O scurtã privire asupra
psihanalizei copilului ºi adolescentului
SIMONA DIACONU1, SIMONA DRUGÃ2, RAMONA GHEORGHE3
ABSTRACT
Child analysis has occupied a special place in the his-
tory of psychoanalysis because of the challenges it poses
to practitioners and the clashes it has provoked among its
advocates. Since the early days in Vienna under Sigmund
Freud, child psychoanalysts have tried to comprehend and
make comprehensible to others the psychosomatic troubles
of childhood and to adapt clinical and therapeutic
approaches to all the stages of development of the baby,
the child, the adolescent and the young adult.
Key words: child analysis, history of psychoanalysis
REZUMAT
Analiza copilului a ocupat un loc special în istoria
psihanalizei datoritã provocãrilor ridicate practicienilor,
dar ºi datoritã ciocnirilor provocate printre susþinãtorii sãi.
La Viena, încã de la început, sub îndrumarea lui Sigmund
Freud, psihanaliºtii de copii au încercat sã înþeleagã ºi sã le
explice ºi altora, problemele psihosomatice din copilãrie,
încercând sã adapteze abordãrile clinice ºi terapeutice la
toate stadiile dezvoltãrii: bebeluºului, copilului, adoles-
centului ºi adultului tânãr.
Cuvinte cheie: analiza copilului, istoria psihanalizei
Psihanaliza copilului nu este un domeniu distinct de
psihanalizã, dacã luãm în considerare faptul cã formarea
necesarã practicãrii ei implicã exigenþe ºi reguli similare
cu analiza adulþilor. Interferând cu pedagogia, pediatria,
psihiatria ºi psihologia, psihanaliza copilului s-a aflat încã
de la începuturile ei în situaþia de a fi asimilatã celorlalte
domenii de cunoaºtere ºi terapie a copilului.
Scopul prezentului articol, precum ºi limitele sale, nu
pot permite evidenþierea tuturor celor care au fondat ºi
dezvoltat sfera psihanalizei copilului, dar nume precum
Anna Freud, Melanie Klein, Sandor Ferenczi, Erik
Erikson, Rene Spitz, Donald W. Winnicott, John Bowlby,
Francoise Dolto, Serge Lebovici, Bertrand Cramer nu pot
1 Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti
2 Medic specialist Psihiatria Copilului ºi Adolescentului
3 Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti
24
lipsi dintr-un studiu sau articol despre psihanaliza copilu-
lui.
Psihanaliza copilului reprezintã o zonã de cercetare ºi
practicã a cãrei definiþie ºi formare continuã, de-a lungul
secolului al XX-lea, nu a putut fi stabilitã fãrã numeroase
conflicte ºi polemici. Este perceputã de unii ca fiind dificil
de practicat, chiar utopicã ºi imposibilã; de alþii este con-
sideratã a fi o paradigmã informativã ºi reflexivã, capabilã
sã îmbogãþeascã teoria ºi tehnica psihanalizei adultului.
Aceste dezbateri se referã la modificãri inevitabile ale
tehnicilor, din moment ce este evident faptul cã, abordarea
definitã de Sigmund Freud pentru adult nu poate fi aplicatã
în acelaºi mod la copii, în special la cei foarte mici.
Psihanaliza s-a concentrat asupra copilãriei timpurii,
pornind de la ideea cã multe dintre conflictele care apar în
mintea umanã se dezvoltã în primii ani de viaþã. Acest fapt
a fost demonstrat de Freud în teoria sa despre psihosexual-
itate ºi diferitele stadii ale dezvoltãrii (oral, anal, falic ºi
genital) în primii cinci – ºase ani de viaþã.
Din acest punct de vedere, ar trebui avute în vedere
douã aspecte: mai întâi de toate, trebuie fãcutã o distincþie
clarã între psihanaliza copilului ºi diferite aplicaþii ale psi-
hanalizei în copilãrie (cum sunt, de exemplu, psihoterapi-
ile de inspiraþie psihanaliticã, terapiile combinate pãrinte-
copil, observaþia psihanaliticã a nou-nãscutului, aºa-numi-
ta terapie psihanaliticã a familiei, psihodrama, terapiile de
grup cu tehnici analitice sau chiar aplicaþia conceptelor
psihanalitice în educaþie, pedagogie ºi domeniul social).
Ne vom referi aici numai la psihanaliza copilului, în sen-
sul sãu cel mai strict.
În plus, psihanaliza are un cadru strict, esenþa psi-
hanalizei fiind centratã, la minimum, pe dinamica transfe-
rului ºi contra-transferului, pe conceptul de rezistenþã ºi
funcþia de interpretare. De aceea, nu este posibilã o analizã
eficientã fãrã lucrul real la aceste niveluri diferite.
Analizatã din punct de vedere istoric, evoluþia ideilor
privind tehnicile de analizã a copiilor, a fost marcatã de
unele puncte de cotiturã semnificative, legate de lucrãrile
pionierilor din acest domeniu.
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
 O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Psihanaliza copilului începe în anul 1905 cu relatarea
de cãtre Sigmund Freud a cazului micului Hans (un copil
de 5 ani care prezenta simptome fobice). Tratamentul
micului pacient s-a desfãºurat prin intermediul tatãlui sãu,
el însuºi analizat de cãtre Freud. Sigmund Freud – dupã ce
a evidenþiat rolul major al sexualitãþii în dezvoltarea psi-
hicului uman – îi propune prietenului sãu, Max Graf sã îl
analizeze pe fiul sãu, Herbert Graf. Astfel, pentru prima
datã în lume, a fost tratatã psihanalitic fobia unui bãieþel de
5 ani, micul Hans, analizã care a devenit unul dintre
cazurile princeps ale lui Sigmund Freud ºi care a pus ºi
bazele psihanalizei copilului.
Freud nu a realizat, practic, direct, nici o analizã de
copil. El a fost însã, primul teoretician al sexualitãþii infan-
tile, subliniind rolul patogen al dizarmoniei în dezvoltarea
psihosexualã. Stadiile pregenitale – oral, anal, falic – ºi
genitalizarea ulterioarã sunt descrise în detaliu de Freud în
ediþiile succesive ale lucrãrii Trei eseuri asupra teoriei
sexualitãþii. De asemenea, unul dintre nepoþii sãi, va
deveni renumit datoritã jocului cu bobina (fort-da), descris
în Dincolo de principiul plãcerii (1920), pe baza cãruia
Freud a descris compulsia la repetiþie ºi angoasa de sepa-
raþie la copil.
Putem afirma, prin urmare, cã psihanaliza copilului
începe cu Sigmund Freud. El afirmã ºi reaminteºte pe par-
cursul lucrãrilor sale cã, la 5 ani, evoluþia personalitãþii
copilului poate fi cristalizatã. Importanþa Oedipului îi
marcheazã momentele critice, ca ºi dezvoltarea relaþiilor
obiectuale, respectiv primele relaþii cu obiectele investite
libidinal : mama, tatãl sau substitutele acestora. Nevroza ºi
tulburãrile de personalitate din copilãrie devin un trecut
susceptibil de a marca evoluþia ulterioarã a adolescentului
ºi adultului. Mai mult sau mai puþin întâmplãtor, impor-
tanþa acordatã copilãriei va fi dusã mai departe de fiica lui
Sigmund Freud, Anna Freud.
Herminie von Hug-Hellmuth este, fãrã îndoialã,
prima care a efectuat o analizã autenticã a unui copil,
recunoscând existenþa transferului ºi folosind, chiar ºi în
mod nesistematic, jocurile ºi desenele copilului. În 1911 a
publicat prima sa lucrare despre psihanalizã în Zentralblatt
für Psychoanalyse, cu titlul “Analiza unui vis al unui
bãieþel de 5 ani”, arãtându-ºi principalul sãu interes asupra
analizei copiilor, chiar înainte de a începe sã participe la
întrunirile Societãþii Vieneze de Psihanalizã.
Viaþa ºi munca ei au trecut neobservate timp de mai
mult de o jumãtate de secol. Menþionatã în treacãt de cãtre
Helene Deutsch ºi Anna Freud, comentatã mai puþin succint
de cãtre Melanie Klein, abia în 1974, la cincizeci de ani dupã
moartea ei, Colette Chiland i-a tradus lucrãrile în limba
francezã ºi a scris un articol despre ea. Datoritã fidelitãþii –
poate prea mari - ºi „ortodoxiei ei absolute”, Hermine Hug-
Helmuth a fost aleasã de cãtre Freud pentru a-l reprezenta în
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
domeniul psihanalizei copilului. În 1913, ea publicase nu
mai puþin de zece articole, trei în revista Imago, celelalte în
diferite jurnale de psihanalizã. În cea mai mare parte, acestea
au cuprins studii psihanalitice ale copiilor ºi, într-o mãsurã
mai micã, studii despre psihologia femininã. Ea a cercetat
problema amintirilor timpurii ale copilului ºi a subliniat natu-
ra sexualã ºi eroticã a primelor jocuri ale unui copil (jocul cu
pãpuºile). Una din lucrãrile sale din 1913 a fost mai impor-
tantã: „Viaþa mentalã a copilului: un studiu psihanalitic” ºi
reprezintã o ilustrare a ideilor lui Freud asupra sexualitãþii
infantile utilizând mai multe cazuri clinice. Pe lângã
subiectele deja cunoscute ale complexului lui Oedip, com-
plexului castrãrii, problemelor legate de masturbaþie ºi vinã,
a fost evidenþiat ºi un numãr de noþiuni mai puþin discutate:
rolul jocului în viaþa copilului, legãtura dintre reprimare ºi
dezvoltarea emoþionalã ºi intelectualã, evoluþia mentalã de-a
lungul unor anumite „linii de dezvoltare” care sunt reprezen-
tate de funcþiile senzoriale, intelect, voinþã, limbaj, senti-
mente, imaginaþie ºi caracter. Pornind de la ideea cã princi-
palul mijloc de comunicare la aceastã vârstã nu este ver-
balizarea, ci jocul liber, în 1920, Hug-Hellmuth a dezvoltat o
teorie a psihanalizei copilului în care jocul este menþionat ca
fiind una dintre metodele de analizã; dar nu a menþionat
niciodatã „terapia prin joc”. Astfel, în 1921, a fost utilizat
pentru prima oarã jocul în psihanaliza copiilor cu tulburãri
emoþionale. Descoperirea jocului ca mijloc specific de
comunicare ºi expresie la copil, a contribuit în mod consi-
derabil la înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la
dezvoltarea tehnicilor de terapie analiticã (Drell, 1982).
Scopul principal al lui Hug-Hellmuth a fost acela de
a crea o armonie între obiectivele demersului psihanalitic
ºi cele ale familiei, ºcolii ºi societãþii. Primul pas a fost
acela de a practica analiza copilului la început acasã la
acesta apoi, în exterior sau la locul de joacã. A petrecut
mult timp pentru a descoperi secrete pe care copilul le
ascundea în mod intenþionat ºi a deschis, astfel, poarta
cãtre viaþa imaginarã a copilului. În septembrie 1920, în
lucrarea sa „Despre tehnica de analizã a copilului”, Hug
- Hellmuth prezenta un manifest veritabil al psihanalizei
copilului. Ea afirma atunci cã „scopul analizei adultului cât
ºi a copilului, este acelaºi: de a redobândi sãnãtatea men-
talã, a restabili o balanþã între psihicul perturbat atât de
impresiile conºtiente cât ºi de cele inconºtiente. Analiza
terapeuticã ºi educaþionalã nu ar trebui sã se mulþumeascã
doar cu eliberarea de suferinþã a tinerei persoane, ci ar tre-
bui sã-i ofere, de asemenea, valori morale, estetice ºi
sociale. Analistul, profesorul sau terapeutul, nu ar trebui sã
uite niciodatã cã, mai presus de orice, analiza copilului
este o analizã constantã a caracterului ºi educaþiei”. (Drell
M. J., 1982).
Descoperirea jocului ca mijloc specific de comuni-
care ºi expresie la copil, a contribuit în mod considerabil la
25
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la dez-
voltarea tehnicilor de terapie analiticã.
În 1913, S. Ferenczi relateazã prima încercare de
tratament psihologic direct cu un copil, fãrã folosirea unui
intermediar. Concluziile lui S. Ferenczi (1950) privind
aplicabilitatea la copii a terapiei analitice folosite cu
adulþii, sunt însã pesimiste; aceasta deoarece terapeutul
întâmpinã dificultãþi în a-l face pe copil sã înþeleagã situ-
aþia terapeuticã, sã participe relatând visele, fãcând asoci-
aþii libere. Ferenczi a realizat un studiu asupra relaþiilor
mamã - copil ºi interesul sãu asupra tãriei acestei relaþii a
continuat sã inspire ªcoala de Psihanalizã din Ungaria.
Urmãtoarea a fost Eugenia Sokolnicka, psihanalista de
origine polonezã, care a introdus psihanaliza în Franþa. Ea s-
a apropiat de domeniul psihanalizei în 1911, când a mers sã
studieze la Burghözli Asylum din Zurich, unde l-a întâlnit
pe Carl Gustav Jung. În momentul în care s-a produs „rup-
tura” dintre Jung ºi Freud, a decis sã plece la Viena unde ºi-
a început propria analizã cu Freud, timp de un an. Întoarsã în
Polonia, a realizat, în 1919, timp de ºase sãptãmâni, prima sa
analizã, cu un bãiat care suferea de nevrozã obsesionalã.
Cazul, publicat un an mai târziu în Internationale Zeitschrift
Für Psychoanalyse sub titlul „Analiza unui caz de nevrozã
obsesionalã infantilã” este unul dintre primele exemple de
analizã a copilului desfãºuratã în condiþii similare cu analiza
adultului. Deºi, aºa cum ea însãºi a mãrturisit, „nu a fost o
psihanalizã în strictul sens al cuvântului”, influenþa ei, în
parte analiticã ºi în parte pedagogicã, s-a bazat în totalitate pe
cunoºtinþele de psihanalizã. Ferenczi a descris aceastã
tehnicã centratã în primul rând pe transfer ºi interpretarea
viselor ca „tehnicã activã”.
Unul dintre personajele feminine cele mai importante
ale freudismului este Melanie Klein, nãscutã la Viena în
1882. Ferenczi a fost primul ei maestru ºi analist. În 1919
a încurajat-o sã prezinte la Societatea Psihanaliticã din
Budapesta observaþiile asupra dezvoltãrii copilului. În
1920 ea a fost invitatã la Berlin de cãtre Abraham, care-i
va deveni cel de-al doilea analist ºi îi va da posibilitatea sã
punã bazele unei noi metode de psihanalizã a copilului
prin joc, desen, decupaj, modelaj etc. (Elizabeth Roudi-
nesco, 1995).
În 1921, Klein s-a stabilit la Berlin pentru a practica
psihanaliza copilului ºi Didier Houzel ºi Gilles Catoire
(1986) au remarcat faptul cã „ceea ce poate fi considerat ca
preistoria psihanalizei copilului s-a sfârºit la începutul
anilor 1920”.
De la Sandor Ferenczi, pe care îl considerã înzestrat
cu o sensibilitate profundã pentru inconºtient ºi simbolism
ºi cãruia îi datoreazã capacitatea de înþelegere a sufletului
de copil, Melanie Klein preia noþiunile de introiecþie ºi de
fantasmã forþatã. Începe sã-l citeascã pe Freud din 1914, îl
26
întâlneºte personal în 1918, adoptã ulterior teoriile sale din
„Dincolo de principiul plãcerii” ºi „Eul ºi Sinele”, dar
creeazã o nouã teorie: complexul Oedip este mai arhaic
decât considera Freud, iar Supraeul se constituie de foarte
timpuriu, ceea ce deschide posibilitatea efectuãrii analizei
la copiii foarte mici. Ea se opune prin aceasta ortodoxiei
psihanalitice ºi mai ales annafreudismului, care propune
pregãtire pedagogicã înainte de formarea psihanaliticã.
