Formarea apei subterane

Principiul de formare a unei f�nt�ni arteziene

Apa freatica se afla sub presiune �ntre doua straturi impermeabile de argila

Apele subterane iau na?tere din precipita?iile care se �nfiltreaza �n pam�nt, sau
�nfiltra?iile de apa din albia apelor curgatoare ?i statatoare (r�uri, fluvii,
lacuri), aceasta patrundere a apei prin straturile permeabile (lat. Aquifer) va fi
oprita de o roca impermeabila (Aquiklud) care joaca rolul unui canal acest sistem
de canale poate sa fie supraetajat.

Nivelul sau oglinda apei freatice se poate observa �n f�nt�ni fiind un indicator al
cantita?ii de apa subterana (poten?ialul hidrologic). Frecvent apele subterane se
afla sub presiune, ceea ce explica formarea f�nt�nilor arteziene.
Apele subterane, la fel ca cele de la suprafa?a, curg sub ac?iunea for?ei gravita?
ionale, �nsa viteza de scurgere a apelor subterane este mai redusa, fiind influen?
ata de natura rocii (marimea granulelor sau porilor) care joaca ?i rolul de filtru,
pozi?ia apelor fiind schi?ata pe har?i hidrografice.

Apele subterane ies la suprafa?a sub forma de izvoare, a caror apa este filtrata ?i
are o concentra?ie diferita �n minerale.

Apa este un lichid inodor, insipid ?i incolor, de cele mai multe ori, sau u?or
albastrui sau chiar verzui �n straturi groase. Apa este o substan?a absolut
indispensabila vie?ii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solven?i. Apa este un compus chimic al hidrogenului ?i al oxigenului,
av�nd formula chimica bruta H2O (vede?i Apa (molecula)). Apa este una din substan?
ele cele mai rasp�ndite pe planeta Pam�nt, form�nd unul din �nveli?urile acesteia,
hidrosfera.

Pe Pam�nt, apa exista �n multe forme, �n cele mai variate locuri. Sub forma de apa
sarata exista �n oceane ?i mari. Sub forma de apa dulce �n stare solida, apa se
gase?te �n calotele polare, ghe?ari, aisberguri, zapada, dar ?i ca precipita?ii
solide, sau ninsoare. Sub forma de apa dulce lichida, apa se gase?te �n ape
curgatoare, statatoare, precipita?ii lichide, ploi, ?i ape freatice sau subterane.
�n atmosfera, apa se gase?te sub forma gazoasa alcatuind norii sau fin difuzata �n
aer determin�nd umiditatea acesteia. Consider�nd �ntreaga planeta, apa se gase?te
continuu �n mi?care ?i transformare, evaporarea ?i condensarea, respectiv
solidificarea ?i topirea altern�nd mereu. Aceasta perpetua mi?care a apei se nume?
te ciclul apei ?i constituie obiectul de studiu al meteorologiei ?i al hidrologiei.

Apa care este potrivita consumului uman se nume?te apa potabila. Conform
standardului din Rom�nia, pentru ca apa sa fie potabila sestonul nu trebuie sa
depa?easca 1ml/m�.[necesita citare] Pe masura cre?terii popula?iei umane, de-a
lungul timpului, ?i a folosirii intensive ?i extensive a resurselor de apa
susceptibile de a furniza apa potabila, problema apei utilizabile a devenit o
problema vitala a omenirii.
Apa se gasese?te sub diverse forme �n natura: vapori de apa ?i nori �n atmosfera,
valuri ?i aisberguri �n oceane, ghe?ari la latitudini mici sau altitudini mari,
acvifere sub pam�nt, r�uri sau lacuri. Circuitul apei �n natura este fenomenul prin
care apa este transferata dintr-o forma �ntr-alta, prin evaporare, precipita?ii ?i
scurgeri de suprafa?a.

