BILETUL NR.

1
Sub raportul limbii,' cercetarile întreprinse [...] au putut stabili un numar de 160 (o suta
saizeci) de termeni românesti care sunt de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie
foarte larga, începând cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (baiat, copil,
prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu îndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si
piscicole (mazare, tarina; baci, mânz, strunga, tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta,
gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure,
strugure), cu fauna (balaur, barza, mistret, rânza, sopârla, viezure), cu diferite actiuni (a rabda, a
speria, a zburda) etc.

Desigur, numarul acestor termeni va spori prin cercetari ulterioare; ele ne vor arata de
asemenea si alte aspecte ale mostenirii lingvistice; de pe acum se considera însa ca apartin
acestei mosteniri sufixele atât de frecvente si de caracteristic românesti: -esc, -este (omenesc,
craiesc, barbateste, trupeste). Ni s-au pastrat de la daco-geti si câteva nume de ape: în primul
rând Dunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot
diformat: Ordessos); Bârzava, al carei nume se regaseste în orasul dacic Berzobis; Somesul: o
inscriptie latina din tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au
pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta în izvoarele latine, si cu Tisa
(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a românilor pentru tineret îndeosebi)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Autorii Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu sunt emitatorii acestui mesaj. Prin
intermediul lucrarii Scurta istorie a românilor pentru tineret îndeosebi ei vor sa atraga atentia,
folosind un limbaj accesibil, asupra unor probleme de istorie a românilor.

Contextul în care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru evidentierea substratului geto-
dac al limbii române. Mesajul transmis de autorii acestui fragment este ca în limba româna
actuala s-au identificat 160 de cuvinte care sunt de origine geto-daca, apartinând unor domenii
diferite. De asemenea, emitatorii îsi exprima opinia ca este posibil ca cercetarile ulterioare din
domeniul limbii române sa demonstreze ca exista si alte mosteniri geto-dace în limba româna,
cum ar fi sufixele -esc si -este si numeroasele toponime.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Scurta istorie a românilor pentru ttneret

este un text afgumentativ, apartinând stilului^funjtional stiintifidl în care emitatorii sustin

existenta unui substrat geto-dac allimbii romane. Conectorii folositi sunt specifici textului
argumentativ: sub raportul, desigur, de asemenea, însa, în primul rând, apoi. Se folosesc si
structuri verbale specifice, cum ar fi se considera si este sigur ca. De asemenea, emitatorii ofera
numeroase exemple de cuvinte din substratul geto-dac pentru a-si sustine argumentele, cuvinte
care fac parte din diferite câmpuri lexicale, tocmai pentru a sublinia varietatea domeniilor în care
s-au pastrat: buza, ceafa - pentru câmpul semantic al corpului omenesc, baiat, copil, prunc -
pentru câmpul semantic al familiei, diferite toponime - Dunaris, Argessos, Aluta. Paragrafele
încep cu folosirea conectorilor specifici textului argumentativ si contin câte un nou argument
pentru sustinerea opiniei exprimate.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere
Textul prezentat exprima opinia autorilor Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu cu
privire la importanta cunoasterii substratului geto-dac al limbii române. Ceea ce li se pare
semnificativ autorilor este ca aceste cuvinte provin din domenii diferite, fapt ce subliniaza
importanta si gradul de raspândire al acestora. Argumentele lor sunt sustinute prin exemple
elocvente de cuvinte din substratul geto-dac, cum ar fi: buza, ceafa, magura, Dunaris,
Argessos, cuvinte care fac diferenta dintre opinii si fapte.

BILETUL NR. 2
Primul paradox al domeniului român se refera la pozitia sa în spatiul cultural european,
Geografia si istoria au plasat România între Europa centrala, Europa
rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute într-o mare 141j922b slava si
ungara. Aceasta a dus la aparitia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenentei. [...] Spatiul
român s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si, asemeni oricarui spatiu de
frontiera, si le-a apropiat, diferentiindu-se în acelasi timp de fiecare din ele. [...]

