Sunteți pe pagina 1din 2

Potrivit medicilor, pancreatita acută este o afecţiune dificil de diagnosticat şi de tratat,

însă uşor de prevenit.

Pancreasul este situat în partea superioară a abdomenului. Rolul său este, pe de o parte, să
secrete insulină, iar pe de altă parte, să elibereze enzime necesare digestiei. În mod normal,
aceste enzime trebuie să fie inactive până când ajung în stomac. Însă atunci când bila nu
funcţionează la parametri normali, acestea se activează înainte de a ajunge în stomac şi încep
să digere ţesutul pancreatic.
Prin urmare, pancreasul intră într-un proces de degradare. În peste 80 la sută din cazuri,
pancreatita acută apare pe fondul afecţiunilor biliare. De aceea, atunci când o persoană este
diagnosticată, de exemplu, cu litiază biliară (pietre la vezica biliară) se recomandă tratamentul
chirurgical pentru a îndepărta pietrele. În caz contrar, litiaza biliară degenerează, în timp, în
pancreatită acută.

Alcoolul, factor favorizant


Pancreatita acută mai poate surveni și pe fondul consumului excesiv de alcool şi de alimente
bogate în grăsimi. Dacă tratamentul se aplică precoce, în 80% din cazuri pancreatita acută
evoluează favorabil. Însă în 20% din cazuri boala are o evoluţie severă, degenerând în
pancreatită necrotico-hemoragică, şi duce, inevitabil, la deces.

Nivelul ridicat al enzimelor, un indiciu


Pancreatita acută are o evoluţie rapidă, iar pentru a evita complicațiile trebuie diagnosticată
de la primele simptome. Cel mai elocvent test de depistare a bolii constă în măsurarea
nivelului amilazei şi lipazei din sânge, două enzime pe care pancreasul le secretă. Studiile
arată că numai în primele 24 de ore de la debutul bolii nivelul amilazei se menține ridicat.
După trei zile însă, doar 50% din bolnavi mai înregistrează un nivel ridicat al acestei enzime.
Dacă nivelul amilazei suferă fluctuaţii, în ceea ce priveşte lipaza, nivelul ei este constant
ridicat, fiind astfel singurul indicator clar al bolii în orice moment al evoluţiei ei. La fel de
importante sunt şi explorările imagistice (ecografia abdominală şi tomografia computerizată).
Acestea evidenţiază prezența calculilor biliari, însă nu sunt suficiente pentru stabilirea
diagnosticului.

Cum se tratează corect


Stabilirea precoce a diagnosticului este un factor important în administrarea corectă a
tratamentului. Bolnavul va fi internat în spital şi, în primă instanţă, i se vor administra
analgezice pentru calmarea durerii. Metodele de tratament folosite sunt sfincterotomia
endoscopică (introducerea unui tub în stomac), realizată în pancreatita biliară, şi
colecistectomia cu drenaj al căii biliare principale (curăţarea bilei). De asemenea, se va mai
realiza controlul secreţiei enzimelor pancreatice şi antibioprofilaxia, pentru a preveni
infectarea. Studiile au arătat că prin administrarea tratamentului în primele 24 de ore de la
internare rata mortalităţii scade la o pătrime.

Statistic, este dificil de apreciat câte cazuri de pancreatită acută există cu adevărat, deoarece
cazurile uşoare sau moderate pot să nu fie identificate niciodată. Anual, incidenţa este de
aproximativ 10-30 de cazuri la 100.000 de locuitori. În ultimii ani, modul de viaţă al
oamenilor s-a schimbat, apărând categorii cu risc major de pancreatită. Astfel, alcoolismul s-a
accentuat, iar litiaza biliară (a colecistului şi căilor biliare) este şi ea în floare din cauza
obiceiurilor alimentare din ce în ce mai nesănătoase, cu diete bogate în grăsimi şi în zaharuri
şi din cauza creşterii numărului cazurilor de boli care favorizează litiaza (de exemplu, ciroza
sau diabetul).