Sunteți pe pagina 1din 8

TEMA 2: ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR.

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A
ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR.
1. Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei constitutive.
2. Genuri de activităţi antreprenoriale.
3. Obligaţiile întreprinzătorului.
1.Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei distinctive.
Pentru a ne forma o imagine mai amplă, referitor la noţiunea activităţii de întreprinzător, vom reda mai jos câteva
definiţii din literatura de specialitate. Astfel, în literatura de specialitate noţiunea „ activităţii de întreprinzător”
este identică cu noţiunea de „business” şi înseamnă un proces economic creativ de realizare şi comercializare a
bunurilor materiale; adică producerea de alimente, de mărfuri de larg consum, construcţia de spaţii locative, de
edificii industriale, ştiinţifice şi experimentale, prestarea de servicii informaţionale, într-un cuvânt, a tot ce se
creează pentru vânzare, având calităţi consumabile concrete şi un preţ capabil să satisfacă diverse cerinţe ale
oamenilor1. În același context, activitatea de întreprinzător este un proces de creare a ceva nou, care conţine în
sine o anumită valoare economică; proces care absoarbe timp şi forţe; proces care presupune o responsabilitate
financiară şi morală, proces care aduce ca rezultat un beneficiu material, satisfacţie personală şi bucurie de
propriile succese.
Legislaţia Republicii Moldova prin intermediul Legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr.845/1992 stipulează în art.1 că activitate de întreprinzător, adică antreprenoriatul este activitatea
de fabricare a producţie, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de către cetăţeni şi de
asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea
lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. În sensul legii de mai sus menţionate,
persoanele fizice dar şi cele juridice ce desfăşoară activitate de fabricare a producţiei, prestarea serviciilor,
precum şi executarea lucrărilor poartă denumirea de antreprenori. Observăm, că legiuitorul Republicii Moldova
nu defineşte expres noţiunea de „activitate de întreprinzător”, ea este utilizată în Codul civil al Republicii
Moldova în sensul în care este acceptată de către legislaţia internaţională. Codul civil al Republicii Moldova
utilizează şi noţiunea de „antreprenor” în defavoarea celei de „antreprenoriat” ca parte a contractului de
antrepriză, ce efectuează pe riscul acestuia anumite lucrări, ca de exemplu repară sau modifică o construcţie,
montează anumite instalaţii, utilaje, construeşte un edificiu, etc., adică transformă sau produce anumite bunuri,
dar şi obţinînd alte rezultate prin efectuarea de lucrări 2. Aşadar, este indiscutabil faptul că antreprenorul constituie
fundamentul activităţii de întreprinzător. Chiar dacă antreprenorul este considerat un întreprinzător, atunci nu
orice întreprinzător (om de afaceri, businessman) este antreprenor, această caracteristică rezultă din domeniul de
activitate practicat. Astfel, antreprenorul poate fi: comerciant, producător, administrator fiduciar, prestator de
servicii, participant profesionist pe piaţa valorilor mobiliare.
Din considerentele sus menționate, activitatea de întreprinzător poate fi definită în modul următor: ea
reprezintă activitatea de producere şi comercializare a mărfurilor, de executare a lucrărilor şi de prestare
a serviciilor, care este desfăşurată din proprie iniţiativă, în nume propriu şi pe risc propriu, dar şi sub
răspundere patrimonială proprie, de către persoanele fizice şi cele juridice, ce sunt organizate în
corespundere cu legislaţia în vigare, cu scopul prioritar de a-şi asigura o sursă de venit permanentă.
Elementele caracteristice activității de întreprinzător
Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei activităţi
şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria
voinţă şi în interesul său propriu.
Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că nu putem vorbi de
libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele normative, dar numai în măsura necesară asigurării
securităţii statului, ordinii publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.
Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi
propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională, întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să
practice activitatea de întreprinzător.
Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie, dacă este
persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în
denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.
Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul activităţii de întreprinzător,
spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului, poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile
1
Hizrici R. Piters M., Antreprenoriatul, Editura Progres, Moscova, 1991, p.26.
2
Mărginenu G., Mărginenu L., op. cit., p.57.
1
incerte referitoare la posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă faptul dacă
va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru una din deciziile optime.
Răspunderea materială a întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma organizatorico-juridică, şi
intervine atunci când activitatea sa este ineficientă sau când nu şi-a onorat obligaţiile.
Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent. Activitatea de întreprinzător presupune
obţinerea sistematică a unei surse de venit, ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.

