Sunteți pe pagina 1din 7

FMI, Info, Anul I

Logică matematică şi


computaţională

Examen

(P1) [1 punct] Fie funcţia J : {0, 1}3 → {0, 1} ce verifică, pentru orice x, y, z ∈ {0, 1}:

J(x, y, z) = 0 ⇔ x = y · z.

Să se obţină o formulă a logicii propoziţionale ϕ ı̂n FNC astfel ı̂ncât J = Fϕ .

Demonstraţie: Alcătuim tabelul de valori al lui J.

ε0 ε1 ε2 J(ε0 , ε1 , ε2 )
1 1 1 0
1 1 0 1
1 0 1 1
1 0 0 1
0 1 1 1
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 0

Obţinem, aşadar, uitându-ne pe liniile cu 0 de pe coloana valorilor lui J şi apoi aplicând
raţionamentul din demonstraţiile Teoremelor 1.73 şi 1.74, obţinem că un exemplu de ϕ este:

(¬v0 ∨ ¬v1 ∨ ¬v2 ) ∧ (v0 ∨ ¬v1 ∨ v2 ) ∧ (v0 ∨ v1 ∨ ¬v2 ) ∧ (v0 ∨ v1 ∨ v2 ).

(P2) [2 puncte] Fie e1 , e2 : V → {0, 1}, definite, pentru orice i ∈ N, prin:

e1 (vi ) = 1 ⇔ i este prim,

e2 (vi ) = 1 ⇔ i este par.


Să se găsească Γ ⊆ F orm astfel ı̂ncât M od(Γ) = {e1 , e2 }.
Demonstraţie: Rezolvăm problema pentru M od(Γ) = {e1 , ..., en }, unde e1 , ..., en sunt
arbitrare şi distincte.
Pentru orice m ≥ 1, definim, folosind notaţiile din Cursul 7, ϕm ca fiind:
n ^
_ m
vjei .
i=1 j=1

Notăm Γ := {ϕm | m ≥ 1}. Vrem M od(Γ) = {e1 , ..., en }.


Pentru orice i 6= j, notăm lij := min{k | ei (vk ) 6= ej (vk )} şi l := max{lij | i 6= j}.
Demonstrăm incluziunea “⊆”. Fie e : V → {0, 1} cu e  Γ. Atunci e  ϕl şi deci:
_ ^
n l + ei
i=1 j=1 e (vj ) = 1

e
şi deci există un i0 ∈ {1, ..., n} cu lj=1 e+ (vj i0 ) = 1, de unde scoatem că pentru orice
V
e ei0
j ∈ {1, ..., l} avem e+ (vj i0 ) = 1 = e+
i0 (vj ), i.e. pentru orice j ∈ {1, ..., l} avem e(vj ) = ei0 (vj )
(*).
Vrem e = ei0 , i.e. că şi pentru un p > l avem e(vp ) = ei0 (vp ). Fie p > l.
Cum e  ϕp , avem că _ ^p
n + ei
i=1 j=1 e (vj ) = 1,

de unde scoatem, similar, că există un i1 ∈ {1, ..., n} astfel ı̂ncât pentru orice j ∈ {1, ..., p}
avem e(vj ) = ei1 (vj ) (**).
Presupunem că i0 6= i1 . Atunci, din definiţia lui li0 i1 , avem li0 i1 ≤ l < p şi ei0 (vli0 i1 ) 6=
ei1 (vli0 i1 ) (***).
Din (*), avem atunci ei0 (vli0 i1 ) = e(vli0 i1 ), iar din (**), avem ei1 (vli0 i1 ) = e(vli0 i1 ), ceea ce
contrazice (***).
Deci i0 = i1 , iar din (**) obţin e(vp ) = ei1 (vp ) = ei0 (vp ).
Demonstrăm incluziunea “⊇”. Fie i0 ∈ {1, ..., n}. Vrem ei0  Γ, i.e. pentru orice m ≥ 1,
ei0  ϕm . Fie m ≥ 1.
Avem: n ^
m
+ ei0
_ _ ^ ^
+ +
ei0 (ϕm ) = ei0 ( vjei ) = ni=1 m + ei
j=1 ei0 (vj ) ≥
m
j=1 ei0 (vj ) = 1.
i=1 j=1

(P3) [2 puncte] Să se ofere un exemplu justificat de mulţime infinită de formule din logica
propoziţională a cărei mulţime de modele să fie nenumărabilă.

Demonstraţie: Iau mulţimea Γ = {v2k | k ∈ N}. Clar, Γ este infinită, iar o evaluare
e : V → {0, 1} este model pentru Γ dacă şi numai dacă ia valoarea 1 pentru toate variabilele
de indice par, rămânând “spaţiu de manevră” pe variabilele de indice impar. Construim
bijecţia g : P(N) → M od(Γ), prin:

1, dacă n este par;

g(A)(vn ) := 1, dacă n este impar şi n−1 2
∈ A;
 n−1
0, dacă n este impar şi 2 6∈ A.

Cum P(N) este nenumărabilă, avem că şi M od(Γ) este nenumărabilă.
(P4) [1,5 puncte] Fie ϕ, ψ ∈ F orm. Să se arate:

` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ.

Demonstraţie: Avem:
(1) {¬(ϕ → ¬¬ϕ)} ` ϕ → ¬¬ϕ (S7.2).(iv), P. 1.42.(ii)
(2) {¬(ϕ → ¬¬ϕ)} ` ¬(ϕ → ¬¬ϕ) Prop. 1.40.(ii)
(3) {¬(ϕ → ¬¬ϕ)} ` ¬(ϕ → ¬¬ϕ) → ((ϕ → ¬¬ϕ) → ψ) (S7.2).(ii), P. 1.42.(ii)
(4) {¬(ϕ → ¬¬ϕ)} ` (ϕ → ¬¬ϕ) → ψ (MP): (2), (3)
(5) {¬(ϕ → ¬¬ϕ)} `ψ (MP): (1), (4)
(6) ` ¬(ϕ → ¬¬ϕ) → ψ T. ded. pentru (5)
(7) ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ Definiţia lui “∧”.

(P5) [2 puncte]

(i) Să se aplice algoritmul Davis-Putnam mulţimii de clauze:

S := {{¬v0 , ¬v1 , v2 }, {¬v3 , v1 , v4 }, {¬v0 , ¬v4 , v6 }, {¬v2 , v7 }, {¬v6 , v7 }, {¬v0 , v3 }, {v0 }, {¬v7 }}.

Ce concluzie tragem?

(ii) Folosind primul subpunct şi eventual alte proprietăţi, să se arate că:

{(v0 ∧ v1 ) → v2 , v3 → (v1 ∨ v4 ), (v0 ∧ v4 ) → v6 , (v2 ∨ v6 ) → v7 , v0 → v3 }  v0 → v7 .

Demonstraţie:
(i)

i := 1
S1 := S
P 1.1. x1 := v0
T11 := {{v0 }}
T10 := {{¬v0 , ¬v1 , v2 }, {¬v0 , ¬v4 , v6 }, {¬v0 , v3 }}
P 1.2. U1 := {{¬v1 , v2 }, {¬v4 , v6 }, {v3 }}
P 1.3. S2 := {{¬v3 , v1 , v4 }, {¬v2 , v7 }, {¬v6 , v7 }, {¬v7 }, {¬v1 , v2 }, {¬v4 , v6 }, {v3 }}
P 1.4. i := 2; goto P 2.1
P 2.1. x2 := v1
T21 := {{¬v3 , v1 , v4 }}
T20 := {{¬v1 , v2 }}
P 2.2. U2 := {{¬v3 , v4 , v2 }}
P 2.3. S3 := {{¬v2 , v7 }, {¬v6 , v7 }, {¬v7 }, {¬v4 , v6 }, {v3 }, {¬v3 , v4 , v2 }}
P 2.4. i := 3; goto P 3.1
P 3.1. x3 := v2
T31 := {{¬v3 , v4 , v2 }}
T30 := {{¬v2 , v7 }}
P 3.2. U3 := {{¬v3 , v4 , v7 }}
P 3.3. S4 := {{¬v6 , v7 }, {¬v7 }, {¬v4 , v6 }, {v3 }, {¬v3 , v4 , v7 }}
P 3.4. i := 4; goto P 4.1
P 4.1. x4 := v3
T41 := {{v3 }}
T40 := {{¬v3 , v4 , v7 }}
P 4.2. U4 := {{v4 , v7 }}
P 4.3. S5 := {{¬v6 , v7 }, {¬v7 }, {¬v4 , v6 }, {v4 , v7 }}
P 4.4. i := 5; goto P 5.1
P 5.1. x5 := v4
T51 := {{v4 , v7 }}
T50 := {{¬v4 , v6 }}
P 5.2. U5 := {{v6 , v7 }}
P 5.3. S6 := {{¬v6 , v7 }, {¬v7 }, {v6 , v7 }}
P 5.4. i := 6; goto P 6.1
P 6.1. x6 := v6
T61 := {{v6 , v7 }}
T60 := {{¬v6 , v7 }}
P 6.2. U6 := {{v7 }}
P 6.3. S7 := {{¬v7 }, {v7 }}
P 6.4. i := 7; goto P 7.1
P 7.1. x7 := v7
T71 := {{v7 }}
T70 := {{¬v7 }}
P 7.2. U7 := {}
P 7.3. S8 := {}
P 7.4.  ∈ S8 ⇒ S este nesatisfiabilă.

Aşadar, S este nesatisfiabilă.

(ii) Aplicând Propoziţia 1.30.(i), condiţia din enunţ este echivalentă cu faptul că mulţimea
de formule:

{(v0 ∧ v1 ) → v2 , v3 → (v1 ∨ v4 ), (v0 ∧ v4 ) → v6 , (v2 ∨ v6 ) → v7 , v0 → v3 , ¬(v0 → v7 )}

este nesatisfiabilă şi, mai departe, din Propoziţia 1.31.(i), cu faptul că formula:

((v0 ∧v1 ) → v2 )∧(v3 → (v1 ∨v4 ))∧((v0 ∧v4 ) → v6 )∧((v2 ∨v6 ) → v7 )∧(v0 → v3 )∧(¬(v0 → v7 ))

este nesatisfiabilă. Aplicând transformări sintactice succesive, obţinem că formula de


mai sus este echivalentă, pe rând, cu:

(¬(v0 ∧v1 )∨v2 )∧(¬v3 ∨(v1 ∨v4 ))∧(¬(v0 ∧v4 )∨v6 )∧(¬(v2 ∨v6 )∨v7 )∧(¬v0 ∨v3 )∧(¬(¬v0 ∨v7 )),

(¬v0 ∨¬v1 ∨v2 )∧(¬v3 ∨v1 ∨v4 )∧(¬v0 ∨¬v4 ∨v6 )∧((¬v2 ∧¬v6 )∨v7 )∧(¬v0 ∨v3 )∧v0 ∧¬v7 )),
(¬v0 ∨¬v1 ∨v2 )∧(¬v3 ∨v1 ∨v4 )∧(¬v0 ∨¬v4 ∨v6 )∧(¬v2 ∨v7 )∧(¬v6 ∨v7 )∧(¬v0 ∨v3 )∧v0 ∧¬v7 )),
ultima formulă fiind ı̂n FNC şi corespunzându-i forma clauzală:
S := {{¬v0 , ¬v1 , v2 }, {¬v3 , v1 , v4 }, {¬v0 , ¬v4 , v6 }, {¬v2 , v7 }, {¬v6 , v7 }, {¬v0 , v3 }, {v0 }, {¬v7 }},
despre care am arătat la primul punct al problemei că este nesatisfiabilă.

(P6) [1 punct] Să se definească, folosind Principiul recursiei pe formule, funcţia M od ce


asociază fiecărei formule din logica propoziţională mulţimea modelelor sale.

Demonstraţie: Se observă că M od : F orm → P({0, 1}V ) satisface următoarele condiţii:

(R0) M od(v) = {e : V → {0, 1} | e(v) = 1}


(R1) M od((¬ϕ)) = {0, 1}V \ M od(ϕ),
(R2) M od((ϕ → ψ)) = ({0, 1}V \ M od(ϕ)) ∪ M od(ψ).
Aplicăm Principiul recursiei pe formule pentru A = P({0, 1}V ) şi pentru
G0 : V → {0, 1}V , G0 (v) = {e : V → {0, 1} | e(v) = 1}
G¬ : {0, 1}V → {0, 1}V , G¬ (A) = {0, 1}V \ A,
G→ : {0, 1}V × {0, 1}V → {0, 1}V , G→ (A, B) = ({0, 1}V \ A) ∪ B.
pentru a concluziona că M od este unica funcţie care satisface (R0), (R1) şi (R2).
(P7) [2 puncte] Să se arate că pentru orice limbaj de ordinul I L, orice formule ϕ, ψ ale lui
L şi orice variabilă x, avem:
(i) ∀xϕ ∨ ∀xψ  ∀x(ϕ ∨ ψ);
(ii) ∀x(ϕ → ψ)  ∃xϕ → ∃xψ.

Demonstraţie: Fie A o L-structură şi e : V → A.

(i) Presupunem A  (∀xϕ ∨ ∀xψ)[e], i.e. A  (∀xϕ)[e] sau A  (∀xψ)[e]. Atunci, pentru
orice a ∈ A, A  ϕ[ex←a ] sau pentru orice a ∈ A, A  ψ[ex←a ]. Vrem să arătăm
A  (∀x(ϕ ∨ ψ))[e], i.e. că pentru orice a ∈ A, A  (ϕ ∨ ψ)[ex←a ]. Fie a ∈ A. Atunci,
din cele anterioare, A  ϕ[ex←a ] sau A  ψ[ex←a ]. Deci A  (ϕ ∨ ψ)[ex←a ].
(ii) Presupunem A  (∀x(ϕ → ψ))[e] ⇐⇒ pentru orice a ∈ A, A  (ϕ → ψ)[ex←a ]
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, dacă A  ϕ[ex←a ], atunci A  ψ[ex←a ]. Vrem să arătăm
A  (∃xϕ → ∃xψ)[e], i.e. că dacă A  (∃xϕ)[e], atunci A  (∃xψ)[e]. Presupunem
A  (∃xϕ)[e]. Atunci există b ∈ A cu A  ϕ[ex←b ]. Din cele anterioare, avem A 
ψ[ex←b ]. Deci A  (∃xψ)[e], ceea ce trebuia arătat.
(P8) [1,5 puncte] Fie L un limbaj de ordinul I ce conţine cel puţin un simbol de relaţie unar
P şi o constantă c. Să se arate:

 (∀v0 P (v0 )) → P (c).

Demonstraţie: Fie A o L-structură şi e : V → A o evaluare. Vrem să arătăm că


A  ((∀v0 P (v0 )) → P (c))[e], i.e. că (∀v0 P (v0 ))A (e) → (P (c))A (e) = 1.
Presupunem că (∀v0 P (v0 ))A (e) = 1 şi cercetăm dacă şi (P (c))A (e) = 1. Din faptul că
(∀v0 P (v0 ))A (e) = 1, avem că pentru orice a ∈ A, (P (v0 ))A (ev0 ←a ) = 1, deci pentru orice
a ∈ A, ev0 ←a (v0 ) ∈ P A , i.e. a ∈ P A . În particular, cA ∈ P A , deci (P (c))A (e) = 1.
(P9) [2 puncte] Fie L un limbaj de ordinul I şi ϕ un L-enunţ ce este satisfăcut de orice
L-structură infinită. Să se arate că există k ∈ N astfel ı̂ncât orice L-structură ce conţine mai
mult de k elemente satisface ϕ.

Demonstraţie: Presupunem prin absurd contrariul: pentru orice k ∈ N există o L-


structură cu mai mult de k elemente ce nu satisface ϕ, i.e. satisface ¬ϕ. Aplicând (S14.3),
există o L-structură infinită ce satisface ¬ϕ, i.e. nu satisface ϕ. Aceasta contrazice ipoteza.