Cucură Cristina-Maria

FUNCȚII SAU VALORI ALE LITERATURII

PENTRU COPII ÎN ,,LUMEA POVEȘTILOR” DE
ION VLASIU

INTRODUCERE
a) Cartea este un depozit desăvârșit al inteligenței omenești, conținând cunoștințe,
sensibilitate, fapte, care le păstrează intacte un timp nelimitat. Ea este asemenea unei comori
fără de preț care însumează gânduri ale autorilor pe care cititorii le pot folosi ulterior. Cartea
oglidenște șirul de secole ale omenirii, dezvăluind istoria neamului, taine ale naturii, calități
și defecte umane, fiind un reper în viața omului – un reper care te bucură, te întristează, te
motivează și care contribuie activ la propria dezvoltare personală.
Lectura este factorul esențial ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni,
ajutându-i să-și formeze capacități de gândire și limbaj. Lectura este un act intelectual ce
trebuie întreprins din copilărie, un act intelectual care se desfășoară de-a lungul vieții, care
trebuie, mai ales la început, susținut de către școală și familie.
Literatura pentru copii presupune o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportamente oglindite în mici antiteze între persoanje, o sursă care contribuie direct la
formarea copilului. Prin exemplele ei, literatura pentru copii, prin antiteza dintre ,,bine” și
,,rău”, îi învață pe cei mici care sunt repercusiunile minciunii, a neascultării, a lenei, a
necinstei, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prezintă și induce celor mici, caracteristicile
pozitive ale eroilor: vitejia, curajul, adevărul, ascultarea, hărnicia, cinstea, dreptatea, etc.
Copiii, prin literatură, trăiesc alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, bucurându-
se când aceștia depășesc anumite obstacole și se întristează când aceștia au de suferit.
Universul literaturii pentru copii oferă bucurie celor mici, aceștia fiind captivați de morala
ce se ascunde în spatele povestirilor sau a basmelor. În acest univers, copiii sunt triști și
disperați când eroul sau eroina povestirii sunt în impas și întâmpină greutăți, iar apoi, când
eroii preferați sunt salvați strigă de bucurie și plăcere.
Literatura pentru copii, îi transpune pe aceștia într-o lume mirifică, într-o lume a
fanteziei și al visării. Această lume contribuie decisiv la lărgirea orizontului cunoașterii, la
dezvoltarea afectivității și la cunoașterea lumii înconjurătoare prin intermediul imaginii
artistice. Din punct de vedere al formării culturale a cititrorului de vârstă școlară mică,

1
Cucură Cristina-Maria

literatura pentru copii acoperă întregul domeniu al literaturii în general şi include aproape
toate genurile şi speciile literare cunoscute.
Litratura pentru copii și cărțile începutului de drum lectoral, contribuie la formarea
unei culturi generale prin difersitatea informațiilor expuse, antrenează dezvoltarea
emoțională a copilului și valorifică comportamente care sunt necesare integrării în societate.
Astfel, prin provești precum ,,Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, ,,D-l Goe” de I.L.
Caragiale, ,, La Medeleni” de Ion Teodoreanu, copilul se regăsește în comportamente și
atitudini din cadrul familiei, atitudini care trebuiesc însușite (cele pozitive), iar altele, evitate
(cele negative). Există numeroase lecturi pe care un copil ar trebui să le guste în perioada
copilăriei. Cele mai ziditoare sunt poveștile lui Petre Ispirescu și Ion Creangă, povești care
îl poartă pe copil într-o lume a fanteziei și al visării.
Formarea competenței de lectură, în perioada copilăriei, se realizează în mai multe
etape. O primă etapă este cea între 0 – 2 ani, când copilul lecturează mediul înconjurător,
ambientul familial, lectura formelor, cea tactilă, a semnelor audio-vizuale și corporale. Chiar
dacă copilul este ,,analfabet”, această etapă se intitulează metaforic: ,,De la emergența
lecturii perceptive a lumii înconjurătoare la cartea-obiect’’. O a doua etapă este cuprinsă
între vârsta de 3-6/7 ani, intitulându-se: ,,De la imagine la text’’. În această etapă copilul
este lectorul ,,analfabet educat’’, el reușind să redea conținutul unei povești prin lectura după
imagini. În cadrul acestei etape, este recomandat să se stimuleze intens interesul pentru
lectură. O a treia etapă este cuprinsă între vârsta de 6/7-10/11 ani, numindu-se: ,,De la cartea-
abecedar la cărţile începutului de drum lectoral”. În această perioadă lectorul este unul
educat, instruit, un lector care cunoaște alfabetul și poate astfel citi pentru sine, fapt ce îl
ajută la interorizarea în profunzime a mesajului transmis. Ultima etapă este aceea a cititorului
preadolescent, etapă care se numește: ,,De la lectura impusă la lectura recomandată’’.
Această etapă îl definește pe cititor ca fiind unul informat, capabil să aleagă propria lectură
în funcție de recomandările primite de la alte persoane.

b) Ion Vlasiu a avut o triplă vocație creatoare: cea de scriitor, sculptor și pictor. Născut
la data de 6 mai 1908 în Lechința, Județul Mureș, Ion Vlasiu a fost înclinat înspre artă și
creație încă din perioada copilăriei. A absolvit școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș,
iar apoi și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 – 1930) la clasa
profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și plătească taxele de
studii.

2
Cucură Cristina-Maria

La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au
urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă. A fost profesor la Academia de
arte frumoase din Timișoara (1938). A lucrat ca redactor șef al revistei Arta (1966 – 1969).
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare
Române, sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare
Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii,
artelor plastice și cinematografiei”. Printre premile sale se numără și ,,Premiul Academiei
Române” (1939), ,,Premiul Anastase Simu” (1942) și ,,Doctor Honoris Causa” al
Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1993).

Printre operele (sculptură) cele mai însemnate ale artistului se numără: ,,Maternitate”
(București, 1958) - se află în Parcul Floreasca, Horia, Cloșca și Crișan (Cluj, 1974),
Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureș 1976), Ion
Creangă (Piatra Neamț” (1983) și Monumentul lui Constantin Romanu Vivu – martir al
Revoluției de la 1848-1849 – operă a artistului, fiind dezvelit în Sângeorgiu de Mureș, în
septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.
Privind opera sa literară, Ion Vlasiu debutează cu versuri în anul 1930 în revista
literară ,,O lume nouă”. Ulterior, scrie următoarele opere literare: Proză ,,Am plecat din sat,
roman”1938; ,,Poveste cu năluci”, 1941; ,,Drum spre oameni” , 1962; ,,O singură iubire”,
1965; ,,Puiul de veveriță”, 1967; ,,În spațiu și timp”, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol. III
1973, vol. IV 1987; ,,Ghicitori pentru copii”, 1971; ,,Lumea poveștilor”, 1972; ,,Cartea de
toate zilele”, 1984; ,,Monolog asimetric”, 1988; ,,Obraze și măști”, 1995; ,,Vlăsiile și alte
poeme”, 2004.
c) Valorile regăsite în cartea ,,Lumea poveștilor” au un ecou intercultural. ,,Lumea
poveștilor” de Ion Vlasiu, publicată în anul 1978 la Editura Ion Creangă din București în
ediție trilingvă – română, maghiară și germană, denotă conținutul plin de înțelepciune și
valori morale pe care aceasta le exprimă, îmbogățind literatura pentru copii la nivel european
și mondial.

CUPRINS
a) Textele care compun volumul ,,Lumea poveștilor” de Ion Vlasiu, transmit copilului
numeroase valori importante, precum hărnicia, cinstea, generozitatea, chibzuința,
dragostea. Textele care alcătuiesc opera literară ,,Lumea poveștilor’’ sunt: Lumea
poveştilor, Trei iezi şi lupul, Uac-Uac, Zăbăluţă, Greieraşul cântăreţ, Puiul de veveriţă,
Motănaşul şchiop, Marinar, marinărel, Povestea fluierului, Lăcrămioarele, Ţăranul şi lupul,
Norocul, Revelionul veveriţei, Corbul înţelept, Cocoşul prietenos.
3
Cucură Cristina-Maria

Textul pe care l-am ales pentru a-l analiza este ,,Țăranul și Lupul”. În acest text,
după cum reiese și din titlu, cele două personaje principale sunt lupul și țăranul. Tema
evidențiată în text este condiția omului iar motivele literare din cadrul textului sunt frica,
lăcomia, iar în cele din urmă, curajul.
Ideea de bază care se subliniază în text este concepția generală asupra lupilor:
,,Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.” În cadrul poveștii, lupul îi cere țăranului câte un
miel, miel ce îi este dăruit de bunăvoie de către țăran, din pricina fricii de a nu fi mâncat și
el. A doua zi, lupul îi cere din nou un miel țăranului, iar țăranul, cu frică, i-l dăruiește din
nou. A treia zi, însă, țăranul întinde o cursă pentru lup, instalând în ocol un ghilț. Lupul
vine și îi cere din nou țăranului un miel iar țăranul i-l oferă. Neatent fiind, lupul nu observă
că a intrat cu capul în ghliț iar în cele din urmă, este capturat. Țăranul a dorit să-l jupoaie,
dar la insistențele lupului acesta i-a dat drumul, cerându-i, totodată, să recunoască că
lăcomia e urâtă. După ce lupul a recunoscut acest lucru iar țăranul i-a dat drumul, lupul s-a
năpustit asupra lui și l-a mâncat și pe acesta, dar și pe cel de-al treilea miel.

