Nume: COŞARIU MIRELA

ANUL II PSIHOLOGIE TIBISCUS

Lector Doctor: MARINCA AMALIA

Practică profesională în învăţământul special

Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,C-tin Pufan” Timişoara

1. Scopul lucrarii:

Scopul lucrării constă în studierea problemei legate de educaţia copiilor

cu deficienţe de auz în cadrul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,C-tin
Pufan” Timişoara, în scopul dezvoltării personalităţii copiilor cu deficienţe de
auz care să permită o participare mult mai consistentă a acestora la viaţa socială
cât şi mai autonomă, bazată pe responsabilitate şi cooperare, prin sporirea
şanselor de integrare socială a acestor copii prin realizarea diferitelor activităti
de socializare.

Activităţile de socializare pentru copiii cu deficienţe de auz au în vedere:

activităţi de educaţie civică şi juridică, desfăşurarea şi organizarea de excursii,
drumeţii (vizitarea obiectivelor culturale-muzee, teatre, mănăstiri, biserici etc.),
realizarea de jocuri recreative şi educative în acelaşi timp, organizarea de
evenimente artistice, organizarea de spectacole cu ocazia diferitelor evenimente
(8 martie, 1 iunie-ziua copilului, Paşte, Crăciun) în care copii să fie implicaţi, să
participe (cântece, poezii, scenete de teatru) precum şi implicarea copiilor în
realizarea acestor evenimente.

2. Descrierea Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,C-tin

Pufan” Timişoara.

Scurt istoric:

Segmentul de învăţământ special pentru copiii cu deficienţe de auz,

preşcolar, primar şi gimnazial a luat fiinţă în Timişoara în anul 1992, după o
absenţă de aproximativ 50 de ani.
În septembrie 1992 pe str. Odobescu nr. 25 se reunesc copiii cu deficienţe
de auz din judeţul Timiş, Caraş-Severin, Arad şi formează două grupe de
grădiniţă şi o clasă I.
În septembrie 1994 clasele de învăţământ primar se mută pe str. Bucegi nr.
2, se desprind de gradiniţă şi devin afiliate Şcolii Profesionale Speciale, procesul
educativ şi compensatoriu fiind coordonat de această unitate. Grădiniţa pentru
deficienţi de auz a continuat să existe ca unitate separată până în 1997.
Din ianuarie 1997 cele cinci clase din învăţământul primar şi o clasa în
învăţământul gimnazial, trec în subordonarea “Şcolii speciale P. P. Neveanu”, şi
avea ca profesor coordonator al întregii activităţi pe doamna profesor Liliana
Drăgan.
În septembrie 1997 prin decizia Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş
clasele de învăţământ primar şi gimnazial împreună cu grădiniţa pentru
deficienţi de auz formează o unitate şcolară sub denumirea de “Şcoala pentru
hipoacuzici” având ca director pe doamna prof. Ziegler Doina.
În perioada septembrie 1998 - aprilie 2007 directorul instituției a fost
doamna prof. Drăgan Gabriela - Liliana, pe parcursul acestui interval de timp
unitatea de învățământ și-a schimbat denumirea în “Şcoala cu cls I-VIII
Constantin Pufan” (septembrie 1998), respectiv “Centrul Școlar de Educaţie
Incluzivă «Constantin Pufan»” (martie 2007), denumire păstrată până în
prezent.
Din aprilie 2007 până în septembrie 2013 directorul Centrului Școlar a fost
doamna prof. Pătruțescu Carmen.
Doamna prof. Bălăngean Laura - Ionela este în prezent directorul
“Centrului Școlar de Educaţie Incluzivă «Constantin Pufan»”, post ocupat din
septembrie 2013.
În prezent, unitatea şcolară este pentru zona de vest a ţării, Centru Scolar
de Educaţie Incluzivă, cu o bază materială bogată în tehnică audiologică de
compensare a deficienţei de auz, cu o echipă tânără şi entuziastă de profesori cu
competenţe în educarea în educarea, compensarea şi terapia deficienţei auditive
şi deficienţelor senzoriale multiple.
Echipa de cadre didactice formată din educatoare, psihopedagogi, profesor
psihopedagogie specială, învăţători şi profesori educatori, au studii de
specialitate, sunt şcolarizaţi pe diverse cursuri de către specialişti din ţară şi
străinătate, cu referire la deficienţe de auz şi/ sau asociate. Competenţele echipei
multidisciplinare de profesori şi terapeuţi acoperă servicii pentru: intervenţia
timpurie, educaţia perceptiv auditivă, psihodiagnoza, logopedie, terapii
cognitive, terapii ocupaţionale, terapie psihomotrică, kinetoterapie, terapii
ludice, art-terapie, orientare școlară şi profesională, consiliere individuală/
parental.
Personalul didactic auxiliar şi nedidactic format din asistent social,
instructori pentru educaţie, supraveghetori de noapte, cadre medicale, secretar,
administrator financiar şi de patrimoniu, muncitor bucătărie şi de întreţinere,
îngrijitori, este centrat pe copii, implicându-se cu multa grijă şi afectivitate în
educaţia şi îngrijirea acestora.
Centrul dispune de săli de clasă dotate cu videoproiectoare și calculatoare
corespunzătoare procesului instructiv-educativ şi recuperatoriu. Cabinetele de
activităţi auditiv-perceptive şi psihoterapeutice sunt dotate cu amplificatoare
individuale, cu calculatoare şi softuri educaţionale specifice antrenamentului
auditiv.
 În Centrul Școlar sunt amenajate corespunzător spaţii destinate
activităţiilor de profesionalizare, reţea de calculatoare, sala de sport, sală de
kinetoterapie, sălă polisenzorială, sală pentru intervenția timpurie, sală de
consiliere a părinților, sala de mese, dormitoare pentru băieţi şi fete, jocuri de
curte şi teren de sport.
Îmbogăţirea bazei materiale s-a făcut cu ajutorul diferiţilor sponsori din
străinătate şi din resursele financiare de la bugetul de stat prin Consiliul Judeţean
Timiş.
Centrul Școlar de Educaţie Incluzivă ”Constantin Pufan” constituie prin
baza materială de care dispune, prin profesionalismul echipei de dascăli şi prin
managementul ancorat la nevoile comunităţii, o sursă inepuizabilă, pentru
învăţământul incluziv.