Diverse schimburi si influente s-au încrucisat pe teritoriul românesc, uneori amestecându-se,

alteori anulându-se reciproc si, adeseori, fiind absorbite în profunzimea pamântului, dar nici
una dintre ele nu a reusit sa se impuna într-un mod atât de hotarâtor încât orice diferenta sa fie
stearsa si România sa se integreze într-una din zonele vecine. Românii si-au creat propria lor
cultura,

acceptând un minim de elemente comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil
contactul cu aceasta si care a servit, în acelasi timp, tocmai pentru a o diferentia de celelalte
zone vecine. Datorita unei asemenea arte au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri
divergent, al acestor numeroase influente. (Sorin Alexandrescu, Paradoxul românesc)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Emitatorul acestui mesaj este autorul lucrarii Paradoxul românesc, Sorin Alexandrescu.
Contextul în care a fost redactat acest mesaj este identificarea mai multor elemente care ar
explica paradoxul românesc", adica originalitatea spatiului cultural românesc.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Paradoxul românesc este un text argumentativ, apartinând stilului stiintific, în
care emitatorul sustine originalitatea spatiului cultural românesc, în ciuda influentelor exterioare.
Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, astfel, uneori, alteori, dar, încât,
în acelasi timp, datorita. Paragrafele contin doua argumente pentru a explica "paradoxul
românesc", sintagma care, contextual, se refera, de fapt, la originalitatea României în raport cu
Europa. Primul argument aduce în prim-plan asezarea geografica a României, în timp ce al
doilea argument sustine ca, desi influente se pot observa în cultura româna, niciuna nu a fost
suficient de puternica încât sa domine si sa le anuleze pe celelalte.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere
Textul reprezinta o încercare a autorului de a explica ceea ce el numeste "paradoxul
românesc". Termenul se refera la originalitatea pe care a pastrat-o cultura româna, în ciuda
influentelor exterioare. Un prim argument pe care îl aduce emitatorul mesajului este ca, în ciuda
asezarii geografice a României, plasata între Europa Centrala, Europa Rasariteana si Balcani, si a
evenimentelor istorice, aceasta tara si-a pastrat specificul latin, numit, aici, "paradoxul
apartenente?''. De asemenea, se subliniaza influentele culturale care se întâlnesc pe teritoriul
românesc. Pentru a pastra o legatura cu tarile vecine s-au împrumutat elemente de cultura ale
tarilor respective, dar aceste influente nu au anulat, ci, dimpotriva, prin asimilare, au îmbogatit
cultura româneasca.

BILETUL NR. 3

Am aratat mai înainte ca nu poate fi vorba de disparitia populatiei autohtone, daco-gete, ca

urmare a razboaielor, asa cum afirma unii istorici straini, plecând de la idei preconcepute si
urmarind scopuri politice, nu stiintifice. Rationamentul, interesat, al acestor istorici, e
urmatorul: din moment ce populatia Daciei, dupa razboi, s-a alcatuit din colonisti straini, veniti
din alta parte, n-a fost prea greu ca urmasii acestor colonisti sa paraseasca Dacia, la ordinul
împaratului Aurelian.

Rationamenttd pleaca însa de la o premisa falsa. Caci, chiar daca am admite, prin imposibil,
ca toti barbatii au pierit în lupte sau au fost luati prizonieri - în realitate o seama dintre daci s-
au supus romanilor la începutul celui de al doilea razboi, asa cum ne arata scenele de pe
Columna Traiana - au ramas totusi femeile lor si copiii, deci circa trei sferturi din populatia
initiala, din autohtoni. La acestia se adauga colonistii veniti, cum spune un izvor antic, "din
toate partile imperiului roman " (" ex loto orbe romano ") atrasi de bogatiile Daciei. Au venit
colonisti din provinciile vecine Daciei, adica din Moesia, la sud de Dunare, din lllyiricum, deci
vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria),
dar si din provincii mai îndepartate, si anume din Galia, din Spania, din Asia Mica, din nordul
Africii, din Siria; ni s-au pastrat numeroase inscriptii care atesta faptul.
In afara de acesti colonisti vorbind latina populara, s-au asezat în Dacia veteranii, adica
soldatii romani eliberati care-si avusesera aici garnizoana si care, de obicei, erau casatoriti cu
localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonisti? Se pare ca prea putini. Pe vremea lui
Traian, Italia nu mai avea un excedent însemnat de populatie pe care sa-l trimita peste hotare.
De aceea, împaratul fixase ca norma sa nu mai întrebuinteze în scopuri de colonizare populatia
Italiei. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a românilor pentru tineret
îndeosebi)

REZOLVARE
 A. Identificarea emitatorului si a contextului
Autorii lucrarii Scurta istorie a românilor pentru tineret îndeosebi,

Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, sunt emitatorii mesajului. Contextul în care a fost
redactat textul este preocuparea pentru sublinierea continuitatii populatiei autohtone pe teritoriul
românesc. în acest fragment emitatorii încearca sa aduca argumente pentru a contracara opinia
unor istorici si cercetatori care afirmau ca populatia autohtona geto-daca a disparut de pe
teritoriul românesc în urma razboaielor.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Scutta istorie a românilor pentru tineret îndeosebi
este un text argumentativ, apartinând stilului stiintific, în care emitatorii sustin continuitatea
populatiei autohtone pe teritoriul românesc. Conectorii folositi sunt specifici textului
argumentativ: din moment ce, caci, deci, însa, adica, dar, totusi, în afara de, de aceea. Se
folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu poate fi vorba de, am admite si se pare ca. De
asemenea, emitatorii ofera numeroase contraargumente pentru a contrazice opiniile unor istorici
straini, care considera ca, dupa colonizarea Daciei de catre romani, populatia autohtona a
disparut. Limbajul este specific scrierilor istorice, foiosindu-se termeni de specialitate: populatie
autohtona, colonisti, rationament, nume ale provinciilor romane: Dacia, Moesia, Illyricum,
Noricum, Galia etc.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere

Textul exprima opinia celor doi istorici în legatura cu continuitatea populatiei autohtone pe
teritoriul Daciei. Primul argument pe care îl aduc autorii este ca, indiferent daca se accepta
ipoteza ca toti barbatii daci au murit în razboi sau au fost luati prizionieri, pe teritoriul tarii au
ramas femeile si copiii, reprezentând aproximativ trei sferturi din populatia autohtona. Alte
argumente pe care le aduc pentru a contracara opinia istoricilor straini se refera la faptul ca
teritoriul nu a fost parasit dupa retragerea romana deoarece aici au ramas colonistii veniti din
provinciile vecine si veteranii de razboi care s-au casatorit cu femeile geto-dace. Pentru a face
diferenta dintre opinii si fapte, ei dau ca exemplu o inscriptie dintr-un izvor antic, care spune ca
aici s-au strâns oameni "din toate partile imperiuluf, fiind atrasi de bogatiile Daciei.

BILETUL NR. 4

Etnogeneza românilor apare astfel ca având trei componente fundamentale: substratul geto-
dac; stratul roman; adstratul slav. Limba româna este o limba latina, structura gramaticala si
cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latina. Formarea
poporului român a urmat aceleasi faze ca si etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor si
portughezilor. si în cazul acestor popoare se întâlnesc cele trei componente de baza, substrat,
strat si adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-gallic, stratul roman, iar
adstratul germanic (numele însusi al poporului vine de la neamul germanic al francilor).
 Aportul slav are o pondere însemnata în lexicul limbii române, dar el nu a afectat caracterul
latin al acesteia. Sugestiva în aceasta privinta este statiStica privind vocabularul poeziilor lui
Mihai Eminescu, poetul nostru national (din cele 3607 de cuvinte "46,60% sunt de origine
latina si au o frecventa de 83%, pe când cuvintele de origine slava, reprezentând18,81%, au o
frecventa de 6,93%". Al. Rosetti).

Odata cu încheierea etnogenezei românilor, în secolele Vlll-lX, apar si primele mentiuni în

sursele externe despre români. în aceste izvoare, ei sunt denumiti vlahi, valahi, volohi, blachi,
variante ale unui termen care, dupa ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii
germani pentru a-i numi pe romani si galii romanizati si a sfârsit prin a fi folosit pentru a-i numi
pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea germana, el a trecut apoi în cea slava, pentru a-i
desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, si de la ei în alte zone etnico-culturale. (Florin
Constantiniu, O Istorie sincera a poporului român)

REZOLVARE
A. Identificarea emitatorului si a contextului
Emitatorul mesajului este istoricul Florin Constantiniu, autorul lucrarii O istorie sincera a
poporului român. Contextul în care a fost scris acest fragment este demonstrarea latinitatii
limbii si poporului român.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din O istorie sincera a poporului român este un text
argumentativ, apartinând stilului stiintific, în care emitatorul sustine latinitatea limbii si a
poporului român. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, de exemplu,
dar, pe când. De asemenea, autorul aduce numeroase exemple pentru a-si sustine argumentele,
facând diferenta între opinii si fapte. Limbajul folosit este specific stilului stiintific, fiind
folositi termeni din domeniul istoriei limbii: etnogeneza, substratul geto-dac, stratul roman,
adstratul slav, substratul celto-gallic, vocabularul, cuvinte de origine latina etc.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere
Textul sustine latinitatea limbii române. Primul argument pe care emitatorul îl aduce este ca
fiecare limba are trei componente fundamentale (substrat, strat si adstrat) si ofera ca exemplu
atât componentele limbii române (substratul geto-dac, stratul roman si adstratul slav), cât si pe
cele ale unei alte limbi romanice, limba franceza (substratul celto-gallic, stratul roman, adstratul
germanic).

Pentru a sustine latinitatea limbii române ofera ca exemplu poezia poetului national Mihai
Eminescu. Statistica realizata de Al. Rosetti în legatura cu vocabularul utilizat de poet a
demonstrat ca cele mai multe cuvinte folosite de acesta erau de origine latina. Ultimul argument,
preluat din surse istorice straine, se refera la denumirea de "vlahi" acordata românilor, care,
initial, se aplica romanilor în general sau popoarelor romanizate.

BILETUL NR. 5
 învatatii care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din copilarie si pâna la
batrânete au trait tot între carti, iar altii, care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele,
necazurile, urâteniile si frumusetile ei, cunoscând în carne si oase oameni vii de toate felurile.
Istoria scrisa de învatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita în însirarea faptelor omenesti si
mai întotdeauna crede ca poate da fara frica si fara îndoire de sine pricinile si urmarile acestor
fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate întrebarile ce trebuie sa le punem atunci când
privim tainica întretesere a patimilor si gândurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor,
alcatuind valmasugul istoriei popoarelor.

Dimpotriva, învatatii care, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea
prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei
marturisesc neputinta lor de a lamuri de ce s-a întâmplat cutare razboi ori s-a ivit cutare mare
mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totul noi fata de cele de dinainte,
si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. si ei fac astfel,
pentru ca viata nu e asa de limpede cum se arata în carti de fiecare om, dupa mintea lui, ci e
amar de încurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine
una de alta, ale oamenilor care alcatuiesc împreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile,
împaratiile, breslele lumii acesteia. (Vasile Pârvan, începuturile vietii romane la gurile Dunarii)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Emitatorul mesajului este autorul lucrarii începuturile vietii romane la gurile Dunarii, Vasile
Pârvan. Contextul în care a fost scris textul este încercarea autorului de a face o clasificare a mai
multor tipuri de istorici. în acest fragment, încearca sa faca o diferenta între doua tipuri de
istorici: unii care îsi scriu cartile folosindu-se de alte documente si unii care scriu despre
evenimente pe care le-au trait, folosindu-se, în primul rând, de propria experienta.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din începuturile vietii romane la gurile Dunarii este un

text descriptiv. Autorul face distinctia între doua tipuri de istorici. Descrierea este realizata din
perspectiva subiectiva, exprimând opinia autorului, care, în final, face si o optiune pentru al
doilea tip de istoric. Istoria scrisa de prima categorie de învatati este prezentata cu ajutorai
adjectivelor si al figurilor de stil astfel: ea este "foarte bogata si mestesugita în însirarea faptelor
omenestf, ofera "raspunsuri limpezf la întrebarile pe care cititorul si le pune în legatura
cu "tainica întretesere a patimilor si gândurilor omenesti, singuratice" care
alcatuiesc "valmasugul istoriei popoarelor". Pentru a doua categorie de istorici "viata nu e asa
de limpede cum se arata în carti de fiecare om, [...] ci e amar de încurcata si neasteptata cum e
si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta [...]." Folosirea
numeroaselor adjective si a cuvintelor cu sens figurat (istoria mestesugita, raspunsuri limpezi,
valmasugul istoriei), precum si perspectiva subiectiva subliniaza apartenenta acestui text la
categoria textelor descriptive.
 C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui
punct de vedere
Fragmentul descrie doua categorii de istorici si exprima optiunea autorului pentru un anume tip
de scriitura si de mentalitate. Istoricii din prima categorie nu se multumesc sa descrie
evenimentele, ci încearca sa le stabileasca si cauzele si scopul, în timp ce învatatii care cunosc
viata cea de toate zilele se multumesc doar sa relateze cum a fost. Emitatorul îsi exprima
optiunea pentru istoricii din a doua categorie deoarece considera ca acestia si-au dat seama de
relativitatea existentei si de complexitatea ei, refuzând sa încadreze evenimentele în anumite
tipare prestabilite. Prima categorie descrisa cuprinde pe istoricii care îsi scriu cartile folosindu-se
de cunostintele pe care le-au dobândit din alte carti si documente, în timp ce a doua categorie se
refera la istoricii care scriu din propria experienta si care nu îndraznesc sa explice fenomenele, ci
doar sa le prezinte, indiferent ca este vorba despre un razboi sau despre un "mare mester de
icoane frumoase si de case marete".

BILETUL NR. 6
Productia agricola a Daciei se desfacea pe piata interna si, conform legii romane, dijmele de
grane cuvenite împaratului din tinuturi departate de porturile maritime trebuiau consumate pe
loc, în provincie, de catre armata si administratia imperiala, interzicându-se exportul lor. Roma se
aproviziona cu grâne numai din Egipt, Africa si Sicilia.

Exportul vitelor era, în schimb, una din principalele bogatii ale Daciei romane. Paulin de
Nolla, scriitor crestin, spune ca principala bogatie a tinuturilor dunarene erau în Antichitate
vitele. Vechile pasuni ale regilor daci trec în stapânirea împaratului si sunt arendate unor
bogatasi romani care dispuneau de uriase turme de oi si de vite mari.

Astfel, pe baza muncii unei taranimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei în veacul II si
urmarea a fost întarirea oraselor. Lucru unic în Imperiu, dupa un veac de la cucerire, Dacia are
cinci orase, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdictia guvernatorului, carmuindu-se
singure dupa dreptul roman. S-au creat si 11 orase noi, municipii si colonii (de grad superior
celor dintâi în privinta autonomiei).
Patrunderea bogatasilor romani în Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare,
case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai portice etc, într-o tara locuita pâna
de curând de triburi barbare. Orasenii bogati, în parte orientali, sirieni, egipteni si altii, îsi
investeau banii în numeroase întreprinderi din Dacia, ca de pilda Quintus Aetius Aelianus,
cavaler roman, îngrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale
împaratului în Maroc, Belgia si Germania, procurator al împaratului în Dacia Apulensis. vice-
presedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogatas, Quintilian, era
preot si primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului
Porolissum si altii la fel, protectori ai breslelor, arendasi ai pasunelor si salinelor, precum si ai
oficiilor de vânzare ale produselor imperiale din Dacia. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria
culturii românesti)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

 Emitatorul mesajului, P.P. Panaitescu, ofera o imagine a economiei Daciei în secolul al IT-lea.
Contextul în care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a informa receptorul cu
privire la bogatiile care i-au atras pe romani pe teritoriul dacic.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Introducere la istoria culturii românesti este un text

argumentativ, apartinând stilului stiintific, în care emitatorul aduce
argumente pentru a explica dezvoltarea economica a Daciei.
Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, în
schimb, de pilda, precum, în parte. Limbajul, caracterizat prin claritate
si precizie, este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni
economici si istorici: dijmele, provincie, administratia imperiala,
arendate, colonii cu drept italic, jurisdictia guvernatorului, municipii,
întreprinderi, breslelor, oficiilor de vânzare. Argumentele sunt bine
sustinute de documente din perioada respectiva. ,*

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de v edere

Fragmentul exprima opinia autorului, conform careia principala cauza pentru care colonistii
straini au venit în Dacia a fost bogatia acesteia. Dupa parerea sa, principalele surse de venit care
au ajutat Ia dezvoltarea economica a provinciei în secolul al H-lea erau grânele si vitele.
Emitatorul considera ca prima consecinta a acestei dezvoltari economice a fost întarirea oraselor
vechi si constituirea unor orase noi. Datorita bogatiilor Daciei, au fost atrasi numerosi oameni
bogati romani, care au investit aici si care au format orase moderne, cu canalizare, case de piatra,
palate, monumente publice, bai etc. Pentru a-si sustine argumentele, autorul se foloseste de
afirmatia unui scriitor crestin, Paulin de Nolla, care a spus ca principala bogatie a teritoriului
dunarean erau vitele. De asemenea, el se foloseste de date despre oamenii bogati ai Romei care
au venit în provincie pentru a investi, cum ar fi Quintus Aetius Aelianus si Quintilian. Aceste
nume, care apar probabil în documente reale ale vremii, îi sustin opiniile si anticipeaza
posibilitatea unei contraargumentari.

BILETUL NR. 7
Se pune întrebarea, de ce romanii, în timpul crizei economice din veacul al lll-lea, au sacrificat
numai provincia Dacia, retragând autoritatile, pe orasenii bogati si în parte, temporar si
legiunile, pe când celelalte provincii din Europa ale Imperiului au mai ramas în starea lor
dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerita de Imperiu în Europa
si a fost prima parasita pentru ca organizarea ei economica, bazata pe orase si pe economia de
schimb în cadrul Imperiului nu era deplin consolidata. Nu încape îndoiala ca retragerea
legiunilor si a reprezentantilor stapânirii centrale a fost precedata de o retragere a oamenilor
de afaceri, a stapânilor de sclavi, de mine de aur si a negustorilor. Plecarea celor bogati, odata
cu ruina economica, a Ucut ca provincia sa nu mai aiba pret pentru Imperiu. Dacia a fost
sacrificata pentru ca valoarea ei nu mai însemna prea mult în organismul economic al
Imperiului condus de o oligarhie oraseneasca.
 Disparitia inscriptiilor pomenind de "binefaceri" acordate de bogatasi pentru ridicarea
templelor, bailor, pentru sprijinirea colegiilor de meseriasi si a operelor de interes public,
începând cu mijlocul secolului III, sunt semne sigure ale acestei retrageri, careia i-a urmat
aceea a oficialitatii. Istoricii n-au observat pâna acum prioritatea retragerii reprezentantilor
vietii economice fata de aceea a autoritatilor de stat si au crezut ca orasenii avuti au urmat
legiunile.

Distinctia între momentele celor doua retrageri are o mare importanta; ea arata ca parasirea
Daciei are la baza un fenomen economic si nu unul militar politic. (P.P.
Panaitescu, Introducere la istoria culturii românesti)

REZOLVARE
A. Identificarea emitatorului si a contextului
Emitatorul mesajului este autorul lucrarii Introducere la istoria culturii românesti, P.P.
Panaitescu. Contextul în care a fost redactat textul este stabilirea unei cauze pentru retragerea
romanilor din provincia Dacia în secolul al lll-lea. Autorul considera ca motivul principal pentru
acest fenomen este unul economic deoarece organizarea economica a provinciei nu era pe
deplin consolidata.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Introducere la istoria culturii românesti este un text
argumentativ, apartinând stilului stiintific, în care emitatorul aduce argumente pentru a explica
ca retragerea romanilor din provincia Dacia s-a realizat mai întâi la nivel economic si apoi la
nivel militar si politic. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: pe când, pentru
ca. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu încape îndoiala ca si arata ca. De
asemenea, termenii folositi sunt specifici domeniului economic si administrativ deoarece
istoricul are în vedere schimbarile survenite mai ales la aceste niveluri: crizei economice,
legiunile, organizarea economica, oamenilor de afaceri, stapânilor de sclavi, ruina economica,
oligarhie oraseneasca, colegiilor de meseriasi, fenomen economic.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere
Textul prezinta parerea autorului în ceea ce priveste parasirea provinciei Dacia de catre
autoritatile romane. Opinia emitatorului contrazice parerea altor istorici deoarece el considera ca
abandonarea Daciei a fost un fenomen economic, nu unul militar si politic. Din acest motiv,
primii care s-au retras nu au fost reprezentantii autoritatilor de stat, ci reprezentantii vietii
economice. Argumentele pe care autorul le aduce sunt sustinute de lipsa inscriptiilor care sa se
refere la "binefacerile" acordate de oamenii bogati pentru ridicarea unor cladiri în folosul public,
sustinerea scolilor, începând cu mijlocul secolului al lll-lea. El contrazice opinia altor istorici
care cred ca retragerea politica si militara a avut drept consecinta decaderea economica,
considerând ca, de fapt, fenomenul s-a produs în sens contrar.
 BILETUL NR. 8

