Hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

în luna septembrie 2013

Domeniul Hotărâri CJUE, Tribunalul UE

Libera prestare a Cauza C-221/11, Demirkan - Noţiunea „libertatea de prestare a serviciilor” menţionată
serviciilor – la articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adiţional semnat la 23 noiembrie 1970 la
Acordul de Bruxelles şi încheiat, aprobat şi confirmat în numele Comunităţii prin Regulamentul
asociere (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului nu include libertatea resortisanţilor turci, destinatari de
CEE-Turcia servicii, de a se deplasa într-un stat membru pentru a beneficia de o prestare de
servicii în statul respectiv. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul
www.curia.europa.eu.

Concurenţă Cauzele conexate C-668/11 P, C-679/11 P, AOI/Comisia – Curtea a confirmat

hotărârile Tribunalului de reducere a amenzilor aplicate de către Comisie pentru
participarea AOI şi a filialei sale la o înţelegere pe piaţa tutunului brut în Spania.
Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul www.curia.europa.eu.

Cauza C-435/11 - CHS Tour Services. Directiva 2005/29/CE privind practicile

comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori trebuie
interpretată în sensul că, în cazul în care o practică comercială întruneşte toate
criteriile enunţate la articolul 6 alineatul (1) din această directivă pentru a fi calificată
drept practică înşelătoare faţă de consumator, nu este necesară verificarea aspectului
dacă o astfel de practică este de asemenea contrară cerinţelor diligenţei profesionale
în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din aceeaşi directivă pentru ca aceasta să
poată fi considerată în mod valabil ca fiind neloială şi, prin urmare, să fie interzisă în
temeiul articolului 5 alineatul (1). Comunicatul de presă este disponibil pe
www.curia.eu.

Recurs Cauzele C-625/11 P, C-626/11 P, Polyelectrolyte Producers Group – Curtea a

admis recursul formulat de reclamante împotriva Ordonanţei Tribunalului în cauza T-
1/10, prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acţiunea acestora în anularea
deciziei Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA) de identificare a
acrilamidei (CE nr. 201-173-7) drept substanţă care îndeplineşte criteriile prevăzute la
articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea,
autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH). Cauza a fost trimisă spre
rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

Cauza C-610/11 P, Centrotherm – Curtea a admis recursul formulat de reclamantă

împotriva hotărârii Tribunalului în cauza T-434/09, pe care a anulat-o. Prin hotărârea
Tribunalului fusese respinsă acţiunea sa având ca obiect anularea în parte a Deciziei
Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne privind
o procedură de decădere iniţiată de centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG
împotriva mărcii verbale comunitare CENTROTHERM, al cărei titular este
Centrotherm Systemtechnik.

Politică socială Cauza C-546/11 Dansk Jurist - Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE de
creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte
încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă este aplicabil numai prestaţiilor de
pensie şi de invaliditate din cadrul unui regim profesional de securitate socială.
Articolul 2 şi articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 se opun unei reglementări
naţionale în temeiul căreia funcţionarii care au împlinit vârsta la care au dreptul la o
pensie pentru limită de vârstă nu pot să beneficieze, exclusiv din acest motiv, de
salariul de disponibilizare destinat funcţionarilor concediaţi în urma desfiinţării
posturilor.
 Cauza C-476/11, HK Danmark - Principiul nediscriminării pe motive de vârstă
consacrat la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi
concretizat de Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea
egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de
muncă, mai precis de articolul 2 şi de articolul 6 alineatul (1) din această directivă, nu
se opun unui sistem de pensii ocupaţionale în temeiul căruia un angajator plăteşte, ca
element al remuneraţiei, contribuţii la pensie progresive în funcţie de vârstă, cu
condiţia ca tratamentul diferenţiat pe motive de vârstă care rezultă din aceasta să fie
adecvat şi necesar pentru atingerea unui obiectiv legitim, ceea ce revine instanţei
naţionale să verifice.

