TÎLCUIREA PSALMULUI 4

25 Figură de stil rezultind dintr-o comparaţie subinţeleasă.

13
TILCUIREA PSALMILOR IMPĂRATULUI PROOROC DAVID
Intru sfirşit, intru laude. Psalmul lui David.
In loc de „intru sfirşit”, Achila şi Teodotion au tălmăcit: „făcătorului de biruinţă”, iar
Simmah: „de biruinţă”. Şi „intru sfirşit” insemnează că cele proorocite se vor implini
după multe vremi mai pe urmă, iar David a mai-nainte grăit intru sfirşitul Psalmului
pentru invierea din morţi, zicind: „In pace voi adormi şi voi dormi, că Tu, Doamne,
deosebi intru nădejde m-ai sălăşluit.”
Iar după ceilalţi, Psalmul de faţă se aduce de către Fericitul David cintare de
biruinţă lui Dumnezeu, „Făcătorului de biruinţă”, după biruinţa asupra lui Avesalom,
părindu-li-se lor că s-a zis după risipirea războiului aceluia, pentru că, in Psalmul
dinainte, Fericitul David a zis: „Mulţi zic sufletului meu: Nu este mintuire lui intru
Dumnezeul lui”, iar aici zice: „Fiii oamenilor, pină cind grei la inimă? Pentru ce iubiţi
deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Şi să cunoaşteţi că minunat a făcut Domnul pe
cel cuvios al Său”. Deci in Psalmul acesta invaţă pe cei ce bolesc cu nedumnezeirea
că El este Cel ce priveşte şi ocirmuieşte toate; şi, spre dovada invăţăturii, le
povesteşte pe cele de rind pentru fiecare.
Cind am strigat eu, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii mele,
Invăţaţi-vă - zice - din cele făcute de mine cum stă de faţă oamenilor Dumnezeul
tuturor şi ii aude pe cei ce Il cheamă curat, că eu am dobindit cererea indată după ce
I-am adus rugăciunea mea. Iar aceasta: „dreptăţii mele”, a pus-o in loc de: „al dreptei
mele cereri”, căci nu era lucru al socotelii şi inţelepciunii lui David să-şi mărturisească
lui-şi dreptate şi faptă bună. Şi se aseamănă graiurile acestea cu cele zise de
Dumnezeu prin Isaia: „Atunci Mă vei chema, şi Eu te voi auzi. Incă grăind tu, voi zice:
Iată, de faţă sint.”
intru necaz m-ai desfătat.
Dumnezeul tuturor obişnuieşte a slobozi să se intimple Sfinţilor pricini de scirbe, iar
după iscusire26 şi cercare, inalt propovăduieşte pe nevoitori, şi incă intru inseşi ispitele
le aduce toată mingiierea. Aceasta ne invaţă aici şi marele David, zicind: Intru inseşi
necazurile am dobindit ajutorul şi mingiierea Ta. La fel este şi acea zisă a
Dumnezeului tuturor către dumnezeiescul Pavel: „Destul iţi este ţie darul Meu, că intru
neputinţă se face desăvirşită puterea Mea.”
2 Milostiveşte-Te spre mine, şi auzi rugăciunea mea!
Dreptul nu se satură de rugăciune, ci - rugindu-se, şi dobindind milostivire şi
culegind roadele rugăciunii - stăruie aducind rugăciune, ştiind folosul ce va să fie de
aici.
3 Fiii oamenilor, pină cind - grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi
minciuna?
O oameni! Cunoaşteţi din cele făcute pentru mine pe Ocirmuitorul şi Stăpinitorul
tuturor: in ce chip priveşte cele omeneşti şi dăruieşte cererile celor ce se apropie cu
sirguinţă. Şi lepădaţi deşartele voastre ginduri. Iar „grei la inimă” i-a numit după
cuviinţă pe necredincioşi, pe cei ce nu voiesc a căuta in sus către Dumnezeu şi a
26 cercare, probare, ispitire
14
TILCUIREA PSALMILOR IMPĂRATULUI PROOROC DAVID
vedea dumnezeieştile iconomii, ca şi cei din metafora celor ingreuiaţi la cap din beţie
de vin, care, din aburii ce se ridică in sus de dedesubt, sint siliţi a inchide ochii, şi nu
pot a-i deschide.
4 Şi să cunoaşteţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său. Domnul mă va
auzi cind voi striga către Dinsul.
Nu aşa prost m-a slobozit de primejdiile ce au căzut asupră-mi, ci m-a făcut
strălucit şi vestit prin biruinţă - căci aceasta insemnează cind zice: „minunat a făcut”.
Şi aşteaptă totdeauna, primind rugăciunile mele. Iar pe „cuvios”, iarăşi l-a pus aici in
loc de: „nevinovat, care n-a nedreptăţit cu nimic pe vrăjmaşi, ci el s-a nedreptăţit de
dinşii”.
