Sunteți pe pagina 1din 31

Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.

ro

Cuprins

01. Tesalonicul bizantin


Prof. Univ. Alkmíni Stavrídou-Zafráka . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3

02. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir,


cel într-armat cu armele lui Dumnezeu
Fotis Kontoglos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

03. Tesalonicul, oraşul monumentelor bizantine


Gheorghios Velénis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

04. Cucerirea Tesalonicului de către arabi în 904


Paolo Odorico . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

05. Sfinții Chiril și Metodie – luminătorii slavilor


– 11 mai
Prof. Dimitrios Gonis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

06. Cunună de aur descoperită pe


șantierul metroului din Tesalonic
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

07. Grecia la sfârșitul celui dintâi război mondial


Nikólaos I. Mértzios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

08. Un botez de neuitat


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Pagina 2
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Tesalonicul bizantin

Prof. Univ. Alkmíni Stavrídou-Zafráka


Căci noi, prieteni, patrie avem Tesalonicul…, ce-
tatea cea mare şi întâia între cetăţile Macedonilor
– Ioannis Kameniátis, Despre cucerirea Tesa-
lonicului, cap. 4, 54-57
Cetatea întemeiată de regele Macedoniei,
Kassándros, care a primit numele soţiei acestu-
ia, Thessaloníki, soră a Marelui Alexandru, s-a
remarcat în epoca romană şi în cea bizantină
drept cel mai important centru economic şi ad-
ministrativ din Balcani. La aceasta a contribuit
şi poziţia strategică unică, oraşul fiind constru-
it în golful Thermaic, la răscrucea a două mari
drumuri, Egnatía, care începea de la Dirrá-
chion şi ajungea la Constantinopol şi drumul
care trecea prin valea râului Axiós (Vardar) şi
unea Marea Egee cu Dunărea.
La începutul secolului al patrulea, cezarul Arcul de triumf al lui Galeriu (Kamára
Galeriu a mutat capitala de la Sirmium la Tesa-
lonic şi a împodobit-o cu un mare complex de de astăzi) şi Rotonda
palate, în zona vestică a oraşului. Ruine ale aces- Tesalonicului împotriva atacurilor succesive
tui palat au fost descoperite în urma săpăturilor din partea diferitelor neamuri barbare: goţi,
arheologice din ultimii ani, pe strada Dimitrie huni, avari, slavi.
Goúnaris, dedesubtul actualei străzi Egnatia. În secolul al cincilea se ridică măreaţa basilică
Un drum procesional pornea de la palat, trecea a Maicii Domnului Celei nefăcute de mână
pe sub Arcul de triumf al lui Galeriu (Kamára omenească (Aheiropoiítou) iar pe la mijlo-
de astăzi) şi ajungea la Rotonda. cul secolului al şaptelea, biserica Sfintei So-
fia, biserică mitropolitană până la momentul
Sfânta Sofia transformării ei în geamie, în 1523-24.
Tesalonicul, centru administrativ şi militar,
În vremea persecuţiilor împotriva creştinilor, exercită o deosebită influenţă culturală şi con-
poruncite de Galeriu în 305, a mărturisit tribuie la răspândirea culturii creştine şi elene.
şi Sfântul Dimitrie, care s-a arătat mai apoi În secolul al nouălea, cei doi fraţi originari din
apărător al oraşului. În locul muceniciei sale, Tesalonic, Constantin, cunoscut cu numele
deasupra sălilor băilor romane, creştinii au rid- său de monah, Chiril, şi Metodie, fiii unui înalt
icat o mică biserică iar mai târziu, în secolul demnitar militar, au creat alfabetul limbii slave,
al cincilea, o impunătoare basilică. Biseri- au tradus textele liturgice în slavă şi au predicat
ca şi mormântul Izvorâtorului de mir devin, creştinismul în Moravia.
de-a lungul întregii perioade bizantine, loc de
închinare pentru împăraţi şi demnitari, loc de Piraţii sarazini
refugiu şi rugăciune pentru popor, în momen-
tele dificile ale oraşului. Cultul Sfântului Dimi- După creştinarea popoarelor slave, care
trie se asociază în mod inseparabil cu apărarea
Pagina 3
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

se aşezaseră în zona Macedoniei, a urmat fi încoronat împărat tot aici.


o perioadă liniştită pentru oraş. Bogăţia şi
bunăstarea contribuie la dezvoltarea economică După recucerirea teritoriilor Macedoniei şi
şi culturală a Tesalonicului. Faima bogăţiei sale Traciei, Imperiul bizantin de la Tesalonic se
a adus, însă, la începutul secolului al zecelea, în întindea de la Adriatica şi Marea Ionică până la
anul 904, la porţile sale pe piraţii sarazini, care Hebros (cunoscut astăzi mai ales cu numele său
având sălaşul în Creta, jefuiau cetăţile şi insule- bulgăresc, Mariţa). Viaţa acestui imperiu a fost,
le Egeei, luând cu sine nenumărate bogăţii şi însă, scurtă. În anul 1246 s-a supus îmăratului
mii de prizonieri, pe care-i vindeau la pieţele de Imperiului bizantin de la Niceea, Ioan III Va-
sclavi din Orient. Zece zile şi zece nopţi au du- tátzes.
rat jafurile şi crimele în Tesalonic. Unul dintre
prizonieri, Ioannis Kameniátis, născut şi cres- Secolul de aur
cut în Tesalonic, descrie nenorocirile cuceririi.
Îşi începe, însă, povestirea, printr-o descriere Secolul al XIV-lea este „secolul de aur” al
a bogăţiei cetăţii şi a bogăţiei resurselor sale Tesalonicului, în ceea ce priveşte artele şi lit-
marine, a câmpurilor, lacurilor şi râurilor sale. erele. Scriitorii bizantini din secolul al XIV-lea
Aminteşte, de asemenea, produsele agricole şi caracterizează Tesalonicul ca fiind «bogat în
industriale, care umpleau pieţele oraşului : aur, locuitori», «metropolă» şi «maică a retorilor
aramă, argint, fier şi plumb, sticlă, ţesături de şi leagăn al muzelor».
mătase de la Teba şi de in, produse agricole, de În aceeaşi epocă oraşul devine centru al cer-
grădină, peşte din râurile şi lacurile sale. turilor dinastice şi al disensiunilor eclesiastice.
Un dialog satiric din secolul al 12-lea, Timor- Războiale civile, în care se vor implica şi sârbii
íon, aduce informaţii preţioase în privinţa târgu- şi turcii, duc la distrugerea zonei şi populaţiei
lui organizat cu ocazia Dimitriadelor, organizat rurale precum şi la o sărăcire a maselor pop-
în fiecare an în paralel cu sărbătorile închinate ulare din oraşe. Reacţia nu întârzie să apară,
Sfântului Dimitrie, apărătorul oraşului Tesa- manifestându-se violent mai întâi în Adriano-
lonic. În partea de vest îşi întindeau tarabele cu polis şi apoi în Tesalonic, unde revolta zeloţilor
mărfuri negustori din Tesalonic dar şi din alte capătă dimensiuni neprevăzute şi chiar dramat-
părţi ale Greciei, mai ales din sud şi din Con- ice.
stantinopol, de la Marea Neagră, slavi de la Înaintarea turcilor în Tracia şi Macedonia, în
Dunăre şi din Bulgaria, italieni, celţi, spanioli şi cea de-a doua jumătate a secolului al paispreze-
galateni. celea, îi obligă pe bizantini, sârbi şi bulgari să
În anul 1185, oraşul este cucerit de norman-
zi, care rămân vreme de un an, provocând
mari distrugeri. Între altele, au distrus şi chi-
votul Sfântului Dimitrie. Mitropolitul Eustatie
redă scene impresionante din vremea cuceririi
oraşului de către normanzi.

În 1204, după cucerirea Constantinopolului


de către franci, în timpul celei de-a patra Cruci-
ade, se fondează Imperiul Lombard de la Tesa-
lonic, de către Bonifatie Montferrat. Stăpânirea
francă a durat douăzeci de ani. În 1224, după
un îndelungat asediu, conducătorul despo-
tatului Epirului, Theodoros Doukas a intrat
triumfător în oraş, iar după trei ani, în 1227, va Sfânta Sofia din Tesalonic
Pagina 4
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

plătească tribut sultanului. Singur Tesaloni- ajunseseră, locuitorii oraşului au fost obligaţi să
cul rămâne miez al rezistenţei. Fiul împăratului predea Tesalonicul veneţienilor, cu obligaţia să
Manuel II Paleologul (1391-1425), guvernator respecte un regim de autoguvernare şi să preia
al Tesalonicului, organizează apărarea oraşului. apărarea oraşului. În acea vreme populaţia ei se
Osteneala locuitorilor, care au ţinut piept unui ridica la 40.000 de locuitori.
asediu de patru ani, a condus la încheierea Însă, nici veneţienii nu au reuşit să păstreze
unui acord cu turcii, în urma căruia Tesaloni- pentru multă vreme oraşul. Pe 29 martie 1430
cul devine, începând din anul 1387, tributar „multcântata” cetate a Tesalonicului a căzut în
turcilor. La scurtă vreme după aceea, în 1391, mâinile turcilor. O însemnare epigrafică de pe
Tesalonicul este cucerit de Baiazid I, în bătălia o coloană din biserica Maicii Domnului celei
de la Ancira (Ankara de astăzi); în 1402 revine, nefăcute de mână omenească (Ahiropoíitou)
însă, în mâinile bizantinilor. În faţa pericolului dă mărturie despre tragicul eveniment: „Sulta-
turcesc şi din pricina situaţiei disperate în care nul Murad a luat Tesalonicul în 833 (1430)”.

Tesalonicul bizantin - pictură de Thanássis Bakoiórgos

Pagina 5
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir,


cel într-armat cu armele lui Dumnezeu
Fótis Kóntoglou
Sfântul Dimitrie, dimpreună cu Sfântul Ghe-
orghe, sunt cei doi viteji ai creștinătății. Aceștia
doi sunt jos pe pământ, iar Arhanghelii Mi-
hail și Gavriil, sus în cer. În vechime ei erau
zugrăviţi fără arme, însă în ultimele secole
au fost înfățișați înarmați cu spade și sulițe și
îmbrăcați cu cămăși de fier. Pe un umăr au coi-
ful atârnat, pe celălalt scutul, la mijloc sunt
încinși cu centură, de care este prinsă teaca sa-
biei și tolba în care poartă arcul și săgețile. În ul-
timele secole, după căderea Cetății celei mari,
Constantinopolul, acești doi Sfinți și adesea,
și alți Sfinți militari, au început să fie zugrăviți
călare pe cai, pe un cal alb Sfântul Gheorghe,
iar Sfântul Dimitrie pe unul roșcat, cel dintâi
având la picioare o fiară, iar cel de-al doilea, pe
luptătorul Lie. Armele acestea pe care le poartă
Sfinții închipuie însă armele duhovnicești, pre-
cum cele despre care vorbește Apostolul Pavel:

”Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu,


ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului,
căci lupta noastră nu este împotriva trupului și
a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva
stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericu-
lui acestui veac, împotriva duhurilor răutății care Sfântul Dimitrie păzește întreaga lume, după
sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele cum spune troparul lui, dar mai cu seamă Tesa-
lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua lonicul, pe care de multe ori l-a scăpat din
cea rea și, toate biruindu-le, să rămâneți în picio- primejdii și care dăinuie și înflorește până în
are. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu ziua de azi. Sfântul Dimitrie este un alt Alex-
adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății și andru cel Mare, a cărui putere și bărbăție însă
încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evan- nu au pierit odată cu moartea, așa cum s-a
ghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care întâmplat cu Alexandru, ci trăiește și se vădește
veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare în veac celor care îl roagă cu inimă fierbinte.
ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Orașul său natal s-a aflat adesea în primejdii
Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Ef- și grele încercări și neîncetat îl cheamă în aju-
eseni 6:11-17). Iar eroismul și dârzenia aces- tor. Și anul acesta, după atâtea generații care au
tor războinici care L-au mărturisit pe Hristos alergat cu lacrimi la el, ca să își afle scăparea,
ca niște miei fără de răutate, se referă la cele din nou vor alerga creștinii aflați în necazuri și
duhovnicești, nu la vitejiile de pe câmpul de suferințe la biserica lui și vor plânge și vor cân-
luptă.
Pagina 6
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

ta iarăși troparul, care zice:


