Sunteți pe pagina 1din 11

Scoala Postliceala F.E.G.

Calarasi

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Microbiologia e stiinta care se ocupa cu studiul celor mai mici vietati a microorganismelor care nu pot fi
vazute decat cu ajutorul microscoapelor. Microbiologia medicala e doar o sectiune a acesteia si in cadrul ei se
studiaza 3 specialitati :

1.Virusologie medicala,

2. Bacteriologie medicala,

3. Parazitologie medicala .

Istoria microbiologiei si progresul ei sunt legate de descoperirea microscopului si de nume precum :


Louis Pasteur si Victor Babes. Pasteur a pus bazele microbiologiei ca stiinta in general, si microbiologiei
medicale in special fiind prima care a facut legatura intre microbi si boala. Dintre savantii romani de renume : V.
Babes (1854-1926) este fondatorul microbiologiei romanesti, fiind primul profesor de microbiologie al
Academiei de Medicina din Bucuresti.

Este primul care sustine imunizarea cu ser provenit de la animale vaccinate=initiatorul SEROTERAPIEI.
Tot el a descoperit 40 de microorganisme cuprinse in familia care ii poarta numele = Babesiile.

Un alt reprezentant important este Ioan Cantacuzino care a organizat scoala romana de Microbiologie si
care a infiintat Institutul de Seruri si vaccinuri care astazi ii poarta numele. Acest institut a preparat vaccinul
antitifiparatific, vaccinul antibaleric, anticarbunos si vaccinul antituberculos BCG (tara noastra fiind a 2-a care a
folosit acest vaccin).

2
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

I. BACTERIOLOGIE

1. Notiuni generale

Bacteriile sunt microorganisme procariote unicelulare care formeaza domeniul Bacteria (Eubacteria).
D.p.d.v al organizarii interne sunt celule cu un nucleu primitiv ( cu o singura molecula de ADN fara membrana
proprie). Cele mai multe bacterii poseda un perete propriu, rigid, construit dintr-un peptidoglicin, un material
specific.

2. Morfologia bacteriana

2.1.Forma bacteriana este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta
variind în funcție de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme de observație a
bacteriilor sunt:

a) formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți: sferică,
ovoidală, lanceolată, reniformă,

b) formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte
(ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex. Fusiobacterium fusiforme),

c) formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de resort, cu
spire neregulate sau regulate,

d) formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni transversale.

2.2.Referitor la dimensiunile bacteriene putem observa putem observa o foarte largă varietate
dimensională, dimensiuni care variază între cateva zecimi de micron și până la 10-15 microni (0.01 -
0.015 mm) După dimensiunea lor, bacteriile se împart în:

 mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus,


 mijlocii - între 1 μ și 3 μ - salmonele, -coli bacillus,
 mari - peste 3 μ – clostrydium.

3
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

3. Structura unei celule bacteriene

Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejează și le ajută să mențină un echilibru osmotic
dintre ele și mediu, membrană citoplasmatică, citoplasmă și un nucleoid. Fiecare bacterie are un cromozom
principal, ele mai conținând segmente circulare de ADN, numite plasmide.

Celula bacteriana fig. 1

4. Clasificarea bacteriilor

Tabelul nr. 1 Clasificarea bacteriilor

Thermodesulfobact Thermodesulfoba Thermodesulfobact


eria cteria eriales
Deinococcus- Deinococcales
Deinococci
Thermus Thermales
Chrysiogenetes Chrysiogenetes Chrysiogenales
Chloroflexales
Chloroflexi
Chloroflexi Herpetosiphonales
Anaerolineae Anaerolineales
Thermomicrobi
Thermomicrobia Thermomicrobiales
a
Nitrospira Nitrospira Nitrospirales

4
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

Deferribacteres Deferribacteres Deferribacterales


Cyanobacteria Cyanobacteria Subsectionen I - V
Chlorobi Chlorobia Chlorobiales
Rhodospirillales
Rickettsiales
Rhodobacterales
Alphaproteobact
Sphingomonadales
eria
Caulobacterales
Rhizobiales
Parvularculales
Burkholderiales
Hydrogenophilales
Methylophilales
Betaproteobacter
Neisseriales
ia
Nitrosomonadales
Rhodocyclales
Procabacteriales
Chromatiales
Acidithiobacillales
Xanthomonadales
Cardiobacteriales
Proteobacteria Thiotrichales
Legionellales
Gammaproteoba Methylococcales
cteria Oceanospirillales
Pseudomonadales
Alteromonadales
Vibrionales
Aeromonadales
Enterobacteriales
Pasteurellales
Desulfurellales
Desulfovibrionales
Desulfobacterales
Desulfarcales
Deltaproteobacte Desulfuromonales
ria Syntrophobacterale
s
Bdellovibrionales
Myxococcales (3
Unterordn.)

5
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

Epsilonproteobac
Campylobacterales
teria
Clostridiales
Thermoanaerobacte
Clostridia
riales
Haloanaerobiales
Mycoplasmatales
Firmicutes Entomoplasmatales
Mollicutes Acholeplasmatales
Anaeroplasmatales
Incertae sedis
Bacillales
Bacilli
Lactobacillales
Acidimicrobiales
Rubrobacterales
Coriobacteriales
Actinobacteria Actinobacteria Sphaerobacterales
Actinomycetales
(17 Unterordn.)
Bifidobacterales
Planctomycetaci
Planctomycetes Planctomycetales
a
Chlamydiae Chlamydiae Chlamydiales
Spirochaetes Spirochaetes Spirochaetales
Fibrobacteres Fibrobacteres Fibrobacterales
Acidobacteria Acidobacteria Acidobacteriales
Bacteroidetes Bacteroidales
Bacteroidetes Flavobacteria Flavobacteriales
Sphingobacteria Sphingobacteriales
Fusobacteria Fusobacteria Fusobacteriales
Verrucomicrob Verrucomicrobia
Verrucomicrobiales
ia e
Dictyoglomi Dictyoglomi Dictyoglomales
Gemmatimona Gemmatimonade Gemmatimonadale
detes tes s

4.1. Tipuri de bacterii

 bacterii celulolitice - bacterii care degradează celuloza din resturile vegetale în compuși mai simpli,
jucând astfel un rol important în circuitul carbonului în natură;
 bacterii cromogene - bacterii care formează pigmenți;

6
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

 bacterii de putrefacție - bacterii care atacă substanțele organice vegetale și animale descompunându-le în
apă, dioxid de carbon, metan, hidrogen sulfurat;
 bacterii lactice - bacterii care descompun hidrații de carbon, formând în special acidul lactic și a căror
acțiune este folosită la conservarea alimentelor și la însilozarea nutrețurilor;
 bacterii patogene - bacterii care produc diferite boli la oameni, animale sau plante, de exemplu:
tuberculoza, dizenteria, difteria, putregaiurile umede sau uscate la plante etc.

7
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

II. TUBERCULOZA

1. Generalitati

Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru „bacilul de tubercul”) sau bacilul Koch, este o boală
infecțioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de
Mycobacterium tuberculosis. Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului
(pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.).

Bacilul care provoacă tuberculoza, „Mycobacterium tuberculosis”, a fost descoperit la 24 martie 1882 de
Robert Koch. Pentru descoperirea sa, Koch a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1905.
Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau
elimină spută în aer (picăturile Pfluger). Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din
zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din
persoanele afectate.

2. Simptome

Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sânge, spută, febră, oboseală
cronică, transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din cauza
scăderii în greutate a persoanelor infectate). Infectarea altor organe provoacă o varietate mare de simptome.

