Educatie Psihomotrica

COORDONATOR DISCIPLINĂ:
GOINA MIHAELA
- DEPARTAMENTUL PENTRU INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ -
SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

la disciplina:
EDUCAȚIE
PSIHOMOTRICĂ
/EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
METODICĂ
Universitatea din Oradea

- 2015 -
COORDONATOR DISCIPLINĂ:
GOINA MIHAELA
AUTOR:
GOINA MIHAELA
- DEPARTAMENTUL PENTRU INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ -
SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

la disciplina:
EDUCAȚIE
PSIHOMOTRICĂ
/EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
METODICĂ
Universitatea din Oradea

- 2015 –
CUPRINS
CUPRINS ......................................................................................................5
Lista pictogramelor utilizate în text..........................................................11
INTRODUCERE ........................................................................................13
Modulul 1: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE 1 ....... 17

Obiective educaţionale .............................................................................17
Cuvinte cheie ............................................................................................17
Cuprinsul Modulului ................................................................................17
1.1 Principiul intuiției ...................................................................................19
1.2 Principiul accesibilității ..........................................................................21
1.3.Principiul participării conștiente și active .............................................24
Subiecte pentru autoevaluare:.......................................................................26
Întrebări de autoevaluare ..........................................................................26
Rezumatul acestui Modul .............................................................................29
Bibliografie obligatorie.................................................................................30
Bibliografie facultativă .................................................................................30
Modulul 2: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE 2 ....... 31

Cuvinte cheie ............................................................................................31
Cuprinsul Modulului.................................................................................31
2.1 Principiul sistematizării și continuității .................................................33
2.2 Principiul însușirii temeinice (al durabilității ........................................36
2.3 Principiul legării instruirii de cerințele activității practice ....................38
Subiecte pentru autoevaluare........................................................................39
Bibliografie obligatorie.................................................................................43
Bibliografie facultativă .................................................................................43
Modulul 3:METODELE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ............ 45
Obiective educaţionale ............................................................................. 45
Cuvinte cheie:........................................................................................... 45
Cuprinsul Modulului ................................................................................ 45
3.1 Clasificarea metodelor........................................................................... 47
3.2 Metodele de instruire propriu-zisă în educație fizică ............................ 49
Subiecte pentru autoevaluare ....................................................................... 53
Întrebări de autoevaluare .......................................................................... 53
Rezumatul acestui Modul ............................................................................. 56
Bibliografie................................................................................................... 56
Modulul 4: DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ ......................................... 57

Cuvinte cheie:........................................................................................... 57
4.1. Etapele formării deprinderilor motrice; tipuri de deprinderi motrice ... 60
4.2. Deprinderi motrice de bază ................................................................... 62
Teste grilă de autoevaluare....................................................................... 66
Bibliografie................................................................................................... 69
Modulul 5: DEPRINDERI MOTRICE UTILITAR-APLICATIVE............. 71

Cuvinte cheie:........................................................................................... 71
5.1. Deprinderilor motrice aplicativ-utilitare ............................................... 73
5.2. Priceperile motrice ................................................................................ 77
Întrebări de autoevaluare .......................................................................... 78
Bibliografie................................................................................................... 82
Modulul 6: CALITĂȚILE MOTRICE: VITEZA ȘI ÎNDEMÂNAREA ...... 83

Cuvinte cheie:........................................................................................... 83
6.1. Viteza....................................................................................................85
6.2. Îndemânarea .........................................................................................87
Subiecte pentru autoevaluare........................................................................88
Subiecte pentru evaluare și control...............................................................91
Întrebări de evaluare .................................................................................91
Bibliografie ...................................................................................................93
Modulul 7: CALITĂȚILE MOTRICE: REZISTENȚA ȘI FORȚA............. 95

Cuvinte cheie: ...........................................................................................95
7.1. Rezistența .............................................................................................97
7.2. Forța....................................................................................................100
Subiecte pentru autoevaluare......................................................................103
Întrebări de autoevaluare ........................................................................103
Subiecte pentru evaluare și control.............................................................105
Întrebări de evaluare ...............................................................................105
Rezumatul acestui Modul ...........................................................................106
Bibliografie .................................................................................................107
Modulul 8: JOCURI DINAMICE.................................................................... 109

Obiective educaţionale ...........................................................................109
Cuvinte cheie: .........................................................................................109
Cuprinsul Modulului...............................................................................109
8.1. Clasificarea jocurilor ...........................................................................112
8.2. Importanța și eficiența jocurilor dinamice...........................................115
Bibliografie .................................................................................................123
Modulul 9: LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ: GENERALITĂȚI, TIPURI DE
LECȚIE, CERINȚE GENERALE ALE ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII
LECȚIEI ............................................................................................................ 125
Obiective educaţionale ........................................................................... 125
Cuvinte cheie:......................................................................................... 125
Cuprinsul Modulului .............................................................................. 126
9.1. Lecția de educație fizică- generalități................................................. 127
9.2. Tipuri de lecție ................................................................................... 130
9.3. Cerințe generale ale organizării și desfășurării lecției ....................... 133
Subiecte pentru autoevaluare ..................................................................... 137
Întrebări de autoevaluare ........................................................................ 137
Rezumatul acestui Modul ........................................................................... 140
Bibliografie................................................................................................. 141
Modulul 10: CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA LECȚIEI DE EDUCAȚIE

FIZICĂ; ALGORITMUL PREGĂTIRII ȘI CONDUCERII LECȚIEI ..... 143
Cuvinte cheie:......................................................................................... 143
10.1. Conținutul și structura lecției de educație fizică .............................. 145
10.2. Algoritmul pregătirii și conducerii lecției ........................................ 153
Întrebări de autoevaluare ........................................................................ 155
Subiecte pentru evaluare și control ............................................................ 158
Întrebări de evaluare ............................................................................... 158
Rezumatul acestui Modul........................................................................... 159
Bibliografie................................................................................................. 160
Modulul 11: PLANIFICAREA INSTRUIRII ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ..... 161

Cuvinte cheie:......................................................................................... 161
11.1. Planul anual ...................................................................................... 163
11.2. Planul calendaristic semestrial ......................................................... 167
11.3. Proiectul didactic (planul lecției) ..................................................... 169
Teste grilă de autoevaluare..................................................................... 171
Subiecte pentru evaluare și control.............................................................173
Întrebări de evaluare ...............................................................................173
Bibliografie .................................................................................................175
Modulul 12: EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ................................... 177

Cuvinte cheie: .........................................................................................177
Cuprinsul Modulului ..............................................................................177
12.1. Tipurile, funcțiile, scopurile și principiile evaluării ..........................179
12.2. Metodologia de realizare a evaluării la ciclur primar........................182
12.3. Metodele și instrumentele de evaluare în educație fizică ..................185
Teste grilă de autoevaluare .....................................................................187
Bibliografie .................................................................................................190
LISTA PICTOGRAMELOR UTILIZATE ÎN TEXT
Suportul pentru studiu individual (SSI) de faţă conţine pictograme care au o semnificaţie
specifică, după cum urmează:
Obiective educaţionale – se prezintă obiectivele Modulului
Cuvinte cheie - se prezintă cuvintele cheie principale din conţinutul

modulului
Cuprinsul modulului - se prezintă cuprinsul modulului
Important! - atrage atenţia asupra unei porţiuni de text care conţine

noţiuni sau informaţii importante pentru tine.
Subiecte pentru autoevaluare - se prezintă subiectele destinate

autoevaluării din cadrul unui Modul.
Întrebări de autoevaluare - se prezintă întrebările destinate

autoevaluării cunoştinţelor teoretice asimilate din cadrul Modulului
Subiecte pentru evaluare şi control propuse pentru un Modul.
Teste grilă propuse pentru un Modul.
Studii de caz propuse pentru un Modul.

Jocuri de rol propuse pentru un Modul.
Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor propuse pentru un Modul.
Întrebări de evaluare propuse pentru un Modul.
Aplicaţii practice/ comentarii/ analize de texte/ situaţii propuse

pentru un Modul.
Probleme/exerciţii propuse pentru un Modul.
Referate / lucrări de reacţie propuse pentru un Modul.
Rezumatul Unităţii de învăţare inclusă într-un Modul.
Bibliografia obligatorie pentru un Modul.
Bibliografie disponibilă on-line pentru un Modul.
Bibliografie suplimentară (facultativă) pentru un Modul. Este

destinată celor care doresc să aprofundeze tematica abordată într-un
Modul.
INTRODUCERE
Dragi studenți, pe parcursul acestui semestru veți studia disciplina Educație

psihomotrică/ Metodica educației fizice. Mi-ar face mare plăcere să fiți tot atât de încântați
de această disciplină cum sunt copiii din învățământul preșcolar și cei din ciclul primar
când educatoarea sau învățătoarea le spune: pregătiți-vă, azi facem educație fizică.
Văzându-le bucuria de a se mișca, de a se juca, de a se simți liberi, nu poți să nu recunoști
(măcar în sinea ta) că este cea mai iubită disciplină din planul de învățământ.
Trebuie să știți că, exerciţiile fizice, ca formă specifică de acţiune umană, au fost
prezente în viaţa indivizilor şi colectivităţilor ca o componentă necesară şi permanentă încă
din primele momente ale existenţei sociale a omului. Ele au însoţit omenirea de-a lungul
întregii sale evoluţii, cunoscând în dezvoltarea lor istorică, la fel ca toate componentele
vieţii sociale, atât momente de avânt, cât şi de decădere. În condiţiile generalizării într-un
ritm susţinut a învăţământului, şcolii - instituţie ce cuprinde o mare parte a copiilor şi
tineretului, îi revine un rol important în lărgirea ariei de practicare a exerciţiilor fizice,
pentru optimizarea acestei forme specifice de activitate umană, în formarea obişnuinţelor
de practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice, care să se manifeste pe tot
parcursul vieţii. În acest fel educaţia fizică este o parte integrantă a sistemului educaţional
permanent, care contribuie la formarea multilaterală a personalităţii umane.
Având în vedere rolul său în societate, dar în mod deosebit în sistemul de
învăţământ, educaţia fizică este un obiect de cercetare atât pentru specialiştii domeniului,
cât şi pentru cei din ştiinţele educaţiei, medicinii, fiziologiei, psihologiei, ciberneticii,
informaticii etc. Elaborarea unor studii şi cercetări în domeniul educaţiei fizice este cu atât
mai necesară cu cât există încă multe aspecte insuficient cunoscute, dar şi pentru că,
întregul nostru sistem de învăţământ traversează o etapă de căutări şi prefaceri pentru a
corespunde noilor cerinţe.
Prin practicarea organizată şi sistematică a exerciţiilor fizice în cadrul activităţilor
prevăzute în orarul şcolii, educaţia fizică, alături de celelalte discipline din aria curriculară,
contribuie la formarea personalităţii elevului. Prin mijloacele sale specifice, educaţia fizică
şcolară contribuie la dezvoltarea capacităţii biologice a copilului, a capacităţii sale motrice,
iar în acest proces el acumulează cunoştinţe pe care le aplică în viaţa de zi cu zi. În
procesul instructiv-educativ, a cărui componentă este şi educaţia fizică şcolară, se
achiziţionează cunoştinţe, se formează priceperi şi deprinderi, care prin interpretare-
generalizare şi apoi prin procesul de aplicare face posibilă folosirea acestora în cele mai
variate situaţii. Numeroase studii şi cercetări au fundamentat teoretic şi au demonstrat cu
argumente practice obiective rolul educaţiei fizice şcolare în acest angrenaj, care, prin
contribuţia la optimizarea capacităţii psihomotrice generale a elevilor, factor important al
întregului proces de instruire şi educare, participă la formarea personalităţii acestora.
La sfârșitul acestui semestru, când veți termina de parcurs modulele acestui curs și
după întâlnirile practice față în față veți cunoaște și utiliza în cadrul lecțiilor de educație
fizică terminologia corectă adecvată acestei discipline, principiile practico-metodice
privind însuşirea unor elemente şi deprinderi specifice gimnasticii, atletismului şi jocurilor
sportive prevăzute în programa şcolară pentru ciclul preşcolar şi primar la disciplina
educaţie fizică; veți putea interpreta, explica și elabora un proiect didactic la educație
fizică; de asemenea, veți cunoaște tehnicile și instrumentele cu ajutorul cărora se realizează
evaluarea și nu în ultimul rând veți conțtientiza importanța și necesitatea practicării
exercițiilor fizice pentru copiii de vârstă preșcolară și primară.
Cursul, este alcătuit dintr-un număr de 12 module, fiecare cuprinzând două sau trei
submodule. Pe parcursul fiecărei săptămâni veti studia un modul, fiecare conținând și
întrebări de autoevaluare iar unele dintre ele și întrebări de evaluare și control. Asfel
primul și al doilea modul cuprind principiile didactice ale educației fizice. Despre principii
ati mai studiat și la alte discipline teoretice: pedagogie, psihologie, etc, acum însă vor fi
particularizate educației fizice. Următoarele module studiate vor fi: Metodele de instruire
în educație fizică; Deprinderile motrice de bază și cele utilitar aplicative; Calitățile motice
de bază: viteză, îndemânare, rezistență, fortă; Jocurile dinamice; Lecția de educație fizică,
tratată complex, începând de la generalități, tipuri de lecție, cerințe generale ale acesteia ,
continuând cu conținutul și structura lecției de educație fizică și algoritmul pregătirii și
conducerii acesteia; Planificarea în educație fizică; ultimul modul referindu-se, cum era și
normal, la evaluarea în educație fizică.
Pentru studiu individual la această disciplină ar fi de preferat să ai calculator și
abilități medii de utilizare a acestuia. Dacă nu ai calculator există posibilitatea utilizării
celor de la Centrul de Resurse pentru ID și IFR (CRID). Pentru aprofundarea cursului vei
putea studia următoarele cărți: CÂRSTEA, Gh. (2000)- „Didactica educaţiei fizice”,
ANEFS, Bucureşti,; DRAGNEA, A. coord. (2002) – „Teoria educaţiei fizice şi sportului”,
Editura FEST, Bucureşti; HERCZEG LEO (1995) - „Teoria şi metodica educaţiei fizice
şcolare”, vol I, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara.; ȘICLOVAN, I. (1979) -
„Teoria educaţiei fizice scolare, Bucuresti.
Pe parcursul semestrului veti avea de realizat două teme de control (TC), prima la
sfârșitul modulelor 1-7 iar cea de-a doua la sfârșitul modulelor 8-12 iar în cadrul
seminarului teme de verificare practice. Nota finală va fi obținută prin următoarea pondere:
20% notele de la temele de control (TC) , 30% nota de la verificarea practică și 50% nota
de la examenul scris.
Am speranța că, la sfârșitul acestui semestru, după parcurgerea întregului material
prezentat, veți fi convinși de complexitatea și importanța acestei discipline obligatorii din
planul de învățământ și vă veți implica cu tot sufletul în activitatea pe care o veți desfășura
la clasă (sau la grupă) ca și cadre didactice, încercând să implementați copiilor (implicit și
părințiilor) dragostea pentru mișcare și necesitatea practicării independente a exercițiilor
fizice și a diferitelor ramuri sportive.
Va doresc mult succes !
Lector univ.dr. Goina Mihaela
Mo du l u l 1 – E d u ca ț i e p si h o m o t ri c ă / E du c a ț i e f i zi c ă ș i
met o d i c ă
1
MODULUL 1:
PRINCIPIILE DIDACTICE ÎN EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT 1
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.
Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe
şi aptitudini:
-să conștientizezi importanța cunoașterii și utilizării în activitatea

practică a principiilor didactice;
- să enumeri principiile didactice în educație fizică și sport.
Cuvinte cheie:
Principiu didactic, intuiție, accesibilitate
Cuprinsul Modulului:
Modulul 1: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI

FIZICE 1 ....................................................................................................17
Cuvinte cheie ............................................................................................17
1.1. Principiul intuiției................................................................................19
17
met o d i c ă
1.2. Principiul accesibilității...................................................................... 21

1.3. Principiul participării conștiente și active ....................................... 24
Subiecte pentru autoevaluare:.................................................................. 26
Întrebări de autoevaluare ......................................................................... 26
Rezumatul acestui Modul .......................................................................... 29
Bibliografie obligatorie.............................................................................. 30
Bibliografie facultativă .............................................................................. 30
18
met o d i c ă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1
Principiile didactice sunt cerinţe obiective, teze fundamentale ale

organizării şi desfăşurării procesului instructiv- educativ. Principiile
didactice dirijează atât activitatea de predare (a cadrului didactic) cât şi cea
de asimilare, dezvoltare, însuşire de către elevi a cunoştinţelor specifice, a
deprinderilor şi priceperilor motrice. Sistemul principiilor didactice include
atât pe cele specifice procesului de instruire cât şi pe cele ale educaţiei. Din
numeroasele clasificări din literatura de specialitate unanim recunoscute
sunt următoarele:
- Principiul intuiţiei
- Principiul accesibilităţii
- Principiul participării conştiente şi active
- Principiul sistematizării şi continuităţii
- Principiul instruirii temeinice
- Principiul legării instruirii de cerinţele activităţii practice
Principiile au și un caracter orientativ determinat de complexitatea și
evoluția procesului de învățământ care impune adaptări neântrerupte
la situațiile noi care apar.
1.1 PRINCIPIUL INTUIȚIEI
Organizeză întreaga activitate de instruire, de predare efectuată de

profesor, la baza organizării acestuia fiind perceperea clară a celor transmise
(cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice) care urmează a fi însuşite de
subiecţi.
În domeniul educaţiei fizice acest principiu este cu atât mai important în
faza de învăţare, cu cât formarea deprinderilor motrice nu poate fi ruptă de
baza sa senzorială. În acest sens este important ca la începutul activităţii să
19
met o d i c ă
se apeleze la analizatorii vizuali, tactili, auditivi care favorizează înţelegerea

temeinică a celor prezentate prin materiale intuitive.
Acest principiu reclamă folosirea materialelor intuitive şi a
demonstraţiei fiind foarte importantă aplicarea acestuia în procesul de
predare la clasele primare. După cum se ştie, copiii au o mare înclinaţie spre
imitare. La aceştia gândirea lor porneşte de la „concret” la „abstract”.
Folosirea materialelor intuitive (poze, schiţe, kinograme şi în ultimul timp
imagini video) stimulează gândirea executanţilor, care sub îndrumarea
cadrului didactic sunt ajutaţi, orientaţi pentru a descoperi elementele
principale care stau la baza efectuării deprinderilor respective. Un rol foarte
important îl au explicaţiile pe care le oferă cadrul didactic. Utilizarea
materialelor intuitive se face în situaţia predării de noi elemente şi procedee
tehnice sau acţiuni tactice.
Principalele cerinţe ce trebuie respectate atunci când se
foloseşte acest principiu sunt următoarele:
- materialele intuitive nu trebuie folosite în mod abuziv de către cadrul
didactic;
- observarea, urmărirea celor prezentate trebuie să fie accesibile
tuturor copiilor (plasamentul corespunzător al cadrului didactic);
- explicaţia şi demonstraţia să fie realizate în funcţie de vârstă, grad de
pregătire şi înţelegere a subiecţilor.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt principalele cerinţe ce trebuie respectate
atunci când se foloseşte acest principiu?:
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
20
met o d i c ă
...........................................................................................
...........................................................................................
Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

nu, atunci te rog să revenii asupra paragrafelor parcurse până
acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

- materialele intuitive nu trebuie folosite în mod
abuziv de către cadrul didactic;
- observarea, urmărirea celor prezentate trebuie să
fie accesibile tuturor copiilor (plasamentul
corespunzător al cadrului didactic);
- explicaţia şi demonstraţia să fie realizate în
funcţie de vârstă, grad de pregătire şi înţelegere
a subiecţilor.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!
Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.
1.2 PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII
Presupune ca, predarea în activitatea de educaţie fizică şi sport să fie

corespunzătoare particularităţilor de vârstă, sex şi pregătire (motrică şi
intelectuală) a subiecţilor implicaţi în activitate. Respectarea acestor
particularităţi este deosebit de importantă şi obligatorie determinând reuşita
Rfinală. De exemplu, în grădiniţă copiii au posibilităţi de lucru mai reduse,
ei au o motricitate mai scăzută, cu indici de rezistenţă şi forţă mai mici. De
aceea este contraindicat să se lucreze de la început cu mingi mari, cu
greutăţi maxime, cu obstacole ridicate prea sus. Posibilităţile subiecţilor
sporesc o dată cu vârsta, cu învăţarea elementelor noi şi perfecţionarea celor
vechi.
21
met o d i c ă
În lecţia de educaţie fizică cadrele didactice trebuie să ţină seama de

particularităţile copiilor, şi în funcţie de acestea să urmărească
individualizarea instruirii privind volumul efortului, numărul şi
complexitatea mijloacelor folosite, durata pauzelor, mijloacele şi metodele
de refacere folosite.
În lecţia de educaţie fizică este aproape imposibil a se realiza la întregul
colectiv al unei clase individualizarea pregătirii, însă, respectarea
principiului accesibilităţii este obligatorie. Pentru aceasta se utilizează
împărţirea elevilor pe grupe de valoare apropiate sau cum este cunoscută
„tratarea diferenţiată a elevilor pe grupe de nivel valoric”.
Accesibilitatea -ca principiu- vizează o multitudine de aspecte, fiecare
cadru didactic în raport cu particularităile concrete ale subiecților cu care
lucrează trebuie să realizeze următoarele operații:
- să selecționeze cu atenție sistemele de acționare (structurile motrice,
actele și acțiunile motrice);
- să stabilească o dozare corespunzătoare a efortului (în funcție de sex
și de nivelul fiecărei grupe valorice);
- să folosească în exersare unii reglatori metodici care pot acelera
însușirea unor acte sau acțiuni motrice;
- să adapteze expunerea (povestirea, explicația) și demonstrația la
nivelul de înțelegere și dezvoltare psihomotrică a subiecților;
- să realizeze diferențiat evaluarea în educație fizică.
Cerințe în respectarea acestui principiu:

- necesitatea cunoașterii permanente a subiecților prin măsurători și
testări inițiale și periodice;
- stabilirea unui ritm adecvat de lucru în funcție de raspunsul
subiecților;
- respectarea regulilor didactice:
• de la simplu la complex (ex.aruncarea la coș: la început se
execută de pe loc, cu două mâini, de la piept apoi cu o mână
deasupra umărului, din săritură, din dribling și apoi din
22
met o d i c ă
diferite unghiuri față de coș). Rolul principal de diferențiere

îl are îndemânarea solicitată în efectuarea acțiunilor motrice.
• de la ușor la greu (ex. Efectuarea unor sărituri peste
obstacole sau de pe obstacole se face crescând treptat
înălțimea lor). Rolul principal de diferențiere îl are forța
necesară efectuării actelor sau acțiunilor motrice. Încet, ceea
ce la un moment dat a fost greu și complex în alt moment
poate deveni ușor și simplu.
• de la cunoscut la necunoscut – se referă la eșalonarea
instruirii astfel încât predarea elementelor noi să se sprijine
pe structurile de exerciții fizice sau cunoștințe însușite în
activitatea anterioară.
să precizezi care sunt operaţiile pe care trebuie să le
realizeze fiecare cadru didactic în raport cu particularităţile
subiecţilor
Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.
Răspunsul corect este:

- să selecționeze cu atenție sistemele de acționare
23
met o d i c ă
(structurile motrice, actele și acțiunile motrice);

- să stabilească o dozare corespunzătoare a
efortului (în funcție de sex și de nivelul fiecărei
grupe valorice);
- să folosească în exersare unii reglatori metodici
care pot acelera însușirea unor acte sau acțiuni
motrice;
- să adapteze expunerea (povestirea, explicația) și
demonstrația la nivelul de înțelegere și
dezvoltare psihomotrică a subiecților;
- să realizeze diferențiat evaluarea în educație
fizică.
.............................................................................
.....................................................................................
.....................................................................................

1.3 PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONȘTIENTE

ȘI ACTIVE
Implică două laturi distincte: participarea conștientă și participarea

activă. (Expl: în scopul dezvoltării fizice cât mai armonioase, se impune
executarea anumitor exerciții fizice. Dacă acestea nu sunt executate corect
( cu amplitudinea indicată, cu număr de repetări crescut, cu viteză optimă)
influența acestora asupra organismului este nesemnificativă și rezultă că nu
sunt realizați indicii corespunzători de dezvoltare.
24
met o d i c ă
Respectarea acestui principiu presupune îndeplinirea

următoarelor cerințe:
- înțelegerea de către subiecți a obiectivelor stabilite pentru
activitatea respectivă. Cadrul didactic trebuie să explice de ce este
necesar un anumit volum de muncă, o anumită succesiune,
intensitate și complexitate a exercițiilor fizice. Trebuie formată o
motivație puternică și corectă privind necesitatea practicării
exercițiilor fizice după anumite norme;
- înțelegerea clară, memorarea structurii exercițiilor care se vor învăța.
Trebuie înțeles mecanismul de bază al acestor acțiuni motrice și
reținerea elementelor acestui mecanism. Deosebit de important este
modul în care cadrul didactic transmite materialul de învățat, cum
știe să-l facă atractiv și accesibil. Pentru elev nu este suficient numai
să știe să execute deprinderea motrică ci și să aleagă soluția cea mai
potrivită în funcție de condițiile concrete și să motiveze această
alegere;
- manifestarea unei atitudini receptive, responsabile pentru însușirea
elementelor tehnice și a cunoștințelor teoretice de predare. Subiectul
trebuie să manifeste inițiativă, să posede independență în alegerea
soluțiilor, să adapteze cele transmise la posibilitățile și
particularitățile sale, să aibă o atitudine critică, dacă este cazul;
- educarea capacității de apreciere obiectivă a propriului randament, a
propriei execuții. Elevul trebuie să se autoaprecieze obiectiv, fără a
supraaprecia sau subaprecia modul de execuție;
- dezvoltarea capacității de a acționa independent.

să precizezi care sunt laturile pe care le implică principiul
participării conştiente şi active.

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
25
met o d i c ă
...........................................................................................
...........................................................................................
Implică două laturi distincte: participarea conștientă

și participarea activă

Subiecte pentru autoevaluare:
Întrebări de autoevaluare
In aceasta sectiune apar intrebarile de autoevaluare finala pentru acest
Modul. La fel ca si in celelalte sectiuni asemanatoare, dupa intrebare va
trebui sa apara o portiune de pagina in care studentul sa poata scrie
raspunsul la intrebare, de exemplu:
1. Care sunt materialele intuitive pe care este indicat să le folosiţi în

faza de învăţare a unor deprinderi motrice sau procedee tehnice?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
26
met o d i c ă
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Materialele intuitive indicate a fi folosite în faza de învăţare a unor
deprinderi motrice sau procedee tehnice sunt: poze, schiţe, kinograme şi în
ultimul timp imagini video
2. Care credeţi că este rolul utilizării materialelor intuitive_?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

Rolul materialelor intuitive este că, stimulează gândirea
executanţilor, care sub îndrumarea cadrului didactic, sunt ajutaţi, orientaţi
pentru a descoperi elementele principale care stau la baza efectuării
deprinderilor respective.
3. Precizaţi care sunt regulile didactice ale principiului accesibilităţii?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Regulile didactice ale principiului accesibilităţii sunt:
- de la simplu la complex
- de la uşor la greu
- de la cunoscut la necunoscut
27
met o d i c ă
4. Ce înţelegeţi prin regula didactică „de la cunoscut la necunoscut”?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Această regulă didactică se referă la eșalonarea instruirii astfel încât
predarea elementelor noi să se sprijine pe structurile de exerciții fizice sau
cunoștințe însușite în activitatea anterioară.
5. Care sunt cerinţele didactice ale principiului participării conştiente

şi active?
..................................................................................................................
...................................................................................................................
....................................................................................................................
....................................................................................................................
……………………………………………………………………………
....................................................................................................................
……………………………………………………………………………..
- înţelegerea de către subiecţi a obiectivelor stabilite pentru activitatea
respectivă;
- înţelegerea clară, memorarea structurii exerciţiilor care se vor
învăţa;
- manifestarea unei atitudini receptive, responsabile pentru însuşirea
elementelor tehnice şi a cunoştinţelor teoretice de predare;
- educarea capacităţii de apreciere obiectivă a propriului randament, a
propriei execuţii;
- dezvoltarea capacităţii de a acţiona independent.
28
met o d i c ă
Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,
căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu
siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi
de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le
clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).
Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.
Rezumatul acestui Modul
Educația și instruirea, în concordanță cu natura umană, sunt și în

prezent “o regulă de bază a procesului formativ care își găsește
fundamentarea în relația dintre capacitatea de învățare-asimilare și procesul
de dezvoltare biologică” (după Adrian Dragnea și colab.)
Principiile didactice ale educației fizice sunt norme, reguli, cerințe
care trebuie respectate în organizarea, exersarea, repetarea acțiunilor motrice
în scopul realizării obiectivelor educației fizice.
Respectarea principiilor prezentate în cadrul acestui modul, precum
și a celor care vor fi descrise ulterior (în modulul următor) asigură obținerea
unor rezultate optime în practicarea exercițiilor fizice. Principiile, fiind
generalizări scoase din practica educației fizice nu sunt de neschimbat, fixe.
Ele se îmbogățesc, se schimbă în funcție de apariția unor noi necesități și
interese educative sau datorită modificării opticii asupra procesului
educativ.
29
met o d i c ă
Bibliografie obligatorie
1. BRATA MARIA (1995) – Metodica educației fizice- Universitatea

Oradea, Oradea
2. CÂRSTEA, GH. (1993) – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Universul, Bucureşti.
3. DRAGNEA, A. şi colab., (2006) – “ Educaţie fizică şi sport-teorie şi
didactică”, Editura FEST, Bucureşti.
4. MITRA, GH., MOGOȘ, AL (1980)- “Metodica educaţiei fizice scolare“,
Bucuresti.
Bibliografie suplimentară (facultativă)

1. CÂRSTEA, Gh. (2000)- „Didactica educaţiei fizice”, ANEFS,
Bucureşti,.
2. DRAGNEA, A. coord. (2002) – „Teoria educaţiei fizice şi sportului”,
Editura FEST, Bucureşti.
3. HERCZEG LEO (1995) - „Teoria şi metodica educaţiei fizice şcolare”,
vol I, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara.
4. ȘICLOVAN, I. (1979) - „Teoria educaţiei fizice scolare, Bucuresti.
30
Mo du l u l 2 – Ed u ca ț i e p si h o m o t ri c ă / E du c a ț i e f i zi c ă ș i
met o d i c ă
2
MODULUL 2:
PRINCIPIILE DIDACTICE ALE
EDUCAŢIEI FIZICE 2
şi aptitudini:
-să denumești cele șase principii didactice ale educației fizice;

- să aplici cerințele acestor principii în cadrul lecțiilor de educație
fizică.
Cuvinte cheie:
Principiu, sistematizare, continuitate, durabilitate.
Modulul 2:PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE 2
......................................................................................................................31
Cuvinte cheie ............................................................................................31
2.1 PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ȘI CONTINUITĂȚII ................33
2.2 PRINCIPIUL ÎNSUȘIRII TEMEINICE (AL DURABILITĂȚII ...36
31
met o d i c ă
2.3. PRINCIPIUL LEGĂRII INSTRUIRII DE CERINȚELE

ACTIVITĂȚII PRACTICE ..................................................................... 38
Subiecte pentru autoevaluare ................................................................... 39
Bibliografie obligatorie.............................................................................. 43
Bibliografie ................................................................................................. 43
32
met o d i c ă
Principiul participării active și conștiente formulează premisa

generală a realizării tuturor celorlalte principii ale educației fizice și sportive
deoarece atitudinea activă și conștientă a subiecților față de activitatea lor
condiționează însușirea și accesibilitatea materialului didactic, trăinicia
cunoștințelor teoretice primite, a deprinderilor și priceperilor motrice.
Activitatea copiilor poate fi doar atunci considerată cu adevărat conștientă
când concordă cu cerințele ce decurg din principiile intuiției, accesibilității
și sistematizării, durabilității. Legătura dintre principii nu poate fi ignorată
iar unitatea dintre acestea duce în final la asigurarea unei eficiențe maxime a
fiecăruia dintre ele.
2.1 PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ŞI

CONTINUITĂŢII
Pe baza acestui principiu, predarea cunoștințelor, deprinderilor și

priceperilor motrice precum și dezvoltarea calităților motrice se face în
concordanță cu obiectivele urmărite atât prin planul de pregătire curentă,
imediată cât și în cele de perspectivă. Deci, acest principiu, exprimă
necesitatea predării integrate a cunoștințelor prin îmbinarea informațiilor
interdisciplinare cu cele transdisciplinare folosind experiența anterioară a
subiectului.
Continuitatea procesului didactic nu vizează numai ritmicitatea

participării elevilor la orele de educație fizică ci se remarcă mai ales prin
logica internă a educației fizice și prin locul ocupat de aceasta în cadrul
disciplinelor formative din planul de învățământ.
33
met o d i c ă
Există câteva cerințe în respectarea acestui principiu:
- eșalonarea și desfășurarea întregului proces instructiv-educativ în

concordanță cu particularitățile de conținut ale programelor de
educație fizică;
- asigurarea formării încă din stadiul inițial al instruirii a unui sistem

de cunoștințe, deprinderi și priceperi necesare ulterior în activitatea
de educație fizică;
- în eșalonarea însușirii componentelor procesului instructiv- educativ

se va ține seama ca materialul nou predat să se sprijine pe
cunoștințele și deprinderile formate în activitatea anterioară și să
contribuie la lărgirea și perfecționarea continuă a pregătirii,
asigurând succesul activității viitoare;
- conținutul procesului de instruire să fie astfel eșalonat încât să se

asigure legătura logică între semestrele anului școlar, între clasele
dintr-un ciclu de învățământ;
- asigurarea unei participări ritmice, fără întreruperi, a subiecților în

procesul de practicare a exercițiilor fizice pe baza unor planuri bine
elaborate.
Este obligatorie evitarea transmiterii informațiilor în mod secvențial, fără

legătură cu cele dobândite în cadrul lecțiilor de educației fizice sau a altor
discipline. Se recomandă ca predarea și învățarea să fie realizate inițial în
mod global, prin asigurarea legăturilor între cunoștințele dobândite anterior
de elev, implicând și valorificând, totodată, capacitatea de generalizare a
elevului.
Respectarea acestui principiu determină formarea deprinderilor de

muncă sistematică, conștiinciozitate, perseverență, întărirea unor trăsături de
voință, etc.
34
met o d i c ă

să enumeri trei cerinţe necesare pentru respectarea
principiului sistematizării şi continuităţii

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
- eșalonarea și desfășurarea întregului proces

instructiv-educativ în concordanță cu
particularitățile de conținut ale programelor de
educație fizică;
- conținutul procesului de instruire să fie astfel

eșalonat încât să se asigure legătura logică între
semestrele anului școlar, între clasele dintr-un
ciclu de învățământ;
- asigurarea unei participări ritmice, fără

întreruperi, a subiecților în procesul de
practicare a exercițiilor fizice pe baza unor
planuri bine elaborate.
(sau alte combinații de trei cerințe)

35
met o d i c ă
2.2 PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE (AL

DURABILITĂŢII)
Pentru rezolvarea numeroaselor situații complexe ce apar în activitatea

de educație fizică este necesară stăpânirea temeinică a celor învățate,
însușite în procesul instructiv-educativ.
Aplicarea acestui principiu presupune ca formarea și dezvoltarea
deprinderilor, priceperilor și aptitudinilor psiho-motrice să vizeze nu atât
realizarea unor sarcini imediate cât utilitatea lor în cadrul activității sociale.
Pentru a se asigura însușirea temeinică a unor acțiuni motrice se
realizează eșalonarea în timp a repetărilor prin alcătuirea unor sisteme de
lecții în care o temă apare într-un număr de 4-6 lecții. Cunoștințele,
deprinderile și priceperile motrice se aplică în practică (în lecțiile de
educație fizică) în cadrul unor ștafete, parcursuri aplicative, jocuri dinamice,
complexe sau structuri de exerciții, etc.
Reușita activității impune respectarea următoarelor cerințe:
- să se asigure fixarea temeinică a cunoștințelor, deprinderilor și
priceperilor motrice și a dezvoltării calităților motrice în paralel cu
creșterea indicilor funcționali ai organismului și a celor de
dezvoltare fizică. Această cerință se realizează prin asigurarea unui
număr corespunzător, suficient de repetări a actelor și acțiunilor
motrice;
- să se realizeze exersarea continuă și în condiții cât mai variate a
deprinderilor și priceperilor motrice însușite;
- într-un timp scurt să nu fie programată însușirea unui număr prea
mare de deprinderi motrice. Consolidarea oricărui stereotip dinamic
presupune un timp relativ îndelungat de repetare;
- periodic să se realizeze verificarea gradului de pregătire a subiecților
(prin probe, norme de control și concursuri).
36
met o d i c ă
Cadrul didactic trebuie să repete acțiunile motrice, deprinderile

motrice însușite de cât mai multe ori, în condiții cât mai variate și să
formeze elevilor cunoștințe legate de tehnicile și metodele de lucru
pentru ca, ulterior, aceștia să poată desfășura o activitate independentă,
pe tot parcursul vieții.
Trebuie precizat că respectarea acestui principiu nu poate fi dovedită
imediat ci doar în timp.
să precizezi două cerinţe didactice ale principiului însuşirii
temeinice

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

- într-un timp scurt să nu fie programată însușirea
unui număr prea mare de deprinderi motrice.
Consolidarea oricărui stereotip dinamic
presupune un timp relativ îndelungat de
repetare;
- periodic să se realizeze verificarea gradului de
pregătire a subiecților (prin probe, norme de
control și concursuri).
(sau alte combinații de două cerințe)
37
met o d i c ă

2.3. PRINCIPIUL LEGĂRII INSTRUIRII DE CERINŢELE

ACTIVITĂŢII PRACTICE
- poartă denumirea și de „principiul modelării”.
Instruirea subiecților trebuie să fie realizată în așa fel încât să fie
utilă activității și vieții copiilor. Întregul sistem de cunoștințe teoretice,
deprinderi sau priceperi motrice, calități motrice trebuie să fie valorificat în
practică, deci, să poată fi folosit ori de câte ori este nevoie.
Instruirea are întotdeauna un caracter concret, strâns legat, în concordanță
cu practica.
Conținutul predat trebuie să se raporteze la experiențele posibile,
elevul fiind conștientizat asupra importanței și aplicabilității practice a celor
însușite. În educație fizică, trecerea de la a cunoaște, a ști, la aceea de a fi
capabil să transpui în practică acele lucruri reprezintă însăși finalitatea
procesului instructiv- educativ și impune din partea elevului corelări ale
cunoștințelor dobândite anterior și aplicarea acestora în condiții practice
diferite cum ar fi: ștafete, parcursuri aplicative, jocuri dinamice, jocuri
sportive, etc.
În concluzie, deprinderile sau priceperile motrice formate trebuie să
poată fi valorificate ori de câte ori situația cotidiană o impune.
Pornind de la toate aspectele discutate anterior pot fi enunțate
funcțiile principiilor didactice (după Drăgan, A și colab.):
- orientează demersul didactic în funcție de obiectivele stabilite;
- normează activitatea practică, prin impunerea respectării unor reguli
psiho-pedagogice specifice domeniului de activitate;
- recomandă abordări specifice în raport cu anumite situații de
învățare cunoscute;
38
met o d i c ă
- reglează activitatea cadrului didactic în funcție de nivelul îndeplinirii

obiectivelor propuse.
In aceasta sectiune apar intrebarile de autoevaluare finala pentru acest
Modul. La fel ca si in celelalte sectiuni asemanatoare, dupa intrebare va
trebui sa apara o portiune de pagina in care studentul sa poata scrie
raspunsul la intrebare, de exemplu:
1. Cum se recomandă să fie realizată predarea şi învăţarea în lecţiile de

educaţie fizică ?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Se recomandă ca predarea și învățarea să fie realizate inițial în mod

global, prin asigurarea legăturilor între cunoștințele dobândite anterior de
elev, implicând și valorificând, totodată, capacitatea de generalizare a
elevului.
39
met o d i c ă
2. Ce determină respectarea principiului sistematizării şi continuităţii?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Respectarea acestui principiu determină formarea deprinderilor de
muncă sistematică, conștiinciozitate, perseverență, întărirea unor trăsături de
voință.
3. Cum se realizează însuşirea temeinică a unor acţiuni motrice?

............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Pentru a se asigura însușirea temeinică a unor acțiuni motrice se
realizează eșalonarea în timp a repetărilor prin alcătuirea unor sisteme de
lecții în care o temă apare într-un număr de 4-6 lecții.
4. Care este scopul repetării multiple şi în condiţii cât mai variate a

acţiunilor şi deprinderilor motrice însuşite, pe o perioadă mai lungă de
timp?
............................................................................................................
.............................................................................................................
40
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Cadrul didactic trebuie să repete acțiunile motrice, deprinderile
motrice însușite de cât mai multe ori, în condiții cât mai variate și să
formeze elevilor cunoștințe legate de tehnicile și metodele de lucru
pentru ca, ulterior, aceștia să poată desfășura o activitate independentă,
pe tot parcursul vieții.
5. Care sunt funcţiile principiilor didactice în educaţie fizică (după

Dragnea A,)?
............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
………………………………………………………………………..
Funcțiile principiilor didactice (după Drăgan, A și colab.) sunt:
- orientează demersul didactic în funcție de obiectivele stabilite;
- normează activitatea practică, prin impunerea respectării unor reguli
psiho-pedagogice specifice domeniului de activitate;
- recomandă abordări specifice în raport cu anumite situații de
învățare cunoscute;
- reglează activitatea cadrului didactic în funcție de nivelul îndeplinirii
41
met o d i c ă

acest Modul.
acest Modul.
Rezumatul acestui Modul:

După cum vă spuneam în cadrul acestui modul, principiile didactice
ale educaţiei fizice sunt norme, reguli, cerinţe care trebuie respectate în
organizarea, exersarea acţiunilor motrice în scopul realizării obiectivelor
educaţiei fizice propuse. Trebuie să ştiţi că, ori de câte ori, au apărut
obiective noi sau legi noi în cadrul procesului de învăţământ a fost necesară
o reconsiderare a principiilor didactice ale educaţiei fizice.
Educaţia fizică nu este doar o activitate pedagogică ci şi una
fiziologică şi socială, deoarece nu urmăreşte doar însuşirea unor cunoştinţe,
deprinderi şi priceperi motrice ci şi efecte biologice ca întărirea stării de
sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă precum şi dezvoltarea şi
perfecţionarea aptitudinilor psiho-motrice de bază. Deci, principiile
didactice ale educaţiei fizice sunt strîns legate de principiile altor discipline.
42
met o d i c ă
Bibliografie obligatorie
1. BRATA MARIA (1995) – Metodica educației fizice- Universitatea
Oradea, Oradea
2. CÂRSTEA, GH. (1993) – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Universul, Bucureşti.
3. DRAGNEA, A. şi colab., (2006) – “ Educaţie fizică şi sport-teorie şi
Bibliografie suplimentară (facultativă)

1. CÂRSTEA, Gh.- „Didactica educaţiei fizice”, ANEFS, Bucureşti, 2000.
2. DRAGNEA, A. coord. (2002) – Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura FEST, Bucureşti.
3. HERCZEG LEO- Teoria şi metodica educaţiei fizice şcolare, vol I,
Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 1995.
43
Mo du l u l 3 – D e n u m i r ea d i s c i p l i n e i
3
MODULUL 3: METODELE DE INSTRUIRE
ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ
şi aptitudini:
-să cunoști metodele de instruire în educația fizică;

-să selectezi și să utilizezi în cadrul lecțiilor practice acele metode
care sunt în concordanță cu particularitățile colectivului la care îți
desfășori activitatea.
Cuvinte cheie:
Metodă, criterii, instruire propriu-zisă, tipuri de exersare.
Modulul 3:METODELE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ...45

Cuvinte cheie: ...........................................................................................45
3.1 CLASIFICAREA METODELOR ......................................................47
45
3.2 METODELE DE INSTRUIRE PROPRIU-ZISĂ ÎN EDUCAȚIE

FIZICĂ ....................................................................................................... 49
Bibliografie ................................................................................................. 56
46
Metoda presupune un program după care se reglează acțiunile

practice și intelectuale în scopul realizării unor obiective. Acest program de
reglare vizează atât activitatea specialistului, care transmite informațiile, cât
și pe cele ale beneficiarului, a celui care le recepționează (în cazul nostrul
copiii din învățământul preșcolar și primar).
Metoda provine din termenul de referință „methodes”, de origine
greacă care înseamnă: metha- către, spre și odos- cale, drum. Deci, metoda
nu este altceva decât calea, drumul de urmat pentru atingerea obiectivelor
propuse, ea variind în funcție de natura obiectivelor. În consecință, metoda
reprezintă un anumit fel de a proceda, în funcție de fazele pe care le implică
procesul de instruire. În educație fizică și sport există un sistem de metode,
unele clasice și altele moderne. Aceste metode din domeniul nostru sunt:
- metode de instruire propriu-zisă
- metode de educație
- metode de corectare a greșelilor de execuție
- metode de verificare și apreciere
- metode de refacere a capacității de efort.
3.1 CLASIFICAREA METODELOR
Clasificarea metodelor de instruire în educaţie fizică s-a realizat în

funcţie de anumite criterii. Astfel, unul dintre criteriile de clasificarea a
metodelor este după modul de utilizare a informaţiei. Acestea se împart
în:
1.Metode verbale care cuprind:
- explicaţia
- expunerea
- prelegerea
- povestirea
47
- convorbirea
- brainstormingul
- studiul de caz
- problematizare
- algoritmizare
1. Metode nonverbale:
- exersare
- evaluare practică
- intuitive: demonstraţia, observarea execuţiei, materiale iconografice.
O altă clasificare, realizată de Dragnea, A. şi colab. este:
După extensia sferei de aplicare:
- generale
- particulare
- relaţia efort-odihnă
- parte-întreg (analogie, modelare)
După funcţia didactică:
- predare
- învăţare
- fixare
- consolidare
- verificare şi apreciere
După modul de administrare a experienţei:
- algoritmice
- euristice
- modelare
După formele de organizare a activităţii:
- individuale
- frontale
- pe grupe omogene
- pe cupluri
- pe compartimente
48

să precizezi care sunt metodele clasificate după funcţia
didactică?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
..........................................................................................

- predare
- învăţare
- fixare
- consolidare
- verificare şi apreciere
3.2. METODELE DE INSTRUIRE PROPRIU-

ZISĂ ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ
După cum am precizat în partea introductivă a acestui modul, în

educație fizică și sport există un sistem de metode, unele clasice
și altele moderne, pe care le-am enunțat anterior. Dintre acestea
vom aborda pe larg, în continuare, metodele de instruire propriu-
zisă în educație fizică.
49
Metodele de instruire propriu-zisă vizează în educația fizică

următoarele obiective specifice:
- însușirea, consolidarea sau perfecționarea cunoștințelor,
deprinderilor și priceperilor motrice;
- dezvoltarea calităților motrice;
- influențarea indicilor de dezvoltare fizică;
- însușirea unor cunoștințe de specialitate;
- formarea capacității de practicare independent a exercițiilor fizice.
Subsistemul de instruire este format din:

I. Metode verbale
II. Metode intuitive
III. Metode practice
I. Metodele verbale în educația fizică sunt următoarele:

1. Expunerea verbală, realizată prin limbaj, trebuie să fie
accesibilă nivelului de înțelegere a colectivelor de subiecți. Ea
cuprinde:
a) Povestirea este folosită la subiecții de vârstă mică, până la 8-9
ani. Ea trebuie să fie sugestivă și să se bazeze pe realități
cunoscute de copii fie direct din viața cotidiană fie din mijloacele
mass-media.
b) Explicația este foarte importantă în instruirea copiilor de vârstă
școlară, ea trebuind să fie clară, logică, concisă și oportună. În
relația cu demonstrația ea poate să preceadă, să însoțească sau să
urmeze acesteia.
c) Prelegerea se folosește cu precădere în învățământul superior,
însă este recomandată și la clasele terminale de liceu. La baza
înțelegerii stă o argumentare științifică a temelor abordate.
2. Conversația – se referă la dialogul permanent pe care cadrul
didactic îl poartă cu cei implicați în procesul de instruire și educație (elevii).
Se poate dialog ape problemele obiectivelor instruirii, modalităților de
50
evaluare, cauzele greșelilor de execuție, nivelul de înțelegere a procedeelor

metodice folosite în predare, etc.
3. Studiul individual trebuie îndrumat, orientat și controlat de
cadrul didactic, pe probleme specific educației fizice.
4. Brain stormingul se folosește mai rar, la niveluri mai mari.
II. Metode intuitive

- ajută la formarea unei reprezentări clare despre ceea ce urmează să
se învețe. Există trei principale metode intuitive:
1. Demonstrația- se folosește în strânsă legătură cu explicația sau
povestirea (la vârste mici). Ea reprezintă cea mai eficientă metodă intuitivă
de instruire, condiția fiind să fie realizată corect. Sunt două procedee
metodice prin care se poate realize demonstrația:
- nemijlocită- când este realizată de conducătorul procesului
instructiv-educativ;
- mijlocită- realizată de un subiect din cadrul grupului care stăpânește
foarte bine tehnica de execuție a unor acte sau acțiuni motrice.
2. Folosirea unor material iconografice se recomandă în special când
demonstrația nu poate fi realizată la nivel de model. Se realizează prin
folosirea a două tipuri de material iconografice:
clasice (planșe, scheme, grafice, etc) și moderne (diapozitive, filme, casete
video, etc.)
3. Observarea execuției altor subiecți – se realizează în cadrul
lecțiilor de educație fizică prin urmărirea atentă de către colectiv a
evoluțiilor unor membrii ai acestuia. Această observare vizează în
majoritatea cazurilor desprinderea aspectelor esențiale positive ale execuției,
dar și a celor negative, fapt care indică și nivelul de conștientizare a
execuției corecte.
III. Metoda practică

Există o singură și unică metodă practică prin care subiecții își
însușesc ceea ce se predă și anume metoda exersării (mai poartă denumirea
51
și de metoda repetării). Implică repetarea sistematică, conștientă, continuă

efectuată cu scopul îndeplinirii unor obiective precise.
Exersarea în domeniul nostru are mai multe tipuri:
a) Exersarea pentru formarea deprinderilor și priceperilor motrice care
poate avea următoarele variante:
- exersarea unei singure deprinderi sau priceperi motrice, numită și
exersare independentă se întâlnește în mod frecvent în primele faze ale
formării acestora. Exersarea se poate realize global și parțial. De regulă, se
începe cu exersarea global, în întregime a deprinderii motrice respective și
apoi pentru finisarea tehnicii de execuție a unor părți component esențiale
ale deprinderii se trece și la exersarea parțială, analitică (numai dacă este
cazul). Pentru început, poate fi realizată în condiții ușurate (elan redus,
mingi mai ușoare) sau într-un ritm mai lent.
- Exersarea mai multor deprinderi sau priceperi motrice numită și
exersare simultană presupune legarea, înlănțuirea unui număr de acțiuni în
concordanță cu cerințele pe care le solicită concursurile sportive sau alte
activități practice.
b) Exersarea pentru dezvoltarea – educarea calităților motrice se
realizează diferențiat pentru fiecare calitate motrică. Astfel avem:
- exersarea pentru dezvoltarea-educarea vitezei
- exersarea pentru dezvoltarea-educarea îndemânării
- exersarea pentru dezvoltarea-educarea rezistenței
- exersarea pentru dezvoltarea-educarea forței
c) Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice
Acest tip de exersare se realizează în special în veriga a-III-a
din lecția de educație fizică dar și pe parcursul altor verigi. În veriga
a treia se realizează complexe de 6-8 exerciții efectuate liber, cu
obiecte (mingi, eșarfe, corzi, bastoane) cu partener (în perechi) sau la
aparate (bancă de gimnastică, scară fixă, etc).
52
1. Precizaţi care sunt metodele după criteriul formelor de organizare a

activităţii?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
- individuale
- frontale
- pe grupe omogene
- pe cupluri
- pe compartimente
2. Care sunt obiectivele specifice pe care le vizează metodele de

instruire propriu-zisă în educaţie fizică?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
53
.............................................................................................................
………………………………………………………………………
……………………………………………………………………….
- însușirea, consolidarea sau perfecționarea cunoștințelor,
deprinderilor și priceperilor motrice;
- dezvoltarea calităților motrice;
- influențarea indicilor de dezvoltare fizică;
- însușirea unor cunoștințe de specialitate;
- formarea capacității de practicare independent a exercițiilor fizice.
3. Enumeraţi metodele verbale

