Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”


SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
EDUCAȚIE FIZICĂ

Titlul referatului:
Reglementări
privind activitatea de educație fizică în sistemul românesc de
învățământ

Profesor de disciplină:
Lect. univ. dr Iulian STOIAN

STUDENT:
GEORGESCU ALBERTO MIHAI
Anul: II

Anul universitar 2017-2018


Semestrul I
CUPRINS
Importanța educației fizice în sistemul nostru de învățământ ................. 2
Caracteristicile sistemului românesc de Educație Fizică și Sport ........... 3
Concluzii ........................................................................................................ 5
Bibliografie .................................................................................................... 6

Importanța educației fizice în sistemul nostru de învățământ

Educația fizică, ca principala activitate de tip motric, este accesibilă


tuturor vârstelor școlare, și nu numai, si are obiective - cadru (generale) și
diferențiate (specifice) pe fiecare subsistem.
Educația fizică, ca proces instructiv - educativ în mod deosebit - dar
și ca autoeducație fizică - este o activitate deliberat construită și desfășurată
în vederea perfecționării dezvoltării fizice și capacitații motrice ale
practicanților exercițiilor fizice, în funcție de particularitățile de vârsta și
sex, cerințele de integrare socială, specificul unor viitoare profesii etc.
Educația fizică are un caracter predominant formativ (în sensul că,
face pregătire pentru "viață"), nefiind exclus - ba chiar recomandat, din ce în
ce mai mult - caracterul competitiv.
Educația fizica beneficiază de un foarte mare număr de exerciții
fizice, diferențiate și adaptate la toate subsistemele și variabilele. Ea
presupune practicarea sistematică și după reguli științifice a acestor exerciții.
Necesitatea practicării sistematice a exercițiilor fizice, ca parte componentă
a regimului de viață, a căpătat un caracter axiomatic pentru omul
contemporan. În schimb, punerea în practică a acestui concept are rezolvări
diferite și, în foarte multe cazuri, el nu depășește stadiul de deziderat
Sistemul de educaţie fizică şi sport se defineşte ca fiind „ansamblul
unităţilor organizatorice şi a conţinutului activităţilor acestora, concepute
corelativ pe plan naţional, în scopul perfecţionării dezvoltării fizice şi a
capacităţilor motrice a tuturor categoriilor de populaţie, în concordanţă cu
priorităţile solicitate de societate.” (Şiclovan, I. 1979).
În „Terminologia educaţiei fizice şi sportului” (1973) se precizează că
sistemul de educaţie fizică şi sport reprezintă „ansamblul de idei, metode şi
mijloace structurate după principii unitare în vederea realizării unor
obiective politice, sociale şi biologice ale educaţiei fizice.”