Problema esentiala pentru Grigore Ureche este neîndoielnic aceea de a-si scrie cronica în
româneste. In secolul XVII, româna se afla fata de slavona în acelasi raport în care s-au aflat
fata de latina romana rustica, adica italiana comuna, în duecento, theodiscus sau germana
populara cu începere din secolul VIII sau le roman, franceza populara, în secolul IX. A scrie în
limba vulgara si nu în aceea culta nu reprezinta pentru cronicar doar o inovatie, cu imense
consecinte de ordin practic [...], ci si o mare dificultate în sine.

A scrie cel dintâi în limba în care vorbesc de când lumea ai tai si tu însuti înseamna a trece un
prag important. Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un
vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul având, dupa Coresi, traditie
scrisa), pretinzând termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenti neaparat în
vorbire, dar existau incipient în actele de cancelarie si în scrisorile oficiale.
In sfârsit, procedeele însesi cerute de stilul istoriografie nu au precedente românesti la
jumatatea secolului XVII. Asezând alaturi portretul lui Hanibal din Titus Livius si acela al lui
stefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atentia asupra împrumutarii de
catre cronicar atât a " canoanelor retorice " clasice, cât si a unor elemente concrete de
psihologie (varsator de sânge nevinovat, nelenes, la razboaie mester). (Nicolae
Manolescu, Istoria critica a literaturii române, I)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Criticul literar Nicolae Manolescu, emitatorul acestui mesaj, pune în evidenta dificultatile cu
care s-a confruntat cronicarul Grigore Ureche pentru a-si scrie letopisetul în limba româna.
Contextul în care a fost redactat acest mesaj se refera la preocuparea pentru evidentierea situatiei
limbii române la începuturile literaturii nationale. Limba oficiala si culta în Ţarile române era în
acea perioada slavona, româna fiind considerata limba vulgara.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Istoria critica a literaturii române este un text argumentativ, apartinând stilului
stiintific, în care emitatorul pune în evidenta dificultatea cu care s-a confruntat cronicarul român
Grigore Ureche pentru a-si scrie opera în limba româna. Conectorii folositi sunt specifici textului
argumentativ: adica, dar, precum si, în sfârsit, atât... cât si. Se foloseste si o structura verbala
specifica: este neîndoielnic. Notiunea de limba vulgara desemna limba vorbita de popor, diferita
de limba oficiala.

Limbajul este specific criticii literare si lingvisticii, continând termeni/ sintagme din câmpul
semantic al limbii, cum ar fi: cronica, slavona, romana rustica, italiana comuna, le roman,
franceza populara, sintaxa, topica, vocabular, procedeele cerute de stilul istoriografie,
canoanelor retorice clasice, elemente concrete de psihologie.
 C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