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
- Expunerea verbală;
- Conversaţia;
- Studiul individual;
- Brain stormingul.
4. Care sunt procedeele metodice prin care se poate realiza

demonstraţia?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
54
.............................................................................................................
Procedee metodice prin care se poate realize demonstrația sunt:
- nemijlocită- când este realizată de conducătorul procesului
instructiv-educativ;
- mijlocită- realizată de un subiect din cadrul grupului care stăpânește
foarte bine tehnica de execuție a unor acte sau acțiuni motrice.
5. Precizaţi care sunt tipurile de exersare din domeniul nostru?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Tipurile de exersare din domeniul educaţiei fizice sunt:
- Exersarea pentru formarea deprinderilor și priceperilor motrice
- Exersarea pentru dezvoltarea – educarea calităților motrice
- Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice

acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi
dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul
teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E
simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele
nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul Activităţii tutoriale
(AT).
acest Modul.
55

În cadrul acestui modul am încercat să vă prezint metodele de
instruire în educaţie fizică, cu accent pe: clasificarea metodelor, după
diferite criterii şi pe metodele de instruire propriu-zisă. După cum aţi
observat, metodele de instruire propriu-zisă în educaţie fizică se împart în:
metode verbale, intuitive şi practice pe care le-am tratat mai pe larg anterior.
Important de reţinut este că metoda are un caracter multifuncţional şi
poate conduce la realizarea mai multor obiective, de tipuri diferite, în ceea
ce priveşte dezvoltarea fizică, a capacităţii de efort, a calităţilor motrice, etc.
Măiestria cadrului didactic este dată de alegerea uneia sau a alteia
dintre metode şi aplicarea acestora în diferite combinaţii sau sub forma
procedeelor metodice. Această alegere a utilizării metodelor trebuie făcută
obligatoriu în funcţie de colectiv, de nivelul de dezvoltare fizică şi psiho-
motrică a acestora precum şi de condiţiile în care se desfăşoară lecţiile de
educaţie fizică (condiţii materiale, climaterice, etc).
Complexitatea activităţii de educaţie fizică impune pentru realizarea
unei activităţi formative eficiente o mare diversificare a metodelor de
instruire folosite în cadrul lecţiilor de educaţie fizică.
BIBLIOGRAFIE
1. BANGĂ LUPU, J. şi colab.(2008)- „Metodica predării educaţiei fizice
în ciclul primar”, Editura „Gheorghe Alexandru, Craiova.
2. CĂTĂNEANU, S., (2003) – „Educaţia fizică în învăţământul primar-
Teorie şi metodica predării”, ediţia a-II-a, Editura Sitech, Craiova.
3. CÂRSTEA, GH. (1993) – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi
sportului, Editura Universul, Bucureşti.
4.CERGHIT, I. (1999) – „Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
5.DRAGNEA, A. şi colab., (2006) – “ Educaţie fizică şi sport-teorie şi
56
met o d i c ă
4
MODULUL 4: DEPRINDERILE MOTRICE
DE BAZĂ
şi aptitudini:
-să conștientizezi importanța și necesitatea însușirii deprinderilor

motrice de către fiecare persoană;
-să identifici, în cadrul lecțiilor practice, greșelile care por să apară în
timpul învățării deprinderilor motrice de bază.
Cuvinte cheie:
Deprinderi motrice, etapele deprinderilor, mers, alergare, săritură,
aruncare.
Modulul 4: DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ.................................57

Cuvinte cheie: ...........................................................................................57
57
met o d i c ă
4.1.ETAPELE FORMĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE; TIPURI

DE DEPRINDERI MOTRICE ................................................................. 60
4.2 DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ............................................... 62
Teste grilă de autoevaluare ...................................................................... 66
Bibliografie ................................................................................................. 69
58
met o d i c ă
Numeroși specialiști din domeniul educației fizice au încercat să

definească, cît mai cuprinzător, deprinderile motrice care stau la baza tutuor
acțiunilor de mișcare realizate de oameni. Astfel, după Knapp, B. (1963)
ele reprezintă „ abilități dobândite, care permit obținerea unor rezultate
optime, cu maximum de siguranță și minim de cheltuială energetică”.
Epuran M. Consideră că deprinderile motrice reprezintă „calități ale actelor
motrice învățate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuție”.
Deci, deprinderile motrice sunt componente aleprocesului
instructiv-educativ care se învață, se consolidează și în final se
perfecționează (automatizează).
Deprinderile motrice se dobândesc, se formează inițial (în special
cele de bază) în practica vieții, începând cu perioada copilăriei și continuând
cu procesul de instruire special organizat în cadrul educației fizice școlare.
Deprinderile motrice de bază (mersul, alergarea, săritura şi
aruncarea) reprezintă fondul motric principal al unei persoane cu o sferă
largă de aplicativitate în activitatea cotidiană.
Datorită importanţei deosebite pe care o au deprinderile motrice de
bază în viaţa fiecărui copil (şi nu numai ), trebuie ca, toţi factorii implicaţi
în educarea şi instruirea acestora (mă refer aici la familie, educatoare,
învăţătoare, profesori de educaţie fizică) să acţioneze cu toate mijloacele de
care dispun fiecare pentru învăţarea corectă şi consolidarea acestor
deprinderi.
59
met o d i c ă
4.1. ETAPELE FORMĂRII

DEPRINDERILOR MOTRICE; TIPURI
DE DEPRINDERI MOTRICE
Etapele (fazele) formării deprinderilor motrice sunt prezentate și

clasificate de specialiștii domeniului educație fizică și sport după mai multe
puncte de vedere din care sunt abordate: fiziologic, psihologic, metodic.
Din punct de vedere metodic există trei etape în formarea
deprinderilor motrice:
a) Etapa I
Aceasta reprezintă etapa inițierii în bazele tehnice de execuție a
deprinderilor motrice. Urmărește în primul rând, formarea unei
reprezentări corecte, clare despre deprinderile motrice care urmează a fi
învățate.
Crearea reprezentării corecte se realizează cu ajutorul demonstrației
și explicației. Demonstrarea unei mișcări, a unei deprinderi oferă “o
imagine” a elementelor component ale mișcării cu succesiunile lor.
Folosirea explicațiilor date de cadrul didactic asigură o mai bună atenționare
alor, pe o anumită problem, pe sarcina cea mai importantă, care reprezintă
fondul învățării. După formarea reprezentării corecte se trece la inițierea în
tehnica mișcării respective.
b) Etapa II
Este etapa consolidării, fixării deprinderilor motrice
Fixarea se realizează în condițiile repetării multiple a deprinderii
motrice, a elementului sau exercițiului întreg.
Repetarea îndelungată a exercițiilor, a deprinderilor motrice, face ca
treptat, execuția greoaie și puțin cursivă (caracteristică începutului) să se
realizeze cu ușurință și coerență, calitatea execuției îmbunătățindu-se. La
început, se observă o precipitare în tot ce se execută, respirația și circulația
60
met o d i c ă
sunt deosebit de intense, scade în general capacitatea organismului la efort.

Atingerea unui înalt nivel de execuție asigură un ritm crescut, o amplitudine
mare, acuratețe și expresivitatea mișcării.
c) Etapa a III-a
Reprezintă etapa perfecționării, automatizării deprinderii
motrice.
Se realizează printr-o activitate de repetare perseverentă ce
urmărește întărirea deprinderilor motrice, automatizarea lor. Are ca și
obiective:
- lărgirea variantelor de execuție a fiecărei deprinderi;
- exersarea deprinderii în condiții cât mai variate și apropiate de cele
întâlnite în practică (mai ales în competiții);
- includerea deprinderii într-o înlănțuire de alte deprinderi și
executarea acestor combinații cu ușurință, cursivitate și eficiență.
În continuare voi prezenta, pe scurt, clasificarea deprinderilor motrice în
funcție de nivelul de automatizare, de finalitatea lor și de nivelul participării
sistemului nervos la formarea și valorificarea acestora.
Categorii (tipuri) de deprinderi motrice:
în funcție de nivelul de automatizare avem:
- elementare - care sunt complet automatizate (deprinderi cu caracter
ciclic: mers, alergare, înot, ciclism, etc.);
- complexe – parțial automatizate (deprinderi aciclice: gimnastică,
săritură, aruncări, box, lupte, în special jocurile sportive)
după finalitatea lor:
- de bază și utilitar-aplicative- cele necesare în activitatea cotidiană și
în cea sportivă;
- specifice ramurilor și probelor sportive- elemente și procedee
tehnice din ramuri și probe sportive.
după nivelul participării sistemului nervos la formarea și
valorificarea lor avem deprinderi:
- propriu-zise- obținute prin repetări stereotipe și efectuate de un
număr foarte mare de ori (deprinderi din gimnastică, patinaj, etc.)
61
met o d i c ă
- perceptiv-motrice- învățarea este influențată de ambianță (deprinderi

din oină, tir, jocurile copiilor)
- inteligent-motrice- sunt cele unde apare „adversarul”, care este
opozitiv și intensiv (deprinderi din jocurile sportive, lupte, judo,
scrimă, box, etc.)

să precizezi care sunt etapele formării deprinderilor motrice?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Etapa I- etapa inițierii în bazele tehnice de execuție a

deprinderilor motrice
Etapa a-II-a - etapa consolidării, fixării deprinderilor
motrice
Etapa a-III-a - reprezintă etapa perfecționării,
automatizării deprinderii motrice

4.2. DEPRINDERILE MOTRICE DE BAZĂ
După cum vă precizam în partea de introducere a acestui modul

deprinderile motrice se dobândesc, se formează inițial (în special cele de
bază) în practica vieții, începând cu perioada copilăriei și continuând cu
procesul de instruire special organizat în cadrul educației fizice școlare.
62
met o d i c ă
Deprinderile motrice de bază sunt: mersul, alergarea, săritura,

aruncarea.
Mersul
Este o formă de deplasare care constă din deplasarea corpului printr-
o succesiune de pași care variază în funcție de modul în care se cere
executarea deplasării.
Mișcarea se execută cu spatele drept, prin îndreptarea coloanei
vertebrale, gâtul ușor pe spate, pieptul scos în afară, capul cu bărbia ușor
îndreptate oblic-sus. Brațele se mișcă natural, liber, dar activ din articulația
scapulo-humerală. Vârful piciorului ia primul contact cu solul, pasul este
mai lung și ferm, coordonat cu mișcarea brațelor.
Greșeli care pot să apară:

- mișcarea neeconomicoasă a trunchiului datorită oscilațiilor în plan
vertical și orizontal;
- capul aplecat pe spate sau înainte cu privirea în jos;
- umerii ridicați;
- mișcarea exagerată a brațelor înainte, lateral sau înapoi ori rigiditate
în mișcarea acestora;
- deplasarea cu vârfurile picioarelor, “târșirea” picioarelor sau mersul
tropotit;
- lipsa coordonării dintre mișcarea brațelor și cea a picioarelor, ritm
defectuos;
- necoordonarea mersului cu respirația.
Alergarea
Reprezintă tot un mod de deplasare a corpului în tempo și cu viteză
variată, la care intervine o mică fază de zbor, atunci când se face trecerea de
pe un picior pe altul.
Alergarea corectă se face cu o ușoară înclinare a trunchiului înainte,
ridicarea genunchilor sus, rularea completă și elastică a tălpilor pe sol,
balansarea alternativă a brațelor înainte și înapoi, ușor îndoite, cu degetele
63
met o d i c ă
flexate; mișcarea brațelor fiind coordonată cu cea a picioarelor. Inspirația se

face pe nas iar expirația pe gură.

- mișcarea neeconomicoasă a trunchiului în plan vertical
sau orizontal;
- extensia exagerată a capului;
- mișcarea defectuoasă a brațelor, care se balansează lateral sau înapoi
ori se țin lipite de trunchi, rigide;
- așezare incorectă a tălpii pe sol, ceea ce face ca faza de sprijin să fie
prea lungă față de cea de zbor, vârfurile picioarelor orientate spre
interior;
- lipsa coordonării dintre mișcarea brațelor și cea a picioarelor, ritm
defectuos;
- inspirație defectuoasă pe gură, alergare cu gura deschisă.
Consolidarea deprinderilor de alergare se realizează prin jocuri de mișcare
cu accent pe dezvoltarea vitezei (reacție, execuție, repetiție).
Variantele de alergare sunt clasificate după diferite criterii cum ar fi: modul
de realizare, scopul urmărit, materialul folosit.
Săritura
Prin săritură se înțelege desprinderea bruscă de la sol și ridicarea
corpului în aer, pentru scurt timp, prin deplasarea în înălțime sau lungime,
urmată de revenirea pe loc sau trecerea peste un obstacol.
Săriturile pot fi executate: cu desprinderi de pe sol simple sau
repetate, cu picioarele apropiate sau depărtate, cu îndoirea genunchilor
înainte sau cu ducerea gambelor înapoi; cu înălțarea corpului pe vertical și
cu aterizare pe ambele picioare. Săriturile pot fi combinate în difrite feluri.
Clasificarea săriturilor după Săvulescu I.:
• săritură dreaptă
• săritură cu îndoirea genunchilor:
- înainte
64
met o d i c ă
- cu gambele înapoi
• săritură cu depărtarea picioarelor:
- lateral
- înainte-înapoi (antero-posterior)
• săritură ca mingea:
- cu îndoirea genunchilor
- cu întoarcere la stânga și la dreapta
- cu diferite poziții și mișcări de brațe
• săritură cu deplasare
- înainte
- înapoi
- cu întoarcere 90 grade, 180, 360 la stânga și la dreapta
• săritură cu trecere peste obstacole mici, la distanțe mici
• săritură cu atingerea unui obiect
- cu brațul întins
- cu capul
Aruncarea- prinderea mingii (sau a altor obiecte)

Aruncarea este acțiunea de azvârlire sau de lansare a unui obiect,
căruia i s-a imprimat o mișcare lentă sau rapidă și o anumită viteză pentru a
ajunge la o distanță oarecare, la țintă fixă sau mobilă.
Se execută din pozițiile: stand, stand depărtat sau stand cu piciorul
stâng înainte, cu toate articulațiile ușor flectate, spatele ușor rotunjit, brațele
relaxate, palmele ținute căuș, în față la nivelul taliei sau pieptului. Obiectul
este lansat sau aruncat prin imprimarea unei mișcări lente sau rapide,
realizată prin balansarea brațelor de jos în sus, oblic-sus, concomitent cu
îndoirea și întinderea genunchilor.
- poziție inițială deficitară;
- rigiditate în mișcare;
- neaprecierea corectă a distanței în aruncările la țintă;
65
met o d i c ă
- nu dozează bine intensitatea cu care se aruncă.

Prinderea mingii (sau a altui obiect) este o acțiune de recuperare a
unui obiect transmis de un partener, ricoșat din perete, panou, sol, etc. Se
execută din pozițiile stand sau stand depărtat, cu articulațiile ușor flectate,
cu palmele în formă de căuș, dar depărtate, ținute la nivelul taliei pentru ca
împreună cu degetele să cuprindă obiectul pe o porțiune cât mai mare.
Greșeli frecvente:
- poziția defectuoasă a trunchiului, prin îndoirea accentuată înainte sau
menținerea trunchiului drept;
- brațe rigide, întinse înainte, cu palmele mult depărtate;
- picioarele întinse, greutatea corpului repartizată pe calcâie.
Rularea este o acțiune de deplasare în pantă sau pe o suprafață plană,
prin rotirea obiectului.
Se execută din stand, așezat, ghemuit, pe genunchi, cu trunchiul ușor
aplecat înainte, cu degetele răsfirate și palmele apropiate în formă de căuș
pentru a cuprinde obiectul pe o porțiune cât mai mare. Brațele ușor flectate
din articulație trebuie să imprime obiectului o mișcare de împingere.
Greșeli:
- încleștarea degetelor pe obiect;
- aruncarea acestuia în locul lansării prin rulare pe sol.
Teste grilă pentru autoevaluare:

1. Care este etapa I a formării deprinderilor motrice?:
a) etapa consolidării
b) etapa învățării
c) etapa automatizării
66
met o d i c ă
d) etapa perfecționării.
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
2. După nivelul de automatizare, deprinderile motrice pot fi:

a) elementare și complexe
b) de bază și utilitar-aplicative
c) propriu-zise
d) perceptiv-motrice
3. Deprinderea motrică de bază este:

a) mersul în echilibru
b) târârea
c) alergarea
d) transportul de obiecte
4. Greșelile care pot apare în învățarea mersului sunt?

a) privirea înainte, spatele drept
b) brațele mișcate natural pe lângă corp
c) capul aplecat pe spate sau înainte, privirea în jos
d) vârful piciorului ia primul contact cu solul
5. Etapa consolidării deprinderilor motrice se axează pe:

a) învățarea deprinderilor motrice
b) automatizarea deprinderilor motrice
c) repetarea, consolidarea deprinderilor motrice
d) perfecționarea deprinderilor motrice
6. Alergarea corectă se realizează prin:

a) mișcarea exagerată a capului
b) balansarea brațelor lateral sau înapoi
c) vârfurile picioarelor orientate spre interior
d) balansarea alternativă a brațelor înainte și înapoi
7. Aruncarea mingii este o acțiune de:

a) mers și alergare
b) săritură
c) recuperare a unui obiect transmis
d) azvârlire sau de lansare a unui obiect
67
met o d i c ă
8. Obiectivele etapei a-III-a a formării deprinderilor motrice sunt:

a) învățarea deprinderilor motrice
b) învățarea unor acțiuni motrice
c) exersarea deprinderii în condiții cât mai variate
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ..........
9. Deprinderile propriu-zise sunt cele:

a) în care învățarea este influențată de ambianță
b) obținute prin repetări stereotipe
c) din jocurile copiilor
d) unde apare adversarul
10. Prin săritură se înțelege:

a) desprinderea bruscă de la sol
b) balansarea alternativă a brațelor și ridicarea piciorului
c) desprinderea bruscă de la sol, ridicarea corpului în aer
urmată de revenirea pe loc
d) aterizarea pe vârfurile picioarelor
Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:
Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. b 6. d
2. a 7. d
3. c 8. c
4. c 9. b
5. c 10. c

După cum precizam și în partea de introducere a acestui modul
trebuie să rețineți că deprinderile motrice sunt componente ale procesului
instructiv-educativ care se învață, se consolidează și în final se
perfecționează (automatizează).
Deprinderile motrice nu sunt înnăscute, sunt elemente ale activității
voluntare a omului. Exercițiul fizic repetat sistematic și continu este
principalul excitant care contribuie la formarea legăturilor temporale, a
68
met o d i c ă
stereotipurilor dinamice, a reflexelor condiționate. Stereotipul dinamic

dispare în condițiile în care excitanții care i-au dat naștere nu se repetă cu
regularitate. Deprinderile motrice sunt unice și ireversibile deci, nici o
deprindere motrică nu seamănă cu o altă deprindere motrică. Ele poartă
amprenta particularităților individuale ale subiecților.
BIBLIOGRAFIE
1. BANGĂ LUPU, J. şi colab.(2008)- „Metodica predării educaţiei fizice în

ciclul primar”, Editura „Gheorghe Alexandru, Craiova.
3. CÂRSTEA, GH. (1993) – „Teoria şi metodica educaţiei fizice şi
sportului”, Editura Universul, Bucureşti.
4. IULIAN SĂVESCU (2008) – „Proiectarea demersului didactic la
educație fizică pentru învățământul primar”, Editura Aius, Craiova.
69
met o d i c ă
5
MODULUL 5: DEPRINDERILE MOTRICE
UTILITAR-APLICATIVE
şi aptitudini:
-să cunoști deprinderile motrice utilitar-aplicative;

-să analizezi execuția unor deprinderi motrice utilitar-aplicative din
punct de vedere tehnic;
Cuvinte cheie:
Deprinderi motrice utilitar-aplicative, cățărare, escaladare, târâre,
priceperi motrice.
Modulul 5: DEPRINDERI MOTRICE UTILITAR-APLICATIVE ....71

Cuvinte cheie: ...........................................................................................71
5.1. DEPRINDERILOR MOTRICE APLICATIV-UTILITARE .........73
5.2. PRICEPERILE MOTRICE ...............................................................77
71
met o d i c ă

Teste grilă de autoevaluare ...................................................................... 78
Bibliografie ................................................................................................. 82
72
met o d i c ă
În modulul 4 am tratat, pe larg, deprinderile motrice de bază,

precum şi etapele (fazele) formării acestora şi tipurile sau categoriile de
deprinderi motrice. Cel mai important lucru este să reţinem că, dacă
deprinderile motrice de bază nu sunt corect însuşite pot deveni factori
limitativi importanţi pe parcursul întregii vieţi. Trebuie să ştiţi că
deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale
activității voluntare pe linia motricității. Acestea pot fi componente ale
unei acțiuni motrice ca urmare a unor repetări efectuate sistematic și
continuu în structuri neschimbate care duc la un grad înalt de
perfecționare, la o execuție efectuată cu ușurință, cursivitate, precizie,
expresivitate și un consum mic de energie. Ele se învață, cele greșit
însușite se corectează prin exercițiu fizic repetat sistematic și continuu.
Atunci când numărul repetărilor este mare se ajunge la o fază de
“automatizare”.
În acest modul ne vom ocupa tot de deprinderile motrice, doar că ne

vom axa pe cele aplicativ-utilitare: căţărare, escaladare, târâre, echilibru.
Am să precizez, foarte pe scurt, şi câteva idei despre priceperile motrice.
5.1. DEPRINDERILE MOTRICE UTILITAR-

APLICATIVE
Deprinderile aplicativ-utilitare sunt o categorie de deprinderi cu

caracter specific, care prin conţinutul lor reyolvă diferite situaţii, posibile de
întâlnit în activitatea cotidiană şi în diferite domenii profesionale.
Deprinderile motrice aplicativ-utilitare se pot executa corect numai
în măsura în care se însuşeşte mecanismul de bază al deprinderii, iar
73
met o d i c ă
calităţile motrice de bază sunt dezvoltate la un nivel acceptabil (cu

proioritate a celor de forţă şi îndemânare).
Deprinderile motrice utilitar-aplicative pe care le vom trata în acest
modul sunt: căţărarea, escaladarea, târârea, echilibrul. Accentul este pus pe
definirea deprinderii motrice, procedeele recomandate în cadrul procesului
instructiv-educativ şi greşeli care pot să apară pe parcursul învăţării şi a
execuţiei.
Cățărarea
Prin cățărare se înțelege urcarea cu ajutorul mâinilor și picioarelor pe
scară, buturugă sau pe un aparat de gimnastică (bancă, ladă, scară fixă) care
poate fi: fix, înclinat, etc.
Procedee recomandate în cadrul procesului instructiv-educativ:
a) Cățărare pe scară cu ajutorul brațelor și picioarelor (aceeași
șipcă pentru brațe și picioare, dar mai jos).
Descriere: mâna dreaptă apucă șipca prin întinderea brațului înainte,
mâna stângă se așează alături de cealaltă; piciorul stâng pășește pe șipca a
doua a scării, celălalt se apropie. În continuare, printr-o tracțiune în brațe se
propulsează corpul în sus, după care urmează mutarea simultană a brațelor
cu câteva șipci mai sus, apoi deplasarea trunchiului și mutarea alternativă a
picioarelor pe o șipcă superioară.
b) Cățărarea pe scară cu mâna și piciorul opus (pe șipci diferite
la brațe și pe aceeași șipcă pentru picioare)
Descriere: mâna dreaptă apucă șipca prin întinderea brațului înainte,
după care, piciorul opus pășește pe prima șipcă, apoi se alătură piciorul
celălalt. Urmează o ușoară tracțiune cu brațul drept, propulsarea trunchiului
în sus și apucarea unei șipci noi cu brațul stâng, apoi se mută pe rând
picioarele cu câteva șipci mai sus.
c) Cățărarea pe scară cu brațul și piciorul de aceeași parte
Se execută ca și exercițiul anterior cu deosebirea că urcarea se
face cu deplasarea simultană a aceluiași braț și picior.
d) Cățărarea pe scară fixă cu deplasare laterală
74
met o d i c ă
Coborârea de pe scară este indicat să se execute printr-un singur

procedeu, astfel: brațele coboară la nivelul taliei, apoi piciorul drept pășește
pe rând câteva șipci mai jos, urmat de piciorul stâng care se așează alături.
- mutarea simultană a brațelor sau deplasarea concomitentă a brațelor
și picioarelor, atât la urcare cât și la coborâre;
- pășirea peste mai multe șipci;
- săritura de pe scara fixă la coborâre.
Escaladarea
Prin aceasta se înțelege cățărarea pe o parte a obstacolului și
coborârea pe partea cealaltă. Obstacolul poate fi reprezentat de: măsuță,
scăunele, bancă, ladă, bârnă joasă, trunchi de copac răsturnat, buturugă, etc.
Escaladarea se poate executa în două moduri:
a) prin pășire directă pe aparat – implică ca acesta să fie bine fixat
și la o înălțime mică;
b) prin apucarea aparatului cu mâinile, după care urmează
sprijinirea pieptului și a abdomenului de aparat, tracțiunea în
brațe și urcarea cu genunchii pe aparat.
Greșeli:
- așezarea greșită a piciorului pe aparat, care poate fi numai pe
vârfurile picioarelor sau numai pe călcâie;
- aterizarea dură de pe aparat: pe toată talpa sau cu picioarele întinse;
- poziția defectuoasă a trunchiului: corpul pe spate la urcarea pe aparat
sau corpul prea apropiat de aparat în momentul trecerii peste el.
Târârea
Se înțelege acțiunea “de a înainta prin mișcări specifice, cu trupul
lipit de pământ”, sau “a înainta sprijinindu-se pe pământ cu genunchii și cu
coatele”. În cadrul învățării metodice se utilizează următoarea ordine:
- târâre pe genunchi și pe palme (mersul pisicii);
- târâre pe antebrațe și palme (mersul șopârlei) cu brațul și piciorul
opus sau de aceeași parte;
75
met o d i c ă
- târâre pe o parte, sprijinit pe antebraț, picioarele împingând corpul

