Gestionarea stocurilor de materii prime si materiale

Impactul asupra elaborarii strategiei in achizitii a

intreprinderii

Desfasurarea procesului de productie precum si a activitatii in general dintr-

o intreprindere la un anumit nivel de eficienta, depinde de modul in care este
satisfacuta cererea de consum. Aceasta inseamna asigurarea la un nivel a
necesarului de a aproviziona, iar pe de alta parte, constituirea unor stocuri de
materii si materiale la un nivel optim.
In conditiile in care intreprinderile nu isi pot desfasura activitatea de
productie fara stocuri, preocuparea optimizarii nivelului stocurilor pentru ficare
material este nu doar una permanrnta ci prioritara.1

Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in

depozitele si magaziile unitatilor economice, intr-un anumuit volum si o
anumita structura, pe o perioada de timp determinata, cu un anumit scop.
Stocurile sunt de fapt rezultatul activitatilor de aprovizionare si desfacere,
al activitatii comerciale, in general, care sunt dependente de natura si
caracteristicile materialelor si produselor, de conditiile si modalitatile de
furnizare si asigurare-transport, de strategiile care se elaboreaza pe aceasta linie,
in scopul indeplinirii obiectivelor de baza specific agentilor economici.
In general, scopul formarii stocurilor este diferit; la nivelul economiei,
guvernul contituie stocuri sub forma rezervei nationale la resursele materiale
strategice sau deficitare pentru a pune la adapost economia nationala de
influenta unor factori de forta majora (seisme, inundatii, stare de necesitate,
evitarea conjucturilor economice nefavorabile sau a penuriei). Agentii
economici isi constitue stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a
asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor in
vederea desfasurarii normale a activitatii si realizarii astfel a obiectivelor ce si
le-au propus.2

In abordarea problematicii stocurilor se are in vedere raspunsul la mai

multe intrebari de mare interes, si anume:
 Care este nivelul cererilor constante si cel al cererilor variabile?
 Ce influenta prezinta cererea asupra nivelului stocurilor de materiale
sau produse?
 Ce servicii trebuie asigurate pentru cumpararea, aducerea si stocarea
materialelor si produselor sau pentru livrarea- revanzarea acestora din
stocuri?
1
Silviu Crisan- curs „Strategii in achizitii si desfacere” Sibiu, 2009, pag 200
2
Ghe. Basanu, Mihai Pricop- Managementul aprovizionarii si desfacerii. Ed. Economica Bucuresti 1997, pag. 2

1
  Cat de mari trebuie sa fie stocurile?
 Se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor in anumite
secvente de timp ale perioadei de gestiune?
 Care este nivelul protectiei pentru a se preveni fenomenul de lipsa de
stoc?
 Ce sistem de conducere - control al stocurilor trebuie adoptat?
 Este bine sa se aprovizioneze materialele in loturi mici sau mari, cum
trebuie ajustate stocurile cand cererile sau vanzarile de produse se abat
de la previziuni?
 Cum programam fabricatia pentru a forma stocuri care sa asigure
ritmicitate livrarilor catre clientii constanti sau vanzarii la clientii
intamplatori?
 Care sunt raspunsurile la aceste intrebari in cazul productiei continue
sau discontinue?3

Formarea stocurilor de materiale si produse asigura conditii optime pentru

desfasurarea, dupa un sistem rational, a activitatii fiecarei unitati economice;
fara stocuri nu se poate obtine utilizarea judicioasa a capacitatilor de productie,
nu se pot satisface cererile clientilor in stricta concordanta cu pretentiile pe care
le emit, nu se pot desfasura o seri de operatii din sistemele aprovizionare si
desfacere cu cheltuieli rezonabile, toate acestea pentru ca stocurile indeplinesc o
functie vitala, aceea de decuplare si de armonizare a fluxului.4

Principalele probleme care se pun in fata agentilor economici se refera la:

stabilirea tipurilor de stocuri care trebuie constituite si nivelul acestora.
Optiunile pentru un tip sau altul de stoc, pentru o marime sau alta sunt
influentate decisiv de raspunsul la intrebarea: “ce avantaje si ce pierderi se
inregistreaza daca se stocheaza mai mult sau mai putin pentru perioade mai
lungi sau mai scurte de timp”? Raspunsul consta in stabilirea unui “prag optim”
care asigura un echilibru al efectelor negative si pozitive specifice unei situatii
sau alteia.5