Caracteristicile sistemului românesc de Educație Fizică și Sport

Sistemul romanesc de educație fizica și sport are stabilite scopurile,


finalitățile, obiectivele finale și intermediare ale sistemului integral și al
fiecărui subsistem al său. Acestea au la bază elemente ca tradițiile practicării
educației fizice și sportului în România, respectarea drepturilor tuturor
cetățenilor indiferent de vârsta , profesie, sex, rasă, cult religios, nevoi
speciale, privind practicarea educației fizice și sportului .
Legea nr. 69/2000, Legea Educației Fizice și Sportului, consolidată
în 2009, cuprinde următoarele aspecte referitoare la caracteristicile
sistemului românesc de Educație Fizică și Sport.
Art.1
,, Prezenta lege reglementează organizarea și funcționarea sistemului
național de educație fizică și sport in România.
In sensul prezentei legi, prin educație fizică și sport se înțeleg toate formele
de activitate fizică menite printr-o participare organizată sau independentă,
să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să
stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în
competiții de orice nivel. “
Art. 2
1. Educația fizică și sportul sunt activități de interes național sprijinite
de stat.
2. Statul recunoaște și stimulează acțiunile organizatorice și de
promovare a educației fizice și sportului, desfășurate de autoritățile
administrației publice și, după caz, de organismele neguvernamentale de
profil în învățământ, în structuri ale apărării naționale, ordinii publice,
siguranței naționale, în sănătate, în societăți comerciale, precum și în alte
sectoare ale vieții sociale, potrivit reglementărilor legale.
3. Educația fizică și sportul cuprind următoarele activități: educația
fizică, sportul școlar și universitar, sportul pentru toți, sportul de
performanță, exercițiile fizice practicate cu scop de întreținere, profilactic
sau terapeutic.
4. Statul garantează exercitarea funcțiilor sectorului public și ale
sectorului particular în domeniile educației fizice și sportului, în
conformitate cu principiile colaborării responsabile dintre toți factorii
interesați.
5. Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei,
fără nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este liberă
și voluntară și se realizează independent sau în cadrul structurilor sportive
asociative.
6. Statul recunoaște și garantează persoanei fizice și juridice dreptul la
libera asociere în scopul constituirii structurilor sportive.
Art. 3
1. Autoritățile administrației publice, unitățile și instituțiile de
învățământ, instituțiile sportive, precum și organismele neguvernamentale de
profil au obligația să sprijine sportul pentru toți și sportul de performanță și
să asigure condițiile organizatorice și materiale de practicare a educației
fizice și sportului în comunitățile locale.
2. Autoritățile administrației publice și instituțiile prevăzute la alin.
(1) au obligația să asigure, cu prioritate, copiilor de vârsta preșcolara,
tinerilor și persoanelor în vârstă condiții pentru practicarea exercițiului fizic,
în vederea integrării sociale.
3. Autoritățile administrației publice au obligația să asigure condiții
pentru practicarea educației fizice și sportului de către persoane cu handicap
fizic, senzorial, psihic si mixt, în scopul dezvoltării personalității lor și
integrării în societate, precum și mijloacele care să permită sportivilor cu
handicap participarea la competiții naționale și internaționale destinate lor.
Pentru a realiza obiectivele sistemului au fost desemnate instituții,
organizații (guvernamentale sau neguvernamentale ) cu atribuții și funcții
precise, bine stabilite .
Întreg sistemul funcționează având la baza cadrul legislativ, actele normative
în vigoare, precizându-se statutul și rolul instituțiilor și organizațiilor
cuprinse, precum și a specialiștilor ce acționează în cadrul sau .
Legea educației fizice și sportului precizează poziția fiecărui subsistem
(minister, federații, cluburi, asociații sportive, organizații ), atribuțiile de
comanda, control și execuție .
Principalele surse de finanțare pentru sistemul de educație fizică și sport
provin de la bugetul de stat prin alocații bugetare pentru programe specifice și
subvenții, acestea fiind aprobate prin legile bugetare anuale. Alte surse
reprezintă veniturile proprii ca de exemplu: taxa de admitere la diferite
competiții sportive și închirierea contra cost a patrimoniului clubului sportiv,
sau prin atragerea de surse din partea organizațiilor neguvernamentale cum
sunt sponsorizările şi donaţiile, etc.
Activitatea de educaţie fizică şi sport din România se desfăşoară sub
îndrumarea profesorilor de educaţie fizică şi sport, antrenorilor,
instructorilor ce îşi desfăşoară activitatea în şcoli, facultăţi şi cluburi
sportive. Cerinţele impuse de desfăşurarea activităţilor din sistem impun o
categorie aparte de specialişti cum sunt: medicii, psihologii, fizioterapeuţii,
cercetătorii, etc. precum şi personalul special calificat pentru amenajarea şi
întreţinerea bazelor sportive şi a materialelor sportive.
O importanţă majoră au şi conducătorii de cluburi sportive, patronii şi
managerii, directorii sportivi şi nu în ultimul rând secretarii de federaţii, a
căror atribuţie este esenţială în ceea ce priveşte concepţia de pregătire,
organizarea şi desfăşurarea activităţilor sportive şi relaţiile dintre elementele
sistemului de educaţie fizică şi sport.
Baza materială de care dispune sistemul de educaţie fizică şi sport aflate în
subordinea A.N.S. , a altor departamente (învăţământ, apărare, transporturi
etc.) a administraţiilor locale sau în proprietate privată, trebuie să fie
întreţinute şi dotate corespunzător pentru a asigura cele mai bune condiţii
practicării de exerciţii fizice şi a securităţii participanţilor.
Respectand ideologiile societatilor democrate, in Romania, educatia fizica si
sportul sunt activitati garantate de catre stat.

Concluzii
Ca și o concluzie pot să notez faptul că educaţia fizică şcolară reprezintă o
activitate de mare importanţă în cadrul sistemului educaţional al copiilor şi elevilor din
ţara noastră. Pe lângă celelalte activităţi de ordin educativ realizate în şcoală, ca
disciplină de învăţământ, ea oferă un larg câmp de manifestare și de formare a unor
multiple laturi ale personalităţii elevilor.
Educaţia fizică contribuie la formarea trăsăturilor pozitive de caracter,
influenţează latura psihică, dezvoltă spiritul de observaţie, stimulează gândirea, toate
acestea sporindu-le şansele de integrare în activităţile de grup, în vederea socializării lor.

Bibliografie
1. Mitrea Gh. , Mogos Al. - Metodica educatiei fizice scolare ;
2. Şandor I. - Bazele generale ale teoriei educaţiei fizice şi sportului, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;
3. Todea, Septimiu Fl. – Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Fundaţiei
„România de Mâine”, Bucureşti, 2001;
4. www.monitoruloficial.ro
5. www.edu.ro