Cauza-216/12 – Hliddal. Articolul 1 litera (u) punctul (i) şi articolul 4 alineatul (1) litera
(h) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate
socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi
independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul
Comunităţii, în versiunea modificată şi actualizată, trebuie interpretate în sensul că o
indemnizaţie de concediu pentru creşterea copilului precum cea instituită prin legislaţia
luxemburgheză constituie o prestaţie familială în sensul acestui regulament.

Cauza C-579/12 RX-II, reexaminare, Comisia/Strack - Curtea a anulat hotărârea

T-268/11 P a Tribunalului Uniunii Europene deoarece aduce atingere unităţii şi
coerenţei dreptului Uniunii, întrucât Tribunalul, în calitate de instanţă de recurs, a
interpretat, cu încălcarea dreptului la concediu anual plătit ca principiu al dreptului
social al Uniunii, consacrat expres de asemenea la articolul 31 alineatul (2) din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi vizat în special de Directiva
2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, astfel cum este
interpretată de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Articolul 1e alineatul
(2) din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene nu cuprinde în sfera sa de aplicare
dispoziţiile referitoare la organizarea timpului de lucru prevăzute de Directiva 2003/88
şi în special concediul anual plătit şi, în consecinţă, articolul 4 din anexa V la statutul
menţionat implică faptul că dreptul de reportare a concediului anual peste limita
stabilită de dispoziţia citată nu poate fi acordat decât în cazul unei împiedicări legate
de activitatea funcţionarului ca urmare a exercitării funcţiei sale.

Cauza C-5/12, Betriu Montull - Directiva 92/85/CEE privind introducerea de măsuri

pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul
lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează şi Directiva
76/207/CEE a privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între
bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la
promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă nu se opun unei măsuri
naţionale care prevede că tatăl unui copil, care are statutul de lucrător salariat, poate,
cu acordul mamei, care de asemenea are statutul de lucrător salariat, să beneficieze
de un concediu de maternitate pentru perioada ulterioară celor şase săptămâni de
concediu obligatoriu al mamei după naştere, cu excepţia cazurilor în care există un
pericol pentru sănătatea acesteia, în timp ce tatăl unui copil care are statutul de
lucrător salariat nu poate beneficia de un astfel de concediu dacă mama copilului său
nu are statutul de lucrător salariat şi nu este afiliată la un sistem public de asigurări
sociale.

Cauza C-614/11, Kuso- Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 76/207/CEE
privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în
ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea
profesională, precum şi condiţiile de muncă, astfel cum a fost modificată prin Directiva
2002/73/CE, trebuie interpretat în sensul că o reglementare naţională constând într-un
regim de muncă ce face parte integrantă dintr-un contract de muncă încheiat înainte
de aderarea statului membru în cauză la Uniunea Europeană, care prevede că
raportul de muncă încetează prin împlinirea vârstei de pensionare, stabilită în mod
diferit în funcţie de sexul lucrătorului, constituie o discriminare directă interzisă de
directiva menţionată în cazul în care lucrătorul respectiv împlineşte această vârstă la o
dată ulterioară aderării menţionate.

Libertatea de Cauza C-539/11, Ottica New Line - Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că
stabilire nu se opune unei reglementări regionale precum cea în discuţie în litigiul principal,
 care impune limite la eliberarea autorizaţiilor de înfiinţare a unor noi magazine de
optică prevăzând că:
– în fiecare zonă geografică, un singur magazin de optică poate fi înfiinţat, în
principiu, la 8 000 de locuitori şi
– fiecare nou magazin de optică trebuie să respecte, în principiu, o distanţă
minimă de 300 de metri în raport cu magazinele de optică deja existente,
cu condiţia ca autorităţile competente să utilizeze în mod adecvat, cu respectarea unor
criterii transparente şi obiective, abilitările oferite de reglementarea în cauză în scopul
de a atinge, în mod coerent şi sistematic, obiectivele urmărite de aceasta care ţin de
protecţia sănătăţii publice pe întreg teritoriul în cauză, ceea ce revine instanţei
naţionale să verifice.
Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul www.curia.europa.eu.

Cauza C-418/11, Texdata Software - Sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate
Societăţi de instanţa de trimitere, articolele 49 TFUE şi 54 TFUE, principiile protecţiei
jurisdicţionale efective şi respectării dreptului la apărare, precum şi articolul 12 din A
unsprezecea directivă 89/666/CEE privind publicitatea sucursalelor înfiinţate într-un
stat membru de anumite forme de societăţi comerciale care intră sub incidenţa
legislaţiei unui alt stat nu se opun unei reglementări naţionale potrivit căreia, în cazul
depăşirii termenului de nouă luni prevăzut pentru publicitatea documentelor contabile,
se aplică imediat o amendă minimă de 700 de euro societăţii de capitaluri care are o
sucursală situată în statul membru în cauză, fără a i se adresa în prealabil o punere în
întârziere şi fără a i se acorda posibilitatea exprimării punctului de vedere cu privire la
neîndeplinirea imputată.

Transporturi Cauza C-509/11, ÖBB-Personenverkehr - Articolul 30 alineatul (1) primul paragraf

din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din
transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că organismul naţional responsabil
pentru executarea acestui regulament nu poate, în lipsa unor dispoziţii naţionale în
această privinţă, să impună unei întreprinderi feroviare, ale cărei condiţii de acordare a
despăgubirilor pentru preţul legitimaţiei de transport nu corespund criteriilor stabilite la
articolul 17 din regulamentul menţionat, conţinutul concret al acestora.
Articolul 17 din Regulamentul nr. 1371/2007 trebuie interpretat în sensul că o
întreprindere feroviară nu are dreptul să includă în condiţiile sale generale de transport
o clauză în temeiul căreia este exonerată de obligaţia de despăgubire pentru preţul
legitimaţiei de transport în caz de întârziere, dacă întârzierea se datorează unui caz de
forţă majoră sau uneia dintre cauzele prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din Regulile
uniforme privind contractul de transport feroviar internaţional de călători şi bagaje din
Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a
fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999. Comunicatul de presă
este disponibil pe site-ul www.curia.europa.eu.

Fiscalitate Cauza C-189/11, Comisia/Spania - Regatul Spaniei:

– prin excluderea de la regimul special pentru agenţiile de turism a vânzărilor
către public de călătorii organizate de agenţiile tur-operatoare, efectuate de agenţiile
detailiste care acţionează în nume propriu,
– prin autorizarea agenţiilor de turism, în anumite împrejurări, să înscrie pe facturi
un cuantum global de taxă pe valoarea adăugată fără nicio legătură cu taxa suportată
efectiv de client şi prin autorizarea acestuia din urmă, în cazul în care este persoană
impozabilă, să deducă această sumă globală din taxa pe valoarea adăugată datorată
şi
– prin autorizarea agenţiilor de turism, în măsura în care beneficiază de regimul
special menţionat, să stabilească baza de impozitare pentru taxa pe valoarea
adăugată în mod global pentru fiecare perioadă fiscală,
nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 168, 226 şi 306-310 din
Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul www.curia.europa.eu.

În cauzele C-193/11 (Comisia/Polonia), C-236/11 (Italia), C-269/11 (Cehia), C-

293/11 (Grecia), C-296/11 (Franţa), C-309/11 (Finlanda), C-450/11 (Portugalia),
introduse cu privire la acelaşi subiect, acţiunea Comisiei a fost respinsă de către
CJUE.
 Cauza C-283/12, Serebryannay vek - Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva
2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat
în sensul că o prestare de servicii de finisare şi de mobilare a unui apartament trebuie
considerată ca fiind efectuată cu titlu oneros atunci când, în temeiul unui contract
încheiat cu proprietarul acestui apartament, prestatorul respectivelor servicii, pe de o
parte, se angajează să efectueze această prestaţie de servicii pe propria cheltuială şi,
pe de altă parte, obţine dreptul de a dispune de apartamentul menţionat pentru a-l
utiliza pentru activitatea sa economică pe durata acestui contract fără să fie obligat să
plătească o chirie, în timp ce proprietarul recuperează apartamentul amenajat la
sfârşitul contractului menţionat.

Cauza C-388/11, Credit Lyonnais - Articolul 17 alineatele (2) şi (5) şi articolul 19

alineatul (1) din A şasea directivă 77/388/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor
membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri − sistemul comun al taxei pe
valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că, în
vederea determinării proratei de deducere a taxei pe valoarea adăugată care îi este
aplicabilă, o societate al cărei sediu este situat într-un stat membru nu poate să ţină
seama de cifra de afaceri realizată de sucursalele sale stabilite în alte state membre.
În vederea determinării proratei de deducere a taxei pe valoarea adăugată care îi este
aplicabilă, o societate al cărei sediu este situat într-un stat membru nu poate să ţină
seama de cifra de afaceri realizată de sucursalele sale stabilite în state terţe.
Articolul 17 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă 77/388 nu permite
unui stat membru să reţină o regulă de calcul al proratei de deducere pe sector de
activitate al unei societăţi supuse la plata impozitului care o autorizează pe aceasta să
ţină seama de cifra de afaceri realizată de o sucursală stabilită într-un alt stat membru
sau într-un stat terţ. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul
www.curia.europa.eu.

Cooperare Cauza C-157/12, Salzgitter Mannesmann Handel - Articolul 34 punctul 4 din

judiciară în Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi
materie civilă executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială nu acoperă şi cazul unor hotărâri
ireconciliabile pronunţate de instanţele din acelaşi stat membru.

Cauza C-49/12, Sunico - Noţiunea „materie civilă şi comercială”, în sensul articolului

1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară,
recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială include o
acţiune prin care o autoritate publică a unui stat membru solicită unor persoane fizice
şi juridice care sunt rezidente în alt stat membru daune interese cu titlu de reparaţie a
unui prejudiciu cauzat de o asociere în scopul săvârşirii unei fraude cu privire la taxa
pe valoarea adăugată datorată în primul stat membru.

Cauza C-64/12, Schlenker - Articolul 6 alineatul (2) din Convenţia privind legea
aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980,
trebuie interpretat în sensul că, chiar şi în ipoteza în care un angajat îşi desfăşoară
munca ce face obiectul contractului de muncă în mod obişnuit şi pe o perioadă
îndelungată şi neîntreruptă în una şi aceeaşi ţară, instanţa naţională poate înlătura, în
temeiul ultimei teze a acestei dispoziţii, legea ţării în care angajatul îşi desfăşoară în
mod obişnuit munca atunci când din ansamblul împrejurărilor reiese că există o
legătură mai strânsă între contractul respectiv şi o altă ţară.

Energie Cauza C-195/12, IBV- Articolul 7 din Directiva 2004/8/CE privind promovarea
cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei trebuie
interpretat în sensul că domeniul său de aplicare nu este limitat numai la instalaţiile de
cogenerare care prezintă caracteristica de a fi instalaţii cu randament ridicat, în sensul
acestei directive.
În stadiul actual al dreptului Uniunii, principiul egalităţii de tratament şi al
nediscriminării, consacrat în special la articolele 20 şi 21 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, nu se opun ca, atunci când instituie programe
naţionale de sprijin pentru cogenerare şi pentru producţia de energie electrică din
surse de energie regenerabile, precum cele vizate la articolul 7 din Directiva 2004/8 şi
la articolul 4 din Directiva 2001/77/CE privind promovarea electricităţii produse din
surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii, statele membre să
prevadă o măsură consolidată de sprijin, precum cea în discuţie în litigiul principal, de
 care pot beneficia toate instalaţiile de cogenerare care utilizează în principal biomasă,
cu excluderea instalaţiilor care utilizează în principal lemn şi/sau deşeuri lemnoase.

Cauza C-251/12, Van Buggenhout şi van de Mierop - Articolul 24 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă trebuie interpretat
în sensul că nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziţii o plată efectuată la
ordinul unui debitor supus unei proceduri de insolvenţă unui creditor al acestuia.

Adoptarea Cauza C-77/11, Consiliul/Parlamentul - Curtea a respins acţiunea Consiliului, pe

bugetului motiv că procedura bugetară prevăzută la articolul 314 TFUE nu se finalizează printr-
Uniunii un act semnat în comun de preşedinţii Parlamentului şi Consiliului. Actul având ca
temei legal articolul 314 alineatul (9) TFUE, prin care preşedintele Parlamentului
constată, după verificarea regularităţii procedurii, că bugetul este definitiv adoptat,
este cel care constituie ultima fază a procedurii de adoptare a bugetului Uniunii şi care
conferă acestuia forţă obligatorie.
Mărci Cauza C-661/11, Martin Y Paz Diffusion - Articolul 5 din Prima directivă 89/104/CEE
de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost
modificată prin Acordul privind Spaţiul Economic European din 2 mai 1992, se opune
ca titularul unor mărci care, în cadrul unei exploatări partajate cu un terţ, a consimţit la
utilizarea de către acest terţ a unor semne identice cu mărcile sale pentru anumite
produse din clasele pentru care mărcile sunt înregistrate şi care nu mai consimte la
această utilizare să fie lipsit de orice posibilitate de a opune terţului respectiv dreptul
exclusiv care îi este conferit de mărcile respective şi de a exercita el însuşi acest drept
exclusiv pentru produse identice cu cele ale terţului.

Libera circulaţie Cauza C-492/12, Conseil national de l'ordre des médecins - Directiva 2005/36/CE
a persoanelor – privind recunoaşterea calificărilor profesionale, astfel cum a fost modificată prin
Libertatea de Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 nu se opune instituirii de către un stat membru a
stabilire – Libera unui ciclu de formare de specializare, atât în domeniul medicinei, cât şi în cel al
prestare a medicinei dentare, a cărei denumire nu corespunde cu cele enumerate, în ceea ce
serviciilor priveşte acest stat membru, în anexa V la această directivă. O astfel de formare de
specializare poate fi deschisă atât persoanelor care au absolvit doar o formare de
bază în medicină, cât şi persoanelor care au absolvit şi au validat numai studiile în
cadrul formării de bază de medic dentist.

Cauza C-140/12, Brey - Dreptul Uniunii, astfel cum rezultă în special din dispoziţiile
articolului 7 alineatul (1) litera (b), ale articolului 8 alineatul (4) şi ale articolului 24
alineatele (1) şi (2) din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi
şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor
acestora, se opune unei reglementări a unui stat membru care exclude, chiar şi pentru
perioada ulterioară primelor trei luni de şedere, în toate situaţiile şi în mod automat,
acordarea unei prestaţii precum suplimentul compensatoriu prevăzut la articolul 292
alineatul 1 din Legea generală privind securitatea socială, unui resortisant al unui alt
stat membru inactiv din punct de vedere economic, pentru motivul că acesta, deşi i s-a
eliberat un certificat de înregistrare, nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de un
drept de şedere legal pentru o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul primului stat
membru, din moment ce existenţa unui astfel de drept de şedere este subordonată
cerinţei ca acest resortisant să dispună de resurse suficiente pentru a nu solicita
prestaţia amintită.

Cauza C-475/11, Konstantinides - Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE

privind recunoaşterea calificărilor profesionale trebuie interpretat în sensul că nu intră
în domeniul de aplicare material al acestuia norme naţionale precum cele prevăzute,
pe de o parte, la articolul 12 alineatul 1 din Codul de deontologie medicală al landului
Hessen, potrivit căruia onorariile trebuie să fie adecvate şi, sub rezerva unor dispoziţii
legale contrare, calculate pe baza clasificării tarifare oficiale a actelor medicale,
precum şi, pe de altă parte, la articolul 27 alineatul 3 din acest cod, care le interzice
medicilor să efectueze orice publicitate contrară eticii profesionale. Totuşi, îi revine
instanţei de trimitere sarcina să verifice, luând în considerare indicaţiile furnizate de
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dacă normele menţionate constituie o restricţie
în sensul articolului 56 TFUE şi, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă acestea
urmăresc un obiectiv de interes general, sunt de natură să asigure realizarea acestuia
 şi nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.
Articolul 6 litera (a) din Directiva 2005/36 nu prevede nici normele de conduită, nici
procedurile disciplinare care pot fi impuse unui prestator care se deplasează spre
teritoriul statului membru gazdă pentru a-şi exercita, în mod temporar şi ocazional,
profesia, ci enunţă numai că statele membre pot prevedea fie o înregistrare temporară
automată, fie o afiliere pro forma la o organizaţie profesională sau la un organism
profesional pentru a facilita punerea în aplicare a dispoziţiilor disciplinare în
conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din această directivă.

Cauzele conexate C-660/11 şi C-8/12, Biasci ş.a. - Articolele 43 CE şi 49 CE nu se

opun unei legislaţii naţionale care impune societăţilor care doresc să desfăşoare
activităţi legate de jocurile de noroc obligaţia de a obţine o autorizaţie de poliţie, pe
lângă o concesiune acordată de stat pentru a desfăşura astfel de activităţi, şi care
limitează acordarea unei asemenea autorizaţii în special la solicitanţii care deţin deja o
astfel de concesiune.
Articolele 43 CE şi 49 CE, precum şi principiile egalităţii de tratament şi efectivităţii se
opun ca un stat membru care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de
operatori de la atribuirea concesiunilor pentru desfăşurarea unei activităţi economice
şi care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui
număr important de noi concesiuni să protejeze poziţiile comerciale dobândite de
operatorii existenţi prevăzând, printre altele, obligaţia respectării unei distanţe minime
între unităţile noilor concesionari şi cele ale operatorilor existenţi. Condiţiile şi
modalităţile unei proceduri de cerere de ofertă, în special dispoziţiile care prevăd
decăderea din dreptul la concesiunile acordate la finalul unei astfel de proceduri de
cerere de ofertă, trebuie să fie formulate în mod clar, precis şi univoc, instanţei de
trimitere revenindu-i sarcina de a verifica acest aspect.
Articolele 43 CE şi 49 CE se opun unei reglementări naţionale care împiedică în fapt
orice activitate transfrontalieră în sectorul jocurilor, indiferent de forma în care această
activitate este desfăşurată, în special în cazurile în care are loc un contact direct între
consumator şi operator şi în care intermediarii întreprinderii prezenţi pe teritoriul
naţional pot fi supuşi unui control fizic în scopuri de poliţie.
În stadiul actual al dreptului Uniunii, împrejurarea că un operator dispune, în statul
membru în care este stabilit, de o autorizaţie care îi permite să ofere jocuri de noroc
nu se opune posibilităţii ca un alt stat membru să impună, cu respectarea cerinţelor
dreptului Uniunii, obligaţia de a deţine o autorizaţie eliberată de propriile autorităţi
pentru ca un astfel de operator să poată oferi jocuri de noroc unor consumatori care
se află pe teritoriul său.

Cauza C-373/11, Panellinios Syndesmos Viomichanion Metapoiisis Kapnou -

Politica Examinarea întrebării preliminare nu a evidenţiat niciun element de natură să afecteze
agricolă validitatea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor
comună comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de
stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.

Cauza C-434/12, Slancheva - Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE)

nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 1698/2005 în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a
ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie
interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa
unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste
elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările
obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema
de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu
poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de
trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze
că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în
temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de
plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor
schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai
pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele
implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei
coordonări deliberate între aceste persoane.
Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 se opune ca o cerere de plată în
 temeiul schemei de ajutor din FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un
proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu
are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la
acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost
luate în considerare.