Una dintre cele mai importante activitati ale gestiunii economice este
stocarea indiferent de forma concreta de manifestare.
Cu toate ca problema conducerii procesului de stocare este diferita in
conditiile unor cereri de consum diferite (cerere de consum constanta sau cerere
de consum variabila), si a unor sisteme de aprovizionare diferite (loturi fixe la
intervale egale si loturi diferite la intervale neegale), pot fi identificate o serie de
trasaturi comune a caror recunoastere si importanta sunt necesare, si de care

3
Ghe. Basanu, Mihai Pricop- Managementul aprovizionarii si desfacerii. Ed. Economica Bucuresti 1997, pag. 2
4
Ghe. Basanu, Mihai Pricop- Managementul aprovizionarii si desfacerii. Ed. Economica Bucuresti 1997, pag. 3
5
Ghe. Basanu, Mihai Pricop- Managementul aprovizionarii si desfacerii. Ed. Economica Bucuresti 1997, pag. .3

2
trebuie sa se tina cont daca se doreste o eficientizare a managementului
aprovizionarii.
Atunci cand se preconizeaza proiectarea, realizarea si operationalizarea
unei strategii in domeniul aprovizionarii, este necesara realizarea unui cumul de
deziderate care la randul lor trebuie sa se concretizeze intr-o serie de obiective.
Se stabilesc in mod just:
 Ce si in ce cantitati trebuie aprovizionat si stocat;
 Care este momentul cel mai favorabil de lansare a comenzilor de
aprovizionare;
 Care sunt resursele necesare pentru a fi alocate in vederea realizarii
politicii de aprovizionare;
 Care sunt consecintele imediate si de perspectiva aparute in urma
adoptarii unei anumite politici in domeniul aprovizionarii.
Clarificandu-se toate aceste aspecte, se poate trece la definirea principalelor
obiective ce trebuie atinse pe parcursul desfasurarii activitatiilor de
aprovizionare si stocare.
Principalele obiective sunt:
 Constituirea unor stocuri materiale la nivele minime, care sa
asigure conditiile normale de desfasurare a productiei;
 Exercitarea functiilor stocarii (pregatirea materialelor in vederea
consumului, alimentarea continua a procesului de productie) in
conditiile unor eforturi financiare minime;
 Instituirea unui sistem de urmarire si control al activitatii de stocare
pe principalele componente si faze, care sa permita sesizarea unor
abateri de la programele si normativele de aprovizionare, precum si
adoptarea in timp util a unor decizii corective;
 Asigurarea unor conditii corespunzatoare pentru pastrare in stoc a
materiilor si materialelor;
 Valorificarea operativa in conditii avantajoase a stocurilor
disponibile;
 Utilizarea unui sitsem informational - decizional simplu, rational si
eficient, care sa asigure un timp minim de reactie decizionala, conditie
esntiala a unei gestionari corecte a proceselor si fenomenelor
economice.6

Intr-o masura tot mai mare manegementul procesului de stocare apeleaza la

metode moderne care sa permita o cat mai eficienta gestiune a stocurilor.
Astfel in practica gestionarii stocurilor isi fac prezenta si isi demonstreaza
utilitatea modelul Wilson-Whitin sau sistemul ABC.
In acest fel cheltuielile de stocare se vor optimiza ceea ce inseamna
asigurarea unuia dintre cei mai importanti factori de eficientizare a intregii
activitati dintr-o intrprindere.
6
Silviu Crisan- curs „Strategii in achizitii si desfacere” Sibiu, 2009, pag 223

3
Bibliografie:

1. Biblioteca digitala: Ghe. Basanu, Mihai Pricop- Managementul

aprovizionarii si desfacerii. Ed. Economica Bucuresti 1997
2. Silviu Crisan- curs „Strategii in achizitii si desfacere” Sibiu, 2009