Sunteți pe pagina 1din 3

O analiza privind aplicarea tehnicii cad si fem in

proiectarea implantului dentar conic

Dhiraj Agnihotri 1 Amol More 2, Dr. P.G.Patil 3


M. Tech CAD/CAM , Department of Mechanical Engineering, G.H.R.C.E, Nagpur,
Maharashtra, India1 Assistant Professor, Department of Mechanical Engineering, G.H.R.C.E,
Nagpur, Maharashtra, India 2 Assistant Professor, Department of Prosthodo ntics, Government
Dental College and Hospital, Nagpur, Maharashtra,India 3

Abstract: Aceasta lucrare ofera o analiza detaliata a studiului anterior privind proiectarea
implantului conic cu ajutorul metodei cu elemente finite (FEM). Un studiu comparativ intre
implanturile cilindrice si conice este facut pentru a obtine cel mai bun design fezabil al
implantului, in vederea asigurarii unei distributii minime a stresului in jurul osului. Diverse
aspecte precum profilul implantelor, proprietatile materialelor din care sunt realizate implanturile
si alti factori care reduc distributia stresului sunt discutate astfel incat sa indeplineasca diferenta
dintre diferite studii.

Cuvinte cheie: CAD, FEM, implant dentar, osseo integrare, zona osului crestal.

I. Introducere

CAD si mediul FEM ofera avantaje diferite de modelare si analiza peste alte metode
conventionale. Prin urmare, poate fi utilizat in industria dentara pentru acuratetea datelor sale si
capacitatea de interpretare a acestora. Implantul dentar este folosit pentru a asigura sprijinul
dintelui artificial si este un dispozitiv de fixare cu surub plasat chirurgical in mandibula. Bontul
este insurubat in implant pentru a fixa dintele artificial pe el. Fig. 1 prezinta ansamblul de baza al
acestor parti in maxilarul uman [1]. Cum in ultimele doua decenii s-au realizat diverse cercetari
asupra implantului dentar, s-a ajuns la dezvoltarea de diferite implanturi dentare avansate [2].
Succesul implantului dentar depinde in principal de legatura biomecanica cu osul inconjurator,
este numit si fenomen de integrare Osseo in domeniul dentar. Alti factori, cum ar fi conicitatea
implantului, profilul spirelor, materialul din care este realizat implantul etc afecteaza integrarea
Osseo. Este evident ca daca aria suprafetei os-implant este marita, atunci va exista o distributie
globala buna a stresului in jurul regiunii inconjuratoare [3]. Prin urmare, este important sa se
studieze distributia stresului la diferite tipuri de implanturi avand o anumita gama de unghiuri
conice si diferite profile ale filetului, astfel incat sa se obtina cel mai bun design al implantului.

II. Designul si modelarea implantului

Designul implantului implica studierea diferitelor aspecte cum ar fi geometria totala a


implantului, conicitatea implantului, lungimea si diametrul implantului etc. astfel incat stresul sa
fie uniform distribuit in jurul suprafetei implantului.

A. LUNGIMEA SI DIAMETRUL IMPLANTULUI

Pierrisnard si colaboratorii au constatat in studiul lor ca stresul la care au fost expuse


implanturile a crescut (intervalul de la 6 la 12 mm), in timp ce stresul maxim al osului s-a
constatat a fi aproape constant [4]. Studiul lui Petrie CS si colaboratorii a concluzionat ca
tensiunea din apropierea zonei crestale se reduce cu aproape 300% din cauza cresterii
diametrului comparativ cu reducerea de 165 % datorata cresterii lungimii implantului [5]. Prin
urmare, este preferat un diametru relativ mai mare al designului implantului.

B. CONICITATEA IMPLANTULUI

Conicitatea implantului reprezinta una dintre consideratiile importante in distributia stresului in


jurul implantului. Tsuyoshi kitagawa si colaboratorii au constatat in studiul lor distributia
stresului scade cu cresterea unghiului de conicitate al implantului. Fig.2 arata ca stresul minim
apare la implanturile cu conicitate maxima. Dar, Maitath si colaboratorii au raportat ca un
implant fara conicitate, adica un implant cilindric, produce more desirable stress profile
around implant surface than conical implant having certain degree of taper angle [7]. Rata
de supravietuire a implantului inserat in os moale este mai mica decat cea a implantului inserat in
os de buna calitate. Prin urmare, este nevoie de un implant conic[8].

De inserat fig 1, 2, 3, 4

Fig. 3 si Fig. 4 prezinta zonele de distributie a fortelor in jurul implanturilor in forma de cilindru
si zonele de distributie a fortelor in jurul implanturilor cu diferite grade de conicitate 9. In cazul
implanturilor cilindrice zona „fara stres” este reprezentata in fig. 3. de bara verde si este o zona
peste care este distribuita o cantitate foarte mica de stres si, prin urmare, este mai stresata zona
superioara si inferioara a implantului. Distributia fortelor in jurul implantului apare in principal
in zona specifica a lungimii sale, iar partea mijlocie a implantului este irosita in ceea ce priveste
distributia fortei. Prin urmare, o suprafata mai mare ar trebui sa fie furnizata acelei parti a
implantului in care se distribuie fortele, comparativ cu alte zone in care se distribuie mai putin
fortele 9. Implantul conic indeplineste acest creiteriu prin asigurarea unei conicitati la suprafata
sa exterioara, prin urmare, forta este distribuita mai uniform, asa cum se arata in figura 4. Heidari
si altii compara modelul de stres obtinut in implatul fara conicitate (implantul cilindric) cu
implantul cu diferite conicitati si constata ca implantul cilindric genereaza cel mai scazut stres
maximum von Mises in osul cortical si implantul conic cu conicitati mari genereaza cel mai mare
maximum von Mises stres, probabil datorita suprafetei reduse si mai ascutite 10. Din figura 5, 4
tipuri de implant cu conicitati 0.12 produc cel mai mare von mises stress. Alte rezultate sunt
prezentate in Tabelul 1. Rezultatele obtinute de Heidari si altii sunt total diferite fata de cele
obtinute de Tsuyoshi kitagawa si altii [6]. Aceasta se poate datora unei conicitati diferite a
implantului sau datorita conditiilor limita diferite sau datorita diferitelor ipoteze facute de acesti
autori in timpul modelarii diferitelor implanturi dentare cilindrice si conice.

C. Designul spirelor implantului

Implantul este filetat pentru a maximiza contactul initial, pentru a spori suprafata si a facilita
disiparea incarcarilor la nivelul interfetei corpului implantului. Exista trei parametrii principali ai
spirelor: pasul spirelor, forma spirelor si adancimea spirelor. Contactul initial si aria de suprafata
a interfetei implantului cu oaselr, va afecta capacitatea de osseointegrare [12].