2. Genurile activităţii de întreprinzător pot fi deduse din definiţia dată la art.1 al Legii nr. 845/1992 cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. În
definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate – comercializarea mărfurilor şi a produselor. Mai sunt şi
alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare, de investiţii, operaţiunile cu valorile
mobiliare, de asigurare etc.
În legislaţia altor state acţiunile întreprinse de agenţii economici în procesul activităţii lor sunt
denumite acte sau fapte de comerţ (Franţa, România).
Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are ca obiect
transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai mare.
Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să îndeplinească, într-
un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt
lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii necesităţilor persoanelor
fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială
etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt destinate, în general,
consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi nemijlocit de către producător prin magazine
sau depozite angro proprii ori prin intermediari (firme de distribuţie).
Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. între producător şi consumator însă există de
regulă unul sau mai mulţi intermediar i, altfel spus, comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri pentru a
le revinde fie consumatorilor nemijlocit, fie altor comercianţi. Actul de comercializare presupune transferul
dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător.
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi
interzise; activităţi monopol de- stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi
practicate în baza patentei de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.
Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese
anterior94. În lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit
material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.
Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: traficul de fiinţe umane (art.165),
traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicinii şi activităţii farmaceutice
(art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice
constituite de stat.
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi
de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a
unei anumite activităţi aducătoare de profit.
Se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele respective ale
administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi cele în care sînt
produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii) Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare
următoarele activităţi legate de :
- supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi
deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi de boli psihice în forme agresive
şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
- efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum
şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
- producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
2
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale;
- producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia
prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
- evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor
imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
- imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor mobiliare de stat;
- efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei.
Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova,
precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, organele fiscale, Camera de Licenţiere sau alt
organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută
în urma activităţilor menţionate.
Activităţile monopol de stat sunt reglementate şi prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995 cu privire la
reglementarea monopolurilor3 , care stabileşte metodele de reglementare, lista activităţilor monopol de stat şi
autorităţile publice abilitate cu reglementarea lor.
Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea,
transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea
anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub controlul
direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995 cu privire la
reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:
- activităţi legate de căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile de
arbă şi serviciile de exploatare a acestora;
- activităţi legate de staţiile şi punctele de tiraj pentru prelucrarea tehnologică şi trecerea garniturilor de tren
(materialului rulant);
- activităţi legate de gările feroviare;
- activităţi legate de autostrăzile, construite din contul bejetelor republican şi locale, cu zonele de protecţie,
construcţiile de arbă şi serviciile de întreţinere şi exploatare a acestora;
- activităţi legate de căile nevigabile naturale şi artificiale, cu sistemele de navigaţie şi condiţiile navigabile
asigurate;
- activităţi legate de porturile fluviale, instalaţiile portuare, debarcaderele şi danele de acostare de folosinţă
generală pe căile de comunicaţie pe ape naturale, cu serviciile de întreţinere şi exploatare a lor;
- activităţi legate de întreprinderile pentru toate tipurile de transport în comun, cu exepţia taximetrilor;
- activităţi legate de reţele magistrale de telecomunicaţii;
- activităţi legate de reţele de televiziune şi radiodifuziune pentru difuzarea radioprogramelor de stat:
- activităţi legate de reţele publice de radiodifuziune prin fir;
- activităţi legate de reţele de telecomunicaţii internaţionale;
- activităţi legate de reţeaua de difuziune a presei periodice.
- activităţi legate de în complexul termico-energetic:
- activităţi legate de întreprinderile staţionare de producere a energiei electrice şi termice, conectare la
sistemul energetic unic;
- activităţi legate de reţelele electrice de toate tensiunile şi reţelele termice magistrale ale sistemului
energetic unic;
- activităţi legate de reţelele de gaze şi obiectivele sistemului unic de gazificare, transportul prin conducte.
- activităţi legate de întreprinderile şi organizaţiile, care exploatează reţelele şi comunicaţiile de
aprovizionare cu energie termică, conductele de apă şi canalizare;
- activităţi legate de serviciile pentru colectarea gunoiului şi curăţirea zăpezii;
- activităţi legate de întreprinderile pentru prestarea serviciilor rituale;
- activităţi legate de întreprinderile pentru înmormîtarea substanţelor radioactive (noxelor) şi a altor
substanţe dăunătoare.
- activităţi legate de aeroporturile, complexele de construcţii şi mijloace tehnice ale aeroporturilor,
sistemelor de dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie dintre navele aeriane şi de asigurare a securităţii
decolării şi aterizării aeronavelor.
Reglementarea juridică deosebită a acestor activităţi se datorează faptului că, pe de o parte, prezintă un risc
sporit, iar pe de alta, agenţii economici care desfăşoară astfel de activităţi pot influenţa negativ piaţa bunurilor
sau serviciilor. De exemplu, din lipsă de concurenţă, consumatorul nu poate schimba agentul economic care
3
26 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 59-60 din 26.10.1995.
3
livrează energie termică, energie electrică, apă, gaze naturale etc, fiind nevoit să accepte toate condiţiile impuse
de societatea care îi prestează aceste servicii. Statul îşi rezervă dreptul să intervină în activitatea acestor societăţi
comerciale pentru a proteja consumatorii de posibilele abuzuri şi de aceea aceste genuri de activate sunt
desemnate ca monopoluri naturale.
Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite la art.12
LEGEA PRIVIND REGLEMENTAREA PRIN AUTORIZARE A ACTIVITĂII DE ]NTREPRINZĂTOR
nr. 160/2011.
Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care pot fi
desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii nr.93/1998 privind patenta de
întreprinzător.
Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. întreprinzătorii persoane fizice şi persoane
juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt supuse licenţierii fără vre-o autorizaţie sau permisiune
specială dacă alte legi nu stabilesc altfel.