”Păzește, prealăudate, cetatea ceea ce te mărește pre tine de năvălirile cele protivnice; ca cel ce ai îndrăzneală
către Hristos, Cel ce te-a preamărit pre tine”.
Sfântul Dimitrie, Marele Mucenic și Izvorâtorul de Mir, s-a născut la Tesalonic la anul 260 d.Hr.
Părinții lui erau oameni din înalta societate, iar Dimitrie, bucurându-se de slava cea stricăcioasă
pe care o avea de la neamul său, era însă împodobit și cu harisme nestricăcioase, anume cu
bunăcuviință, bunătate, smerenie, dreptate și cu toată noblețea sufletească. Toate acestea erau ca

Pagina 7
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

niște pietre scumpe care străluceau pe cununa chis acolo însă, lumea alerga cu jale și îl asculta
pe care o purta, iar această cunună era credința pe Dimitrie care învăța despre credința în Hris-
în Hristos. În vremea aceea, la Roma împărățea tos. Un tânăr, pe nume Nestor, venea și el zilnic
Dioclețian, care avea ca ighemon pentru părțile și asculta învățătura. În acele zile, pe stadion se
Macedoniei și cele de Răsărit pe generalul cu luptau mulți viteji, iar Maximian se veselea de
inimă aspră și crudă, pe nume Maximian, o aceste priveliști, având la mare cinste un bătăuș
fiară cu chip de om, precum erau toți acești pe nume Lie, un om cu suflet de fiară și cu mare
conducători militari, care pe atunci stăpâneau putere în mâini, idolatru și blasfemiator, adus
lumea cu sabia – Dioclețian, Maxențiu, Max- dintr-un neam barbar.
imian, Galeriu, Liciniu, tari la cerbice, sălbatici, Văzând Nestor că acest Lie i-a doborât pe toți
luptători puternici, guri spurcate, cu gâtlejuri și că se lăuda că are puterea lui Ares (Marte) și că
scurte și groase ca niște butoaie, fără milă și nici un localnic nu reușise să îl biruiască, a mers
cumpliți. la închisoare și l-a rugat pe Sfântul Dimitrie să
Maximian l-a numit pe Dimitrie arhon- îl binecuvânteze, ca să îl rușineze pe Lie și pe
te al Tesalonicului, iar când s-a întors din- Maximian și credința lor. Iar Sfântul Dimitrie a
tr-un război, i-a adunat pe ofițeri la Tesalon- făcut rugăciune și l-a însemnat cu semnul cru-
ic, ca să aducă jertfă idolilor. Atunci Dimitrie a cii și îndată Nestor a alergat la stadion, s-a lup-
mărturisit că este creștin și că nu recunoaște ca tat cu acel uriaș sălbatic și l-a aruncat la pământ
dumnezei niște pietre cioplite. Maximian a tur- răpunându-l. Maximian s-a mâniat cumplit și,
bat de mânie și a dat poruncă să îl lege și să îl aflând că Nestor este creștin și că primise bine-
închidă într-o baie publică. Cât timp a stat în- cuvântarea lui Dimitrie să îl omoare pe Lie, a

Pagina 8
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

poruncit să fie omorâți amândoi.


Ducându-se ostașii la închisoare, l-au străpuns
pe Dimitrie cu sulițele și astfel a luat cununa
neveștejită în ziua a 26-a a lunii octombrie a
anului 296; și este scris că atunci când i-a văzut
pe soldați că aruncă sulițele asupra lui, și-a rid-
icat mâna ca să îi intre sulițele în coastă și ast-
fel să se învrednicească de străpungerea suliței
pe care a primit-o Hristos în coasta din care a
scurs sânge și apă.
Lui Nestor i-au tăiat capul ziua următoare un-
deva în afara cetății. Creștinii au ridicat sfintele
lor moaște și le-au îngropat împreună, iar din
mormânt ieșea sfânt mir care tămăduia bolile,
și de aceea Sfântul Dimitrie este numit Izvorâ-
torul de Mir. Deasupra mormântului s-a zidit
o biserică în vremea împărăției lui Constantin
cel Mare, iar în anii ce au urmat s-a construit praznic și îl vom ruga cu zdrobire de inimă pe
biserica mare de astăzi, iar în 1143 împăratul fierbintele nostru apărător să ne ajute în aceste
Manuil Comneanul a trimis de au luat de la grele încercări. Și se va aduna poporul ortodox
Constantinopol icoana Sfântului și au așezat-o și mai-marii săi, și vlădicii, și preoții, și călugării
la mănăstirea Pantocrator, unde era construită și vor cânta la vecernia mare troparele cucer-
biserica Sfântului de către Comneni, care astăzi nice pe melosul ortodox; pentru că Tesaloni-
se numește Zeirék și pe care dervișii au trans- cul este chivotul care a salvat cultul ortodox de
format-o în tekké. năpasta papistășiei, care era pe cale să ne su-
În reprezentările sale, Sfântul Dimitrie este foce cu modernismele ei nebunești. Acolo se
înfăţişat călare pe un cal roșcat, înfocat, cu pri- vor aduna cântăreții cei bine cântători, care
vire de om, împodobit cu ham și hățuri de aur, mai psalmodiază încă acea psalmodie gravă,
cu picioarele din față ridicate în aer, cu coada care este adeverită încă din vremea întemeierii
răsucită, întărâtat de Lie care zace însângerat acestei biserici cinstite – care, după Sfânta Sofia
la pământ, străpuns de sulița Sfântului Dim- din Constantinopol, este lauda și mângâierea
itrie. Pe crupa calului, în spatele Sfântului, se Răsăritului. Iar poimâine la liturghie, vom cânta
vede călare, de dimensiuni mici, un călugăr. Laudele, cele alcătuite măiestrit după modelul
Este episcopul Gavriil de Damalás, pe care l-au podobiilor, pline de durere și nădejde și sfințită
luat sclav corsarii berberi în 1603 și l-au vân- înflăcărare. Le-a alcătuit unul dintre cei prea
dut beiului Algherí, care l-a dus în seraiul său. A dulci melozi ai Bisericii noastre, Sfântul Theo-
fost sclav mulți ani și se ruga zi și noapte Sfân- fan Graptul (cel Scris), un suflet care a sufer-
tului Dimitrie ca să îl elibereze. Într-o zi, cum a it mult în răbdare și dârzenie. Și vă voi explica
fost ziua de ieri, în preziua ajunului praznicului în puține cuvinte cum a ajuns el în Tesalonic și
Sfântului Dimitrie, l-a văzut pe Sfânt în somn cum a compus aceste tropare mișcătoare de su-
cum a venit călare, l-a suit pe cal și au fugit din flet.
arăbime. Când s-a trezit dimineață, episcopul Acest sfânt, dimpreună cu fratele său The-
Gavriil se afla liber în Tesalonic și a dat slavă odor, sunt cunoscuți ca Theodor și Theo-
lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, apoi s-a fan, cei scriși. Ei s-au născut în Palestina, s-au
urcat într-o corabie și s-a dus în Póros, și de făcut monahi, iar apoi au fost hirotoniți preoți
atunci încolo, în reprezentările Sfântului apare și s-au nevoit în isihie la mănăstirea Sfântu-
și episcopul Gavriil. Așadar, mâine vom alerga lui Sava. Erau amândoi deosebit de cultivați și
din nou, tesalonicenii și alți creștini, la marele cunoșteau în profunzime limba greacă și arabă.

Pagina 9
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Se pare însă, că adevărații creștini au totdeau- anul 850 d.Hr. Sfântul Nichifor Calist îl numește
na de îndurat chinuri, căci, iată, după ce au pe Theofan alăuta cea dulce cântătoare și poet
trecut prigoanele din partea idolatrilor, au în- măiestru. El a scris multe imnuri pentru felur-
ceput alte prigoane, de data asta din partea ite praznice și a alcătuit și un canon mișcător
creștinilor eretici. Iar dacă aceia care au fost spre cinstirea mult chinuitului său frate Theo-
chinuiți de idolatri s-au numit martiri, cei care dor.
au fost chinuiți de creștinii eretici s-au nu-
mit mărturisitori. Asemenea mărturisitori au Dintre stihirile Laudelor despre care am
fost acești frați sfințiți, Theodor și Theofan, pomenit, prima exprimă mai multă durere și
prigoniți de Leon Isaurul, care era iconoclast, pathos; poetul a redat artistic în aceste cântări
și care i-a aruncat în pușcărie și i-a schingiuit, închinate Sfântului Dimitrie durerea sa pen-
iar apoi i-a exilat în Pont. Theodor și-a încheiat tru prigonirea Ortodoxiei, dar și nădejdea
lupta mărturisitoare în al doilea exil în care l-a plină de dârzenie în salvarea Tesalonicului ce-
alungat Theofil, al treilea împărat iconoclast de lui de Dumnezeu ocrotit, care și în acea epocă
după Leon; a murit într-o insulă pustie, care se se afla în mare tulburare. Aceste tropare se
numea Arousía, în mari dureri și lipsuri. The- potrivesc cu încercările dureroase prin care a
ofan, la rândul lui, a fost exilat la Tesalonic, iar trecut de atâtea ori Thessalonicul, din vremea
acolo, rob și asuprit, a compus cu jale a suflet- lui Dioclețian până în zilele noastre. Redau mai
ului aceste cântări, în care îl roagă pe Sfântul jos această primă stihiră a Laudelor (…):
Dimitrie să scape creștinătatea de barbarii care
o asupreau. ”Vino, mucenice al lui Hristos, la noi, celor ce ne
este de trebuință a ta milostivă cercetare și ne apără
Și se numesc cei scriși, pentru că Împăratul pre noi cei dosădiți cu îngrozirile cele tirănești și cu
Theofil a poruncit de au scris cu fier încins nebunia cea cumplită a eresurilor! De care ca niște
pe frunțile lor un poem nerușinat pe care l-a robiți și goi suntem goniți, din loc în loc adesea
alcătuit un lingău de la curte. Sfântul Theofan, trecând, și rătăcind prin peșteri și prin munți. Deci,
după ce a murit împăratul Theofil, a fost ales milostivește-te, prea lăudate, și ne dă nouă iertare;
episcop al Niceei și a murit la adânci bătrâneți, alină viforul și potolește mânia cea asupra noastră,
plin de bună mireasmă duhovnicească, pe la rugând pre Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă”.

Pagina 10
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Tesalonicul, oraşul monumentelor bizantine

Gheorghios Velénis
Perioada cea mai glorioasă a oraşului Tesa- Începând de la finele veacului al treilea
lonic a fost cea a Antichităţii târzii, într-un cli- până pe la mijlocul veacului al cincilea, pat-
mat mai larg de schimbări sociale, de reor- ru conducători înzestraţi, Galeriu Maximian,
ganizare la nivel politic şi de infuzie de noi idei Constantin cel Mare, Teodosie I şi Teodosie
religioase. Până în deceniul al treilea al celui II şi-au legat numele de opere celebre de edifi-
de-al patrulea secol, când Constantinopolul a care şi consolidare, precum complexul Palate-
preluat conducerea, Tesalonicul a reprezentat lor din partea estică a oraşului, cu Hipodromul
cel mai mare oraş din Balcani. şi spaţiul sfânt al Rotondei în relaţie directă cu
În cea mai mare parte a oraşului, şesul mode- Apsida lui Galeriu (Kamára), un mare port în
lase, între zona de coastă şi strada Kassándrou, extremitatea vestică a oraşului, precum şi con-
un sistem urbanistic cu străzi perpendiculare solidarea zidurilor în zona sensibilă, de câmp-
întretăiate, care a supravieţuit până în primele ie, a aşezării. Pe măsură ce noua credinţă s-a
decenii ale secolului nostru, cel puţin în ceea consolidat, prin intervenţia energică a ultimi-
ce priveşte structura de bază. În contextul aces- lor doi împăraţi, unele dintre monumentele
tei reţele istorice, s-au conturat ansambluri păgâne, precum Rotonda şi Octogonul Palat-
arhitectonice extinse precum Vechea Piaţă ului au fost transformate în spaţii de rugăciune
din centrul oraşului, mai spre vest, Locul celor şi închinare creştine, în vreme ce altele au fost
Sfinte iar în latura sud-vestică a aşezării, o mare distruse cu totul, aşa cum s-a întâmplat cu te-
clădire a themelor, care a fost descoperită re- atrul-stadion, cu scopul de a folosi materialele
cent şi care a fost identificată drept celebrul te- din care erau construite pentru înălţarea altor
atru – stadion pomenit în sursele bizantine. construcţii, în principal pentru ridicarea zi-
durilor din vestul oraşului.
Monumente celebre În partea nelocuită a Oraşului de Sus, se ridică
o biserică relativ mică, katholikónul Mănăstirii
Latómou (Cuviosul David), cu un plan în cru-
ce şi elemente arhitectonice evidenţiate, în

