Curs 1

Elementul de extraneitate
Elementul de extraneitate este o parte componenta a raportului juridic care se afla in
strainatate sau sub incidenta unei legi straine. Elementul strain nu constituie un al patrulea
element al raportului juridic, ci elemente de extraneitate pot aparea la oricare dintre cele trei
componente ale raportului juridic.
Cu privire la subiectele raportului juridic, pentru persoanele fizice, elemente de
extraneitate pot fi cetatenia, resedinta obisnuita, domiciliul etc. Pentru persoane juridice, pot
fi elemente de extraneitate sediul, fondul de comert etc.
Cu privire la obiectul raportului juridic, poate fi element de extraneitate locul situarii bunului.
Cu privire la continutul raportului juridic, poate fi element de extraneitate locul
incheierii sau executarii contractului.

Conflictul de legi
In momentul in care intr-un raport juridic apare un elem. de extraneitate, se ridica o
problema de drept, anume conflictul de legi. Conflictul de legi este situatia care apare in cazul in
care intr-un raport juridic exista un elem. de extraneitate si aceasta situatie consta in faptul ca acel
raport juridic este susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept diferite.
Conflictul de legi este si acea intrebare, acea indoiala care apare in mintea
judecatorului sau a arbitrului competent sa solutioneze un litigiu cu element de extraneitate,
anume ce sistem de drept se va aplica.
Exemplu: un contract de vanzare incheiat intre o firma romana, in calitate de
vanzator, si o firma americana, in calitate de cumparator. Contractul s-a incheiat la
Bucuresti, dar marfa se livreaza in portul din New York. Intre parti izbucneste un litigiu cu
privire la executarea necorespunzatoare a contractului de catre una dintre parti.
Nu exista conflict de legi daca nu exista un element strain. Desi sintagma pe care o
folosim este aceea de „conflict de legi”, nu vorbim despre un conflict de suveranitati intre
state. Denumirea mai potrivita ar fi fost aceea de „concurs de legi”.
Cand un raport juridic are un element de extraneitate, acel raport juridic este
susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept diferite. Se poate ajunge la
aplicarea dreptului roman, cand judecatorul continua judecata ca si cand nu s-ar fi intamplat
nimic, dar se poate constata ca trebuie sa se aplice alt sistem de drept. Notiunea de lege din
aceasta materie inseamna un intreg sistem de drept, nu doar o singura lege.
Cauza existentei conflictelor de legi este aceea ca sistemele de drept nu sunt identice,
nici macar apropiate. Conflictele de legi nu apar decat in raporturile de drept privat. Art. 2557
C. civ. prevede ca raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale,
precum si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
Dreptul privat se deosebeste in mod esential de dreptul public prin pozitia partilor una fata
de cealalta. In raporturile juridice de drept privat, partile se afla pe pozitii de egalitate juridica.
Raporturile juridice de drept public pot avea elemente de extraneitate, dar acestea nu genereaza,
de principiu, un conflict de legi. Judecatorul roman aplica in toate cazurile lg romana.

1
Normele conflictuale
Continutul dreptului international privat este format, in esenta, din norme juridice
specifice, care se numesc norme conflictuale. Norma conflictuala este norma juridica al carei
scop este solutionarea conflictului de legi. Dreptul international privat are si norme materiale,
care sunt de aplicare imediata.
Norma conflictuala nu solutioneaza raportul juridic pe fondul sau, ci este o norma de
trimitere, pentru ca ea indica sistemul de drept aplicabil. Norma materiala solutioneaza
litigiul pe fond.
Norma conflictuala este intotdeauna primordiala in aplicare. Intai trebuie solutionat
conflictul de legi, sa se stabileasca sistemul de drept aplicabil si apoi se va cauta norma materiala in
acel sistem de drept. De solutia pe care o da norma conflictuala poate depinde solutia pe fond.
Structura normei conflictuale
O norma juridica are doua componente: (i) o ipoteza, care este situatia de fapt la care
norma se refera si (ii) o dispozitie, care arata atitudinea, consecinta, solutia de drept aplicabila
in cauza.
Norma conflictuala are si ea aceeasi structura, are o ipoteza si o dispozitie.
(i) Ipoteza normei conflictuale se numeste continutul normei conflictuale. Continutul
normei conflictuale inseamna categoria de raporturi juridice la care norma conflictuala se refera.
(ii) Dispozitia normei conflictuale se numeste legatura, adica cea care trimite la
sistemul de drept aplicabil.
In general, legatura normei conflictuale contine si un punct de legatura. Punctul de
legatura al normei conflictuale este elementul concret de legatura intre materie si un anumit
sistem de drept.
Spre exemplu, art. 2572 C. civ. prevede ca starea civila si capacitatea persoanei fizice
sunt carmuite de legea sa nationala. In aceasta situatie, continutul normei este dat de starea
civila si de capacitate, iar legatura este data de nationalitatea persoanei fizice.
Nationalitatea este data de cetatenie, deci punctul de legatura este dat de cetatenie.
In cazul in care cetatenia este punctul de legatura, iar legea cetateniei este aplicabila,
atunci aceasta se numeste lex patriae.
In reglementarile europene, un punct de legatura este resedinta obisnuita a pers. fiz.
Art. 2580 C. civ. prevede ca statutul organic al persoanei juridice este carmuit de
legea sa nationala. Continutul normei conflictuale este statutul organic al persoanei juridice.
Legatura este nationalitatea persoanei juridice. Nationalitatea persoanei juridice este definita
tot in art. 2568 coroborat cu art. 2571 C. civ., care prevede ca nationalitatea persoanei juridice
este cea al statului pe teritoriul caruia persoana juridica si-a stabilit sediul social. Asadar,
punctul de legatura este sediul social. Punctul de legatura al sediului social trimite la legea
sediului social, care se numeste lex societatis.
Lex patriae si lex societatis formeaza lex personalis.
Art. 2613 C. civ. prevede ca posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale
asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea
sunt situate sau se afla. Materia normei conflictuale este data de drepturile reale la care
norma face referire. Legatura normei conflictuale, care este in acelasi timp si punctul de
2
legatura, este locul unde se afla bunurile respective. Sistemul de drept al locului unde bunul
se afla este lex situs sau lex reisitae.
In materia actelor juridice, punctul de legatura este vointa partilor. Sistemul de drept
se numeste lex voluntaris. Daca punctul de legatura este locul incheierii contractului, sistemul
de drept se numeste lex loci actus sau lex loci contractus. Daca punctul de legatura este locul
executarii contractului, sistemul de drept se numeste lex loci executionis.
In materia obligatiilor necontractuale nascute din fapte ilicite, punctul de legatura este
locul producerii prejudiciului. Locul producerii prejudiciului se numeste lex loci laesionis sau
lex loci damnis. Daca punctul de legatura este locul savarsirii delictului, sistemul de drept se
numeste lex loci damni commissi.
Termenul cel mai general, care le reuneste pe toate cele de mai sus, se numeste lex
causae.

Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale

Exista o regula si anumite exceptii de la aceasta regula.
Regula este aceea ca norma conflictuala apartine sistemului de drept al instantei
sesizate, care se numeste lex fori. Inaintea conflictului de legi, intr-un raport juridic cu
element de extraneitate trebuie solutionata problema conflictului de jurisdictii, adica trebuie
stabilita instanta competenta sa solutioneze conflictul. Conflictul de jurisdictii este o institutie a
unei ramuri a dreptului international privat, care se numeste procesul civil international.
Argumente in favoarea aplicarii acestei reguli:
 Instanta de judecata este un organ de jurisdictie nationala si aplica legea sa
nationala.
 Normele conflictuale sunt, in cea mai pare parte a cazurilor, cu exceptia lui lex
voluntaris, imperative. Se poate sustine, ca o prezumtie simpla, ca, daca
instanta romana este competenta, norma romana este aplicabila. Este principiul
qui eligit judicem, eligit jus (cine alege instanta, alege dreptul).
 Reducerea la absurd: daca intr-un raport conflictual sunt aplicabile lex fori si
lex causae, nu se poate aplica lex causae pentru ca este dat de norma
conflictuala, norma care inca nu a fost stabilita, deci nu se poate aplica lex causae
fiindca ne aflam intr-o etapa premergatoare, asa ca se va aplica lex fori.
Exista situatii in care norma conflictuala nu apartine legii forului. Prima exceptie este
in arbitrajul international ad-hoc. Arbitrajul ad-hoc nu este efectuat de o institutie, deci nu
exista lex fori. A doua exceptie este situatia retrimiterii de gradul intai.

Normele materiale ca izvoare ale dreptului international privat

o Conditia juridica a strainului, drepturile si obligatiile strainului
o Efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine
o Normele de aplicație imediata
Normele de aplicatie imediata
Normele de aplicatie imediata sunt norme a caror respectare este privita drept
esentiala de catre o anumita tara pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum
3
organizarea politica, sociala sau economica, in asemenea masura incat aceste norme sunt
aplicabile oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabila
contractului in temeiul prezentului regulament.
Normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale apartinand sistemului de
drept intern al statului forului sau al unui stat strain, norme care, dat fiind gradul lor inalt de
imperativitate, se aplica cu prioritate unui raport juridic international atunci cand acel raport
juridic are un punct de legatura concret si semnificativ cu statul respectiv (de principiu cu
statul forului), excluzand in acest fel conflictul de legi si, deci, aplicarea in cauza a vreunei
norme conflictuale.
Normele de aplicatie imediata sunt norme materiale, deci nu sunt norme conflictuale.
Ele dau solutia pe fondul cauzei.
De regula, ele apartin sistemului de drept al instantei sesizate, adica legii forului.
Regulamentele europene permit si aplicarea unor norme de aplicatie imediata ale unui stat
strain, daca ele constituie lex causae.
Sunt norme de un inalt grad de imperativitate, adica sunt norme de ordine publica.
Aceste norme se aplica cu prioritate ori de cate ori raportul juridic respectiv are un
punct de legatura cu tara forului.
Aplicandu-se imediat, se aplica inaintea normei conflictuale, deci nu intereseaza ce
sistem de drept este aplicabil in cauza, nu intereseaza lex causae.
Spre exemplu, daca s-a incheiat un contract de vanzare cu privire la o marfa ce este
supusa unui regim de autorizare, daca marfa trece frontierea romana, se va aplica regimul
autorizatiilor din legea romana.

Comparatie intre normele conflictuale si normele de aplicatie imediata

Amandoua se refera la raporturi juridice cu element de extraneitate, care au legatura
cu tara forului.
Amandoua apartin sistemului de drept national.
Normele de aplicatie imediata sunt norme materiale, ele contin solutia pe fond. Normele
conflictuale sunt norme de trimitere, care solutioneaza conflictul de legi si trimit la un sistem de
drept sau altul.
Normele de aplicatie imediata se aplica cu prioritate fata de norma conflictuala.

Principalele feluri de conflicte care pot aparea

 Conflictul de jurisdictii, care inseamna instanta competenta
 Conflictul de legi aplicabile procedurii
 Conflictul de calificari
 Conflictul in spatiu al normelor conflictuale, care pune problema retrimiterii
 Conflictul de legi materiale
 Conflictul de legi in timp si spatiu
 Conflictul mobil de legi
 Conflictul legat de recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti straine

4
Conflictul de calificari
Norma conflictuala este exprimata in notiuni juridice atat in continutul ei, cat si in
legatura sa. Aceste notiuni juridice trebuie interpretate, ceea ce inseamna calificarea notiunilor.
Pornind de la norma conflictuala catre situatia de fapt, calificarea este operatiunea
logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunilor juridice din continutul
sau legatura normei conflictuale, cu scopul de a vedea daca un raport juridic, adica o situatie
de fapt concreta se include sau nu in acea notiune juridica.
Pornind de la situatia de fapt catre norma conflictuala, calificarea este interpretarea
unui raport juridic, adica a unei situatii de fapt concrete pentru a vedea in continutul si
legatura carei norme conflictuale intra.
Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cand notiunile din
continutul sau din legatura normei conflictuale au intelesuri diferite in diferitele sisteme de
drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic.
Spre exemplu, institutia prescriptiei poate fi calificata drept o institutie de fond sau o
institutie de procedura. Testamentul olograf poate fi privit ca o problema in materia
capacitatii sau in materia formei actului juridic.