii psihanalitice.
asupra rolului transferului ºi relaþiei dintre analiza copiilor ªcoala Kleinianã a fost acuzatã cã se îndepãrteazã prea
ºi educaþia lor. Limitele în analiza copilului pe care ea le-a mult de teoriile Freudiene ºi, s-a propus, la un moment dat,
stabilit, au avut la bazã urmãtoarele argumente: nu este sã fie exclusã din miºcarea psihanaliticã Freudianã. Li s-a
posibil sã aparã nevrozã de transfer la copil (dependenþã cerut sã-ºi justifice poziþia ºi sã demonstreze cã, de fapt,
prea mare de pãrinþi); spre deosebire de psihanaliza sunt credincioºi gândirii Freudiene (Claudine & Pierre
adulþilor, asociaþia liberã nu joacã un rol central; de aseme- Geissmann, 1998).
nea, nici interpretarea viselor nu este, în cazul copiilor, Abia în 1990, a avut loc primul colocviu reunit între
„calea regalã spre inconºtient”. Jocul ºi desenele sunt con- Hampstead Clinic (fondatã în 1951 de Anna Freud) ºi
siderate instrumente indispensabile deºi ea le considerã mai Tavistock Clinic fondatã de M. Klein. Aceste douã insti-
mult tehnici pentru „observarea” copilului decât surse de tuþii au rãmas, pânã astãzi, centre foarte importante pentru
interpretare directã; este necesarã o fazã de pregãtire în tim- psihanaliza copilului. Printre multe altele, câteva nume din
pul cãreia analistul „seduce” copilul pentru a se implica în cadrul acestor clinici, meritã menþionate: Anne-Marie ºi
tratament, prin stabilirea unei relaþii de transfer pozitiv cu Joseph Sandler, Peter Fonagy, Hansi Kennedy, George
copilul. Într-adevãr, analistul este descris de Anna Freud ca Morane, de la Hampstead Clinic; Hanna Segal, Esther
fiind un „observator”, care se bazeazã pe relatãrile Bick, Martha Harris, Donald Meltzer ºi Juliet Hopkins de
pãrinþilor ºi pe dorinþa lor de a-ºi trata copilul. Copilul nu la Tavistock Clinic (International Dictionary of
este considerat capabil de a fi conºtient de boala sa ºi ast- Psychoanalysis).
fel, nici de a cere ajutor ºi de aici, apare necesitatea ca ana- În conflictul dintre Anna Freud ºi Melanie Klein,
listul sã-l determine pe copil, în mod activ ºi intenþionat, sã Sophie Morgenstern, psihanalistã de origine polonezã, s-a
accepte „o legãturã între noi care trebuie sã fie suficient de aliat ferm cu poziþia Annei Freud. Ea a considerat cã
puternicã pentru a susþine analiza care va urma”. nevroza copilului are aceeaºi structurã ºi aceleaºi origini
În cartea sa „Tratamentul psihanalitic al copi- ca ºi nevroza adultului, însã maleabilitatea mai mare a
ilor”(1926) face distincþia între dezvoltarea normalã ºi superego-ului infantil faciliteazã rezolvarea conflictelor.
patologicã, între simptomele tranzitorii ºi obstacolele reale Odatã cu publicarea, în 1927, a articolului „Un caz de
în dezvoltare, între echilibrul dintre mecanismele de mutism psihogen”, ea a descris tehnica de tratament a
apãrare ºi depãºirea acestor mecanisme ºi, în final, asupra copiilor prin desen liber care a rãmas principala temã de
relaþiilor dintre nevroza infantilã ºi formarea ego-ului. cercetare din întreaga sa practicã. A utilizat, de asemenea,
Aceste consideraþii apar ºi în celelalte cãrþi ale sale „Eul ºi jocuri, modelare ºi, desigur, vise ºi asociaþie liberã cu copi-
mecanismele de apãrare” (1936) ºi „Normal ºi patologic ii mai mari (Holder, 2005 ).
la copil” (1965) împreunã cu conceptul de „linii de dez- În 1936, în Franþa, Edouard Pichon publicã manualul
voltare”. sãu asupra „Dezvoltãrii psihice a copilului ºi a adolescen-
Anna Freud a contribuit astfel la atenuarea punctului tului” în care a luat clar poziþie în favoarea Annei Freud ºi
de vedere freudian asupra „stadiilor” de dezoltare împotriva Melaniei Klein, afirmând cã psihanaliza copiilor
emoþionalã, evidenþiind totodatã rolul realitãþii în trata- trebuie controlatã de o autoritate educativã. El îºi propunea
mentul psihanalitic al copiilor, importanþa alianþei cu sã creeze o nouã disciplinã, psihopedeutica, ale cãrei prin-
pãrinþii ºi a atitudinii lor suportive în cursul tratamentului cipii doctrinare erau deduse dintr-un amalgam savant al
copilului — idei care nu ºi-au pierdut nici astãzi, deloc, tezelor lui Janet, Freud, Piaget, Binet ºi Wallon. Recu-
importanþa. noºtea contribuþia fiecãrui autor ºi îi critica pe unii cu aju-
În 1927, la un colocviu al Societãþii Britanice de torul celorlalþi. Problema limbajului era combinatã cu cea
Psihanalizã, Klein a combãtut punct cu punct afirmaþiile a dezvoltãrii psihice, fãcându-se distincþie între douã mari