înainte;
- târâre joasă se realizează prin împingere în piciorul care se află
îndoit, cu genunchiul în afară, în timp ce brațul opus se așează
înainte, cât mai departe;
- târâre pe antebrațe cu deplasarea trunchiului prin împingere cu
vârfurile picioarelor, cu brațele sprijinite pe antebrațe;
- târâre cu deplasarea trunchiului prin mișcări alternative ale umerilor,
cu ușoare răsuciri laterale de trunchi (târâre ca șarpele).
Greșelile frecvente care pot să apară sunt în special cele de ridicare a
șezutei, a trunchiului sau a capului în timpul execuției.
Se recomandă să nu se pretindă copiilor de la început, coordonarea
strictă a mișcărilor brațelor și picioarelor, ci aceștia să fie lăsați să acționeze
cât mai natural, până când se obișnuiesc cu mișcarea.
Echilibrul
Reprezintă ”o situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care
nu-i schimbă starea de mișcare”.
Variante de exerciții de echilibru utilizate în cadrul lecțiilor de
educație fizică sunt:
a) exerciții de echilibru static (de pe loc) utilizate în veriga a-II-a a
lecției;
b) exerciții de echilibru dinamic (din deplasare) folosite în verigile
a-II-a și a III-a a lecției.
Gradare execițiilor de echilibru se realizează prin:
- micșorarea suprafeței de sprijin;
- schimbarea suprafeței de sprijin și mărirea înălțimii aparatului pe
care se execută exercițiul (sol, bancă, obiecte din natură, etc.);
- executarea unor exerciții de brațe sau trunchi în timpul mersului pe
aparat cum ar fi: transportul unor obiecte (mingi, bastoane, caiete,
coșulețe, etc.), schimbarea direcției de deplasare;
- trecerea peste un obstacol așezat (fix) pe aparat;
76
met o d i c ă
- trecerea de pe un aparat pe altul (de pe bancă pe lada sau de pe bancă

pe scara fixă, etc.);
- mărirea unghiului de înclinare a aparatului pe care se execută
deplasarea.
Greșelile frecvente care apar sunt:
- execuția exercițiilor cu privirea în jos, în loc de înainte, oblic-sus;
- pășirea cu vârfurile picioarelor în afară sau înspre interior.
să precizezi care sunt modurile prin care se poate executa
escaladarea?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
a)prin pășire directă pe aparat – implică ca acesta să fie

bine fixat și la o înălțime mică;
b)prin apucarea aparatului cu mâinile, după care
urmează sprijinirea pieptului și a abdomenului de
aparat, tracțiunea în brațe și urcarea cu genunchii pe
aparat.
5.2. PRICEPERILE MOTRICE
După cum vă precizam în introducerea acestui modul voi

aborda, pe scurt, câteva idei despre priceperile motrice.
77
met o d i c ă
Priceperile motrice reprezintă o fază de valorificare

conștientă, în condiții variabile, diferite, neprevăzute a sistemului de
deprinderi motrice însușite anterior. Deprinderile motrice cunoscute
trebuie să fie selectate și efectuate cursiv, în raport de condiții,
obținându-se o eficiență maximă. Realizarea priceperilor motrice
trebuie să fie scopul final al procesului instructiv-educativ.
Stăpânirea unui bogat sistem de deprinderi motrice de către
un individ nu este totul, el trebuie să aibă capacitatea de a aplica
acest bogat sistem de deprinderi motrice în raport de necesități și de
condițiile din viața cotidiană sau competiții.
Caracteristici ale priceperilor motrice:
- sunt componente neautomatizate ale activității motrice voluntare;
- sunt dependente de volumul de deprinderi motrice stăpânite de
fiecare individ uman (deci, de experiența motrică anterioară);
- exprimă măiestria practică în situații variabile;
- se bazează pe, și influențează procesele cognitive (memorie,
imaginație, creativitate);
- nivelul de manifestare a priceperilor motrice este condiționat și de
plasticitatea scoarței cerebrale.
1. Precizaţi ce înţelegeţi prin căţărare?

.............................................................................................................
78
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Prin cățărare se înțelege urcarea cu ajutorul mâinilor și picioarelor pe
scară, buturugă sau pe un aparat de gimnastică (bancă, ladă, scară fixă) care
poate fi: fix, înclinat, etc.
2. Indicaţi greşelile care pot să apară în timpul căţărării?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Greşelile care pot apărea în timpul căţărării sunt:
- mutarea simultană a brațelor sau deplasarea concomitentă a brațelor
și picioarelor, atât la urcare cât și la coborâre;
- pășirea peste mai multe șipci;
- săritura de pe scara fixă la coborâre
3. Câte variante de exerciţii de echilibru cunoaşteţi şi care sunt?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
79
met o d i c ă

Două variante:
a) exerciții de echilibru static (de pe loc)
b) exerciții de echilibru dinamic (din deplasare)
4. Precizaţi două modalităţi prin care se poate realiza gradarea

exerciţiilor de echilibru?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
- micșorarea suprafeței de sprijin;
- schimbarea suprafeței de sprijin și mărirea înălțimii aparatului pe
care se execută exercițiul (sol, bancă, obiecte din natură, etc.);
(sau oricare, alte două modalităţi prezentate în cadrul modului)
5. Enumeraţi caracteristicile priceperilor motrice.

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
- sunt componente neautomatizate ale activității motrice voluntare;
- sunt dependente de volumul de deprinderi motrice stăpânite de
fiecare individ uman (deci, de experiența motrică anterioară);
- exprimă măiestria practică în situații variabile;
80
met o d i c ă
- se bazează pe, și influențează procesele cognitive (memorie,

imaginație, creativitate);
- nivelul de manifestare a priceperilor motrice este condiționat și de
plasticitatea scoarței cerebrale
acest Modul.
acest Modul.

Din conţinutul acestui modul (combinat cu cel anterior) se poate
constata că deprinderea motrică este percepută ca un comportament orientat
spre atingerea unui anumit scop, prin cheltuieli energetice minime şi poate fi
dobândită doar în urma exersării. Partea teoretică despre deprinderile
motrice nu poate fi încheiată fără prezentarea principalelor caracteristici
ale acestora
- sunt elemente ale activității voluntare a oamenilor;
- odată consolidate se execută cu indici crescuți de stabilitate, precizie,
cursivitate, expresivitate, coordonare, ușurință și rapiditate ceea ce
asigură un consum redus de energie;
- unele elemente (părți componente) ale deprinderilor motrice sau
chiar acestea în întregime, pot ajunge la faza de automatizare;
- în faza superioară, când se vorbește “de măiestrie” motrică se ajunge
la formarea unor senzații complexe specific unor ramuri de sport.
(expl:simțul mingii, smțul porții, etc.);
81
met o d i c ă
- se perfecționează treptat (în perioadă relative îndelungată, în timp) și

neuniform;
- sunt ireversibile, mișcările component se înlănțuiesc într-un singur
sens (expl: săritura este alcătuită din elan, bătaie-desprindere, zbor și
aterizare care obligatoriu se desfășoară într-un singur sens);
- deprinderile motrice se “ destramă” treptat dacă nu sunt consolidate
prin repetări multiple (în timp, nu în aceeași lecție). O deprindere
motrică nu dispare complet, ea lasă “urme” în legăturile temporal și
deci, poate fi restabilită relative repede.
De reţinut este şi faptul că, realizarea priceperilor motrice
trebuie să fie scopul final al procesului instructiv-educativ deoarece
elevii trebuie să dobândească capacitatea de a aplica sistemul de
deprinderi motrice însuşite în condiţii diferite, în rapot de necesităţi
şi de cerinţele din viaţa cotidiană.
BIBLIOGRAFIE
1. BANGĂ LUPU, J. şi colab.(2008)- „Metodica predării educaţiei fizice în

ciclul primar”, Editura „Gheorghe Alexandru, Craiova.
3. SĂVESCU, I. (2008) – „Proiectarea demersului didactic la educație
fizică pentru învățământul primar”, Editura Aius, Craiova.
4. SCARLAT, E., SCARLAT, M. (2002) – „Educaţie fizică şi sport”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
82
met o d i c ă
6
MODULUL 6: CALITĂŢILE MOTRICE:
VITEZA ŞI ÎNDEMÂNAREA
şi aptitudini:
-să cunoști și să utilizezi în lecțiile practice exerciții pentru

dezvoltarea diferitelor forme de manifestare ale acestor calități
motrice;
-să particulazizezi exercițiile în funcție de nivelul motric al
colectivului la care țși desfășori activitatea.
Cuvinte cheie:
Calități motrice, viteză, forme de manifestare, îndemânare, factori
condiționali.
Modulul 6: CALITĂȚILE MOTRICE: VITEZA ȘI ÎNDEMÂNAREA

......................................................................................................................83
Cuvinte cheie: ...........................................................................................83
83
met o d i c ă
6.1. VITEZA ............................................................................................... 85

6.2.ÎNDEMÂNAREA ................................................................................ 87
Subiecte pentru evaluare și control.......................................................... 91
Întrebări de evaluare ................................................................................ 91
Bibliografie ................................................................................................. 93
84
met o d i c ă
Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman care se

dezvoltă pe parcursul vieții (până la o anumită vârstă) dar se pot și „educa”
prin procesul special de instruire.
Calitățile motrice sunt de două tipuri:
- de bază: viteza, îndemânarea, rezistența, forța (la acestea se mai
adaugă după unii autori mobilitatea și suplețea)
- specifice: cele implicate în practicarea unor ramuri de sport sau în
exercitarea unor profesii. Ele rezultă din combinarea între două sau mai
multe calități motrice de bază. (expl: detenta este determinată de viteză și
forță).
Calitățile motrice se educă și se dezvoltă în funcție de vârstă, astfel, la
cei mici se pune accent pe viteză și îndemânare iar la subiecții de vârstă mai
mare pe forță și rezistență.
Calitățile motrice sunt în strânsă interdependență cu deprinderile și
priceperile motrice. Însușirea deprinderilor și priceperilor motrice necesită
un anumit nivel al calităților motrice și influențează acest nivel.
6.1. VITEZA
Viteza este o calitate motrică, care împreună cu formele ei de

manifestare, este prezentă în marea majoritate a acţiunilor motrice. Între
definiţiile care i-au fost atribuite de diferiţi autori nu sunt deosebiri majore.
Definiție: Viteza reprezintă capacitatea organismului uman de a
executa acte și acțiuni motrice cu întregul corp sau numai cu anumite
segmente (părți) ale acestuia într-un timp cât mai scurt, deci cu rapiditate
maximă, în funcție de condițiile existente.
Forme de manifestare:
a) viteza de reacție – reprezintă rapiditatea de a răspunde la un
stimul. Reacțiile pot fi simple sau complexe. Cele simple se
85
met o d i c ă
manifestă atunci când răspunsul este dat sub forma unei mișcări
dinainte cunoscute și care apare spontan. Reacțiile complexe se
manifestă mai ales în jocurile bilaterale sau în alte sporturi unde
răspunsul trebuie dat în funcție de acțiunile partenerilor și
adversarilor.
b) viteza de execuție – este dată de timpul consumat de la începerea
efectuării unui act sau unei acțiuni motrice până la terminarea
acestora.
c) viteza de repetiție- reprezintă efectuarea aceeași mișcări într-o
unitate sau interval de timp prestabilit. Vizează frecvența
mișcării pe o unitate de timp.
d) viteza de deplasare – este dată de distanța parcursă într-o unitate
de timp prestabilită, deci, frecvența mișcărilor care deplasează
corpul în spațiu.
e) viteza în regimul altor calități motrice: în regim de forță, în
regim de rezistență, în regim de îndemânare.
Factorii condiționali:
- mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitația și inhibiția
care determină tempoul alternării contracției și relaxării musculare;
- nivelul de funcționalitate a organelor receptoare (a analizatorilor)
care determină acuitate, finețe, precizie;
- viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și
eferente;
- viteza de contracție a mușchilor inervați;
- tipul fibrelor musculare care se contractă (s-a constatat că fibrele
albe sunt pentru rapiditate iar cele roșii pentru rezistență);
- valoarea surselor și proceselor energetice;
- lungimea segmentelor implicate, mobilitatea articulațiilor și
elasticitatea musculară.
86
met o d i c ă

să precizezi ce înţelegi prin viteză de execuţie?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Viteza de execuţie este dată de timpul consumat de la

începerea efectuării unui act sau unei acțiuni motrice
până la terminarea acestora.

6.2. ÎNDEMÂNAREA
În marea majoritatea a lucrărilor de specialitate de la noi din ţară

îndemânarea este prezentată ca şi calitate motrică coordinativă. Are ca şi
sinonime dexteritatea şi iscusinţa fiind determinată de procesele de ghidare
şi reglare a gesturilor. Acestea îl pun pe individ în situaţia de a-şi coordona
corect şi economic acţiunile motrice atât în situaţii stereotipe cât şi în cele
imprevizibile.
Definiție: îndemânarea este „aptitudinea de învățare rapidă a unei
noi mișcări” (după Zatiorski). După alți autori (Ozolin, Hirtz) reprezintă „
capacitatea organismului uman de a restructura și adapta fondul motric
disponibil în condiții variate”.
Majoritatea specialiștilor o apreciază ca și o calitate motrică deosebit
de complexă. Ea implică: capacitatea de coordonare a segmentelor,
87
met o d i c ă
echilibru, precizie, orientare spațio-temporală, amplitudine, ambidextrie,

etc.
Forme de manifestare:
- îndemânare generală- care este necesară efectuării tuturor actelor și
acțiunilor motrice de către oameni;
- îndemînare specifică- caracteristică celor care practică diferite probe
și ramuri de sport;
- îndemânare în regimul altor calități motrice: în regim de viteză, de
rezistență și de forță.
Factori determinanți:
- nivelul de coordonare a centrilor sistemului nervos și plasticitatea
scoarței cerebrale;
- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase și a inervației musculare;
- capacitatea analizatorilor de a capta informația și de a realiza sinteza
pentru analiza situației;
- capacitatea de anticipare a executantului;
- memoria și gândirea (mai ale cea creativă) a excitantului;
- volumul și complexitatea deprinderilor motrice pe care le stăpânește
subiectul;
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrive de bază.
1. Precizaţi care este definiția calității motrice viteza?

88
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Viteza reprezintă capacitatea organismului uman de a executa acte și
acțiuni motrice cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părți) ale
acestuia într-un timp cât mai scurt, deci cu rapiditate maximă, în funcție de
condițiile existente.
2.Enumerați formele de manifestare ale îndemânării

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Formele de manifestare ale îndemânării sunt:
- îndemânare generală
- îndemînare specifică
- îndemânare în regimul altor calități motrice
3.Enumerați formele de manifestare ale vitezei

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
89
met o d i c ă

Formele de manifestare ale vitezei sunt:
- viteza de reacție
- viteza de execuție
- viteza de repetiție
- viteza de deplasare
- viteza în regimul altor calități motrice
4.Precizați trei factori determinanți ai îndemânării

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
- nivelul de coordonare a centrilor sistemului nervos și plasticitatea

scoarței cerebrale;
- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase și a inervației musculare;
- volumul și complexitatea deprinderilor motrice pe care le stăpânește

subiectul;
(sau alți trei factori prezentați)
90
met o d i c ă
Subiecte pentru evaluare şi control
Întrebări de evaluare
1.Alcătuiți o ștafetă în care să dezvoltați calitatea motrică îndemânarea.

acest Modul.
acest Modul.

Viteza și îndemânarea sunt calități motrice de bază, greu perfectibile.
Viteza poate fi definită ca şi capacitatea de a executa o mişcare cu rapiditate
mare şi într-un timp cît mai scurt.
Specialiştii domeniului au constatat că în perioada de vârstă cuprinsă
între:
- 5-7 ani, se înregistrează progrese la nivelul vitezei de reacţie,
- 7-10 ani, se manifestă valori ale vitezei de reacţie şi execuţie crescute
91
met o d i c ă
- 10-14 ani, se pot atinge, prin antrenamente, indici egali cu cei ai adulţilor
şi se poate lucra asupra vitezei de deplasare şi a celei în regim de forţă, în
timp ce în perioada adolescenţei pot fi abordate toate formele de manifestare
a vitezei.
În ceea ce priveşte dezvoltarea vitezei, programele şcolare prevăd
obiective instructiv-educative specifice fiecărei clase şi precizează
principalele exerciţii şi activităţi care duc la realizarea sistemelor de
acţionare utilizate în lecţii. Astfel, la ciclul primar se prevede educarea
vitezei de reacţie, de execuţie şi de repetiţie în strânsă legătură cu exerciţiile
pentru orientarea în spaţiu, perceperea ritmului, însuşirea unor priceperi şi
deprinderi motrice, la care se adaugă practicarea unor jocuri de mişcare care
să necesite această calitate.
Îndemânarea este o calitate motrică greu perfectibilă, pentru
aprecierea ei fiind utilizaţi, drept indici: gradul de complexitate a acţiunilor
executate; precizia execuţiei; timpul necesar de însuşire.
Îndemânarea condiţionează însuşirea şi perfecţionarea deprinderilor
şi priceperilor motrice, asigură aplicarea acestora în condiţii variate şi ajută
individul să se adapteze cât mai uşor condiţiilor în continuă schimbare în
care îşi desfăşoară activitatea.
Fiind o calitate complexă, prezentă în aproape toate exerciţiile,
deprinderile şi priceperile motrice, procedeele tehnice şi tactice specialiştii
nu au atribuit îndemânării metode şi procedee metodice proprii de
dezvoltare ca şi în cazul celorlalte calităţi motrice. Metoda cea mai
cunoscută şi folosită în practică este cea a repetării şi exersării.
În cadrul lecţiei de educaţie fizică, ca şi temă de lecţie, îndemânarea
se dezvoltă în veriga a IV, deci imediat după cele de organizare şi încălzire a
organismului pentru efort, ca primă temă, în alternanţă cu cea pentru
dezvoltarea vitezei, fiind realizată pe fond de odihnă şi încălzire
corespunzătoare a organismului şi cu intervale de repaus, optime ca durată,
care să permită revenirea marilor funcţii ale organismului la valori adecvate.
92
met o d i c ă
BIBLIOGRAFIE

2. IONESCU, M. şi colab., (1995) – “Didactica modernă”, Editura
Dacia, Cluj Napoca.
3. MITRA, G. şi MOGOŞ, A., (1977) – “Dezvoltarea calităţilor
motrice”, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
4. SĂVESCU, I. şi colab. (2002) – „1001 Exerciţii fizice pentru
dezvoltarea calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică şi sportivă
şcolară”, Editura Policrom, Craiova.
93
met o d i c ă
7
MODULUL 7: CALITĂȚILE MOTRICE:
REZISTENȚA ȘI FORȚA
şi aptitudini:
- să identifici acele exerciții care sunt utile pentru dezvoltarea

diferitelor forme de manifestare ale calităților motrice: rezistență și
forță;
- să enunți factorii determinanți ai calităților motrice de bază.
Cuvinte cheie:
Forță, forță absolută, rezistență, forme de manifestare, factori
condiționali.
Modulul 7: CALITĂȚILE MOTRICE: REZISTENȚA ȘI FORȚA....95

Cuvinte cheie: ...........................................................................................95
7.1.REZISTENȚA ......................................................................................97
7.2. FORȚA ...............................................................................................100
95
met o d i c ă
Subiecte pentru autoevaluare ................................................................. 103

Întrebări de autoevaluare ....................................................................... 103
Subiecte pentru evaluare și control........................................................ 105
Întrebări de evaluare .............................................................................. 105
Rezumatul acestui Modul ........................................................................ 106
Bibliografie ............................................................................................... 107
96
met o d i c ă
Realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare este posibilă numai

dacă se urmăreşte sistematic, lecţie de lecţie, realizarea unor finalităţi
hotărâtoare pentru instruirea motrică cum ar fi: dezvoltarea calităţilor
motrice, însuşirea unor cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice prevăzute
în programele şcolare, care conduc la îndeplinirea obiectivelor generale ale
învăţământului şi contribuie la formarea personalităţii elevilor. Deci, alături
de deprinderi, calităţile motrice ocupă un loc prioritar în procesul instructiv-
educativ.
În literatura de specialitate se folosesc mai mulţi termeni: calităţi
fizice, calităţi biomotrice, calităţi ale activităţii motrice, calităţi ale
mişcărilor, etc.
După I. Şiclovan, calităţile motrice „sunt însuşiri ale organismului
concretizate în capacitatea de efectuare a acţiunilor de mişcare cu anumiţi
indici de viteză, forţă, rezistenţă şi îndemânare”.
Calitățile motrice forța și rezistența fac parte din grupa calităților
motrice de bază alături de viteză și îndemânare discutate în modulul
anterior. Trebuie să rețineți că, aceste două calități motrice, forța și
rezistența sunt ușor perfectibile adică, prin exerciții repetate se pot obține
creșteri ale indicilor acestora relativ repede.
7.1. REZISTENȚA
Şi în cazul rezistenţei întâlnim în literatura de specialitate mai multe

definiţii însă, deosebirile dintre acestea nu sunt de conţinut, ci ţin de
terminologia folosită în definirea ei. Astfel, rezistența este definită ca fiind
capacitatea psihofizică a organismului de a depune eforturi fără apariția
stării de oboseală (senzorială, emoțională, fizică) sau prin învingerea
fenomenului de oboseală.
97
met o d i c ă
Principalul factor care limitează rezistenţa este oboseala. Aceasta se

caracterizează prin scăderea temporară a capacităţii organismului, prin
imposibilitatea de a continua efortul cu aceeaşi intensitate, amplitudine,
precizie, randament şi în acelaşi ritm. Este cauzată de o slabă adaptare a
organismului la efort datorită diminuării activităţii centrilor nervoşi
superiori care coordonează capacitatea de lucru a muşchilor şi a funcţiilor
circulatorii şi respiratorii. Cu toate acestea, după cum spun specialiştii,
numai dacă realizăm efortul în condiţii de oboseală se poate dezvolta
rezistenţa, deci o adaptare mai bună a organismului la efort.
Formele de manifestare ale rezistenței:

• în funcție de ponderea participării grupelor musculare avem:
- rezistență generală: în care se angrenează aproximativ 70% din
principalele grupe musculare;
- rezistența specifică: întâlnită în unele probe, ramuri sportive precum
și unele profesiuni (care implică eforturi depuse cu indici constanți și
eficienți de randament). Această rezistență specifică poate fi:
locală- când în efort este angrenat mai puțin de 1|3 din musculatură
și regională – când în efort se angrenează între 1|3 și 2|3 din
musculatura organismului.
• În funcție de sursele energetice și durata efortului, rezistența se
clasifică în:
- rezistență anaerobă – cuprinde eforturi între 45 secunde și 2 minute
(efort de scurtă durată)
- rezistență aerobă – eforturi care depășesc 8 minute (efort de lungă
durată)
- rezistență mixtă- eforturi cuprinse între 2-6 minute (efort de durată
medie).
• În funcție de modul de combinare cu alte calități motrice:
- rezistență în regim de viteză;
- rezistență în regim de forță;
98
met o d i c ă
- rezistență în regim de îndemânare

• în funcție de natura efortului:
- rezistență în efort constant
- rezistență în efort variabil
Factori determinanți:
- stabilitatea proceselor nervoase fundamentale: excitația și inhibiția și
menținerea unui raport constant între acestea timp cât mai
îndelungat;
- tipul fibrelor musculare implicate în activitate (fibrele roșii sunt
lente)
- calitatea metabolismului și resursele energetice ale organismului;
- capilarizarea și reglarea periferică;
- calitatea proceselor volitive, în special nivelul de perseverență și
dârzenie.
În toate programele şcolare de educaţie fizică, începând cu

ciclul primar şi până la cel liceal rezistenţa apare ca obiectiv instructiv-
educativ şi se poate programa în orice periadă a anului şcolar, indiferent de
condiţiile materiale de care dispune şcoala respectivă. În cadrul orelor de
educaţie fizică rezistenţa trebuie să fie abordată ca ultimă temă şi este
contraindicat să fie dezvoltată în aceeaşi lecţie cu calitatea motrică forţa.
Timpul acordat dezvoltării rezistenţei este de 10-15 minute/lecţie. Un rol
important pe care îl are cadrul de specialitate este acela de a-i învăţa pe elevi
să respire corect în timpul efortului, adică respiraţia să fie suficient de
adâncă, frecventă, efectuată pe gură, copilul concentrându-şi atenţia asupra
expiraţiei şi nu a inspiraţiei.
99
met o d i c ă
• Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci

te rog să precizezi care sunt formele de manifestare
ale rezistenței în funcție de sursele energetice și
durata efortului?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Formele de manifestare ale rezistenței în funcție

de sursele energetice și durata efortului sunt:
- rezistență anaerobă – cuprinde eforturi între 45
secunde și 2 minute (efort de scurtă durată)
- rezistență aerobă – eforturi care depășesc 8
minute (efort de lungă durată)
- rezistență mixtă- eforturi cuprinse între 2-6
minute (efort de durată medie).

7.2. FORȚA
La fel ca și în cazul calității motrice rezistența, în literatura de

specialitate întâlnim mai multe definiţii pe care diferiţi autori le-au dat
forţei, dar ele nu prezintă diferenţe majore. Așadar, ca și o definiție generală
putem spune că forța este capacitatea organismului de a învinge o
rezistență (internă sau externă) prin intermediul contracției musculare.
100
met o d i c ă
Forme de manifestare ale forței:

• în funcție de participarea grupelor musculare avem:
- forță generală- când participă principalele grupe musculare
- forță specifică- când participă prin contracție, pentru învingerea unei
rezistențe doar una sau câteva din grupele musculare ale
organismului
• în funcție de caracterul contracției:
- forșă statică sau izometrică – când prin contracție nu se modifică
lungimea fibrelor musculare angajate în mișcare;
- forță dinamică (izotonică) – atunci când prin contracție se modifică
lungimea fibrelor musculare;
- forță mixtă- când pentru învingerea rezistenței alternează contracțiile
statice cu cele dinamice
• după capacitatea de efort:
- forță absolută (maximă)- manifestată într-o mișcare independentă de
greutatea corporală proprie
- forță relativă- exprimă valoarea în raport cu greutatea corporală
proprie (scade o dată cu mărirea greutății)
• în funcție de celelalte calități motrice:
- forță în regim de viteză (detentă)
- forță în regim de rezistență
- forță în regim de îndemânare
În procesul instructiv-educativ şi nu numai, trebuie să ţinem cont de
factorii care condiţionează forţa pentru a putea utiliza cele mai
eficiente mijloace şi o metodologie adecvată în dezvoltarea acestei
calităţi motrice. Dintre aceşti factori amintim:
- concentrarea proceselor nervoase fundamentale: excitația și
inhibiția;
- numărul de fibre musculare angajate în contracție și mărimea
suprafeței acestora;
- compoziția biochimică a substanțelor energetice existente în mușchi;
101
met o d i c ă
- durata contracției musculare (contracțiile cu durata de 20-30 secunde

determină o creștere mai rapidă a forței decât cele de 2-3 secunde);
- starea de funcționare a segmentelor de sprijin, a ligamentelor și
articulațiilor;
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice de bază, în special
viteza și rezistența.
Calitatea motrică, forţa, datorită importanţei

ei deosebite, ocupă un loc bine determinat în programele şcolare. Ea poate fi
dezvoltată în oricare dintre semestrele anului şcolar, indiferent dacă se
lucrează afară sau în sală. Forţa trebuie să fie programată, ca ultimă temă, în
cadrul oricărei lecţii de educaţie fizică, înainte de veriga de revenire a
organismului după efort, evitându-se dezvoltarea ei în aceeaşi lecţie cu
rezistenţa.
Forţa musculară se dezvoltă paralel, la ambele sexe până la vârsta
de 11-12 ani, ca apoi, creşterea acesteia să fie mult mai pronunţată la băieţi
decât la fete; cele mai mari valori se înregistrează în jurul vârstei de 18-20
ani la băieţi şi 16-17 ani la fete.
În abordarea temelor de dezvoltare a forţei trebuie să se ţină cont şi
de particularităţile organismului, care se află la vârsta şcolară, în perioada de
creştere; deci sistemul osos al copiilor este mai elastic deoarece nu s-a
încheiat procesul de calcifiere şi de aceea este mai puţin rezistent la flexii,
tracţiuni, presiuni, forţe prea mari.
102
met o d i c ă
1. Precizaţi care este definiția calității motrice rezistența?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Rezistența este definită ca fiind capacitatea psihofizică a
organismului de a depune eforturi fără apariția stării de oboseală (senzorială,
emoțională, fizică) sau prin învingerea fenomenului de oboseală.
2.Care sunt formele de manifestare ale forței în funcție de participarea

grupelor musculare?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
..............................................................................................................

- forță generală- când participă principalele grupe musculare
103
met o d i c ă
- forță specifică- când participă prin contracție, pentru învingerea unei

rezistențe doar una sau câteva din grupele musculare ale
organismului
3. Spuneți cât timp este optim să alocați dezvoltării rezistenței într-o

lecție de educație fizică?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
Timpul optim alocat este de 10-15 minute/lecție.
4. Enumerați factorii determinanți ai calității motrice rezistența

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
..............................................................................................................
...............................................................................................................
Factorii determinanți ai calității motrice rezisteța sunt:
- stabilitatea proceselor nervoase fundamentale: excitația și inhibiția și
menținerea unui raport constant între acestea timp cât mai
îndelungat;
- tipul fibrelor musculare implicate în activitate (fibrele roșii sunt
lente)
- calitatea metabolismului și resursele energetice ale organismului;
- capilarizarea și reglarea periferică;
104
met o d i c ă
- calitatea proceselor volitive, în special nivelul de perseverență și

dârzenie.
5.În ce perioadă a anului școlar și când trebuie programată și

dezvoltată forța?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
..............................................................................................................
................................................................................................................
............................................................................................................
Forța poate fi dezvoltată în oricare dintre semestrele anului şcolar,
indiferent dacă se lucrează afară sau în sală. Forţa trebuie să fie
programată, ca ultimă temă, în cadrul oricărei lecţii de educaţie fizică,
înainte de veriga de revenire a organismului după efort, evitându-se
dezvoltarea ei în aceeaşi lecţie cu rezistenţa.
1.Alcătuiți un parcurs aplicativ prin care să dezvoltați

calitatea motrică forța.
105
met o d i c ă

acest Modul.
acest Modul.

Importanța și rolul calităților motrice de bază: rezistența și
forța (alături de viteză și îndemînare) sunt bine precizate în programa
școlară și în planul de învățământ. Astfel, în cadrul lecțiilor de educație
fizică, la copiii preşcolari pot fi introduse exerciţii pentru dezvoltarea
rezistenţei, bineânţeles, adaptate vârstei şi bine conduse din punct de vedere
ştiinţific. În ciclul primar se vizează dezvoltarea rezistenţei generale, prin
eforturi de lungă durată, în tempouri uniforme. Capacitatea aerobă creşte
progresiv până la vârsta de 11-12 ani, identic la ambele sexe, perioada
optimă de dezvoltare a rezistenţei fiind în prima fază a pubertăţii cînd
dimensiunea, greutatea inimii şi a plămânilor ating nivelul maxim de
creştere.
În privința forței, la preşcolari se vor evita antrenamentele de forţă
pură, dar se va insista asupra unei dezvoltări armonioase şi polivalente a
aparatului locomotor. La elevii ciclului primar (clasele I-IV) cu vârste
cuprinse între 6/7 şi 10 ani, dezvoltarea forţei trebuie să se realizeze prin
eforturi dinamice şi să se evite cele statice deoarece capacitatea anaerobă
este slabă la aceste vârste. În lecţiile de educaţie fizică se lucrează cu
106
met o d i c ă
circuite scurte, numărul exerciţiilor fiind suficiente pentru elevi, şi cu

circuite uşoare la clasele mici.
Dezvoltarea tuturor calităților motrice de bază, a deprinderilor
motrice de bază și utilitar-aplicative este indicată a se realiza, atât la
nivel preșcolar cît și primar prin jocuri dinamice, ştafete şi parcursuri
aplicative.
BIBLIOGRAFIE
1.CĂTĂNEANU, S., (2003) – „Educaţia fizică în învăţământul primar-

2.IONESCU, M. şi colab., (1995) – “Didactica modernă”, Editura Dacia,
Cluj Napoca.
3.MITRA, G. şi MOGOŞ, A., (1977) – “Dezvoltarea calităţilor motrice”,
Editura Sport-Turism, Bucureşti.
4.SĂVESCU, I. şi colab. (2002) – „1001 Exerciţii fizice pentru dezvoltarea
calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică şi sportivă şcolară”, Editura
Policrom, Craiova.
5.ȘICLOVAN, I. (1972) – „Teoria educației fizice și sportului”, Editura
Stadion, București.
107
met o d i c ă
8
MODULUL 8: JOCURILE DINAMICE
şi aptitudini:
-să cunoști importanța și eficiența utilizării jocurilor dinamice în

lecțiile de educație fizică;
-să aplici cât mai multe jocuri în cadrul activității practice;
-să enunți criteriile în funcție de care se clasifică jocurile.
Cuvinte cheie:
Joc dinamic,clasificare,importanța,cerințe metodice.
Modulul 8 JOCURI DINAMICE ............................................................109

Cuvinte cheie: .........................................................................................109
8.1. CLASIFICAREA JOCURILOR......................................................112
8.2.IMPORTANȚA ȘI EFICIENȚA JOCURILOR DINAMICE .......115
Subiecte pentru autoevaluare ..................................................................119
109
met o d i c ă

Bibliografie ............................................................................................... 123
110
met o d i c ă
Jocul este o activitate complexă, predominant motrică şi emoţională,

desfăşurată spontan, după reguli prestabilite, în scop recreativ şi totodată de
adaptare la realitatea socială.
Jocul îl pune pe copil în situaţii noi, pe care el caută să le rezolve
punând în acţiune iniţiativă, multă fantezie, perseverenţă şi spontaneitate.
Prin joc copilul îşi afirmă putereaş personalitatea, priceperea în raport cu un
scop mai mult sau mai puţin conştientizat. Jocul presupune un plan, fixarea
unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită
acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea
sa.
Jocul este o dimensiune fundamentală a omului indiferent de vârstă,
căci jocul cultivă imaginaţia, spiritul de competiţie, de prietenie si
întrajutorarea, dar, fară îndoială şi inteligență. El îl transportă pe
participantul la joc, prin forţa gândirii, pe alte teritorii şi timpuri
necunoscute de noi.
Jocului i s-au atribuit numeroase sinonime, fie lexicale (joaca,
zbenguiala, distracţie, dans, hora; întrecere, partidă, dispută, întâlnire, meci;
rol artistic,interpretare) fie metaforice (iubirea, moartea, viaţa) conturate în
diverse moduri. Copiii işi văd “joaca” precum ceva serios, care trebuie pus
înaintea altor lucruri.
La prima vedere diferenţă dintre ludic şi matur este precum cea de
la cer la pământ pentru că oamenii ajunşi la maturitate uită să se joace, adică
uită să se deconecteze de problemele vieţii. Aceşti “oameni maturi” işi uită
de fapt originile astfel devenind în anumite cazuri mult mai vulnerabili decât
copii ei dispreţuiesc pe homo ludens (omul care se joacă) considerându-l
înapoiat. Ei nu văd de fapt că jocul este ceva necesar. Prin joc ei înteleg ceea
ce fac copii nu vor să vadă: că aceasta joacă poate evolua şi se poate adapta
la diferite vârste.
111
met o d i c ă
Prima vârstă a omului stă sub semnul jocului, care însa îl fascinează
şi pe adult, prin frumuseţe si libertate. Vocaţia pentru joc desăvârşeşte
condiţia omului de făuritor şi înţelept, probându-i imaginaţia si spiritual
creator.
8.1. CLASIFICAREA JOCURILOR
Jocul reprezintă activitatea fundamentală a copilului, adică forma de

activitate care susţine dezvoltarea sa multilaterală: psihomotorie, senzorială,
intelectuală şi afectivă. Pentru ca activitatea ludică să acţioneze eficient
asupra copiilor este obligatorie preponderenţa jocului ca formă de
organizare a activităţilor instructiv-educative, dar şi utilizarea sa ca metodă
de atingere a finalităţilor.
Este greu de realizat o clasificare a jocurilor, datorită dificultăţilor
reale de încadrare într-o schemă după nişte parametri umanimi acceptaţi.
Cu toate acestea sau făcut de către diferiţi autori clasificări ale jocurilor
după anumite criterii. Astfel:
a) După criteriul sarcinii de rezolvat:
- jocuri pentru formarea şi consolidarea deprinderilor şi
priceperilor motrice
- jocuri pentru dezvoltarea calităţii motrice
b) După criteriul efectivului:
- individuale
- colective
c) După criteriul relaţiilor reciproce:
- fără împărţirea pe echipe
- cu împărţirea pe echipe
d) După caracterul relaţiilor dintre participanţi;
- jocuri fără contact direct cu adversarul
- jocuri cu contact direct cu adversarul
e) După locul de desfăşurare:
112
met o d i c ă
- în interior: sală, hol, clasă

- în aer liber
- la munte
- la mare
f) După criteriul mediului ambiant:
- în apă
- pe zăpadă
- pe nisip
- pe gheaţă
g) După materialul folosit:
- fără obiecte
- cu obiecte
Epuran, M. clasifică jocurile de mişcare după criteriul sarcinilor didactice
vizate astfel:
- jocuri de mişcare pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor
motrice de bază şi aplicativ-utilitare;
- jocuri de mişcare pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor
motrice specifice ramurilor sportive (handbal, baschet, fotbal, etc);
- jocuri pentru educarea sensibilităţii motrice şi a calităţilor motrice de
bază;
- jocuri pentru educarea unor funcţii şi procese psihice.
Ghe.Mitra şi Mogoş, A. clasifică jocurile după conţinut, formă de
organizare şi număr de participanţi în:
- jocuri de mişcare ( dinamice, motrice, de bază, elementare)
- jocuri pregătitoare (pentru diferite ramuri de sport)
- jocuri sportive (organizate pe baza regulamentelor adoptate pe plan
internaţional)
Cea mai completă clasificare o reprezintă criteriul sarcinilor de rezolvat:
●Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi
aplicativ-utilitare
113
met o d i c ă
- pentru alergări
- pentru sărituri
- pentru aruncări
- pentru căţărări
- pentru escaladări
- pentru târâri
●Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice
diverselor ramuri
- jocuri pregătitoare pentru atletism
- jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive( baschet, fotbal, volei,
handbal, rugby, oină)
- jocuri pregătitoare pentru gimnastică ( la aparate, sărituri acrobatice,
ritmice)
●Jocuri pentru educarea sensibilităţii motrice
- pentru dezvoltarea simţului ritmului
- pentru dezvoltarea simţului orientării în spaţiu
- pentru dezvoltarea simţului temporar
- pentru dezvoltarea simţului echilibrului
●Jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice
- pentru dezvoltarea vitezei
- pentru dezvoltarea îndemânării
- pentru dezvoltarea forţei
- pentru dezvoltarea rezistenţei
- pentru calităţi combinate
●Jocuri pentru educarea atenţiei
●Jocuri folosite în activitatea extraşcolară
114
met o d i c ă

să rezolvi următorul test grilă:
Cum se clasifică jocurile în funcţie de criteriul
efectivului?
a. jocuri pentru formarea şi consolidarea deprinderilor
motrice;
b. jocuri cu împărţire pe echipe;
c. jocuri individuale şi colective;
d. jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.


c.
8.2. IMPORTANȚA ȘI EFICIENȚA JOCURILOR

DINAMICE
Jocurile au un rol capital în afirmarea personalităţii la copil şi în

formarea caracterului sau, fapt recunoscut și de mulți specialiști în domeniul
psihologiei. Fiecare joc întareste, stimulează o anumită energie fizică sau
intelectuală. Prin intermediul plăcerii el face sa pară uşor ceea ce la început
era dificil sau obositor. Contrar celor ce se afirma uneori, jocul nu este
începutul muncii. El nu anticipează decât aparent activitaţile adultului.
Băiatul care se joacă de-a caii sau de-a trenul nu se pregăteşte deloc să
devină calareţ sau mecanic de locomotivă, cum nici fetiţa care prepară în
farfurii presupuse mâncăruri fictive nu este obligatoriu să fie bucătăreasă.
Jocul nu pregăteşte pentru o meserie definită, el te introduce in viată în
ansamblul său, mărind întreaga capacitate de a învinge obstacolele sau de a
face faţă dificultăţilor.
115
met o d i c ă
Orice joc presupune respectarea unor reguli ale jocului şi, din acest
motiv, jocul trebuie considerat un factor creator de ordine. El instituie un
sistem de reguli care precizează ce se face şi ce nu se face, cum se face si
când se face, adică ce este permis si ce este interzis. Orice încălcare de
regulă are drept efect penalizarea celui care greșește. Aşadar jocul însemnă,
în primul rând, un ansamblu de restricţii voluntare, care stabilesc o legislaţie
tacită a jocului. În mod paradoxal, regulile acestei activităţi libere, care este
jocul, sunt mult mai ferme şi mai puternic respectate decât regulile vieţii
sociale, încălcate adeseori. Dar cea mai importantă funcţie a jocului pare a fi
aceea de a stimula imaginaţia, pentru că înscrierea in lumea jocului, implica
în mod fundamental capacitatea de a produce variante nelimitate ale
fanteziei. Un principiu de ordine în cazul jocului poate fi chiar încălcarea
ordinii recunoscute.
Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un
copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi
mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru
lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în
vederea atingerii unui scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o
stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului posibilitatea de a
uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai
multă poftă de viaţă.
Psihologia modernă a pus în evidenţă că prin joc se
dezvoltă principalele calităţi ale copilului; senso-motrice, proprio-
receptivă, expresivă şi intelectuală. Toate acestea contribuie în
final la conturarea şi dezvoltarea personalităţii copilului. În timpul jocului,
copilul îşi manifestă Eul pe care îl experimentează în joc, cunoaşte şi învaţă
mai bine structura propriilor procese mentale.
Fiind însoţite de veselie şi de bună dispoziţie împletite armonios cu
factorii naturali de mediu, jocurile de mişcare favorizează:
- o dezvoltare echilibrată a sistemului nervos al copilului;
- o mai bună stimulare a proceselor metabolice;
116
met o d i c ă
- îmbunătăţeste funcţiile aparatului respirator, circulator contribuind la

fortificarea organismului;
- influenţează dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar
aplicative;
- stimulează dezvoltarea calităţilor fizice;
- infulenţează dezvoltarea fizică armonioasă în strânsă legătură şi
interdependenţă cu stimularea tuturor celorlalte componente ale
educaţiei: intelectuală, morală, estetică;
Cu alte cuvinte, toate acestea au o contribuţie majoră la dezvoltarea
personalităţii în toată integritatea ei.
Finalitatea jocurilor de mişcare reiese deci, din următoarele obiective:
- educă formarea unei motricităţi generale
- favorizează dezvoltarea fizică armonioasă
- contribuie la formarea unor cunoştinţe morale şi sociale
- contribuie la ameliorarea sferei intelectuale
- favorizează integrarea socială
Principalele caracteristicile ale jocului sunt:
- pretinde asumarea unor roluri şi cunoştinţe şi respectarea anumitor
reguli; astfel, participanţii la joc învaţă că relaţiile cu ceilalţi presupun
un consens general;
- este un mijloc de stabilire a unor relaţii interpersonale şi de modificare
a celor vechi, de alegere a partenerilor sociali;
- este un mijloc de verificare a relaţiilor cu ceilalţi şi a atitudinii
acestora faţă de noi, manifestat în momentul alegerii echipelor prin
împărţirea rolurilor între membri aceleiaşi echipe;
- arată că succesul şi eficienţa acţiunilor proprii depind şi de acţiunea
celorlalţi. Într-un anumit stadiu de interacţiune interpersonală,
propriile acţiuni sunt reportate la acelea ale partenerilor;
117
met o d i c ă
- este o cale de învăţare a comportamentului de negociere; alegerea

condiţiilor de joc (loc, coechipieri) constituie o cale de învăţare a
modului de prezentare şi satisfacere a cerinţelor în relaţiile cu ceilalţi;
- este un mijloc în exprimarea naturală a unor presupuneri şi strategii
comportamentale de interacţiune, în caz de succes sau de eşec;
Pentru a reuși să îndeplinești obiectivele dorite trebuie să
respecți cerințele metodice care condiționează atingerea
acestora:
a) Conținutul jocului trebuie să corespundă particularităților somato-
funcționale și psihice ale copiilor. Dacă jocul este prea simplu,
interesul elevilor va fi scăzut, ei participând din obligație. Dacă jocul
este prea complicat ca și structură și efort, depășind posibilitățile de
execuție, reacția elevilor va fi la fel;
b) Regulile jocului vor fi astfel stabilite, încât să-l determine pe elev să
execute acele acțiuni care pot contribui la realizarea obiectivelor
instructiv-educative propuse;
c) Formarea echipelor se face în așa fel încât să fie egale ca valoare. În
cadrul acțiunilor de formare a echipelor trebuie rezolvată și problema
alegerii căpitanilor de echipă care vor fi numiți de către cadrul
didactic, sarcina încredințându-se apoi, prin rotație, mai multor elevi;
d) Explicațiile profesorului trebuie să fie scurte, dar complete,
prezentând conținutul jocului, scopul urmărit, calitățile solicitate de
joc, regulile de desfășurare, etc;
e) Profesorul trebuie să urmărească cu atenție manifestarea fiecărui elev
în timpul jocului. Dozarea efortului în timpul jocului se va face prin
îndemnarea activă a unor elevi, în timp ce alții trebuie să fie
temperați;
f) La terminarea jocului se impune efectuarea unor exerciții destinate
liniștirii organismului.
118
met o d i c ă
1. Definiți ce înțelegeți prin joc?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Jocul este o activitate complexă, predominant motrică şi emoţională,
desfăşurată spontan, după reguli prestabilite, în scop recreativ şi totodată de
adaptare la realitatea socială.
2. Cum se clasifică jocurile după criteriul locului de

desfășurare?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Jocuri desfășurate:
- în interior: sală, hol, clasă
119
met o d i c ă
- în aer liber
- la munte
- la mare
3.Care sunt efectele (ce favorizează) utilizarea jocurilor dinamice în

cadrul lecțiilor de educație fizică?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
............................................................................................................
................................................................................................................
............................................................................................................
- o dezvoltare echilibrată a sistemului nervos al copilului;

- o mai bună stimulare a proceselor metabolice;
- îmbunătăţeste funcţiile aparatului respirator, circulator contribuind la
fortificarea organismului;
- influenţează dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar
aplicative;
- stimulează dezvoltarea calităţilor fizice;
- infulenţează dezvoltarea fizică armonioasă în strânsă legătură şi
interdependenţă cu stimularea tuturor celorlalte componente ale
educaţiei: intelectuală, morală, estetică;
2. Enumerați trei dintre principalele caracteristici ale jocului
.............................................................................................................
.............................................................................................................
120
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
..............................................................................................................
...............................................................................................................
................................................................................................................
- pretinde asumarea unor roluri şi cunoştinţe şi respectarea anumitor
reguli; astfel, participanţii la joc învaţă că relaţiile cu ceilalţi presupun
un consens general;
- este un mijloc de stabilire a unor relaţii interpersonale şi de modificare
a celor vechi, de alegere a partenerilor sociali;
- este un mijloc de verificare a relaţiilor cu ceilalţi şi a atitudinii
acestora faţă de noi, manifestat în momentul alegerii echipelor prin
împărţirea rolurilor între membri aceleiaşi echipe;
acest Modul.
acest Modul.