2.1. Tuberculoza pulmonara

Dacă infecția cu tuberculoză devine activă, boala se dezvoltă în plămâni în aproximativ 90% din cazuri.
Simptomele pot include dureri în piept și tuse îndelungată, cu spută. Aproximativ 25% din persoane nu prezintă
niciun simptom (sunt „asimptomatice”). Uneori persoanele bolnave au tuse cu sânge în cantități mici. În cazuri
rare, infecția poate eroda artera pulmonară, determinând o hemoragie masivă, numită anevrism Rasmussen.

3. Cauze

3.1. Cauza principală a tuberculozei o reprezinta Mycobacterium tuberculosis, un bacil aerob, imobil.
Multe dintre caracteristicile clinice unice ale acestui agent patogen sunt cauzate de conținutul lipidic ridicat.
Bacilul se divide la fiecare 16 –20 de ore. Această rată de diviziune este lentă, în comparație cu alte bacterii care
se divid în mai puțin de o oră.

3.2. Factorii generali care provoaca TBC-ul sunt

a) Alcoolismul,
b) Alimentatia saracacioasa sau dezechilibrata, indeosebi lipsa carnii si a laptelui din alimentatie,

8
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

c) Statul excesiv in frig (da nastere pleureziilor si pneumoniilor repetate ce slabesc organismul,
indeosebi plamanii),
d) Infectia cu alte microorganisme
e) Scaderea imunitatii: transplant de organe, boli autoimune, tratament imunosupresor,
f) Persoane din colectivitati gen institutii corectionale, penitenciare, camine- spital, azile.

Toti acesti factori slabesc organismul uman, scazandu-i imunitatea naturala ajutand la declansarea
tuberculozei in corp.

Mai mulți factori îi fac pe oameni susceptibili la infecția tuberculoasă. Cel mai important factor de risc la
nivel global este HIV; 13% dintre toate cazurile de tuberculoză prezintă infecție cu virusul HIV. Această
problemă este frecventă în Africa Subsahariană, unde ratele de îmbolnăvire cu HIV sunt ridicate.

Tuberculoza este strâns legată de suprapopulare și de nutriția deficitară. Această legătură face ca
tuberculoza să fie una dintre principalele boli ale sărăciei.

4. Metode de transmitere

Când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută, vorbește, cântă sau scuipă, elimină
picături infecțioase de aerosoli cu diametrul de 0,5 - 5 µm. Un singur strănut poate elibera până la 40.000 de
picături. Fiecare picătură poate transmite boala, deoarece doza infecțioasă a tuberculozei este foarte mică (o
persoană poate fi infectată prin inhalarea a mai puțin de 10 bacterii).

Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau apropiat cu persoane cu tuberculoză au un risc mare de a se
infecta, având o rată estimată de infecție de 22%. O persoană cu tuberculoză activă dar netratată poate infecta 10–
15 (sau mai mulți) alți oameni într-un an. În mod normal, doar persoanele cu tuberculoză activă transmit boala.
Persoanele cu infecție latentă nu sunt considerate contagioase.

5. Diagnostic

Diagnosticul tuberculozei active se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică) prin
examinare microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale. Diagnosticarea tuberculozei latente se
face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize de sânge. Tratamentul este anevoios și presupune
administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp (minim 6 luni). De asemenea,
contactele sociale ale persoanei infectate se examinează și tratează, dacă este necesar. Rezistența la antibiotice
constituie o problemă în creștere în cazul tuberculozei rezistente la medicamente multiple (MDR-TB).

9
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

6. Metode de Preventie si tratament

6.1. Prevenirea prin vaccinare

Bacilul este rezistent la acțiunea majorității antibioticelor, acest lucru fiind în mare parte explicat prin
faptul că infecția este intracelulară; este sensibil la streptomicină, hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.),
cicloserină și la bacteriofagi. Virulența se pare că este dată de existența unei substanțe lipidice numită cord-facto.
Reacția sistemului imunitar la Mycobacterium tuberculosis este predominant de natură celulară.

Rezistența specifică față de infecția tuberculoasă poate fi obținută cu germenii vii atenuați. Prin vaccinare,
în special a copiilor, cu B.C.G.(bacilul Calmette-guerin), se obține o scădere importantă a cazurilor noi de
tuberculoză. Acest vaccin conține bacili tuberculoși bovini care, prin treceri repetate pe mediul de cultură cu
cartof biliat și glicerinat, și-au pierdut virulența și capacitatea de a produce tuberculoza, dar și-au păstrat
proprietățile antigenice.

6.2. Tratamentul medicamentos administrat

În tratamentul tuberculozei sunt prescrise antibiotice pentru exterminarea bacteriilor. Este dificil de
conceput un tratament eficient din cauza structurii neobișnuite și compoziției chimice a peretelui celular
micobacterian. Acesta blochează pătrunderea medicamentelor, anulând astfel eficiența multor antibiotice. Cele
două tipuri de antibiotice utilizate cel mai frecvent sunt izoniazida și rifampicina, tratamentele putând dura luni
de zile sau chiar peste un an, in cazul formelor rezistente. Este recomandat de asemenea ca persoana care se afla
sub tratament sa faca cat mai multe plimbari in aer liber, curat si bogat in oxigen..

7. Prognostic

Aproximativ o treime din populația lumii este infectată cu „Bacilul Koch”. În fiecare secundă, pe glob se
produce o nouă infecție. Totuși, majoritatea infecțiilor cu „Bacilul Koch” nu cauzează tuberculoza, iar 90–95%
dintre infecții nu prezintă simptome.

Evoluția de la infecție la boală se produce în stadiul în care bacilii trec de barierele de protecție imunitară
și încep să se multiplice. În cazul tuberculozei primare (aproximativ 1–5% din cazuri), această evoluție are loc
imediat după infecția inițială. Riscul de reactivare a bolii crește în caz de imunosupresie, produsă de exemplu de
infectarea cu virusul HIV.

Tuberculoza reprezintă a doua cauză a mortalității ca urmare a unei boli infecțioase (principala
cauză fiind HIV/SIDA).

Între 1990 și 2010, China a redus rata mortalității cauzate de tuberculoză cu aproximativ 80%.

10
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

8. Tuberculoza in Romania

Tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene, se estimează că
apar în medie 130 de cazuri la 100 000 de locuitori, față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de
locuitori. Se estimează că în România sunt aproximativ 30 000 bolnavi în toată țara. În fiecare județ există cel
puțin un spital și trei-patru dispensare de pneumoftiziologie.

Fig.2. Leziune pulmonara cauzata de tuberculoza tip caverna

11
Scoala Postliceala F.E.G. Calarasi

Bibliografie

1. „Fact Sheets: The Difference Between Latent TB Infection and Active TB Disease”. Centers
for Disease Control. 20 iunie 2011.
http://www.cdc.gov/tb/publications/factsheets/general/LTBIandActiveTB.htm. Accesat la 26
iulie 2011.
2. „Global Tuberculosis Control 2011”. World Health Organization.
http://www.who.int/tb/publications/global_report/2011/gtbr11_full.pdf. Accesat la 15
aprilie 2012.
3. World Health Organization. „WHO report 2008: Global tuberculosis control”.
http://www.who.int/tb/publications/global_report/2008/annex_3/en/index.html. Accesat la
13 aprilie 2009.
4. FitzGerald, JM (2000 Feb 8). „Tuberculosis: 13. Control of the disease among aboriginal
people in Canada.”. CMAJ : Canadian Medical Association journal = journal de l'Association
medicale canadienne 162 (3): 351-5. PMID 10693593
5. „Vaccine and Immunizations: TB Vaccine (BCG)”. Centers for Disease Control and Prevention.
2011. http://www.cdc.gov/tb/topic/vaccines/. Accesat la 26 iulie 2011.
6. Csid.ro

12