28 VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009


O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

etape developmentale: cea anterioarã ºi cea consecutivã analitice. Ea se plaseazã, ca ºi Lebovici, tot în sfera
dezvoltãrii limbajului. Autorul condamnã munca femeilor relaþionalã: relaþia adult-copil fiind vehicul de semnificaþii
cãsãtorite, îi sfãtuieºte pe pãrinþi sã le vorbeascã sugarilor care, odatã decriptaþi, pot ameliora psihoza (ca variantã a
ºi sã-i tundã pe bãieþi, ca sã nu semene cu fetele. Manualul nevrozei) ºi au funcþie de reparaþie, de vindecare. Dolto
sãu a avut, în perioada de vârf a Frontului Popular, un suc- oferã mamelor, în special, recomandãri, sfaturi de a-ºi
ces fantastic. El avea sã serveascã ani de-a rândul ca „bi- repara absenþa prin cuvinte, fãrã a apela la mângâieri sau
blie” a medicilor ºi educatorilor. Pichon a plasat, aºadar, atingeri corporale (evitând astfel seducþia), copilul fiind
psihanaliza printre celelalte forme de psihoterapie. incapabil sã elaboreze astfel trauma provocatã de absenþã.
Michael Balint, nãscut la Budapesta în 1896 ºi anali- F. Dolto merge mai departe pe calea optimismului
zat de cãtre unul dintre colegii ºi succesorii lui Freud - terapeutic încercând o profilaxie a nevrozei ºi psihozei la
Sandor Ferenczi, a fost unul dintre cei mai importanþi pio- copii, în care terapia ºi educaþia pãrinþilor sunt în egalã
nieri ai ºcolii obiect-relaþie. Împreunã cu psihanalistul mãsurã esenþiale, insistând asupra noþiunii de travaliu în
scoþian, W. R. D. Fairbairn, el poate fi considerat ca pre- psihanalizã. Terapiile sale s-au centrat pe cazuri de copii
decesor al grupului de analiºti britanici care continuã sã suferind de autism, fobii, schizofrenii, diverse handicapuri,
aibã un rol important în integrarea ºi clarificarea teoriei ea avertizând întotdeauna asupra suferinþelor copilului,
Freudiene ºi Kleiniene. asupra a ceea ce copilul îl invaþã pe adult, fie el pãrinte sau
În 1939, Balint a ajuns în Anglia, unde a avut con- psihanalist.
tribuþii importante atât în teoria dezvoltãrii din psihanalizã În preajma rãzboiului, Françoise Marette Dolto, a pus
cât ºi în psihiatria generalã ºi medicinã. Conceptul bazele unei noi metode psihanalitice de tratament a copii-
relaþional al lui Balint a adus o perspectivã cu totul nouã lor, orientatã cãtre ascultarea inconºtientului ºi desco-
asupra teoriilor ºi asupra relaþiilor din copilãrie care a fost torositã de „privirea” psihanaliticã. Dorind sã fie medic
destul de diferitã de cea a Annei Freud ºi a M. Klein educaþional, Dolto s-a dovedit o pedagogã mai bunã decât
(Victoria Hamilton, 1993). M. Klein ºi, totodatã, o practicianã mai puþin conformistã
În Franþa, ar trebui sã fie menþionate o serie de nume decât Anna Freud. Ea nu a conceput domeniul psihanalizei
împãrþite, în timpul celei de-a doua jumãtãþi a secolului copilului ca aparþinând moralei educative, ci a inclus în