De reținut în urma parcurgerii acetui modul este faptul că, prin joc,
copilul îşi descarcă, îşi cheltuieşte energia, prestând de fapt o „muncă”
serioasă şi se manifestă aşa cum ştie, cum este in realitate. Deoarece fiecare
joc are reguli precise, copilul învaţă să aprecieze just situaţiile concrete de
121
met o d i c ă
joc, să ia decizii proprii, individuale sau colective cu a celorlalţi participanţi

la joc, solicitându-l din punct de vedere intelectual. De aceea este foarte
important ca jocurile folosite să fie placute, să provoace entuziasm şi
totodată să stimuleze formarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
motrice de bază; a calităţilor motrice care să-l ajute pe copil să se
pregătească pentru viaţă, pentru muncă şi să fie conştient de posibilităţile
sale în orice moment.
În timp ce copilul se joacă, el este învăţat să observe, să gândească, să
caute şi să găsească soluţii concrete, uneori neprevăzute care apar în timpul
jocului, stimulând spiritul de iniţiativă, creativitate, care să-l conducă spre
reuşită în urma unei colaborări strânse cu ceilalţi colegi şi chiar cu
adversarii.
Important de reținut este și faptul că jocurile dinamice pot fi folosite cu
succes în aproape toate momentele lecției
În ciclul preșcolar și la clasele primare prezența și rolul jocurilor de
mișcare în cadrul fiecărei lecții de educație fizică este de necontestat.
Captarea atenției pentru lecție se poate realiza mai activ și mai eficient
printr-un joc. De asemenea, pregătirea organismului pentru efort se poate
obține prin jocuri de mișcare care solicită dinamic organismul. Jocurile de
mișcare oferă o gamă largă de posibilități pentru consolidarea și aplicarea în
condiții variate a deprinderilor și priceperilor motrice și pentru dezvoltarea
calităților motrice.
O bună organizare a jocului presupune pregătirea din timp și în bune
condițiki a materialelor care se vor folosi, luarea măsurilor pentru crearea
spațiului suficient desfășurării jocului.
Prezentarea jocului va fi clară, concisă, sugestivă, adaptată
cunoștințelor elevilor și va scoate în evidență caracteristicile mișcărilor din
care să rezulte ceea ce este corect și eficace, dar și ce este greșit. Explicațiile
vor fi însoțite de demonstrarea corectă a mișcărilor pe care le implică jocul.
Precizând regulile jocului, cadrul didactic subliniază că acestea trebuie
respectate cu toată strictețea altfel, vor fi penalizați.
122
met o d i c ă
Jocul, ca și activitate colectivă favorizează educarea relațiilor de grup,

contribuie la formarea personalității copiilor. Respectând regulile se
formează o disciplină conștientă ce contribuie la formarea unui spirit de fair-
play.
BIBLIOGRAFIE
1. CHIRIŢĂ, GEORGETA, (1983) – “Educaţie prin jocuri de mişcare”,

Editura Sport-Turism, Bucureşti.
2. STĂNESCU, MONICA, (2002) – „Educaţia fizică pentru preşcolari şi
şcolari mici-o abordare psihomotrică”, Editura SemnE, Bucureşti.
3. STOICESCU, AURELIA, (1981) -„ABC-ul învăţătorului pentru
predarea eexerciţiilor fizice”, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
4. ȚICĂLIUC, BĂRCAN, EUGENIA (1976) – „Exerciții și jocuri pentru
preșcolari”, Editura Sport-Turism, București.
5. TUDOR, EMILIA, şi colab. (2003) – „Jocuri şi ştafete-forme
fundamentale ale lecţiei de educaţie fizică în ciclul primar”, Editura
Gheorghe Alexandru, Craiova.
123
met o d i c ă
9
MODULUL 9: LECȚIA DE EDUCAȚIE
FIZICĂ:GENERALITĂȚI, TIPURI DE
LECȚIE, CERINȚE GENERALE ALE
ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII
LECȚIEI
şi aptitudini:
- să identifici tipurile lecției de educație fizică;

- să cunoști și să aplici în practică cerințele generale care stau la baza
conceperii, organizării și desfășurării lecției de educație fizică.
Cuvinte cheie:
Lecție, tipuri de lecție, procedee de organizare.
125
met o d i c ă
Modulul 9: LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ: GENERALITĂȚI,

TIPURI DE LECȚIE, CERINȚE GENERALE ALE ORGANIZĂRII
ȘI DESFĂȘURĂRII LECȚIEI ............................................................... 125
Obiective educaţionale .......................................................................... 125
Cuvinte cheie: ........................................................................................ 125
9.1. LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ- GENERALITĂȚI ................ 127
9.2. TIPURI DE LECȚIE........................................................................ 130
9.3. CERINȚE GENERALE ALE ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII
LECȚIEI................................................................................................... 133
Bibliografie ............................................................................................... 141
126
met o d i c ă
În cadrul acestui modul vom aborda lecția ca formă principală de

organizare a procesului instructiv-educativ, bineânțeles tratând lecția de
educație fizică; tipuri de lecție, cerințe generale care stau la baza conceperii,
organizării și desfășurării lecției, organizarea activității de exersare și efortul
în lecția de educație fizică.
Trebuie să rețineți că lecția de educație fizică este forma principală
de organizare a procesului de învățământ în acest domeniu, în cadrul căreia
elevii desfășoară împreună o activitate de învățare sub conducerea cadrului
didactic, într-o unitate de timp reprezentată de ora școlară.
În cadrul acestor lecții se vor utiliza exerciții, jocuri dinamice, jocuri
sportive, care să conducă la învățarea, consolidarea, perfecționarea
deprinderilor și priceperilor motrice și la dezvoltarea calităților motrice de
bază (acestea fiind dezbătute în modulele anterioare) precum și alte
elemente din gimnastică și alte ramuri sportive prevăzute în programa
școlară pentru învățământul primar și preșcolar.
9.1.LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ-

GENERALITĂȚI
Lecția, conform Dicționarului de pedagogie, citat de Herczeg Leo,

este o activitate a elevilor sub îndrumarea cadrului didactic în vederea
asimilării cunoștințelor și formării deprinderilor prevăzute de o temă din
programa școlară și desfășurată într-un timp determinat (ora școlară), fiind o
muncă didactică cu scop precis, în care se realizează interacțiunea optimă
între factorii procesului de învățământ ( scop, elev, cadru didactic, conținut,
metode, tehnologie didactică) și este forma de bază a procesului de
învățământ.
127
met o d i c ă
Lecția de educație fizică este considerată forma de bază a procesului

instructiv-educativ deoarece:
- se desfășoară cu colective de elevi relativ constante ca și număr,
omogene din punct de vedere a vârstei și al nivelului de pregătire,
fiind prevăzută în planul de învățământ ca disciplină obligatorie;
- are o durată stabilă (50 minute sau 45 în unele cazuri la ciclul
primar și aproximativ 30 minute la preșcolar) fiind inclusă într-un
orar sau plan, având un număr de ore precizat- 2 ore /săptămână;
- se desfășoară pe baza unei programe elaborată pe plan național de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asigurând o
îndeplinire unitară a obiectivelor educației fizice și sportului.
Lecția este o formă de bază a organizării activității deoarece
elevii nu au la dispoziție manuale, îndrumare, mijloace audio-vizuale
(marea parte a școlilor) și nici suficiente săli, terenuri special
amenajate pentru a desfășura o activitate independentă în vederea
formării lor; celelalte forme de organizare nu pot îndeplini rolul și
funcțiile lecției.
Lecția prezintă o serie de avantaje pentru educația fizică cum
ar fi:
- cadrul didactic cunoaște cu ce efectiv de elevi își desfășoară
activitatea și numărul de ore de educație fizică alocate pentru fiecare
clasă;
- lecția dă posibilitatea cadrului didactic să desfășoare o activitate
din timp planificată, cu efortul bine dozat și gradat,
- cadrul didactic poate (și trebuie) să țină seama de posibilitățile și
nivelul de pregătire al copiilor;
- lecția oferă posibilitatea de a ține o evidență a activității desfășurate
cu elevii pe o anumită perioadă de timp.
Lecția are și câteva dezavantaje. Astfel:
- clasele sunt compuse dintr-un număr relativ mare de elevi (25-30)
și este greu de lucrat cu ei mai ales în condițiile în care școlile nu
dispun de săli de sport;
128
met o d i c ă
- copiii au un nivel de pregătire fizică neomogen;

- accentul principal se pune pe activitatea cadrului didactic copiii
neavând posibilitatea de a fi activi și de a munci independent;
- stimularea insuficientă a efortului personal care are ca și efect o
slabă dezvoltare a gândirii creatoare;
- în lecții predomină activitatea frontală cu tendințe de uniformizare;
acceași tendință apare și la activitatea pe grupe în care nu se
desfășoară o activitate diferențiată.

să precizezi de ce lecția este considerată forma de bază a
procesului instructiuv-educativ?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Lecția de educație fizică este considerată forma

de bază a procesului instructiv-educativ deoarece:
- se desfășoară cu colective de elevi relativ
constante ca și număr, omogene din punct de
vedere a vârstei și al nivelului de pregătire, fiind
prevăzută în planul de învățământ ca disciplină
obligatorie;
- are o durată stabilă (50 minute sau 45 în unele
cazuri la ciclul primar și aproximativ 30 minute
la preșcolar) fiind inclusă într-un orar sau plan,
având un număr de ore precizat- 2 ore
129
met o d i c ă
/săptămână;
- se desfășoară pe baza unei programe elaborată
pe plan național de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului asigurând o
îndeplinire unitară a obiectivelor educației fizice
și sportului.

9.2. TIPURI DE LECȚIE
În practica școlară există o varietate de structuri de lecții, între ele

existând importante asemănări structurale, care justifică gruparea lor în
anumite categorii sau tipuri principale de lecție, în funcție de elementele
comune.
În cadrul fiecărei lecții există o sarcină care este dominantă sau care
constituie obiectivul principal al acesteia, orientând și concentrând în acel
sens activitatea cadrului didactic și al elevilor.
Prin tipul lecției se înțelege un anumit mod de organizare și
desfășurare a acesteia în vederea realizării sarcinii didactice fundamentale.
Deci, tipologia lecției este dată de teme și obiective. O tipologie mai
complexă a lecțiilor de educație este prezentată de Dragnea A, și colab.
a) După tipul unității de învățare abordate în lecție:
-lecții ce vizează deprinderi sau priceperi motrice;
- lecții ce vizează calități motrice;
- lecții în care este urmărită dezvoltarea fizică armonioasă (specifice
învățământului preșcolar și primar);
- lecții ce urmăresc formarea capacității de autoorganizare;
- lecții mixte, care vizează combinații ale lecțiilor prezentate anterior
fiind cel mai adesea întâlnite în domeniul educației fizice.
b) În funcție de etapele formării deprinderilor motrice distingem:
130
met o d i c ă
- lecții de învățare, prin care se însușesc noi cunoștințe teoretice de

specialitate și se formează deprinderi și priceperi motrice;
- lecții de consolidare a cunoștințelor teoretice, a deprinderilor și
priceperilor motrice, de dezvoltare a calităților motrice prin
exersarea unor structuri stabile;
- lecții de perfecționare realizate prin exersarea în condiții variate și
situații diferite;
- lecții de verificare sau de control a nivelului de stăpânire a unor
cunoștințe, deprinderi, priceperi și calități motrice;
- lecții mixte- sunt cele mai des folosite în școală și presupun
transmiterea de noi cunoștințe, deprinderi și priceperi motrice dar și
repetarea celor însușite în lecțiile de educație fizică anterioare.
c) În funcție de numărul temelor abordate avem:
- lecții cu o singură temă;
- lecții cu două teme;
- lecții cu mai multe teme.
d) în funcție de tipul și numărul deprinderilor și/sau priceperilor
motrice abordate se cunosc:
- lecții monosport- când conțin o temă sau două din aceeași ramură
de sport;
- lecții bisport – când au teme din două ramuri de sport;
- lecții polisport – întâlnite când baza materială permite desfășurarea
lecției în funcție de opțiunea elevilor.
e) În funcție de amplasarea lecției în structura anului școlar putem
avea:
- lecții introductive (sau organizatorice) prezentate la începutul
anului sau semestrului pentru a cunoaște gradul de pregătire la care
se află colectivul, pentru rezolvarea unor probleme organizatorice și
informarea elevilor cu privire la aspectele activității care urmează să
se desfășoare;
- lecții curente, desfășurate săptămânal;
131
met o d i c ă
- lecții de bilanț- realizate la sfârșitul unui semestru sau a unui an

școlar prin care se apreciază nivelul de pregătire la care au ajuns
copiii și modul în care s-au realizat obiectivele planificate.
f) în funcție de locul și de condițiile de desfășurare putem avea:
- lecții desfășurate în aer liber, în condiții atmosferice favorabile;
- lecții desfășurate în aer liber, în condiții atmosferice nefavorabile;
- lecții desfășurate în interior, în condițiile unei dotări materiale
optime;
- lecții desfășurate în interior, în spații improvizate.
Pe parcursul întregului an școlar, cadrul didactic, prin cerințele
programei, este obligat să adopte o tipologie variată a lecțiilor de educație
fizică fapt ce contribuie la evitarea monotoniei, și formalismului acțiunilor
didactice. Strâns legate de tipologia unei lecții sunt aspectele de conținut și
structură care reprezintă elementele definitorii ale unei lecții de educație
fizică.

Care sunt tipurile de lecție în funcție de amplasarea
lecției în structura anului școlar?
a. lecții de învățare;
b. lecții introductive, curente și de bilanț;
c. lecții monosport lecții;
d. lecții cu două teme.

...........................................................................................


b.
132
met o d i c ă
9.3. CERINȚE GENERALE ALE ORGANIZĂRII

ȘI DESFĂȘURĂRII LECȚIEI
Cerințele generale care stau la baza conceperii, organizării și

desfășurării lecției:
1. Precizarea clară a temelor, a sarcinilor didactice și mai ales a
obiectivelor lecției
Temele lecțiilor sunt obiective instructiv-educative și se stabilesc pe
baza programei de învățământ. Trebuie să constituie teme ale lecției toate
componentele procesului instructiv-educativ. În ciclul primar este indicat să
se formuleze teme din toate componentele modelului de educație fizică,
adică: cunoștințe, priceperi și deprinderi de organizare; cunoștințe, priceperi
și deprinderi care privesc optimizarea dezvoltării fizice; deprinderi motrice
de bază și utilitar-aplicative; dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice de bază
și specifice unor ramuri de sport, etc.
Temele lecției determină și alegerea mijloacelor de
realizare ale acestora. Împreună cu tema se stabilesc și sarcinile
didactice care arată stadiul de însușire a cunoștințelor,
deprinderilor motrice sau dezvoltarea unei aptitudini psiho-motrice. În
activitatea de educație fizică sarcinile didactice pot fi:
-învățarea- inițierea în efectuarea unei acțiuni motrice noi,
- consolidarea, repetarea unor deprinderi motrice
-verificarea nivelului de însușire sau dezvoltare a unor cunoștințe,
deprinderi, priceperi motrice și calități motrice;
- aplicarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice în
condiții variate și legarea acestora de cerințele activității practice.
133
met o d i c ă
2. Alegerea celor mai eficiente și atractive mijloace pentru

îndeplinirea obiectivelor propuse
În cadrul lecției de educație fizică nu se rezolvă numai teme și
obiective operaționale ci în fiecare trebuie rezolvată o părticică din modelul
final pe care trebuie sa-l realizeze elevii. Astfel, fiecare lecție va dezvolta
capacitatea de organizare, autoorganizare, optimizarea dezvoltării morfo-
funcționale, aptitudinile psiho-motrice, capacitatea de generalizare, va
acționa asupra prevenirii și corectării unor atitudini corporale deficiente,
formează și stimulează plăcerea, bucuria copiilor de a se juca.
Deci, în lecția de educație fizică, mijloacele programate trebuie să fie
alese de către cadrul didactic astfel încât să realizeze eficient obiectivele
operaționale și să contribuie la îndeplinirea celor generale. Din cadrul
sistemului mijloacelor nu trebuie ignorate materialele demonstrative,
iconografice: planșe, fotografii, chinograme, filme și mijloace audio-video.
3.Dozarea corespunzătoare a efortului în lecție

Cadrul didactic are datoria de a planifica dozarea și dinamica
efortului pentru fiecare lecție. Nivelul efortului în cadrul acesteia depinde de
teme, obiectivele operaționale, grupa sau clasa, nivelul de pregătire la care
acestea se află.
În orice lecție de educație fizică se realizează o intrare treptată în
efort, în primele trei verigi ale acesteia, frecvența cardiacă crscând ușor apoi
acesta va scadea sau va crește și mai mult, în funcție de temele lecției
respective urmând ca la finalul ei să scadă treptat ajungând la pulsul inițial,
de la începutul lecției. Trebuie reținut că dinamica efortului bine dozată are
efecte benefice asupra sistemului circulator și respirator.
4.Alegerea celor mai eficiente metode și procedee metodice de

instruire pentru realizarea temelor și obiectivelor propuse
Cadrul didactic trebuie să stabilească sistemul de metode și procedee
prin care să obțină rezultate pozitive din partea copiilor, elevilor în scopul
134
met o d i c ă
însușirii unor deprinderi și priceperi motrice, dezvoltarii calităților motrice,

a unor aptitudini psiho-motrice și a optimizării morfo-funcționale.
Alegerea metodelor și procedeelor este determinată de etapa
procesului de învățare, de specificul și gradul de dificultate a temelor, de
nivelul de dezvoltare morfo-funcțională și de pregătire fizică și psihică a
copiilor.
În anumite etape ale învățării este indicat să se utilizeze în principal
demonstrația, exersarea parțială sau observarea execuției partenerului sau
colegilor iar în altele, explicația, indicațiile, exersările globale,
problematizarea situației,etc.
3. Folosirea integrală și eficientă a timpului alocat lecției, deci

asigurarea unei densități optime
În cadrul lecției, cadrul didactic are datoria să folosească, în funcție
de teme și obiectivele operaționale, cele mai eficiente metode și procedee
metodice de organizare a exersării (frontal, pe grupe, în circuit) astfel încât
fiecare minut și moment al lecției să fie utilizat cu eficiență. Un randament
bun în utilizarea timpului în cadrul lecției se obține și prin asigurarea unui
raport corect între demonstrație și explicație, între timpul de execuție și
pauzele de odihnă, corectări și indicații, etc.
4. Stimularea activității individuale pentru realizarea unei

activități independente eficiente.
Rolul școlii, în opinia mea și a altor autori, este acela de a forma
persoane cu o educație integrală, cu o personalitate bine conturată, capabile
să se integreze în societate și să ia singure hotărârile în anumite situații
dificile. În acest scop, în timpul lecției cadrul didactic ar trebui să conceapă
și activități în care elevii se autoconduc, se auto-organnizează respectând în
felul acesta și principiul tratării diferențiate și individuale a elevilor. Această
activitate individuală a elevilor (desfășurată, bineânțeles, sub controlul
cadrului didactic) contribuie la dezvoltarea personalității copiilor, la
135
met o d i c ă
amplificarea răspunderii personale față de pregătire și le stimulează

capacitatea de creație.
În continuare voi face pe scurt, câteva referiri la organizarea
activității de exersare care în lecția de educație fizică are o importanță
majoră. Această organizare a activității în lecție este determinată de anumiți
factori printre care:
-obiectivele urmărite;
- complexitatea temelor;
- parametrii efortului (volum, intensitate, complexitate)- dominanța
lor în lecție;
- sistemele de acționare selecționate pentru realizarea obiectivelor
propuse;
- efectivele de copii;
- baza materială existentă în școală.
Principalele procedee de organizare a activității de exersare în
cadrul lecției de educație fizică sunt:
a) Activitatea frontală sau simultană care constă în desfășurarea ei
în mod frontal, cu toți copiii (elevii) clasei.
b) Activitatea individuală sau independentă care (din păcate) este
mai puțin utilizată în cadrul lecțiilor de educație fizică. Se
desfășoară sub supravegherea cadrului didactic pe baza unor
indicații și recomandări sau a unui program de lucru. Acest
procedeu reprezintă o cale de bază în asigurarea autoinstruirii.
c) Activitatea pe perechi- recomandată a fi utilizată în lecțiile de
educație fizică încă din clasele mici având numeroase avantaje
dintre care amintim: contribuția la promovarea unui învățământ
activ bazat pe cooperare; dezvoltă spiritul de observație, de
inițiativă, curajul, perseverența, atitudinea critică și autocritică,
crește densitatea lecției,etc.
d) Activitatea pe grupe (echipe, ateliere) – se organizează tot mai
mult în lecțiile de educație fizică fiind foarte importantă
constituirea grupelor, care trebuie să fie cât mai omogene din
136
met o d i c ă
punct de vedere al nivelului valoric și al pregătirii în ceea ce

privește cunoașterea și stăpânirea deprinderilor și priceperilor
motrice, a procedeelor tehnice specifice diferitelor ramuri
sportive și al dezvoltării calităților motrice.
1. Care sunt avantajele lecției?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
.............................................................................................................
Lecția prezintă o serie de avantaje pentru educația fizică cum
ar fi:
- cadrul didactic cunoaște cu ce efectiv de elevi își desfășoară
activitatea și numărul de ore de educație fizică alocate pentru fiecare
clasă;
137
met o d i c ă
- lecția dă posibilitatea cadrului didactic să desfășoare o activitate

din timp planificată, cu efortul bine dozat și gradat,
- cadrul didactic poate (și trebuie) să țină seama de posibilitățile și
nivelul de pregătire al copiilor;
- lecția oferă posibilitatea de a ține o evidență a activității desfășurate
cu elevii pe o anumită perioadă de timp.
2. Ce înțelegeți prin tipul lecției?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
Prin tipul lecției se înțelege un anumit mod de organizare și
desfășurare a acesteia în vederea realizării sarcinii didactice fundamentale.
3. Care sunt tipurile lecției în funcție de numărul

deprinderilor și priceperilor aboradate?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
- lecții monosport- când conțin o temă sau două din aceeași ramură
de sport;
- lecții bisport – când au teme din două ramuri de sport;
138
met o d i c ă
- lecții polisport – întâlnite când baza materială permite desfășurarea

lecției în funcție de opțiunea elevilor.
4. Care sunt avantajele organizării activității de exersare pe

perechi ?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
............................................................................................................
Avantajele sunt: contribuția la promovarea unui învățământ
activ bazat pe cooperare; dezvoltă spiritul de observație, de inițiativă,
curajul, perseverența, atitudinea critică și autocritică, crește densitatea
lecției.
5. Care sunt cerințele generale care stau la baza conceperii,

organizării și desfășurării lecției de educație fizică-
enumerațile ?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
............................................................................................................
...............................................................................................................
..............................................................................................................
...............................................................................................................
139
met o d i c ă
-precizarea clară a temelor, a sarcinilor didactice și mai ales a

obiectivelor lecției;
- alegerea celor mai eficiente și atractive mijloace pentru îndeplinirea
obiectivelor propuse;
- dozarea corespunzătoare a efortului în lecție;
- alegerea celor mai eficiente metode și procedee metodice de
instruire pentru realizarea temelor și obiectivelor propuse;
- folosirea integrală și eficientă a timpului alocat lecției, deci
asigurarea unei densități optime;
- stimularea activității individuale pentru realizarea unei activități
independente eficiente.

acest Modul.
acest Modul.
În cadrul acestui modul am discutat despre lecție ca principala formă

de organizare a procesului instructiv-educativ. Important de reținut este că,
lecția este forma principală de organizare a procesului de învățământ în
cadrul căreia elevii desfățoară împreună o activitate de învățare sub
140
met o d i c ă
conducerea cadrului didactic, într-o unitate de timp, ora școlară. Fiecare

lecție constituie o verigă a întregului lanț de lecții într-un an de activitate,
astfel încât lecția de azi se bazează pe cea de ieri și reprezintă punctul de
plecare pentru cea de mâine.
Temele lecțiilor sunt obiective instructiv-educative și se stabilesc pe
baza programei de învățământ. Cadrul didactic are datoria să folosească, în
funcție de teme și obiectivele operaționale, cele mai eficiente metode și
procedee metodice prin care să obțină rezultate pozitive din partea copiilor,
în scopul însușirii unor deprinderi și priceperi motrice, dezvoltarii calităților
motrice, a unor aptitudini psiho-motrice și a optimizării morfo-funcționale.
Cadrul didactic trebuie să cunoască și tipurile de lecție pentru a le
selecta pe acelea care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite. De
asemenea, el trebuie să cunoască și să țină cont de cerințele didactice care
stau la baza organizării și desfășurării lecției pe care le-am prezentat în
cadrul acestui modul.
BIBLIOGRAFIE

3. HERCZEG, L. (1995) – „Teoria și metodica educației fizice școlare” ,
vol.I, Editura Universității de Vest, Timoșoara.
Cluj Napoca.
141
Mo du l u l 10 – E du ca ț i e p s i h o m o t ri c ă / E d u c a ț i e f i z i c ă ș i
met o d i c ă
10
MODULUL 10: CONȚINUTUL ȘI
STRUCTURA LECȚIEI DE EDUCAȚIE
FIZICĂ; ALGORITMUL PREGĂTIRII ȘI
CONDUCERII LECȚIEI
şi aptitudini:
-să cunoști conținutul și structura unei lecții de educație fizică;

-să înțelegi ce implică pregătirea unei lecții de educație fizică din
partea cadrului didactic;
-să fii capabil să concepi un proiect didactic al unei lecții de educație
fizică.
Cuvinte cheie:
Conținut, structură, verigi, pregătire și conducerea.
Modulul 10: CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA LECȚIEI DE
EDUCAȚIE FIZICĂ; ALGORITMUL PREGĂTIRII ȘI
CONDUCERII LECȚIEI ........................................................................143
Cuvinte cheie: .........................................................................................143
143
met o d i c ă

10.1. CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA LECȚIEI DE EDUCAȚIE
FIZICĂ ..................................................................................................... 145
10.2. ALGORITMUL PREGĂTIRII ȘI CONDUCERII LECȚIEI ... 153
Bibliografie ............................................................................................... 160
144
met o d i c ă
Pe parcursul acestui modul voi prezenta conținutul și structura lecției

de educație fizică, care este diferită de cea a altor discipline din planul de
învățămât. Cunoscând acestea veti putea concepe proiectele didactice la
această disciplină. De asemenea, modul conține și câteva precizări cu privire
la algoritmul pregătirii și conducerii lecției de educație fizică. În cadrul
lecțiilor veți utiliza acele metode, mijloace și procedee metodice care să vă
faciliteze îndeplinirea obiectivelor stabilite.
10.1. CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA LECŢIEI DE

EDUCAŢIE FIZICĂ
Conţinutul lecţiei reprezintă totalitatea mijloacelor, strategiilor

didactice stabilite în vederea realizării obiectivelor generale şi a celor
operaţionale. Deci, mai pe larg, conţinutul este o sumă de mijloace, metode,
procedee metodice şi măsuri metodico-organizatorice subordonate temelor
şi obiectivelor lecţiei şi structurate în conformitate cu unele criterii de ordin
biologic, pedagogic şi metodic. După Dragnea A. şi colab. Conţinutul lecţiei
reprezintă „ elementul definitor al lecţiei cu cea mai mare importanţă în
eficientizarea procesului instructiv- educativ, care valorifică achiziţiile
didacticii şi scoate în evidenţă experienţa şi cunoştinţele cadrului didactic”.
Este necesar ca fiecare lecţie să aibă un conţinut prin care să se
realizeze dezvoltarea fizică generală, dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice
precum şi învăţarea, consolidarea sau perfecţionarea unor deprinderi şi/sau
priceperi motrice pe fondul dezvoltării personalităţii elevilor.
Referitor la structura lecţiei de educaţie fizică, de-a lungul timpului,
au existat numeroase opinii. La început lecţia a fost organizată pe patru
părţi: de organizare, de pregătire, fundamentală şi de încheiere; apoi a fost
structurată pe trei părţi: de pregătire, fundamentală şi de încheiere.
145
met o d i c ă
Actualmente lecţia de educaţie fizică este structurată pe verigi, pe secvenţe

între ele existând o unitate şi o interdependenţă. Deci, structura lecţiei este
reprezentată de succesiunea, într-un timp determinat, a unor părţi, etape,
momente sau verigi necesare pentru îndeplinirea temelor şi
obiectivelor.
În continuare voi prezenta schematic obiectivele şi
conţinutul verigilor lecţiei. Distingem următoarele verigi:
1. Organizarea colectivului de elevi;
2. Pregătirea organismului pentru efort;
3. Influenţarea selectivă a aparatului locomotor;
4. Dezvoltarea calităţilor motrice: viteza şi îndemânarea;
5. Învăţarea, consolidarea, perfecţionarea sau verificarea deprinderilor
şi priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea calităţilor motrice: forţa şi rezistenţa;
7. Revenirea organismului după efort;
8. Aprecierea asupra desfăşurării lecţiei şi recomandări pentru
activitatea ulterioară (inclusiv cea independentă);
VERIGA I : Organizarea colectivului de elevi

Obiective:
- asigurarea unui început organizat al lecţiei;
- asigurarea disciplinei şi ordinii;
- dezvoltarea capacităţii de organizare;
- cunoaşterea variabilelor de moment (efectiv, echipament, stare de
sănătate);
- captarea atenţiei;
- conştientizarea elevilor privind ceea ce vor face in lecţie;
Principalele sisteme de acţionare (conţinut):
- alinierea;
- raportul;
- salutul;
- verificarea echipamentului şi a prezenţei;
146
met o d i c ă
- anunţarea temelor lecţiei;