Spaţiul de Cauza C-297/12, Filev şi Osmani - Articolul 11 alineatul (2) din Directiva
libertate, 2008/115/CE privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre
securitate pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală se opune
şi justiţie unei dispoziţii naţionale precum articolul 11 alineatul (1) din Legea privind şederea,
munca şi integrarea străinilor pe teritoriul federal, care subordonează limitarea duratei
unei interdicţii de intrare introducerii de către resortisantul unei ţări terţe a unei cereri
vizând obţinerea beneficiului unei asemenea limitări.
Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/115 se opune ca o încălcare a unei
interdicţii de intrare şi de şedere pe teritoriul unui stat membru care a fost pronunţată
cu mai mult de cinci ani înainte de data fie a noii intrări pe acest teritoriu a
resortisantului unei ţări terţe, fie a intrării în vigoare a reglementării naţionale de
transpunere a acestei directive să atragă o sancţiune penală, în afară de cazul în care
acest resortisant reprezintă o ameninţare gravă pentru ordinea publică, siguranţa
publică sau securitatea naţională.
Directiva 2008/115 se opune ca un stat membru să prevadă ca o măsură de expulzare
sau de îndepărtare care este anterioară cu cinci ani sau mai mult perioadei cuprinse
între data la care această directivă ar fi trebuit transpusă şi data la care a fost
efectuată această transpunere, să poată servi din nou, ulterior, drept temei al unor
urmăriri penale, atunci când această măsură se întemeia pe o sancţiune penală în
sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din directiva menţionată, iar acel stat membru
a făcut uz de facultatea prevăzută de această dispoziţie.
Cauza C-383/13 PPU, G şi R - Dreptul Uniunii, în special articolul 15 alineatele (2) şi
(6) din Directiva 2008/115/CE privind standardele şi procedurile comune aplicabile în
statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere
ilegală, trebuie interpretat în sensul că, atunci când prelungirea unei măsuri de luare în
Vize, azil, custodie publică a fost decisă în cadrul unei proceduri administrative cu încălcarea
imigrare dreptului de a fi ascultat, instanţa naţională însărcinată să aprecieze legalitatea
acestei decizii nu poate acorda retragerea măsurii de luare în custodie publică decât
dacă ,onsideră, având în vedere ansamblul circumstanţelor de fapt şi de drept ale
fiecărei cauze, că această încălcare l-a privat efectiv pe cel care o invocă de
posibilitatea unei apărări mai bune într-o asemenea măsură încât această procedură
ar fi putut avea un rezultat diferit. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul
www.curia.europa.eu.

Achiziţii publice Cauza C-526/11, IVD - Articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) din Directiva
2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice de lucrări, de bunuri şi de servicii trebuie interpretat în sensul că un organism,
precum o asociaţie profesională de drept public, nu îndeplineşte nici criteriul privind
finanţarea în cea mai mare parte de către autorităţile publice atunci când acest
organism este finanţat în cea mai mare parte prin contribuţiile plătite de membrii săi,
cu privire la care legea îl autorizează să le stabilească şi să le perceapă cuantumul, în
cazul în care această lege nu stabileşte întinderea şi modalităţile acţiunilor pe care
organismul respectiv le întreprinde în cadrul îndeplinirii misiunilor sale legale pe care
aceste contribuţii sunt destinate să le finanţeze, nici criteriul privind controlul
gestionării exercitat de autorităţile publice doar pentru motivul că decizia prin care
acest organism stabileşte cuantumul contribuţiilor în discuţie trebuie aprobată de o
autoritate de supraveghere.

Politica externă Cauzele T-35/10, T-493/10, T-4/11, T-5/11, T-7/11, T-12/11, T-13/11, T-24/11, T-
şi de securitate 434/11, T-42/12, T-181/12, T-57/12, T-110/12, Bank Melli - Tribunalul anulează actele
comună – Consiliului de îngheţare a fondurilor a şapte societăţi şi ale unei persoane fizice, în
Măsuri contextul măsurilor restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica
restrictive proliferarea nucleară. Sunt menţinute pe lista de îngheţare a fondurilor înscrierile Bank
Melli Iran şi Europäisch-Iranische Handelsbank. Comunicatul de presă este disponibil
 pe site-ul www.curia.europa.eu.
Accesul la Cauza T-331/11, Besselink/Consiliul – Tribunalul anulează parţial decizia Consiliului
documente prin care a refuzat accesul la un document privind aderarea UE la CEDO.
Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul www.curia.europa.eu.

Ajutoare de stat Cauza T-347/09, Germania/Consiliul – Tribunalul confirmă decizia Comisiei, potrivit
căreia transferul gratuit de către Germani a unor terenuri din patrimoniul său natural
către anumite organizaţii de protecţie a mediului constituie ajutor de stat. În măsura în
care aceste organizaţii oferă în mod direct produse şi servicii pe pieţe concurenţiale,
acestea trebuie să fie considerate întreprinderi. Comunicatul de presă este disponibil
pe site-ul www.curia.europa.eu.