Sunteți pe pagina 1din 4

Ce este inconștientul? | PsiHolistic.

ro
scris de: Oana Rafa
psiholistic.ro

Un iceberg poate servi ca o metaforă utilă pentru a înţelege mintea inconştientă, relaţia sa cu
mintea conştientă şi modul în care cele două părţi ale minţii noastre pot lucra mai bine împreună.

Numai un mic procent al icebergului este vizibil deasupra apei. În acest fel, icebergul este ca
mintea. Mintea conştientă este ceea ce observăm deasupra apei, în timp ce mintea inconştientă,
partea mai mare şi mai puternică, care rămâne nevăzuta în apă.

Mintea inconştientă deţine toate amintirile, sentimentele şi gândurile care sunt în afara
conştientizării şi sunt, prin definiţie, “inconştient”. Este, de asemenea, numit și subconştient şi
este cunoscut ca mintea care visează sau mintea profundă.

Având atribute diferite faţă de mintea conştientă, mintea inconştientă are responsabilitatea de a
menţine corpul în stare de rulare, el exprimându-se prin corp aşa cum mintea inconştientă se
exprimă prin cuvinte, limbaj. Inconştientul are memoria fiecărui eveniment care l-am
experimentat vreodată, este sursa şi depozitul emoţiilor noastre, şi este considerat de multe ori
conexiunea noastră cu “Spiritul”, cu ceea ce se află mai presus de noi.

Nici un model al felului în care funcţionează mintea nu contestă puterea imensă, care există sub
suprafaţa apei, baza icebergului. Aşadar, mintea conştientă este susţinută constant de resurse
inconştiente. Gândeşte-te la toate lucrurile pe care ştii cum să le faci, însă fără a le conştientiza
fiecare pas. Dacă eşti la volan, vei folosi peste 30 de abilităţi specifice … fără a fi conştient de
ele. Acestea sunt abilităţi, deprinderi, iar formarea lor presupune un proces, care necesită anumiţi
paşi de execuţie şi apoi exersare. În acest sens, evoluţia noastră înseamnă învăţare. După
suficientă exersare ele devin procese inconştiente, abilităţi, capacităţi, deprinderi. Acestea toate
sunt resursele noastre şi ele se află în inconştient. În acest fel ele sunt rezervorul şi constituie
baza icebergului, acea parte pe care se sprijină mintea conştientă.

Aceste resurse învăţate care operează sub suprafaţa minţii conştiente, sunt resurse naturale,
existente deja acolo, precum nişte programe înnăscute necesare vieţii. De la procesele biologice
cele mai automate şi până la cele mai complexe abilităţi pe care le putem dezvolta în viaţă.
Aceste abilităţi complexe reprezentând felul în care programele simple, înnăscute se îmbină într-
un proces, iar acest proces exersat şi învăţat consolidează capacităţi mai complexe. Acestea
suficient exersate trec în zona inconştientă de unde vor ajuta la formarea altora chiar și mai
complexe. De aceea omul poate evolua şi explora infinit potenţialul său. Inconştientul fiind
iniţial doar sursa vieţii, iar apoi şi resursa evoluţiei sale. Aşadar, pe aceeaşi bază comună toţi
oamenii pot construi aceleaşi capacităţi, cu aceeaşi uşurinţă. Condiţia esenţială este de a accesa şi
a ne baza pe acest rezervor natural de resurse, fiecare găsind felul propriu şi ritmul potrivit lui,
atunci când alege să se dezvolte.

Mintea inconştientă reglementează toate sistemele organismului şi le menţine în armonie cu toate


celelalte. Acesta controlează ritmul cardiac, tensiunea arterială, digestia, sistemul endocrin şi
sistemul nervos, pentru a numi doar câteva misiunii ale inconştientului naturale şi automate.

Mintea conştientă, ca parte a icebergului de deasupra apei, este o mică parte din întreaga noastră
fiinţă. Mintea conştientă este ceea ce ne gândim de obicei când spunem “mintea mea.” Este
asociată cu gândirea, analiza, raţionalizarea, direcţionarea. Mintea conştientă este cea care
decide, care ne direcţionează şi cea care dă sens vieţii noastre, ea fiind cea care sortează şi
filtrează percepţiile noastre, deoarece în mintea conştientă nu încap toate informațiile din mediu
în acelaşi timp, focusul ei este limitat la numai şapte biţi de informaţii, plus sau minus două, care
pot fi captate în conştient la un moment dat. Restul multitudinii de informaţii percepute din
mediu trec în inconştient, sub apă.

Tot ceea ce gândim, simţim sau percepem acum … împreună cu toate amintirile noastre rămân în
inconştient, până cand toate acestea nu se dovedesc a fi necesare să le accesăm.

Imaginaţia

Între zona de suprafaţă a iceberg-ului şi cea din apă se află imaginaţia. Aceasta este un mediu de
comunicare în ambele sensuri între mintea conștientă şi cea inconştientă. Ea funcţionează ca
membrana prin care procesele trec din mintea inconştientă şi intră în cea conştientă ea
funcționând şi în sens invers. Mintea conştientă trimite sugestii despre ceea ce vrea prin
imaginaţie în inconştient. Acesta imaginează scopul nostru, şi puterea inconştientului accesează
resursele potrivite, astfel încăt acele obiective să se materializeze..

Sugestiile pot fi cuvinte, sentimente dar mai ales imagini. Sportivii utilizează în mod obişnuit
imagini pentru a repeta mental modul în care doresc să finalizeze cu succes un joc în faţa
concurenţei, iar studiile atestă că această formă de imaginaţie îmbunătăţeşte performanţa.
Sportivii neputând fi deocamdată amendaţi pentru “dopaj imaginativ”.
Cu toate acestea, mintea inconştientă foloseşte imaginaţia pentru a comunica cu mintea
conştientă mult mai des decât invers. Noi idei, sclipiri, inspiraţii, chiar vise şi intuiţii provin de la
inconştient către mintea conştientă prin intermediul imaginaţiei.

Din păcate, cultura ne-a descurajat să utilizăm acest potenţial, lipsind de credibilitate informaţiile
ce ţin de un domeniu atât de neobservabil şi implicit controversat. “E doar imaginaţia ta” este o
închipuire, eşti probabil nesănătos dacă ajungi să comunici realmente cu mintea ta profundă.
Acest tip de condiţionare a servit îndepărtării de la cea mai stralucitoare bogăţie a ființei umane,
ne-a blocat accesul în zona cea mai profundă a resurselor noastre vaste din inconştient.

“Sub Iceberg” Comunicarea

Păstrând metafora iceberg-ului, se poate spune că fiecare dintre noi poate fi reprezentat ca un
astfel de iceberg, cu cea mai valoroasă parte din noi scufundată, nevazută. Şi există un loc în
adâncimile oceanului unde toate aceste iceberguri se întâlnesc şi sunt împreună, un loc în
inconştient unde ne conectăm cu toţi ceilalţi. Unde graniţele propriului Eu sunt depăşite în
universalitatea apei marelui ocean.

Psihologul Carl Jung a numit acest tărâm “inconştientul colectiv.” Aceasta este zona din minte
unde întreaga omenire are stocată toată experienţa, şi de unde ne bazăm pe energiile arhetipale şi
simbolurile care sunt comune pentru noi toţi, amintirile “de viaţă din trecut” sunt extrase de la
acest nivel al inconştientului.

Inconştientul – Resursele Schimbării

M. Erickson preferă să folosească pentru prezentarea concepţiei sale privind inconştientul nu atât
expunerile teoretice, cât imaginile şi metaforele. În relaţia sa cu pacientul el se adresa la fel de
uşor inconştientului ca şi conştientului, utilizând pentru primul metafore precum „mare magazin
în care găseşti tot ceea ce ai nevoie”, „rezervor de experienţe, de înţelepciune” etc.

Pentru Erickson, inconştientul este locul în care subiectul poate găsi, cu ajutorul contextual al
terapeutului, soluţia la problemele sale, soluţii neutilizate din cauza limitelor determinate de
experienţele conştiente ale clientului. Conştiinţa este programată să se adapteze la finalităţi
externe individului, care rezultă dintr-un consens şi sunt expresia unei experienţe. Această
experienţă limitează considerabil capacităţile individului când acesta se confruntă cu o problemă.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în conştient; în inconştient capacităţile individului rămân
intacte, neexplorate şi neexploatate. De aceea M. Erickson prezenta schimbarea terapeutică ca un
proces de depăşire a limitelor conştiente, ca pe o extensie a ceea ce clientul ştie deja.

Funcţia principală a inconştientului este aceea de a proteja persoana. El alege, spune Erickson,
cea mai bună soluţie pentru client, chiar dacă acest fapt nu este totdeauna evident sau
comprehensibil pentru acesta din urmă. Simptomul însuşi a fost o astfel de soluţie care, între
timp, trebuie depăşită întrucât schimbările externe şi interne creează nevoia stabilirii echilibrului
la un alt nivel.
În această perspectivă inconştientul reprezintă locul unde se află resursele schimbării, iar alianţa
cu el asigură succesul transformării noastre.

Google+

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii