Sunteți pe pagina 1din 11

Sistemul contabil în

Marea Britanie

Nume student: Leţa Florina


Specializarea: Afaceri Internaţionale
Anul: I
Cuprins

I. Începuturile sistemului contabil englez ..................................................................... pag.3


II. Evoluţia sistemului contabil........................................................................................... pag.6
în Marea Britanie
III. Principiile fundamentale ale sistemului.................................................................. pag.8
contabil englez
IV. Instituţii ce reglementează și normalizează........................................................... pag.9
contabilitatea engleză
V. Profesia contabilă în societatea engleză.................................................................. pag.10
VI. Bibliografie.......................................................................................................................... pag.11

2
I. Începuturile sistemului contabil englez

Contabilitatea, în ceea ce privește tehnica și informaţia, are obiectivul de


a măsura și de a traduce activităţile unei entităţi (activităţi juridice pentru
conturile sociale și activităţi economice pentru conturile consolidate). Dar
această măsurare este afectată direct de regulile și normele de elaborare care
sunt la rândul lor, rezultate ale unor elemente precum cultura, dezvoltarea
economică, istoria , instituţiile în măsură să stabilească reguli contabile. În acest
sens contabilitatea este o miză socio-culturală, care scoate în evidenţă
consensul social de la baza contabilităţii.
Sistemele contabile naţionale nu sunt echivalente, acestea fiind
caracterizate de norme şi practice care diferă de la o zonă la alta, respectiv de
la o ţară la alta. Principalii factori care stau la baza diferenţelor între
referenţialele contabile sunt: tipul sistemului de drept, acesta putând fi de drept
scris sau cutumiar; structura furnizorilor de fonduri, aceștia fiind investitorii
sau creditorii bancari; rolul fiscalităţii, în sensul dacă contabilitatea este
conectată sau deconectată de fiscalitate; rolul profesiei contabile liberale;
teoriile și teoreticienii; factorii culturali și influenţa lor asupra sistemului
contabil; accidente ale istoriei.
În urma recunoaşterii acestor factori ce stau la baza diferenţelor dintre
sistemele contabile, se pot contura două mari grupe de zone contabile, acestea
fiind zona ţărilor continental- europene şi zona ţărilor anglo- saxone. Din ţările
continental- europene se pot enumera Franţa, Germania, Italia, Elveţia, etc, iar
din zona ţărilor anglo- saxone fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Canada,
etc.
Marea Britanie este o ţară de drept cutumiar, spre deosebire de ţările
Europei continentale, bazate pe dreptul scris. Această caracteristică se traduce
prin faptul că, în timp ce pe continent normalizarea a fost asigurată de
organisme mai mult sau mai puţin independente de puterea publică, în insulele
britanice actul de normalizare a fost rodul experienţei profesiei contabile
liberale.
Britanicii au construit în Imperiul lor o școala de contabilitate anglo-
saxonă. După ce au importat contabilitatea în partidă dublă de la maeștrii
italieni (cu multe secole în urmă), ei au încercat sa exporte "cultura profesiei
contabile de tip liberal" (ideea de instituţionalizare a profesiei). Acolo unde au
reușit "să exporte" un întreg mod de a fi și de a trăi, au reușit să se impună și
prin vectorul "contabilitate". Oricum, între italieni, stăpânii măiestriei contabile
în Evul Mediu, și americani, se pare stăpânii evoluţiei contabilităţii în acest

3
început de mileniu, se întinde o perioadă relativ lungă în care britanicii sunt cei
care au făcut, cel mai adesea, furtună și timp frumos în imperiul practicilor și
gândirii contabile, la nivel mondial.
Revoluţia industrială britanică și-a pus în mod decisiv amprenta asupra
evoluţiei sistemului contabil. Ea a urgentat dezvoltarea sectorului
manufacturier și a comerţului internaţional. În acest proces de creștere
economică și-au adus contribuţia și cucerirea rutelor maritime, precum și
existenţa unei aristocraţii care a fost un factor catalizator al progresului
economic.
În Anglia, cu preţul guvernării, aristocraţia va suporta cheltuielile publice
cele mai grele. În timp ce burghezul francez își folosea economia acumulată în
cumpărarea unei funcţii publice, omologul lui englez investea în negoţ. Ceea ce
a generat două mentalităţi și atitudini diametral opuse: neîncrederea
francezului în bogăţia mobiliară, în comerţ. În special în comerţul cu bani; cultul
englezului pentru tot ceea ce derivă din comerţ(valori mobiliare).
Dezvoltarea generată de revoluţia industrială a adus la rampă nevoia de
capitaluri implicată de finanţarea marilor proiecte de infrastructură, precum
canalele și căile ferate. În faţa unor astfel de investiţii de o importanţă greu de
egalat și astăzi, antreprenorii au dorit să se asocieze pentru a-și împărţi
riscurile. Fapt ce a antrenat o dezvoltare rapidă a societăţilor anonime, cerere
exprimată de acţionari.
Sub aspect juridic, la începutul secolului al XIX-lea, în lipsa unei legi
privind societăţile anonime, crearea acestora se realiza pe baza unui mandat
regal sau a unui acord al Parlamentului. Regulile contabile, daca se poate vorbi
de așa ceva, făceau parte din statutele societăţilor.
Profesia de auditor a apărut și ea la mijlocul secolului al XIX-lea, o dată cu
crearea de asociaţii locale, mai întâi la Edinburgh și Glasgow (Scoţia), apoi la
Londra și Manchester (Anglia). Crearea acestor asociaţii profesionale poate fi
explicată de nevoia și grija de a se asigura un serviciu de calitate. Acest moment
este și punctul de plecare pentru evoluţia principiilor contabile.
Originea celor 6 (astăzi 5) mari societăţi de audit (The Big Six) se
regăsește, în general, în cabinetele create la mijlocul secolului trecut. În acea
epocă, misiunea cabinetelor consta, în mod esenţial, în administrarea bunurilor
societăţilor aflate în stare de faliment. Începând cu 1900, misiunea de audit
devine o funcţie mult mai complexă.
În concluzie, se poate afirma că marile trăsături ale contabilităţii britanice
definite în acest secol sunt schiţate practic în secolul trecut: participarea
nesemnificativă a statului la reglementarea contabilă, orientarea informaţiilor
financiare către nevoile marilor societăţi anonime, reglementarea și evoluţia

4
principiilor contabile prin efortul unei profesii liberale puternice, necesitatea
realizării misiunilor de control al conturilor, prin serviciile puse la dispoziţie de
cabinetele de audit.

5
II. Evoluţia sistemului contabil în Marea Britanie

Contabilitatea engleză este deconectată de fiscalitate, iar influenţa


profesiei contabile în procesul de normalizare este foarte importantă. Sursa
standardelor contabile este organismul privat de reglementare contabilă
Accounting Standards Board (ASB), dar legea societăţilor comerciale, (
Companies Act ) cuprinde o serie de reglementări izvorâte din directivele
contabile europene.
Primele reglementări contabile au apărut în Marea Britanie după
revoluţia industrială şi aveau ca obiect doar societăţile pe acţiuni. Pentru a
constitui o societate pe acţiuni era necesar un mandat regal (Royal Charte) sau
o lege specială. Odată cu dezvoltarea lucrărilor de infrastructură, cererile de
autorizare pentru crearea societăţilor pe acţiuni au devenit mai numeroase,
astfel încât în anul 1844 s-a promulgat Joint Stock Companies Act care permitea
constituirea de societăţi pe acţiuni fără aprobarea Parlamentului. Însă această
lege a fost anulată, iar la începutul secolului al XX- lea o noua lege a fost iniţiată
prin care întreprinderile erau obligate să întocmească bilanţul si să-l auditeze.
Perioada interbelică a fost martora unor scandaluri financiare, printre
care şi falimentul societăţii de transport maritime Royal Mail Steam Packet, al
cărei profit din 1926 era de fapt o pierdere disimulată printr-un transfer din
rezervele oculte create anterior.
Practica formării de rezerve oculte de la începutul secolului al XX-lea era
considerată ca fiind acceptabilă în scopul îmbunătăţirii rentabilităţii financiare
pe termen lung .Profiturile erau puse deoparte în anii buni pentru a finanţa anii
nefavorabili. În afară de transferul disimulat al unor sume într-un cont care nu
apărea ca post separat în bilanţ, se subevaluau activele fixe prin înregistrarea
de amortizări excesive sau se diminuau mult sub cost stocurile.
Dar un rău duce, ulterior, la bine. Afacerea "Royal Mail Line" a influenţat
dezvoltarea reglementării contabile și a pus în evidenţă nevoia de transparenţă
a informaţiilor contabile pentru acţionari. Cu toate acestea, a trebuit să se
aștepte mai mult de un deceniu pentru a declanșa o reformă privind dreptul
societăţilor. În acest sens, în 1944 a fost constituită o comisie care a emis
raportul Cohen, în 1945.
Cea mai importantă reformă s-a produs odată cu adoptarea Companies
Act în anul 1947, înlocuită un an mai târziu printr-o lege consolidată, adică un
act normativ care anulează toate dispoziţiile precedente pentru a le grupa într-
o lege nouă. Istoricii apreciază aportul deosebit al asociaţiei profesionale
ICAEW în realizarea acestei reforme.