- exerciţii de front şi formaţii;
- comenzi complexe;
- exerciţii şi jocuri de atenţie;
Durata: aproximativ 3-5 minute
Formaţii de lucru: în linie pe 1 sau 2 rânduri, careu, semicerc, cerc
VERIGA II: Pregătirea organismului pentru efort
Obiective:
- stimularea treptată a marilor funcţiuni ale organismului;
- asigurarea unei stări de excitabilitate corespunzătoare pentru
activitatea care urmează;
- educarea percepţiilor spaţio-temporale;
- creşterea nivelului de funcţionalitate a organelor receptoare
(analizatori);
- creşterea calităţii proceselor psihice urmărind formarea unor trăsături
pozitive de personalitate: caracter, temperament, atitudini, aptitudini;
- exerciţii de front şi formaţii;
- variante de mers şi alergare;
- exerciţii din şcoala alergării şi săriturii;
- paşi de dans, exerciţii ritmice;
- jocuri dinamice;
Durata: 5-7 minute.
Formaţii de lucru: coloană câte 1 sau 2 şi cele specifice sistemelor de
acţionare.
VERIGA III: Influenţarea selectivă a aparatului locomotor
Obiective:
- influenţarea sistemului muscular şi articular prin urmărirea creşterii
tonicităţii, troficităţii şi a supleţei;
147
met o d i c ă
- educarea atitudinii corporale globale sau parţiale corecte;

- prevenirea şi corectarea unor atitudini sau deficienţei fizice;
- educarea marilor funcţiuni, în special respiraţia;
- însuşirea elementelor spaţiale şi a ritmului mişcării;
- crearea unei stări emotive şi a bunei dispoziţii;
- exerciţii grupate în complexe:
- exerciţii libere (analitice) fără aparate şi obiecte;
- exerciţii cu obiecte (corzi, mingi, bastoane, cercuri);
- exerciţii cu aparate (bănci de gimnastică, etc.);
- exerciţii la aparate (scara fixă, bancă, capră, lada de
gimnastică)
- exerciţii cu partener;
- exerciţii pentru educarea actului respirator voluntar;
Durata: 5-6 minute (uneori 7-8).
Formaţii de lucru: coloană de gimnastică, cerc, semicerc, etc.
VERIGA IV: Dezvoltarea calităţilor motrice viteza şi îndemânarea
Obiective:
- îmbunatăţirea diferitelor forme de manifestare ale calităţii motrice
viteza (reacţie, repetiţie, execuţie, deplasare şi viteza în regimul altor calităţi
motrice)
- îmbunătăţirea indicilor formelor de manifestare a îndemânării
(generală, specifică şi în regimul altor calităţi motrice).
Viteză:
- executarea unor acte şi acţiuni motrice la diverse semnale (sonore,
vizuale) sau comenzi;
- alergări cu start din diferite poziţii;
- alergări lansate şi accelerate;
- exerciţii din şcoala alergării;
148
met o d i c ă
- alergări sub formă de întrecere şi cu handicap;

- alergări cu schimbare de ritm;
- exerciţii şi jocuri cu mingea;
- întreceri, jocuri, ştafete pentru dezvoltarea tuturor formelor de
manifestare ale vitezei.
Îndemânare:
- însuşirea unor deprinderi motrice cu caracteristici precizate in
coordonare şi ritm;
- exerciţii libere şi cu obiecte efectuate din alte poziţii iniţiale sau cu
schimbarea direcţiei, sensului sau ritmului;
- acte şi acţiuni motrice efectuate în condiţii îngreunate (micşorarea
suprafeţei de sprijin, execuţia cu segmentul neîndemânatic);
- jocuri de mişcare, ştafete, şi parcursuri aplicative cu sarcini motrice
complexe şi variate;
Durata: 7-8 minute (uneori 10-12)
Formaţii de lucru:
- în linie pe 1, 2 sau mai multe rânduri;
- mai multe şiruri (grupe sau echipe)
VERIGA V: Învăţarea, consolidarea, perfecţionarea sau verificarea

deprinderilor şi priceperilor motrice (de bază, aplicativ utilitare sau
specifice mai multor ramuri sportive)
Obiective (în funcţie de faza învăţării motrice):
- crearea la elevi a unei reprezentări cât mai exacte şi corecte;
- însuşirea unor cunoştinţe, iniţierea în mecanismul de bază al unor
elemente noi;
- formarea unui stereotip dinamic, a unei automatizări a mişcărilor;
- crearea unei capacităţi de aplicare a cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor motrice în condiţii variate şi diversificate impuse de
activitatea practică;
149
met o d i c ă
- cunoaşterea, verificarea şi aprecierea nivelului de cunoştinţe

acumulate de elevi, a modului de executare a deprinderilor şi
priceperilor motrice.
- exerciţii din şcoala alergării;
- exerciţii din şcoala săriturii;
- exerciţii din şcoala aruncării;
- exersarea deprinderilor şi priceperilor motrice în condiţii variate şi
diversificate;
- aprecierea şi verificarea curentă prin activităţi globale şi întreceri
sportive;
Durata: 10-20 minute.
Formaţii de lucru:
- pe “ateliere”, grupe dispuse în modalităţi specifice executării
exerciţiilor;
- frontal (când este posibil)
VERIGA VI: Dezvoltarea calităţilor motrice forţa sau rezistenţa.
Obiective:
- îmbunătăţirea indicilor tuturor formelor de manifestare a calităţii
motrice forţa;
- îmbunătăţirea indicilor tuturor formelor de manifestare a calităţii
motrice rezistenţa;
Forţa:
- exerciţii pentru dezvoltarea selectivă (analitică) a musculaturii
întregului corp folosind greutatea corpului sau a diferitelor segmente
liber, cu obiecte portative sau cu aparate;
- exerciţii cu partener;
- exerciţii cu caracter de tracţiune şi împingere, căţărare, târâre,
transport de greutăţi uşoare (1-3 kg în funcţie de vârsta copilului);
150
met o d i c ă
- aruncări de diferite tipuri (cu obiecte diferite);

- sărituri diferite;
- alergări în condiţii variate (în pantă, pe scări, prin zăpadă);
- exerciţii executate în circuit;
Rezistenţa:
- alergare de durată în tempo uniform, pe teren plat, alergare în tempo
variat;
- repetarea unor exerciţii cunoscute în tempo moderat şi uniform în
grupaje de 3-6 exerciţii;
- jocuri dinamice cu efective mici şi angrenare continuă şi uniformă;
- jocuri sportive cu efective reduse şi cu modificarea prevederilor
regulamentare;
- exerciţii sub formă de circuit, cu pauze foarte scurte, în ritm
uniform;
Durata: 5-10 minute.
Formaţii de lucru: adaptate procedeelor metodice folosite sau specificului
fiecărui sistem de acţionare.
VERIGA VII: Revenirea organismului după efort
Obiective:
- revenirea treptată a marilor funcţiuni la starea sau aproape la starea
obişnuită;
- întărirea reflexului de postură;
- reducerea gradului de excitabilitate nervoasă;
Principalele sisteme de acţionare:
- exerciţii de mers sau alergare uşoară;
- exerciţii de relaxare musculară şi de respiraţie;
- exerciţii şi jocuri de atenţie;
- exerciţii de postură;
Durata: 3-4 minute.
Formaţii de lucru:
151
met o d i c ă
- coloană câte 1 sau 2;

- deplasare liberă, individuală în spaţiul de lucru, etc.
VERIGA VIII: Aprecierea activităţii desfăşurate de elevi în lecţie şi

recomandări pentru activitatea ulterioară:
Obiective:
- conştientizarea modului de participare a elevilor la lecţie;
- formarea capacităţii de apreciere şi autoapreciere;
- aprecierea progresului şi activităţii unor elevi;
- stimularea activităţii independente din timpul liber;
- recomandări pentru remedierea deficienţelor (la cine este cazul).
Principalele sisteme de acţionare:
- evidenţieri pozitive şi negative privind comportarea in lecţie;
- comunicarea notelor date unor elevi;
- formularea unor sarcini pentru acasă sau alte recomandări pentru
lecţia următoare de educaţie fizică sau pentru activitatea
independentă;
- salutul.
Durata: 3-4 minute
Formaţii de lucru: în linie pe 1-2 rânduri, în semicerc, careu, et
Care sunt sistemele de acţionare din veriga aIIa a
lecţiei?
a. exerciţii pentru dezvoltarea analitică a musulaturii
întregului corp;
b. exerciţii de front şi formaţii; variante de mers, alergare;
c. exersarea deprinderilor şi priceperilor motrice în condiţii
variate;
d. exerciţii libere şi cu obiecte.

...........................................................................................
152
met o d i c ă


b.
10.2. ALGORITMUL PREGĂTIRII ȘI

CONDUCERII LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ
Pregătirea unei lecții de educație fizică implică din partea cadrului de

specialitate următoarele: elaborarea proiectului didactic, pregătirea
materialelor și a instalațiilor și pregătirea spațiului de lucru pentru lecție.
Pentru a realiza obiectivele educației fizice este necesară
desfășurarea din partea cadrului didactic a unei activități de calitate, aceasta
fiind legată atît de pregătirea acestuia cât și de baza materială. Cadrul
didactic nu trebuie să se rezume doar la pregătirea sa inițială, din facultate,
sau din liceele pedagogice, el trebuie să-și continue pregătirea, să știe
realitățile și noutățile din domeniul educației fizice și din alte domenii
conexe: pedagogie, psihologie, etc, să găsească noi modalități de a rezolva
sarcinile educației fizice pentru creșterea eficienței activității. Cadrul
didactic trebuie să conceapă nu numai planul anual, cel semestrial ci și
planificarea curentă pentru fiecare lecție în parte, adică proiectul didactic. În
cadrul acestui proiect va trece mijloacele prin care se realizează temele de
lecție, sarcinile didactice generale, formele metodico-organizatorice ale
exersării și dozarea efortului în lecție
Etapele pregătirii pentru lecția de educație fizică a unui cadru
didactic, în opinia lui Herczeg L. sunt:
- precizarea de către cadrul didactic a temelor, sarcinilor didactice și
obiectivelor operaționale;
- stabilirea structurii lecției;
153
met o d i c ă
- alegerea exercițiilor, stabilirea formațiilor și formelor metodico-

organizatorice ale exersării, precizarea volumului și intensității
efortului, a spațiului de lucru și a materialului didactic de care
dispune;
- precizează metodele și procedeele pentru dezvoltarea aptitudinilor
psiho-motrice;
- precizează materialul didactic pe care îl va folosi;
- stabilește timpul pentru fiecare verigă a lecției.
Înainte de începerea lecției, cadrul didactic trebuie să-și pregătească
materialele pe care le va utiliza în timpul acesteia pentru a nu irosi din
timpul efectiv alocat lecției și a nu-i scădea densitatea. De asemenea, el are
obligația să pregătească spațiul de lucru pentru a crește eficiența lecției si a
evita posibilele accidente.
Conducerea lecției cuprinde:
- explicația și demonstrația;
- folosirea reglatorilor metodici;
- observarea execuției subiecților, aprecierea și corectarea acesteia;
- crearea condițiilor de aplicare în activități de întrecere.
Explicația este foarte importantă în instruirea copiilor de vârstă
școlară ea trebuind să fie clară, concisă, logică și oportună. În relație cu
demonstrația ea poate să preceadă, să însoțească sau să urmeze acesteia, în
funcție de situațiile concrete ale lecției. Demonstrația se folosește în strânsă
legătură cu explicația. Ea este cea mai eficientă metodă intuitivă de instruire
dacă respectă condiția de a fi realizată corect. Demonstrația, după cum am
mai precizat, poate să fie nemijlocită, când este realizată de cadrul didactic
sau mijlocită, fiind realizată de un copil din cadrul grupului care stăpânește
foarte bine tehnica de execuție a acțiunilor motrice prezentate.
Utilizarea reglatorilor metodici în cadrul lecției de educație fizică,
atunci când este necesar și condițiile permit, ajută la însușirea mai rapidă a
unor deprinderi motrice, procedee tehnice, etc.
Observarea execuției altor subiecți se realizează în cadrul lecției de
educație fizică prin urmărirea atentă de către colectiv a unor evoluții
154
met o d i c ă
realizate de unii dintre membrii acestuia. Observarea vizează desprinderea

aspectelor esențiale pozitive ale execuției, dar și a celor negative ceea ce
indică cadrului didactic nivelul elevilor de conștientizare a execuției corecte.
În cadrul algoritmului pregătirii și conducerii lecției mai trebuie amintite
manevrarea colectivului; comanda, care are o mare aplicativitate în lecțiile
de educație fizică reprezentând un ordin de execuție a unei mișcări sau a
unui exercițiu și se împarte în comandă prevestitoare, (dată cu voce tare,
clară și puțin prelungită) și comandă săvârșitoare (dată în continuarea
comenzii prevestitoare, după o mică pauză, cu voce puternică, scurt și
energic); plasamentul cadrului didactic care trebuie efectuat astfel încât să
fie observat și auzit de întregul colectiv și ținuta cadrului didactic care
trebuie să fie decentă, curată și bineânțeles alcătuită din echipament sportiv.
1. Ce înțelegeți prin conținutul unei lecții ?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
155
met o d i c ă
Conţinutul lecţiei reprezintă totalitatea mijloacelor, strategiilor

didactice stabilite în vederea realizării obiectivelor generale şi a celor
operaţionale.
2. Care sunt verigile unei lecții de educație fizică?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
...........................................................................................................
................................................................................................................
.................................................................................................................
................................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
Verigile unei lecții de educație fizică sunt:
3. Precizați care sunt obiectivele verigii a III a a unei lecții de

educație fizică ?
156
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
- influenţarea sistemului muscular şi articular prin urmărirea creşterii
tonicităţii, troficităţii şi a supleţei;
- educarea atitudinii corporale globale sau parţiale corecte;
- prevenirea şi corectarea unor atitudini sau deficienţei fizice;
- educarea marilor funcţiuni, în special respiraţia;
- însuşirea elementelor spaţiale şi a ritmului mişcării;
- crearea unei stări emotive şi a bunei dispoziţii;
4. Ce implică pregătirea unei lecții din partea cadrului didactic ?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
Pregătirea unei lecții de educație fizică implică din partea cadrului de
specialitate următoarele: elaborarea proiectului didactic, pregătirea
5. Ce cuprinde conducerea unei lecții de educație fizică ?

.............................................................................................................
157
met o d i c ă
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
..............................................................................................................
Conducerea unei lecții cuprinde:
- explicația și demonstrația;
- folosirea reglatorilor metodici;
- observarea execuției subiecților, aprecierea și corectarea acesteia;
- crearea condițiilor de aplicare în activități de întrecere.
1. În funcție de cele prezentate în cadrul modului, concepeți
veriga a II a a unei lecții de educație fizică pentru grupa mare
pregătitoare.
2. Alcătuiți un complex de 4 exerciții de dezvoltare fizică
armonioasă pentru eleviii de clasa a III a.
158
met o d i c ă

Pe parcursul acestui modul am prezentat conținutul și structura
lecției de educației fizică precum și câteva noținuni despre algoritmul
pregătirii și conducerii lecției. Important de reținut este că lecția este
structurată pe verigi. Acestea sunt:
Pregătirea unei lecții de educație fizică implică din partea cadrului
de specialitate următoarele: elaborarea proiectului didactic, pregătirea
Conducerea unei lecții cuprinde: explicația și demonstrația; folosirea
reglatorilor metodici; observarea execuției subiecților, aprecierea și
corectarea acesteia; crearea condițiilor de aplicare în activități de întrecere.
Parcurgând acest modul ati acumulat cunoștințele necesare pentru
conceperea proiectelor didactice la această disciplină.
159
met o d i c ă
BIBLIOGRAFIE

Cluj Napoca.
160
met o d i c ă
11
MODULUL 11:PLANIFICAREA
INSTRUIRII ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ
şi aptitudini:
-să cunoască documentele de planificare;

-să elaboreze proiectul didactic la educație fizică
Cuvinte cheie:
planificare, plan anual, plan calendaristic semestrial, proiect
didactic.
Modulul 11: PLANIFICAREA INSTRUIRII ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ

....................................................................................................................161
Cuvinte cheie: .........................................................................................161
11.1. PLANUL ANUAL ...........................................................................163
11.2. PLANUL CALENDARISTIC SEMESTRIAL .............................167
161
met o d i c ă
11.3.PROIECTUL DIDACTIC (PLANUL LECȚIEI) ........................ 169

Teste grilă de autoevaluare .................................................................... 171
Bibliografie ............................................................................................... 175
162
met o d i c ă
Planificarea reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale

activităţii pe care o desfăşoară cadrul didactic şi constă în realizarea
documentelor de planificare: planul tematic anual, planul calendaristic
semestrial şi proiectul didactic al lecţiei. Pe baza acestor documente, cadrul
didactic asigură fundamentarea ştiinţifică a procesului de predare a educaţiei
fizice şcolare. Deci, planificarea presupune organizarea activităţii prin
întocmirea planurilor după care se va ghida activitatea cadrului didactic, în
scopul realizării modelului de educaţie fizică, a obiectivelor generale şi pe
cicluri de învăţământ mergând până la realizarea operaţională a obiectivelor.
Programa şcolară realizează selecţionarea, structurarea şi
esenţializarea componentelor procesului instructiv-educativ. Trebuie să
reţineţi că ea este o programă unică, care se adresează tuturor şcolilor şi
trebuie respectată indiferent de zona geografică şi condiţiile de bază
materială de care dispune şcoala respectivă.
După cum precizam anterior, rezultatele acţiunii de planificare sunt
dovedite de documentele de planificare. Acestea sunt: planul anual, planul
calendaristic semestrial şi proiectul didactic.
11.1. PLANUL ANUAL
Planul anual este primul document de planificare pe care îl

realizează profesorul de educaţie fizică sau cadrul didactic (învăţătoarea,
educatoarea) la disciplina educaţie fizică şi conţine o adaptare a programei
la condiţiile existente în unitatea de învăţământ. El cuprinde indicatorii de
recunoaştere reprezentat de: unitatea de învăţământ, clasa, anul şcolar,
resursele materiale şi tabelul în care se eşalonează unităţile de învăţare.
Acest plan ar trebui să cuprindă teme din toate componentele procesului
instructiv-educativ: cunoştinţe, deprinderi, priceperi motrice şi aptitudini
163
met o d i c ă
psiho-motrice. De asemenea, ţinând cont de modelul de educaţie fizică şi de

condiţiile materiale trebuie formulate teme şi din capacitatea de organizare,
optimizare a dezvoltării fizice precum şi de priceperi şi deprinderi motrice
de bază şi utilitar aplicative. De exemplu, când vom aborda teme din
cunoştinţe şi deprinderi de organizare şi autoorganizare le vom exersa în
veriga de organizare a colectivului; pe cele din şcoala alergării în veriga a
II-a a lecţiei (pregătirea organismului pentru efort) dar timpii alocaţi acestor
verigi vor fi mai mari.
Lecţiile de educaţie fizică pot să conţină o singură temă de lecţie,
fiind specifică învăţământului preşcolar. Această temă poate fi de învăţare,
de consolidare, perfecţionare şi de verificare a unor cunoştinţe, deprinderi
de bază sau utilitar- aplicative sau de dezvoltare a calităţilor motrice de
bază. La ciclul primar, lecţiile pot să combine două teme, una de învăţare şi
alta de consolidare sau una de consolidare şi alta de dezvoltare a unor
calităţi motrice precum şi alte combinaţii de teme. La clasele a IV-a, în
funcţie de nivelul motric al claselor se pot realiza şi lecţii cu trei teme.
Metodologia elaborării acestui document include (după Dragnea A.
şi colab.) următoarele etape:
a) realizarea tabelului în care se vor eşalona unităţile de învăţare
pentru care cadrul didactic va lua în considerare planul de învăţământ (în
care este prevăzut volumul de ore alocat clasei pe săptămînă) şi programa
şcolară de educaţie fizică (care prevede obiectivele ce trebuie realizate şi
conţinuturile pe care cadrul didactic le poate preda la o anumită clasă).
Trebuie reţinut că obiectivele şi competenţele sunt obligatorii, în
timp ce conţinuturile sunt opţionale, cadrul didactic stabilind ce anume va
preda la o anumită clasă în funcţie de condiţiile materiale ale şcolii, de
nivelul de pregătire al clasei, de opţiunile elevilor, etc.
b)stabilirea probelor de evaluare şi repartizarea acestora pe parcursul
celor două semestre realizată pe baza metodologiei de aplicare a Sistemului
naţional de evaluare la educaţie fizică.
164
met o d i c ă
c) combinarea unităţilor de învăţare

Educaţia fizică, spre deosebire de alte discipline din planul de
învăţământ, oferă posibilitatea abordării a mai mult de o unitate de învăţare
într-o lecţie sau ciclu de lecţii, acest fapt fiind impus şi de componentele
diferite ale modelului de educaţie fizică. Numărul de unităţi de instruire care
pot fi abordate variază, la fel ca şi numărul de teme de lecţie care vor fi
alese. După cum precizam anterior, se pot stabili 1-3 teme, dar cele mai
frecvente sunt lecţiile cu două teme.
În combinarea temelor de lecţie se va ţine cont că în cadrul aceleaşi
lecţii nu se recomandă abordarea calităţilor motrice viteza şi îndemînarea
respectiv rezistenţa şi forţa.
Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere o solicitare raţională a
organismului copiilor pe parcursul verigilor lecţiei alegând teme care să
solicite diferite grupe musculare.
d)stabilirea mărimii ciclurilor tematice
Temele lecției reprezință conținuturile pe care elevii trebuie să și le
însușească prin exersare practică în cadrul lecțiilor. Cadrul didactic trebuie
să aloce un număr corespunzător de minute de-a lungul mai multor lecții.
Succesiunile de lecții cu aceeași temă sau provenite din aceeași unitate de
instruire poartă denumirea de cicluri tematice. De exemplu, pentru
gimnastică acrobatică, unde în programă se prevăd mai multe elemente și
legări ale acestora într-un exercițiu ciclurile tematice pot fi de 14-16 lecții;
pentru învățarea sau consolidarea probelor din atletism sunt necesare circa
6-8 lecții.
e) amplasarea ciclurilor tematice în structura anului școlar
Este foarte important ca vacanțele școlare să nu întrerupă
ciclurile tematice. În privința conținutului ciclurilor tematice se recomandă
ca cele destinate dezvoltării calităților motrice să le preceadă pe cele
destinate deprinderilor care solicită acele calități. Când cadrul didactic
hotărește amplasarea ciclurilor tematice în structura anului va ține
obligatoriu seama că anumite unități de învățare se pot realiza în aer liber,
altele în sala sau în spații improvizate, iar altele atât în interior cât și afară.
165
met o d i c ă
f) stabilirea numărului de cicluri tematice

Realizarea obiectivelor educației fizice este condiționată de
abilitatea cadrului didactic de a alege conținuturile adecvate nivelului de
pregătire al copiilor și a resurselor care îi stau la dispoziție. Unele
conținuturi pot fi reluate pe parcursul anului școlar, în timp ce altele pot fi
prezentate o singură dată.
g) marcarea probelor de control
Verificarea elevilor la disciplina educație fizică pentru evaluare
se realizează prin două tipuri de probe: cele prevăzute de SNSE (în care
primesc note toți elevii) și cele stabilite de cadrul didactic (unde sunt notați
doar unii elevi, în principal cei mai buni) care vor fi marcate în planul anual
prin semne convenționale distincte. De obicei, proiectarea unităților de
instruire începe cu o evaluare predictivă și se încheie cu una sumativă.
Aceste evaluări vor sta la baza proiectării didactice a procesului de instruire
la educație fizică și fac posibilă tratarea diferențiată a elevilor în cadrul
lecțiilor.
h) repartizarea timpului alocat verigilor tematice.
Se știe că o lecție se desfășoară, în general, pe durata a 50
minute. Din acestea 30-35 se repartizează temelor lectiei, restul fiind
utilizate pentru partea de încălzire a organismului, de revenire a acestuia
după efort și pentru concluzii și aprecieri. Din minutele alocate temelor
lecției 10-15 minute se acordă calităților motrice și 20-25 minute
deprinderilor motrice.
Eșalonarea anuală a unităților de învățare va sta la baza realizării
planului calendaristic semestrial.
să precizezi ce înțelegi prin Planul anual?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
166
met o d i c ă
...........................................................................................
Planul anual este primul document de planificare pe

care îl realizează profesorul de educaţie fizică sau
cadrul didactic (învăţătoarea, educatoarea) la disciplina
educaţie fizică şi conţine o adaptare a programei la
condiţiile existente în unitatea de învăţământ.

11.2. PLANUL CALENDARISTIC SEMESTRIAL
Planul calendaristic semestrial se elaborează având la bază planul

anual și oferă o imagine mai amănunțită asupra conținutului instruirii prin
faptul că precizează temele pe care cadrul didactic le realizează în cadrul
lecției de educație fizică.
Planul calendaristic semestrial cuprinde:
-indicatorii de recunoaștere;
- obiectivele cadru și de referință urmărite pe parcursul semestrului
respectiv;
- probele de evaluare;
- unitățile de învățare
- temele de lecție ce derivă din acestea;
- obsevațiile.
Exemplu:
Plan calendaristic semestrial
Școala:
Clasa:
Anul școlar:
167
met o d i c ă
Semestrul:
Probe de evaluare:
Obiective cadru:
Obiective de referință:
Săptămâna/ Nr.lecției Obiectivele Unități Temele Obs.

Perioada de referință de lecției
codificate învățare
- în prima rubrică se numărul săptămânii și perioada calendaristică;

- în rubrica a doua se notează numărul curent al lecției din semestrul
respectiv;
- în a treia rubrică se vor completa obiectivele de referință;
- în următoarea rubrică se vor trece unitățile de învățare ca și în
planul anual (expl: acestea pot fi: viteză, forță, rezistență, baschet,
fotba, gimnastică acrobatică, săritura în lungime-procedeul ghemuit,
etc);
- rubrica a cincea este destinată temelor lecției care exprimă
conținutul pe care profesorul urmează să-l transmită elevilor
(exemplu de formulare:viteza de reacție; aruncarea la poartă din
săritură; podul de jos, etc.)
- ultima rubrică este rezervată observațiilor care se va completa doar
în cazul unor modificări ce pot interveni în eșalonarea conținuturilor.
Și în cazul planului calendaristic semestrial o lecție trebuie să
se bazeze pe cea realizată anterior și să o pregătească pe cea care va
urma și fiecare temă să aibă obiectivele bine fixate.

să precizezi ce cuprinde planul calendaristic semestrial?

