Sunteți pe pagina 1din 3

In economia socialista, piata muncii este una controlata in totalitate de stat.

Sub presiunea
ideologica a necesitatii ocuparii complete a fortei de munca, cererea si oferta de forta de munca
se adapteaza si se ajusteaza reciproc, prin modificari structurale determinate de prioritatile
politicii economice a statului comunist.
Economia capitalista este o economie de piata, in care forta demunca este o marfa al carei
pret se stabileste pe o piata speciala, anume, piata muncii. Clasicii economiei politice, considera
piata muncii, unde cererea si oferta de forta de munca se intalnesc, ca fiind singura instanta care
ar trebui sa determine nivelul salariilor.
Piata fortei de munca reprezinta cadrul economico-social in care se intalnesc cererea si
oferta de forta de munca. In cazul ideal, in care aceasta piata ar fi o piata cu o concurenta
perfecta, se va putea ajunge, prin actiunea exclusiva a mecanismelor pietei, la stabilirea unui
salariu de echilibru, stabilit la nivelul la care oferta si cererea de forta de munca ating nivelul de
echilibru, nivel la care forta de munca ar fi utilizata eficient, atat din punct de vedere cantitativ,
cat si structural-calitativ. Piata muncii este insa una imperfecta. Cazul de echilibru al pietei de
munca „este, mai degraba, unul accidental, cererea si oferta de forta de munca fiind determinate
de factori de natura diferita, care evolueaza in ritmuri si sensuri diferite”.
Desi nivelul salariului reprezinta regulatorul principal al pietei muncii, aceasta este
restrictionata si de multe conditionari extra-economice. Pe de o parte, piata muncii, este
configurata de determinanti naturali, precum structura pe varste si sexe a populatiei. Pe de alta
parte, aceasta piata este una organizata si din ce in ce mai reglementata, o data cu intrarea in faza
pe care am numit-o a capitalismului supravegheat de stat, in care statul, in toate domeniile „apare
ca o stavila in calea arbitrariului si a inechitatii pietei libere. Statul este acela care, prin legi si
decrete, sub presiunea luptelor muncitoresti si prin intermediul conventiilor colective, se
straduieste sa umanizeze rigorile capitalismului initial”,
Etica defineste ce este bine sau rau din punct de vedere moral. Etica muncii defineste ce
este bine sau rau, privind munca, atitudinea fata de munca, relatiile de munca, comportamentul
fata de superiori, fata de subordonati, raportarea fata de clienti.
In istorie munca a fost privita diferit, in functie de contextul socio-cultural. In antichitatea
greco-romana a fost considerata ca o obligatie numai pentru sclavi, tratata cu dispret si fiind
apreciata chiar ca o pedeapsa sau tortura.
Catolicismul in evul mediu a dat muncii un nou sens. Era calea de ispasire a „pacatului
originar”, binenteles obligatie pentru cei ce nu au alta cale de a-si asigura traiul, facand exceptie
pentru cei bogati care sa poata sa-si cumpere ispasirea pacatelor prin compensarea cu actiuni
filantropice.
Reforma protestanta a adus o argumentare noua pentru munca. Etica muncii este bazata
pe conceptul crestin al faptului ca munca este un mandat divin, care ne apara impotriva
tentatiilor, indoielilor si este pana la urma un mod de sluji pentru gloria lui Dumnezeu.
Instructiunile biblice privitoare la munca si la relatiile de munca, desi scrise in conditiile
sclavagismului antic, consider totusi ca au un caracter absolut, care le face aplicabile pentru orice
situatie istorica si sociala.
Ceea ce se intampla in societatea moderna este produsul secularizarii. In mare parte
aceasta motivatie etico-religiosa s-a pierdut. Determinarea pentru munca si aspectele etice sunt
modelate, cel mai mult de aspectul economic, sub imperativul eficientei, rentabilitatii, si o latura
importatnta este cea psihologica. Cei care sunt scosi in afara muncii prin pensionare, somaj,
sufera de anxietate si frustrare chiar in conditiile mentinerii unui nivel de viata celui avut
anterior.
O analiza asupra etcii muncii la romani care aduce o perspectiva diferita de ceea ce
promoveaza presa si politicienii din Romania, este cea din cartea „Etica muncii la romani azi”.
Monica Heinz, o romanca care are doctoratul in antropologie sociala la Cambridge a produs
aceasta carte in urma a trei ani de studiu si documentare stiintifica pe teren. Ea a plecat la acest
studiu pentru ca i se parea ceva in neregula cu aceasta acuza privind „mentalitatea romaneacsca”
ca fiind cauza crizei economice din Romania, in tranzitie. Ea sutine ca mentalitatea nu este
mostenita ci este formata de circumstantele sociale si economice. Solutia propusa de aceasta