Datorita importan?ei pe care o are (�n agricultura, dar ?i pentru omenire �n

general), apei i s-au dat diverse nume �n func?ie de formele pe care le ia. Ploaia
e cunoscuta �n majoritatea ?arilor, pe c�nd alte forme sunt mai pu?in �nt�lnite, ?i
pot fi surprinzatoare c�nd sunt vazute prima data. Exemple sunt: grindina, zapada,
cea?a, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, �nt�lnit atunci cand
lumina se refracta prin particulele de apa din atmosfera.
Apa de la suprafa?a globului joaca roluri importante �n evolu?ia umana; r�urile ?i
iriga?iile asigura aportul de apa pentru agricultura, sunt suport pentru
transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O apa cu
insuficien?i nutrien?i se nume?te oligotrofa. Scurgerea apei pe suprafa?a terestra
este mecanismul prin care eroziunea sculpteaza mediul natural, duce la crearea
vailor ?i deltelor cu suprafe?e fertile favorabile dezvoltarii de centre umane. De
asemenea, apa se infiltreaza �n sol, ajung�nd �n p�nza de apa freatica. Aceasta apa
freatica ajunge din nou la suprafa?a sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale
?i gheizerilor. Apa freatica este de asemenea extrasa artificial prin pu?uri ?i
f�nt�ni.

Deoarece apa poate con?ine numeroase substan?e diferite, poate avea gusturi sau
mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii ?i alte animale ?i-au format sim?urile
pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evita apa cu gust sarat
(apa de mare) sau putred de mla?tina prefer�nd apa unui izvor montan sau apa
freatica
Apa �n biologie ?i civiliza?ia umana

Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprieta?i indispensabile

proliferarii vie?ii, care o deosebesc de celelalte substan?e. Apa �?i �ndepline?te
acest rol, permi?�nd compu?ilor organici sa reac?ioneze �n moduri care sa permita
�n cele din urma replicarea. Este un bun solvent ?i are o tensiune superficiala
ridicata, permi?�nd astfel mi?carea compu?ilor organici ?i a organismelor vii. Apa
proaspata are densitatea maxima la 4 �C, aceasta densitate scaz�nd pe masura ce apa
se race?te, se �ncalze?te sau �nghea?a. Fiind o molecula polara stabila dominanta
�n atmosfera, joaca un rol important �n absorb?ia radia?iei infraro?ii, cruciala �n
cadrul efectului de sera, fara de care temperatura medie la suprafa?a Terrei ar fi
de -18� Celsius. Apa are de asemenea o caldura specifica neobi?nuit de mare (4181,3
J/(kg��C) la presiunea de 1 bar ?i temperatura de 25 �C[1]), care joaca mai multe
roluri �n reglarea climatului global ?i regional, precum Curentul Golfului, permi?
�nd existen?a vie?ii. Deoarece absoarbe foarte mult infraro?iile, are o foarte u?
oara nuan?a albastra, datorita eliminarii unei mici cantita?i de lumina ro?ie care
o traverseaza. Culoarea albastra poate fi observata numai c�nd apa este �n
cantitate mare, de exemplu �n lacuri, mari sau oceane. �n plus, apa are o caldura
latenta de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar ?i temperatura de
98 �C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de satura?ie la
temperatura de 25 �C),[1] care are o influen?a mare asupra climatului ?i a
transferului de caldura �ntre ocean ?i atmosfera.

Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, ?i
dizolva multe tipuri de substan?e, precum diferite saruri ?i zaharul, ?i
faciliteaza reac?iile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele
complexe.

Unele substan?e �nsa nu se amesteca cu apa, cum e de exemplu petrolul, ?i alte

substan?e hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide ?i proteine, profita
de aceasta proprietate, control�nd interac?iunea dintre ele ?i mediul extern. Acest
lucru este u?urat de tensiunea superficiala a apei.

Picaturile de apa sunt stabile datorita tensiunii superficiale mari datorata

puternicelor for?e intermoleculare numite for?e de coeziune. Acest lucru este
evident atunci c�nd mici cantita?i de apa ajung pe o suprafa?a insolubila, precum
polietena: apa ram�ne sub forma de picaturi. Totu?i, pe sticla extrem de curata apa
formeaza o pelicula sub?ire deoarece for?ele dintre moleculele de apa ?i de sticla
(for?ele de adeziune) sunt mai mari dec�t for?ele de coeziune. Acest lucru este
foarte important �n cadrul transpira?iei plantelor.

�n celulele ?i organismele biologice, apa se afla �n contact cu suprafe?ele

membranoase proteice care sunt hidrofile, adica prezinta o puternica atrac?ie
pentru apa. Langmuir a observat o puternica for?a de respingere �ntre suprafe?ele
hidrofile. Pentru a deshidrata suprafe?ele hidrofile este necesar un efort deosebit
pentru �nvingerea acestor for?e, numite for?e de hidra?ie. Aceste for?e sunt foarte
puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distan?e mai mici de un nanometru.
Importan?a lor �n biologie a fost studiata de Parsegian. Prezinta importan?a �n
special atunci c�nd celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosfera uscata
sau la �nghe? extracelular.

