Sunteți pe pagina 1din 6

1.

2 LEGUMINOASELE

Leguminoasele sunt în flora spontană într-un număr foarte mare de specii, fiind
răspândite pe tot mapamondul. Dintre acestea o grupă importantă de plante sunt prezente în
covorul vegetal al pajiştilor. Importanţa lor deosebită constă în faptul că au valoare furajeră
ridicată, fiind considerate plante proteice cât și prin faptul ca sunt fixatoare în sol al azotului
atmosferic.
În general, leguminoasele au o vivacitatea şi plasticitatea ecologică mai redusă decât a
gramineelor, cea mai mare parte dintre ele nu se pot înmulți pe cale vegetativă, sunt mai
pretenţioase faţă de condiţiile de creştere iar la pregătirea fânului, o mare parte din frunze se
scutură foarte uşor ceea ce face să scadă valoarea furajeră. De asemenea, unele specii de
leguminoase produc meteorizaţii dacă sunt consumate în stare verde (Trifolium sp. Medicago
sp.), iar altele au gust amar datorită prezenţei cumarinei (Melilotus albus, M. officinalis, Lotus
corniculatus) și pot produce intoxicaţii la animale.

1.2.1 Particularităţile morfologice și biologice


Sistemul radicular. Leguminoasele au rădăcini pivotante, profunde ce pot ajunge, la
unele specii (Medicago sativa, M. falcata, Onobrychis viciifolia etc.) până la câțiva metri,
însă masa principală de rădăcini se găseşte la o adâncime de până la un metru. Datorită acestei
însuşiri a sistemului radicular, leguminoasele parcurg cu mai multă uşurinţă perioadele de
secetă, au o vivacitate mai mare, deoarece în aceste rădăcini bine dezvoltate se acumulează
cantităţi însemnate de substanţe de rezervă.
La nivelul solului sau la adâncimea de 1-2 cm în sol, între rădăcină și partea aeriană a leguminoaselor se
găseşte coletul, unde se găsesc mugurii din care pornesc noii lăstari primăvara sau după un ciclu de folosire.
Rădăcina principală, împreună cu coletul trăiesc tot timpul vieţii plantei, asigurându-i astfel perenitatea

Lăstărirea. Este un proces analog, dar nu identic cu înfrăţirea la graminee şi constă în


formarea lăstarilor din mugurii de pe colet, primăvara și vara-toamna, care mor după ce au
lastarit
La fel ca şi gramineele, leguminoasele formează lăstari scurţi și lăstari alungiţi.
Lăstarii alungiţi pot fi vegetativi și generativi. Speciile care formează lăstari scurţi în
proporţie mai mare (Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Trifolium repens, T. fragiferum)
sunt plante de talie joasă ce se pretează bine la exploatarea prin pășunat. Speciile la care
predomină lăstarii alungiţi (Medicago sativa, Lathyrus pratensis, Onobrychis viciifolia,
Trifolium pratense, T. hybridum, Vicia cracca etc.) sunt plante de talie înaltă și se pretează la
folosirea prin cosit. Formarea lăstarilor la leguminoase prezintă o mare importanţă economică,
deoarece sporirea producţiei este determinată de intensitatea lăstăririi.
În funcţie de poziţia lăstarilor faţă de sol în timpul creşterii, leguminoasele
prezintă mai multe forme de creştere:
- leguminoase cu tufă, la care lăstarii cresc mai mult sau mai puţin vertical şi planta capătă
aspectul unei tufe laxe. Aceste specii se pot folosi prin cosit sau păşunat, în funcţie de talie:
Trifolium pratense, T. hybridum, Medicago sativa, M. falcata, Onobrychis viciifolia, Lotus
corniculatus, Melilotus albus etc;
- leguminoase cu tulpini târâtoare, la care lăstari care cresc pe sol și se transformă în tulpini
târâtoare, care de la nodurile acestora se formează rădăcini adventive fasciculate și lăstari
verticali scurţi cu frunze sau flori. Aceste leguminoase se înmulţesc prin seminţe dar şi pe cale
vegetativă, au o vivacitate mai mare şi se pretează foarte bine la folosirea prin păşunat,
suportă recoltările dese, nu suportă umbrirea şi se refac repede în condiţiile unui păşunat
raţional. Exemple pot fi: Trifolium repens și Trifolium fragiferum;
- leguminoase cu tulpini agăţătoare, care au ţesutul de susţinere slab dezvoltat, iar lăstarii
sunt prevăzuţi cu cârcei, cu ajutorul cărora se agaţă de plantele din apropiere şi astfel pot să
crească mai mult sau mai puţin vertical. Acestea sunt plante de talie înaltă, care cresc în fâneţe
şi au nevoie de multă lumină: Lathyrus sativus, Lathyrus pratensis, Vicia sp. etc.
Otăvirea, reprezintă procesul de refacere a masei vegetative, după cosit sau păşunat. În
general, leguminoasele se refac mai rapid decât gramineele, mai ales când solul este bine
aprovizionat cu apă şi elemente nutritive, iar pajiştile sunt folosite raţional.
După viteza și energia de otăvire se disting următoarele categorii de leguminoase:

- leguminoase cu otăvire rapidă, care dau 3-5 recolte pe an: Medicago sativa, Trifolium
pratense, T. repens, T. hybridum etc.;
- leguminoase cu otăvire moderată, de la care se obţin 1-2 recolte pe an: Lotus corniculatus,
Medicago falcata, M. lupulina, Onobrychis viciifolia, Trifolium pannonicum etc;
- leguminoase cu otăvire slabă, care nu otăvesc sau se refac o singură dată în cursul unei
perioade de vegetaţie: Anthyllis vulneraria, Astragalus onobrychis, Trifolium montanum etc.

1.2.2 Ritmul de dezvoltare și vivacitatea leguminoaselor


Leguminoasele au o vivacitate mult mai scurtă decât gramineele, însă ritmul de
dezvoltare este mai rapid. Leguminoasele se împart, după ritmul de dezvoltare și vivacitate, în
mai multe grupe:
- leguminoase cu ritm de dezvoltare rapid şi vivacitate scurtă, care cuprinde specii ce trăiesc
1-2 ani, dar se menţin în pajişti mai mulţi ani datorită însuşirilor pe care le au de a se înmulţi
prin autoînsămânţare (ex. Medicago lupulina, Melilotus albus, Melilotus officinalis etc.). Tot
din această grupă fac parte și specii care trăiesc 3-5 ani (ex. Trifolium pratense, T. hybridum,
T. arvense, T. resupinatum, T. incarnatum etc.).
- leguminoase cu ritm de dezvoltare mijlociu şi vivacitate mijlocie, cuprinde specii care se
dezvoltă mai lent, trăiesc 5-10 ani și dau producţii mai mari în anii 2-3: Anthyllis vulneraria,
Lotus corniculatus, Medicago sativa, Onobrychis viciifolia, Trifolium
repens, T. montanum etc.;
- leguminoase cu ritm de dezvoltare lent şi vivacitate mare, cuprinde specii care trăiesc 10-15
ani, dau producţii mai mari după 3-4 ani de viaţă. Exemplu: Trifolium fragiferum, Lathyrus
pratensis, Vicia cracca etc.
Vivacitatea este influenţată de condiţiile de creştere și modul de exploatare. Astfel,
specii cu vivacitate mare îşi pot scurta durata de viaţă în condiţii nefavorabile. Exemplu poate
fi și Trifolium repens la care vivacitatea se poate reduce la 1-2 în situaţia în care condiţiile de
creştere și dezvoltare a stolonilor şi emiterea rădăcinilor adventive nu sunt favorabile.
Precocitatea. Ritmul de dezvoltare în cursul perioadei de vegetaţie, însuşire numită și
precocitate este diferită de la o specie la alta. Astfel, unele leguminoase pot fi timpurii
(Medicago lupulina, Onobrychis viciifolia, Trifolium hybridum, T. pratense etc.), iar altele se
dezvoltă mai încet și înfloresc mai târziu (Lathyrus pratensis, Medicago falcata, Trifolium
alpestre, T. pannonicum, T. fragiferum, Vicia cracca etc.).
1.2.3 Particularităţile fiziologice ale leguminoaselor în relație cu factorii ecologici și
edafici
Cerinţele faţă de apă şi aer

Sunt specii cu cerinţe foarte mari faţă de apă, care nu suportă seceta (Galega officinalis,
Lathyrus pratensis, Trifolium pratense, T. repens, T. hybridum etc.) şi specii mai puţin
pretenţioase, unele fiind foarte rezistente la secetă (Lotus corniculatus, Medicago falcata,

Cerinţele faţă de temperatură


După cerinţele faţă de căldură, leguminoasele se pot grupa în următoarele grupe:
- leguminoase microterme: Anthyllis vulneraria, Trifolium montanum etc.;
- leguminoase mezoterme - Astragalus onobrychis, Medicago falcata, M. lupulina, Trifolium
fragiferum etc.;
- leguminoase termofile - Lathyrus tuberosus, Medicago sativa etc.;
- leguminoase megaterme - Astragalus austriacus etc.;
- leguminoase indiferente - Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Trifolium pratense,
Vicia cracca etc.
Cerinţele faţă de lumină
Leguminoasele sunt sensibile la o iluminare slabă, cerinţele faţă de acest factor sunt mai
mari ca la graminee, fapt ce determină existenţa lor în proporţie mai redusă pe pajiştile cu
vegetaţie înaltă. Speciile cele mai pretenţioase faţă de lumină sunt Medicago falcata,
Onobrychis viciifolia, Trifolium repens, T. fragiferum, iar speciile Lathyrus pratensis și Lotus
corniculatus suportă o umbrire redusa
Cerinţele faţă de sol și substanţele nutritive
Din punct de vedere al reacției solului, deşi sunt specii sunt diferite și adaptate să
suporte o amplitudine mare a pH-ului (4,5-7,5), leguminoasele găsesc cele mai bune condiţii
de creştere pe solurile neutre. Se întâlnesc unele leguminoase, ca Lotus corniculatus, pe
terenuri foarte acide (pH = 4-4,5) sau Lotus tenuis, Medicago falcata, Trifolium fragiferum,
care cresc pe terenuri sărăturoase (pH = 8-8,5).
Valoarea economică
Leguminoasele au o valoare economică mare, datorită compoziţiei chimice valoroase,
producţiilor mari, gradului ridicat de consumabilitate și digestibilitate.
Consumabilitatea.
După gradul lor de consumabilitate, leguminoasele se pot grupa în:
- leguminoase cu grad scăzut de consumabilitate sau neconsumate,
Astragalus onobrychis, Genista tinctoria, Ononis arvensis etc.;
- leguminoase cu grad mijlociu de consumabilitate, Lotus corniculatus, Melilotus sp.,
Trifolium alpestre, T., montanum, T. pannonicum etc.;
- leguminoase cu grad ridicat de consumabilitate, Medicago falcata, M. lupulina, M. sativa,
Onobrychis viciifolia, Trifolium hybridum, T. fragiferum, T. pratense, T. repens etc.
În ceea ce priveşte producţia, sunt deosebiri mari de la o specie la alta şi se pot grupa în:
- leguminoase cu producţii mari, cele care includ de regulă speciile cu talie înaltă și otăvire
rapidă (Medicago sativa, Trifolium pratense, T. hybridum, Melilotus albus, Lathyrus
pratensis, Vicia cracca);
- leguminoase cu producţii mijlocii,sunt specii care au talie înaltă sau mijlocie, dar otăvire
moderată (Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata etc.);
- leguminoase cu producţii mici, sunt speciile care au talie mijlocie sau joasă și otăvire slabă
(Anthyllis vulneraria, Medicago lupulina, Trifolium fragiferum, T. montanum, Astragalus
onobrychis etc.).

1.2.4 Răspândirea leguminoaselor


Leguminoasele sunt răspândite în pajişti în toate zonele naturale ale ţării. Speciile cele
mai valoroase se găsesc în zonele unde condiţiile de creştere sunt optime. Putem face o
încadrare generală a principalelor specii astfel:
Zonele de stepă și silvostepă se întâlnesc speciile: Lotus corniculatus, Medicago sativa,
M. falcata, M. lupulina, Onobrychis viciifolia, O. arenaria, O. gracilis și unele leguminoase
anuale ca Medicago minima, Trifolium arvense, T. campestre, Vicia hirsuta, V. tetrasperma
etc.
Zona nemorală şi etajele nemoral și boreal se întâlnesc mai frecvent speciile:
Anthyllis vulneraria, Astragalus onobrychis, Lathyrus pratensis, Onobrychis viciifolia,
Medicago falcata, Lotus corniculatus, Vicia cracca,Trifolium pratense etc.
Etajul subalpin şi alpin se găsesc speciile: Anthyllis vulneraria, Lotus
corniculatus, Onobrychis transsilvanica, Trifolium repens, T. alpestre etc.
Lunci: Galega officinalis, Lathyrus pratensis, Medicago lupulina, Trifolium
repens, T. fragiferum, Vicia cracca etc.
Sarături: Lotus tenuis, Melilotus albus, M. officinalis, Trifolium fragiferum etc.
Nisipuri: Medicago minima, M. marina, M. rigidula, Onobrychis arenaria,
Trifolium arvense, Vicia hirsuta etc.