3. Studiu de caz:

Studiul de caz a fost realizat în data de 18.12.2017.

Informatii generale:

I. Date personale:
Nume şi prenume: A M.
Data naşterii: 02.09.2005
Sex: Feminin
Locul naşterii: Timisoara
Domiciliul actual: oraşul Timisoara.
Şcoala urmată: Este în clasa a V-a în Centrului Scolar pentru Educaţie
Incluzivă ,,C-tin Pufan” Timișoara.

II. Mediul familial:

Părinţii sunt divorţaţi din anul 2008, iar mama s-a recăsătorit. Din
căsătoria cu tatăl vitreg al A., a mai rezultat un copil, în vârstă de 5 ani acum.
Aceștia locuiesc împreună.
Relaţiile dintre părinţii actuali ai A. sunt bazate pe încredere şi respect.
Tatăl vitreg se poartă frumos cu ambii copii.
Tatăl biologic s-a recăsătorit și el dar nu păstrează legătura A. și fosta soție.

III. Stare de sănătate:

 Din punct de vedere medical – hipoacuzie neurosenzorială
profundă bilaterală (aproape surditate). Recomandarea medicului a fost
implantul cohlear, dar în lipsa banilor recomandarea a fost să i se achiziționeze
cele mai bune proteze auditive.
 Din puncte de vedere psihopedagogic – retard în evoluția
limbajului cauzat de problema medicală, dificultăți de concentrare a atenției,
schema corporală partial însușită, cunoaște forme simple, recunoaște culori,
deprinderi de autoservire și a capacității de autonomie socială și personală
bună,nevoie de atenţie, afecţiune, de modelecomportamentaleșisprijin
permanent.
 Din punct de vedere al competențelor școlare – ușoare dificultăți
de integrare în mediul școlar.

IV. Retultatele şcolare şi preocupări ale elevului:

A. este elevă în Centrului Scolar pentru Educaţie Incluzivă ,,C-tin Pufan”
Timișoara în clasa a V-a. Cele mai bune calificative le-a obţinut la matematică,
iar cele mai slabe la educaţie muzicală, acestea din urmă datorându-se
handicapului său medical. Într-o clasă cu 10 elevi, A. este cea mai bună la
matematică şi a doua la limba și literatura română. Prezintă tulburări de vorbire,
dar merge la cabinetul de logopedie de 3 ori/săpt. A. îşi dorește foarte mult să
depăşească aceste probleme. Rezultate deosebite la competiţii şi cercuri în afara
şcolii nu are, dar este cel mai bun copil în activităţile extraşcolare desfăşurate cu
diverse ocazii.

V. Date asupra structurii psihologice:

Atentă la ceea ce se întâmplă în jurul său, ea este foarte receptivă şi
deschisă. Este iubită de toată lumea. Când intră un necunoscut în clasă, A. râde,
iar dacă acesta se apropie, îl îmbrățișează. În recreaţie, A. este de mână cu
profesorii educatori, cu toată lumea, acest fapt îmi indică nevoia sa de
afectivitate, cred că afecţiunea este cheia spre lumea A., cheia spre a o cunoaşte
şi înţelege. Capacitatea de memorare este bună, prezintă tulburări de limbaj, are
uşoare destructurări perceptive.
A. este un copil foarte sensibil care are mare nevoie de afectivitate.
Deasemenea, trebuie stimulată, încurajată, lăudată, pentru că nu are suficientă
încredere în ea deși locuiește cu familia care o sprijină în tot ceea ce face.

VI . Caracterizare sintetică:
Eleva A. răspunde pozitiv cerinţelor programei Şcolii Speciale. Având un
Q.I.=80, ea se situează aproape de limitele normalului. Îi place să deseneze, să
scrie, să modeleze. Doreşte să se facă doctor să îi ajute pe ceilalți ca ea.

VII. Recomandări de ordin pedagogic:

 Lucrul diferenţiat cu A., P.I.P.-urile (programele de intervenţie
personalizate) vor conduce cu siguranţă la rezultate foarte bune, deoarece, A.
este un copil foarte receptiv;
 Simularea capacității de recepționare poilisenzorială;
 Îmbogățirea experienței senzoriale în procesul de descoperire a
mediului fizic și social;
 Stabilirea potențialului auditiv (auzul rezidual al copilului) cu
ajutorul aparaturii specifice și a probelor în scopul înregistrării pragului
 minim de percpere a fonemelor și de masurare a gradului de înțelegere al
mesajului verbal;
 Perceperea mesajului verbal prin antrenarea tuturor analizatorilor;
 Formarea și consolidarea abilităților de identificare corectă a
formelor și structurilor verbale prin antrenarea analizatorului tactil-vibratoriu,
vizual, auditiv, gustativ și olfactiv;
 Formarea și dezvoltarea controlului și autocontrolului tactil-
vibratoriu, kinestezic, vizual, al auzului (rezidual) pe care se bazează
procesul de articulare verbală;
 Utilizarea acțiunilor de compensare polisenzorială și tehnica pentru
achiziția și înțelegerea limbajului în scopul facilitării posibilităților de
integrare în colectivitatea de adulți și copii vorbitori.

4. Încheiere/Concluzii:

Concluziile la care am ajuns în urma documentării evidentiază faptul că:

 reacţiile societaţii faţa de problematica persoanelor cu diverse

handicapuri senzoriale, fizice sau mintale tind a fi sistematizate la nivelul
reglementărilor domeniului specific al politicilor sociale;

 preocuparea pentru persoanele care au un handicap se regăseşte în

societatea actuală în domenii foarte variate şi ne obligă să recurgem la
activitatea profesională a specialistilor: psihologi, pedagogi, educatori, asistenţi
sociali, asistenţi medicali;

 persoana ce dobândeste o deficienţă şi mai ales mintală se

străduieşte să realizeze trecerea de la noul statut, să optimizeze procesul
tranzacţiilor cu ceilalţi, pentru a inregistra eficacitate maximă a readaptării
sociale;

 handicapul se manifestă in dezavantaj în activitaţile cotidiene,

punând persoana în situaţia de a încerca să găsească noi modalităţi de adaptare;

 modul de viată al acestor persoane are drept componentă

semnificativă prezenţa suportului social şi a protecţiei sociale prin care se
creează posibilitatea conturării diferitelor stiluri de viaţă, care se bazează pe
autonomie/dependenţă în satisfacerea trebuinţelor personale;

 o persoană oricare i-ar fi handicapul trebuie să ştie că alături îi sunt

oameni afectuoşi care să îi sprijine şi ocrotească deoarece el însuşi prin aceasta
se maturizează, îşi formează capacitatea de independenţă sigură, revigorându-şi
forţele fizice şi intelectuale, deprinderea sa învingând toate obstacolele vieţii.
 Doar în asemenea condiţii persoana cu handicap mintal se va integra uşor
în societate şi se va simţi membru cu drepturi şi obligaţii depline a societăţii
noastre;

 multe speranţe se leagă astfel de activitaţile non-guvernamentale,

care încep a deschide diferite centre de zi şi centre de activităţi pentru
persoanele cu handicap mintal şi iniţierea mai multor proiecte, programe de
suport pentru aceste persoane, diferite forme de întrajutorare, toate acestea fiind
în interesul lor, unele dintre ele apărând drepturile şi libertăţile acestor persoane.

În consecinţă, analizând sub acest aspect situaţia dificilă a persoanelor cu

handicap, tot ce ţine de noi este: să recunoastem şi să încurajăm orice mod de
comunicare cu aceste persoane, sa-i sprijinim să se integreze în societate alături
de ceilalţi, să sprijinim părinţii ce au în creştere un asemenea copil şi nu în
ultimul rănd să ajutăm persoana cu handicap mintal să devină cât mai
independentă posibil.