Considerând jocul liber al copilului ca un substitut al
asociaþiilor libere ale adultului, M. Klein (1932) a creat o
nouã teorie ºi tehnicã a psihanalizei pentru copii a cãrei
ipotezã fundamentalã o constituie asemãnarea dintre struc-
tura personalitãþii adultului ºi cea a copilului. Experienþa
în psihoterapia cu copii a determinat-o pe M. Klein sã
afirme cã aceºtia sunt analizabili încã din al doilea an de
viaþã ºi cã ei sunt analizabili în aceeaºi mãsurã ca ºi adulþii.
M. Klein susþine chiar cã în analiza copiilor se poate merge
mai în profunzime decât în cea a adulþilor.
Pornind de la studiile sale psihanalitice, Melanie
Klein a dezvoltat tehnica de terapie prin joc – prima ino-
vaþie terapeuticã importantã destinatã metodelor de psih-
analizã a copilului. În terapia prin joc, Klein a considerat
cã motivaþia inconºtientã a copiilor este dezvãluitã pe
mãsurã ce ei îºi proiecteazã sentimentele prin utilizarea
jocului ºi a desenelor. De exemplu, modul în care ei se
joacã cu jucãrii aratã fanteziile ºi anxietãþile lor din
perioadele timpurii. Cercetãrile M. Klein au demonstrat
faptul cã sentimentele agresive ale copiilor faþã de mamã
ºi relaþiile interpersonale din cursul perioadelor de dez-
voltare, au fost mai importante decât credea Sigmund
Freud (Asiado T., 2007).
Terapiile analitice ale copiilor erau întemeiate pe
tehnici de interpretare a jocurilor ºi desenelor, Melanie
Klein considerând cã acestea sunt un fel de asociaþii libere,
pe care le interpreteazã drept investigaþii pulsionale.
Treptat, în practica sa, ajunge ºi la concluzia cã se poate
stabili o relaþie de transfer-contratransfer ºi în cazul copi-
ilor. De altfel, dupã mai multe psihanalize ale copiilor
(foarte cunoscute fiind cazurile Erich-Fritz ºi Felix), con-
siderã cã totul la copil este exprimare a fanstasmelor
inconºtiente, cã aceste fantasme sunt echivalentul fantas-
melor masturbatorii reprimate, ecou al scenei primitive
reale sau fantasmate. Prin urmare, cura psihanaliticã se
sprijinã pe dezvoltarea capacitãþii de fantasmare a copilu-
lui, pentru a descoperi fantasmele declanºatoare de
angoasã ºi simptome. Fantasmele inconºtiente au o dublã
interacþiune: cu realitatea exterioarã, în calitate de
mijloace de apãrare, ºi cu realitatea psihicã, în raport cu
obiectele interiorizate. Mecanismele de introiecþie ºi
proiecþie separã obiectele, le delimiteazã, le fragmenteazã.
Identificãrile vor contribui prin aceste mecanisme la cli-
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
 O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
varea obiectelor în bune ºi rele, ideale/persecutorii etc.
În 1932, în psihanaliza copiilor, dezvoltã tezele
despre supraeul ºi oedipul arhaic, subliniind importanþa
sadismului primitiv ºi a forþei distructive primare. În 1934-
35 studiile asupra maniaco-depresivilor îi permit sã for-
muleze teoria cu privire la existenþa unui nucleu psihotic în
fiecare personalitate, de unde ºi descrierea a douã poziþii:
paranoid-schizoidã (de la naºtere ºi pânã în luna a patra, în
care sugarul nu este atent la lumea exterioarã, predominã
obiectele parþiale, clivajul ºi angoasa paranoidã) ºi poziþia
depresivã (predominã identificarea cu mama totalã, relaþii
cu obiectele totale, ambivalenþa, angoasa depresivã, senti-
mentul de pierdere, vinovãþia).
Prin interesul acordat psihozelor ºi relaþiilor arhaice
cu mama, Melanie Klein este prima care a remarcat ceea
ce este deja refulat la copil, respectiv sugarul. Ea propune
nu doar o doctrinã, ci ºi un cadru specific, necesar terapiei
copilului: ºedinþe fixe, de cincizeci ºi cinci de minute, de 5
ori/sãptamânã, cu un cabinet special organizat pentru copii
mici, cu jucãrii alese adecvat pentru aceastã vârstã, astfel
încât tot ceea ce este arhaic ºi primitiv în copil sã poatã fi
descoperit, analizat.
Melanie Klein a redescoperit demersul iniþial al lui
Freud, pornind de la copilãrie ºi apoi de la psihozã, pornind
adicã de la domeniile pe care el le lãsase nedefriºate. Ea este
mai degrabã o inovatoare decât o discipolã. A reactualizat
sensurile operei freudiene, rãmânând departe de autorul ei ºi
creîndu-ºi opera proprie. Astfel a devenit întemeietoarea unei
doctrine ºi a unei instituþii, fiind pe punctul de a ocupa poz-
iþia simbolicã a lui Freud însuºi.
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial în Societatea
Britanicã au avut loc, în jurul persoanei lui Melanie Klein
aceleaºi manifestãri de cult, de sectarism ºi de rupturã ca ºi
în jurul lui Freud. Epopeea kleinianã începutã în 1920
printr-o strãlucitã redescoperire a aventurii freudiene, s-a
încheiat în anii ´45-´60 printr-un nemãsurat dogmatism
(Elizabeth Roudinesco, 2001).
O altã direcþie în analiza copiilor a fost iniþiatã de
Anna Freud, singura dintre copiii lui Freud devenitã psi-
hanalist, care ºi-a limitat tratamentul la copiii ai cãror
pãrinþi fuseserã ei înºiºi psihanalizaþi. Întemeietoare la
Viena a unui centru experimental pentru orfanii din Primul
Rãzboi Mondial, membrã a Societãþii Vieneze de
Psihanalizã, formatã pe linia psihanalizei didactice de
însuºi Sigmund Freud, Anna Freud va fonda ºi va dezvol-
ta ulterior psihanaliza copilului ºi intervenþia psihopeda-
gogicã ºi parentalã în favoarea copiilor.
Anna Freud a fost printre primii care au semnalat
importanþa personalitãþii pãrinþilor în psihoterapia copiilor.
Ea a considerat cã, întrucât la copil influenþa pãrinþilor se
exercitã puternic ºi în mod constant, iar relaþia obiectualã
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
are un caracter evolutiv, transferul faþã de terapeut nu se
poate stabili decât în mod parþial ºi incert (Milea ª.,
Ionescu A., 1988).
Lucrãrile fundamentale ale Annei Freud, Tratamentul
psihanalitic al copiilor, Eul ºi mecanismele de apãrare ºi
Normal ºi patologic la copil sunt mãrturia activitãþii sale
de practicã psihanaliticã ºi a principalelor sale concepþii:
analiza copilului trebuie sã ia în considerare procesul de
maturizare a acestuia, precum ºi contribuþia pe care o au
familia, ºcoala ºi anturajul în dezvoltarea copiilor ºi ado-
lescenþilor. Scopurile sale terapeutice vizau esenþialmente
modificarea caracterului prin identificãri mai bune cu
imagourile parentale ºi o dezvoltare mai adecvatã a eului;
o mai bunã integrare ºi adaptare a copilului la familie ºi
realitatea exterioarã.
Anna Freud se opune interpretãrilor excesive ale
Melaniei Klein, considerând cã o psihanalizã înaintea
vârstei de trei ani nu este posibilã, delimitând de altfel ºi
aria de aplicare a acesteia : nevroze, tulburãri de caracter,
de dezvoltare, fiind prudentã (ca ºi tatãl sãu) în ceea ce
priveºte psihozele ºi personalitãþile antisociale. Se poate
spune cã, dacã Sigmund Freud a fost analist al Sinelui (Das
Es), Anna Freud este o analistã a eului. Pornind de la ce-
lebra frazã a tatãlui sãu, Wo Es war, soll Ich werden
(„Acolo unde este Sinele, trebuie sã ajungã Eul”), Anna
atribuie eului, forþei ºi fragilitãþii acestuia, o importanþã
majorã ºi descrie, teoretic ºi prin exemple clinice, mecan-
ismele de apãrare ale acestuia (refulare, regresie, formaþi-
une reacþionalã, izolare, anulare retroactivã, transformare
în contrar, sublimare, negare, proiecþie, idealizare, identi-
ficare cu agresorul etc), fãrã de care considerã cã nici un
individ nu ar supravieþui.
Accentul ei nu mai cade pe aspectul patogen, ci pe cel
sanogen al apãrãrilor: Eul nu are forþa necesarã de a tolera
componentele pulsionale primitive, arhaice ºi recurge la
mecanismele de apãrare proprii pentru a-ºi putea menþine
integritatea ºi identitatea. Copilul, în concepþia ei, este un
paranevrotic în esenþã, eul sãu fiind facil de perturbat de
dinamica pulsiunilor ºi de lumea exterioarã. Psihanalista
considerã cã dezvoltarea lui armonioasã depinde în primul
rând de prezenþa fizicã ºi psihicã a mamei, de capacitatea
ei de a-i înþelege necesitaþile, dorinþele: se contureazã ast-
fel importanþa diadei, a relaþiei mamã-copil.
Mai mult decât atât, analiza copilului nu trebuie sã se
desfãºoare „direct”, ci prin medierea autoritãþii parentale
protectoare, „dar dacã pãrinþii îºi folosesc influenþa
împotriva analistului, rezultatul va fi ca în cazul unei cãsã-
torii nefericite, în care copilul va fi obiect de disputã, el
nefiind ataºat de nici una dintre pãrþi. Într-o situaþie,
copilul se aflã între mamã ºi tatã, în cealaltã între analist ºi
pãrinþi, iar în ambele situaþii se foloseºte de acest conflict
27
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
pentru a scãpa de propriile obligaþii.” Anna Freud conside-
rã cã este absolut necesarã colaborarea între pãrinþi ºi ana-
list, astfel încât educaþia copilului sã nu sufere nici o între-
rupere, nici mãcar la sfârºitul analizei, moment în care
copilul trece direct ºi deplin din mâinile terapeutului în
cele ale pãrinþilor, deveniþi de acum mai înþelegãtori.
În 1926, în patru prelegeri din cadrul Institutului de
Psihanalizã din Viena, Anna Freud a prezentat sub titlul
„Introducere în tehnica de psihanaliza copilului”, o
tehnicã intermediarã între abordarea analiticã ºi cea edu-
caþionalã. Aici, ea îºi expune punctele de vedere asupra
etapei de pregãtire a analizei copilului, asupra tehnicii,
asupra rolului transferului ºi relaþiei dintre analiza copiilor
ºi educaþia lor. Limitele în analiza copilului pe care ea le-a
stabilit, au avut la bazã urmãtoarele argumente: nu este
posibil sã aparã nevrozã de transfer la copil (dependenþã
prea mare de pãrinþi); spre deosebire de psihanaliza
adulþilor, asociaþia liberã nu joacã un rol central; de aseme-
nea, nici interpretarea viselor nu este, în cazul copiilor,
„calea regalã spre inconºtient”. Jocul ºi desenele sunt con-
siderate instrumente indispensabile deºi ea le considerã mai
mult tehnici pentru „observarea” copilului decât surse de
interpretare directã; este necesarã o fazã de pregãtire în tim-
pul cãreia analistul „seduce” copilul pentru a se implica în
tratament, prin stabilirea unei relaþii de transfer pozitiv cu
copilul. Într-adevãr, analistul este descris de Anna Freud ca
fiind un „observator”, care se bazeazã pe relatãrile
pãrinþilor ºi pe dorinþa lor de a-ºi trata copilul. Copilul nu
este considerat capabil de a fi conºtient de boala sa ºi ast-
fel, nici de a cere ajutor ºi de aici, apare necesitatea ca ana-
listul sã-l determine pe copil, în mod activ ºi intenþionat, sã
accepte „o legãturã între noi care trebuie sã fie suficient de
puternicã pentru a susþine analiza care va urma”.
În cartea sa „Tratamentul psihanalitic al copi-
ilor”(1926) face distincþia între dezvoltarea normalã ºi
patologicã, între simptomele tranzitorii ºi obstacolele reale
în dezvoltare, între echilibrul dintre mecanismele de
apãrare ºi depãºirea acestor mecanisme ºi, în final, asupra
relaþiilor dintre nevroza infantilã ºi formarea ego-ului.
Aceste consideraþii apar ºi în celelalte cãrþi ale sale „Eul ºi
mecanismele de apãrare” (1936) ºi „Normal ºi patologic
la copil” (1965) împreunã cu conceptul de „linii de dez-
voltare”.
Anna Freud a contribuit astfel la atenuarea punctului
de vedere freudian asupra „stadiilor” de dezoltare
emoþionalã, evidenþiind totodatã rolul realitãþii în trata-
mentul psihanalitic al copiilor, importanþa alianþei cu
pãrinþii ºi a atitudinii lor suportive în cursul tratamentului
copilului — idei care nu ºi-au pierdut nici astãzi, deloc,
importanþa.
În 1927, la un colocviu al Societãþii Britanice de
Psihanalizã, Klein a combãtut punct cu punct afirmaþiile
28
Annei Freud. Pentru ea, analiza copilului era incompatibilã
cu orice atitudine educativã; etapa de pregãtire nu era sub
nici o formã justificatã deoarece interpretarea anxietãþilor
în cursul transferului permitea copilului sã intre în proce-
sul analitic, copilul fiind incapabil, din punctul ei de
vedere, sã dezvolte o nevrozã de transfer autenticã.
Treptat, Anna Freud s-a apropiat de punctele de
vedere ale M. Klein, însã destul de mult timp au persistat
diferenþe semnificative între cele douã ºcoli.
În 1938, dupã ce familia Freud a emigrat la Londra, la
o întâlnire a psihanaliºtilor a avut loc una dintre cele mai
dramatice confruntãri din istoria miºcãrii psihanalitice.
ªcoala Kleinianã a fost acuzatã cã se îndepãrteazã prea
mult de teoriile Freudiene ºi, s-a propus, la un moment dat,
sã fie exclusã din miºcarea psihanaliticã Freudianã. Li s-a
cerut sã-ºi justifice poziþia ºi sã demonstreze cã, de fapt,
sunt credincioºi gândirii Freudiene (Claudine & Pierre
Geissmann, 1998).
Abia în 1990, a avut loc primul colocviu reunit între
Hampstead Clinic (fondatã în 1951 de Anna Freud) ºi
Tavistock Clinic fondatã de M. Klein. Aceste douã insti-
tuþii au rãmas, pânã astãzi, centre foarte importante pentru
psihanaliza copilului. Printre multe altele, câteva nume din
cadrul acestor clinici, meritã menþionate: Anne-Marie ºi
Joseph Sandler, Peter Fonagy, Hansi Kennedy, George
Morane, de la Hampstead Clinic; Hanna Segal, Esther
Bick, Martha Harris, Donald Meltzer ºi Juliet Hopkins de
la Tavistock Clinic (International Dictionary of
Psychoanalysis).
În conflictul dintre Anna Freud ºi Melanie Klein,
Sophie Morgenstern, psihanalistã de origine polonezã, s-a
aliat ferm cu poziþia Annei Freud. Ea a considerat cã
nevroza copilului are aceeaºi structurã ºi aceleaºi origini
ca ºi nevroza adultului, însã maleabilitatea mai mare a
superego-ului infantil faciliteazã rezolvarea conflictelor.
Odatã cu publicarea, în 1927, a articolului „Un caz de
mutism psihogen”, ea a descris tehnica de tratament a
copiilor prin desen liber care a rãmas principala temã de
cercetare din întreaga sa practicã. A utilizat, de asemenea,
jocuri, modelare ºi, desigur, vise ºi asociaþie liberã cu copi-
ii mai mari (Holder, 2005 ).
În 1936, în Franþa, Edouard Pichon publicã manualul
sãu asupra „Dezvoltãrii psihice a copilului ºi a adolescen-
tului” în care a luat clar poziþie în favoarea Annei Freud ºi
împotriva Melaniei Klein, afirmând cã psihanaliza copiilor
trebuie controlatã de o autoritate educativã. El îºi propunea
sã creeze o nouã disciplinã, psihopedeutica, ale cãrei prin-
cipii doctrinare erau deduse dintr-un amalgam savant al
tezelor lui Janet, Freud, Piaget, Binet ºi Wallon. Recu-
noºtea contribuþia fiecãrui autor ºi îi critica pe unii cu aju-
torul celorlalþi. Problema limbajului era combinatã cu cea
a dezvoltãrii psihice, fãcându-se distincþie între douã mari
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
 O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
etape developmentale: cea anterioarã ºi cea consecutivã
dezvoltãrii limbajului. Autorul condamnã munca femeilor
cãsãtorite, îi sfãtuieºte pe pãrinþi sã le vorbeascã sugarilor
ºi sã-i tundã pe bãieþi, ca sã nu semene cu fetele. Manualul
sãu a avut, în perioada de vârf a Frontului Popular, un suc-
ces fantastic. El avea sã serveascã ani de-a rândul ca „bi-
blie” a medicilor ºi educatorilor. Pichon a plasat, aºadar,
psihanaliza printre celelalte forme de psihoterapie.
Michael Balint, nãscut la Budapesta în 1896 ºi anali-
zat de cãtre unul dintre colegii ºi succesorii lui Freud -
Sandor Ferenczi, a fost unul dintre cei mai importanþi pio-
nieri ai ºcolii obiect-relaþie. Împreunã cu psihanalistul
scoþian, W. R. D. Fairbairn, el poate fi considerat ca pre-
decesor al grupului de analiºti britanici care continuã sã
aibã un rol important în integrarea ºi clarificarea teoriei
Freudiene ºi Kleiniene.
În 1939, Balint a ajuns în Anglia, unde a avut con-
tribuþii importante atât în teoria dezvoltãrii din psihanalizã
cât ºi în psihiatria generalã ºi medicinã. Conceptul
relaþional al lui Balint a adus o perspectivã cu totul nouã
asupra teoriilor ºi asupra relaþiilor din copilãrie care a fost
destul de diferitã de cea a Annei Freud ºi a M. Klein
(Victoria Hamilton, 1993).
În Franþa, ar trebui sã fie menþionate o serie de nume
împãrþite, în timpul celei de-a doua jumãtãþi a secolului
douãzeci, între grupul de psihanaliºti Lacanieini ºi non-
Lacanieni: Françoise Dolto, Jenny Aubry, Rosine ºi
Robert Lefort, între cei dintâi; Serge Lebovici, René
Diatkine, Michel Soulé, între cei din urmã. Aceste difer-
enþe implicã aspecte teoretice care se reflectã la nivelul
tehnicilor terapeutice (importanþa acordatã dorinþelor
copilului ºi locul limbajului, în special). La începutul se-
colului douãzeci ºi unu influenþa miºcãrii post-Kleiniene
este dominantã în multe þãri în privinþa alternativelor
tehnice ale psihanalizei copilului (importanþa contra-trans-
ferului, explorarea nivelurilor primare sau arhaice ale
funcþionãrii mentale, graniþele psihice etc.).
Francoise Dolto este alãturi de Jacques Lacan, una
dintre cele mai cunoscute figuri în psihanaliza francezã,
dar ºi internaþionalã, cu precãdere pentru activitatea sa te-
rapeuticã ºi teoreticã în care abordeazã probleme legate de
dezvoltarea copilului, rolul cuvântului în constelarea simp-
tomelor, diagnosticul ºi tratamentul psihiatric al tul-
burãrilor psihoafective ºi de comportament ale copiilor ºi
adolescenþilor. Este cunoscutã pentru multiplele seminarii,
conferinþe, eseuri critice, dar ºi pentru multiplele cãrþi edi-
tate: Dificultatea de a trãi, Copilãrie, Autoportretul unei
psihanaliste, Cazul Dominique, Psihanaliza ºi copilul, Un
psihanalist vã rãspunde etc.
F. Dolto considerã copilul ca o fiinþã a limbajului,
încã de la naºtere, tehnica sa bazându-se pe funcþia de
comunicare a ceea ce este spus ºi ne-spus în cadrul curei
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
analitice. Ea se plaseazã, ca ºi Lebovici, tot în sfera
relaþionalã: relaþia adult-copil fiind vehicul de semnificaþii
care, odatã decriptaþi, pot ameliora psihoza (ca variantã a
nevrozei) ºi au funcþie de reparaþie, de vindecare. Dolto
oferã mamelor, în special, recomandãri, sfaturi de a-ºi
repara absenþa prin cuvinte, fãrã a apela la mângâieri sau
atingeri corporale (evitând astfel seducþia), copilul fiind
incapabil sã elaboreze astfel trauma provocatã de absenþã.
F. Dolto merge mai departe pe calea optimismului
terapeutic încercând o profilaxie a nevrozei ºi psihozei la
copii, în care terapia ºi educaþia pãrinþilor sunt în egalã
mãsurã esenþiale, insistând asupra noþiunii de travaliu în
psihanalizã. Terapiile sale s-au centrat pe cazuri de copii
suferind de autism, fobii, schizofrenii, diverse handicapuri,
ea avertizând întotdeauna asupra suferinþelor copilului,
asupra a ceea ce copilul îl invaþã pe adult, fie el pãrinte sau
psihanalist.
În preajma rãzboiului, Françoise Marette Dolto, a pus
bazele unei noi metode psihanalitice de tratament a copii-
lor, orientatã cãtre ascultarea inconºtientului ºi desco-
torositã de „privirea” psihanaliticã. Dorind sã fie medic
educaþional, Dolto s-a dovedit o pedagogã mai bunã decât
M. Klein ºi, totodatã, o practicianã mai puþin conformistã
decât Anna Freud. Ea nu a conceput domeniul psihanalizei
copilului ca aparþinând moralei educative, ci a inclus în
tratament adoptarea unei poziþii de pãrinte. Adresându-se
marelui public, a folosit un vocabular concret, fãrã sã facã,
totuºi concesii vulgarizãrii. A „inventat” mai cu seamã o
procedurã practicã, nededusã dintr-un a priori teoretic. A
pãrãsit metoda jocului ºi s-a strãduit sã separe legãtura
sugestivã de relaþia transferenþialã ce trebuia sã faciliteze
introducerea metodei terapeutice în realitatea existentã. De
aceea, utilizeazã aceleaºi cuvinte ca ºi copilul, fãrã a pro-
ceda la interpretarea directã a desenelor acestuia.
Sã nu uitãm nici de Esther Bick, o psihanalistã din
Belgia care a pus la punct o excelentã metodologie de
observare a interacþiunii mamã-copil de la naºtere ºi pânã
la doi ani ºi, fireºte, cum am putea sã nu-l amintim de
Donald W. Winnicott, cel care, pornind de la o formaþie de
pediatru, a ajuns psihanalist de copii ºi chiar a folosit tot
ceea ce ºtia din experienþa lui medicalã în domeniul infan-
til pentru a trata tulburãri psihotice la pacienþi copii aflaþi
în stãri regresive extreme. (Vera ªandor, 2005)
Pediatru cu licenþã în biologie ºi medicinã, Winnicott
întreprinde o analizã îndelungatã, iniþial cu James Strachey
ºi ulterior cu Joan Riviere, adeptã a kleinismului.
