1.2.

Funcţiile şi principiile contabilităţii de gestiune

Cunoaşterea esenţei contabilităţii de gestiune permite formularea funcţiilor acesteia,
şi anume:
 asigurarea tuturor nivelurilor de gestiune cu informaţii necesare pentru
planificarea curentă (întocmirea bugetelor aferente stocurilor de mărfuri şi materiale,
precum şi prognozarea disponibilităţilor necesare de mijloace băneşti);
 formarea informaţiilor care servesc drept mijloc de comunicare internă între de
conducerea întreprinderii şi subdiviziunile structurale ale acesteia;
 exercitarea controlului operativ şi evaluarea rezultatelor activităţii
subdiviziunilor interne şi a entităţii în ansamblu în atingerea scopului propus;
 primirea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării
întreprinderii în viitor în baza analizei şi evaluării rezultatelor efective ale activităţii
acesteia.
Pentru asigurarea îndeplinirii acestor funcţii, contabilitatea de gestiune urmează să
se conducă de anumite principii contabile. Principiile contabile se referă, în principal, la
conţinutul şi calitatea informaţiilor contabile furnizate şi publicate în situaţiile financiare,
care au drept scop prezentarea informaţiei utile pentru primirea deciziilor manageriale
pentru o gamă largă de utilizatori. În realizarea acestui scop, acestea oferă informaţii
despre: active; capital propriu, datorii, venituri şi cheltuieli, fluxuri de numerar etc.
În contabilitate se utilizează două categorii de principii, şi anume:
1. Principii teoretice fundamentale care includ: principiul dublei reprezentări, al
dublei înregistrări şi principiul calculelor periodice de sinteză.
2. Principii prevăzute de legislaţie existentă în Republica Moldova armonizată cu
normele internaţionale.
Principiul dublei reprezentări presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub cele
două aspecte: sub aspectul componenţei şi al destinaţiei bunurilor economice şi sub aspectul
raporturilor de proprietate în cadrul cărora se procura şi se gestionează bunurile economice.
Principiul dublei înregistrări prevede că orice fapt economic creează un raport
valoric de echivalenţă între intrări şi ieşiri, între mijloace şi resurse consumate, asigură
raporturi de echilibru între venituri, cheltuieli şi rezultate.
 Principiul calculelor periodice de sinteză presupune că faptele economice generate
de mişcarea patrimoniului sînt înregistrate în contabilitate, atît în ordine cronologică, adică
a succesiunii lor în timp, cît şi într-o formă grupată, adică după un anumit sistem şi anume
pe elemente şi structuri componente ale patrimoniului. Aceste calcule periodice de sinteză
se realizează prin intermediul balanţei de verificare, bilanţului şi anexelor la bilanţ,
situaţiei de profit şi pierdere etc.
La cea de-a două categorie de principiile contabile prevăzute de legislaţie în vigoare
în Republica Moldova, şi anume de prevederile articolul 6 din Legea contabilităţii şi a
SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” armonizată cu normele internaţionale se referă:
principiul continuităţii activităţii, contabilitatea de angajamente, separarea patrimoniului şi
datoriilor, principiul necompensării şi consecvenţa prezentării.
Principiile acceptate şi aplicate de contabilitatea de gestiune sînt:
Principiul continuităţii activităţii conform căruia întocmirea situaţiilor financiare
pornind de la ipoteza că entitatea îşi va continua în mod normal activitatea cel puţin pe o
perioadă de 12 luni din data raportării fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau
reduce în mod semnificativ activitatea. În cazul în care situaţiile financiare nu se
întocmesc conform principiului continuităţii activităţii trebuie prezentată baza de
întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu poate să-şi continue
activitatea. Aplicarea acestui principiu este în legătura directa cu respectarea şi altor
principii şi, în special, cu cele ale contabilităţii de angajamente şi consecvenţei prezentării.
Principiul contabilităţii de angajamente impune recunoaşterea elementelor situaţiilor
financiare, cu excepţia elementelor situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei
acestora, indiferent de momentul încasării şi/sau plăţii de numerar sau compensării în altă
formă. La capitolul costurilor de producţie, acestea se recunosc în perioada în care au fost
efectiv suportate.
Un alt principiu importat este consecvenţa prezentării, care prevede menţinerea
modului de prezentare şi de clasificare a elementelor în situaţiile financiare de la o
perioadă de gestiune la alta. Conform acestui principiu se presupune că întreprinderea v-a
aplica aceleaşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea şi prezentarea elementelor

2
patrimoniale şi a rezultatelor activităţii economice, asigurînd comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile.