– Crizantemă, dragă floare,

Nu ți-e frică de ninsoare?

– Nu mi-e frică, draga mea!
Mă pitesc uşor sub ea
Și-apoi ningă cât o vrea.

– Nu ți-e frică că din cer

Or să cadă flori de ger?
– Ba de ger îmi este frică,
Iar crivățul rău mă strică!
Dacă-ngheț eu mor îndată
Mă-ofilesc îndurerată…!

– Crizantemă, floare aleasă,

Vrei să vii la mine-n casă?
– Locul meu este afară,
De va fi iarna uşoară
Ne-ntâlnim la primăvară!