5 Miniaţi-vă,
Aici, se cuvine a pune soroc, şi apoi a le citi pe celelalte:
şi nu păcătuiţi,
Miniaţi-vă - zice - şi ingreuiaţi-vă asupra celor ce se scoală cu nedreptate asupra
voastră, văzindu-i bine-norociţi. Dar să nu măriţi răul cu rău, ispitindu-vă – şi plecindu-i
şi incredinţindu-i şi pe alţii - cum că toate se poartă nerinduite şi nechivernisite.
Pentru că se cuvine să facem impotrivă păcatelor noastre de peste zi, noaptea
cerindu-ne seama de la noi inşine:
de cele ce ziceţi in inimile voastre, intru aşternuturile voastre umiliţi-vă.
Că vremea de noapte, fiind izbăvită de gilcevile din afară, dă multă linişte
gindurilor. După cuviinţă, atunci a poruncit a face cercarea celor grăite sau lucrate
ziua şi a legiuit a vindeca rănile prin doctoria umilinţei.
6 Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi spre Domnul.
Şi prin graiurile acestea leapădă slujba Legii, ca pe una de prisos, şi legiuieşte a
aduce jertfa dreptăţii. Căci lui Dumnezeu Ii este mai dorită avuţia dreptăţii - unită fiind
cu ea şi nădejdea spre Dinsul - decit toată jertfa de o sută de boi şi de o mie de boi.
Fiindcă mulţi - şi din Elini, şi din Iudei şi din ereticii ce cugetă cele impotrivnice - uneori
doresc intreaga inţelepciune şi dreptate, dar, fiind lipsiţi de buna-credinţă, nu
dobindesc de aici nici un rod. Pentru aceea, Preasfintul Duh porunceşte, prin
dumnezeiescul David, nu numai să jertfească jertfa dreptăţii, ci să şi nădăjduiască
spre Domnul. Aşa zice şi Stăpinul Hristos ucenicilor Săi: „Eu sint Viţa cea adevărată,
voi – mlădiţele, şi Tatăl Meu este Lucrătorul. Toată mlădiţa ce nu aduce rod intru Mine,
o ridică pe dinsa.” Şi nu aşa prost a zis „ce nu aduce rod”, ci „ce nu aduce rod intru
Mine”, adică: „după poruncile Mele, după legiuirile Mele, cu credinţa cea intru Mine”,
fiindcă unii par că se ingrijesc de fapta bună şi fără mărturisirea intru Dinsul, pentru
slava oamenilor.
Mulţi zic: Cine va arăta nouă cele bune?
Insemnează pe aceia pe care i-a numit „grei la inimă”, ca pe cei ce se ingreuiază
pentru ispitele de scirbă ce cad asupră-le, şi nu cred purtării de grijă a lui Dumnezeu şi
indrăznesc a spune aceasta.
15
TILCUIREA PSALMILOR IMPĂRATULUI PROOROC DAVID
7 Insemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne, dat-ai veselie in inima mea.
Deci unele ca acestea gindesc şi grăiesc aceia, iar noi, cei ce am primit strălucirea
cunoştinţei Tale de Dumnezeu şi ne-am luminat cu razele Tale, intru inseşi primejdiile
ridicate asupra noastră avem destulă mingiiere nădejdea spre Tine.
8 Din rodul griului, al vinului şi al untului de lemn al lor s-au inmulţit.
Iarăşi mustră pe aceia care zic: „Cine va arăta nouă cele bune?”, ca pe cei ce
dobindesc atitea incă intru această viaţă de acum, dar totuşi bolesc cu nemulţumirea.
Iar inţelegerea este cu ipervaton27: „Mulţi zic: ≪Cine va arăta nouă cele bune≫? Din
rodul griului, al vinului şi al untului de lemn al lor s-au inmulţit”. Adică: Măcar că
intreabă, dar tot ei se indulcesc de roadele de multe feluri ale pămintului. Căci prin
aceste trei feluri de folos firii omeneşti - griul, vinul şi untul de lemn - a cuprins şi
celelalte bunătăţi impreună, mustrind nemulţumirea acelora care, in miini purtind
darurile lui Dumnezeu şi cu indestulare intru bunătăţile Lui desfătindu-se, indrăznesc a
zice, ca unii ce n-ar fi dobindit nimic: „Cine va arăta nouă cele bune?”
Iar eu, indulcindu-mă de lumina Ta şi ciştigind cunoştinţa Ta:
9 Cu pace voi adormi şi voi dormi,
10 că Tu, Doamne, deosebi intru nădejde m-ai aşezat.
Izgonind toată gilceava şi imperecherea gindurilor28, impărţindu-le pace şi
invăţindu-mă să cuget pentru Pronia Ta cea bună, voi primi moartea spre nădejdea
invierii. Căci „somn” a numit aici moartea. Şi foarte după cuviinţă a injugat nădejdea
cu pomenirea morţii după ce a grăit cuvintele pentru purtarea de grijă. Căci - pe cei
mulţi ce cad intru rele-norociri in viaţa aceasta de acum, şi se nedreptăţesc de cei ce
trăiesc intru răutate şi primesc sfirşitul vieţii nedobindind nici un ajutor - marele David
ii invaţă să nu se ingreuieze, fiindcă moartea este injugată cu nădejdea, şi după
moarte va să fie răsplătire.