O proprietate simpla, dar unica ?i extrem de importanta pentru mediu, este ca �n

forma sa solida, de ghea?a, plute?te pe lichid. Forma solida a apei are o densitate
mai mica dec�t a apei lichide, datorita geometriei pun?ilor de hidrogen care se
formeaza doar la temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substan?ele ?i pentru
toate celelalte 11 stari neobi?nuite ale apei, cu excep?ia ghe?ii-XI, starea solida
este mai densa dec�t cea lichida. Apa proaspata este cea mai densa la 4 �C, ?i se
va scufunda prin convec?ie pe masura ce se race?te la acea temperatura, iar daca se
race?te �n continuare se va ridica. Datorita aceste proprieta?i, apa de ad�ncime va
fi mai calda dec�t apa �nghe?ata, de suprafa?a, astfel �nc�t ghea?a se va forma
�ncep�nd de la suprafa?a ?i se va extinde �n jos, iar cea mai mare parte a apei de
dedesubt va ram�ne constanta la 4 �C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este
practic izolat de frig, permi?�nd supravie?uirea speciilor de animale. Aproape
toate celelalte substan?e chimice sunt mai dense �n stare solida ?i �nghea?a de la
fund spre suprafa?a.

Via?a pe Pam�nt a evoluat ?i s-a adaptat acestor proprieta?i ale apei. Existen?a
formelor solida, lichida ?i gazoasa ale apei pe Pam�nt a reprezentat un factor
important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de catre forme de via?a
adaptate variatelor, ?i adesea extremelor, condi?ii de via?a.

�n istorie, civiliza?iile s-au dezvoltat cu precadere pe malurile r�urilor sau

marilor: Mesopotamia, a?a-numitul leagan al civiliza?iei este situata �ntre doua
r�uri, Egiptul antic a �nflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum
Londra, Paris, New York ?i Tokio �?i datoreaza succesul �n parte accesibilita?ii
oferite de situarea l�nga o apa, ?i �nflorirea comerciala rezultata. Insulele cu
porturi sigure, precum Singapore ?i Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest
motiv. �n locuri precum Africa de Nord ?i Orientul Mijlociu, unde apa nu se gase?te
�n abunden?a, accesul la apa potabila a fost ?i este o mare problema �n dezvoltarea
comunita?ilor umane.

O gre?eala des �nt�lnita este aceea ca apa este un bun conductor de electricitate.
Toate proprieta?ile electrice ale ape se datoreaza ionilor sarurilor minerale
dizolvate �n ea ?i dioxidului de carbon dizolvat �n ea. Apa prezinta auto-ionizare
(doua molecule de apa se transforma �ntr-un anion de hidroxid ?i un cation de
hidroniu) �nsa doar la un nivel aproape imperceptibil.
�n cadrul mi?carii ei, apa este �n general men?inuta pe anumite perioade de timp �n
anumite elemente ale mediului natural, numite generic rezervoare. Aceste rezervoare
?i cantita?ile de apa �nmagazinate �n medie �n fiecare dintre ele sunt prezentate
�n tabelul alaturat.

Se poate constata ca cel mai mare rezervor �l constituie oceanele, care

�nmagazineaza peste 97% din rezervele de apa ale planetei. Urmatorul rezervor ca
marime �l constituie calotele glaciare din zonele polare ?i ghe?arii. �n prezent,
ele �nmagazineaza aproximativ 2% din rezervele de apa, dar acest procent variaza �n
timp, �n func?ie de ciclurile de �ncalzire ale planetei. �n perioadele diferitelor
glacia?iuni acest procent era mai ridicat, iar �n prezent tendin?ele de �ncalzire
climatica au �nceput sa topeasca calotele glaciare ceea ce �n timp va putea duce la
mic?orarea relativa a acestui rezervor. Aceste procese nu modifica �nsa cantitatea
totala de apa care ia parte la circuitul apei �n natura.

�n afara de aceste rezervoare importante, mai exista altele care re?in apa pe
durate relativ reduse. �n aceasta categorie intra straturile de zapada, care
�nmagazineaza o parte din precipita?iile din timpul iernii, dar care se topesc �n
perioada de primavara.