Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea „Al.I.

Cuza” Iași
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru
Stăniloae” Iași

Cinstirea Sfintelor Moaște


Lucrare de seminar Teologie Dogmatică

Coordonator Susținător
Conf.Univ.Dr.Vasile Cristescu Ciupercă Ionuț Cosmin

Iași
2018
Cultul sfinților și a sfintelor moaște
Cultul sfintelor moaște este strâns legat de cultul sfinților. Pentru a înțelege ce sunt sfintele
moaște, trebuie să ne întrebăm ce sunt sfinții. Sfinții sunt oamenii care au căutat să se
curățească de păcate și de patimi prin tainele Bisericii, având ca exemplu de trăire pe
Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții sunt cei care, în urma multor nevoințe, au ajuns să
dobândească Harul Sfântului Duh prin care au rămas într-o comuniune continuă cu
Dumnezeu.

Cinstin, așadar, pe sfinți pentru Harul care lucrează cu atâta putere în ființa și viața lor,
pentru roadele bogate produse în ființa sfinților sub forma mai ales a unei iubiri nelimitate față
de Dumnezeu, față de oameni și de întreaga creatură.

Sfinții își manifestă comuniunea lor cu cei de aici prin aceea că se roagă la Dumnezeu
pentru ei, iar credincioșii din Biserica luptătoare își manifestă comuniunea cu sfinții prin
aceea că cer rugăciunile lor și-i cinstesc cu pilde de virtute perfectă.1

Cultul sfinților constă în cinstirea, invocarea și imitarea lor. Cultul sfinților și a sfintelor
moaște nu este un cult de adorare, ci de venerare,nu înlătură, nu atinge, nu micșorează cultul
lui Dumnezeu, nu nesocotește rolul Mântuitorului de unic mijlocitor, nu este cult principal sau
exclusiv, ci secundar și auxiliar. El împodobește, ilustrează și întărește cultul de adorare a lui
Dumnezeu, chiar prin faptul că este și un termen de comparație. Valoarea lui religioasă și
rolul lui cultic au fost înțelese și proclamate de vechii creștini cu o precizie și o claritate care
înlătură cu anticipație obiecțiunile protestante împotriva cultului sfinților și a sfintelor
moaște.2

Învățătura despre sfințenia moaștelor este strâns legată de patru mari repere dogmatice, care
fundamentează și dovedesc posibilitatea și realitatea înduhovnicirii, a sfințirii complete a
persoanei umane, și anume:

1.Învățătura despre lucrarea energiilor divine asupra omului

2.Legătura reală, esențială, dintre harul divin și firea umană

3.Trupul înviat al Mântuitorului, izvor al spiritualizării întregii firi

4.Lucrarea esențial-sfințitoare a harului Sf.Taine asupra primitorilor

Cinstire sfintelor moaște se întemeiază pe îndumnezeirea firii umane a lui Hristos, de care
se poate împărtăși în principiu orice om, precum și menținerea unei minime legături între
sufletul sfântului și corpul lui, ca și colaborator la faptele bune, pătruns de același har al
Sf.Duh, ca ”templu al Sf.Duh”.3

1
Pr.Prof. D.I. Belu, Cinstirea sfiților în Biserica Ortodoxă, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr.1-2, Tipografia
Centrului Mitropolitan Iași, Iași, 1970, p.28
2
Prof. Teodor M. Popescu,Doctrina Bisericii Ortodoxe despre cultul sfinților, în „Studii Teologice”, seria II-a,
nr.5-6, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,București,1951,p.306
3
Pr.Prof.dr.George Remete,Dogmatica ortodoxă, Editura Reîntregirea,Alba Iulia,2016,p.280-281

2
Părintele Constantin Coman spune că:”Motivul pentru care Biserica cinstește sfintele
moaște nu este numai unul de ordin comemorativ, în amintirea martirilor sau a celorlalți sfinți
ai Bisericii, ci pentru că moaștele sunt cu adevărat sfințite, adică poartă pecetea
dumnezeiescului, sunt purtătoare de Har, întrucat s-au împărtășit de slava și puterea
dumnezeiască.” În Epistola I cărte Corinteni, Sfântul Apostol Pavel spune despre trup: „Au nu
știți că trupul vostru este locașul Duhului Sfânt care locuiește în voi?” (I Cor 6,19) iar în
Evanghelia Sfântul Matei, Însuși Mântuitorul ne-a spus:” Cine vă primește pe voi pe Mine Mă
primește, și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Matei
10,40)

Menținerea osemintelor sfinților în stare de incoruptabilitate este privită ca o arvună a


nestricăciunii viitoare pe care o vor avea trupurile credincioșilor după Înviere.

Cultul sfintelor moaște a apărut o dată cu cinstirea trupurilor martirilor. Din primele secole,
Biserica a cinstit sfintele moaște prin zidirea de lăcașuri de închinare pe mormintele sfinților,
astfel, încât din secolul I, s-au zidit biserici pe moaștele Sf. Ignatie și pe cele ale Sf. Policarp.

Martiriul Sfantului Policarp, martiriu scris la jumătatea secolului II, ne dă o mărturie de


mare importanță istorică, dogmatică și liturgică, despre cultul sfinților și al moaștelor. Voind
creștinii să ia corpul episcopului martir, „scumpul lui trupușor”, iudeii au sugerat păgânilor și
s-a cerut autorităților să nu dea creștinilor trupul sfântului, „ca nu cumva, lăsând ei pe cel
răstignit, să înceapă a-l adora pe acesta”, pe Policarp și stau de pază lângă rug ca să nu-l ia
creștinii, „neștiind ei, iudeii și păgânii-zice martiriul- că nici pe Hristos nu-L vom putea părăsi
vreodată, pe cel care a pătimit pentru mântuirea întregii lumi, cel fără prihană pentru cei
păcătoși, nici să adorăm pe altul. Căci Lui ne închinăm ca fiind Fiul lui Dumnezeu, iar pe
martiri îi iubim după vrednicie, ca pe ucenici și imitatori ai Domnului, pentru neîntrecuta lor
dragoste față de Împăratul și Învățătorul lor, cărora fie să le ajungem și noi părtași și împreună
ucenici.”4

În continuare, în Martiriul Sfântului Policarp, scrirea arată că după ce trupul sfântului a fost
ars, credincioșii i-au adunat rămășițele „care sunt mai de pret decât pietrele nestemate și mai
scumpe decât aurul și le-au așezat la loc cuviincios”. „ Acolo va da Domnul să ne adunăm
după putință...ca să sărbatorim ziua nașterii lui ca mucenic, atât pentru aducerea aminte de cei
care lupta au săvârșit, cât și pentru deprinderea și pregătirea celor ce au de luptat de acum
încolo.5

Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul și Noul Testament


În Vechiul Testament, israeliții considerau întinate trupurile decedaților pentru că erau sub
păcat și sub blestem și oricine le atingea devenea și el, la rândul său, întinat.Nu la fel erau
tratate și trupurile celor drepți. Facem referire la rămășitele pământești ale patriarhilor, ale
prorocilor, precum și ale tuturor bărbaților care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu.

4
Prof. Teodor M. Popescu,op.cit. în loc cit. p.306
5
Pr.Prof. D.I. Belu,op.cit. în loc cit., p.26-27

3
Trupul lui Iacov este purtat de Iosif și de frații săi în Egipt (Fac. 50,1-14), Moise a luat cu sine
oasele lui Iosif (Ies. 13,19). Regele Iosia cinstea osemintele „prorocului care venise din
Samaria”. (IV Reg. 23,16-18). Despre aceștia, psalmistul David spune că „Domnul păzește
toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps. 33,19)

În Vechiul Testament, proorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care
poporul ales o aducea trupurilor sfinte. În cartea IV Regi ne este prezentată o minune pe care
a facut-o trupul adormit al proorocului. „L-au îngropat, iar în anul următor au intrat în țară
cete de moabiți. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să
vadă una din aceste cete și, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând
acela, s-a atins de oasele lui Elisei și a înviat și s-a sculat pe picioarele lui.” (IV Regi 13,20-
22)

În Noul Testament, trupurile neînsuflețite ale creștinilor nu mai sunt spurcate, pentru că ele
sunt biserici sau locașuri ale Sfântului Duh. „Dacă Mă iubește cineva, spune Domnul, va păzi
cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el” (In.14,21)

„Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în
voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt
este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi.” (I Cor 3,16-17) „Sau nu știți că trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu
sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și
în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Cor. 6,19-20)

Sfinții Părinți despre cinstirea sfintelor moaște


Fericitul Ieronim deosebește cultul sfinților de cultul lui Dumnezeu. „Noi nu adorăm
creatura și nu-i slujim. Cinstim moaștele martirilor, pentru a adora pe Cel ai cărui martiri sunt.
Pentru noi, cultul și adorarea nu se adresează nici moaștelor martirilor, nici soarelui, nici lunii,
nici îngerilor, nici oricărui nume invocat în lumea prezentă sau în cea viitoare. Dar noi cinstim
moaștele martirilor asa fel, încat nu adorăm decât pe Cel ai cărui martiri sunt ei, noi cinstim
pe slujitori, pentru ca cinstea să se înalțe spre Stăpânul lor.”

Sfântul Chiril al Alexandriei , combătând pe apostatul Iulian, spune: „Noi nu-i numim pe
martiri zei, și nu-i adorăm cu onoruri dumnezeiești, ci cu un cult de iubire și de cinste.”, iar
Teodoret adaugă: „Noi nu aducem martirilor jetrfe. Pe sfinții martiri îi cinstim ca pe martori ai
lui Dumnezeu și slujitori ai Lui foarte iubitori.”

Fericitul Augustin precizează în același sens: „Care episcop a zis vreodata stând la altar sau
la mormântul martiriului: Îți jertfim ție, Petre, Pavele, sau Cipriane? Ceea ce se jertfește, se
jertfește lui Dumnezeu singur. Sfinții și sfintele moaște se cinstesc, nu se adoră.Venerați pe
martiri, lăudați-i, iubiți-i, sărbătoriți-i, cinstiți pe acești martiri, dar adorați pe Dumnezeul
martirilor.”

Sfântul Ioan Damaschin spune: „Venerăm pe sfinți pentru că ei sunt slujitorii Lui, copiii și
moștenitorii lui Dumnezeu prin participare, prietenii lui Hristos, temple vii ale Sfântului Duh.

4
Această cinste se resfrânge asupra lui Dumnezeu, care este cinstit în slujitorii lui și pentru
aceea ne umple de binefaceri.”6

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Arătând iubitorul de oameni, Dumnezeu, întru tot deosebita
purtarea de grijă față de neamul omenesc, nu a plăsmuit numai toată zidirea, nici n-a întins
doar cerul și marea, ori a aprins soarele și a facut să strălucească luna, nici doar a dăruit
pământul spre locuire și ne-a pus la îndemână toate ale pământului spre hrănirea și vierea
trupurilor noastre, ci ne-a dăruit și moaștele sfinților mucenici. Iar El, primindu-le sufletele-
căci zice (Scriptura):”sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu” (Int.Sol 3,1)- ne-a lăsat
nouă până acum, ca mângaiere și încurajare, trupurile lor, încât noi, venind la mormintele
acestor sfinți, să ne ridicăm spre râvna și imitarea (lor) văzându-le, să ne aducem aminte de
faptele lor și de răsplătirile puse deoparte pentru aceste fapte.

Sfântul Ambrozie al Milanului: „Ați auzit, ba ați și văzut voi înșivă că mulți au fost curățați
de demoni, că foarte mulți chiar, când s-au atins cu mâinile de îmbrăcămintea sfinților, au fost
vindecați de sfintele moaște și prin această atingere devin lecuitoare! Toți se bucură să atingă
acoperământul moaștelor și atingându-le să se facă sănătoși. Slavă Ție, Doamne Iisuse, că ai
trezit pentru noi astfel de duhuri ale sfinților martiri, în acest timp, când Biserica Ta are
nevoie de mari ajutoare de la Tine!”7

Sinodul VII Ecumenic (Niceea 787) a hotărât: „Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele
apostolești și proorocești, prin care am învățat să cinstim și să preamărim, mai întâi pe cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, sfintele puteri îngerești, pe apostoli, pe prooroci, pe
martirii cei măriți, pe sfinții purtători de Dumnezeu, și pe toți bărbații cei sfinți și să cerem
mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuți lui Dumnezeu, Împăratul tuturor.”

Cinstirea Sfintelor Moaște de către Biserica Ortodoxa


De cele mai multe ori descoperirea sfintelor moaște se făcea prin viziuni și arătări ale
duhurilor drepților. În urma dezgripării lor se constata ca ele sunt neputrezite, izvoare de bună
mireasmă, uneori de mir și vindecătoare de boli sau izgonitoare de demoni. Întrucât de
timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mormintele martirilor, se împărțeau sfintele moaște
la toate bisericile spre a fi zidite în altarele lor. Plecând de la această tradiție, canonul 7 al
Sinodului VII Ecumenic, interzice sfințirea bisericilor fără sfinte moaște puse în masa
Sfântului Altar și în antimis.

În centrele monahale de îndelungată tradiție ale bisericii Ortodoxe (Sfântul Munte,


Mănăstirea Sinai,Constantinopol etc.) cele mai de preț odoare ale mănăstirilor sunt sfintele
moaște. La bisericile unde se pastrează sfinte moaște, creștinii vin în pelerinaje, iar uneori,
sfintele moaște sunt transportate din loc în loc pentru a permite credincioșilor să le cinstească
după cuviință.

6
Prof. Teodor M. Popescu,op.cit. în loc cit., p.307-308
7
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXII-a

5
BIBLIOGRAFIE

Cărți

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,


București,2016,p.1416

REMETE George,Dogmatica ortodoxă, Alba Iulia,2016,

Articole

BELU D.I., Cinstirea sfinților în Biserica Ortodoxă În Mitropolia Moldovei și Sucevei, Ianuarie-Februarie
1970,Nr1-2

POPESCU Teodor M., Doctrina Bisericii Ortodoxe despre cultul sfinților În Studii Teologice, Mai-Iunie
1951,Nr 5-6