Rotonda şi Absida lui Galeriu Katholikónul Mănăstirii Latómou


(Cuviosul David)
Pagina 11
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Biserica Sfântului Dimitrie


Sfânta Sofia din Tesalonic
care unii cercetători caută punctul de plecare
al bisericii în cruce greacă înscrisă, cu cupolă, de mari, în imediata vecinătate a unei băi pub-
specifică acestei perioade până la începutul se- lice, ocupând o parte a teatrului-stadion.
colului al zecelea. O biserică paleocreştină de tip basilică, după
opinia dominantă, a existat, de asemenea, şi în
Cu toate acestea, de la mijlocul veacului al apropierea portului, acolo unde se află astăzi
cincilea până în primele decenii ale secolu- Biserica Sfântului Miná. Basilici de dimensiu-
lui al şaptelea d.H., a predominat tipul bazi- ni mai mici au fost descoperite, de asemenea,
licii cu acoperiş din lemn. Printre eşantioanele în afara zidurilor Tesalonicului. O biserică de
reprezentative din Tesalonic se numără Basil- cimitir, mai jos de strada 3 Septembrie şi o alta
ica cu trei abside numită Panaghia Achiropií- mult mai spre vest, în regiunea Toúmba.
tou [a icoanei Maicii Domnului cea nefăcută Tesalonicul a fost numit foarte sugestiv “oraşul
de mână omenească], care a fost construită în monumentelor bizantine” şi “muzeu al arhi-
a doua jumătate a secolului al cincilea d.H. şi tectonicii ecclesiastice bizantine”. De-a lungul
Biserica cu cinci abside şi transept a Sfântului existenţei milenare a Imperiului Bizantin, Tesa-
Dimitrie, întemeiată în locul marii băi romane, lonicul a dat multe opere reprezentative pentru
în faze de construcție succesive, dintre care prodigiozitatea sa în domeniul artei, asimilând
cea mai veche ar fi avut loc, conform tradiţiei, în mod nemijlocit mesajele cultural ale capita-
în secolul al patrulea d.H. iar, conform opiniei lei alături de care a păşit, menţinând cu aceasta
specialiştilor, în secolul al cincilea. Cu toate ace- o relaţie dialectică.
stea, întregul site paleocreştin, care s-a păstrat Un exemplu reprezentativ al arhitectonicii
până în zilele noastre, poartă pecetea arhitecto- capitalei îl constituie biserica cu cupolă şi
nicii postiustiniene, după cum a reieşit în urma peristil a Sfintei Sofia, operă arhitecturală ce
reparaţiilor ce au fost aduse monumentului în exprimă noile tendinţe ce şi-au făcut apariţia
veacul al treilea al secolului al şaptelea d.H., în la sfârşitul perioadei paleocreştine. Această
urma unor seisme catastrofale succesive. biserică fost caracterizată drept una dintre
foarte puţinele monumente ale perioadei icon-
Sfânta Sofia omahe, din pricina decoraţiunilor neiconice
ale mozaicurilor din anumite zone ale altaru-
Cele două monumente amintite mai sus nu lui, dar şi ale cupolei. Recent a fost propusă o
sunt singulare în Tesalonic în ce priveşte sti- datare anterioară epocii înălţării monumentu-
lul în care sunt construite. În locul în care a lui, înainte de secolul al şaptelea. De asemenea,
fost construită Sfânta Sofia, a existat înainte o a fost pusă în evidenţă şi o succesiune de faze
basilică cu cinci abside, de dimensiuni deosebit ulterioare de construcţie, care au adus cu sine o
Pagina 12
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

modificare a formei exterioare a monumentu- deja existente. În paralel se construiesc biseri-


lui şi au avut drept rezultat crearea unei impre- ci de sine stătătoare în interiorul cărora urma să
sia de clădire extrem de greoaie. fie înmormântaţi ctitorii lor. Un exemplu car-
Monument al perioadei iconomahe a fost acteristic pentru această tendinţă este, în Tesa-
socotită şi o altă biserică, descoperită în lonic, biserica Panaghía Halkéōn, întemeiată
trecut, în timpul lucrărilor de ridicare a unor din iniţiativa unui demnitar bizantin, care ne
construcţii în apropierea Pieţii Hortiáti de este cunoscut din însemnarea epigrafică de pe
altădată, pe baza decoraţiunilor neiconice care grinda de deasupra intrării vestice, unde este
împodobeau zonele cele mai joase ale clădirii. menţionat drept protospătarul Hristóforos.
Continuitatea arhitectonicii eclesiastice a Monumentul, precis datat (1028) deţine o
Tesalonicului şi în special trecerea de la pri- poziţie de frunte în arta arhitecturală bizantină.
ma perioadă bizantină la cea de mijloc poate Construit integral din cărămidă, după un plan
fi observată şi în paraclisul Sfântului Eftimie, exclusiv constantinopolitan, reuneşte trăsături
care se află lipit de colţul sud-estic al basilicii ale şcolii din Constantinopol, dar şi elemente
Sfântului Dimitrie. Este vorba despre o basilică de structură moştenitedin tradiţia grecească
de secol nouă sau zece, de mici dimensiuni, continentală. Arcade suprapuse şi frontoane se
cunoscută mai ales pentru picturile sale murale îmbină într-un întreg armonios unic.
datate la începutul secolului al XIV-lea. Ridicarea bisericii Preasfintei Născătoare
Halkéōn în Tesalonic reprezintă începutul tu-
Biserica Preasfintei Născătoare Halkéōn turor acelor procese care vor crea condițiile
(Panaghía Halkéōn) pentru dezvoltarea unei școli de arhitectură au-
tonome în inima Macedoniei, care va influenţa
Odată cu trecerea în cel de-al doilea mileniu, la rândul ei evoluţia artei într-o zonă geografică
epoca înălţării marilor biserici se încheiase. foarte extinsă, dincolo de hotarele ei nat-
De altfel, în Tesalonic, cele patru mari biseri- urale, din Tesalia, până în zona Skopiá, în-
ci au continuat să funcţioneze, acoperind, ast- tr-o zonă care acoperă Epirul şi Tracia. Faza
fel, nevoile de bază a numeroase comunităţi or- mediobizantină a Sfintei Sofia, în Tesalonic, bi-
todoxe. Înflorirea monahismului în perioada serica Schimbării la Faţă din Hortiátī, katho-
bizantină medie şi târzie, cu deosebire în cap- likónul Mănăstirii Înaintemergătorului în Sé-
itala macedoneană, care întreţinea legături vii rres, Biserica Adormirii Maicii Domnului din
cu Sfântul Munte, a deschis calea unor noi or- Eaní, Kozánī, precum şi opere de mai mici di-
izonturi artistice. Mici paraclise, în marea lor mensiuni din Tesalia sau mai mari dimensiuni
majoritate funerare, sunt anexate unor biserici din Sfântul Munte se constituie în martori de
nedezminţit ai unei activităţi artistice fecunde.

Un scurt moment de ruptură în această evoluţie


a şcolii de arhitectură din Tesalonic l-a consti-
tuit latinocraţia, în primele decenii ale secolu-
lui al treisprezecelea, aşa cum s-a întâmplat, de
altfel, şi în Constantinopol, unde ocupaţia a du-
rat mult mai multă vreme. Centrul de greutate
al activităţilor culturale din provinciile vestice
ale Bizanţului s-a mutat şi mai spre vest, ceea ce
a determinat conectarea şi mai strânsă a Tesa-
lonicului cu Tesalia şi zonele nordice şi vestice
ale Macedoniei şi în principal cu Epirul, unde
Biserica Preasfintei Născătoare Halkéōn se afla, de altfel, şi reşedinţa ierarhilor săi.

Pagina 13
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Tradiţia artistică oecumene şi se vor distinge prin trăsături par-


ticulare specifice diferitelor zone în care au
După mijlocul celui de-al treisprezecelea acţionat.
secol, datorită faptului că unitatea statului bi- În acest duh ecumenic, oraşul Tesalonicu-
zantin fusese restabilită, Tesalonicul a jucat un lui avea să se remarce prin opere arhitectonice
rol frunte în producerea operelor arhitecturale excepţionale precum Sfântul Pantelimon,
importante, dând naştere unei tradiţii artistice Sfinţii Apostoli, Sfânta Ecaterina, Profetul Ilie
autonome şi având înrâurire asupra unor zone precum şi alte biserici mai mici, katholikoane
de creaţie îndepărtate. Relaţia Tesalonicului cu de mănăstiri în cea mai mare parte a lor, care
Constantinopolul, care între timp îşi recâştigă prin dimensiunile dar şi prin dispoziţiile lor
vechea strălucire, va cunoaşte o nouă fază, de- artistice pun în evidenţă ecourile şcolii de
osebit de fecundă, susţinută de alte funda- arhitectură care s-a dezvoltat în Tesalonic şi, în
mente artistice, fără tendinţe sterile de imitaţie, general, în Macedonia. O şcoală care şi-a pus
într-o atmosferă mai generală de circulaţie a pecetea pe arta din majoritatea ţărilor balcan-
valorilor culturale, care vor influenţa întreaga ice, pentru o perioadă de cel puţin două secole.

Biserica bizantină a Sfântului Prooroc Ilie


din Tesalonic

Pagina 14
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Cucerirea Tesalonicului de către arabi în 904

Paolo Odorico
În expunerea mea, mă sprijin pe textul lui o tradiţie cu rădăcini foarte vechi, care se va
Ioannis Kameniátis, Cucerirea Tesalonicului păstra până într-o epocă mai recentă. În perio-
de către arabi din anul 904. Deoarece această ada turcocraţiei, klefții (κλέφτες) şi haiducii vor
primă conferinţă se adresează unui public mai face acelaşi lucru. În Balcani, uskocii şi haiducii,
larg decât cel reprezentat de specialiştii în stu- jumătate piraţi, jumătate luptătorι în rezistenţă,
dii bizantine şi, prin urmare, are un caracter luptă împotriva turcilor, dar şi a veneţienilor,
mai general, doresc să mulţumesc în mod de- inamici ai turcilor. Acestor grupuri sociale li se
osebit oraşului Tesalonic, care ne găzduieşte alătură şi mardaiţii, care sunt instalaţi în jurul
în aceste zile, prezentând unul dintre cele mai muntelui Αmanós, stăpâni ai „Porților Siriei”, la
triste evenimente din istoria sa: cucerirea din graniţa Imperiului cu Califatul arab. În alte rân-
anul 904 de către piraţii arabi. duri, administrația de la Constantinopol luptă
De vreme ce Şcoala de vară de anul acesta împotriva lor, dar. De obicei, se folosește de
este consacrată studiului comunităţilor şi gru- ei împotriva musulmanilor. Dar de ce facem
purilor în Bizanţ, voi începe această prezentare referire la această populație? Tocmai pentru că
cu o observaţie cu caracter mai general. Avem un tânăr mardait avea să devină pricina cucer-
nefericita obişnuinţă de a privi în trecut cu ochii irii Tesalonicului.
obişnuiţi să vadă propria noastră proiecţie as- Leon era un tânăr creștin, născut cel mai prob-
upra realităţii, lucru ce ne împiedică să ve- abil în cetatea Attáleia (Antalia de astăzi) și
dem anumite evenimente sau situaţii aşa cum
au fost ele cu adevărat. Voi explica ce vreau să
spun printr-un exemplu: un stat plurietnic şi
multicultural, aşa cum este imperiul, e carac-
terizat printr-o realitate socială complexă, iar
orice tip de uniune este greşită.
A fi cineva romeu sau cetăţean al Imperiului Bi-
zantin de Răsărit însemna să recunoască autori-
tatea împăratului de la Constantinopol şi să-și
plătească taxele. Dar, cu cât ne îndepărtăm mai
mult de centrul imperiului, adică de Constan-
tinopol, situaţia se deteriorează din ce în ce mai
mult. Diferitele populaţii şi ansambluri sociale
sunt destul de autonome, iar comunităţile care
trăiesc în apropierea graniţelor sunt pregătite
să treacă de la un stăpân la altul. Prin urmare,
odată se supun împăratului, altădată slujesc in-
tereselor duşmanilor imperiului. Lectura epo-
peii Dighénis Akrítas, de pildă, ne face cunoscută
existenţa a două grupuri, grănicerii (δηγένες) şi
apelátes (απελάται), care se află în conflict. Ape-
látes sunt un fel de bandiţi la serviciile cărora,
în anumite situaţii, Imperiul recurge pent-
ru apărarea graniţelor sale. Este vorba despre Tesalonicul istoric
Pagina 15
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

căzut prizonier la arabi și trecut la islam cu nu- Ioánnis Kameniátis, căruia îi acordăm cuvântul
mele de Rashiq al Wardami și rămas cunoscut pentru a descrie situația pe care a trăit-o. Dar
în documentele arabe drept Ghulam Zourafa, să aruncăm mai întâi o privire pe hartă. Chiar
adică sluga lui Zurafa. Acest Leon Apostatul dacă cunoaștem foarte bine situația topografică
s-a dovedit a fi un marinar destoinic, ajungând a orașului actual, s-ar putea să ne scape situația
căpetenia forțelor navale arabe. El se întoarce în care se aflau atunci zidurile de apărare din-
împotriva cetății sale de obârșie, Attáleia, pe spre mare, care, împreună cu alte ziduri de
care o cucerește în 904. Această izbândă îi dă apărare, aveau să fie demolate în secolul al XI-
aripi și, aflat în fruntea unei flote, visează să lea pentru a face loc dezvoltării ansamblului
cucerească întregul Imperiu bizantin. Ținta lui portuar. Orașul bizantin de la începutul secolu-
următoare, după Attáleia, este chiar capitala lui al X-lea era foarte bine protejat în părțile de
Constantinopol, trecând Dardanelele cu suc- est și de vest, iar zidurile dinspre nord erau și
ces. ele puternice. Desigur, în acea vreme nu exis-
În acea vreme pe tronul Bizanțului se găsea ta nici Yedi Kule (fortăreața otomană zisă „Cea
Leon al VI-lea, cel supranumit „cel Înțelept”, fiul cu Șapte Turnuri”), nici ceea ce azi numim Ak-
lui Vasile I Macedonul. Imperiul nu era în stare ropole (Orașul de Sus), adică partea de „sus” a
să facă față agresiunii arabe, având de a face orașului.
cu un pericol și mai mare, acela al bulgarilor, În urma cercetărilor, am reușit să identificăm
care-i învinseseră pe bizantini la Bulgarophy- Akropolele acelei vremi, din care azi se mai
gon (Thracia de Est) în 896. Țarul lor, Syme- păstrează doar zidurile interioare. În ceea ce
on I, visa și el să cucerească Imperiul bizantin. privește zidurile dinspre mare, acestea nu pu-
Această luptă [cu bulgarii] secătuise Imperiul. teau fi prea înalte, și e posibil să fi existat și un
Dedicați luptei împotriva bulgarilor, bizanti- șanț de apărare paralel cu aceste ziduri, tocmai
nii abandonaseră controlul asupra Siciliei, iar pentru că nu erau foarte puternice. În opinia
în anul 903, ultima cetate aflată în stăpânire mea, acest zid maritim se întindea până la Tur-
bizantină, cade în 903 în mâinile arabilor. În nul Alb de astăzi, iar alături de el exista și un
aceeași perioadă, Damian din Tars, aliat al lui drum.
Leon Apostatul, jefuiește orașul Dimitriada În anul 904, locuitorii [Tesalonicului] nu se
(cetate în apropiere de orașul contemporan simțeau în siguranță. Știrile care veneau vor-
Vólos). beau de o flotă de pirați care avea să distrugă to-
Mai mult, triburile slave aflate în interiorul tul. Însuși Împăratul a trimis de veste, prin curi-
Imperiului, în Grecia, și care atacau adesea bo- er, pentru a-i înștiința pe locuitori să ia măsurile
gatele orașe bizantine, pradă orașul Véria. Leon de apărare corespunzătoare:
Apostatul consideră acest moment propice Un curier a venit din partea Împăratului Romeilor,
pentru a-și împlini visul. Împăratul Leon al a evlaviosului Împărat Leon și ne-a anunțat
VI-lea adună flota bizantină pentru a apăra năvălirea barbarilor, adică a blestemaților de sar-
capitala. Pirații nu îndrăznesc să atace această acini, și ne-a dat poruncă să ne înarmăm cât mai
flotă, așteptând în Marea Marmara. Leon nu-și repede cu putință și să ne pregătim de război. Ne-a
abandonează planul de a lovi în inima Imperiu- mai spus, de asemenea, că la el au venit unii care
lui. Pe când capitala era apărată de flotă, al doi- fuseseră prizonieri la barbari și care l-au înștiințat
lea oraș al Imperiului, Tesalonicul, nu dispu- de planurile acelora. Barbarii se vor năpusti cu
nea de sistemele de apărare necesare, iar Leon toată forța lor asupra orașului nostru pentru că au
Apostatul era foarte bine informat despre acest aflat de la unii prizonieri luați de ei că zidurile din-
lucru, drept pentru care pornește înspre oraș, spre mare sunt ușor de străpuns și orașul ușor de
decis să termine cât mai repede și să ia o pradă prădat.
cât mai mare. Panica va cuprinde orașul. Locuitorii știu bine
Redau în continuare relatările unui martor oc- că punctul slab al orașului sunt zidurile dinspre
ular, victimă a acestor evenimente, cronicarul mare. Delegatul Împăratului, Protospătarul

Pagina 16
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Petronás, avea sarcina de a lua măsurile de adâncime și la mică distanță una de alta. În acest
apărare corespunzătoare. fel a fost construit un ciudat zid submarin, mai în-
Îndată ce au ajuns aceste vești, confuzia și zvonu- alt și mai puternic decât zidul de pe uscat.
rile pline de panică au umplut orașul. Cu toate De la Constantinopol sosește, însă, un alt
acestea, am început să căutăm modul prin care personaj, Leon [Hitzilákis], care tocmai
am putea să ne asigurăm salvarea, să ne apărăm fusese numit guvernator al orașului și al regi-
înaintea dușmanilor și să organizăm lupta îm- unii, iar Petronás este silit să se reîntoarcă în
potriva acestora. Dar mintea fiecăruia era cuprinsă capitală. Noul Strateg schimbă cu totul direcția
de deznădejde datorită lipsei noastre de experiență de apărare, abandonând sistemul submarin
întru cele ale războiului. Nu cunoșteam deloc acest prevăzut de predecesorului său și luând decizia
fel de lucruri și nu știam de unde să începem. de a întări zidul de pe țărm. De ce a luat această
Protospătarul Petronás, cunoscător al tehn- măsură, nu știm, iar textul lui Kameniátis are
icilor de război, decide să pună în practică o grijă să nu rănească sensibilitatea nimănui
strategie de apărare cunoscută încă din Antich- aducând învinuiri. Putem presupune că noul
itate: aruncă în mare pietre mari de mormânt, guvernator, Leon, voia să arate cine este șeful și
cu scopul de a crea o barieră care să împiedice să-și impună propriul plan strategic. Lucrările
apropierea corăbiilor de țărm. la zidul submarin se întrerup și încep la zidul
A fost, astfel, gândită o metodă de apărare isteață de pe țărm, unde se construiesc turnuri de
și eficientă. Se știa că toată latura de sud a orașului, lemn. Din nou, însă, lucrurile nu merg așa
aflată pe malul mării, dacă ar fi fost accesibilă bar- cum ar trebui, pentru că din capitală sosește un
barilor, le-ar fi căzut ușor pradă acestora, pent- nou delegat, cu noi directive. Generalul Leon
ru că nimic nu i-ar fi împiedicat să se găsească pe cade de pe metereze și-și fracturează bazi-
o poziție mai înaltă decât zidul orașului, care era nul. Comandantul regiuni Strymónas trimite
scund. Corăbiile erau mai înalte decât zidul, iar întăriri, reînsuflețind curajul [locuitorilor], dar
barbarii puteau să-i atace ușor pe cei ce apărau poporului nu-i rămâne decât să aștepte salva-
zidul. De aceea s-a ajuns la concluzia de a se con- rea de la Sfântul Dimitrie.
strui acel baraj submarin, o capcană isteață, pent- Din nefericire, după două zile de dârză
ru a asigura salvarea orașului și a împiedica acce- rezistență, orașul avea să fie cucerit, jefuit și
sul inamic. În părțile de est și de vest ale orașului, trecut prin sabie, iar corăbiile piraților aveau să
erau multe morminte de piatră construite de vechii plece însoțite de corăbiile găsite în port și luate
greci și unde își îngropaseră morții. Aceste pie- pentru a putea purta în robie peste 20 de mii
tre mari au fost transportate și așezate în mare. de tineri locuitori, inclusiv pe autorul cronicii,
Bucățile de piatră erau ascunse sub apă, la mică Ioan Kameniátis.

Pagina 17
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Sfinții Chiril și Metodie – luminătorii slavilor –


11 mai
Prof. Dimitrios Gonis
1. Contextul istoric cu o dublă cerință: încheierea unei alianțe și
trimiterea unor învățători ortodocși, care să
Pentru a apăra granițele de Est de pericolul slav, propovăduiască Evanghelia în limba slavă. Cei
conducătorii statului franc reușiseră să-i sub- trei lideri ai Imperiului Bizantin: împăratul Mi-
juge pe slavii din Boemia și Moravia, silindu-i hail III (842-867), patriarhul Fotie (858-867)
să recunoască dominația francă. De asemenea, și generalul Várdas, după ce au analizat proble-
pentru a-și asigura și influența bisericească, ma atât din punct de vedere politic, cât și bis-
episcopiile de Regensburg și Passau, precum ericesc, au acceptat propunerile lui Rastislav.
și arhiepiscopia de Salzburg au dezvoltat o Astfel a început activitatea misionară a fraților
importantă activitate misionară în Boemia, Constantin și Metodie și a ucenicilor lor în
Moravia, Nitra (Slovacia) și în Ungaria de Vest. Moravia Mare. La scurt timp, trupele bizantine
În Boemia nu prea au avut succes, însă în Mora- și-au făcut apariția la granițele bulgare, iar flo-
via și Nitra insistența lor a dat destule roade. La ta bizantină a făcut o demonstrație de forță pe
aceasta a contribuit și ajutorul de care s-au bu- malul bulgăresc al Mării Negre și pe Dunăre.
curat din partea conducătorilor locali. Strâmtorat, Boris a fost nevoit să cedeze în fața
puterii bizantine. În 864, poporul bulgar a fost
În anul 830, regele Moraviei, Moimir I, a an- încreștinat de către misionarii bizantini. Însuși
exat Nitra la regatul său. Succesorul său, Ras-
tislav (846-870), a lărgit și mai mult granițele,
creând Moravia Mare, și, încet-încet, a reușit să
obțină independența statului morav, eliberân-
du-l de sub stăpânirea francilor. După ce Lu-
dovic Germanul a eșuat în încercarea sa de a
subjuga din nou Boemia și Moravia, Rastislav
și-a întărit atât de mult poziția, încât intervenea
chiar și în treburile interne ale statului franc.
În acest sens, i-a luat partea fiului lui Ludovic,
Carloman, atunci când acesta din urmă s-a re-
voltat împotriva tatălui său (861). Pentru a face
față acestui pericol, Ludovic a căutat să încheie
o alianță cu regele bulgarilor, Boris. Tratativele
din franci și bulgari au durat trei ani (860-863).
În cele din urmă s-a ajuns la un acord, care pre-
supunea, pe de o parte, organizarea unei cam-
panii comune împotriva lui Rastislav, iar, pe de
altă parte, încreștinarea lui Boris de către fran-
ci.
Temându-se de această alianță franco-bulgară,
Rastislav, după ce a primit răspuns negativ
din partea papei Nicolae I, de la care ceruse
ajutor, a apelat la împăratul bizantin (862),

Pagina 18
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Boris s-a botezat, primind numele Mihail stantin Porfirogenetul ne informează că proce-
(după numele nașului de botez al împăratului sul de încreștinare a slavilor a început încă de
Imperiului Bizantin). pe vremea împăratului Heraclius (610-640),
cel care adusese preoți din Roma în Balcani,
2. Identitatea celor doi frați pentru a propovădui Evanghelia și a-i boteza
pe sârbi. Această inițiativă a fost continuată
Alegerea celor doi frați tesaloniceni – Constan- de bizantini și în secolele următoare. De ase-
tin Filosoful și Metodie – pentru a propovădui menea, e cunoscut faptul că rușii, după atacul
creștinismul în Moravia nu a fost întâmplătoare. inopinat din 860 asupra Bizanțului, au primit
Constantin (826/827 – 869) făcuse studii nu numai misionari, ci și episcopi, pentru or-
avansate în Tesalonic, pe care și le-a desăvârșit ganizarea noii Biserici create.
la renumita Universitate din Constantinopol, Trebuie precizat faptul că și în Moravia Mare
lângă profesori iluștri, primind aleasa distincție – unde și-au desfășurat activitatea cu precădere
de «Filosof». În plus, calitățile sale fuseseră cei doi frați – creștinismul se răspândise încă
deja încercate cu succes în cadrul a două mis- înainte de venirea acestora. Izvoarele istorice
iuni diplomatice în Arabia și pe teritoriile haz- nu se îndoiesc deloc de acest lucru. Mai ex-
are (860). Ba mai mult decât atât: dovedise act, în Viața sfântului Chiril, se menționează că
că avea darul de a învăța limbi străine într-un regele moravilor, Rastislav, i-a scris împăratului
scurt interval de timp și de a le mânui cu multă Mihail III următoarele: «Poporul nostru a res-
ușurință. Fratele său mai mare, Metodie (815- pins idolatria și ține legea creștină, însă nu avem
885), nu avea educația aleasă a lui Constantin, nici un învățător vrednic, care să ne explice dreap-
însă lucrase ca aministrator într-un cadrul unui ta credință în limba noastră, astfel încât, văzând
serviciu bizantin de pe teritoriile slave, astfel aceasta, să ne imite și alte popoare. De aceea,
că dobândise calitățile necesare (deprinderea stăpâne, trimite-ne un episcop sau un învățător is-
limbii și obiceiurilor locale) pentru a face mi- cusit. Pentru că legea cea bună de la voi provine
siune în rândul slavilor [6]. De altfel, ca stareț și se răspândește la toate țările». Așadar, din
al mănăstirii Polychroníou, venise de multe spusele lui Rastislav, deducem următoarele:
ori în contact cu slavii, care aveau o prezență slavii fuseseră vizitați deja de alți misionari –
puternică în regiunea respectivă (Bitinia – Asia latini, greci, germani – care le-au propovăduit
Mică). adevărul creștin, însă fără succes. Ca oameni
Misiunea în rândul slavilor vestici (moravilor) simpli și neșcoliți, aceștia aveau nevoie de un
a debutat sub auspicii bune. Cei doi frați au învățător, care să-i îndrepteze spre adevăr și
creat alfabetul slav, au făcut traduceri, și-au să le explice învățătura de credință în termeni
făcut ucenici și s-au apucat de treabă. Lucrar- simpli. Prin urmare, e clar că în Moravia acti-
ea lor misionară pe tărâmurile slave a fost una vau deja o serie de misionari veniți din Ger-
remarcabilă [8]. Cu toate acestea, însă, nu s-a mania, Italia și Bizanț, care Îl propovăduiau
bucurat de aprecierea cuvenită din partea lumii pe Hristos Cel răstignit, dar foloseau alte me-
creștine, care, în mod vădit, îi nedreptățește, tode, alte practici liturgice, alt drept canonic.
de vreme ce îi consideră drept simpli predica- Rastislav nu solicita trimiterea unor învățători
tori ai Creștinismului în lumea slavă. Este oare doar de dragul de a spori numărul misionar-
satisfăcătoare și conformă cu realitatea această ilor, ci avea nevoie de oameni care să învețe
considerație? poporul în limba sa maternă, să slujească și
să traducă în slavonă cărți teologice; oameni
3. Evaluarea lucrării lor care, împreună cu ceilalți misionari, să creeze
și să organizeze Biserica Moraviei, astfel încât
Mai întâi, trebuie spus că sfinții Chiril și Meto- țara sa să dobândească nu numai independența
die nu sunt primii misionari care au propovăduit politică, ci și pe cea bisericească. Cei doi frați
Evanghelia pe tărâmurile slave. Împăratul Con- nu au reușit să-i îndeplinească toate dorințele

Pagina 19
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

regelui morav. În schimb, au reușit ceva mult scrierea slavonă. Acest instrument a fost dăruit
mai de preț: au creat scrierea slavonă. slavilor de către cei doi frați, care au reușit acest
Imediat ce a sosit în Moravia, Constantin a lu- lucru tocmai pentru că erau fideli unui princip-
crat ca învățător de limbă slavonă. Regele Ras- iu sănătos: fiecare om, fiecare popor are dreptul
tislav, după ce l-a primit cu onoruri, a adunat de a-L slăvi pe Dumnezeu în limba lui maternă.
mai mulți ucenici, pe care i-a predat acestuia Aplicarea acestui principiu arată nu numai
spre a fi școliți. Într-un timp extrem de scurt, măreția sufletului lor, ci și respectul pe care îl
Constantin a reușit să traducă în slavonă rân- aveau față de libertatea umană, față de person-
duiala Utreniei, Ceasurilor, Sfintei Liturghii, alitatea omului. În același timp, dezmințește
Vecerniei, Pavecerniței, precum și a anumitor mitul referitor la existența anumitor popoare și
sfinte Taine. Așa cum e lesne de înțeles, efor- națiuni alese sau sfinte. Aceștia au demonstrat
tul său avea în special scop liturgic, adică de a-i că toți oamenii și toate popoarele sunt egale
învăța pe ucenici rânduiala slujbelor bisericești în fața lui Dumnezeu și, prin urmare, au drep-
și a sfintelor Taine. Aceștia, după ce învățau tul de a-L slăvi în limba lor maternă. Cultul di-
limba slavonă veche, trebuiau să se familiar- vin, pentru a fi autentic și sincer, trebuie să fie o
izeze cu viața liturgică. Pe scurt, erau destinați experiență care pornește din suflet, iar nu o ro-
să devină viitorii clerici ai Moraviei Mari, fapt stire mecanică de cuvinte și texte într-o limbă
confirmat de altfel de evoluția ulterioară a lu- străină. Sufletul uman se exprimă cel mai bine
crurilor. Conform biografului său, Constan- în limba maternă a fiecărei persoane, iar acest
tin a rămas patruzeci de luni în Moravia, după lucru e valabil și în cazul sufletului slav.
care a plecat pentru a-i hirotoni pe ucenicii Pentru a săvârși Sfânta Liturghie și a
săi. Dacă presupunem că cei doi frați au sosit propovădui în limba slavă, sfinții Chiril și Me-
în Moravia în 863, atunci plecarea lor trebuie todie trebuiau să dispună de cărți liturgice, pre-
să se fi petrecut în anul 867. Cel mai probabil, cum și de texte patristice și canonice traduse în
hirotonia ucenicilor lor s-a petrecut la Roma, această limbă. La început, au creat un alfabet ca-
nu numai pentru că Moravia se afla pe atun- pabil să exprime toate sunetele limbii slavone.
ci sub jurisdicția Bisericii Apusene, ci și pent- Este vorba despre «alfabetul glagolitic» (de la
ru că cei doi frați au luat cu ei Moaștele sfân- rădăcina cuvântului slav «gol», care derivă de
tului Clement al Romei, cu scopul vădit de a la substantivul din limba slavă veche «glagol»,
le dărui Papei [15]. Calitățile de dascăl iscusit care înseamnă cuvânt, și de la verbul «glagola-
ale lui Constantin au ieșit din nou la suprafață ti», care înseamnă a vorbi). Apoi, pornind de
când au ajuns în Panonia. Regele Panoniei, Ko- la rădăcini slave, dar și grecești, au alcătuit un
cel, nu numai că l-a primit cu onoruri, ci «s-a și număr foarte mare de cuvinte și expresii, pentru
îndrăgostit de limba slavonă, pe care a învățat-o», a putea împărtăși slavilor toată bogăția textelor
desigur de la învățătorul Constantin. Ba mai liturgice bizantine, a pericopelor evanghelice și
mult decât atât: «a poruncit unor ucenici (cin- apostolice, a textelor canonice și patristice, etc.
cizeci la număr) să învețe și ei această limbă». Astfel, limba slavonă, dintr-o limbă nescrisă, a
devenit un instrument flexibil, prin care cultu-
Date fiind aceste constatări, pentru a putea ra bizantină a fost sădită în lumea slavă.
înțelege dimensiunea lucrării celor doi frați, De asemenea, cei doi frați au pus bazele unei
trebuie să vedem mai întâi ce loc ocupa limba noi literaturi – literatura slavă. Nu numai că au
slavă până în acel moment. Era vorba despre o tradus în slavonă texte grecești, dar au și scris
limbă săracă, care era folosită în administrație, opere originale direct în slavonă. Cu siguranță
agricultură și în alte domenii. Vocabularul ei era că misiunea lor nu a fost una ușoară, mai ales
sărăcăcios, iar posibilitățile de exprimare limi- că nu erau dispuși să facă nici un compromis în
tate. Pe atunci, civilizația europeană bătea tim- ceea ce privește limba liturgică. Cu ajutorul lui
id la porțile slavilor, însă fără să poată intra, în- Dumnezeu și printr-un efort personal uriaș, au
trucât nu existau instrumentele necesare, adică reușit să depășească problema creării unei noi

Pagina 20
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

limbi scrise, precum și problema traducerilor. i-a învins folosind versete din Sfânta Scriptură,
Aveau însă de înfruntat reacția dură a potrivn- însă nu specifică despre care versete este vorba.
icilor, adică a celor care contestau practica Al doilea episod s-a consumat în Veneția,
introdusă de cei doi în Biserica slavilor vestici. acolo unde poposiseră cei doi frați, dimpreună
cu ucenicii lor, în drum spre Roma. De data
4. Conflictul cu «trilingviștii» aceasta, discuția care a avut loc a fost mult mai
aprinsă și chiar aprigă pe alocuri. Episcopii,
Așa cum aflăm din viețile celor doi frați, în preoții și monahii latini s-au «năpustit» asupra
vremea aceea existau anumiți oameni care se lor ca vulturii asupra pradei. Nu s-au mulțumit
împotriveau introducerii limbii slave în cadrul numai să susțină cu înverșunare cunoscuta lor
cultului divin. Este vorba despre așa-zișii teorie despre cele trei limbi sfinte, ci s-au de-
«trilingviști» sau «pilatiști». Aceștia susțineau dat și la exercitarea unei critici acute la adresa
că există doar trei limbi sfinte, alese de Dumn- sfântului Chiril. Mai exact, i-au reproșat fap-
ezeu: ebraica, greaca și latina. Numai în aces- tul că a creat o scriere și că învață într-o limbă
te limbi poate fi slăvit Dumnezeu. Trilingviștii despre care nu avea cunoștință «nici un apos-
credeau că teoria lor are temeiuri scripturis- tol, nici un Papă, nici Grigorie Teologul, nici Feric-
tice. E cunoscut faptul că Pilat a dat poruncă itul Ieronim, nici Fericitul Augustin». Alegerea
ca, pe Crucea lui Iisus, să fie pusă următoarea persoanelor acestora nu e deloc întâmplătoare.
inscripție: «Iisus Nazarineanul, regele iudeilor» Fără îndoială că apostolii – cu harul Sfântului
(Ioan 19, 19-20; cf. Luca 23, 38), scrisă cu li- Duh primit în ziua Cincizecimii – aveau drep-
tere evreiești, grecești și latinești. Întrucât tul să creeze sau să propovăduiască într-o nouă
centrul învățăturii lor consta în promovarea limbă. Același drept îl alocau apusenii și Pa-
exclusivă a celor trei limbi în care a fost scrisă pei, conducătorul Bisericii lor. Ceilalți trei sunt
inscripția de pe Sfânta Cruce, aceștia au fost părinți și scriitori bisericești cu o mare autori-
numiți «trilingviști» sau «pilatiști» de către tate atât în Apus, cât și în Răsărit, care au scris
sfântul Chiril, care de altfel i-a și combătut. Pri- în greacă (Sf. Grigorie), repsectiv latină (Fer.
ma ciocnire cu trilingviștii s-a înregistrat pe Ieronim și Fer. Augustin).
tărâmuri morave. Biograful sfântului Chiril ne În ciuda înverșunării cu care a fost atacat de
informează că acesta s-a duelat verbal cu ei și către interlocutorii săi, sfântul Chiril nu a șovăit

Pagina 21
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

să le dea un răspuns pe măsură, fondat pe trei tul de a-L lăuda pe Dumnezeu în limba sa
tipuri de argumente: a) argumente raționale, maternă, sfântul Chiril recurge la o serie de ci-
b) argumente luate din practica Bisericii în ce tate (14 în total), luate atât din Vechiul, cât și
privește limbile liturgice ale popoarelor și c) ar- din Noul Testament, care însă nu susțin poziția
gumente scripturistice. sa în mod direct, ci indirect. Acestea pot fi gru-
pate în următoarele categorii: îndemnuri către
a) Argumentele raționale pornesc de la însăși toate neamurile pământului de a-L preaslăvi pe
legea naturii, adică de la existența unor fenom- Dumnezeu, accentuarea ideii că cei care cred
ene naturale, precum ploaia, soarele, aer- în Hristos sunt copiii lui Dumnezeu și, prin
ul, bunuri pe care Dumnezeu le oferă tuturor urmare, sunt egali între ei și au drepturi egale
oamenilor în mod egal. La rândul său, sfântul chiar și din punct de vedere lingvistic, îndem-
nu a ezitat să le pună și el latinilor întrebări la nuri pentru propovăduirea creștinismului la
fel de tăioase: de ce aceștia, fără pic de rușine, toate popoarele (firește, în limba fiecărui pop-
recunosc numai trei limbi ca fiind liturgice, or), criticile lui Hristos adresate fariseilor și a
disprețuind astfel celelalte popoare, pe care învățătorilor de lege, pe motiv că îi împiedică
le consideră a fi oarbe și surde? Este oare ne- pe oameni să primească creștinismul și să intre
putincios Dumnezeu întrucât nu poate să ac- în Împărăția Cerurilor, îndemnuri la vorbirea
cepte mai multe limbi sau atât de invidios și în limbi în Biserică, care însă trebuie însoțită
încăpățânat încât nu vrea acest lucru? În felul de interpretare și cuvânt de zidire, mărturisirea
acesta – în mod indirect, dar categoric – sfân- fiecărei limbi că Domn este Iisus Hristos.
tul Chiril a proclamat două adevăruri: primul Aceasta din urmă presupune că fiecare credin-
constă în faptul că toate popoarele sunt egale cios trebuie să facă această mărturisire în lim-
înaintea lui Dumnezeu, având aceleași dreptu- ba sa.
ri, iar al doilea în faptul că fiecare popor și fie-
care om are dreptul inviolabil de a-L slăvi pe Scriitorul vieții sfântului Chiril relatează că
Dumnezeu în limba sa maternă, drept pe care acesta i-a combătut pe latini cu aceste argu-
nimeni nu i-l poate confisca. Aceste adevăruri mente și cu multe altele, iar apoi a plecat de la
le-a argumentat cu citate din Sfânta Scriptură: ei .
«Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El
face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și 5. Atitudinea papilor față de lucrarea celor
trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți» doi frați
(Mat. 5, 45).
Papa Nicolae I (858-867), când a aflat că cei doi
b) Argumentul luat din practica Bisericii misionari se află în Veneția, i-a chemat la Roma.
se referea la faptul că, încă de pe atunci, multe De primirea lor, însă, s-a ocupat succesorul său,
popoare aveau propria lor limbă liturgică, Adrian II (867-872), care a ieșit în întâmpinar-
slăvindu-L pe Dumnezeu în limba lor maternă. ea lor cu cruci și prapuri și însoțit de o mulțime
Printre acestea se numărau: armenii, perșii, ab- de credincioși care țineau în mâini lumânări
hazii, ibericii, goții, avarii, turcii, hazarii, arabii, aprinse. I-a binecuvântat, i-a felicitat și nu s-a
egiptenii, sirienii și alții. Într-adevăr, cele mai zgârcit în cuvinte de laudă la adresa lor, numin-
multe dintre popoarele enumerate aveau pe du-i părinți, odrasle iubite și aducătoare de bu-
atunci (867) propria lor limbă liturgică. Exis- curie, cununi de credință, slavă și frumusețe,
tau însă și popoare pe care sfântul Chiril nu le-a podoabe ale Bisericii, bărbați apostolici, etc..
pomenit, spre exemplu etiopienii și besii (po- Cel mai important e faptul că și-a manifes-
por tracic). tat pe diverse căi sprijinul său în favoarea folo-
sirii slavonei ca limbă liturgică: a sfințit cărțile
c) Pentru a-și fundamenta scripturistic argu- sfinte traduse în slavonă, le-a depus în biserica
mentul său cum că fiecare popor are drep- Sfânta Maria, «unde s-a săvârșit Sfânta Liturghie

Pagina 22
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

pe baza lor». Apoi a poruncit episcopilor For- din dorințele lui Kocel, aceea de a-l hirotoni
mozo și Gaunderich să-i hirotonească pe uce- pe Metodie episcop al Panoniei. În perioada în
nicii slavi în preoți, diaconi și ipodiaconi. Ime- care a fost arhiepiscop al Panoniei, Metodie a
diat a ordonat să fie săvârșită Sfânta Liturghie avut sediul la Sirmium.
în slavonă de către episcopii Arsenie și Anasta- Numirea lui Metodie ca episcop de Pano-
sie Bibliotecarul, în biserica Sfântul Petru, iar nia îi convenea atât lui Kocel (întrucât mar-
în zilele următoare, rând pe rând, în bisericile ca independența față de clerul franc), cât și
Sfânta Petronila, Sfântul Andrei și Sfântul Pav- lui Papa, care își înființa astfel o nouă episco-
el. În Viața sfântului Metodie, se menționează pie în teritoriile aflate sub jurisdicția cleru-
faptul că Papa l-a silit pe un episcop trilingvist lui franc, oferindu-i totodată posibilitatea de
să hirotonească trei preoți și doi citeți din rân- a-și extinde influența și asupra Iliricului Es-
dul ucenicilor slavi. tic. Tocmai de aceea membrii clerului franc au
O cinste aparte i-a acordat lui Constantin, reacționat cât se poate de prompt. În primăvara
care, cu cincizeci de zile înainte de adormirea lui 870, l-au arestat pe Metodie, cel mai proba-
sa, a fost tuns în monahism, primind numele bil în Moravia, și, pe ascuns, l-au dus la Regens-
Chiril. După moartea sa, survenită pe 14 feb- burg, unde l-au judecat. Pe baza unor învinuiri
ruarie 869, la vârsta de 42 ani, papa Adrian a false, Metodie a fost condamnat de către epis-
adresat un apel către toți grecii și romanii din copii franci și de Ludovic Germanul. Acuzația
Roma, «să se adune ținând lumânări în mâi- principală care i s-a adus a fost că acționa în re-
ni, ca să cânte și să-l înmormânteze pe Chiril giuni aflate sub o altă jurisdicție (a episcopilor
cu multă cinste, de parcă ar fi fost vorba de în- franci). Din nou pe ascuns, a fost întemnițat în-
mormântarea papei». Ba mai mult decât atât: tr-o mănăstire din Suabia, unde a fost păzit cu
papa era gata să-i cedeze mormântul său aflat strictețe și, timp de doi ani și jumătate (870-
în interiorul bisericii Sfântul Petru, dar, până la 873), a fost supus la grele încercări.
urmă, la insistențele fratelui său, Metodie, sfân- Abia la începutul anului 873, papa Ioan VIII,
tul Chiril a fost înmormântat în biserica Sfân- aflând de nedreptatea comisă de episcopii fran-
tul Clement, în partea dreaptă a Sfântului Al- ci, a trimis numaidecât epistole către aceștia și
tar. Deasupra mormântului său, romanii au pus către fiul lui Ludovic, în care cerea eliberarea
icoana sa și au aprins o candelă, care ardea zi și lui Metodie și asigurarea condițiilor necesare
noapte . exercitării libere a sarcinilor sale arhiepisco-
Papa Adrian și-a păstrat aceeași atitudine pale. Ca să-i convingă să-l elibereze, papa le-a
pozitivă față de limba slavonă și după moartea interzis episcopilor franci să săvârșească Sfânta
lui Chiril. În epistola sa adresată regilor Rasti- Liturghie atât timp cât îl țineau ostatic pe Me-
slav, Svatopluk și Kocel și transmisă prin Me- todie. Odată eliberat, Metodie a mers în Mora-
todie, care se îndrepta spre Sirmium, aproba via Mare (873) la insistențele poporului morav
și binecuvânta atât săvârșirea Sfintei Liturghii și mai ales ale regelui Svatopluk. Aici a dezvol-
în limba slavonă, cât și propovăduirea Evang- tat o activitate extrem de curajoasă: a predicat
heliei în aceeași limbă. De asemenea, și-a dat bi- Evanghelia la neamurile idolatrice și a luptat
necuvântarea pentru efectuarea de noi traduc- pentru redresarea morală a societății. Nu a ezi-
eri, care să-i ajute pe credincioși să cunoască tat să-i mustre chiar și pe mai marii societății
poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Referitor din cauza devierilor lor morale.
la săvârșirea Sfintei Liturghii a pus o singură Însă, într-un interval de timp destul de scurt,
condiție: «Evanghelia și Apostolul să fie cit- lucrurile au luat din nou o turnură nefavorabilă,
ite mai întâi în limba latină și apoi în slavonă». mai ales din cauza faptului că poziția lui Meto-
Pe cei care se împotriveau traducerilor și lim- die era foarte expusă la diverse acuze. Când a
bii slavone în general i-a amenințat nu numai intervenit pentru a fi eliberat, papa îi porun-
cu oprirea de la Sfânta Împărtășanie, ci și cu ex- cise să nu mai săvârșească Sfânta Liturghie în
comunicarea. Papa Adrian a îndeplinit și una slavonă. Metodie însă nu s-a conformat porun-

Pagina 23
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

cii sale, continuând aceeași practică, fapt care calitățile de translator, traducând din greacă în
a atras din nou mânia clericilor franci, care, în- slavona veche, demonstrând astfel că, pe ne-
torcându-se în Moravia, au început să-i sub- drept, anumiți istorici îl situează în umbra lui
mineze autoritatea. Printre cei mai înverșunați Chiril. Într-un interval de numai șapte-opt luni
adversari ai săi se numărau prezbiterul lat- (din martie până pe 26 octombrie), cu ajutorul
in Ioan și prezbiterul franc Wiching. De ase- a doi preoți tahigrafi, prieteni de-ai săi, a reușit
menea, Metodie a mai făcut un gest, prin care să traducă toată Sfânta Scriptură, cu excepția
și-a atras mânia francilor: i-a acuzat deschis de cărții Macabeilor. De asemenea, a tradus și
adaosul Filioque la Simbolul de Credință. Din Nomocanonul (lucrarea în 50 de titluri a pa-
păcate, regele Svatopluk a ales să fie de partea triarhului de Constantinopol, Ioánnis Scholas-
adversarilor lui Metodie. Caracterul său necio- tikós) și Cartea Părinților (Patericul).
plit, lipsa de interes față de Liturghia slavonă, Între timp, Wiching, folosindu-se de anumite
relațiile sale cu francii, modul său de viață im- șiretlicuri – calomnieri, conspirații, falsificări
oral, precum și critica exercitată de Metodie de documente – a reușit să submineze autori-
asupra celor care încălcau legile morale (chiar tatea lui Metodie. După adormirea marelui mi-
dacă era vorba despre oameni cu înalte funcții), sionar (6 aprilie 885), a reușit să-l îndepărteze
toate acestea l-au determinat pe rege să-l urască pe Gorazd, ucenicul și succesorul lui Meto-
pe Metodie. die, luându-i locul în tronul arhiepiscopal. Din
Prezbiterul Ioan s-a hotărât să meargă la acel moment, alungarea ucenicilor lui Metodie
Roma, ca să-l «pârască» pe Metodie la papă din Moravia Mare și suspendarea traducerilor
și să-l calomnieze. Imediat papa l-a chemat pe slavonice era doar o chestiune de timp. Papa
arhiepiscop să se apere împotriva acuzațiilor Ștefan V (885-891) i-a încredințat lui Wiching
aduse (879). Metodie nu a pregetat să meargă păstorirea Bisericii Moraviei, i-a poruncit lui
la Roma, însoțit de prezbiterul Wiching, pe Gorazd să meargă la Roma pentru a fi judecat
care regele Svatopluk îl trimisese intenționat, și a interzis folosirea slavonei ca limbă liturgică.
gândindu-se că Metodie va fi înlăturat din Svatopluk a predat Biserica în mâinile clericilor
scaunul arhiepiscopal și locul său va fi luat de fa- franci. Imediat, oamenii lui Wiching, ajutați
voritul său (Wiching). Însă lucrurile nu au stat de autoritățile locale, au pornit o prigoană
tocmai așa, fiindcă Metodie a avut parte de un cumplită și nemiloasă împotriva ucenicilor și
oarecare succes, reușind să-l convingă pe papa susținătorilor lui Metodie, pe care i-au chinuit
că era îndreptățit să săvârșească Liturghia în în diverse chipuri, silindu-i să meargă pe spini
slavonă. Într-o epistolă adresată regelui morav desculț, și le-au confiscat ce aveau mai de preț.
(880), papa reconfirma titlul lui Metodie de Diaconii și prezbiterii mai tineri au fost vânduți
arhiepiscop al Moraviei și permitea săvârșirea ca sclavi în piețele evreiești.
Sfintei Liturghii în slavonă, cu condiția ca
Evanghelia să se citească mai întâi în latină. Cei mai de seamă ucenici ai lui Metodie:
Drept răsplată pentru fidelitatea sa față de rege, Gorazd, Clement, Laurențiu, Naum și Anghe-
Wiching a fost numit episcop de Nitra. Însă, în- lários, care aveau funcția de învățători, au avut
torcându-se în Moravia înaintea lui Metodie, a parte de un «tratament special»: au fost închiși
falsificat actele papale și l-a denigrat public pe în temnițe și supuși la diverse chinuri. În iarna
arhiepiscopul său. Imediat Metodie l-a infor- dintre anii 885-886, au fost escortați de soldații
mat pe papă, care, printr-o nouă epistolă (881), franci și duși în afara orașului, spre Dunăre. Erau
a restabilit ordinea bisericească. liberi, dar înfometați și goi, deoarece soldații îi
dezbrăcaseră de haine. Era clar că se aflau în
6. Adormirea lui Metodie. Continuarea pericolul de a muri de foame și de frig. S-au
lucrării celor doi frați împrăștiat deci care încotro, ca să-și găsească
ceva de mâncare și haine de îmbrăcat. Trăgeau
Înainte să moară, Metodie și-a dovedit nădejde că vor găsi refugiu în țara vecină, Bul-

Pagina 24
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

garia, care fusese deja încreștinată. Iată cum de atunci, ci și pentru cea din zilele noastre. Bi-
îi descrie autorul Vieții sfântului Clement de serica Romano-catolică, abia la o mie de ani de
Ohrida: «tânjeau după Bulgaria, aveau în minte la acele evenimente, a decis să permită tuturor
numai Bulgaria, nădăjduind că vor găsi ajutor popoarelor să renunțe la latina greu de înțeles
acolo». și să înalțe rugăciuni de slavă către Dumnezeu
fiecare în limba sa maternă.
Clement, Naum și Anghelários, unindu-și
forțele, au trecut Dunărea, ajungând pe par- Indubitabil, cei doi frați misionari au lăsat
tea cealaltă, la Belegrada. Comandantul oștilor popoarelor slave o moștenire comună de mare
de graniță din acel oraș și-a dat seama ime- preț – limba slavonă veche, ca limbă liturgică
diat că imigranții inopinați ar putea consti- de bază. De asemenea, mare parte din traducer-
tui un factor important atât în procesul de ile făcute de aceștia au reprezentat o moștenire
încreștinare a Bulgariei, proces care pe atunci comună a slavilor, de vreme ce, după inter-
se afla în plină desfășurare, cât și în cadrul bu- zicerea lucrării misionare în Moravia Mare,
nei funcționări a Bisericii locale. De aceea, s-a traducerile lor au găsit câmp fertil în peninsu-
și grăbit să-i trimită în dar regelui bulgar, Bo- la Balcanică (Bulgaria, Croația, Serbia) și apoi,
ris, care le-a asigurat condiții optime, pentru după răspândirea creștinismului în Rusia, au
ca aceștia să se poată dedica întru totul lucrării fost inserate și în spațiul rusesc.
misionare, didactice, de traducere și de scriere.
Și, într-adevăr, Clement și Naum nu i-au înșelat Moștenirea comună a slavilor nu a reușit însă
așteptările regelui bulgar. să supraviețuiască pentru o perioadă de timp
prea îndelungată, mai ales din cauza formării
Exemplul celor trei ucenici ai sfinților Chiril statelor slave (Bulgaria, Rusia, Serbia, Polo-
și Metodie arată că Pronia dumnezeiască a nia, etc.). Mai exact, s-a constatat o diferențiere
avut grijă de traducerile slavone (cele care au progresivă a limbii slavone vechi în diversele
putut fi salvate de la distrugere) și de ucenicii state slave amintite mai sus, astfel încât putem
alungați din Moravia, cărora le-a găsit refugiu vorbi de formarea unor noi limbi: bulgara
în Bulgaria lui Boris, în Serbia și, mai târziu, în veche, sârba veche, rusa veche, morava veche,
Rusia. Limba slavonă nu numai că s-a păstrat, panonica veche, etc. Aceste diferențieri, la în-
dar a cunoscut și o dezvoltare deosebită, de- ceput erau aproape insesizabile, însă, cu tim-
venind o armă de nebiruit atât a Ortodoxiei, pul, au căpătat dimensiuni uriașe. Acest lucru
cât și a culturii slave, ale cărei baze au fost puse a contribuit la crearea limbilor neo-slave, care
de cei doi frați misionari tesaloniceni. Spiritul diferă – într-o măsură mai mică sau mai mare –
liber al Răsăritului ortodox a reușit să învingă una față de alta.
în lupta cu rigiditatea Creștinismului apusean.
Fiecare popor are dreptul incontestabil de a-L Aceste diferențieri nu-i pot împiedica, însă, pe
preamări pe Dumnezeu în limba sa maternă. toți slavii din Europa să-i recunoască pe sfinții
Acest principiu, inaugurat în spațiul misionar în Chiril și Metodie drept luminătorii lor, tocmai
care au acționat cei doi frați (Europa centrală), datorită faptului că de la ei au primit un dar de
aflat sub o jurisdicție bisericească străină, a fost neprețuit – scrierea slavonică veche.
unul revoluționar nu numai pentru societatea

Pagina 25
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Cunună de aur descoperită pe


șantierul metroului din Tesalonic
Încă o cunună de aur datând din epoca tecii Universitare, au fost descoperite 8 astfel de
elenistică timpurie a fost descoperită pe 22 cununi datând din aceeași perioadă, în cimitir-
ianuarie 2013 cu ocazia lucrărilor la lini- ul din partea de est a orașului antic, cimitir care
ile de metrou din Tesalonic, în dreptul Pieței cuprinde 840 de morminte. Patru dintre aceste
Dimokratías. Cununa a fost descoperită într- cununi se aflau într-un singur mormânt al unei
un mormânt macedonean de marmură datând tinere femei, fiind împletite două câte două și
din secolul al IV-lea, începutul secolului al III- așezate două la picioare și două la căpătâi, lucru
lea înainte de Hristos, fiind așezată la căpătâiul care nu a mai fost observat nici măcar în mor-
bărbatului înmormântat acolo. Mormântul minte regale din aceeași perioadă. Nu se știe
aparține cimitirului de vest al orașului antic, cui aparține acest mormânt.
situat între râul Vardar și zona actualei Stații de
cale ferată, și în care s-au descoperit, cu ocazia Cununa recent descoperită va fi analizată
acelorași lucrări la metrou, încă 218 morminte. și restaurată în laboratoarele Eforiei pentru
În anul 2008, cu ocazia săpăturilor la inter- Antichități Preistorice și Clasice.
secția a două linii de metrou din dreptul Biblio-

Pagina 26
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Grecia la sfârșitul celui dintâi război mondial

Nikólaos I. Mértzios
Războaiele Balcanice (1912-1913) au dus lui și viitorul Elenismului neizbăvit îi dicta Gre-
la dublarea teritoriilor și a populației statu- ciei să iasă imediat la război de partea Antantei
lui grec, au întărit credința grecilor în puterea (Triple-Entente), care era alcătuită din Anglia,
nebiruită a armatelor elene și au făcut să răsară Franța și Rusia și căreia i se alăturase și Serbia,
în conștiința națională Marea Idee, propulsată Muntenegru și România, luptând împotriva
de perechea Venizélos (primul-ministru) – Triplei Alianțe, alcătuită din Germania, Austro-
Konstantínos (regele). La iconostasul sfinților Ungaria și Italia, căreia i se alăturase ulterior și
săi, Elenismul liber dar încă neizbăvit, a adăugat Imperiul Otoman și Bulgaria.
litografiile împodobite cu frunze de dafin ale De cealaltă parte, regele Konstantínos, a că-
primului ministru și regelui său. rui soție, regina Sofia era sora împăratului
Primul Război Mondial a provocat explozia german (kaiserului) Wilhelm, credea că in-
și conflictul dintre Venizélos și Konstantínos. teresele naționale ale statului îi dictau Greciei
Rând pe rând, fiecare dintre ei a fost când să rămână neutră. De altfel, ca unul care studi-
«înger», când «demon» pentru poporul ase la Academia Militară din Berlin, credea în
său, dezbinând astfel întreaga națiune. Totuși, forța nebiruită a armatei germane și considera
grecii au făcut parte din tabăra învingătorilor, că e de datoria sa ca rege să conducă politica
punându-și mari speranțe în drepturile care li externă și de apărare a țării.
se cuveneau în urma prăbușirii Imperiului Oto- Întrucât nu era de acord cu politica externă
man și având mari așteptări din partea aliaților a lui Konstantínos, Venizélos și-a dat demisia
lor. pe 20 februarie 1915, fiind succedat de diverși
În 1915, primul ministru, Venizélos, având reprezentanți guvernamentali, până la alegerile
în vedere configurația forțelor majore pe plan din 31 mai 1915, pe care le câștigă tot el și,
mondial, afirma că interesele majore ale statu- astfel, este reales în funcția de prim-ministru.

Pagina 27
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

Câteva luni mai târziu, însă, regele dizolvă Par- Dacă însă acest
lamentul și provoacă alegeri guvernamentale, lucru nu e cu
creând o criză constituțională deschisă. Ruptu- putință, atunci
ra dintre cei doi oameni politici și susținătorii nu cred că ne
lor devine tot mai acută, fapt care duce la dez- rămâne altă
binarea întregii națiuni. soluție decât
În acest punct trebuie să menționăm două Democrația».
poziții ale lui Elefthérios Venizélos extrem de
importante, însă date uitării, referitoare la priv- Este evi-
ilegiile regelui și la stat. Pe 5 septembrie 1910, dent faptul
adresându-se poporului atenian, care, adunat că Venizélos,
în număr mare în Plateía Syntágmatos (Piața considerând
Constituției), cerea formarea unei Adunări deja luată deci-
Constituante, care să limiteze atribuțiile rege- zia Franței de
lui, Venizélos declara: «Regimul constituțional îl a-l detrona –
numește pe rege factorul esențial în păzirea statului cu ajutorul ar-
de la orice abatere. Aflat în vârful piramidei polit- matei și flotei
ice și sociale, nelăsându-se influențat de interesele franceze – pe Eleftherios Venizelos
schimbătoare ale vremii, ci racordând interesele Konstantínos,
Casei Regale la idealurile mărețe ale statului, aces- dorea să lege interesele Angliei de cele ale
ta are în mâinile sale o mare putere de a face bine Greciei. Pe atunci Franța, care era democrație,
și de a evita răul». dorea să impună principiile democratice și în
Nouăzeci de ani mai târziu, profesorii și is- Grecia, în timp ce Rusia, care era în război, se
toricii au evaluat în felul următor aceste poziții afla sub dominația Guvernului Kerensky.
ale lui Venizélos: «Prin aceasta, Venizélos îl În 1915, armatele engleze și franceze ocupă
soma pe conducătorul statului să-și asume anu- insula Límnos și orașul Tesalonic, unde sunt
mite responsabilități în cadrul statului, în contrast debarcați în jur de 250.000 de soldați. Ime-
cu opinia lui Hariláos Trikoúpis, conform căreia diat, Guvernul grec își retrage al V-lea Corp
regele nu se putea amesteca în politică, ci trebuia de Armată, cu excepția unei divizii din Kar-
să se supună majorității parlamentare și să evite să ampornoú. Partidul Liberal nu participă la
comită anumite neajunsuri. Venizélos, promovând alegerile din 6 decembrie 1915, drept pen-
rolul important și funcția regelui în cadrul statului, tru care votează numai 280.000 de cetățeni,
crea un precedent, care mai târziu ar fi provocat în condițiile în care, la alegerile din luna mai
mari probleme de stat [...]. Consecințele acestui de- a aceluiași an, votaseră 714.000. Imediat, ar-
mers pentru stat erau nefaste, întrucât colaborarea matele anglo-franceze ocupă Kérkyra. Pe 13
dintre un conducător de stat investit cu importante mai 1916, guvernul regal cedează fortăreața
funcții și un prim-ministru puternic nu putea decât Roúpel din Macedonia bulgară unui pluton de
să aibă rezultatul din 1916». germani, care mai târziu ia prizonier întregul
Pe 22 aprilie 1917, cu doar o lună înainte de Corp IV al armatei grecești care staționa în
detronarea și îndepărtarea lui Konstantínos, Kavála. Soldații greci sunt duși în Germania în
Venizélos într-o epistolă trimisă către Áthos lagărul Gerlitz, în timp ce Kavála este invadată
Romános, ambasadorul Greciei la Paris, scria: de bulgari.
«Dacă Rusia acceptă regimul democratic, atunci Generalul francez Sarrail supune unui
pentru noi nu reprezintă nici un pericol acceptarea adevărat asediu orașul Tesalonic, unde au
formei democratice a statului. Cred că cea mai bună loc trei mișcări de protest împotriva lui Kon-
soluție pentru interesele noastre ar fi menținerea stantínos, organizate de Comisia de Apărare
regimului actual, care presupune alegerea unui Națională «venizelică» (a lui Venizélos). Pe
rege din rândul regilor Casei Regale a Angliei. 16 august 1916, sub directa protecție a armate-

Pagina 28
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

lor franceze, Comisia proclamă Mișcarea de ministru, în fața regelui Aléxandros. «Statul
Apărare Națională, la care participă și Venizé- atenian» era cucerit, Grecia redevine un stat
los, care, pe 26 septembrie 1916, ajunge din unitar, însă armata și poporul sunt în continu-
Creta la Atena și formează un Guvern provizo- are dezbinate în două grupări care se urăsc una
riu, format din 3 bărbați (triumvirat): primul pe alta: «venizeliștii» (susținătorii lui Venizé-
ministru, Elefthérios Venizélos, vestitul coman- los) și «constantinii» (susținătorii lui Kon-
dant al flotei Pávlos Kountouriótis și generalul stantínos). Prețul plătit pentru această dezbin-
Panaghiótis Dagklís. La această mișcare, care are va fi foarte scump și se va vedea la sfârșitul
controla Makedonía de Vest și cea mai mare campaniei micrasiatice.
parte a Makedoniei Centrale, aderă și insulele Venizeliștii curăță statul de «impuritățile
din Marea Egee. Însă acest Guvern provizoriu regești». Iată ce spun cifrele [3]: treizeci de
nu va fi recunoscut până la urmă de către aliații politicieni iluștri, ofițeri și alți demnitari de stat
săi de jure, ci numai de facto. sunt exilați în Ajaccio (Corsica), orașul natal
Grecia era acum scindată în două state grecești al lui Napoleon. Printre ei se afla și patriotul
beligerante: «statul Atenei» și «statul Tesalonic- Ion Dragoúnis, parlamentarul Florínis, gen-
ului». Pe 21 octombrie, Nikólaos Plastíras, care eralul Victor Doúsmanis și colonelul Ioánnis
pe atunci era căpitan al Apărării, atacă orașul Metaxás. Aceștia patru, dimpreună cu coman-
Kateríni și, după o serie de ciocniri «elino- dantul suprem Hasan Tahsin Pașa, semnaseră
grecești» dure, soldate cu mulți morți, anexează pe 26 octombrie 1912 actul de predare a Tesa-
Piería la «statul Tesalonicului», care între timp lonicului către greci.
formează divizii de Apărare Națională și le Alți treizeci de politicieni sunt izolați la domi-
trimite pe Frontul Macedonian. În luna noiem- ciliu și puși sub pază. Printre ei se aflau doi
brie a aceluiași an, o flotă franceză poposește foști prim-miniștri și șase foști miniștri. Sunt
în Fáliro, bombardează palatele regale din At- caterisiți Arhiepiscopul Atenei și mitropoliții
ena și debarchează detașamente de marină. membri ai Sinodului care îl declaraseră anatema
Imediat grecii deschid focul asupra acestora. pe Venizélos. Este concediat președintele Are-
Din schimbul de focuri rezultat, cad 194 morți opagului, dimpreună cu 570 de judecători. De
din tabăra aliaților și 82 din tabăra grecească. asemenea, sunt concediați 6.500 de funcționari
Urmează un adevărat pogrom împotriva publici. Sunt trecuți în rezervă 1.600 de ofițeri,
venizeliștilor, soldat cu cel puțin 32 de morți. iar alți 700 sunt puși în disponibilitate. Astfel,
În anul următor, armata și flota franceză supun 40% din personalul permanent al armatei era
unei izolări complete «statul Atenei», aduc îndepărtat. Ba mai mult decât atât: sunt trecuți
detașamente de marină în Pireu și în capitală, în rezervă 300 de ofițeri ai flotei militare. Este
ocupă istmul Corint în primăvara anului 1917, practic distrusă Jandarmeria Regală prin dis-
iar pe 29 mai îl detronează pe Konstantínos, ponibilizarea a 3000 de ofițeri, subofițeri și
care în aceeași zi fuge în străinătate cu familia, jandarmi. Sarcinile acesteia sunt preluate de
refuzând să abdice. Acceptă totuși să fie succe- către Jandarmeria cretană.
dat de către al doilea său fiu, Aléxandros, care După înfrângerea electorală a lui Venizélos
urcă pe tron chiar în ziua următoare. Într-o din 1920, sunt repuși în funcție majoritatea
epistolă de-a sa către prim-ministrul Aléxan- ofițerilor care fuseseră îndepărtați de acesta. În
dros Zaímis, care a fost publicată ulterior în ciuda acestui fapt, se semnalează grave prob-
Ziarul Guvernului, acesta proclamă: «Convins leme de disciplină, de experiență și chiar de
fiind de intențiile bune ale Puterilor, voi colabora calitate militară. Aceștia provoacă o serie de
cu ele cu toată sinceritatea». tulburări în prima linie a frontului, tulburări
Pe 7 iunie 1917, Venizélos poposește în Pireu care macină întreaga armată, intrând în conflict
la bordul vasului de război francez Jurien de la cu ofițerii venizeliști rămași, adică cu frații lor
Graviere, unde rămâne șase zile. Apoi, pe 13 de arme.
iunie, depune jurământul în calitate de prim- Pe întreaga durată a Campaniei micrasiatice,

Pagina 29
Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013 www.pemptousia.ro

numai unul din patru ofițeri erau absolvenți ai lăsați să meargă la vetrele lor, desigur cei care
unei Școli Militare. Aproximativ 80% din ofițeri supraviețuiseră războiului și care nu erau in-
proveneau din rândul subofițerilor, care, de valizi.
regulă, își câștigaseră în mod cinstit galoanele, Clasele cele mai bogate strânseseră o avere de
așa cum era cazul colonelilor venizeliști Nikóla- pe urma războaielor și, cu toate acestea, refuzau
os Plastíras, Gheórghios Kondýlis, ș.a. cu încăpățânare să pună umărul pentru a rid-
În anul 1914, populația Greciei era de 4.732.936 ica greutatea financiară imensă a țării. Datoria
de locuitori. Vechea Grecie număra 2.631.952 publică a Greciei creștea tot mai mult și, odată
de locuitori (conform recensământului din cu ea, creștea și deficitul public. În ultimii patru
1907), iar Noile Țări 2.101.014 (conform ani, prețurile crescuseră de patru ori.
recensământului din 1913). Dintre locuitorii
Noilor Țări, 135.000 de musulmani au părăsit Iată ce spune referitor la acestea cercetătorul is-
de bună voie Makedonía până în anul 1918, toric Gheórghios Leontarídis, profesor de Isto-
înainte de schimbul de populație, când au ple- rie la Universitatea din Atena și la Universitățile
cat și ceilalți musulmani. americane din Georgia, Mississippi și Mem-
Cu ocazia războaielor și prigonirilor dintre phis: «În concluzie, putem spune că Grecia a ieșit
1912-1918, sute de mii de greci s-au refugiat sau din război extrem de îndatorată. Moneda sa se
au fost alungați în Makedonía, Thráki, Romylía afla în pragul prăbușirii, structura economică de
și pe țărmul de Vest al Asiei Mici. În anul 1918, bază a țării necesita schimbări radicale, sistemul
s-au întors aproximativ 140.000 de refugiați fiscal era extrem de învechit și apăsa mai ales pe
în Makedonía și 131.000 în Thráki. Astfel că, umerii celor care nu erau în stare să-l ridice, multe
înainte să înceapă Campania Micrasiatică, regiuni fuseseră distruse, problema refugiaților era
Grecia se confrunta deja cu o mare problemă foarte acută și, mai presus de toate, forțele politice
– mulțimea de refugiați. E de ajuns să precizăm erau divizate, fapt care urma să aibă consecințe ne-
faptul că, în 1915, pe listele celor care aveau faste. Nu se întrezărea nici un nor de speranță la
nevoie de îngrijire medicală erau înscriși deja orizont, în afară de satisfacerea pretențiilor terito-
117.484 de refugiați. riale la masa viitoarelor negocieri».
În cadrul campaniilor militare din 1912-
1918 au fost cheltuite sume uriașe, bani care în Această realitate deprimantă a constituit pre-
mare parte au fost împrumutați din străinătate. ambulul Campaniei micrasiatice.
În plus, Grecia era obligată să facă noi împru-
muturi pentru a acoperi cheltuielile extrem
de mari pe care le implica politica de apărare a
țărilor eliberate, pe care le revendicau bulgarii
(în Makedonía), otomanii (în insulele din Mar-
ea Egee), italienii și albanezii (în Ípiros). Între
1914-1918, s-a socotit că totalul cheltuielilor
de război se ridica la suma (astronomică pen-
tru acea vreme) de 1.982.896.650 de drahme,
echivalentul a 79.315.866 de lire sterline. Din
această sumă, circa 1.115.000.000 drahme
proveneau din împrumuturi, în timp ce restul
de bani fusese plătit din impozitul costisitor la
care fuseseră supuse clasele sociale mai slabe,
din rândul cărora erau recrutați și cei mai mulți
soldați. Aceștia din urmă, abia în 1923 au fost

Pagina 30
www.pemptousia.ro Numărul 8 / Tesalonic / Decembrie 2013

Un botez de neuitat
În biserica bizantină a Sfântului Prooroc Ilie îngăduit, eretic fiind, să participi la slujba botezu-
din Tesalonic, o familie din Germania a venit lui, în Biserică”. Pentru câteva momente s-a in-
să-și boteze copilul. Situația lor prezenta o se- stalat tăcerea. Tatăl, cu mult curaj și fermitate,
rie de probleme: deși băiatul era penticostal , ei a răspuns: ”Desigur, părinte, cum spuneți, voi sta
fuseseră cununați în Germania într-o Biserică afară…” Chiar și vocile celor mai recalcitranți
Ortodoxă, de un preot ortodox (!); fata era au slăbit văzând lărgimea de suflet a acelui tată.
din Tesalonic și, îndrăgostită fiind de băiat, s-a A început catehizarea. Părintele Nicolae o
căsătorit cu el, dând apoi naștere unui copil. aduse pe nașă lângă el, care tremura ca varga;
Femeia, cu multă rugăciune, s-a ținut de ceea privind-o, părintele, cu dragoste, sufletul ei se
ce preotul din Germania îi ceruse să aibă grijă, liniști. Oamenii aflați în biserică așteptau, însă,
ba mai mult, un act prenupțial prevedea ca și un alt moment tensionat.
pruncii să fie botezați ortodocși. Înainte de începerea Tainei Botezului,
Așa că, într-o vară au venit cu toate proble- părintele Nicolae se întoarse spre mama co-
mele pe capul părintelui Nicolae Manólis. Au pilului care stătea ca o orfană, puțin mai în
adus toate documentele pregătite, aranjate, și spate. Se aplecă la urechea ei și îi spuse liniștit:
amenințând că vor face scandal dacă părintele ”Tu, fata mea, dacă îți iubești copilul, mergi să stai
nu va face botezul. Atitudinea lui, vedeți, era alături de soțul tău curajos, ca să-l susții, iar eu și
cunoscută dinainte: Tatăl nebotezat și toți nașa vom boteza copilul”. Fata se aplecă, luă bi-
ereticii nebotezați, să stea afară din biserică necuvântare și ieși afară lângă soțul ei.
în timpul Tainei Botezului. Bunicul din par- Ce să vă povestesc, frații mei… A fost cel mai
tea tatălui penticostal, fost pastor în ”biserica” emoționant botez pe care l-am trăit… Doar
penticostală, amenința că va boteza el însuși micuțul râdea, toți ceilalți plângeam cu lacrimi
copilul în ”biserica” lor. de înviere…
Părintele Nicolae, la birou, îi spune tatălui: În vara următoare, tinerii, familia cea
”Pentru că respecți credința noastră ortodoxă și binecuvântată, s-au întors pentru ca părintele
accepți ca pruncul tău să fie botezat ortodox, să Nicolae să-l boteze și pe tată! Se botează robul
știi aceasta, băiatul meu: credința noastră cere lui Dumnezeu, Fótios, în numele Tatălui și al
să fii în afara Bisericii la botezul copilului tău, Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
pentru că aparții unei alte biserici, eretice. Astfel, Pentru rugăciunile părintelui Nicolae,
potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu-ți este Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!

Pagina 31