b) Prima funcție revelată în povestea ,,Țăranul și lupul” este funcția etică (morală).
Această funcție etică contribuie la evitarea și criticarea unor comportamente dizirabile,
modelarea atitudinii cititorului și contribuția la formarea identității de sine, prin expunerea
la situații de viață concludente. În povestea aleasă pentru a o prezenta, morala textului pune
în centru o problematică existențială, anume aceea de a nu avea încredere mereu în vorbele
oamenilor și de a aștepta ca faptele lor să demonstreze ceea ce sunt ei.
A doua funcție care se regăsește în cadrul acestui text este cea axiologică. Funcția
axiologică se bazează pe recunoașterea și cultivarea valorilor demne de a fi însușite copiilor
încă din perioada preșcolară și gimnazială. În ,,Țăranul și lupul’’, o valoare furnizată de text
este curajul, evidențiat în momentul în care țăranul se hotărăște să-l înfrunte pe lup,
întingându-i o cursă prin intermediul căruia să-l prindă.
A treia funcție pe care am identificat-o în acest text este cea fabulativă. Funcția
fabulativă presupune o distanțare față de realitate carcaterizată prin imaginarea posibilului,
bazat pe un principiu realist. În cadrul acestei povestiri, personificarea lupului, cel care
discută cu țăranul, indică prezența acestei funcții.

c) În textul pe care l-am ales, ,,Țăranul și lupul”, titlul îi evidențiază pe cei doi
protagoniști ai poveștii, singurii participanți la acțiune. Titlul ne sugerează o legătură de

4
Cucură Cristina-Maria

interdependență între cele două personaje, de o legătură influențată de anumiți factori, fără
a-i pune într-o antiteză, desi cele două personaje sunt diferite din punct de vedere al
caracterului. Ilustrația regăsită prezintă cele două personaje și surprinde momentul căpturării
lupului de către țăran.
Funcția verbală cu cea iconică se îmbină, astfel încât, ilustrațiile din cadrul poveștii
întăresc mesajul povestirii și a valorilor pe care autorul dorește să le transmită. Prin ilustrații,
copilul reușește să completeze înțelesul textului și să asimileze întregul mesaj transmis de
această poveste.
ÎNCHEIERE
a) În opera lui Ion Vlasiu, ,,Lumea poveștilor”, povestirile conțin elemente care se
interpătrund și care oferă originalitate povestirii. Astfel, fiecare povestire are un specific
aparte, ducându-l pe cititor într-o lume fantastică, plină de suspans, bucurie și emoție. Într-
o lume a personajelor minunate, persoanaje care, prin caracterul lor, contribuie în mod direct
la formarea cititorului. În povestea ,,Țăranul și lupul”, există un amestec ale mai multor
specii literare: personificări întâlnite în basme, expunerea asemănătoare povestirilor, schița
ca și dimensiune iar fabula ca și trăsături transmise. Povestea ,,Țăranul și lupul” are un
caracter dramatic care îl determină pe cititor să conștientizeze asupra anumitor aspecte pe
care le va întâlni și în viața reală (încrederea, curajul, etc).
b) Educatorii au un rol decisiv în transmiterea dorinței și în formarea competenței
de lectură a tinerilor cititori. În ochii copiilor, educatorul PIPP este o persoană la care se
raportează continuu, o sursă de încredere și un exemplu de urmat. De aceea, educatorul PIPP
trebuie să fie mereu pregătit, trebuie să cunoască bibliografia care trebuie impusă și copiilor,
ei fiind principalii furnizori de informație în ochii copiilor.
Educatorul PIPP este cel care îndrumă copilul înca de la început pe calea lecturii.
Cititul este o abilitate importantă pe care, educatorul, trebuie să o dezvolte încă de la început
în sufletele copiilor. Interesul pentru lectură a copiilor, nu vine initial de la sine, ci este o
împreună-lucrare a școlii și a familiei. Profesorul PIPP este cel care, prin recomandările sale,
deschide apetitul tinerilor cititori. Recomandările sale, sunt repere pentru tinerii cititori, iar
primele cărți citite de copii vor avea un impact deosebit asupra cititorilor și asupra viitoarelor
alegeri lecturale.
Astfel, educatorul PIPP împreună cu familia copilului, are un rol deosebit în formarea
și dezvoltarea apetitului pentru lectură a copilului, fiind cel care motivează și presară în
sufletele copiilor primele picături ale dorinței descoperirii unei lumi fantastice, cea a cărților.

5
Cucură Cristina-Maria