...........................................................................................
...........................................................................................
168
met o d i c ă
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Planul calendaristic semestrial cuprinde:

-indicatorii de recunoaștere;
- obiectivele cadru și de referință urmărite pe
parcursul semestrului respectiv;
- probele de evaluare;
- unitățile de învățare
- temele de lecție ce derivă din acestea;
- obsevațiile.

11.3. PROIECTUL DIDACTIC (PLANUL LECȚIEI)
Proiectul didactic se referă la acţiunea cadrului didactic de anticipare

a modului în care urmează să fie realizate obiectivele instruirii în timpul
alocat unei lecţii de educaţie fizică. Acest document de planificare, elaborat
pentru fiecare lecţie în parte, cuprinde:
- temele și obiectivele lecției
Despre temele lecției și formularea acestora am discutat anterior, în
acest modul și în cel precedent. În privința obiectivelor se vor scrie
obiectivele cadru, cele de referință și obiectivele operaționale. Prin
precizarea acestora cadrul didactic, care întocmește proiectul lecției,
răspunde la întrebarea: ce vreau să realizez în această lecție?
169
met o d i c ă
- indicatorii de recunoaștere ai planului de lecție care sunt: școala sau

gradinița, data, clasa, efectivul clasei (important să se precizeze numărul de
fete și cel de băieți ai clasei), locul de desfășurare a lecției și materialele
necesare. Aceasta reprezintă a doua etapă a proiectării didactice, profesorul
răspunzînd în acestr caz, la întrebarea: cu ce vom realiza cele propuse?
- strategia didactică, metodele și mijloacele de instruire reprezintă
una dintre cele mai importante operații ale proiectării lecției de educație
fizică și răspunde la întrebarea: cum vom realiza cele propuse? Cadrul
didactic trebuie să noteze în planul de lecție: verigile și durata acestora
(suma lor trebuie să fie 50 minute sau în unele situații 45 minute, adică
timpul alocat unei ore); metodele și procedeele metodice utilizate;
mijloacele de instruire, dozarea acestora prin menționarea volumului,
intensității, duratei și naturii pauzei; formațiile de lucru.
- metodele și criteriile de evaluare a nivelului de realizare a
-observații, care se completează la sfîrșitul lecției în situația în care
pe parcursul acesteia au apărut anumite modificări.
Prezint în continuare forma unui plan de lecție și rubricile pe care

acesta trebuie să le conțină.
Proiect didactic
Școala:
Data:
Clasa:
Efectiv:
Loc de desfășurare:
Materiale :
Temele lecției:
170
met o d i c ă
Obiectivele operaționale:
Verigi și Conținut Dozare Formații Metode de Observații

durată de lucru și evaluare
indicații
metodice
Precizez că, la fel ca și orice document de planificare și planul de

lecție este supus unor modificări în funcție de noutățile apărute în domeniu.
1. Enumerați etapele pe care le include metodologia

elaborării planului anual ?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
171
met o d i c ă
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
- realizarea tabelului în care se vor eşalona unităţile de învăţare;
- stabilirea probelor de evaluare şi repartizarea acestora pe parcursul
celor două semestre;
- combinarea unităților de învățare;
- stabilirea mărimii ciclurilor tematice;
- amplasarea ciclurilor tematice în structura anului școlar;
- stabilirea numărului de cicluri tematice;
- marcarea probelor de control;
- repartizarea timpului alocat verigilor tematice.
2.Ce înțelegeți prin proiect didactic?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Proiectul didactic se referă la acţiunea cadrului didactic de anticipare
a modului în care urmează să fie realizate obiectivele instruirii în timpul
alocat unei lecţii de educaţie fizică.
3. Care sunt rubricile pe care trebuie să le conțină proiectul

didactic?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
172
met o d i c ă
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Rubricile pe care trebuie să le conțină proiectul didactic sunt:
-verigi și durată;
- conținut;
-dozare;
-formații de lucru și indicații metodice;
- metode de evaluare;
- observații.
1. Ținând cont de cele prezentate în cadrul acestui modul alcătuiți
un proiect didactic care să conțină două teme de lecție, una de
învățare și una de consolidare, pentru clasa a II-a
173
met o d i c ă
Trebuie să știți că, disciplina educaţie fizică şi sport, face parte din
trunchiul comun şi poate să fie predată la ciclul primar într-un număr de
două sau trei ore pe săptămână. Acest trunchi comun reprezintă numărul
minim de ore obligatorii în care se parcurge programa şcolară a unei
discipline într-un an de studiu şi care asigură şanse egale pentru toţi elevii
din învăţământ.
În situaţia în care elevii au două ore de educaţie fizică pe săptămână
ei au posibilitatea să opteze la disciplina opţională şi pentru educaţie fizică.
Alături de această disciplină se mai poate opta pentru cele din ariile
curriculare Limbă şi Comunicaţii şi Ştiinţe. Din păcate marea majoritate a
părinţilor optează pentru aceste discipline motivând necesitatea de a
cunoaşte o limbă străină şi informatică (în special) de către copilul lor
neluând în considerare faptul că la această vârstă copilul are nevoie de multă
mişcare, de jocuri specifice vârstei care le va oferi o bună stare de sănătate,
un echilibru între efortul intelectual şi cel fizic.
Ora opţională de educaţie fizică este destinată pentru a contribui la
dezvoltarea complexă a elevilor, pentru valorificarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor acestora. La această lecţie opţională pot fi alese în funcţie de
posibilităţi şi condiţiile materiale ramuri de sport care nu sunt prevăzute în
programă ca şi gimnastică artistică, sportivă, ritmică, dans sportiv,
badminton, tenis de câmp, etc.
Planificarea este considerată o acţiune dificilă şi complexă deoarece
chiar dacă este realizată ştiinţific, trebuie să fie deosebit de dinamică ea
fiind modificată permanent în funcţie de informaţiile provenite din
desfăşurarea concretă a activităţii, de reacţiile subiecţilor la efortul depus în
cadrul lecţiilor de educaţie fizică. De asemenea, contează foarte mult
perioada de timp pentru care se realizează planificarea şi specificul
fenomenului, practica demonstrând că este mult mai uşor să o realizezi pe o
174
met o d i c ă
perioadă mai lungă de timp şi asupra unui proces cu o structură şi un

conţinut complex.
Procesul de instruire la educaţie fizică care se realizează prin lecţie
(principala formă de organizare) este mai dificil de planificat decât cel
specific altor discipline din planul de învăţământ.
În concluzie, la educaţie fizică nu este posibilă existenţa unei
planificări unice ca şi la celelalte discipline din planul de învăţământ însă
susţinem necesitatea unui cadru general unitar de concepere şi elaborare a
documentelor de planificare.
BIBLIOGRAFIE

2. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E, (2004)- „Educație fizică școlară”,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București.
5. SĂVESCU, I. (2008) –„ Proiectarea demersului didactic la Educație
fizică pentru învățământul primar (clasele I-IV) ”,Edituran AIUS, Craiova.
175
met o d i c ă
12
MODULUL 12: EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE
FIZICĂ
şi aptitudini:
-să cunoască tipurile, funcțiile, principiile evaluării;

-să aplice metodologia de evaluare, la disciplina educație fizică,
pentru ciclul primar;
-să identifice instrumentele de evaluare la ciclul primar.
Cuvinte cheie:
Evaluare, tipuri, principiile evaluării, metodologia de evaluare,
instrumente de evaluare.
Modulul 12: EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ..........................177

Cuvinte cheie: .........................................................................................177
12.1. TIPURILE, FUNCȚIILE, SCOPURILE ȘI PRINCIPIILE
EVALUĂRII .............................................................................................179
12.2. METODOLOGIA DE REALIZARE A EVALUĂRII LA
CICLUR PRIMAR ...................................................................................182
177
met o d i c ă
12.3. METODELE ȘI INSTRUMENTELE DE EVALUARE ÎN

EDUCAȚIE FIZICĂ ............................................................................... 185
Teste grilă de autoevaluare .................................................................... 187
Bibliografie ............................................................................................... 190
178
met o d i c ă
Evaluarea sau aprecierea în școală este un act psihopedagogic de

determinare prin intermediul calificativelor, notelor, punctelor, clasificărilor
a rezultatelor procesului instructiv-educativ. Evaluarea se concentrază
asupra eficienței procesului instructiv-educativ și oferă răspunsul dacă prin
activitatea instructiv-educativă desfășurată de cadrele didactice cu elevii s-
au realizat sau nu obiectivele educației fizice.
Prin înregistrarea performanțelor obținute de elevi putem să
apreciem modul în care obiectivele propuse s-au materializat în realitățile
morfo-funcționale, psiho-fizice, starea de sănătate a copiilor, devenind astfel
componente ale personalității. Cunoașterea acestor rezultate sunt importante
pentru toți cei implicați: pentru cadrul didactic reprezintă posibilitatea de
apreciere și autoapreciere a muncii sale iar pentru elevi este un factor
stimulator în desfășurarea activității de practicare a exercițiilor fizice și de
însușire a unor cunoștințe noi. Deci, prin conținutul său, evaluarea urmărește
să determine modul în care obiectivele stabilite se îndeplinesc în cadrul
activității practice.
12.1. TIPURILE, FUNCȚIILE, SCOPURILE ȘI

PRINCIPIILE EVALUĂRII
În educație fizică întâlnim trei tipuri de evaluare:

a) Evaluare inițială sau predictivă care se efectuează la
începutul unui program de instruire și are rolul să stabilească starea
sistemului sau acțiunii evaluate și condițiile în care aceasta se poate încadra
în program;
179
met o d i c ă
b) Evaluarea continuă sau formativă – se realizează prin

măsurarea și aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program, de la
începutul și până la sfârșitul acestuia. Rolul acestei evaluări este unul de
diagnosticare și ameliorare, deoarece nu este destul să cunoaștem doar
rezultatul final de realizare a obiectivelor ci și anumite momente
intermediare ale acestora, astfel elevii pot să cunoască cât de bine și corect
și-au însușit conținutul activității parcurse și să-și corecteze greșelile sau
lacunele.
c) Evaluarea cumulativă sau sumativă – este modul
tradițional de evaluare a rezultatelor unei activități și se efectuează la
sfârșitul unei perioade mai lungi de timp (semestre, an școlar, cicluri). Acest
tip de evaluare implică o comparare a rezultatelor obținute atât cu
obiectivele urmărite cât și cu starea inițială a activității supuse evaluării.
Funcțiile evaluării după cum le prezintă Dragnea A. în lucrarea sa
sunt:
1. Funcția de constatare care cuprinde următoarele operații:
colecționarea rezultatelor, rezumarea rezultatelor și interpretarea
informației.
2. Funcția de diagnosticare – în care prin evaluare se scot în
evidență părțile reușite și cele mai puțin reușite ale activității.
3. Funcția de prognosticare –constatarea și diagnosticarea oferă
informații referitoare la starea procesului evaluat și unele sugestii
pentru ceea ce se va realiza în etapele următoare.
4. Funcția socială
5. Funcția pedagogică.
Scopurile activității de evaluare variază în funcție de perspective
și structura pe care le ia în considerare cel care realizează evaluarea.
Epuran, M. citându-l pe Kirkendal consideră că scopurile
evaluării sunt:
a) Stabilirea statusului, progresului sau performanțelor prin
folosirea clasificării care permite încadrarea elevilor într-o
anumită grupă de instruire, promovarea lor la un alt nivel;
180
met o d i c ă
b) Clasificarea pe grupe omogene pe baza unor trăsături sau

abilități;
c) Selectarea celor mai buni pe baza unor criterii determinate;
d) Motivarea
e) Menținerea standardului anticipat- evaluarea și măsurarea
permit cunoașterea gradului în care cadrul didactic realizează
obiectivele propuse, în caz contrar procesul de instruire
trebuie modificat;
f) Furnizarea experiențelor educaționale pentru elev și pentru
cadrul didactic;
g) Îndrumarea cercetării – ea fiind condiționată de informațiile
precise obținute pe baza măsurătorilor efectuate.
Pentru a avea eficiența scontată, evaluarea trebuie să respecte
anumite principii. Epuran, M. având la bază opiniile lui Kirkendall prezintă
următoarele principii ale evaluării:
1. Programul de măsurare și evaluare trebuie să fie în
concordanță cu principiile filosofice despre viață și educație;
2. Pentru o evaluare eficientă toate măsurările trebuie să fie
făcute în funcție de obiectivele programului;
3. Testarea este o parte a măsurării, iar măsurarea numai o fază a
evaluării;
4. Măsurarea și evaluarea pot fi realizate și verificate numai de
specialiști calificați;
5. Rezultatele măsurării și evaluării trebuie să fie interpretate în
funcție de întreaga viațî a subiectului;
6. Măsurarea și evaluarea sunt instrumente importante, care au
un rol major în întregul proces educațional;
7. Nu există un înlocuitor al judecăților din domeniul măsurării
și evaluării; evaluarea e judecată
8. Abilitățile inițiale ale elevilor trebuie măsurate, pentru a
obține apoi informații despre performanțele lor, la încheierea
activității;
181
met o d i c ă
9. În toate măsurările trebuie folosite numai teste validate,

obiective și semnificative.
să precizezi care sunt funcțiile evaluării prezentate de
Dragnea, A.?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
- funția de constatare;
- funcția de diagnosticare;
- funcția de prognosticare;
- funcția socială;
- funcția pedagogică.

12.2. METODOLOGIA DE REALIZARE A

EVALUĂRII LA CICLUL PRIMAR
Sistemul de evaluare este corelat cu prevederile actuale ale

planurilor de învăţământ şi programele şcolare, asigurând posibilitatea
determinării obiective a efectelor demersului didactic, indiferent de
condiţiile variate în care se predă această disciplină. Sistemul de
evaluare este centrat pe verificarea modului în care elevii, prin cunoştinţele,
182
met o d i c ă
deprinderile, priceperile, calităţile motrice dobândite manifestă capacităţile

şi atitudinile precizate prin obiectivele cadru, prin cele de referinţă şi prin
standardele curriculare de performanţă.
În învăţământul primar elevul va susţine anual două evaluări la
calităţile motrice, două evaluări la deprinderi motrice de bază şi două
evaluări la deprinderi sportive elementare iar evaluarea semestrială va
cuprinde minimum trei calificative provenite din susţinerea probelor la:
viteză de deplasare, rezistenţă, forţă, complex de dezvoltare fizică,
îndemânare, gimnastică acrobatică, joc sportiv. Forţa dinamică se evaluează
prin cele trei probe selectate din variantele oferite- spate, abdomen şi
membre- apreciate fiecare cu un calificativ în catalog trecându-se un singur
calificativ reprezentând suma tuturor celor trei acordate.
După Bangă Lupu şi colab. învăţătorul trebuie1:
- să selecteze din sistemul de evaluare capacităţile pe care le va evalua în
anul şcolar respectiv corespunzător unităţilor de învăţare pe care le-a
cuprins în eşalonarea anuală.
- să stabilească pentru fiecare capacitate pe care o va evalua oferta de
probe pe care o va prezenta elevilor în funcţie de spaţiile de lucru şi
materialele didactice de care dispune.
- să stabilească pentru fiecare probă măsurabilă selectată din sistemul de
evaluare performanţele corespunzătoare acordării calificativelor bine şi
foarte bine deoarece sistemul naţional prevede doar valorile echivalente
calificativului suficient considerate ca cerinţe minime acceptate pe plan
naţional.
- să stabilească conţinutul concret şi criteriile de evaluare la probele din
sistemul naţional care nu sunt însoţite de aceste precizări. Exemple sunt
complexul de dezvoltare fizică, elementele acrobatice izolate, legări de
elemente acrobatice, procedee tehnice izolate din minijocul sportiv.
1
Jenei Lupu Bangă şi colab (2008) – Metodica predării educaţiei fizice în ciclul primar,
Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, pg.222-224.
183
met o d i c ă
- să stabilească probele şi criteriile de evaluare pentru alte categorii de

conţinuturi predate care nu sunt evaluate prin probe obligatorii din
sistemul naţional şcolar de evaluare. Învăţătorul poate evalua şi alte
unităţi de învăţare cum sunt: echilibrul, târârea, căţărarea-coborârea,
escaladarea, tracţiunea, împingerea, transportul. Ele pot fi evaluate de
sine stătător, în structuri de două-trei deprinderi sau prin parcurs
aplicativ apreciind corectitudinea, cursivitatea, eficienţa execuţiei.
- să eşaloneze pe cele două semestre oferta de probe de evaluare.
- să informeze elevii asupra conţinuturilor şi modului de aplicare a
sistemului de evaluare
- să informeze copiii asupra condiţiilor de acordare a calificativului
„excelent”care s-a introdus în învăţământul primar începând cu anul
şcolar 1999-2000, acordându-se elevilor cu rezultate deosebite în
activitatea şcolară şi extraşcolară.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să
precizezi cum se realizează evaluarea semestrială?

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Evaluarea semestrială va cuprinde minim trei

calificative rezultate de la susţinerea probelor de: viteză
de deplasare, rezistenţă, forţă, complex de dezvoltare
fizică, îndemânare, gimnastică acrobatică, joc sportiv.

184
met o d i c ă
12.3. METODE ȘI INSTRUMENTE DE

EVALUARE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ
Metodele de evaluare utilizate în educație fizică pot fi grupate după

criterii variate. Dragnea, A prezintă în lucrarea sa următoarea clasificare:
a) în funcție de etapele evaluării sunt:
- metode de verificare;
- metode de apreciere;
- metode de notare.
b) în funcție de conținutul evaluării:
- metode de evaluare a stării de creștere și dezvoltare;
- metode de evaluare a capacității motrice;
- metode de evaluare a capacității de efort.
c) în funcție de componentele modelului de educație fizică:
- metode de evaluare a cunoștințelor teoretice;
- metode de evaluare a nivelului de dezvoltare fizică;
- metode de evaluare a nivelului de dezvoltare a calităților motrice;
- metode de evaluare a nivelului de însușire a deprinderilor și/sau
priceperilor motrice;
- metode de evaluare a capacității de practicare independentă a practicării
exercițiilor fizice.
d) În funcție de dimensiunea secvenței de instruire ale cărei efecte sunt
evaluate și a funcției probei:
- probe inițiale;
- probe curente;
- probe bilanț.
e) în funcție de nivelul la care se efectuează evaluarea:
- metode de evaluare a eficienței procesului instructiv-educativ;
- metode de evaluare a eficienței procesului de educație fizică;
185
met o d i c ă
- metode de evaluare a eficienței subsistemelor educației fizice și

sportului.
f) în funcție de natura probelor:
- probe practice;
- probe orale;
- probe scrise.
g) în funcție de persoanele care efectuează evaluarea:
- evaluare efectuată de conducătorului procesului instructiv-educativ;
- autoevaluarea realizată de elev;
- evaluare efectuată de alte persoane (directori, inspectori,etc.)
h) în funcție de circumstanțele în care se efectuează evaluarea:
- în situații specifice de evaluare;
- în afara situațiilor specifice de evaluare (observarea curentă a activității
celor evaluați);
- prin consultarea și cu alte persoane asupra performanțelor elevilor.
Sistemul de evaluare cuprinde capacităţile care pot fi evaluate,
instrumentele de evaluare care pot fi utilizate şi baremele minimale pentru
acordarea calificativului suficient. De asemenea fiecare probă de evaluare
este descrisă ca şi structură şi procedură de aplicare.
Voi prezenta, ca și exemplu, probele de evaluare cuprinse în
Sistemul Național pentru clasa a-II-a, fără însă a le descrie:
- alergarea de viteză pe distanţa de 25m, cu start din picioare;
- naveta 5x5m;
- alergarea de durată în tempo uniform moderat;
- extensii ale trunchiului din culcat facial;
- extensii ale trunchiului din poziţia aşezat cu sprijin pe mâini oblic
înapoi;
- ridicări de trunchi din culcat dorsal;
- ridicări ale picioarelor din culcat dorsal;
- tracţiuni pe banca de gimnastică;
- săritura în lungime de pe loc;
- structura complexă de forţă;
186
met o d i c ă
- sărituri la coardă de pe două picioare, pe loc;

- sărituri la coardă alternative, pe loc;
- aruncarea cu două mâini de jos la ţintă orizontală;
- elemente acrobatice izolate;
- procedee tehnice izolate din minijocul sportiv;
- complexe de dezvoltare fizică alcătuite din exerciţii libere, concepute de
învăţător, executate şi însuşite în cadrul unor sisteme de lecţii. Pentru
acordarea calificativelor se va executa complexul învăţat pe grupe de
câte 6-8 elevi, luându-se în considerare: memorarea structurii
exerciţiilor de către elevi, succesiunea acestora, numărul de timpi pentru
fiecare exerciţiu; execuţia corectă a mişcărilor, amplitudinea, ritmul şi
expresivitatea mişcărilor.
1. Enumerați cele trei tipuri de evaluare ?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
.................................................................................................................
187
met o d i c ă

- evaluare inițială sau predictivă
- evaluare continuă sau formativă
- evaluare cumulativă sau sumativă
2. Precizați care sunt metodele de evaluare în funcție de conținutul

evaluării ?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
.................................................................................................................
- metode de evaluare a stării de creștere și dezvoltare;
- metode de evaluare a capacității motrice;
- metode de evaluare a capacității de efort.
3. Precizați care sunt metodele de evaluare în funcție de persoanele

care efectuează evaluarea ?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
.................................................................................................................
- evaluare efectuată de conducătorului procesului instructiv-educativ;
- autoevaluarea realizată de elev;
- evaluare efectuată de alte persoane (directori, inspectori,etc.)
188
met o d i c ă
Evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat de

elev în raport cu sine pentru atingerea obiectivelor prevăzute în programă.
Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care
dispune elevul, ci în principal ceea ce el poate să facă utilizând ce ştie sau ce
crede că ar putea să realizeze.
Fiecare metodă de evaluare prezintă avantaje și limite, de aceea este
necesară pentru realizarea unei evaluări cât mai eficiente și obiective
folosirea în sistem a metodelor de evaluare asigurând complementaritatea
acestora.
Se recomandă folosirea unei game cât mai bogate de forme, metode
și tehnici de evaluare datorită varietății obiectivelor vizate. Este esențial ca,
acțiunile de evaluare să vizeze conținuturile esențiale, reprezentative, și nu
întreg volumul de informații predat, fapt care influențează alegerea
metodelor de evaluare.
În sistemul de evaluare folosit este indicat să se diminueze ponderea
verificărilor realizate prin sondaj care oferă doar informații parțiale cu
privire la stadiul și nivelul performanțelor realizate și să se promoveze
evaluările continue și complete prin care să se cunoască periodic progresele
elevilor.
189
met o d i c ă
BIBLIOGRAFIE

2. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E, (2004)- „Educație fizică școlară”,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București.
4. EPURAN, M. (2005) – “ Metodologia cercetării activităților corporale”,
Editura FEST, București.
6. SĂVESCU, I. (2008) –„ Proiectarea demersului didactic la Educație
fizică pentru învățământul primar (clasele I-IV) ”,Edituran AIUS, Craiova.
190

Educatie Psihomotrica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Educatie Psihomotrica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COORDONATOR DISCIPLINĂ:

SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

Universitatea din Oradea

SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

Universitatea din Oradea

Modulul 1: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE 1 ....... 17

Modulul 2: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE 2 ....... 31

Modulul 4: DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ ......................................... 57

Modulul 5: DEPRINDERI MOTRICE UTILITAR-APLICATIVE............. 71

Modulul 6: CALITĂȚILE MOTRICE: VITEZA ȘI ÎNDEMÂNAREA ...... 83

Modulul 7: CALITĂȚILE MOTRICE: REZISTENȚA ȘI FORȚA............. 95

Modulul 8: JOCURI DINAMICE.................................................................... 109

Modulul 10: CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA LECȚIEI DE EDUCAȚIE

Modulul 11: PLANIFICAREA INSTRUIRII ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ..... 161

Modulul 12: EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ................................... 177

Obiective educaţionale – se prezintă obiectivele Modulului

Cuvinte cheie - se prezintă cuvintele cheie principale din conţinutul

Cuprinsul modulului - se prezintă cuprinsul modulului

Important! - atrage atenţia asupra unei porţiuni de text care conţine

Subiecte pentru autoevaluare - se prezintă subiectele destinate

Întrebări de autoevaluare - se prezintă întrebările destinate

Subiecte pentru evaluare şi control propuse pentru un Modul.

Teste grilă propuse pentru un Modul.

Studii de caz propuse pentru un Modul.

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor propuse pentru un Modul.

Întrebări de evaluare propuse pentru un Modul.

Aplicaţii practice/ comentarii/ analize de texte/ situaţii propuse

Probleme/exerciţii propuse pentru un Modul.

Referate / lucrări de reacţie propuse pentru un Modul.

Rezumatul Unităţii de învăţare inclusă într-un Modul.

Bibliografia obligatorie pentru un Modul.

Bibliografie disponibilă on-line pentru un Modul.

Bibliografie suplimentară (facultativă) pentru un Modul. Este

Dragi studenți, pe parcursul acestui semestru veți studia disciplina Educație

-să conștientizezi importanța cunoașterii și utilizării în activitatea

Modulul 1: PRINCIPIILE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI

1.2. Principiul accesibilității...................................................................... 21

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1

Principiile didactice sunt cerinţe obiective, teze fundamentale ale

1.1 PRINCIPIUL INTUIȚIEI

Organizeză întreaga activitate de instruire, de predare efectuată de

se apeleze la analizatorii vizuali, tactili, auditivi care favorizează înţelegerea

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

1.2 PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII

Presupune ca, predarea în activitatea de educaţie fizică şi sport să fie

În lecţia de educaţie fizică cadrele didactice trebuie să ţină seama de

Cerințe în respectarea acestui principiu:

diferite unghiuri față de coș). Rolul principal de diferențiere

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

(structurile motrice, actele și acțiunile motrice);

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

1.3 PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONȘTIENTE

Implică două laturi distincte: participarea conștientă și participarea

Respectarea acestui principiu presupune îndeplinirea

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Implică două laturi distincte: participarea conștientă

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Subiecte pentru autoevaluare: