Drept Internațional Public Îndrumar

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
ÎNDRUMAR METODIC
la disciplina
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

Ciclul I - Licenţă
EDUARD SERBENCO
CHIŞINĂU 2015
2
I. PRELIMINARII
A. Prezentarea generală a disciplinei
Expresia drept internaţional public desemnează ordinea juridică care guvernează relaţiile
internaţionale cu caracter „public”. Înţelegem prin acestea, mai întâi de toate, relaţiile care se
stabilesc între state şi care sunt guvernate de norme juridice „internaţionale” – norme juridice
create de statele înseşi în principal pe calea încheierii acordurilor dintre ele şi pe cea a
cutumei internaţionale. De asemenea, ţin de domeniul dreptului internaţional public relaţiile
internaţionale ce vizează organizaţiile internaţionale interguvernamentale – entităţi create de
state în vederea realizării unor scopuri comune, precum şi relaţiile internaţionale privitoare la
indivizi (persoane fizice), dar în acest din urmă caz numai în măsura în care interesele lor fac
obiect de preocupare din partea statelor (precum în domeniul protecţiei internaţionale a
drepturilor omului). Relaţiile internaţionale cu caracter „privat”, adică cele cu participarea
persoanelor fizice şi juridice din diferite state, ţin de resortul altor discipline juridice, în
primul rând dreptul internaţional privat.
Dreptul internaţional public se prezintă deci ca o ordine juridică diferită de diversele drepturi
interne (naţionale) ale statelor. Din această cauză cursul de drept internaţional public se
deosebeşte de majoritatea cursurilor predate în cadrul unei facultăţi de drept. Dacă acestea din
urmă studiază un domeniu sau altul al ordinii juridice interne a unui stat, primul studiază
caracteristicele şi principiile ordinii juridice comune tuturor statelor.
Dreptul internaţional public este un domeniu foarte vast al dreptului. El este un sistem juridic
cu nenumărate ramuri, concepte şi principii. Aria sa de cuprindere şi complexitatea sa fac
imposibilă acoperirea tuturor articulaţiilor sale într-un curs de 6 credite. Prin urmare, cursul
de faţă constituie numai o introducere generală în materia dreptului internaţional public, în
cadrul căreia studenţii se vor familiariza cu aspecte referitoare la natura şi izvoarele dreptului
internaţional; principiile sale fundamentale; subiectele dreptului internaţional; dreptul
tratatelor; populaţia în dreptul internaţional; dreptul internaţional al drepturilor omului;
teritoriul şi dreptul mării; răspunderea internaţională şi mijloacele paşnice de soluţionare a
diferendelor internaţionale, dar şi cu noţiuni elementare ale unor ramuri mai vechi,
consolidate, sau mai noi ale dreptului internaţional. O temă aparte în cadrul cursului este
dedicată participării Republicii Moldova la relaţiile internaţionale şi analizei juridice a unora
dintre provocările cu care ea se confruntă în calitate de subiect al dreptului internaţional.
Totodată, o parte dintre ramurile sau instituţiile cu care studenţii se familiarizează în cadrul
cursurlui de drept internaţional public formează obiectul unui studiu aprofundat în cadrul unor
cursuri ulterioare, de cele mai dese ori opţionale (de ex. protecţia internaţională a drepturilor
omului, dreptul conflictelor armate, dreptul refugiaţilor etc.), oferite în cadrul Facultăţii de
Drept a Universităţii de Stat din Moldova. În raport cu aceste discipline, cursul de drept
internaţional public are în un caracter introductiv sau pregătitor.
3
B. Locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor specifice
Cursul de drept internaţional public are ca scop să-i echipeze pe studenţi atât cu cunoştinţe de
bază ale elementelor de drept internaţional, cât şi să le creeze anumite deprinderi şi abilităţi
necesare îndeplinirii cu succes a sarcinilor profesionale ale unui jurist. În condiţiile în care
dreptul internaţional influenţează din ce în ce mai mult conţinutul dreptului naţional, iar
societatea internaţională se caracterizează printr-o coeziune sporită, exercitarea
responsabilităţilor profesionale devine de neimaginat fără stăpânirea elementelor de drept
internaţional. În viziunea Institutului de Drept Internaţional, o asociaţie academică
internaţională de renume, „învăţământul juridic este incomplet dacă el nu include elementele
fundamentale ale dreptului internaţional [...]”.1
Îndrumarul metodic la disciplina drept internaţional public se axează pe trei niveluri de

complexitate în formarea unor competenţe specifice: cunoaştere, aplicare şi integrare.
Cunoaşterea vizează acumularea informaţiei primare, necesare pentru înţelegerea conceptelor
şi principiilor cu care operează dreptul internaţional public. Aplicarea constă în formarea unor
capacităţi şi aptitudini proprii domeniului dreptului internaţional public. Integrarea, la rândul
său, presupune transpunerea cunoştinţelor teoretice şi a abilităţilor practice în situaţii reale de
aplicare a dreptului.
C. Forma cursului şi prezenţa la orele de curs
Cursul de drept internaţional public este predat în cadrul prelegerilor şi seminarelor.

Prelegerea are loc de două ori pe săptămână, iar seminarul este petrecut o dată pe săptămână.
Profesorul de la prelegere poate fi diferit de cel de la seminar, şi invers.
Se va reţine că abordările şi soluţiile propuse de profesor pot să difere parţial de cele sugerate
în lucrările de specialitate, inclusiv în sursele bibliografice recomandate mai jos. Prin urmare,
studenţii sunt sfătuiţi să ia notiţe la curs.
Pentru a urma cursul cu folos, studenţii trebuie să ia cunoştinţă în prealabil cu lecturile pentru
materia tratată de profesor la fiecare oră, în ordinea indicată în acest îndrumar.
Seminarul urmăreşte să clarifice adăugător subiectele tratate în cadrul orelor de curs, dar şi să
prepare studenţii pentru examenul final. Participarea studenţilor la seminar şi promovarea
(respectiv nepromovarea) evaluărilor efectuate în cadrul acestuia sunt apreciate cu note.
Prezenţa la orele de curs şi la cele de seminar este obligatorie. În cazul în care studentul a
absentat în proporţie de 30% fie de la orele de curs sau de la cele de seminar el nu este admis
la examenul din sesiunea ordinară.
Întârzierea studentului la ora de curs sau la cea de seminar conduce la neadmiterea acestuia la
ora respectivă.
Nota finală de la seminar (nota semestrială), care constituie 60% din nota finală de promovare
a examenului la disciplina drept internaţional public, este alcătuită prin sumarea notelor
obţinute la: a) evaluatea curentă la seminar, adică evaluarea participării studentului la
1
A se vedea alineatul trei din preambulul rezoluţiei Institutului de Drept Internaţional din 4 septembrie 1997
intitulată „Predarea dreptului internaţional, public şi privat”, disponibilă on -line: ‹ http://www.idi-
iil.org/idiE/resolutionsE/1997_str_01_en.PDF ›.
4
seminar; b) notele obţinute la două atestări petrecute în cadrul seminarului; şi c) nota de

apreciere a lucrului individual.
Atestările în cadrul seminarului iau de regulă forma unor exerciţii scrise.
Sugestiile pentru lucrul individual sunt făcute în secţiunea a VI-ea a îndrumarului.
Pentru pregătirea evaluărilor din cadrul seminarului şi al examenului, în afara notiţelor de

curs, studenţii sunt sfătuiţi să folosească o sursă doctrinară (unul sau altul dintre manualele
indicate în secţiunea a VII-ea, lit. B, de mai jos), o culegere de texte normative, dar şi
jurisprudenţa relevantă. Se va nota că aproape întregul set de documente juridice (texte
normative interne şi internaţionale, şi jurisprudenţa relevantă) cu care se operează în cadrul
cursului de drept internaţional poate fi consultat on-line. Totodată, pregătirea lucrului
individual necesită efectuarea unei investigaţii ştiinţifice proprii din partea studentului. Ei sunt
asistaţi în acest sens de către profesor.
Studenţii vor aduce la ora de curs sau de seminar materialul bibliografic solicitat lor de către
profesor.
D. Examenul şi nota finală
Cursul de drept internaţional finalizează cu susţinerea unui examen. Sunt admişi la examen
numai acei studenţi care au frecventat orele de curs şi de seminar, şi au promovat evaluările
petrecute în cadrul seminarului. Numai cu condiţia promovării evaluării respective ei pot fi
admişi la examenul din sesiunea de recuperare.
Examenul este în scris şi are o durată de 2 ore 15 min. La examen poate fi adus şi consultat
numai acel material bibliografic permis în prealabil de către profesor. Aducerea la examen şi
consultarea însemnărilor manuscrise (inclusiv a notiţelor de la curs sau de la seminar) este
interzisă.
Discuţiile cu colegii în timpul examenului sunt interzise. Încălcarea acestei cerinţe se

sancţionează cu îndepărtarea studenţului din auditoriul în care are loc examenul şi cu eşec
(notă negativă) la examen.
Se sancţionează cu eşec la examen şi orice încercare de fraudare a acestuia.
Introducerea în auditoriul în care are loc examenul a telefoanelor mobile şi a oricărui alt
echipament tehnic de telecomunicaţie este interzisă.
Prezentarea studentului la examen după ora stabilită conduce la neadmiterea participării

acestuia la proba dată.
Nota finală (100%) pentru promovarea examenului la disciplina drept internaţional public se
obţine prin sumarea proporţiei de 60% (nota semestrială obţinută pentru participarea şi
promovarea evaluărilor efectuate în cadrul seminarului) şi a celei de 40% (nota obţinută la
examen).
5
II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Ore total:
Evaluarea
credite
Nr. de
Forma de Codul Denumirea Responsabil inclusiv
Semestrul
învăţământ disciplinei disciplinei de disciplină Total
C S L LI
S03O018 Drept Profesorii III 180 60 30 - 90 ex 6
cu frecvenţă instituţional care predau a
de zi public disciplina m
en
S03O018 Drept Profesorii III 180 26 8 - 146 ex 6
cu frecvenţă instituţional care predau a
redusă (f/r) public disciplina m
en
Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor
Nr. Ore
d/o
Unităţi de conţinut Lucrul
Curs Seminar
individual
zi f/r zi f/r zi f/r
1 Noţiune de drept internaţional public 4 2 2 1 4 8
2 Izvoarele dreptului internaţional 4 2 2 1 4 8
3 Principiile fundamentale ale dreptului internaţional 6 2 2 1 10 10
4 Subiectele dreptului internaţional 8 4 2 1 12 16
5 Dreptul tratatelor 6 4 2 1 8 12
6 Populaţia în dreptul internaţional 4 1 2 1 4 8
7 Dreptul internaţional al drepturilor omului 2 1 2 1 4 8
8 Teritoriul în dreptul internaţional 4 1 2 1 6 10
9 Dreptul mării 2 1 2 4 6
10 Dreptul diplomatic şi consular 4 1 2 4 8
11 Soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale 4 1 2 6 8
12 Răspunderea internaţională 4 2 2 1 8 10
13 Dreptul internaţional penal 2 1 2 4 8
14 Dreptul internaţional al mediului 2 1 2 4 8
15 Dreptul internaţional umanitar 2 1 2 4 8
16 Republica Moldova în sistemul relaţiilor internaţionale 2 1 2 1 4 8
Total 60 26 30 10 90 144
III. COMPETENŢE
A. Competenţe generale
• dezvoltarea abilităţii de comunicare orală şi scrisă;

• dezvoltarea abilităţii de a activa în echipă;
• dezvoltarea abilităţilor de lectură, analiză şi sinteză a diferitelor puncte de vedere şi
prezentarea constatărilor / concluziilor într-o manieră clară, structurată, cu prezentarea, după
caz, a argumentării detaliate;
• abilitatea de a supune unei aprecieri critice însuşirile unor argumente particulare şi de a
opera o alegere motivată între soluţii alternative sau argumente;
6
• dezvoltarea abilităţii de a înţelege şi consilia puncte de vedere diferite asupra unor situaţii
conflictuale;
• elaborarea variantelor de soluţii a situaţiilor juridice litigioase;
• abilitatea de a identifica rapid norma juridică ce reglementează raportul juridic analizat.
B. Competenţe specifice
1. A şti (cunoaştere şi înţelegere)
• cunoaşterea obiectului de studiu al dreptului internaţional public;

• descrierea modului de formare a dreptului internaţional, a teoriilor înaintate pentru
explicarea efectelor sale juridice, precum şi a modului în care el interacţionează cu dreptul
intern al statelor (în special cu cel al Republicii Moldova);
• cunoaşterea şi înţelegerea esenţei domeniilor tradiţionale ale raporturilor dintre state căzând
sub incidenţa dreptului internaţional;
• conştientizarea interacţiunii factorilor de ordin politic şi juridic în derularea relaţiilor
internaţionale;
• identificarea atribuţiilor de bază ale principalilor actori ai societăţii internaţionale.
2. A şti să faci (aplicarea cunoştinţelor şi trecerea de la teorie la practică)
• selectarea pe Internet a tratatelor şi a jurisprudenţei internaţionale;

• abilitatea de a identifica norma juridică şi de a o aplica corect unor scenarii ipotetice;
• abilitatea de a întreprinde o cercetare ştiinţifică de sine stătătoare;
• abilitatea de a formula argumente coerente orale şi scrise;
• abilitatea de a interpreta şi evalua materialul normativ internaţional;
• identificarea problemelor de drept internaţional în variate situaţii de fapt şi analizarea
acestor probleme în lumina cunoştinţelor acumulate pentru a furniza o consiliere juridică
bine motivată şi convingătoare;
• abilitatea de a identifica şi analiza problemele de drept internaţional existente în diverse
situaţii de fapt recurgând la cunoştinţele acumulate în cadrul disciplinei.
3. A şti să adopţi atitudini (aplicarea gândirii critice şi ştiinţifice)
• argumentarea importanţei dreptului internaţional public (din perspectiva dreptului intern al

statelor);
• conştientizarea rangului prioritar al tratatelor internaţionale în sistemul de drept intern al
Republicii Moldova;
• manifestarea unei atitudini responsabile faţă de cunoaşterea ştiinţifică;
• valorificarea propriului potenţial în activităţile de cercetare ştiinţifică;
• capacitatea de a fi receptiv la evoluţiile înregistrate de dreptul internaţional public (sub
aspect convenţional, cutumiar şi jurisprudenţial);
• formarea unei opinii proprii şi motivate asupra naturii, conţinutului, utilităţii şi lacunelor
dreptului internaţional public.
IV. OBIECTIVE GENERALE
A. La nivel de cunoaştere şi înţelegere

7
• înţelegerea principalelor concepte, instituţii şi principii cu care operează dreptul

internaţional;
• înţelegerea procesului de formare a normelor dreptului internaţional;
• cunoaşterea sistemului izvoarelor dreptului internaţional public;
• înţelegerea rolului jurisprudenţei şi doctrinei în dreptul internaţional public;
• înţelegerea poziţiei dreptului internaţional public faţă de sistemele juridice naţionale;
• înţelegerea raporturilor dintre dreptul internaţional public şi dreptul intern al statelor;
• cunoaşterea principiilor fundamentale ale dreprului internaţional public;
• cunoaşterea mecanismului încheierii tratatelor internaţionale.
B. La nivel de aplicare
• comentarea unor decizii pronunţate de instanţe de judecată internaţionale privitor la

aspectele discutate;
• sesizarea situaţiilor de încălcare a dreptului internaţional;
• înţelegerea raportului dintre instanţele de judecată internaţionale şi cele naţionale;
• aplicarea legislaţiei Republicii Moldova cu incidenţă în materia dreptului internaţional;
• aplicarea tratatelor în ordinea juridică internaţională şi în cea internă.
C. La nivel de integrare
• elaborarea clauzelor unui presupus tratat internaţional;

• redactarea unui proiect de act constitutiv al unei organiza ţii internaţionale;
• participarea la o negociere internaţională asupra unei teme date;
• implicarea în dezbaterea critică a normelor existnte şi a celor propuse de drept internaţional;
• capacitatea de aprofundare a cunoştinţelor şi de efectuare a unor cercetări ştiinţifice în
domeniile drepturlui internaţional nestudiate în cadrul disciplinei;
• întocmirea de acte scrise solicitând cunoştinţe de drept internaţional.
V. UNITĂŢI DE CONŢINUT ŞI OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
Tema 1. Noţiune de drept internaţional public
1. Societatea internaţională, relaţiile internaţionale şi dreptul internaţional

2. Particularităţile dreptului internaţional faţă de cel intern
3. Natura, fundamentul şi funcţiile dreptului internaţional
4. Sistemul dreptului internaţional
5. Normele dreptului internaţional: definiţie, clasificare şi ierarhie
6. Raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern
7. Evoluţia dreptului internaţional
Obiective:
• să definească noţiunea de societate internaţională;

• să identifice componentele societăţii internaţionale;
• să deosebească noţiunea de societate internaţională de cea de comunitate internaţională;
• să compare societatea internă şi societatea internaţională;
• să identifice categorii de relaţii internaţionale;
• să definească noţiunea de drept internaţional;
8
• să distingă dreptul internaţional public de dreptul internaţional privat;

• să formuleze particularităţile dreptului internaţional în raport cu cel intern;
• să comenteze asupra naturii consensuale a dreptului internaţional;
• să argumenteze forţa obligatorie a dreptului internaţional;
• să relateze despre fundamentul dreptului internaţional;
• să formuleze funcţiile dreptului internaţional;
• să definească noţiunea de sistem al dreptului internaţional;
• să descrie structura sistemului dreptului internaţional;
• să definească noţiunea de normă de drept internaţional;
• să identifice criterii de clasificare a normelor de drept internaţional;
• să comenteze conceptul de norme imperative (jus cogens) de drept internaţional;
• să analizeze critic teoriile referitoare la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul
intern;
• să motiveze influenţa reciprocă dintre dreptul intern şi dreptul internaţional;
• să comenteze asupra aplicării dreptului internaţional convenţional în sistemul juridic al
Republicii Moldova;
• să elucideze instituţia controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
• să caracterizeze perioadele dezvoltării dreptului internaţional.
Lecturi:
 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

 Pp. 96-100, Valentin Constantin, Drept internaţional public, Bucureşti, Universul Juridic,
2010.
 Art. 27, 53, 64, Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969, în
Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), vol. IV, Ediţie
oficială, Chişinău, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998 [Ediţia oficială], p. 53.
 Art. 103, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) din 26 iunie 1945, în Adrian Năstase
et al., Drept internaţional contemporan: texte esenţiale, ed. a 2-a, rev. şi adăug.,
Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2007 [A. Năstase et al.], p. 14.
 Art. 4, 7, 8 alin. (2), Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994 (intrată în vigoare:
27.08.1994), în Monitorul Oficial al Republicii Moldova [„MO”] nr. 1 din 12.08.1994.
 Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 55 din 14.10.1999 privind interpretarea unor
prevederi ale art. 4 din Constituţia Republicii Moldova, în MO nr. 118-119 din
28.10.1999.
 Art. 10, 11, 20, Constituţia României (revizuită în 2003), disponibilă on-line:
‹ http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 ›.
 Pp. 45 (§ 5.1), 46-47 (§ 5.3), Hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Lituania nr.
KT11-N4/2014 din 18.03.2014, disponibilă on-line:
‹ http://www.lrkt.lt/dokumentai/2014/r20140318.htm ›.
Tema 2. Izvoarele dreptului internaţional
1. Noţiuni generale privind izvoarele dreptului internaţional

2. Tratatul internaţional
3. Cutuma internaţională
4. Principiile generale de drept
9
5. Jurisprudenţa şi doctrina: mijloace auxiliare de determinare a normelor de drept

internaţional
6. Echitatea
7. Alte posibile izvoare ale dreptului internaţional
7.1. Actele unilaterale ale statelor
7.2. Actele organizaţiilor internaţionale
7.3. Soft Law
7.4. Legea internă
8. Codificarea dreptului internaţional
Obiective:
• să definească noţiunea de izvor al dreptului internaţional;

• să identifice izvoarele dreptului internaţional;
• să critice art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie;
• să caracterizeze tratatul internaţional ca izvor al dreptului internaţional;
• să definească noţiunea de cutumă internaţională;
• să analizeze elementele cutumei internaţionale;
• să propună mijloace de dovedire a conţinutului unei norme cutumiare;
• să elucideze noţiunea de „principii generale de drept”;
• să precizeze prin raportare la jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie raportul dintre
tratat şi cutumă;
• să argumenteze importanţa jurisprudenţei şi doctrinei în calitate de mijloace auxiliare de
determinare a normelor de drept internaţional;
• să selecteze pe Internet jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie, rezoluţiile
Institutului de Drept Internaţional, precum şi rezoluţiile şi rapoartele Asociaţiei de Drept
Internaţional;
• să elucideze conceptul de echitate în dreptul internaţional;
• să determine locul actelor unilaterale ale statelor în sistemul izvoarelor dreptului
internaţional;
• să argumenteze dacă actele organizaţiilor internaţionale constituie izvoare ale dreptului
internaţional;
• să definească noţiunea de soft law;
• să comenteze asupra influenţei dreptului intern faţă de izvoarele dreptului internaţional;
• să definească noţiunea de codificare a dreptului internaţional;
• să numească formele de codificare a dreptului internaţional;
• să compare noţiunea de codificare a dreptului internaţional cu cea de dezvoltare
progresivă a acestuia;
• să evalueze rezultatele procesului de codificare a dreptului internaţional întreprins de
Comisia de Drept Internaţional.
Lecturi:

 Art. 38, Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, în A. Năstase et al., p. 304.
 Pp. 10-12, 15-19, Cauza „Lotus” (Franţa c. Turciei), Hotărârea Curţii Permanente de
Justiţie Internaţională (CPJI) din 7 septembrie 1927, P.C.I.J. Reports, Seria A, nr. 10, p. 4;
disponibilă on-line:
‹ http://www.icj-cij.org/pcij/serie_A/A_10/30_Lotus_Arret.pdf ›.
10
 §§ 1 (de pe p. 12, indicată în partea superioară a paginii), 2, 14, 15, 37, 60-85, Platoul
continental al Mării Nordului (Republica Federală Germania c. Danemarcii; Republica
Federală Germania c. Olandei), Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) din 20
februarie 1969, I.C.J. Reports 1969, p. 3; disponibilă on-line: ‹ http://www.icj-
cij.org/docket/files/52/5561.pdf ›.
 §§ 172-269, Activităţi militare şi paramilitare în şi împotriva Nicaragua (Nicaragua c.
Statelor Unite ale Americii), Hotărârea CIJ din 27 iunie 1986, I.C.J. Reports 1986, p. 14;
disponibilă on-line: ‹ http://www.icj-cij.org/docket/files/70/6503.pdf ›.
 §§ 16-20, 34-46, 49-51, Teste nucleare (Australia c. Franţei), Hotărârea CIJ din 20
decembrie 1974, I.C.J. Reports 1974, p. 253; disponibilă on-line: ‹ http://www.icj-
Tema 3. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional
1. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional: noţiune, trăsături caracteristice şi

codificare
2. Conţinutul juridic al principiilor fundamentale ale dreptului internaţional
2.1. Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu forţa în relaţiile internaţionale
(neagresiunii)
2.2. Principiul soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale
2.3. Principiul neamestecului în treburile interne ale altui stat (neimixtiunii)
2.4. Principiul cooperării internaţionale
2.5. Principiul egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a dispune de ele însele
2.6. Principiul egalităţii suverane a statelor
2.7. Principiul îndeplinirii cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale
2.8. Principiul integrităţii teritoriale a statelor
2.9. Principiul inviolabilităţii frontierelor
2.10. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului
Obiective:
• să definească noţiunea de principii fundamentale ale dreptului internaţional;

• să elucideze trăsăturile specifice ale principiilor fundamentale;
• să compare principiile generale de drept cu principiile fundamentale ale dreptului
internaţional;
• să relateze despre codificarea principiilor fundamentale şi despre posibilitatea consacrării
unor noi principii fundamentale;
• să formuleze opinii privind interacţiunea principiilor fundamentale;
• să propună ierarhizarea principiilor fundamentale;
• să cunoască şi să explice principalele concepte cu care operează fiecare dintre principiile
fundamentale;
• să caracterizeze conţinutul juridic al principiilor fundamentale;
• să identifice excepţiile de la principiul neagresiunii;
• să deosebească între intervenţia solicitată şi intervenţia umanitară;
• să elucideze conceptul „responsabilitatea de a proteja”;
• să precizeze mijloacele de exercitare a autodeterminării externe a unui popor;
• să determine situaţiile care dau naştere dreptului la autodeterminare externă;
• să propună titularii dreptului la autodeterminare externă;
• să evalueze respectarea principiilor fundamentale.
11
Lecturi:

 Art. 2, Carta ONU, în A. Năstase et al., p. 14.
 Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970: Declaraţia
asupra principiilor de drept internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea dintre
state, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, în A. Năstase et al., p. 138.
 Actul final de la Helsinki al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa
(Declaraţia privind principiile care guvernează relaţiile reciproce dintre statele
participante) din 1 august 1975, în A. Năstase et al., p. 38.
 Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 3314 (XXIX) din 14 decembrie 1974: Definiţia
agresiunii, în A. Năstase et al., p. 345.
 §§ 187-200, 227-238, Activităţi militare şi paramilitare în şi împotriva Nicaragua
(Nicaragua c. Statelor Unite ale Americii), Hotărârea CIJ din 27 iunie 1986, I.C.J.
Reports 1986, p. 14; disponibilă on-line:
‹ http://www.icj-cij.org/docket/files/70/6503.pdf ›.
 §§ 109-139, Reference re Secession of Quebec, [1998] 2 S.C.R. 217; disponibil on-line:
‹ http://scc-csc.lexum.com/scc-csc/scc-csc/en/1643/1/document.do ›.
Tema 4. Subiectele dreptului internaţional
1. Noţiune şi tipuri de subiecte ale dreptului internaţional

2. Statul – subiect principal al dreptului internaţional
2.1. Definiţie şi elemente constitutive
2.2. Capacităţile internaţionale ale statului
2.3. Competenţele statului
2.4. Tipuri de state
2.5. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor
2.6. Neutralitatea statelor
2.7. Succesiunea statelor
2.8. Imunităţile statelor
3. Organizaţiile internaţionale interguvernamentale ca subiecte de drept internaţional
3.1. Definiţia şi clasificarea organizaţiilor internaţionale
3.2. Participarea la activităţile organizaţiilor internaţionale
3.3. Structura instituţională a organizaţiilor internaţionale
3.4. Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale
3.5. Competenţele organizaţiilor internaţionale
3.6. Statutul juridic al organizaţiilor internaţionale
3.7. Organizaţia Naţiunilor Unite: istoric, scopuri şi structură
4. Alţi actori ai societăţii internaţionale
4.1. Vaticanul şi Ordinul Suveran Militar de Malta
4.2. Popoarele şi mişcările de eliberare naţională
4.3. Organizaţiile internaţionale neguvernamentale
4.4. Societăţile transnaţionale
4.5. Poziţia individului în dreptul internaţional
12
Obiective:
• să definească noţiunea de subiect al dreptului internaţional;

• să identifice categoriile de subiecte ale dreptului internaţional;
• să motiveze rolul preponderent al statelor în calitate de subiecte ale dreptului
internaţional;
• să determine elementele constitutive (caracteristicile) ale statului în calitate de subiect al
dreptului internaţional;
• să expună categoriile de capacităţi internaţionale ale statului;
• să relateze despre competenţele statului;
• să evidenţieze tipurile de state ca participanţi la raporturile de drept internaţional;
• să definească noţiunea de neutralitate a statelor;
• să distingă între formele de neutralitate ale statelor;
• să indice elementele ce caracterizează statutul de neutralitate permanentă a unui stat;
• să definească noţiunile de recunoaştere a unui stat şi a unui guvern;
• să analizeze efectele recunoaşterii unui stat în planul dreptului internaţional;
• să expună formele de recunoaştere a statelor;
• să enunţe criteriile necesare a fi întrunite în vederea recunoaşterii unui guvern;
• să relateze despre noţiunea de imunitate a statelor;
• să distingă formele sub care se manifestă imunităţile statelor;
• să definească noţiunea de succesiune a statelor;
• să numească obiectele succesiunii statelor;
• să evidenţeieze cazurile în care se pune problema succesiunii statelor;
• să indice regulile care se aplică în situaţia de succesiune a statelor cu privire la tratate;
• să definească noţiunea de organizaţie internaţională interguvernamentală;
• să clasifice organizaţiile internaţionale interguvernamentale;
• să deosebească o organizaţie internaţională interguvernamentală de o organizaţie
internaţională neguvernamentală;
• să elucideze formele de participare a actorilor societăţii internaţionale la activitatea
organizaţiilor internaţionale;
• să proiecteze structura instituţională a unei organizaţii internaţionale;
• să distingă aspectele sub care se manifestă personalitatea juridică a organizaţiilor
internaţionale;
• să identifice competenţele organizaţiilor internaţionale;
• să enunţe privilegiile şi imunităţile recunoscute organizaţiilor internaţionale;
• să enumere scopurile înfiinţării ONU;
• să relateze despre structura instituţională a ONU, cu prezentarea atribuţiilor de bază ale
organelor principale ale acesteia;
• să evalueze personalitatea juridică internaţională a Vaticanului şi a Ordinului Suveran
Militar de Malta;
• să stabilească statutul juridic internaţional al organizaţiilor internaţionale
neguvernamentale;
• să determine corelaţia dintre principiul egalităţii în drepturi a popoarelor şi al dreptului lor
de a dispune de ele însele şi calitatea de subiect de drept internaţional a popoarelor
(naţiunilor) ce luptă pentru independenţă;
• să comenteze asupra statutului juridic internaţional al societăţilor transnaţionale;
• să argumenteze pro/contra considerării individului ca subiect al dreptului internaţional.
13
Lecturi:

 Declaraţia Comunităţii Europene privind „liniile directoare asupra recunoaşterii noilor
state din Europa de Est şi din Uniunea Sovietică” din 16 decembrie 1991, în A. Năstase et
al., p. 183.
 Imunităţile jurisdicţionale ale statului (Germania c. Italiei; Grecia (intervenient)),
Hotărârea CIJ din 3 februarie 2012, I.C.J. Reports 2012, p. 99; disponibilă on-line:
 §§ 1, 13-15, 45, 46, 51-76, Mandatul de arest din 11 aprilie 2000 (Republica
Democratică Congo c. Belgiei), Hotărârea CIJ din 14 februarie 2002, I.C.J. Reports 2002,
p. 3; §§ 1-5, 17-19, 45-52, 70-89 din opinia separată comună a judecătorilor Higgins,
Kooijmans şi Buergenthal; ambele disponibile on-line:
‹ http://www.icj-cij.org/docket/files/121/8126.pdf › şi respectiv
 Repararea daunelor suferite în serviciul Naţiunilor Unite, Aviz consultativ al CIJ din 11
aprilie 1949, I.C.J. Reports 1949, p. 174; disponibil on-line: ‹ http://www.icj-
 §§ 19-32, Legalitatea utilizării armelor nucleare de către un stat într-un conflict armat,
Aviz consultativ al CIJ din 8 iulie 1996, I.C.J. Reports 1996, p. 66, disponibil on-line:
 Preambul şi art. 1, 4-15, 23-32, 61-66, 86-89, 92-95, 97-101, Carta ONU, în A. Năstase et
al., p. 14.
Tema 5. Dreptul tratatelor
1. Definiţia şi izvoarele dreptului tratatelor

2. Definiţia tratatului, clasificare, denumiri şi elemente
3. Forma şi structura tratatelor
4. Încheierea tratatelor
5. Rezervele la tratate
6. Efectele tratatelor. Aplicarea lor în spaţiu şi în timp
7. Validitatea şi nulitatea tratatelor
8. Încetarea şi suspendarea tratatelor
9. Modificarea tratatelor
10. Interpretarea tratatelor
Obiective:
• să definească noţiunea de tratat internaţional;

• să identifice izvoarele dreptului tratatelor;
• să deosebească între tratatul internaţional şi alte înţelegeri la care recurg statele;
• să clasifice tratatele internaţionale;
• să enunţe denumiri date tratatelor internaţionale şi să explice semnificaţia acestora;
• să elucideze elementele principale şi cele accesorii ale unui tratat internaţional;
• să întocmească sumarul conţinutului unui presupus tratat internaţional;
• să întocmească clauzele unui presupus tratat internaţional;
• să definească noţiunea de încheiere a unui tratat internaţional;
14
• să proiecteze fazele încheierii unui tratat internaţional din perspectiva legislaţiei Republicii
Moldova privind încheierea tratatelor;
• să definească noţiunea de depline puteri;
• să numească mijloacele de autentificare a textului unui tratat internaţional şi să explice
semnificaţia lor;
• să analizeze comparativ noţiunile de semnare, ratificare, aprobare, acceptare şi aderare la un
tratat internaţional;
• să expună conţinutul regulii alternatului;
• să determine condiţiile necesare intrării în vigoare a unui tratat bilateral comparativ cu cele
necesare pentru un tratat multilateral;
• să numească funcţiile depozitarului tratatelor internaţionale;
• să comenteze asupra necesităţii înregistrării tratatelor internaţionale;
• să precizeze consecinţele juridice ale publicării tratatelor internaţionale;
• să definească noţiunea de rezervă la un tratat internaţional;
• să specifice condiţiile în care este admisă formularea de rezerve la un tratat internaţional;
• să proiecteze grupurile de raporturi convenţionale ce se stabilesc între statele rezervatare şi
celelalte state părţi la un tratat internaţional;
• să distingă rezervele de declaraţiile interpretative;
• să expună conţinutul regulii pacta sunt servanda;
• să comenteze asupra efectelor tratatelor faţă de statele părţi;
• să compare condiţiile în care un stat terţ dobândeşte drepturi şi obligaţii decurgând dintr-un
tratat;
• să comenteze asupra aplicării teritoriale a tratatelor;
• să arate principalele reguli potrivit cu care se rezolvă situaţiile de conflict între tratatele
concurente sau succesive în timp;
• să elucideze viciile de consimţământ ce pot afecta validitatea unui tratat internaţional;
• să enunţe şi să elucideze principalele modalităţi de încetare a efectelor unui tratat
internaţional;
• să precizeze consecinţele juridice ale suspendării unui tratat internaţional;
• să distingă între noţiunile de modificare, amendare şi revizuire a unui tratat internaţional;
• să definească noţiunea de interpretare a unui tratat internaţional;
• să deosebească între modurile de interpretare, regulile de interpretare şi mijloacele
complementare de interpretare a unui tratat internaţional;
• să analizeze critic reglementările existente în Republica Moldova în domeniul încheierii
tratatelor.
Lecturi:

 Art. 1-80, Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969, în Ediţia
oficială, vol. IV, p. 53.
 Art. 102, Carta ONU, în A. Năstase et al., p. 14.
 Legea nr. 595-XIV din 24.09.1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii
Moldova, în MO nr. 24-26 din 02.03.2000.
 Hotărîrea Guvernului nr. 120 din 12.02.2001 despre aprobarea Regulamentului privind
mecanismul de încheiere a tratatelor internaţionale, în MO nr. 19-20 din 22.02.2001.
 Legea [României] nr. 590 din 22.12.2003 privind tratatele, în Monitorul Oficial al
României nr. 23 din 12.01.2004.
15
Tema 6. Populaţia în dreptul internaţional
1. Noţiune de populaţie în dreptul internaţional

2. Cetăţenia în dreptul internaţional. Modalităţile ei de dobândire şi de pierdere
3. Pluricetăţenia şi apatridia
4. Regimul juridic al străinilor
5. Expulzarea şi extrădarea
6. Refugiaţii şi persoanele strămutate
7. Dreptul de azil şi formele azilului
Obiective:
• să definească noţiunea de populaţie;

• să identifice categoriile de persoane ce alcătuiesc populaţia unui stat;
• să definească noţiunea de cetăţenie şi să deosebească între modalităţile generale de
dobândire a acesteia şi cele speciale;
• să elucideze înţelesul noţiunilor drept de opţiune şi transfer de populaţie;
• să indice modalităţile de pierdere a cetăţeniei;
• să distingă noţiunile conflict pozitiv de cetăţenie şi conflict negativ de cetăţenie;
• să definească noţiunile de pluricetăţenie şi apatridie;
• să identifice reglementări internaţionale multilaterale privind pluricetăţenia şi apatridia, şi
să relateze despre prevederile de bază ale acestora;
• să formuleze, prin raportare la surse internaţionale, criteriile (factorii) de determinare a
cetăţeniei predominante;
• să comenteze conceptul de cetăţenie europeană;
• să evalueze conţinutul diverselor regimuri juridice aplicabile străinilor;
• să determine drepturile şi obligaţiile recunoscute străinilor în conformitate cu standardele
internaţionale actuale;
• să stabilească pornind de la prevederile dreptului internaţional şi dreptului intern al
Republicii Moldova limitele impuse expulzării străinilor de pe teritoriul acesteia;
• să definească noţiunea de extrădare şi să precizeze principiile potrivit cu care aceasta
operează;
• să distingă expulzarea de extradare;
• să caracterizeze prin raportare la prevederile Legii nr. 270-XVI din 18.12.2008 privind
azilul în Republica Moldova formele de protecţie acordate străinilor pe teritoriul
Republicii Moldova;
• să determine prin raportare la prevederile Legii nr. 270-XVI din 18.12.2008 privind azilul
în Republica Moldova drepturile şi obligaţiile refugiaţilor în Republica Moldova;
• să distingă între noţiunile de refugiat şi persoană strămutată;
• să definească instituţia azilului;
• să compare formele de azil.
Lecturi:

 Art. 17-19, 128 alin. (1), Constituţia Republicii Moldova.
 Art. 1, 3, 6 alin. (2), 8, 10-13, 15, 17, 19, 21, 24-26, Legea cetăţeniei Republicii Moldova
nr. 1024-XIV din 02.06.2000, în MO nr. 98 din 10.08.2000.
16
 Art. 1-3, 5, 17 alin. (4), 19, 20, Legea nr. 275-XIII din 10.11.1994 cu privire la statutul
juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica Moldova, în MO nr. 20 din
29.12.1994.
 Art. 3, 4, 62, 63, Legea nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica
Moldova, în MO nr. 179-181 din 24.09.2010.
 Art. 9, Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, în A. Năstase et
al., p. 226.
 Art. 13, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie
1966, în A. Năstase et al., p. 232.
 Art. 4, Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele care figurează
deja în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie din 16 septembrie 1963,
disponibil on-line: ‹ http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf ›.
 Art. 1, Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale din 22 noiembrie 1984, disponibil on-line:
‹ http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf ›.
 Art. 40, Codul contravenţional al Republicii Moldova.
 Art. 98 alin. (2) lit. c), 105, Codul penal al Republicii Moldova.
 Cap. VII, Hotărîrea Guvernului nr. 492 din 07.07.2011 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare şi readmisie a străinilor
de pe teritoriul Republicii Moldova, în MO nr. 114-116 din 15.07.2011.
 Art. 3, 4, 11, 16, 17, 27, 33, 34, 36, Legea nr. 270-XVI din 18.12.2008 privind azilul în
Republica Moldova, în MO nr. 53-54 din 13.03.2009.
 Cauza Nottebohm (Liechtenstein c. Guatemalei), faza a 2-a, Hotărârea CIJ din 6 aprilie
1955, I.C.J. Reports 1955, p. 4; disponibilă on-line:
Tema 7. Dreptul internaţional al drepturilor omului
1. Dreptul internaţional al drepturilor omului: definiţie, principii şi particularităţi

2. Reglementări şi mecanisme universale de protecţie a drepturilor omului
3. Reglementări şi mecanisme regionale de protecţie a drepturilor omului
Obiective:
• să definească dreptul internaţional al drepturilor omului;

• să definească conceptul de drepturi ale omului;
• să formuleze particularităţile dreptului internaţional al drepturilor omului;
• să identifice principiile dreptului internaţional al drepturilor omului;
• să opereze cu diferite categorii de drepturi ale omului;
• să evalueze tehnicile de control internaţional în materia drepturilor omului;
• să proiecteze sistemul de organe ale ONU cu atribuţii nemijlocitte în domeniul protecţiei
drepturilor omului;
• să enunţe mecanismele de control utilizate în activitatea Consiliului ONU pentru
Drepturile Omului;
• să distingă între sistemul universal de protecţie a drepturilor omului şi sistemele regionale
de protecţie ale drepturilor omului;
• să caracterizeze Carta internaţională a drepturilor omului;
17
• să identifice principalele tratate ale ONU în domeniul protecţiei drepturilor omului şi

organele de control create în virtutea acestora;
• să opereze cu tipurile de acte adoptate de organele de control al aplicării principalelor
tratate ale ONU în domeniul drepturilor omului;
• să determine drepturile ocrotite de Convenţia europeană a drepturilor omului;
• să deosebească între competenţa contencioasă şi cea consultativă a Curţii europene a
drepturilor omului;
• să proiecteze formaţiunile de judecată ale Curţii europene a drepturilor omului;
• să întocmească sumarul unei plângeri individuale (cereri) la Curtea europeană a
drepturilor omului;
• să argumenteze valoarea juridică obligatorie a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor
Omului în dreptul intern al Republicii Moldova;
• edificarea capacităţii de căutare pe Internet a jurisprudenţei în materia drepturilor omului.
Lecturi:

 Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, în A. Năstase et al., p.
226.
 Art. 1-47, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie
 Art. 1-16, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din
16 decembrie 1966, în A. Năstase et al., p. 246.
 Art. 1-49, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din
4 noiembrie 1950, disponibilă on-line:
‹ http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf ›.
Tema 8. Teritoriul în dreptul internaţional
1. Teritoriul şi teritoriul de stat

2. Elementele componente ale teritoriului de stat
3. Frontierele de stat şi regimul lor juridic
4. Modificarea teritoriului de stat
5. Regimul juridic al unor spaţii în dreptul internaţional
5.1. Fluviile internaţionale
5.2. Canalele maritime internaţionale
5.3. Zonele polare
5.4. Spaţiul aerian
5.5. Spaţiul cosmic
Obiective:
• să expună conceptul de teritoriu şi să clasifice categoriile de teritorii;

• să definească noţiunea de teritoriu de stat;
• să identifice elementele componente ale teritoriului de stat;
• să descrie conceptul de frontieră de stat;
• să clasifice frontierele de stat;
• să distingă delimitarea de demarcarea frontierei de stat;
18
• să precizeze prin raportare la prevederile Legii nr. 215 din 04.11.2011 cu privire la
frontiera de stat a Republicii Moldova problemele care fac obiectul de reglementare al
regimului juridic al frontierei de stat în Republica Moldova;
• să evidenţieze particularitatea tratatelor de stabilire a frontierelor de stat;
• să evalueze stabilirea frontierelor de stat ale Republicii Moldova cu statele vecine;
• să identifice modalităţile de dobândire a teritoriului, admise în practica statelor anterior
adoptării Cartei ONU (26.06.1945);
• să propună modalităţi de dobândire şi de modificare a teritoriului de stat admise în dreptul
internaţional contemporan;
• să definească noţiunea de fluviu internaţional şi cea de curs de apă internaţional;
• să distingă fluviile internaţionale contigue de cele succesive;
• să elucideze conţinutul principiului libertăţii de navigaţie pe fluviile internaţionale;
• să determine drepturile şi obligaţiile statelor riverane la Dunăre;
• să definească canalele maritime internaţionale;
• să evalueze dreptul de liberă trecere prin canalele maritime internaţionale (Suez, Panama
şi Kiel);
• să evalueze aplicabilitatea principiului contiguităţii geografice (proximităţii teritoriale) în
Arctica;
• să formuleze regulile de bază ce caracterizează regimul juridic aplicabil activităţii statelor
în Antarctica;
• să definească spaţiul aerian naţional;
• să distingă spaţiul aerian naţional de spaţiul aerian internaţional;
• să opereze cu principalele tratate internaţionale ce stabilesc regimul juridic al spaţiului
aerian naţional;
• să distingă delimitarea laterală sau verticală a spaţiului aerian de delimitarea sa orizontală;
• să clasifice categoriile de aeronave;
• să identifice „libertăţile aerului” acordate aeronavelor civile;
• să precizeze menirea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale;
• să enunţe principiile aplicabile activităţii statelor în spaţiul cosmic;
• să opereze cu principalele acte internaţionale ce reglementează activitatea statelor în
spaţiul cosmic;
• să elucideze conceptul de patrimoniu comun al umanităţii (cu referire la Lună şi la
celelalte corpuri cereşti).
Lecturi:

 Art. 2, 3, 5, 6, 11, 28, Legea nr. 215 din 04.11.2011 cu privire la frontiera de stat a
Republicii Moldova, în MO nr. 76-80 din 20.04.2012.
 Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 662 (1990) din 9 august 1990, disponibilă
on-line: ‹ http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/662(1990) ›.
 Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 68/262 din 27.03.2014: Integritatea teritorială a
Ucrainei, disponibilă on-line:
‹ http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/68/262 ›.
 Art. 1-8, 14-16, 18-26, 28, 30, Convenţia privind regimul navigaţiei pe Dunăre din 18
august 1948, în A. Năstase et al., p. 580.
 Pp. 18-30, Cauza „Wimbledon” (Germania c. Franţei et al.), Hotărârea CPJI din 17
august 1923, P.C.I.J. Reports, Seria A, nr. 1, p. 15; disponibilă on-line:
‹ http://www.icj-cij.org/pcij/serie_A/A_01/03_Wimbledon_Arret_08_1923.pdf ›.
19
 Art. 1, 3, 5, 6, 17, 20, 29, 37, 43-45, 47, 68, 96, Convenţia de la Chicago privind aviaţia
civilă internaţională din 7 decembrie 1944, disponibilă on-line: Autoritatea Aeronautică
Civilă a Republicii Moldova ‹ http://www.caa.md/files/2013_02/272.pdf ›.
Tema 9. Dreptul mării
1. Definiţia, izvoarele şi principiile dreptului mării

2. Spaţiile maritime
2.1. Apele interioare
2.2. Marea teritorială
2.3. Strâmtorile internaţionale
2.4. Apele arhipelagice
2.5. Zona contiguă
2.6. Zona economică exclusivă
2.7. Platoul continental
2.8. Marea liberă
2.9. Zona internaţională a teritoriilor submarine
Obiective:
• să definească noţiunea dreptul mării;

• să enunţe principalele izvoare convenţionale ale dreptului mării şi să explice legătura
dintre ele;
• să propună principii specifice dreptului mării;
• să definească noţiunea de ape interioare;
• să deosebească între definiţia juridică şi definiţia geografică a apelor interioare;
• să elucideze instituţia liniilor de bază;
• să opereze cu metodele utilizate pentru trasarea liniilor de bază;
• să clasifice navele maritime;
• să determine condiţiile de acces ale navelor maritime străine în apele interioare ale
statului riveran;
• să evalueze condiţiile de exercitare a jurisdicţiei asupra navelor maritime aflate în apele
interioare;
• să expună noţiunea de mare teritorială;
• să proiecteze limitele mării teritoriale;
• să enunţe caracteristicile dreptului de trecere inofensivă a navelor străine prin marea
teritorială;
• să elucideze condiţiile exercitării jurisdicţiei penale şi civile asupra navelor străine în
marea teritorială;
• să definească conceptul de strâmtori internaţionale;
• să compare conţinutul dreptului de trecere în tranzit prin strâmtorile internaţionale cu cel
al dreptului de trecere inofensivă prin marea teritorială;
• să formuleze principalele caracteristici ale regimului juridic al strâmtorilor Bosfor şi
Dardanele;
• să distingă între noţiunile de ape arhipelagice, stat arhipelag şi arhipelag;
• să definească noţiunea de insulă;
• să precizeze conţinutul dreptului de trecere prin apele arhipelagice;
• să motiveze menirea zonei contigue;
20
• să relateze despre conceptul zonei economice exclusive şi delimitarea acesteia;

• să distingă drepturile suverane de jurisdicţia recunoscute statului riveran în zona
economică exclusivă;
• să determine drepturile şi libertăţile de care se bucură statele în zona economică
exclusivă;
• să definească conceptul de platou continental;
• să evalueze drepturile statului riveran asupra platoului continental;
• să identifice limitele impuse drepturilor statului riveran asupra platoului continental;
• să analizeze în ordine evolutivă definiţiile date mării libere;
• să identifice componentele principiului libertăţii mării libere;
• să relateze despre exercitarea jurisdicţiei statelor în marea liberă;
• să expună caracteristicile dreptului de urmărire a unei nave maritime;
• să definească noţiunea de zonă internaţională a teritoriilor submarine;
• să enunţe principiile aplicabile activităţilor în zonă internaţională a teritoriilor submarine;
• să proiecteze structura instituţională pentru exploatarea resurselor zonei.
Lecturi:

 Art. 1 § 1-3, 2, 3-7, 8 § 1, 17-25, 27-30, 32, 38, 46, 47, 53, 55-58, 60, 69, 70, 74, 76 § 1 şi
5, 77 § 1 şi 2, 78 § 1 şi 2, 79, 81, 82, 85-87, 92 § 1, 94 § 3, 95, 96, 97 § 1 şi 3, 111, 121 §
1, 136, 137, 139-141, 145, 146, Convenţia ONU privind dreptul mării din 10 decembrie
Tema 10. Dreptul diplomatic şi consular
1. Definiţia şi izvoarele dreptului diplomatic şi consular

2. Autorităţi statale cu atribuţii în domeniul relaţiilor internaţionale
3. Misiunile diplomatice permanente
3.1. Noţiune, categorii şi structură
3.2. Funcţiile misiunilor diplomatice
3.3. Personalul misiunilor diplomatice: categorii, numire şi admitere
3.4. Privilegiile, imunităţile şi facilităţile diplomatice
4. Posturile (oficiile) consulare
4.1. Noţiune, categorii şi structură
4.2. Funcţiile consulare
4.3. Personalul posturilor consulare: categorii, numire şi admitere
4.4. Facilităţile, privilegiile şi imunităţile consulare
Obiective:
• să elucideze înţelesul noţiunii de diplomaţie;

• să definească noţiunile de drept diplomatic şi drept consular;
• să opereze cu principalele izvoare convenţionale ale dreptului diplomatic şi consular;
• să identifice reglementările interne ale Republicii Moldova ce vizează activitatea
diplomatică şi consulară a acesteia;
• să distingă între autorităţile statale interne şi externe cu atribuţii în domeniul relaţiilor
internaţionale;
21
• să definească noţiunea de misiune diplomatică permanentă;

• să clasifice misiunile diplomatice permanente;
• să proiecteze structura misiunii diplomatice;
• să expună funcţiiile misiunii diplomatice;
• să stabilească categoriile de personal ale misiunii diplomatice;
• să caracterizeze instituţia corpului diplomatic;
• să clasifice şefii misiunilor diplomatice;
• să distingă între noţiunile de clasă, rang, grad şi funcţie diplomatică;
• să descrie procedura de numire şi de admitere a şefului misiunii diplomatice;
• să deosebească privilegiile, imunitaţile şi facilităţile misiunii diplomatice de cele acordate
personalului misiunii diplomatice;
• să definească noţiunea de post consular;
• să clasifice posturile consulare;
• să proiecteze structura internă a unui post consular;
• să identifice funcţiile consulare;
• să determine categoriile de personal al postului consular;
• să distingă între funcţionarii consulari de carieră şi funcţionarii consulari onorifici;
• să clasifice şefii de post consular;
• să descrie procedura de numire şi de admitere a şefului postului consular;
• să numească facilităţile, privilegiile şi imunităţile postului consular;
• să compare privilegiile şi imunităţile agenţilor diplomatici cu privilegiile şi imunităţile
funcţionarilor consulari de carieră.
Lecturi:

 Art. 1-45, Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961, în
Ediţia oficială, vol. IV, p. 37.
 Art. 1-68, 70, Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963,
în Ediţia oficială, vol. IV, p. 7.
 Art. 2-7, 9-13, 15, 16, Legea nr. 761-XV din 27.12.2001 cu privire la serviciul diplomatic,
în MO nr. 216-220 din 04.10.2013.
 Art. 1-11, Legea nr. 1133-XII din 04.08.1992 cu privire la statutul misiunilor diplomatice
ale Republicii Moldova în alte state, în Monitorul Oficial nr. 8 din 17.04.1992.
 Art. 1-14, Legea nr. 1134-XII cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor
străine în Republica Moldova, în Monitorul Oficial nr. 8 din 17.04.1992.
 Hotărîrea Guvernului nr. 368 din 28.03.2002 cu privire la aprobarea Statutului
Consular, în MO nr. 50-52 din 11.04.2002.
 Art. 1-22, Legea nr. 269 din 17.06.2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular
al României, în Monitorul Oficial al României nr. 441 din 23.06.2003.
Tema 11. Soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale
1. Consideraţii generale despre mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor

internaţionale
2. Mijloacele diplomatice de soluţionare a diferendelor internaţionale
3. Mijloacele jurisdicţionale de soluţionare a diferendelor internaţionale
4. Soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale în cadrul organizaţiilor
22
internaţionale
Obiective:
• să definească noţiunea de diferend internaţional;

• să distingă între un diferend internaţional şi o situaţie internaţională;
• să distingă între diferendele juridice şi cele politice;
• să clasifice mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale;
• să identifice deosebirile dintre mijloacele diplomatice de soluţionare a diferendelor de
cele jurisdicţionale;
• să argumenteze importanţa negocierilor ca modalitate primară de soluţionare a
diferendelor internaţionale;
• să distingă între bunele oficii şi mediere;
• să compare ancheta internaţională cu concilierea internaţională;
• să elucideze semnificaţia noţiunii de arbitraj internaţional;
• să expună formele pe care le poate îmbrăca acordul statelor în vederea instituirii unui
arbitraj internaţional;
• să evalueze caracteristicile sentinţei arbitrale în raport cu hotărârile CIJ;
• să formuleze particularitatea reglementării judiciare ca mijloc de soluţionare paşnică a
diferendelor internaţionale în raport cu arbitrajul internaţional;
• să descrie procedura în faţa CIJ;
• să elucideze instituţia măsurilor provizorii indicate de CIJ;
• să deosebească competenţa contencioasă de competenţa consultativă a CIJ;
• să identifice subiecţii în drept să solicite avize consultative CIJ;
• să compare atribuţiile Consiliului de Securitate şi Adunării Generale ai ONU în domeniul
soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale;
• să evidenţeieze atribuţiile Secretarului General al ONU în domeniul soluţionării paşnice a
diferendelor internaţionale;
• să relateze despre mecanismele de soluţionare paşnică a diferendelor dintre statele
participante la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
Lecturi:

 1-52, 55-57, 62, 63, 64, 66-85, Convenţia (I) de la Haga pentru reglementarea paşnică a
conflictelor internaţionale din 18 octombrie 1907, disponibilă on-line: ‹ http://www.pca-
cpa.org/showpage.asp?pag_id=1187 ›.
 Art. 34-68, Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, în A. Năstase et al., p. 304.
Tema 12. Răspunderea internaţională
1. Consideraţii generale
2. Temeiul răspunderii internaţionale: fapta internaţională ilicită
3. Angajarea răspunderii internaţionale
3.1. Încălcarea unei obligaţii internaţionale
3.2. Atribuirea conduitei ilicite
3.3. Cauzarea unui prejudiciu
4. Circumstanţele care exclud caracterul ilicit al faptei
23
5. Conţinutul (consecinţele juridice) răspunderii internaţionale

5.1. Încetarea încălcării obligaţiei internaţionale
5.2. Executarea obligaţiei încălcate
5.3. Repararea prejudiciului cauzat
6. Punerea în aplicare a răspunderii internaţionale
6.1. Invocarea răspunderii
6.2. Contramăsurile
7. Răspunderea pentru activităţi neinterzise de dreptul internaţional
8. Răspunderea individuală
Obiective:
• să definească instituţia răspunderii internaţionale;

• să relateze despre proiectele de codificare a răspunderii internaţionale a statelor şi a
organizaţiilor internaţionale elaborate de Comisia de Drept Internaţional;
• să analizeze critic principalele teorii privitoare la fundamentul răspunderii internaţionale;
• să identifice elementele faptei internaţionale ilicite;
• să clasifice faptele internaţionale ilicite;
• să elucideze semnificaţia noţiunii de încălcare a unei obligaţii internaţionale;
• să precizeze izvoarele din care rezultă obligaţiile internaţionale;
• să disingă între obligaţiile de rezultat şi cele de comportament (ori de mijloace);
• să comenteze regimul răspunderii internaţionale decurgând din încălcările grave ale
obligaţiilor rezultate din normele imperative ale dreptului internaţional;
• să evidenţieze consecinţele comiterii unei încălcări grave a obligaţiilor rezultate din
normele imperative;
• să determine organele, persoanele şi entităţile conduita cărora este atribuită statelor;
• să argumenteze dacă statul este responsabil pentru conduita particularilor;
• să identifice circumstanţele care exclud caracterul ilicit al unei fapte;
• să comenteze relevanţa producerii unui prejudiciu ca element declanşator al răspunderii
internaţionale;
• să specifice condiţiile potrivit cu care se ţine seama de prejudiciu la stabilirea răspunderii
internaţionale;
• să clasifice tipurile de prejudicii;
• să elucideze formele de reparare a prejudiciului;
• să propună modalităţi de reparare a prejudiciului moral;
• să definească instituţia protecţiei diplomatice;
• să expună condiţiile necesare exercitării protecţiei diplomatice la invocarea răspunderii
internaţionale a unui stat;
• să descrie mecanismul invocării răspunderii internaţionale;
• să determine situaţiile în care invocarea răspunderii internaţionale poate fi făcută de un alt
stat decât cel vătămat;
• să arate menirea contramăsurilor;
• să definească noţiunea de contramăsuri;
• să elucideze semnificaţia noţiunilor de retorsiune, represalii, sancţiuni şi contramăsuri, şi
să stabilească corelaţia dintre ele;
• să contureze regimul ce încadrează luarea contramăsurilor;
• să evidenţieze categoriile de obligaţii internaţionale ce nu pot fi afectate prin
contramăsuri;
24
• să evalueze regimurile convenţionale particulare de răspundere pentru risc;

• să distingă între răspunderea individuală, în conformitate cu dreptul internaţional, a
persoanei ce acţionează în numele statului de răspunderea acestuia din urmă.
Lecturi:

 Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 56/83 din 12 decembrie 2001: Proiectul de
articole al Comisiei de Drept Internaţional privind răspunderea statelor pentru fapte
internaţionale ilicite, în A. Năstase et al., p. 389; disponibil on-line:
‹ http://legal.un.org/ilc/texts/instruments/english/draft%20articles/9_6_2001.pdf ›.
 §§ 49-58, 82-87, 148-154, Proiectul Gabčikovo-Nagymaros (Ungaria c. Slovaciei),
Hotărârea CIJ din 25 septembrie 1997, I.C.J. Reports 1997, p. 7; disponibilă on-line:
 §§ 139-141, 143-160, Consecinţele juridice ale construcţiei unui zid în teritoriul
palestinian ocupat, Aviz consultativ al CIJ din 9 iulie 2004, I.C.J. Reports 2004, p. 136;
disponibil on-line: ‹ http://www.icj-cij.org/docket/files/131/1671.pdf ›.
Tema 13. Dreptul internaţional penal
1. Definiţia, izvoarele şi principiile dreptului internaţional penal

2. Infracţiunile internaţionale
3. Tribunalele penale internaţionale
Obiective:
• să definească dreptul internaţional penal;