douãzeci, între grupul de psihanaliºti Lacanieini ºi non- tratament adoptarea unei poziþii de pãrinte. Adresându-se
Lacanieni: Françoise Dolto, Jenny Aubry, Rosine ºi marelui public, a folosit un vocabular concret, fãrã sã facã,
Robert Lefort, între cei dintâi; Serge Lebovici, René totuºi concesii vulgarizãrii. A „inventat” mai cu seamã o
Diatkine, Michel Soulé, între cei din urmã. Aceste difer- procedurã practicã, nededusã dintr-un a priori teoretic. A
enþe implicã aspecte teoretice care se reflectã la nivelul pãrãsit metoda jocului ºi s-a strãduit sã separe legãtura
tehnicilor terapeutice (importanþa acordatã dorinþelor sugestivã de relaþia transferenþialã ce trebuia sã faciliteze
copilului ºi locul limbajului, în special). La începutul se- introducerea metodei terapeutice în realitatea existentã. De
colului douãzeci ºi unu influenþa miºcãrii post-Kleiniene aceea, utilizeazã aceleaºi cuvinte ca ºi copilul, fãrã a pro-
este dominantã în multe þãri în privinþa alternativelor ceda la interpretarea directã a desenelor acestuia.
tehnice ale psihanalizei copilului (importanþa contra-trans- Sã nu uitãm nici de Esther Bick, o psihanalistã din
ferului, explorarea nivelurilor primare sau arhaice ale Belgia care a pus la punct o excelentã metodologie de
funcþionãrii mentale, graniþele psihice etc.). observare a interacþiunii mamã-copil de la naºtere ºi pânã
Francoise Dolto este alãturi de Jacques Lacan, una la doi ani ºi, fireºte, cum am putea sã nu-l amintim de
dintre cele mai cunoscute figuri în psihanaliza francezã, Donald W. Winnicott, cel care, pornind de la o formaþie de
dar ºi internaþionalã, cu precãdere pentru activitatea sa te- pediatru, a ajuns psihanalist de copii ºi chiar a folosit tot
rapeuticã ºi teoreticã în care abordeazã probleme legate de ceea ce ºtia din experienþa lui medicalã în domeniul infan-
dezvoltarea copilului, rolul cuvântului în constelarea simp- til pentru a trata tulburãri psihotice la pacienþi copii aflaþi
tomelor, diagnosticul ºi tratamentul psihiatric al tul- în stãri regresive extreme. (Vera ªandor, 2005)
burãrilor psihoafective ºi de comportament ale copiilor ºi Pediatru cu licenþã în biologie ºi medicinã, Winnicott
adolescenþilor. Este cunoscutã pentru multiplele seminarii, întreprinde o analizã îndelungatã, iniþial cu James Strachey
conferinþe, eseuri critice, dar ºi pentru multiplele cãrþi edi- ºi ulterior cu Joan Riviere, adeptã a kleinismului.
tate: Dificultatea de a trãi, Copilãrie, Autoportretul unei Psihanalist de adulþi ºi copii, se spune cã ar fi consultat mai
psihanaliste, Cazul Dominique, Psihanaliza ºi copilul, Un mult de ºaizeci de mii de pacienþi: sugari, copii, pãrinþi ºi
psihanalist vã rãspunde etc. bunici.
F. Dolto considerã copilul ca o fiinþã a limbajului, În cadrul uneia dintre cele mai mari controverse din
încã de la naºtere, tehnica sa bazându-se pe funcþia de istoria psihanalizei, cea dintre Anna Freud ºi Melanie
comunicare a ceea ce este spus ºi ne-spus în cadrul curei Klein, Donald W. Winnicott ºi-a asumat, în cele din urmã,

VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009 29


S. D IACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE

o poziþie intermediarã, destul de aproape însã de poziþia M. pãturã etc. Este obiectul rãsfãþat, consolator, care
Klein, legatã, în special, de locul jocului în cadrul tehni- înlocuieºte sânul matern, dar indirect, þinând loc de obiect
cilor de terapie psihanaliticã, dar reproºându-i acesteia intern, dar care nu se aflã niciodatã sub control magic (ca
atenþia insuficientã pe care a acordat-o mediului de viaþã al cel intern) sau în afara controlului (ca mama). Jocul nu are
copilului ºi rolului mamei naturale. doar funcþie ludicã, expresivã, de investiþie, ci permite tre-
Deºi a început prin a fi kleinian, a continuat apropiin- cerea de la un spaþiu la altul (D. W. Winnicott, 1996).
du-se de teoria ºi practica Annei Freud, pentru ca, pe par- Tehnica în acest domeniu poate fi cu greu numitã
cursul carierei sale, sã îºi elaboreze un sistem propriu de tehnicã. Nu existã douã cazuri asemãnãtoare ºi existã o
gândire ºi cercetare clinicã. Winnicott obiºnuia sã afirme mult mai multã libertate în interacþiunea dintre terapeut ºi
cã nu existã copii, ci doar mama purtând în braþe copilul. pacient, decât în cadrul unei terapii psihanalitice clasice.
Cuplul mamã-copil este indisolubil, având o experienþã de Aceasta nu presupune deprecierea importanþei analizei de
viaþã comunã. Eul copilului se va forma treptat, detaºân- lungã duratã, în care travaliul se realizeazã prin emergenþã
du-se de mamã dupa o suficientã perioadã de dependenþã, cotidianã în materialul clinic al elementelor inconºtiente
de maternaj, în care copilul ºi mama sunt indispensabili vehiculate în transfer, elemente pe cale de a deveni
unul celuilalt. Orice perturbare în psihismul sau fizicul conºtiente datoritã continuitãþii.
mamei, a cuplului, a vieþii, afecteazã ºi copilul, devenind Trebuie subliniat încã de la început cã aceastã tehnicã
sursa nevrozelor ºi psihozelor. Winnicott pare a pune este extrem de flexibilã; este imposibil pentru oricine sã
accent pe pulsiunea libidinalã, lãsând deoparte agresivi- ºtie ce trebuie fãcut doar prin studierea unui singur caz.
tatea, pe care nu o considerã în nici un caz primarã, ci Sunt necesare cel puþin douãzeci de cazuri pentru ca ana-
dobânditã ulterior, prin frustrãri afective succesive. listul sã-ºi poatã forma o idee bunã, dar cert este cã nu
Tot ceea ce contribuie la diada mamã-copil stã la baza existã douã cazuri la fel. O dificultate în plus pentru
formãrii sinelui (self) copilului, care poate deveni autentic înþelegerea acestei practici este imposibilitatea de formare
sau fals. Pentru Winnicott, psihoza nu este eºecul eului, ci doar prin studierea cazului. Nici înregistrarea video sau
al mediului, al capacitãþii de maternaj a mamei, al capaci- audio nu poate constitui o soluþie pentru acesta problemã.
tãþii de holding (menþinere) ºi de containing (conþinere) a Sunt necesare notiþe despre tot ceea ce se petrece pe par-