în acest fragment, criticul literar Nicolae Manolescu îsi exprima opinia în legatura cu dorinta lui
Grigore Ureche de a-si scrie cronica în limba româna. Limba oficiala si culta în Ţarile române
era în^acea perioada slavona, româna fiind considerata limba vulgara. Argumentele pe care
Nicolae Manolescu le aduce sunt legate de stadiul în care se afla limba româna în secolul al
XVII-lea. Pentru a sublinia dificultatea scrierii într-o limba care nu era pe deplin constituita,
autorul se foloseste de un argument de tip comparatie, facând o paralela între raportul dintre
limba româna si limba oficiala, slavona, si situatia altor limbi romanice considerate "vulgare".
Un al doilea argument este legat de inexistenta unei sintaxe si a unei topici specifice limbii
scrise, precum si a unor termeni administrativi, militari etc. Limba oficiala fiind slavona, acesti
termeni nu erau atestati în limba româna. De asemenea, un alt argument pe care îl aduce autorul
este legat de lipsa procedeelor artistice deoarece, pâna în acest moment, nu a existat literatura
scrisa în limba româna. El ofera ca exemplu, pentru a-si sustine ultimul argument, portretul lui
stefan cel Mare din cronica lui Grigore Ureche, care împrumuta procedee din opera lui Titus
Livius. Din fragment reiese admiratia criticului pentru cronicarul moldovean, care a facut un pas
important pentru constituirea literaturii române.

BILETUL NR. 9

Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca, dupa aceste cumplite vremi
anilor nostri, cânduva si mai slobode veacuri, întru care, pe lânga alte trebi, sa aibi vreme si cu
cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos în toata
viiata omului zabava decâtu cetitul cartilor.

Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditor iul nostru, Dumnezeu, cu cetitul lauda îi facem pentru
toate ale lui catra noi bunatati, cu cetitul pentru gresalele noastre milostiv îl aflam. Din
Scriptura întelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim
nemuritoriu nume. Sângur Mântuitoriul nostru, Domnul si Dumnezeu Hristos, ne învata,
zicandu: adeca: " Cercati Scripturile ". Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne învata cu,
acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare. Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste
osteneala.

De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost l&gofat mare în
Moldova.(Miron Costin, Opere alese. Letopisetul Ţarii Moldovei. De neamul moldovenilor)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului

Emitatorul mesajului este Miron Costin. Contextul în care a fost redactat textul se refera la
îndemnul autorului catre potentialii cititori sa-si faca timp pentru lectura deoarece aceasta
reprezinta cea mai frumoasa si folositoare zabava" "în toata viiata omului".

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Fragmentul din Letopisetul Ţarii Moldovei este un text descriptiv, apartinând stilului beletristic.
Descrierea este facuta din perspectiva subiectiva si prezinta placerea de a citi. Rolul acestei
descrieri este de informare asupra utilitatii actului lecturii. Descrierea este una sistematica
deoarece emitatorul vorbeste despre placerea de a citi la modul general, pâna la placerea pe care
o poate provoca lectura propriei carti. Miron Costin se adreseaza direct cititorului, prin
vocativul iubite cetitoriule, îndemnându-1 sa se bucure de cea "mai frumoasa si mai de folos în
toata viiata omului zabava.'''.Cea mai importanta carte pe care un om trebuie sa o citeasca,
este Scriptura, informatiile pretioase pe care le contine fiind descrise cu ajutorul
adjectivelor: "Din Scriptura întelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita
viiata, agonisim nemuritoriu nume.". De la general autorul revine la particular, si anume la
placerea de a citi propria carte, placere exprimata prin îndemnul final: "Citeste cu sanatate
aceasta a noastra cu dragoste osteneala". La nivel lexical, se remarca folosirea cuvintelor în
forma lor învechita, specifica perioadei în care textul a fost scris: cetitoriule, trebi, cetit, ieste,
viiata, decâtu.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere
Textul reprezinta un îndemn al emitatorului pentru receptori. Acestia, reprezentati prin
sintagma cinstite, iubite cetitorule, sunt rugati sa redescopere placerea de a citi. Autorul
considera cititul o activitate de cunoastere si ofera ca exemplu pentru a-si sustine
ideea Sfânta Scriptura. La fel ca si cartile sfinte, letopisetul lui este o carte care ajuta la mai buna
cunoastere a omului, dar si la cunoasterea istoriei poporului român, motive pentru care merita
citita. în finalul adresarii, autorul îsi asuma responsabilitatea pentru cele scrise, fapt subliniat
prin formula de încheiere: "De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin,
care am fost logofat mare în Moldova.".