Psihanalist de adulþi ºi copii, se spune cã ar fi consultat mai
mult de ºaizeci de mii de pacienþi: sugari, copii, pãrinþi ºi
bunici.
În cadrul uneia dintre cele mai mari controverse din
istoria psihanalizei, cea dintre Anna Freud ºi Melanie
Klein, Donald W. Winnicott ºi-a asumat, în cele din urmã,
29
S. D IACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
o poziþie intermediarã, destul de aproape însã de poziþia M.
Klein, legatã, în special, de locul jocului în cadrul tehni-
cilor de terapie psihanaliticã, dar reproºându-i acesteia
atenþia insuficientã pe care a acordat-o mediului de viaþã al
copilului ºi rolului mamei naturale.
Deºi a început prin a fi kleinian, a continuat apropiin-
du-se de teoria ºi practica Annei Freud, pentru ca, pe par-
cursul carierei sale, sã îºi elaboreze un sistem propriu de
gândire ºi cercetare clinicã. Winnicott obiºnuia sã afirme
cã nu existã copii, ci doar mama purtând în braþe copilul.
Cuplul mamã-copil este indisolubil, având o experienþã de
viaþã comunã. Eul copilului se va forma treptat, detaºân-
du-se de mamã dupa o suficientã perioadã de dependenþã,
de maternaj, în care copilul ºi mama sunt indispensabili
unul celuilalt. Orice perturbare în psihismul sau fizicul
mamei, a cuplului, a vieþii, afecteazã ºi copilul, devenind
sursa nevrozelor ºi psihozelor. Winnicott pare a pune
accent pe pulsiunea libidinalã, lãsând deoparte agresivi-
tatea, pe care nu o considerã în nici un caz primarã, ci
dobânditã ulterior, prin frustrãri afective succesive.
Tot ceea ce contribuie la diada mamã-copil stã la baza
formãrii sinelui (self) copilului, care poate deveni autentic
sau fals. Pentru Winnicott, psihoza nu este eºecul eului, ci
al mediului, al capacitãþii de maternaj a mamei, al capaci-
tãþii de holding (menþinere) ºi de containing (conþinere) a
copilului. Copilul ajunge sã-ºi stãpâneascã propriul eu
atunci când deþine capacitatea de solitudine (sã ºtie sã facã
ceea ce este util pentru el) ºi de a fi singur (sã poatã fi sin-
gur fãrã a se crede pãrãsit, pierdut, izolat), dar pentru
aceasta este necesarã o „mamã suficient de bunã”.
Winnicott îºi desfãºoarã terapiile cu copii conform
principiilor sale teoretice: analistul trebuie sã aibã capaci-
tatea de conþinere, sã fie tolerant, sã confere spaþiu tranzi-
þional pentru ca pacientul (copilul) sã se poata desprinde,
dobândind adevãratul sãu self. Inventeazã ºi o tehnicã de
desen: squiggle – bazatã pe ideea de spaþiu tranziþional ºi
manipularea obiectului, prin care schimbul de linii trasate
de analist ºi de copil, succesiv, devine un locus intermedi-
ar prin care delimitarea dintre realitatea psihicã ºi cea exte-
rioarã este mediatã ºi astfel, mai uºor toleratã (D. W.
Winnicott, 2002).
În lucrarea Joc ºi realitate, adaugã noi concepte
teoriei sale: relaþie primarã, prima posesie, utilizarea
(manipularea) obiectului, non-eu, aria tranziþionalã de
experienþã, obiect tranziþional. Prima posesie ºi aria inter-
mediarã se situeazã între subiectiv ºi ceea ce este perceput
ca obiectiv. Fenomenele tranziþionale (sugerea degetului,
adormirea cu pernuþa în brate sau cu o jucãrie etc) sunt un
mod de apãrare împotriva angoasei de separaþie (angoasa
de tip depresiv). Obiectul tranziþional este reprezentat de
orice intrã în posesia copilului, de care se ataºeazã aºa cum
a fost primar ataºat de mamã: ursuleþ, pãpuºã, colþ de
30
pãturã etc. Este obiectul rãsfãþat, consolator, care
înlocuieºte sânul matern, dar indirect, þinând loc de obiect
intern, dar care nu se aflã niciodatã sub control magic (ca
cel intern) sau în afara controlului (ca mama). Jocul nu are
doar funcþie ludicã, expresivã, de investiþie, ci permite tre-
cerea de la un spaþiu la altul (D. W. Winnicott, 1996).
Tehnica în acest domeniu poate fi cu greu numitã
tehnicã. Nu existã douã cazuri asemãnãtoare ºi existã o
mult mai multã libertate în interacþiunea dintre terapeut ºi
pacient, decât în cadrul unei terapii psihanalitice clasice.
Aceasta nu presupune deprecierea importanþei analizei de
lungã duratã, în care travaliul se realizeazã prin emergenþã
cotidianã în materialul clinic al elementelor inconºtiente
vehiculate în transfer, elemente pe cale de a deveni
conºtiente datoritã continuitãþii.
Trebuie subliniat încã de la început cã aceastã tehnicã
este extrem de flexibilã; este imposibil pentru oricine sã
ºtie ce trebuie fãcut doar prin studierea unui singur caz.
Sunt necesare cel puþin douãzeci de cazuri pentru ca ana-
listul sã-ºi poatã forma o idee bunã, dar cert este cã nu
existã douã cazuri la fel. O dificultate în plus pentru
înþelegerea acestei practici este imposibilitatea de formare
doar prin studierea cazului. Nici înregistrarea video sau
audio nu poate constitui o soluþie pentru acesta problemã.
Sunt necesare notiþe despre tot ceea ce se petrece pe par-
cursul unei ºedinþe, inclusiv despre ceea ce spune sau face
terapeutul, chiar dacã aceasta implicã o sarcinã dificilã
pentru terapeut ºi anume contrabalansarea prin revizuire ºi
reconstituirea aproape completã a ºedinþei pornind de la
notiþe. Aceastã muncã permite obþinerea unui raport com-
plet al cazului, deoarece, cum bine ºtim, o bunã parte din
sedinþã, ºi mai ales numeroase detalii, se pierd “ca un vis
ce piere în zori”.
În psihanaliza copilului, munca depusã în cadrul
primei sedinþe poate fi doar un simplu preludiu la o lungã
sau mai intensivã psihoterapie, dar se poate întâmpla pur ºi
simplu ca un copil sã fie pregãtit pentru aceasta abia dupã
ce a experimentat înþelegerea proprie unui astfel de inter-
viu. Copilul poate simþi, desigur, cã a fost mult mai mult
înþeles decât este el de fapt dar efectul este de a-i fi dat
copilului speranþa de a fi înþeles ºi, probabil, chiar ajutat.
Una dintre dificultãþile care survin în acest tip de
întrevedere ese aceea cã, atunci când este satisfãcãtoare
din punctul de vedere al înþelegerii, copilul se poate aºtepta
cu uºurinþã sã fie inclus imediat într-o terapie intensivã,
resimþind un fel de dependenþã de analist, care stabileºte
uneori ºedinþe peste perioada de timp necesarã. Aceasta nu
se întamplã însã în mod obiºnuit.
Existã o categorie de cazuri în care acest gen de inter-
viu psihoterapeutic nu este indicat. ªi acest lucru nu se
întâmplã deoarece aceºti copii, fiind bolnavi, nu pot reali-
za un travaliu foarte util. Explicaþia este cu totul alta: dacã
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
 O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
un copil pleacã de la consultaþia terapeuticã ºi se întoarce
într-o familie cu situaþie socialã anormalã, atunci mediul
nu îi oferã resursele de care are nevoie ºi pe care analistul
i le asigurã în timpul ºedintelor de analizã. Analistul
încearcã sã stabileascã un “mediu parþial aºteptat” ºi sã
foloseascã schimbãrile care au avut loc în interviul cu
copilul, schimbãri ce indicã o deblocare a procesului de
dezvoltare.
De fapt, dificultatea principalã în a stabili cazurile
cãrora le este indicat acest gen de terapie (psihanaliza) este
evaluarea mediului din apropierea copilului. Acolo unde
existã un factor extern foarte ostil sau absenþa unei îngrijiri
constante, acest gen de abordare terapeuticã îl poate face
pe analist sã se simtã înclinat chiar sã exploreze ceea ce
trebuie fãcut printr-o “amenajare” sau poate institui o tera-
pie care sã confere copilului posibilitatea unei relaþionãri
interpersonale de tipul celei transferenþiale (D. W.
Winnicott, 2002).
Prin urmare, Winnicott nu foloseºte concepte teo-
retice pure, ci teoretizeazã practica sa cu copiii, încercând
sã conserve „jocul” (fenomenul ºi spaþiul tranziþional), sã
stabileascã relaþii reciproce, reflectãri de tip oglindã. El
preferã erosul thanatosului, iubirea urii, mama tatãlui,
jocul ºi nu drama. Departe de teoriile pãrintelui psihana-
lizei, Winnicott creeazã tot o psihanalizã, chiar dacã negli-
jeazã fantasmele scenei primitive, sexualitatea parentalã,
importanþa legii, a oedipului. El ne apropie mai mult de
pre-oedipianitate, etapã în care relaþiile obiectale sunt în
raport cu imagoul matern.
Nãscut pe 15 iunie 1902 în Frankfurt, Erik Erikson a
studiat psihanaliza în ºcoala Annei Freud ºi a absolvit
Institutul de Psihanalizã din Viena în 1933. Dupã insta-
larea lui Hitler la putere, s-a mutat în Statele Unite unde,
dupã 1950 a fost lector în psihiatrie la Universitatea
Harvard. Considerat fiind un neo-freudian, în studiile sale
a fost preocupat de extinderea teoriei psihanalitice a lui
Freud acordând o importanþã mai mare factorilor sociali,
culturali ºi altor factori de mediu. În cea mai cunoscutã
lucrare a sa „Copilãria ºi Societatea” a împãrþit ciclul
vieþii umane în opt stadii de dezvoltare psihococialã ºi a
considerat cã societatea este o sursã constructivã de
întãrire a eului. Spre deosebire de Freud, care s-a concen-
trat asupra stadiilor precoce de dezvoltare, Erikson a studi-
at mai mult perioada adolescenþei. El a introdus termenul
de „identitate” ºi „crizã de identitate” pentru a explica
complexitatea conflictelor psihologice ºi sociale cu care se
confruntã tinerii în încercarea de a-ºi gãsi locul într-un
anumit oraº, naþiune ºi timp. Potrivit lui Erikson, mediul în
care un copil a trãit, a fost esenþial pentru a-i oferi creº-
terea, adaptarea, o sursã a conºtiinþei de sine ºi a identitãþii.
John Bolwby (1907–1990), nãscut la Londra, a studi-
at psihologia la Universitatea Cambridge ºi ºi-a început
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
pregãtirea la Institutul Britanic de Psihanalizã ca psihiatru
de copii. A fost un adept al abordãrii neo-Freudiene,
învãþând cã tulburãrile emoþionale ale copilului erau în
primul rând o funcþie a fanteziilor generate de conflictele
interne.
Dupa al 2-lea Razboi Mondial a devenit ºeful depar-
tamentului de copii de la Clinica Tavistock, unde a realizat
studii clinice ale copiilor rãmaºi fãrã familie dupã rãzboi.
A colaborat cu James Robertson la filmul - documentar
„Un copil de 2 ani merge la spital” (1952); acest docu-
mentar ilustreazã impactul suferinþei copiilor mici la sepa-
rarea de persoanele de îngrijire primarã (în principal,
mama). Lucrãrile sale au atras atenþia clinicienilor asupra
efectelor devastatoare ale separãrii de mamã, susþinând
ideea vizitãrii cât mai frecvente de cãtre familie a copiilor
spitalizaþi.
Munca lui John Bowlby despre ataºament, are impli-
caþii în psihanalizã. El a criticat însã explicaþiile psi-
hanalitice ale energiei psihice ºi ale înlãturãrii suprimãrii.
A propus explicaþii în termenii teoriei ataºamentului, sub-
liniind teoria sistemelor, teoria informaþiei ºi psihologia
cognitivã (J. Holmes, 1993).
Mai cunoscut în România datoritã originii sale, Serge
Lebovici, care a fost ºi preºedintele Societaþii de
Psihanalizã din Paris, s-a remarcat în special prin lucrãrile
Cunoaºterea copilului prin psihanalizã ºi Sugarul, mama
ºi psihanalistul, studiind relaþiile obiectale ºi interacþiunile
precoce sugar-genitori. Inspirându-se din teoria ataºamen-
tului descrisã de Bowlby, Lebovici ne aratã cã, iniþial,
copilul îºi imitã mama în tot ceea ce face ºi, ulterior, el îºi
creazã o anume legãturã afectivã cu ea. Mama, a cãrei
disponibilitate este absolut necesarã pentru sãnãtatea
copilului, contribuie la crearea unei bãi afective de care
copilul are nevoie pânã în momentul în care se poate
desprinde de ea. Mama este sau trebuie sã fie impresionatã
de „fantasmele copilului sãu” iar ca un ecou, copilul ela-
boreazã o imagine internã a chipului ei. Aceste schimbãri
reciproce mamã-copil pot fi observate în terapiei, pot fi
comunicate ºi mamei ºi copilului, lucrându-se asupra
relaþiei, ºi nu asupra persoanelor individuale, fiind con-
semnate în detaliu ºi interpretate analitic.
Se poate spune cã tehnicile de psihanalizã a copilului
au la bazã patru elemente: locul pãrintelui în cadrul proce-
sului terapeutic, contextul, dinamica transfer/contra-trans-
fer ºi funcþia de interpretare.
Practic, deºi lucrul cu pãrinþii ar trebui sã fie distinct,
terapia este condiþionatã, în mare parte, de acesta. În
majoritatea cazurilor, lucrul cu pãrinþii este efectuat de un
consultant, nu de cãtre analistul copilului, astfel încât
„spaþiul mental” al copilului este mai bine respectat. În
funcþie de vârsta copilului ºi de tehnica utilizatã de cãtre
terapeut, poziþiile care privesc rolul analistului în familie
31
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
variazã, acest fapt reprezentând o dificultate majorã în cur-
sul analizei copilului. Analistul trebuie sã gãseascã un
echilibru între libertatea pe care o oferã copiilor pentru a se
exprima ºi limitele pe care trebuie, în acelaºi timp, sã le
impunã.
În ceea ce priveºte contextul, existã un punct comun
cu analiza adultului care se referã la numãrul de ºedinþe pe
sãptãmânã, care ar trebui sã fie suficient pentru a începe
un proces analitic veritabil. Frecvenþa de trei vizite pe sãp-
tãmânã pare sã fie în general acceptatã deºi acest fapt nu se
realizeazã foarte des în practicã. Problema onorariului a
fost, de asemenea, o sursã pentru multe reflecþii, noþiunea
de „platã simbolicã” fiind dezvoltatã în mod particular de
Françoise Dolto, în Franþa.
În plus, comunicarea verbalã ºi non-verbalã, a atras o
atenþie crescutã ºi a determinat modificãri ale modului de
tratament al copiilor comparativ cu adulþii. La începutul
secolului douãzeci ºi unu, elemente de tehnicã precum
jocul, desenul sau modelarea în lut sunt larg utilizate ca
bazã pentru asociaþiile libere, fiind considerate corespon-
dente ale exprimãrii verbale a adulþilor.
Contra-transferul ºi implicarea fizicã a terapeutului în
cursul analizei, este adesea mai intensã decât în analiza
adultului. În ceea ce priveºte transferul, o atenþie specialã
meritã sã fie acordatã alianþei terapeutice, noþiune care a
fost deja menþionatã ºi care reprezintã tema centralã a con-
troverselor dintre Anna Freud ºi Melanie Klein. Unii
autori o considerã condiþia prealabilã pentru dezvoltarea
ulterioarã a dinamicii transferului în timp ce pentru alþii
este, propriu-zis, versiunea conºtientã a transferului. În
ambele cazuri este evident faptul cã, la copii, în majori-
tatea cazurilor, alianþa terapeuticã depinde în mare mãsurã
de tipul legãturii care a fost sau nu stabilitã cu pãrinþii.
Interpretãrile pot fi, la fel ca în cazul adulþilor, meto-
nimice, metaforice, istorice sau transferenþiale dar trebuie
sã aibã, în timp, un efect de conþinere, care le conferã va-
loarea terapeuticã deoarece copiii trataþi sunt, în mare
parte, cei a cãror capacitate de conþinere este deficientã ºi
ale cãror graniþe psihice se aflã încã în procesul de for-
mare. Esenþa acestei probleme este ca terapeutul sã ºtie
cum sã creeze pentru asemenea copii, un cadru extern de
structurare, derivat în mod specific ºi internalizat din pro-
cesul terapeutic. Analiza rezistenþei copiilor s-a dovedit a
fi în întregime nedisociabilã de analiza conþinuturilor
imaginaþiei ºi a transferului.
Multe puncte de vedere, unele dintre ele destul de
diferite, au fost expuse cu privire la concluzia analizei
copilului, arãtându-se cã, în mod ideal, copilul ar trebui sã
fie cel care decide, chiar ºi dupã dispariþia simptomelor
care au motivat analiza – ceea ce ar avea sens, în mod evi-
dent, numai în legãturã cu existenþa suferinþei ºi a con-
flictelor intrapsihice care împiedicã dezvoltarea copilului.
32
Îmbrãþiºând ideile unor autori precum Hanna Segal ºi
Donald Meltzer, miºcarea post-Kleinianã a avut o con-
tribuþie importantã la discuþiile privind tehnicile de analizã
a copilului (D. Meltzer, 1967) .
În psihanaliza modernã accentul se pune pe paradig-
ma relaþionãrii personale ºi umane, în contrast cu paradig-
ma corporalã din psihanaliza tradiþionalã. Bowlby, în par-
ticular, a subliniat importanþa influenþei mediului exterior
asupra copilului ºi a crezut cã o mare parte din anxietatea
acutã sau cronicã se datora ameninþãrilor copilului cu
abandonul de cãtre pãrinþii sãi, ca un mijloc de discipli-
nare. Însã el nu a acordat o atenþie prea mare setului men-
tal al copilului ºi nici efectului fantasmelor copilului
asupra procesãrii stresului extern. Psihanalistul modern de
copii trebuie sã acorde importanþã egalã atât factorilor
interni, cât ºi celor externi.
Psihanaliza modernã ºi-a extins înþelegerea în ceea ce
priveºte copiii ºi adolescenþii, cãci modelul original al lui
Sigmund Freud era foarte reducþionist ºi nu putea face faþã
întregii complexitãþi a comportamentului uman. Cu toate
acestea, multe dintre principiile fundamentale ale lui
Freud, cum ar fi importanþa inconºtientului, sunt utilizate
alãturi de conceptul clinic de transfer, contra-transfer,
alianþã terapeuticã ºi reacþie terapeuticã negativã.
Începând cu Freud, multiple paradigme psihanalitice
s-au dezvoltat, inclusiv psihologia kleinianã ºi psihologia
self-ului. În timp ce Freud sublinia ideea descãrcãrii de
energie într-un cadru natural, ºtiinþific, abordãrile mai
recente subliniazã ideea exprimãrii “persoanei” într-un
cadru hermeneutic. Cele douã puncte de vedere ne ajutã sã
înþelegem diferitele aspecte ale psihanalizei. Modelul
descãrcãrii energetice ne ajutã sã înþelegem (parþial)
nevroza obsesionalã, chiar din punct de vedere genetic, în
timp ce modelul orientat spre persoanã ne ajutã sã în-
þelegem tulburarea de personalitate borderline (American
Psychiatric Association, 1994). Eforturi suplimentare sunt
necesare pentru reconcilierea celor douã abordãri.
În final, meritã sã amintim cã, odatã cu Antonino
Ferro (1997), psihanaliza este consideratã, în esenþã, o sin-
gurã entitate ºi cã nu avem nimic de câºtigat prin separarea
psihanalizei copilului de cea a adultului. Fiecare se aflã
într-o poziþie prin care contribuie la îmbogãþirea celeilalte
prin intermediul unei analize calme, comparative asupra
diferitelor probleme tehnice care intervin în ambele zone.
(International Dictionary of Psychoanalysis).
REFERINÞE
1. Asiado, T. (2007) – Melanie Klein – Beyond
Freud. Available at http://psychology.suite101.com/arti-
cle.cfm/melanie_klein_beyond_freud
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
 O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
2. Drell, M. J. (1982) - Hermine Hug-Hellmuth, A
pioneer in child analysis. Bulletin of the Meninger Clinic;
46 (2), 138-150
3. Fitzgerald, M. (1998) - Child psychoanalytic psy-
chotherapy. Advances in Psychiatric Treatment; vol. 4, pp.
18-24
4. Freud, A. (1946) - The psychoanalytical treatment
of children. Technical lectures and essays. London: Imago
5. Geissmann, C., Geissmann, P. - (1998). A History
of Child Psychoanalysis (New Library of Psychoanalysis).
Ed. Routledge, London, UK
6. Golse, B. - International Dictionary of
Psychoanalysis. Technique with Children, Psychoanalytic.
- http://www.enotes.com/psychoanalysis-encyclopedia/
technique-children-psychoanalytic
7. Hamilton, V. (1982) - Narcissus and Oedipus: The
Children of Psychoanalysis. Karnac Books, Routledge &
Kegan Paul, London, Boston ºi Henley
8. Holder A. (2005) - Anna Freud, Melanie Klein,
and the psychoanalysis of children and adolescents. Ed.
Karnac Books, London; pag. 25-27
9. Holmes, J. (1993) - John Bowlby and Attachment
Theory. Ed. Routledge, London
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
10. Houzel, D., Catoire, G. (1986) - La psychanalyse
des enfants. Encyclopédie médico-chirurgicale.
Psychiatrie. Paris: E.M.-C
11. MacLean, G., Rappen, U. (1991) - Hermine von
Hug-Hellmuth. Ed. Routledge, New York
12. Meltzer, D. (1967) - The psychoanalytic process.
Ed. Heinemann Medical, London
13. Milea, ª., Ionescu, A. (1988) – Principii ºi metode
de tratament psihologic. Tratat de pediatrie. Ed. Medicalã,
Bucureºti, pag. 578-579
14. Roudinesco, E. (1995) – De la Sigmund Freud la
Jacques Lacan. Ed. Humanitas, Bucureºti; pag. 38, 45-46,
83, 126, 165, 175-178
15. Sandler, J., Kennedy, H., Tyson, R.L. (1980) -
The technique of child analysis. Discussions with Anna
Freud. Hogarth and the Institute of Psychoanalysis,
London
16. Sandor, V. (2005) – Itinerar de psihanalizã.
Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti
17. Winnicott, D. W. (2002) - Consultaþia terapeuticã
a copilului. Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti
18. Winnicott, D. W. (1996) - Playing and reality.
Ed. Routledge, London ºi New York
33