copilului. Copilul ajunge sã-ºi stãpâneascã propriul eu cursul unei ºedinþe, inclusiv despre ceea ce spune sau face
atunci când deþine capacitatea de solitudine (sã ºtie sã facã terapeutul, chiar dacã aceasta implicã o sarcinã dificilã
ceea ce este util pentru el) ºi de a fi singur (sã poatã fi sin- pentru terapeut ºi anume contrabalansarea prin revizuire ºi
gur fãrã a se crede pãrãsit, pierdut, izolat), dar pentru reconstituirea aproape completã a ºedinþei pornind de la
aceasta este necesarã o „mamã suficient de bunã”. notiþe. Aceastã muncã permite obþinerea unui raport com-
Winnicott îºi desfãºoarã terapiile cu copii conform plet al cazului, deoarece, cum bine ºtim, o bunã parte din
principiilor sale teoretice: analistul trebuie sã aibã capaci- sedinþã, ºi mai ales numeroase detalii, se pierd “ca un vis
tatea de conþinere, sã fie tolerant, sã confere spaþiu tranzi- ce piere în zori”.
þional pentru ca pacientul (copilul) sã se poata desprinde, În psihanaliza copilului, munca depusã în cadrul
dobândind adevãratul sãu self. Inventeazã ºi o tehnicã de primei sedinþe poate fi doar un simplu preludiu la o lungã
desen: squiggle – bazatã pe ideea de spaþiu tranziþional ºi sau mai intensivã psihoterapie, dar se poate întâmpla pur ºi
manipularea obiectului, prin care schimbul de linii trasate simplu ca un copil sã fie pregãtit pentru aceasta abia dupã
de analist ºi de copil, succesiv, devine un locus intermedi- ce a experimentat înþelegerea proprie unui astfel de inter-
ar prin care delimitarea dintre realitatea psihicã ºi cea exte- viu. Copilul poate simþi, desigur, cã a fost mult mai mult
rioarã este mediatã ºi astfel, mai uºor toleratã (D. W. înþeles decât este el de fapt dar efectul este de a-i fi dat
Winnicott, 2002). copilului speranþa de a fi înþeles ºi, probabil, chiar ajutat.
În lucrarea Joc ºi realitate, adaugã noi concepte Una dintre dificultãþile care survin în acest tip de
teoriei sale: relaþie primarã, prima posesie, utilizarea întrevedere ese aceea cã, atunci când este satisfãcãtoare
(manipularea) obiectului, non-eu, aria tranziþionalã de din punctul de vedere al înþelegerii, copilul se poate aºtepta
experienþã, obiect tranziþional. Prima posesie ºi aria inter- cu uºurinþã sã fie inclus imediat într-o terapie intensivã,
mediarã se situeazã între subiectiv ºi ceea ce este perceput resimþind un fel de dependenþã de analist, care stabileºte
ca obiectiv. Fenomenele tranziþionale (sugerea degetului, uneori ºedinþe peste perioada de timp necesarã. Aceasta nu
adormirea cu pernuþa în brate sau cu o jucãrie etc) sunt un se întamplã însã în mod obiºnuit.
mod de apãrare împotriva angoasei de separaþie (angoasa Existã o categorie de cazuri în care acest gen de inter-
de tip depresiv). Obiectul tranziþional este reprezentat de viu psihoterapeutic nu este indicat. ªi acest lucru nu se
orice intrã în posesia copilului, de care se ataºeazã aºa cum întâmplã deoarece aceºti copii, fiind bolnavi, nu pot reali-
a fost primar ataºat de mamã: ursuleþ, pãpuºã, colþ de za un travaliu foarte util. Explicaþia este cu totul alta: dacã