3. Obligațiile întreprinzătorului
Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii.
Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare orice gen de activitate, cu excepţia
celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a tipurilor de activitate a căror practicare este permisă doar
întreprinderilor de stat, de exemplu, tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor naţionale, tipărirea valorilor
mobiliare, confecţionarea ordinelor şi medaliilor. Mai sunt şi genuri de activitate pentru practicarea cărora este
nevoie de obţinerea unor acte suplimentare, cum este licenţa.
Licenţa (LEGEA PRIVIND REGLEMENTAREA PRIN AUTORIZARE A ACTIVITĂII DE ]
NTREPRINZĂTOR nr. 160/2011 – modificări 01.01.2018) act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de
autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de
licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu
respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
Autorităţile de licenţiere sînt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
g) g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului

Procedura de obţinere a licenţei. Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori
persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin
scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o
declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune:

a) cererea(declarația), ce conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO-ul întreprinderii sau al organizaţiei ori numele,
prenumele, adresa şi IDNP-ul persoanei fizice ce practică activitatea de întreprinzător;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să
obţină licenţă ori să o prelungească;
c) declarația pe propria răspundere a solicitantului de licenţă privind asumarea respectării condiţiilor de
licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi privind autenticitatea
documentelor prezentate;
d) lista documentelor care se anexează la cererea (declaraţia) de eliberare/prelungire a licenţei.
La cererea (declaraţia) pentru eliberarea licenţei se anexează documentele suplimentare în conformitate cu
prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele
se depun în original (cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere sau portalul unic al serviciilor
publice) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea ulterioară a originalelor pentru verificare, cu
excepţia celor stabilite pentru verificare prin procedura ghişeului unic. La cererea (declaraţia) pentru prelungirea
4
licenţei se anexează numai documentele care necesită actualizare sau care conţin date diferite de cele prezentate
pentru eliberarea licenţei.
Pentru obţinerea, prelungirea sau reperfectarea licenţei prin intermediul serviciului e-licenţiere,
conducătorul întreprinderii sau al organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică va accesa
portalul unic al serviciilor publice.
Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică de către autoritatea de licențiere fără implicarea
solicitantului.
Licenţa se perfectează și se înmînează titularului în cel mult 3 zile lucrătoare pînă la expirarea termenului stabilit
pentru eliberarea acesteia sau în prima zi lucrătoare după expirarea termenului stabilit pentru eliberarea acesteia,
începînd cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre
data primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei se face pe borderoul
documentelor primite de la solicitantul de licenţă sau pe versoul deciziei de eliberare/prelungire a licenţei, în
cazul utilizării serviciului e-licenţiere.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în licenţă după
expirarea termenului ei de valabilitate, el este în drept să solicite, inclusiv prin intermediul serviciului e-
licenţiere, prelungirea licenţei pe termenele prevăzute de lege, cu achitarea taxei pentru licenţă, stabilită conform
legii, cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenţei, dar nu mai tîrziu de ultima zi
de expirare a termenului de valabilitate a acesteia. În acest caz, pe licenţă se va aplica menţiunea privind
prelungirea termenului de valabilitate, cu indicarea termenului nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de
valabilitate poate fi aplicată pe acelaşi formular al licenţei sau, după caz, pe un formular nou, pînă la expirarea
termenului anterior de valabilitate a licenţei. În cazul dat, termenul nou de valabilitate a licenţei va curge din
ultima zi calendaristică în care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia. Menţiunea privind
prelungirea valabilităţii licenţei se autentifică cu ştampila autorităţii de licenţiere şi cu semnătura conducătorului.
Licenţa conţine:
 denumirea autorităţii de licenţiere;
 seria, numărul şi data eliberării licenţei;
 denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă întreprindere sau
organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană
fizică;
 data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO al
întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al persoanei fizice;
 genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;
 termenul de valabilitate a licenţei;
 semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin aplicarea
 ştampilei acestei autorităţi.
Sfera de acţiune a licenţei. Licenţele eliberate de Camera de Licenţiere sunt valabile pe întreg teritoriul R.M. În
afara hotarelor R.Moldova licenţa este valabilă în corespundere cu acordurile internaţionale la care Moldova este
parte.
Termenul de valabilitate al licenţei. Licenţa se eliberează pe un termen de un an, pentru următoarele genuri de
activitate:
 activitatea legată de jocurile de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,
exploatarea automatelor de joc cu câştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive;
 importul alcoolului etilic, importul şi (sau) comercializarea angro a producţiei alcoolice şi a berii
importate;
 importul şi (sau) prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din tutun şi
(sau) comercializarea angro a tutunului fermentat şi a produselor din tutun;
 comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun.
Licenţa se eliberează pe un termen de 3 ani pentru activităţile de:
 fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii sau păstrarea, comercializarea angro a
alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii autohtoni;
Pentru toate celelalte genuri de activităţi licenţele se eliberează pe un termen de cinci ani.
Sistarea temporară și retragerea licenței. Drept temei pentru suspendarea temporară a licenţei servesc
următoarele [art.10 Legea nr. 160/2011]:
- cererea titularului de licenţă cu privire la suspendarea licenţei;
- neachitatrea anuală ori trimestrială a taxai pentru licentă, în termenul prevăzut;
5
- nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a dublicatului
licenţei pierdute ori deteriorate.
Decizia cu privire le suspendarea temporară se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile
lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de sistare temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni, dacă legile care
reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevede altfel. Dacă titularul de licenţă înlătură circumstanțele
care au dus la sistarea temporară a licenței, atunci el este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere cu
privire la înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei.
Pe perioada de suspendare a licenței, termenul de valabilitate nu se prelungește. Adică agentul economic nu
poate cere după reluarea valabilității licenței ca termenul acestei să fie mai mare din motivul că ia fost sistată
licența.
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc [art.11
Legea nr. 160/2011]:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării
genului de activitate licenţiat;
e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei;
f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în registrul licenţelor
nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei. În cazul retragerii licenţei, taxa pentru
licenţă nu se restituie. Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei
de retragere a licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă.

Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii


Toate persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, inclusiv reprezentanţele şi
filialele întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul
de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, prin art. 2 al Legii contabilităţii, nr. 113 din
27.94.2007, urmează să ţină evidenţa contabilă în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune, în baza căruia să determină
indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente utilizate în vederea calculării şi achitării
impozitelor, efectuării decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei
rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:
a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu,
cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate
atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii furnizori, băncile, organele
fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;
b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, al procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii
datelor contabile;
c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional, executării bugetului, precum şi
întocmirii raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale.

Obligaţia întreprinzătorului de a desfăşura activitate în limitele concurenţei loiale


Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia R.Moldova, una din obligaţiile statului în domeniul economiei
naţionale este asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale.
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera concurenţă, precum şi
consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale. În acest sens Legea cu privire la concurenţă nr.149
din29.06.20124 stabileşte bazele organizatorice şi juridice ale protecţiei concurenţei, măsurile de prevenire,
limitare şi reprimare a activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale, este orientată spre dezvoltarea relaţiilor
de concurenţă pe pieţele de mărfuri ale Republicii Moldova. Temeiul juridic al regulilor de concurentă referitoare
la acordurile anticoncurenţiale pentru Comunitatea Europeană articolul 101 al Tratatului privind funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE).

4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 193-197 din 14.09.2012.
6
Concurenţa ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă determinată produse sau
servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul de a
asigura existenţe sau expansiunea comerţului.
Condiţii pentru existenta concurenţei
Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să existe un mediu adecvat,
şi anume cel al economiei de piaţă, care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi:
- liberalizarea comerţului (activităţii de întreprinzător); Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător este
în drept să-şi aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde mărfurile, de a
presta serviciile cerute de piaţă. Această condiţie îşi are fundamentul juridic în dispoziţii constituţionale, potrivit
cărora piaţa şi libera iniţiativă economică... sunt factori de bază ai economiei (art.9), iar statul trebuie să asigure
libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător (art.126). în acord cu ele, au fost elaborate dispoziţii legale
privind dreptul întreprinzătorului persoană fizică de a-şi desfăşura activitatea fără a constitui o persoană juridică
(Codul civil, art.26) şi de a încheia orice act juridic neinterzis de lege şi dreptul întreprinzătorului persoană
juridică de a practica orice gen de activitate neinterzis de lege (art.60).
- existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi. Această condiţie îşi are originea în principiul
constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite persoanelor fizice a se
înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane juridice cu scop lucrativ ca să
desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit.
- liberalizarea preţurilor şi tarifelor. Conform art.6 alin.(6) din Legea nr. 845/1992, întreprinzătorii sunt în
drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile prestate în
bază de contract cu partenerii. Prin art.9 alin.(4) lit.a) din legea nominalizată, autorităţilor publice li se interzice
să încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor şi tarifelor care
conduc la limitarea concurenţei.
- asigurarea unui cadru legal. care să prevină şi să sancţioneze concurenta ilicită, în absenţa unor
reglementări legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea
funcţionării economiei de piaţă;
Principiile de bază ale concurenţei [art.183 Legea nr.149/2012]
 Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi
intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.
 Este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile în vederea restrîngerii concurenţei şi lezării
intereselor legitime ale consumatorului.
 Preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei, dacă legea
specială nu prevede altfel.
Concurenta neloială. Doctrina defineşte concurenţa neloială ca încălcare a obligaţiei
comerciantului de a folosi în activităţile comerciale sau industriale numai procedee oneste, corecte (răspândirea
unor informaţii false sau denaturate în stare să prejudicieze averea şi/sau reputaţia unui alt agent economic,
inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la modul şi locul fabricării; folosirea neautorizată a emblemei
comerciale, a firmei sau a mărcii, precum şi copierea formei, ambalajului sau a aspectului exterior al mărfii
unui alt agent economic; dobândirea, folosirea sau divulgarea informaţiilor ştiinţifice, de producţie şi
comerciale, inclusiv a secretelor comerciale, fără acordul posesorilor lor).

Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice


Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială, economică, funcţia de respectare a ordinii de drept,
funcţia ecologică şi alte aspecte ale vieţii statale în mare măsură depinde de mărimea veniturilor de care dispune
şi care formează bugetul de stat. Iar formarea bugetului, după cum se ştie, are loc prin recepţionarea veniturilor
provenite din impozitarea contribuabililor şi din alte plăţi ale populaţiei. Cadrul normativ al Republicii Moldova
prevede că subiectele impunerii sunt: persoanele fizice şi juridice indiferent de statutul lor. De aici rezultă că şi
întreprinzătorii sunt supuşi impozitării.
Conform art.6 din Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.19975 impozitul este o plată
obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul
împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu
contribuabilul care a achitat această plată.

5
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/522 din 18.09.1997.
7
Deşi nu urmărim scopul de a da o explicaţie mai amplă, dorind să explicăm mecanismele de prestare a
contribuţiilor obligatorii la care este supusă o persoană în Republica Moldova, vom expune aici principalele
caracteristici ale impozitului:
• Este un mod de acoperire a cheltuielilor publice, care sunt suportate de către cetăţeni; impozitele trebuie
să fie justificate întotdeauna prin randamentul lor.
• Impozitul are un caracter obligatoriu, de constrângere, şi se stabileşte conform deciziei puterii publice
care stabileşte natura cheltuielilor şi modalităţile de acoperire a acestora.
Repartizarea cheltuielilor se efectuează conform principiului facultăţilor contributive ale persoanelor fizice
şi ale celor juridice prin respectarea unei justiţii fiscale.

Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător


Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional,
în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul
mediului său ambiant, care îi asigură existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în
primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor neregenerabile (bogăţii minerale ale
subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii.
Conform art. 32 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515/1993, agenţii economici,
indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să întreprindă un şir de măsuri de protecţie a apelor, aerului,
solului şi subsolului. Conform art. 59, Constituţia R.M., protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea
monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi conform art.32 al Legii nr. 1515/1993:
a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunicărilor de
teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu
îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să
respecte normativele aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai
efecientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor toxice, inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale
alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilzeze şi să pună
în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a
reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile pentru mediu; d) să planteze şi să
întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să
ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industrilae şi complexelor zootehnice şi
să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia
măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia
măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont
propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor
lui, averii altor proprietăţi şi sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiei publice
locale referitoare la probelemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie
referitore la influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul
necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul
acţiunilor activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe toxice, volatile,
corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transpotării şi păstrării lor.