• să identifice finalităţile cooperării statelor în domeniul combaterii fenomenului
infracţional internaţional;
• să caracterizeze izvoarele dreptului internaţional penal;
• să opereze cu principiile specifice dreptului internaţional penal;
• să definească noţiunea de infracţiune internaţională;
• să elucideze elementele constitutive ale infracţiunii internaţionale;
• să clasifice infracţiunile internaţionale;
• să clasifice crimele internaţionale;
• să determine conţinutul crimelor internaţionale;
• să propună categorii de infracţiuni internaţionale altele decât crimele internaţionale;
• să identifice tribunalele penale internaţionale;
• să distingă jurisdicţia penală internaţională ad hoc de jurisdicţia penală internaţională
permanentă;
• să interpreteze principiul complementarităţii jurisdicţiei penale internaţionale permanente;
• să stabilească crimele date în competenţa Curţii Penale Internaţionale (CPI);
• să proiecteze organizarea CPI.
Lecturi:

25
 Art. 1-8; 11-15; 17; 20; 21-25; 27; 29; 34; 36 § 1, 3, 6-9 lit. a); 38; 39; 40; 42-45; 52; 66;
77; 86; 101; 102; 103; 112, Statutul Curţii Penale Internaţionale din 17 iulie 1998, în A.
Năstase et al., p. 38., p. 600.
 Art. 135, 139, 140, 143, Codul penal al Republicii Moldova.
 Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 22 din 02.10.2007 pentru controlul
constituţionalităţii unor prevederi din Statutul Cuţii Penale Internaţionale, în MO nr.
161-164 din 12.10.2007.
Tema 14. Dreptul internaţional al mediului
1. Definiţia, izvoarele, principiile şi particularităţile dreptului internaţional al mediului

2. Obiectele protecţiei internaţionale ale mediului
3. Cooperarea internaţională instituţionalizază în domeniul mediului
4. Răspunderea internaţională pentru daunele aduse mediului
Obiective:
• să definească noţiunea de mediu;

• să definească dreptul internaţional al mediului;
• să evidenţieze particularităţile elaborării normelor dreptului internaţional al mediului;
• să identifice trăsăturile specifice ale obligaţiilor asumate de state în domeniul protecţiei
internaţionale a mediului;
• să distingă între protecţia sectorială şi globală a mediului;
• să opereze cu principiile proprii dreptului internaţional al mediului;
• să relateze despre principalele obiecte ale protecţiei internaţionale a mediului din
perspectiva reglementărilor internaţionale dedicate protecţiei lor;
• să proiecteze cadrul instituţional internaţional (universal şi european) în domeniul
protecţiei mediului;
• să estimeze rolul organizaţiilor neguvernamentale în domeniul protecţiei internaţionale a
mediului;
• să evalueze regimul răspunderii internaţionale pentru daunele aduse mediului.
Lecturi:

 Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării din 13 iunie 1992, disponibilă on-line:
‹ http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm ›.
 Art. 1-20, Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a Dunării
din 29 iunie 1994, în A. Năstase et al., p. 682.
 Art. I, II, V-XIX, XXI § 1, Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării din
21 aprilie 1992, în A. Năstase et al., p. 38., p. 704.
 Art. 136, Codul penal al Republicii Moldova.
Tema 15. Dreptul internaţional umanitar
1. Drept internaţional umanitar: definiţie, izvoare, principii şi domeniu de aplicare

2. Categorii de persoane şi de bunuri protejate de dreptul internaţional umanitar
3. Răspunderea pentru încălcarea dreptului internaţional umanitar
26
Obiective:
• să definească dreptul internaţional umanitar;

• să motiveze relevanţa dreptului internaţional umanitar în sistemul actual al dreptului
internaţional;
• să identifice particularităţile dreptului internaţional umanitar;
• să opereze cu principalele izvoare convenţionale ale dreptului internaţional umanitar;
• să enunţe principiile proprii dreptului internaţional umanitar;
• să formuleze „clauza Martens”;
• să circumscrie sfera de aplicare a dreptului internaţional umanitar;
• să deosebească conflictele armate internaţionale de cele neinternaţionale;
• să elucideze corelaţia dintre dreptul internaţional public, dreptul internaţional umanitar şi
dreptul internaţional al drepturilor omului;
• să identifice categoriile de persoane şi de bunuri protejate de dreptul internaţional
umanitar;
• să distingă între mijloacele şi metodele de luptă;
• să expună regulile de protecţie a populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil;
• să deosebească între bunurile cu caracter civil şi obiectivele militare;
• să elucideze regimul răspunderii pentru încălcarea dreptului internaţional umanitar;
• să precizeze obligaţiile ce incumbă statelor în vederea reprimării penale a încălcărilor
dreptului internaţional umanitar;
• să enunţe categorii de infracţiuni grave la normele dreptului internaţional umanitar.
Lecturi:

 Art. 137, 138, 141, 1411 , 391, 392, Codul penal al Republicii Moldova.
Tema 16. Republica Moldova în sistemul relaţiilor internaţionale
1. Constituirea Republicii Moldova ca stat independent

2. Afirmarea Republicii Moldova ca stat independent
3. Aspecte de drept internaţional ale revendicărilor de secesiune cu care se confruntă
Republica Moldova. Problema transnistreană
4. Crime contra umanităţii comise în perioada ocupaţiei sovietice a teritoriului actual al
Republicii Moldova
Obiective:
• să identifice principiile fundamentale ale dreptului internaţional invocate în Declaraţia de

independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991;
• să deosebească între diferite categorii de state apărute ca urmare a dezmembrării URSS;
• să elucideze statutul de stat succesor al Republicii Moldova faţă de fosta URSS;
• să identifice în plan istoric (începând cu sec. al XIX-lea) şi să încadreze juridic
modificările teritoriale care au vizat teritoriul actual al Republicii Moldova;
• să aprecieze legalitatea anexării la 28 iunie 1940 la URSS a Basarabiei şi a Bucovinei de
Nord;
27
• să enunţe principiile politicii externe a Republicii Moldova;

• să relateze despre participarea Republicii Moldova la principalele organizaţii
internaţionale, la tratate internaţionale şi despre relaţiile diplomatice întreţinute cu alte
state;
• să comenteze asupra statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova;
• să aprecieze legalitatea acţiunilor Federaţiei Ruse întreprinse împotriva integrităţii
teritoriale şi suveranităţii Republicii Moldova în primăvara-vara lui 1992;
• să evalueze temeinicia revendicărilor de secesiune cu care se confruntă Republica
Moldova;
• să evalueze poziţia adoptată de Republica Moldova în procesul de reglementare a
diferendului transnistrean;
• să evalueze eficienţa formatului de negocieri în procesul de reglementare a diferendului
transnistrean;
• să identifice faptele constituind crime contra umanităţii comise împotriva populaţiei din
teritoriul actual al Republicii Moldova în perioada ocupaţiei sovietice.
Lecturi:

 Legea nr. 691-XII din 27.08.1991 privind Declaraţia de independenţă a Republicii
Moldova, în Monitorul Oficial nr. 11-12 din 30.12.1991.
 Cap. I-III din anexă, Hotărîrea Parlamentului nr. 368 din 08.02.1995 pentru aprobarea
Concepţiei politicii externe a Republicii Moldova, în MO nr. 20 din 06.04.1995.
 Hotărîrea Parlamentului nr. 191 din 12.08.2012 privind aprecierea istorică şi politico-
juridică a regimului comunist totalitar din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească, în MO nr. 181-184 din 31.08.2012.
 Hotărîrea Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova nr. 149-XII din
23 iunie 1990 cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru
aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului
adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi
Bucovina de Nord, în B.Of. nr. 6 din 30.08.1990.
 Legea nr. 173-XVI din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic
special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), în MO nr. 101-103 din
29.07.2005.
 Preambul, art. 1-7, 11, 12 alin. (1)-(3), Legea nr. 344-XIII din 23.12.1994 cu privire la
statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), în MO nr. 3-4 din 14.01.1995.
 Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 35 din 21.12.1995 cu privire la constituţionalitatea
articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23.12.1994 cu privire la statutul
juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), în MO nr. 2-3 din 11.01.1996.
 §§ 28-53, 56, 57, 59, 60, 63-65, 68, 70, 72-83, 87-90, 92, 93, 97, 111, 112, 114-117, 120,
121, 124, 141, 145, 161, 174, 290-292, 296, 297, 378, 380-382, 386, 387, 392-394, Ilaşcu
şi alţii c. Moldovei şi Rusiei [MC], nr. 48787/99, ECHR 2004-VII, Hotărârea Curţii
Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) din 8 iulie 2004; disponibilă on-line:
‹ http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-61886 ›.
 §§ 25, 26, 37, 41, 42, 102-123, Catan şi alţii c. Moldovei şi Rusiei [MC], nr. 43370/04,
8252/05 şi 18454/06, EHCR 2012 (extrase), Hotărârea CtEDO din 19 octombrie 2012;
disponibilă on-line:
‹ http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-114082 ›.
28
VI. SUGESTII PENTRU LUCRUL INDIVIDUAL
Nr. Produsul Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

preconizat realizare
1. Referat  selectarea temei referatului; Conţinut: Cu cel puţin o

 efectuarea investigaţiei ştiinţifice  originalitatea şi relevanţa subiectului de săptămână
(consultarea lucrărilor de specialitate, cercetare (în cazul în care acesta este înainte de
articolelor ştiinţifice, altor sdudii, textelor propus de student); începerea
normative, jurisprudenţei relevante);  claritatea ipotezei ce urmează a fi sesiunii ordinare
 analiza informaţiei şi datelor acumulate; dezvoltată şi demonstrată în lucrare;
 structurarea şi organizarea informaţiei  acurateţea, relevanţa şi exhaustivitatea
acumulate în părţi distincte; elaborarea descrierii contextului juridic şi, după caz,
unui plan; factologic;
 redactarea referatului.  claritatea, vigoarea şi coerenţa analizei
juridice;
 implicarea critică, interpretativă a
autorului;
 justeţea şi temeinicia concluziilor.
Investigaţie ştiinţifică:
 acurateţea şi desăvârşirea investigaţiei
efectuate;
 utilizarea adecvată a materialului
bibliografic, în special a textelor
normative şi a jurisprudenţei.
Formă:
 calitatea exprimării;
 corectitudinea stilistică şi gramaticală a
textului;
29
Nr. Produsul Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

preconizat realizare
 structura şi coerenţa textului lucrării (de
ex. organizarea compartimentelor
lucrării, legătura logică între elementele
textului, utilizarea titlurilor şi
subtitlurilor, fluiditatea textului,
conţinutul lucrării să corespundă temei
acesteia);
 claritatea generală a textului;
 rigoarea redactării;
 respectarea regulilor de tehnoredactare
conform anexei nr. 1 la acest îndrumar.
Volum: 10 pagini (exceptând pagina de

titlu)
30
2. Comentariu la o  selectarea hotărârii judecătoreşti; Conţinut: Cu două

hotărâre  studierea conţinutului hotărârii;  claritatea liniei de argumentaţie; săptămâni
judecătorească  stabilirea liniei de argumentaţie;  acurateţea şi exhaustivitatea descrierii înainte de
internaţională2  efectuarea investigaţiei ştiinţifice faptelor relevante, a motivării şi a începerea
(consultarea, după caz, a 2 - 3 hotărâri concluziei instanţei; sesiunii ordinare
adoptate de aceeaşi instanţă în cauze  implicarea critică a autorului;
similare; consultarea a 2- 3 surse  claritatea, vigoarea şi coerenţa analizei
doctrinare unde hotărârea comentată a fost juridice;
analizată; consultarea, după caz, a altor  legătura operată între argumentele
surse); înaintate şi concluzii;
 analiza informaţiei acumulate;  stabilirea şi explicarea implicaţiilor
 organizarea şi structurarea informaţiei social-politice ale hotărârii.
acumulate;
 redactarea comentariului. Investigaţie ştiinţifică:
 pertinenţa investigaţiei efectuate;
bibliografic, în special a jurisprudenţei
adiţionale consultate.
Formă:
textului;
 structura şi coerenţa textului
2
Pentru scopurile documentului de faţă, în noţiunea de hotărâre judecătorească internaţională sunt incluse şi astfel de acte jurisdicţionale internaţionale precum avizul
consultativ ori o sentinţă arbitrală. Strudentul poate opta să comenteze şi o hotărâre adoptată de o jurisdicţie internă (de ex. de către Curtea Constituţională a Republicii
Moldova sau de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Molodva), cu condiţia ca în aceasta sunt reflectate sau analizate aspecte de drept internaţional. Menirea unui
comentariu la o hotărâre judecătorească (în engleză „case comment”, în franceză „commentaire d’arrêt”) este să analizeze critic soluţia dată de o instanţă judecătorească într-o
cauză judiciară. De regulă, un comentariu la o hotărâre judecătorească are următoarea structură: introducere; expunerea faptelor şi chestiunea sau chestiunile în litigiu; decizia
instanţei; comentariul propriu-zis; şi concluziile.
31
comentariului;
Volum: 8 pagini (exceptând pagina de

titlu)
Conţinut: Cu două
3. Aviz juridic3  studierea problemei supuse;
 acurateţea descrierii contextului săptămâni
 studierea documentelor transmise (după
factologic; înainte de
caz);
 claritatea şi exhaustivitatea analizei începerea
 efectuarea, după caz, a investigaţiei
juridice; sesiunii ordinare
ştiinţifice (de ex. consultarea
 vigoarea argumentaţiei;
jurisprudenţei relevante, a unor opinii
 temenicia concluziilor;
doctrinare);
 claritatea recomandărilor;
 încadrarea juridică a faptelor prezentate;
 legătura operată între concluzii şi
 organizarea structurală a răspunsului la
recomandări.
problemă;
 redactarea avizului.
ştiinţifice;
 utilizarea adecvată, în special, a textelor
3
Avizul juridic reprezintă opinia (răspunsul) scrisă a unui profesionist în domeniul dreptului (avocat, jurisconsult, funcţionar-jurist în cadrul unei autorităţi publice) la o
întrebare (contextul factologic şi întrebarea propri-zisă) cu caracter juridic formulată de client (în cazul avocatului) s au de către conducerea întreprinderii ori autorităţii publice
(în cazul jurisconsultului sau funcţionarului-jurist). În structura unui aviz juridic clasic (în cazul relaţiei avocat – client) se regăsesc următoarele elemente: confirmarea
mandatului; descrierea mandatului; expunerea faptelor şi enumerarea documentelor; examinarea problemei sau problemelor supuse, răspunsurile la acestea şi concluziile;
recomandările; menţionarea disponibilităţii ulterioare; formula de salut; prenumele şi numele autorului avizului şi semnătura acestuia. În structura avizului juridic intră şi
antetul, elementul de început al avizului, în care se menţionează destinatarul avizului, autorul acestuia, subiectul avizului şi data acestuia. Problema juridică în raport cu care
se va solicita avizul juridic este supusă studenţilor de către profesorul de la ora de curs sau de seminar.
32
Formă:
 precizia şi calitatea exprimării;
 coerenţa şi ordinea logică a prezentării
răspunsurilor;
 concizia în exprimare;
 utilizarea limbajului adecvat capacităţii
de înţelegere a clientului;
 divizarea textului în alineate sau secţiuni
distincte;
Volum: în dependenţă de complexitatea

problemei spuse, dar nu mai puţin de 3
pagini
4. Teză de an  selectarea temei tezei; Conţinut: Conform

 efectuarea investigaţiei ştiinţifice  originalitatea şi relevanţa subiectului de graficului
(consultarea lucrărilor de specialitate, cercetare (în cazul în care acesta este stabilit
articolelor ştiinţifice, altor sdudii, textelor propus de student);
normative, jurisprudenţei relevante);  claritatea ipotezei ce urmează a fi
 analiza informaţiei şi datelor acumulate; dezvoltată şi demonstrată în lucrare;
 structurarea şi organizarea informaţiei  acurateţea, relevanţa şi exhaustivitatea
acumulate în părţi distincte; elaborarea descrierii contextului juridic şi, după caz,
unui plan; factologic;
 redactarea tezei.  claritatea, vigoarea şi coerenţa analizei
juridice;
 implicarea critică, interpretativă a
autorului;
 justeţea şi temeinicia concluziilor.
33
efectuate;
bibliografic, în special a textelor
Formă:
textului;
 structura şi coerenţa textului lucrării (de
ex. organizarea compartimentelor
lucrării, legatura logică între elementele
textului, utilizarea titlurilor şi sub-
titlurilor, fluiditatea textului, conţinutul
lucrării să corespundă temei acesteia);
conform anexei nr. 1 la acest îndrumar.4
 prezentarea publică a lucrării şi

răspunsurile la întrebări.
Volum: 18 - 20 pagini (exceptând pagina

de titlu)
4
În redactarea tezei de an, studenţii sunt sfătuiţi să consulte şi Ghidul metodic pentru perfectarea tezelor de licenţă/master, Chişinău, Universitatea de Stat din Moldova
(USM), 2012 (autori: Liliana Rotaru şi Maria Hămuraru), disponibil on-line: Facultatea de Drept a USM
‹ http://drept.usm.md/public/files/GhidElaborTezeLlicenMaster14ebc0af55.pdf ›.
34
VII. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
A. Acte normative interne altele decât cele menţionate anterior5
Legea nr. 448-XV din 13.11.2003 cu privire la statutul forţei militare străine în Republica
Moldova, în MO nr. 6-12 din 01.01.2004;
Legea aviaţiei civile nr. 1237-XIII din 09.07.1997, în MO nr. 98-99 din 15.06.2010;
Legea nr. 92-XVI din 05.04.2007 privind securitatea aeronautică, în MO nr. 90-93 din
29.06.2007;
Legea nr. 143 din 21.06.2012 privind controlul spaţiului aerian, în MO nr. 155-159 din
27.07.2012;
Legea nr. 353-XV din 28.10.2004 cu privire la Agentul guvernamental, în MO nr. 208-211
din 19.11.2004;
Legea nr. 1515-XI din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător, în Monitorul
Parlamentului nr. 10 din 01.10.1993;
Legea nr. 1156-XIV din 26.06.2000 cu privire la participarea Republicii Moldova la

operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii, în MO nr. 149 din 30.11.2000;
Legea nr. 112-XVI din 22.05.2008 pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a
Republicii Moldova, în MO nr. 97-98 din 03.06.2008;
Hotărîrea Parlamentului nr. 153 din 15.07.2011 pentru aprobarea Strategiei securităţii
naţionale a Republicii Moldova, în MO nr. 170-175 din 14.10.2011;
Hotărîrea Guvernului nr. 926 din 12.12.2012 pentru implementarea Legii nr. 215 din 4
noiembrie 2011 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, în MO nr. 270-
272 din 25.12.2012;
Hotărîrea Guvernului nr. 630 din 22.08.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene,
structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, în MO nr. 139-145
din 26.08.2011;
Hotărîrea Guvernului nr. 744 din 29.06.2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
activitatea misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova, în MO nr. 94-97 din
06.07.2007;
Hotărîrea Guvernului nr. 987 din 11.08.2003 despre aprobarea Regulamentului privind
activitatea administrativ-financiară a instituţiilor serviciului diplomatic al Republicii
Moldova peste hotare, în MO nr. 182-185 din 19.08.2003;
5
Atât actele normative ce urmează, cât şi cele care au fost menţionate deja pot fi consultate on -line: Registrul de
stat al actelor juridice al Republicii Moldova ‹ http://lex.justice.md/ ›.
35
Hotărîrea Guvernului nr. 744 din 03.10.2011 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
activitatea delegaţiei Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control, în MO nr.
166-169 din 07.10.2011;
Regulament cu privire la consulul onorific al Republicii Moldova, aprobat prin Ordinul nr.
683-b-114 din 20.06.2007 al ministrului afacerilor externe şi integrării europene, în
MO nr. 107-111 din 27.07.2011;
Regulamentul cu privire la funcţionarii consulari onorifici ai altor state în Republica

Moldova şi posturile consulare conduse de ei, aprobat prin Ordinul nr. 1035 din
19.09.2012 al ministrului afacerilor externe şi integrării europene
(disponibil on-line: ‹ www.mfa.gov.md/regulation-protocol-ro/-›).
B. Manuale şi culegeri de documente
În română (surse din Republica Moldova):
Burian, Alexandru et al. Drept internaţional public, ed. a 3-a, Chişinău, 2009.
Serbenco, Eduard. Drept internaţional public, vol. I, Chişinău, Tipografia Centrală, 2014.
Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), Ediţie oficială,
Chişinău, Moldpress, Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
În română (surse din România):
Bolintineanu, Alexandru et al. Drept internaţional contemporan, ed. a 2-a, rev. şi adăug.,
Bucureşti, Editura All Beck, 2000.
Constantin, Valentin. Drept internaţional, Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2010.
Creţu, Vasile. Drept internaţional public, ed. a 2-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2002.
Diaconu, Ion. Tratat de drept internaţional public, vol. I, Bucureşti, Editura Lumina Lex,
2002.
Diaconu, Ion. Tratat de drept internaţional public, vol. II, Bucureşti, Editura Lumina Lex,
2003.
Diaconu, Ion. Tratat de drept internaţional public, vol. III, Bucureşti, Editura Lumina Lex,
2005.
Mazilu, Dumitru. Drept internaţional public, vol. I, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2001.
Mazilu, Dumitru. Drept internaţional public, vol. II, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2002.
Miga-Beşteliu, Raluca. Drept internaţional public, ed. a 2-a, vol. I, Bucureşti, Editura C.H.
Beck, 2010.
36
Miga-Beşteliu, Raluca. Drept internaţional public, vol. II, Bucureşti, Editura C.H. Beck,
2008.
Năstase, Adrian et al. Drept internaţional contemporan: texte esenţiale, ed. a 2-a, rev. şi
adăug., Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2007.
Năstase, Adrian et al. 14 prelegeri de drept internaţional public, Bucureşti, Editura C.H.
Beck, 2012.
Năstase, Adrian şi Bogdan Aurescu, Drept internaţional public. Sinteze, ed. a 7-a, Bucureşti,
Editura C.H. Beck, 2012.
Niciu, Marţian I. et al. Documente de drept internaţional public: culegere, vol. I şi II, ed.
a 2-a, Bucureşti, Lumina Lex, 2002.
Onica-Jarka, Beatrice et al. Drept internaţional public: caiet de seminar, Bucureşti, Editura
C.H. Beck, 2006.
Preda-Mătăsaru, Aurel. Tratat de drept internaţional public, ed. a 2-a, Bucureşti, Editura
Hamangiu, 2010.
Scăunaş, Stelian. Drept internaţional public, ed. a 2-a, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2007.
Selejan-Guţan, Bianca şi Laura Maria Crăciunean. Drept internaţional public, Bucureşti,

Editura Hamangiu, 2008.
În engleză:
Aust, Anthony. Handbook of International Law, 2nd ed., Cambridge, Cambridge University
Press, 2010.
Brownlie, Ian (Editor). Basic Documents in International Law, 5th ed., Oxford, Oxford
University Press, 2002.
Cassese, Antonio. International Law in a Divided World, New York, Oxford University
Press, 1994.
Crawford, James. Brownlie’s Principles of Public International Law, 8th ed., Oxford, Oxford
University Press, 2012.
Dixon, Martin. Textbook on International Law, 4th ed., London, Blackstone Press Ltd, 2002.
Epps, Valerie. International Law, 2nd ed., Durham, Carolina Academic Press, 2001.
O’Brien, John. International Law, London, Cavendish Publishing Ltd, 2001.
Simpson, Gerry (Editor). The Nature of International Law, Burlington, Ashgate Publishing
Company, 2001.
Shaw, Malcolm N. International Law, 6th ed., Cambridge, Cambridge University Press,
37
2008.
În franceză:
Aledo, Louis-Antoine. Le droit international public, 2e éd., Paris, Éditions Dalloz-Sirey,

2009.
de Brichambaut, Marc Perrin et al. Leçons de droit international public, Paris, Presses de
sciences PO/Dalloz, 2002.
Carreau, Dominique. Droit international, 8e éd., Paris, Éditions A. Pedone, 2004.
Combacau, Jean şi Serge Sur. Droit international public, 9e éd., Paris, Éditions
Montchrestien, 2010.
Daillier, Patrick et al. Droit international public, 8e éd., Paris, L.G.D.J., 2009.
Dupuy, Pierre-Marie şi Yann Kerbrat. Les grands textes de droit international public, 8e éd.,
Paris, Éditions Dalloz, 2012.
Dupuy, Pierre-Marie şi Yann Kerbrat. Droit international public, 11e éd., Paris, Éditions
Dalloz, 2012.
Gonzalez, Gérard. Droit international public, Paris, Ellipses Édition Marketing SA, 2004.
Ruzié, David. Droit international public, 8e ed., Paris, Éditions Dalloz, 2006.
Sinkonodo, Marcel. Droit international public, Paris, Ellipses Édition Marketing SA, 1999.
În rusă:
Бекяшев, К. А. Международное публичное право, 3-е издание, Москва, Издательство

Проспект, 2000.
Лукашук, И. И. Международное право. Общая часть, 2-е издание, Москва,

Издательство БЕК, 2001
Лукашук, И. И. Международное право. Особенная часть, 2-е издание, Москва,

Издательство БЕК, 2000
Ушаков, Н. А. Международное право, Москва, Юристь, 2003.
C. Surse electronice (pe Internet)
Ghiduri de căutare pe Internet în domeniul dreptului internaţional public:
The University of Chicago Library: ‹ http://guides.lib.uchicago.edu/intl ›.
American Society of International Law: ‹ http://www.asil.org/resources ›.

38
ONU: ‹ www.un.org ›
Colecţia de tratate a ONU: ‹ https://treaties.un.org/Home.aspx ›.
Hotărârile Curţii Internaţionale de Justiţie: ‹ www.icj-cij.org ›.
Comisia de Drept Internaţional: ‹ www.un.org/law/ilc/ ›.
Actele organelor de control al principalelor tratate ale ONU în domeniul drepturilor omului:
‹ http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/Pages/HumanRightsBodies.aspx ›.
Documente în materia drepturilor omului:
Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului:

‹ www.ohchr.org/EN/Pages/WelcomePage.aspx ›.
University of Minnesota - Human Rights Library:

‹ www.umn.edu/humanrts/index.html ›.
Hotărârile Curţii Penale Internaţionale: ‹ http://www.icc-cpi.int/Pages/default.aspx ›.
Hotărârile Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie:

‹ www.icty.org/action/cases/4 ›.
Hotărârile Tribunalului Internaţional pentru Rwanda:

‹ www.unictr.org/Cases/tabid/204/Default.aspx ›.
Hotărârile Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Mării: ‹ www.itlos.org/ ›.
Curtea Permanentă de Arbitraj (sentinţe arbitrale): ‹ www.pca-cpa.org/ ›.
Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii:

‹ https://icsid.worldbank.org/ICSID/Index.jsp ›.
Consiliul Europei: ‹ www.coe.int ›.
Tratatele Consiliului Europei: ‹ www.conventions.coe.int ›.
Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului:

‹ www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home&c= ›.
Avizele Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisiei de la Veneţia) a

Consiliului Europei: ‹ www.venice.coe.int/webforms/events/ ›.
Comitetul consilierilor juridici în domeniul dreptului internaţional public al Consiliului

Europei: ‹ www.coe.int/web/cahdi ›.
Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: ‹ http://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ ›.
Institutul de Drept Internaţional: ‹ www.idi-iil.org/ ›.

39
Asociaţia de Drept Internaţional: ‹ www.ila-hq.org/ ›.
Bază de date în domeniul dreptului mediului (administrată de Organizaţia Naţiunilor Unite

pentru Alimentaţie şi Agricultură, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu): ‹ http://www.ecolex.org/ ›.
Baze de date ale Comitetului Internaţional al Crucii Roşii privind dretul internaţional
umanitar: ‹ http://www.icrc.org/eng/resources/ihl-databases/index.jsp ›.
Publicaţiile Institutului Internaţional de Drept Umanitar: ‹ www.iihl.org/ ›.
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova:

‹ www.mfa.gov.md/ ›.
Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova: ‹ www.caa.md/rom/ ›.
Biroul pentru reintegrare din cadrul Guvernului Republicii Moldova:

‹ http://www.gov.md/category.php?l=ro&idc=600 ›.
D. Alte surse
Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 26 privind imunitatea

misiunilor diplomatice, în Mihai Poalelungi (coord. ed.), Jurisprudenţa Curţii Supreme
de Justiţie (anul 2012), Chişinău, Tipografia Centrală, 2013, p. 65.
VIII. TEMATICA ORIENTATIVĂ A REFERATELOR, TEZELOR DE AN ŞI

TEZELOR DE LICENŢĂ LA DISCIPLINA DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
Normele jus cogens şi obligaţiile erga omnes în jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie.
Tratatele internaţionale în sistemul juridic al Republicii Moldova.
Implementarea rezoluţiilor organizaţiilor internaţionale în Republica Molodva.
Implementarea sancţiunilor Consiliului de Securitate al ONU în dreptul intern al Republicii

Moldova.
Dreptul internaţional în practica Curţii Constituţionale a Republicii Moldova.
Dreptul internaţional în practica Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
Structura instituţională de transpunere a acquis-ului Uniunii Europene în Republica Moldova.
Dreptul internaţional în activitatea Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia
de la Veneţia) a Consiliului Europei.
Izvoarele dreptului internaţional: corelaţia dintre art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de
Justiţie şi art. 21 din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
40
Echitatea în practica Curţii Internaţionale de Justiţie.
Natura juridică a actelor adoptate de organele Comunităţii Statelor Independente.
Conceptul de Soft Law în dreptul internaţional.
Dreptul la autoapărare în dreptul internaţional.
Statutul internaţional şi perspectivele implementării doctrinei „responsabilitatea de a proteja”.
Aprecierea juridică a acţiunilor întreprinse de Federaţia Rusă în primăvara-vara lui 1992

împotriva integrităţii teritoriale şi suveranitaţii Republicii Moldova.
Agresiunea URSS împotriva României în iunie 1940: aspecte de drept internaţional.
Aspecte de drept internaţional ale conflictului armat ruso-georgian din august 2008.
Aprecierea juridică a acţiunilor întreprinse de către SUA şi aliaţii săi împotriva:
a) Afganistanului, ca răspuns la atacurile produse în SUA la 11 septembrie 2001; sau
b) Irakului în 2003; sau
c) Libiei în 2011.
Intervenţia umanitară în dreptul internaţional contemporan.
Secesiunea şi dreptul la autodeterminare.
Principiul bunei vecinătăţi în dreptul internaţional.
Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova: drepturi şi obligaţii internaţionale derivând

din acest statut.
Dreptul de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.
Controlul judiciar al legalităţii rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU.
Necesitatea şi perspectivele reformării Consiliului de Securitate al ONU.
Statutul juridic al organizaţiilor internaţionale neguvernamentale în dreptul internaţional.
Statutul juridic al Transnistriei.
Cadrul instituţional de desfăşurare a Parteneriatului NATO-Republica Moldova.
Participarea parlamentelor naţionale la relaţiile internaţionale. Cazul Parlamentului Republicii

Moldova.
41
Acordarea statutului de autonomie teritorială pe criterii etnice: soluţie izvorâtă din dreptul
internaţional?
Practica Republicii Moldova în domeniul formulării rezervelor şi declaraţiilor interpretative la

tratatele internaţionale.
Rezervele Republicii Moldova la tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului.
Aplicarea în Republica Moldova a tratatelor încheiate în cadrul Comunităţii Statelor

Independente.
Controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale în dreptul intern al statelor.
Acordarea în masă a cetăţeniei statului înrudit reprezentanţilor minorităţilor naţionale din alte
state: limite impuse de dreptul internaţional.
Instituţia expulzării străinilor reflectată în dreptul intern al Republicii Moldova.
Instituţia extrădării reflectată în prevederile de drept intern al Republicii Moldova şi a

tratatelor internaţionale la care aceasta este parte.
Protecţia refugiaţilor în Republica Moldova.
Dreptul la nereturnare al refugiaţilor.
Aplicarea Convenţiei europene a drepturilor omului în dreptul intern al Republicii Moldova.
Cauzele pierdute de Republica Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului: ce

învăţăminte pot fi trase?
Convenţia europeană a drepturilor omului în sistemul juridic al Republicii Moldova: relaţia

dintre Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi instanţele judiciare moldoveneşti.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în practica Curţii Constituţionale a

Republicii Moldova.
Rolul Agentului guvernamental al Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în implementarea Convenţiei europene a drepturilor omului în Republica Moldova.
Rolul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în executarea hotărârilor pronunţate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Rolul Avocatului Poporului din Republica Moldova în implementarea standardelor

internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului.
Protecţia drepturilor fundamentale în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
Implementarea în dreptul intern al Republicii Moldova a actelor adoptate de organele de

control al aplicării principalelor tratate ale ONU în domeniul drepturilor omului.
42
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului: un organ mai eficient de protecţie a drepturilor
omului decât fosta Comisie pentru Drepturile Omului?
Structura instituţională de implementare în dreptul intern al Republicii Moldova a tratatelor

internaţionale în domeniul drepturilor omului.
Protecţia minorităţilor naţionale în Republica Moldova.
Protecţia internaţională a drepturilor muncitorilor migranţi.
Anexarea în martie 2014 a regiunii Crimeea a Ucrainei de către Federaţia Rusă: modalitate de
dobândire a teritoriului admisă în dreptul internaţional contemporan?
Stabilirea frontierei de stat moldo-ucrainene: cesiune de teritorii pe baze echitabile?
Rolul jurisprudenţei internaţionale în delimitarea frontierelor.
Dreptul de acces la mare al statelor fără litoral.
Dreptul statelor fără litoral de a desfăşura activităţi în zona economică exclusivă a altor state.
Implementarea imunităţilor şi privilegiilor diplomatice în Republica Moldova.
Protecţia diplomatică exercitată de state în raport cu protecţia funcţională exercitată de

organizaţiile internaţionale: asemănări şi deosebiri.
Statutul juridic al organizaţiilor internaţionale interguvernamentale în dreptul intern al

Republicii Moldova.
Formatul de negocieri „5+2” în procesul de reglementare a diferendului transnistrean: soluţie

eficientă sau îngheţarea nerezolvării unui conflict?
Federaţia Rusă şi diferendul transnistrean: mediator sau parte la diferend?
Reglementarea crimelor contra umanităţii şi crimei de genocid în Codul penal al Republicii

Moldova: compatibilitatea acestuia cu dreptul internaţional.
Implementarea în Republica Moldova a standardelor internaţionale în domeniul combaterii

corupţiei.
Protecţia internaţională a râurilor Prut şi Nistru.
Protecţia şi folosirea durabilă a fluviului Dunărea.
Protecţia Mării Negre împotriva poluării.
Regimul juridic al ocupaţiei militare.
Efectele juridice ale stării de război asupra tratatelor internaţionale la care statele beligerante
sunt părţi.
43
Efectele juridice ale stării de război asupra cetăţenilor statelor inamice.
Războiul hibrid: un nou concept de drept internaţional?
Implementarea dreptului internaţional umanitar în Republica Moldova.
Participarea Republicii Moldova la operaţiuni ONU de menţinere a păcii.
Propuneţi profesorului un subiect de cercetare sau o variaţie a unuia dintre subiectele de mai
sus în termenul indicat.
44
Anexa nr. 1
REGULI DE TEHNOREDACTARE
1. Modul de elaborare a lucrării
Lucrarea se elaborează la calculator; se imprimă pe hârtie albă, format A4, pe o singură faţă a
foii.
2. Tip de font
Times New Roman.
3. Dimensiune font
12 puncte.
4. Distanţa între rândurile textului
1,5 intervale.
5. Numerotarea paginilor
Numerotarea paginilor se face cu cifre arabe, în partea superioară, colţul din dreapta al
paginii. Toate paginile se numerotează, cu excepţia paginii de titlu.
6. Marginile paginii
Marginile paginii vor fi: sus – 2,5 cm; jos – 2,5 cm; stânga – 3 cm; dreapta – 2 cm.
7. Alinierea textului
 Textul în cadrul paginii se aliniază între marginile din stângă şi din dreapta ale
acesteia. Acelaşi lucru se va face şi cu notele de subsol.
 Primul rând al fiecărui alineat va avea o indentare de 1,5 cm.
 Titlurile compartimentelor lucrării se aliniază pe marginea din stânga a paginii;

titlurile subsecţiunilor vor avea o indentare de 1,5 cm.
8. Caractere diacritice
Textul în întregime se redactează cu caractere diacritice.
9. Structura formală a lucrării
Aceasta va include: pagina de titlu şi compartimentele lucrării: introducere, secţiuni şi

subsecţiuni, concluzii. Teza de an va cuprinde şi o bibliografie.
45
Secţiunile şi subsecţiunile servesc pentru a delimita etapele demonstraţiei sau argumentaţiei.

Consecutivitatea acestora va decurge în mod logic din ordinea şi modul de abordare a
problematicii analizate.
Titlul compartimentelor lucrării se scrie în bold/aldin. Tilul se scrie cu minuscule, în afară de

prima literă din primul cuvânt al titlului, care se scrie cu majusculă. După titlu nu se pune
punct. Secţiunile se numerotează prin cifre romane. Subsecţiunile se numerotează prin cifre
arabe sau litere majuscule. Introducerea şi concluziile nu se numerotează ca şi secţiune sau
subsecţiune. Sublinierea titlurilor nu se admite.
10. Pagina de titlu
Pagina de titlu a referatului/comentariului la hotărârea judecătorească va include: denumirea

universităţii; denumirea facultăţii; denumirea cursului; menţiunea referat/comentariu la
hoărârea judecătorească; titlul referatului/hotărârii judecătoreşti; titlul ştiinţifico-didactic,
prenumele şi numele cadrului didactic; prenumele şi numele studentului, nr. grupei şi anul de
studii; data remiterii referatului.
11. Semne de punctuaţie
Semnele de punctuaţie: (.), (,), (;), (:), (?), (!) sunt urmate de un spaţiu.
12. Caracterul literelor
 Cursiv/italic se foloseşte pentru scrierea titlurilor de acte normative, de hotărâri

(decizii) judecătoreşti, de sentinţe arbitrale, de cărţi, de articole ştiinţifice, de alte
studii doctrinaire, pentru scrierea cuvintelor şi a expresiilor în limba latină, precum şi
pentru sublinierea sau accentuarea unui cuvât, expresii sau rând; el mai poate fi folosit
şi pentru scrierea unui cuvânt sau a unei expresii dintr-o altă limbă decât limba
româna;
 Aldin/bold se foloseşte pentru scrierea titlurilor compartimentelor lucrării; aldin/bold

dublat de cursiv/italic se foloseşte în mod excepţional pentru evidenţierea unui cuvânt
sau a unei expresii în vederea definirii lor, precum şi pentru scrierea unor intertitluri;
 nu se foloseşte Underline;
 nu se recomandă utilizarea în acelaşi timp şi a literelor cursive, şi a ghilimelelor (dubla

subliniere).
13. Ghilimele
În limba română se foloseşte următorul tip de ghilimele: „…”.
Pentru citate incluse în cadrul unui alt citat se folosesc ghilimelele «…».
În cazul în care un citat este inclus într-un citat care, la rândul său, este inclus în alt citat,
ghilimelele se utilizează după următoarea schemă: „… «… „…” …» …”.
46
14. Citatul
Cuvintele, expresiile, definiţiile, punctele de vedere, argumentele etc. ce aparţin unui autor,
diferit de cel al lucrării, se citează prin reproducerea fidelă a textului citat. În asemenea cazuri
se indică în mod obligatoriu – sub formă de referinţă bibliografică aplicată în lucrare ca notă
de subsol – datele bibliografice ale sursei.
14.1. Citate separate de text
Atunci când un citat depăşeşte 4 rânduri, acesta se va plasa într-un alineat distinct de restul
textului. El se culege cu acleşai tip de literă ca şi textul de bază, dar cu un corp de literă de 11
puncte. Se lasă un spaţiu (un interval) între textul de bază şi citat. Alinierea citatului va avea o
indentare de 1,5 cm de la marginea stângă a paginii. În nota se subsol se inserează referinţa la
citat.
Citatele separate de text nu se încadrează cu ghilimele.
Pentru ilustrare, a se vedea Eduard Serbenco, Drept internaţional public, vol. I, Chişinău,
Tipografia Centrală, 2014, pp. 42, 141, 143, 235, 237.
14.2. Citate în cadrul textului
Atunci când un citat nu depăşeşte 4 rânduri, el se reproduce în cadrul textului de bază şi se

evidenţiază cu ajutorul ghilimelelor. Citatul se culege cu aceeaşi literă ca şi textul de bază.
Citatul va fi urmat de o notă de subsol care indică sursa de unde a fost preluat.
Tipografia Centrală, 2014, pp. 87, 223, 238, 245.
14.3. Reproducerea prin cuvintele proprii ale autorului lucrării
În cazul în care o definiţie, un punct de vedere, un argument etc. ce aparţin unui autor sunt
preluate şi reproduse prin cuvintele proprii ale autorului lucrării, adică sunt preluate şi
reformulate, se indică de asemenea în mod obligatoriu – sub formă de referinţă bibliografică
aplicată în lucrare ca notă de subsol – datele bibliografice ale sursei. În acest caz ghilimelele
nu se folosesc.
14.4. Eliminarea unei părţi dintr-un citat
Atunci când autorul lucrării elimină un pasaj (cuvânt, propoziţie sau frază) dintr-un citat,
intervenţia respectivă se marchează cu trei puncte de suspensie puse între paranteze drepte:
[…].
Tipografia Centrală, 2014, pp. 29, 36, 81, 245, 252, 260, 292.
47
14.5. Schimbarea din iniţială majusculă în iniţială minusculă şi invers
Atunci când pentru asigurarea fluenţei textului reprodus într-un citat autorul lucrării schimbă
litera iniţială a cuvântului cu care începe citatul din majusculă în minusculă şi invers,
intervenţia în cauză se marchează prin plasarea literei schimbate între paranteze drepte.
Tipografia Centrală, 2014, pp. 20, 78, 115, 203, 209, 223.
14.6. Intervenţia în citat cu completări de informaţie
Atunci când se intervine într-un citat în vederea completării lui cu o anumită informaţie, dar
asta numai dacă este absolut necesar pentru înţelegerea corectă a lui, sau atunci când se
doreşte adăugarea unui cuvânt care lipseşte în citat, intervenţia dată se marchează prin
plasarea completării de informaţie între paranteze drepte.
Tipografia Centrală, 2014, pp. 240, 259, 260, 284, 285.
14.7. Sublinierea în citat a unui cuvânt sau a unei expresii
Dacă se doreşte ca într-un citat să fie subliniat un cuvânt sau o expresie (pentru a atrage
atenţia asupra lor), care în original nu sunt subliniate, la sfârşitul citatului sau la sfârşitul
informaţiei din nota de subsol, dar până la semnul respectiv de punctuaţie (virgulă; punct şi
virgulă; sau punct), se scrie, între paranteze drepte: [subl. ns.] sau [evid. ns.], ceea ce
înseamnă „sublinierea noastră” sau „evidenţierea noastră”.
Tipografia Centrală, 2014, pp. 285, 286, 288, 289.
14.8. Citarea unui autor străin
Se recomandă că atunci când se citează un autor sau un text în limbile engleză şi franceză,
citatul să fie dat în limba iniţială. Rămâne la aprecierea autorului lucrării dacă traduce sau nu
aceste citate. Dacă citatele sunt traduse în limba română, traducerea se dă în nota de subsol.
15. Notele de subsol
Notele de subsol din textele juridice au, de regulă, o dublă menire: pe de o parte, prin
intermediul lor se poate introduce un comentariu pertinent, însă periferic; pe de altă parte, cu
ajutorul lor se indică sursele bibliografice din care provin argumentele înaintate sau citatele
din textul unei lucrări. Acestea din urmă mai sunt numite şi note de referinţă. Una şi aceeaşi
notă de subsol poate conţine atât un comentariu, cât şi o informaţie de referinţă.
15.1. Crearea notelor de subsol
Notele se subsol se crează în următoarele cazuri:
 la prima referire la o sursă bibliografică;

48
 la fiecare referire ulterioară sau aluzie la sursa în cauză; şi
 la preluarea oricărui alt citat sau informaţii din sursa respectivă.
Ele se creează, prin activarea funcţiei respective a programului de calculator, în subsolul

paginii. Notele se scriu cu acelaşi tip de literă ca şi textul de bază, însă cu un corp de literă de
10 puncte. După fiecare notă de subsol, se pune punct.
15.2. Indicarea notelor de subsol
Notele de subsol se numerotează prin cifre arabe, în continuitate, de la 1 la n (şi nu începând

pe fiecare pagină cu cifra 1).
 Numărul notei de subsol se înscrie la sfârşitul propoziţiei sau frazei, însă după semnul
de punctuaţie.
 Atunci când vă referiţi la un singur cuvânt, numărul notei de subsol se plasează

imediat după cuvântul respectiv.
 Dacă cuvântul este urmat de un semn de punctuaţie, numărul notei de subsol se

plasează după acest semn.
 Dacă este vorba despre un citat plasat „între ghilimele”, numărul notei de subsol se
înscrie după semnul de punctuaţie.
În subsolul paginii, cifra care indică numărul notei (indicele) nu se aşează pe acelaşi rând cu
textul notei, ci la „umărul” din stângă al primului cuvânt din textul acesteia.
15.3. Amplasarea notelor de subsol
Notele de subsol figurează în subsolul paginii, sub text, şi se găsesc pe aceeaşi pagină cu
textul către care se atribuie. Notele de subsol se separă de text printr-o linie orizontală, care
ocupă aproximativ o treime din lăţimea paginii.
15.4. Trimitere făcută la un tratat ştiinţific, manual sau monografie
În acest caz, se indică în următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul lucrării, Localitatea unde
a fost publicată lucrarea, Editura, anul de apariţie, pagina (paginille) la care se găseşte citatul:
Valentin Constantin, Drept Internaţional, Bucureşti, Universul Juridic, 2010, p. 61.
15.5. Ediţie repetată a aceleiaşi lucrări
În acest caz, se indică în următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul lucrării, nr. ediţiei,
Localitatea unde a fost publicată, Editura, anul de apariţie, pagina (paginille) la care se
găseşte citatul:
Adrian Năstase şi Bogdan Aurescu, Drept internaţional public. Sinteze, ed. a 7-a, Bucureşti,
Editura C.H. Beck, 2012, p. 30.
49
Alexandru Bolintineanu et al., Drept internaţional contemporan, ed. a 2-a, rev. şi adăug.,
Bucureşti, Editura All Beck, 2000, p. 51.
15.6. Lucrare în mai multe volume
În acest caz, se indică în următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul lucrării, volumul (sau
tomul), Localitatea unde a fost publicată, Editura, anul de apariţie, pagina (paginille) la care
se găseşte citatul:
Eduard Serbenco, Drept internaţional public, vol. I, Chişinău, Tipografia Centrală, 2014, p.
62.
Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, ed. a 2-a, vol. I, Bucureşti, Editura C.H.
Beck, 2010, p. 30.
Paul Guggenheim, Traité de droit international public, 2e éd., tome I, Genève, Librairie
Georg, 1967, p. 292.
15.7. Trimitere făcută la un articol apărut într-o revistă ştiinţifică
În acest caz, se indică în următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul articolului, prepoziţia „în”
sau bară dublă (//), Denumirea revistei [scrisă complet sau dată cu acronime 6 ], volumul (după
caz), anul, numărul, pagina:
Ion Diaconu, Douăzeci de ani de la adoptarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau
Minoritare, în Revista Română de Drept Internaţional, 2012, nr. 14-15, p. 19.
Eduard Serbenco, The Relationship between Customary and Conventional Rules in

International Law // RRDI, 2011, nr. 13, p. 86.7
15.8. Trimitere făcută la un studiu apărut într-un volum colectiv
În acest caz, se indică în următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul studiului, prepoziţia „în”
sau bară dublă (//), Prenumele şi Numele coordonatorului de ediţie (coord.), Titlul volumului
colectiv, Localitatea unde a fost publicat, Editura, anul de apariţie, pagina:
Georg Nolte, Secession and external intervention, în Marcelo G. Kohen (coord.), Secession.
International Law Perspectives, Cambridge, Cambridge University Press, 2006, p. 70.
Georg Nolte, Secession and external intervention // Marcelo G. Kohen (coord.), Secession.
International Law Perspectives, Cambridge, Cambridge University Press, 2006, p. 70.
15.9. Trimitere la dicţionare
În cazul în care se face trimitere la un dicţionar unde este definit un cuvânt-titlu, se indică în
următoarea ordine: Prenume Nume, Titlul dicţionarului, Localitatea unde a fost publicat,
Editura, anul de apariţie, formula s.v. scrisă cu caractere italice, cuvântul-titlu plasat între
ghilimele:
6
Acronimele se utilizează numai după menţionarea denumirii complete a revistei.
7
Acronimul „RRDI” semnifică „Revista Română de Drept Internaţional”.
50
Jean Salmon (coord.), Dictionnaire de droit international public, Bruxelles, Bruylant/AUF,

2001, s.v. „[a]ccord”.
15.10. Colectiv de autori
Dacă lucrarea are doi autori, se indică Prenumele şi Numele fiecărui autor, despărţiiţi prin
conjuncţia „şi”:
Nicolae Ecobescu şi Victor Duculescu, Dreptul tratatelor, Bucureşti, Editura „Continent

XXI”, 1995, p. 50.
Dacă lucrarea are mai mult de doi autori, se indică doar Prenumele şi Numele primului autor,
urmat de formula et al. (prescurtarea expresiei latine et alii „şi alţii”):
Alexandru Bolintineanu et al., Drept internaţional contemporan, ed. a 2-a, rev. şi adăug.,
Bucureşti, Editura All Beck, 2000, p. 32 (prin formula et al. sunt substituiţi autorii: Adrian
Năstase şi Bogdan Aurescu).
15.11. Text disponibil on-line (pe Internet)
Dacă vă referiţi la un text disponibil on-line, URL-ul (localizator universal de resurse) se

plasează între paranteze unghiulare: ‹ http://www.un.org/law/ilc/ ›. Orice referire la o pagină
sau la un paragraf al documentului consultat on-line se plasează înainte de referinţa la adresa
URL.
Menţionarea datei accesării documentului electronic este opţională. În cazul în care ea se

indică, aceasta se plasează între paranteze drepte [1 septembrie 2014] sau [1.09.2014] după
scrierea URL-ului: ‹ http://www.un.org/law/ilc/ › [1 septembrie 2014].
15.12. Citarea unor acte jurisdicţionale
Hotărârile şi deciziile adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi publicate în

Repertoriul hotărârilor şi deciziilor (Reports of Judgments and Decisions) sale sunt citate în
ordinea următoare: numele sau titlul cauzei (cu caractere italice), nr. cererii, nr. paragrafului
(pentru hotărâri), acronimul în engleză sau franceză al Curţii Europene a Drepturilor Omului
(ECHR sau CEDH), anul şi nr. repertoriului.8
Exemple:
Hotărâre pe fond adoptată de o Cameră:

Dupont c. Franţei, nr. 45678/98, § 24, ECHR 1999-II
Hotărâre pe fond adoptată de Marea Cameră:

Dupont c. Franţei [MC], nr. 45678/98, § 24, ECHR 1999-II
8
Pentru mai multe detalii în privinţa modului de citare a hotărârior şi deciziilor adoptate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, a se consulta on-line Note explaining the mode of citation and how to refer to the judgments
and decisions of the Court (old and new) :
‹ http://www.echr.coe.int/Documents/Note_citation_ENG.pdf ›.
51
Decizie adoptată de o Cameră privitor la admisibilitate:

Dupont c. Franţei (dec.), nr. 45678/98, ECHR 1999-II
Decizie adoptată de Marea Cameră privitor la admisibilitate:

Dupont c. Franţei (dec.) [MC], nr. 45678/98, ECHR 1999-II
Modul de citare a hotărârilor şi ordonanţelor Curţii Internaţionale de Justiţie este indicat în

chiar textul acestora (de regulă, pe pagina imediat următoare după pagina de titlu).
Disponibilitatea pe Internet a unui act jurisdicţional nu înlătură cerinţa de a indica sursa

oficială scrisă (referinţa oficială) în care acesta a fost publicat.
15.14. Termeni latini în notele de subsol
15.14.1. Ibid
 Ibid este prescurtarea cuvântului latin ibidem, care semnifică „în acelaşi loc”.
 Ibid se scrie cu iniţială majusculă când este la începutul notei.
 Se utilizează ibid pentru a indica referinţa bibliografică imediat precedentă (şi nu

conţinutul notei de subsol în întregime). Nu se indică numărul notei de subsol la care
se face referirea.
 Se utilizează ibid după darea unei referinţe complete,9 după un supra10 sau chiar după
un alt ibid.11
 Când ibid este utilizat fără a fi însoţit de o referinţă precisă, ibid indică aceeaşi
referinţă exactă ca şi cea din nota precedentă. 12
15.14.2. Supra
 Supra este termenul latin pentru „mai sus”.
 Se utilizează supra pentru a indica referinţa precedentă unde este dată referinţa
bibliografică completă.13 Supra indică întotdeauna referinţa originală completă şi nu
un alt supra sau ibid.
 În cazul în care vă referiţi la unele afirmaţii din propria lucrare (şi nu la o notă sau
note de subsol), făcute în text la una dintre paginile anterioare, se va scrie „mai sus”,
„anterior”, „în cele ce precedă” etc. şi nu supra.
 Supra se scrie cu iniţială majusculă când este la începutul notei.
9
A se vedea, pentru ilustrare, Eduard Serbenco, Drept internaţional public, vol. I, Chişinău, Tipografia Centrală,
2014, pp. 141 (notele de subsol 53 şi 54), 295 (notele de subsol 12 şi 13), 298 (notele de subsol 29 şi 30).
10
Ibid, pp. 138 (notele de subsol 41 şi 42), 308 (notele de subsol 86 şi 87).
11
Ibid, p. 295 (notele de subsol 13 şi 14)..
12
Ibid, p. 298 (notele de subsol 30 şi 31).
13
Ibid, pp. 48 (notele de subsol 37 şi 14), 299 (notele de subsol 38 şi 12, notele de subsol 39 şi 19).
52
15.14.3. Infra
 Infra este cuvântul latin pentru „mai jos”.
 Se utilizează infra pentru a indica o notă ulterioară. Se va evita însă, în măsura

posibilului, recurgerea la o astfel de formulă. Este preferabil ca referinţa bibliografică
completă să fie dată cu ocazia primei referiri la citatul pe care-l însoţeşte sau la sursa
citată.
 Când vă referiţi la o informaţie menţionată la una dintre paginile ulterioare ale

textului, se vor utiliza cuvintele „mai jos”, „în cele ce urmează” etc. şi nu infra.
 Infra se scrie cu iniţială majusculă când este la începutul notei.
15.14.4. Apud
 Apud este cuvântul latin pentru „citat după”.
 El indică un citat preluat nu din sursa originală, ci dintr-o altă lucrare care o citează.14
 Apud se scrie cu iniţială majusculă când este la începutul notei.
16. Formule de abrevieri recomandate
În redactarea lucrării pot fi utilizate următoarele prescurtări:
art. (articol);
alin. (alineat)
cap. (capitol);
c. (contra);
d.e. sau de ex. (de exemplu);
ed. (ediţie);
etc. (et caetera, şi celelalte);
n. ns. (nota noastră);
nr. (numărul);
p. (pagina); abrevierea curentă pentru „pagina”;
pct. (punct);
pp. (paginile), este folosită atunci când se face referire la două sau mai multe pagini dintr-o
anumită lucrare;
ş.a. (şi altele);
s.v. (sub verbo, la cuvântul), când ne referim la un cuvânt-titlu definit într-un dicţionar;
t. (tomul);
urm. (următoarele);
vol. (volumul).
14
Ibid, p. 175 (notele de subsol 4 şi 5).
53
17. Integritatea academică
Universitatea de Stat din Moldova preţuieşte integritatea (onestitatea) academică. În acest

sens, este interzis plagiatul, copierea de orice natură sau preluarea „copy-paste” a unor texte
din sursele tipărite ori electronice.
Art. 22 alin. (1) din Codul de etică al Universităţii de Stat din Moldova prevede: „Este
interzis şi se sancţionează plagiatul sub orice formă. Plagiatul semnifică însuşirea integrală
sau parţială de către o persoană a unei opere literare, ştiinţifice, a ideilor ce aparţin altei
personae şi prezentarea acestora drept creaţie personală”.
Plagierea lucrării efectuate în calitate de lucru individual se sancţionează cu nepromovarea

acestuia, ceea ce conduce la scăderea în proporţie de 30% a notei semestriale.

Drept Internațional Public Îndrumar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Drept Internațional Public Îndrumar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Internațional Public Îndrumar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

A. Prezentarea generală a disciplinei

B. Locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor specifice

Îndrumarul metodic la disciplina drept internaţional public se axează pe trei niveluri de

C. Forma cursului şi prezenţa la orele de curs

Cursul de drept internaţional public este predat în cadrul prelegerilor şi seminarelor.

seminar; b) notele obţinute la două atestări petrecute în cadrul seminarului; şi c) nota de

Atestările în cadrul seminarului iau de regulă forma unor exerciţii scrise.

Sugestiile pentru lucrul individual sunt făcute în secţiunea a VI-ea a îndrumarului.

Pentru pregătirea evaluărilor din cadrul seminarului şi al examenului, în afara notiţelor de

D. Examenul şi nota finală

Discuţiile cu colegii în timpul examenului sunt interzise. Încălcarea acestei cerinţe se

Se sancţionează cu eşec la examen şi orice încercare de fraudare a acestuia.

Prezentarea studentului la examen după ora stabilită conduce la neadmiterea participării

II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor

• dezvoltarea abilităţii de comunicare orală şi scrisă;

1. A şti (cunoaştere şi înţelegere)

• cunoaşterea obiectului de studiu al dreptului internaţional public;

2. A şti să faci (aplicarea cunoştinţelor şi trecerea de la teorie la practică)

• selectarea pe Internet a tratatelor şi a jurisprudenţei internaţionale;

3. A şti să adopţi atitudini (aplicarea gândirii critice şi ştiinţifice)

• argumentarea importanţei dreptului internaţional public (din perspectiva dreptului intern al

IV. OBIECTIVE GENERALE

A. La nivel de cunoaştere şi înţelegere

• înţelegerea principalelor concepte, instituţii şi principii cu care operează dreptul

• comentarea unor decizii pronunţate de instanţe de judecată internaţionale privitor la

• elaborarea clauzelor unui presupus tratat internaţional;

V. UNITĂŢI DE CONŢINUT ŞI OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

Tema 1. Noţiune de drept internaţional public

1. Societatea internaţională, relaţiile internaţionale şi dreptul internaţional

• să definească noţiunea de societate internaţională;

• să distingă dreptul internaţional public de dreptul internaţional privat;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 2. Izvoarele dreptului internaţional

1. Noţiuni generale privind izvoarele dreptului internaţional

5. Jurisprudenţa şi doctrina: mijloace auxiliare de determinare a normelor de drept

• să definească noţiunea de izvor al dreptului internaţional;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 3. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional

1. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional: noţiune, trăsături caracteristice şi

• să definească noţiunea de principii fundamentale ale dreptului internaţional;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 4. Subiectele dreptului internaţional

1. Noţiune şi tipuri de subiecte ale dreptului internaţional

• să definească noţiunea de subiect al dreptului internaţional;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 5. Dreptul tratatelor

1. Definiţia şi izvoarele dreptului tratatelor

• să definească noţiunea de tratat internaţional;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 6. Populaţia în dreptul internaţional

1. Noţiune de populaţie în dreptul internaţional

• să definească noţiunea de populaţie;

 Sursă doctrinară recomandată de profesor.

Tema 7. Dreptul internaţional al drepturilor omului

1. Dreptul internaţional al drepturilor omului: definiţie, principii şi particularităţi