6
Conform Companies Act 1947, deveneau obligatorii publicarea contului
de profit şi pierdere, se clarificau noţiunile de provizion şi rezervă, iar crearea
de rezerve oculte era interzisă. Legea prevedea că persoanele care efectuau
auditul trebuie să facă parte dintr-o asociaţie profesională.
Legea companiilor a fost din nou modificată în 1981, ca urmare a
implementării cerinţelor Directivei a 4-a europene. Aspectele contabile ale
Companies Act 1981 cuprind: modelele de prezentare ale situaţiilor financiare,
regulile detaliate de evaluare şi informaţiile care trebuie prezentate în notele la
situaţiile financiare. Legea a fost din nou amendată în anul 1989 odată cu
adoptarea celei de 7-a Directive europene.
În Regatul Unit, obligaţia situaţiilor financiare de a prezenta “a true and
fair view” (TFV) („o imagine adevarătă şi onestă”) prevalează asupra
respectării oricărei alte reglementări. Sensul cerinţei TFV este de competenţa
curţilor de justiţie care vor ţine seama de opinia experţilor în domeniu, iar
viziunea organismului de normalizare Accounting Standards Board va avea o
importanţă deosebită. Sistemul contabil britanic are 2 mari trăsături esenţiale
şi anume simplitatea şi libertatea judecăţii profesionale.

7
III. Principiile fundamentale ale sistemului contabil englez

În practica contabilă britanică, pe lângă principiul de bază, și anume cel


al reprezentării unei imaginii fidele, adică organizaţiile trebuie în primul rând,
prin situaţiile financiare întocmite, să reflecte situaţia financiară reală; mai
există și alte câteva principii la fel de importante în viaţa contabilă britanică.
Principiile contabile de bază britanice se pot grupa în funcţie de sursele
dreptului contabil care le-au formulat. Astfel, norma SSAP 2 şi legea societăţilor
comerciale prezintă principiul continuităţii exploatării, principiul permanenţei
metodelor, principiul independenţei exerciţiilor şi conectarea cheltuielilor cu
veniturile şi principiul prudenţei.
Conform principiului continuităţii exploatării, „going concern concept”,
costul istoric este regula de bază în evaluare. În cazul principiului permanenţei
metodelor este posibilă schimbarea metodei contabile numai dacă noua
metodă va fi mai eficientă în prezentarea imaginii fidele. Prin conţinutul
principiului independenţei exerciţiilor şi conectarea cheltuielilor la venituri,
norma contabilă SSAP 2 aduce precizări cu privire la modul de repartizare în
timp a cheltuielilor, conectarea cheltuielilor la veniturile exerciţiului, şi
precizări cu privire la modul de alegere între principiul prudenţei şi cel al
conectării, atunci când se ajunge la o stare conflictuală. Principiul prudenţei
reprezintă mai mult o atitudine decât un principiu în sine, atitidine ce este
operaţională după aplicarea principiului conectării cheltuielilor cu veniturile.
Legea societăţilor comerciale mai prezintă şi principiul necompensării
care se aplică în prezentarea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, precum
şi în evaluarea elementelor acestor documente financiare, şi interzice
compensarea reciprocă a posturilor din situaţiile financiare.
Principiul importanţei relative este enunţat în prefaţa introductivă a
normelor contabile şi este un principiu potrivit căruia conturile anuale trebuie
să conţină numai acele informaţii care pot influenţa evaluările şi deciziile
ulterioare. Astfel, se va evita supraîncarcarea informaţională a conturilor
principale.
De asemenea, în contabilitatea britanică, se aplică şi principiul
prevalenţei economicului asupra juridicului, principiu internaţional, care
prevede faptul că operaţiunile contabile sunt înregistrate şi prezentate în
funcţie de natura lor, fără să se ţină seama de apartenenţa lor juridică.
Norma SSAP 6 prevede şi aplicarea principiului intangibilităţii bilanţului
de deschidere, conform căruia sumele finale ale bilanţului din anul anterior
trebuie preluate în bilanţul de deschidere al anului curent.

8
IV. Instituţiile ce reglementează și normalizează contabilitatea engleză

Comitetul de normalizare contabilă britanică a propus în anii ’80, crearea


unei entităţi independente de profesie, dotată cu puterea de a emite norme,
inspirată după modelul american. Prin Legea companiilor din 1989, guvernul
şi-a arogat dreptul de a numi un consiliu responsabil cu reglementarea
contabilă, numit “Financial Reporting Council” (FRC) (Consiliul Raportării
Financiare), care va fi instalat în anul 1990. FRC a fost numit drept unic
organism normalizator independent în sfera contabilităţii şi auditului,
responsabil cu elaborarea şi implementarea de standarde. Are în subordine
cinci consilii: ASB (Accounting Standards Board), APB (Auditing Practices
Board), POB (Profesional Oversight Board for Accountancy), FRRP (Financial
Reporting Review Panel), AIDB (Accountancy Investigation and Discipline
Board).
ICAEW a organizat în 1942 un comitet pentru normalizare responsabil a
12 principii contabile într-o perioadă de 25 de ani. În 1970 cele șase organisme
ale profesiei au decis să înfiinţeze “Comitetul pentru standarde de contabilitate”
(Accounting Standards Commitee – ASC), sub egida CCAB (Consultative
Comittee of Accounting Bodies). Acest organism al normalizării contabile
britanice a emis între 1971 și 1990, 25 de recomandări (norme, standarde)
numite “Enunţuri al Practicii Contabile Normalizatoare” dintre care 22 sunt în
vigoare și acum. Pentru a-și realiza obiectivele, FRC dispune de două comitete
importante: Consiliul standardelor de contabilitate – ASB și Grupul de revizuire
a raportării financiare – FRRP.
Rolul lui ASB este acela de a emite standarde pentru situaţiile financiare
anuale, cunoscute sub denumirea de Financial Reporting Standards – FRS şi
proiecte de norme pentru situaţiile financiare. Publicarea cadrului conceptual
britanic (1999), Statement of Principles for Financial Reporting, cu rol deosebit
în procesul de normalizare.
A emis până în prezent 28 de standarde de raportare financiară, între
care unul pentru entităţile mici. Urmăreşte convergenţa standardelor sale cu
cele emise de IASB. Societăţile cotate britanice au început să aplice obligatoriu
standardele IAS/IFRS pentru situaţiile lor consolidate, începând cu anul 2005.

9
V. Profesia contabilă în societatea britanică

Profesia contabilă britanică s-a organizat încă de la mijlocul secolului


trecut în institute regionale de experţi contabili în scopul protejării şi garantării
aplicării normelor profesionale. Profesia contabilă joacă un rol foarte
important în viaţa economică: are rol consultativ pe lângă guvern în ceea ce
priveşte legislaţia fiscală şi contabilă, rol major în normalizarea contabilă, rol în
formarea, deontologia şi exercitarea profesiei.
Profesia contabilă britanică este structurată în şase organisme
profesionale care se pot organiza în trei grupe. Prima este Grupa „experţilor
contabili” din care fac parte : ICAEW – Institutul experţilor contabili din Anglia
şi Ţara Galilor (Institute of Chartered Accountants in England and Wales), îşi
desfăşoară activitatea în 142 de ţări şi are aproximativ 126.000 de membri,
dintre care 60.000 nu sunt rezidenţi ai Marii Britanii; ICAS – Institutul
experţilor contabili din Scoţia (Institute of Chartered Accountants of Scotland
); ICAI - Institutul experţilor contabili din Irlanda (Institute of Chartered
Accountants in Ireland).
A doua grupă este cea a „contabililor autorizaţi”din care face parte ACCA
– Asociaţia contabililor autorizaţi, care este al doilea organism ca mărime,
având un număr de 85.000 care operează în peste 130 de ţări.
Iar cea de-a treia grupă și ultima, este grupa „alte organisme specializate”
în care intră: CIMA – Institutul contabililor de gestiune (Chartered Institute of
Management) are un număr de aproximativ 65.000 membri care se ocupă de
rezolvarea problemelor implicate de controlul bugetar, calculul și analiza
costurilor, dar și de contabilitatea previzională și gestiunea trezoreriei; CIPFA
– Institutul de finanţe publice şi de contabilitate (Chartered Institute of Public
Finance and Accountancy), are membri specializaţi în auditarea sectorului
public. Aceştia prestează în beneficiul guvernului şi municipalităţilor,
supraveghind la o bună administrare a fondurilor publice, la încasarea
impozitelor şi în special la tot ce ţine de contabilitate publică.
Aceste 6 organisme formează CCAB – Comitetul Consultativ al
Organismelor Profesionale (Consultative Committee of Accounting Bodies),
organism menit să faciliteze cooperarea dintre ele. Exercitarea profesiei
contabile în Marea Britanie este dominată de marile cabinete contabile.
Mărimea cabinetelor britanice variază de la 10.000 de angajaţi la un singur
contabil. Spre deosebire de alte ţări (ex. Franţa) în care experţi contabili îşi
exercită profesia în cabinete, experţii britanici pot exersa profesia fie în unităţi
economice, fie liberal.

10
VI. Bibliografie

www.scribd.com
www.scritub.com
www.prezi.com

11