30 VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009


O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

un copil pleacã de la consultaþia terapeuticã ºi se întoarce pregãtirea la Institutul Britanic de Psihanalizã ca psihiatru
într-o familie cu situaþie socialã anormalã, atunci mediul de copii. A fost un adept al abordãrii neo-Freudiene,
nu îi oferã resursele de care are nevoie ºi pe care analistul învãþând cã tulburãrile emoþionale ale copilului erau în
i le asigurã în timpul ºedintelor de analizã. Analistul primul rând o funcþie a fanteziilor generate de conflictele
încearcã sã stabileascã un “mediu parþial aºteptat” ºi sã interne.
foloseascã schimbãrile care au avut loc în interviul cu Dupa al 2-lea Razboi Mondial a devenit ºeful depar-
copilul, schimbãri ce indicã o deblocare a procesului de tamentului de copii de la Clinica Tavistock, unde a realizat
dezvoltare. studii clinice ale copiilor rãmaºi fãrã familie dupã rãzboi.
De fapt, dificultatea principalã în a stabili cazurile A colaborat cu James Robertson la filmul - documentar
cãrora le este indicat acest gen de terapie (psihanaliza) este „Un copil de 2 ani merge la spital” (1952); acest docu-
evaluarea mediului din apropierea copilului. Acolo unde mentar ilustreazã impactul suferinþei copiilor mici la sepa-
existã un factor extern foarte ostil sau absenþa unei îngrijiri rarea de persoanele de îngrijire primarã (în principal,
constante, acest gen de abordare terapeuticã îl poate face mama). Lucrãrile sale au atras atenþia clinicienilor asupra
pe analist sã se simtã înclinat chiar sã exploreze ceea ce efectelor devastatoare ale separãrii de mamã, susþinând
trebuie fãcut printr-o “amenajare” sau poate institui o tera- ideea vizitãrii cât mai frecvente de cãtre familie a copiilor
pie care sã confere copilului posibilitatea unei relaþionãri spitalizaþi.
interpersonale de tipul celei transferenþiale (D. W. Munca lui John Bowlby despre ataºament, are impli-
Winnicott, 2002). caþii în psihanalizã. El a criticat însã explicaþiile psi-
Prin urmare, Winnicott nu foloseºte concepte teo- hanalitice ale energiei psihice ºi ale înlãturãrii suprimãrii.
retice pure, ci teoretizeazã practica sa cu copiii, încercând A propus explicaþii în termenii teoriei ataºamentului, sub-
sã conserve „jocul” (fenomenul ºi spaþiul tranziþional), sã liniind teoria sistemelor, teoria informaþiei ºi psihologia
stabileascã relaþii reciproce, reflectãri de tip oglindã. El cognitivã (J. Holmes, 1993).
preferã erosul thanatosului, iubirea urii, mama tatãlui, Mai cunoscut în România datoritã originii sale, Serge
jocul ºi nu drama. Departe de teoriile pãrintelui psihana- Lebovici, care a fost ºi preºedintele Societaþii de
lizei, Winnicott creeazã tot o psihanalizã, chiar dacã negli- Psihanalizã din Paris, s-a remarcat în special prin lucrãrile
jeazã fantasmele scenei primitive, sexualitatea parentalã, Cunoaºterea copilului prin psihanalizã ºi Sugarul, mama
importanþa legii, a oedipului. El ne apropie mai mult de ºi psihanalistul, studiind relaþiile obiectale ºi interacþiunile
pre-oedipianitate, etapã în care relaþiile obiectale sunt în precoce sugar-genitori. Inspirându-se din teoria ataºamen-
raport cu imagoul matern. tului descrisã de Bowlby, Lebovici ne aratã cã, iniþial,
Nãscut pe 15 iunie 1902 în Frankfurt, Erik Erikson a copilul îºi imitã mama în tot ceea ce face ºi, ulterior, el îºi
studiat psihanaliza în ºcoala Annei Freud ºi a absolvit creazã o anume legãturã afectivã cu ea. Mama, a cãrei
Institutul de Psihanalizã din Viena în 1933. Dupã insta- disponibilitate este absolut necesarã pentru sãnãtatea
larea lui Hitler la putere, s-a mutat în Statele Unite unde, copilului, contribuie la crearea unei bãi afective de care
dupã 1950 a fost lector în psihiatrie la Universitatea copilul are nevoie pânã în momentul în care se poate
Harvard. Considerat fiind un neo-freudian, în studiile sale desprinde de ea. Mama este sau trebuie sã fie impresionatã
a fost preocupat de extinderea teoriei psihanalitice a lui de „fantasmele copilului sãu” iar ca un ecou, copilul ela-
Freud acordând o importanþã mai mare factorilor sociali, boreazã o imagine internã a chipului ei. Aceste schimbãri
culturali ºi altor factori de mediu. În cea mai cunoscutã reciproce mamã-copil pot fi observate în terapiei, pot fi
lucrare a sa „Copilãria ºi Societatea” a împãrþit ciclul comunicate ºi mamei ºi copilului, lucrându-se asupra
vieþii umane în opt stadii de dezvoltare psihococialã ºi a relaþiei, ºi nu asupra persoanelor individuale, fiind con-
considerat cã societatea este o sursã constructivã de semnate în detaliu ºi interpretate analitic.
întãrire a eului. Spre deosebire de Freud, care s-a concen- Se poate spune cã tehnicile de psihanalizã a copilului
trat asupra stadiilor precoce de dezvoltare, Erikson a studi- au la bazã patru elemente: locul pãrintelui în cadrul proce-
at mai mult perioada adolescenþei. El a introdus termenul sului terapeutic, contextul, dinamica transfer/contra-trans-
de „identitate” ºi „crizã de identitate” pentru a explica fer ºi funcþia de interpretare.
complexitatea conflictelor psihologice ºi sociale cu care se Practic, deºi lucrul cu pãrinþii ar trebui sã fie distinct,
confruntã tinerii în încercarea de a-ºi gãsi locul într-un terapia este condiþionatã, în mare parte, de acesta. În
anumit oraº, naþiune ºi timp. Potrivit lui Erikson, mediul în majoritatea cazurilor, lucrul cu pãrinþii este efectuat de un
care un copil a trãit, a fost esenþial pentru a-i oferi creº- consultant, nu de cãtre analistul copilului, astfel încât
terea, adaptarea, o sursã a conºtiinþei de sine ºi a identitãþii. „spaþiul mental” al copilului este mai bine respectat. În
John Bolwby (1907–1990), nãscut la Londra, a studi- funcþie de vârsta copilului ºi de tehnica utilizatã de cãtre
at psihologia la Universitatea Cambridge ºi ºi-a început terapeut, poziþiile care privesc rolul analistului în familie

VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009 31


S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE

variazã, acest fapt reprezentând o dificultate majorã în cur- Îmbrãþiºând ideile unor autori precum Hanna Segal ºi
sul analizei copilului. Analistul trebuie sã gãseascã un Donald Meltzer, miºcarea post-Kleinianã a avut o con-
echilibru între libertatea pe care o oferã copiilor pentru a se tribuþie importantã la discuþiile privind tehnicile de analizã
exprima ºi limitele pe care trebuie, în acelaºi timp, sã le a copilului (D. Meltzer, 1967) .
impunã. În psihanaliza modernã accentul se pune pe paradig-
În ceea ce priveºte contextul, existã un punct comun ma relaþionãrii personale ºi umane, în contrast cu paradig-
cu analiza adultului care se referã la numãrul de ºedinþe pe ma corporalã din psihanaliza tradiþionalã. Bowlby, în par-
sãptãmânã, care ar trebui sã fie suficient pentru a începe ticular, a subliniat importanþa influenþei mediului exterior
un proces analitic veritabil. Frecvenþa de trei vizite pe sãp- asupra copilului ºi a crezut cã o mare parte din anxietatea
tãmânã pare sã fie în general acceptatã deºi acest fapt nu se acutã sau cronicã se datora ameninþãrilor copilului cu
realizeazã foarte des în practicã. Problema onorariului a abandonul de cãtre pãrinþii sãi, ca un mijloc de discipli-
fost, de asemenea, o sursã pentru multe reflecþii, noþiunea nare. Însã el nu a acordat o atenþie prea mare setului men-
de „platã simbolicã” fiind dezvoltatã în mod particular de tal al copilului ºi nici efectului fantasmelor copilului
Françoise Dolto, în Franþa. asupra procesãrii stresului extern. Psihanalistul modern de
În plus, comunicarea verbalã ºi non-verbalã, a atras o copii trebuie sã acorde importanþã egalã atât factorilor
atenþie crescutã ºi a determinat modificãri ale modului de interni, cât ºi celor externi.
tratament al copiilor comparativ cu adulþii. La începutul Psihanaliza modernã ºi-a extins înþelegerea în ceea ce
secolului douãzeci ºi unu, elemente de tehnicã precum priveºte copiii ºi adolescenþii, cãci modelul original al lui
jocul, desenul sau modelarea în lut sunt larg utilizate ca Sigmund Freud era foarte reducþionist ºi nu putea face faþã
bazã pentru asociaþiile libere, fiind considerate corespon- întregii complexitãþi a comportamentului uman. Cu toate
dente ale exprimãrii verbale a adulþilor. acestea, multe dintre principiile fundamentale ale lui
Contra-transferul ºi implicarea fizicã a terapeutului în Freud, cum ar fi importanþa inconºtientului, sunt utilizate
cursul analizei, este adesea mai intensã decât în analiza alãturi de conceptul clinic de transfer, contra-transfer,
adultului. În ceea ce priveºte transferul, o atenþie specialã alianþã terapeuticã ºi reacþie terapeuticã negativã.
meritã sã fie acordatã alianþei terapeutice, noþiune care a Începând cu Freud, multiple paradigme psihanalitice
fost deja menþionatã ºi care reprezintã tema centralã a con- s-au dezvoltat, inclusiv psihologia kleinianã ºi psihologia
troverselor dintre Anna Freud ºi Melanie Klein. Unii self-ului. În timp ce Freud sublinia ideea descãrcãrii de
autori o considerã condiþia prealabilã pentru dezvoltarea energie într-un cadru natural, ºtiinþific, abordãrile mai
ulterioarã a dinamicii transferului în timp ce pentru alþii recente subliniazã ideea exprimãrii “persoanei” într-un
este, propriu-zis, versiunea conºtientã a transferului. În cadru hermeneutic. Cele douã puncte de vedere ne ajutã sã
ambele cazuri este evident faptul cã, la copii, în majori- înþelegem diferitele aspecte ale psihanalizei. Modelul
tatea cazurilor, alianþa terapeuticã depinde în mare mãsurã descãrcãrii energetice ne ajutã sã înþelegem (parþial)
de tipul legãturii care a fost sau nu stabilitã cu pãrinþii. nevroza obsesionalã, chiar din punct de vedere genetic, în
Interpretãrile pot fi, la fel ca în cazul adulþilor, meto- timp ce modelul orientat spre persoanã ne ajutã sã în-
nimice, metaforice, istorice sau transferenþiale dar trebuie þelegem tulburarea de personalitate borderline (American
sã aibã, în timp, un efect de conþinere, care le conferã va- Psychiatric Association, 1994). Eforturi suplimentare sunt
loarea terapeuticã deoarece copiii trataþi sunt, în mare necesare pentru reconcilierea celor douã abordãri.
parte, cei a cãror capacitate de conþinere este deficientã ºi În final, meritã sã amintim cã, odatã cu Antonino
ale cãror graniþe psihice se aflã încã în procesul de for- Ferro (1997), psihanaliza este consideratã, în esenþã, o sin-
mare. Esenþa acestei probleme este ca terapeutul sã ºtie gurã entitate ºi cã nu avem nimic de câºtigat prin separarea
cum sã creeze pentru asemenea copii, un cadru extern de psihanalizei copilului de cea a adultului. Fiecare se aflã
structurare, derivat în mod specific ºi internalizat din pro- într-o poziþie prin care contribuie la îmbogãþirea celeilalte
cesul terapeutic. Analiza rezistenþei copiilor s-a dovedit a prin intermediul unei analize calme, comparative asupra
fi în întregime nedisociabilã de analiza conþinuturilor diferitelor probleme tehnice care intervin în ambele zone.
imaginaþiei ºi a transferului. (International Dictionary of Psychoanalysis).
Multe puncte de vedere, unele dintre ele destul de
diferite, au fost expuse cu privire la concluzia analizei
REFERINÞE
copilului, arãtându-se cã, în mod ideal, copilul ar trebui sã
fie cel care decide, chiar ºi dupã dispariþia simptomelor
care au motivat analiza – ceea ce ar avea sens, în mod evi- 1. Asiado, T. (2007) – Melanie Klein – Beyond
dent, numai în legãturã cu existenþa suferinþei ºi a con- Freud. Available at http://psychology.suite101.com/arti-
flictelor intrapsihice care împiedicã dezvoltarea copilului. cle.cfm/melanie_klein_beyond_freud

32 VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009


O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

2. Drell, M. J. (1982) - Hermine Hug-Hellmuth, A 10. Houzel, D., Catoire, G. (1986) - La psychanalyse
pioneer in child analysis. Bulletin of the Meninger Clinic; des enfants. Encyclopédie médico-chirurgicale.
46 (2), 138-150 Psychiatrie. Paris: E.M.-C
3. Fitzgerald, M. (1998) - Child psychoanalytic psy- 11. MacLean, G., Rappen, U. (1991) - Hermine von
chotherapy. Advances in Psychiatric Treatment; vol. 4, pp. Hug-Hellmuth. Ed. Routledge, New York
18-24 12. Meltzer, D. (1967) - The psychoanalytic process.
4. Freud, A. (1946) - The psychoanalytical treatment Ed. Heinemann Medical, London
of children. Technical lectures and essays. London: Imago 13. Milea, ª., Ionescu, A. (1988) – Principii ºi metode
5. Geissmann, C., Geissmann, P. - (1998). A History de tratament psihologic. Tratat de pediatrie. Ed. Medicalã,
of Child Psychoanalysis (New Library of Psychoanalysis). Bucureºti, pag. 578-579
Ed. Routledge, London, UK 14. Roudinesco, E. (1995) – De la Sigmund Freud la
6. Golse, B. - International Dictionary of Jacques Lacan. Ed. Humanitas, Bucureºti; pag. 38, 45-46,
Psychoanalysis. Technique with Children, Psychoanalytic. 83, 126, 165, 175-178
- http://www.enotes.com/psychoanalysis-encyclopedia/ 15. Sandler, J., Kennedy, H., Tyson, R.L. (1980) -
technique-children-psychoanalytic The technique of child analysis. Discussions with Anna
7. Hamilton, V. (1982) - Narcissus and Oedipus: The Freud. Hogarth and the Institute of Psychoanalysis,
Children of Psychoanalysis. Karnac Books, Routledge & London
Kegan Paul, London, Boston ºi Henley 16. Sandor, V. (2005) – Itinerar de psihanalizã.
8. Holder A. (2005) - Anna Freud, Melanie Klein, Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti
and the psychoanalysis of children and adolescents. Ed. 17. Winnicott, D. W. (2002) - Consultaþia terapeuticã
Karnac Books, London; pag. 25-27 a copilului. Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti
9. Holmes, J. (1993) - John Bowlby and Attachment 18. Winnicott, D. W. (1996) - Playing and reality.
Theory. Ed. Routledge, London Ed. Routledge, London ºi New York

VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009 33