Bazin otoman

Bazinul otoman cu picior aparține de stilul ceramicii din Iznik 1, din proximitatea
anilor 1545-1550 , arătând cum olarii din vestul Anatoliei au reușit să mărească posibilitățile
în materie de paletă cromatică și de formă în ceea ce privește decorarea ceramicilor. Aceștia
au adăugat turcuoaz albastrului cobalt, urmând ca în cca. 1530 să implementeze și nuanțe de
violet pal și de verde grizat, precum și linii negre ce imitau cerneala folosită de caligrafi (până
atunci se utilizau numai albastrul și albul în decorarea articolelor de ceramică), fiind
caracteristice „stilului Damasc”2.

Acest bazin de ceramică poartă cu sine o decorație măiestuoasă, atât în interiorul

vasului, cât și pe exteriorul acestuia. Pe interior, ornamentica este alcătuită din medalioane
albastre, zambile sălbatice și vrejuri. În partea centrală este amplasat un medalion încadrat de
două tulipini de zambile, apoi de o formă circulară din care „răsar” alte 12 astfel de tulpine ce
înconjoară alte șase medalioane ampalsate simetric pe marginile interioare ale vasului.
Exteriorul bazinului este pictat cu inflorescențe de lotus (diversificate în dimensiuni și stadii
de înflorire) și frunze zimțate, specifice stilului saz3, asociat cu arta din perioada domniei
sultanului Suleyman Magnificul (1520-1566). În paleta cromatică se remarcă următoarele
culori: turcoaz, albastru cobalt, verde-negru. Elementele sunt pictate pe ceramică ștanțată și
lucioasă.

Bazinul are o înălțime de 27.3 cm, diametrul în margine de 44.1 cm, iar diametrul
bazei de 20 cm. Acesta este un articol autentic, ce aparține de o serie de vase care ar fi fost
folosite pentru spălarea picioarelor sultanului.

1
Oraș din vestul Anatoliei, cunoscut ca centru de ceramică din secolul al XV-lea până la finalul secolului al
XVII-lea.
2
„Articolele de Damasc”, renumite în perioada sultanului Suleyman Magnificul, între 1540-1555.
3
Stil din perioada 1520; frunze zimțate alungite amplasate dinamic.