doamna este, redescoperirea respectului de sine individual si national, printr-o coerenta a
politicilor economice si sociale si mai ales prin impunerea legii fara exceptii. Sunt necesare,
conform concluziei autoarei studiului, contracte ferme intre manager, angajat, client, contracte
care sa dea incredere fiecarei parti si sa armonizeze valorile ansamblului cu cele ale individului.
Este nevoie de aceste schimbari sociale si economice, pentru ca sondajele de opinie din
Romania dezvaluiesc ca munca la romani nu este privita ca o cale importanta de reusita in viata.
Un studiu din 2003 arata ca reusita in viata depinde cel mai mult, in conceptia romanilor de azi
sa te nasti intr-o familie bogata(16%), pentru 15% credinta in Dumnezeu, inteligenta cea mai
importanta cale de reusita este necesara pentru 12% si 10% spera in educatie sa afle reusita, pe
cand altii in acelasi procent considera ca „sa ai relatii” sau „sa ai noroc” i-ar ajuta cel mai mult.
Raman 8% dintre cei care au fost chestionati care considera in mod corect munca, conditia cea
mai importanta pentru reusita in viata. Etica muncii s-a degradat si in tari cunoscute cu o inalta
etica. Norvegienii care au ajuns la un nivel de bunastare prin munca sarguincioasa si bazati pe
propriile eforturi, astazi se confrunta cu cea mai inalta rata al absenteismului de la lucru din
Europa. Aproximativ 25% din muncitori care ar putea sa se prezinte la lucru lipsec invocand
motive de boala in principal si a costat guvernul 2,3 miliarde de dolari in 2003.
Astazi 90 % dintre scolile de business au in programa lor o forma de instruie cu privire la
etica, in fiecare companie exiasta reguli de conduita etica, pe care fiecare angajat trebuiesa le
cunoasca si sa le aplice, sunt legi pe care oamenii de afaceri si companiile trebuie sa le respecte
in idea unui mediu etic de afaceri.
Ceea ce ramane insa sunt rezultatele finale ale studiului. Analiza Monicai Heintz o
conduce pe autoare catre trei concluzii majore: In primul rand „munca este prestata superficial,
exista coruptie la toate nivelurile, nu exista respect pentru punctualitate”. In al doilea rand
cauzele sunt identificate in factori socio-economici care tin, in ansamblul lor, de nivelul de
dezvoltare al societatii romanesti. Nimic surprinzator pana aici, exceptand poate contrazicerea
unui stereotip impartasit de o parte a elitei intelectuale romanesti care spune in esenta sa ca
romanii ar fi o specie aparte de oameni, iar calitatile si defectele lor ar fi native. In al treilea rand,
intre factorii explicativi ai eticii muncii in Romania Monica Heintz identifica „perceptia negativa
pe care romanii o au despre ei insisi”, cauza care „se situeaza pe un loc central”,
Pe de alta parte un alt lucru ar fi de punctat. Asa cum observa Monica Heintz,
reprezentarea dominanta este aceea ca salariile sunt mult prea mici in raport cu munca prestata.
Cantitativ vorbind, lucrurile stau la fel si din punct de vedere obiectiv: intre cele 25 de tari
membre si 4 candidate la Uniunea Europeana (Bulgaria, Romania, Croatia, Turcia), Romania
inregistreaza cel mai mic salariu mediu lunar (alaturi de Bulgaria), dar si cel mai mare numar de
ore lucrate saptamanal de cei aflati in campul muncii. Ar mai trebui notat si faptul ca
productivitatea muncii este redusa (ilustrata de pilda prin nivelul PIB per capita raportat la
numarul de ore lucrate), lucru oarecum firesc atunci cand calificarea fortei de munca este de
asemenea redusa comparativ cu restul Europei (doar 8% din populatia activa are studii
superioare, unul dintre cele mai mici procente la nivelul continentului.
Astfel oamenii din Romania cauta locuri de munca in strainatate, mai bine platite , de
multe ori sub nivelul calificarii lor, iar statele mai dezvoltate cauta muncitori externi care sa faca
aceeasi munca, dar cu bani mai putini decat locuitorii din acele state.
Bibliografie:

 Heinz, Monica. 2005. Etica muncii la romanii de azi. Bucuresti: Curtea Veche. p. 288.
 Ilie, Simona. 2004. Inegalitati in distributia veniturilor. Politici sociale in domeniul
veniturilor, teza de doctorat, Bucuresti: Universitatea Bucuresti. Nepublicata.
 Pop, Luana, Miruna, coord. 2002. Dictionar de politici sociale. Bucuresti: Editura Expert.
 Albert, Michel. 1994. Capitalism contra capitalism. Bucuresti: Humanitas
 Marginean, Ioan, coord., prof. dr.. 1990-1999, 2003. Diagnoza anuala a Calitatii Vietii,
ICCV.
 Voicu, Bogdan. 2005. Penuria Pseudo-Moderna a Postcomunismului Romanesc. Volumul
II. Resursele, Iasi: Expert Projects.