Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea Valahia, Târgoviște

Departamentul de Învățământ la Distanță și Formare Continuă


Conversie Profesională: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Anul I

ROLUL FORMATIV-EDUCATIV
AL BASMULUI FANTASTIC

Îndrumător:
Lect. Univ. Dr. Ancuța Negrea Student Conversie:
Constantin (Mihai) Alexandra Georgiana

Târgoviște
2018
Rolul formativ-educativ al basmului fantastic

Introducere
Basmul fantastic întrece în complexitate celelalte specii literare, prin faptul că
transfigurează realitatea cu mijloace specifice ce țin de sfera fabulosului. Acesta desfășoară în
fața auditoriului o lume întreagă, în care realul se împletește cu fantasticul pentru a transmite
convingeri, atitudini, dorințe, comportamente, aspirații, valori ale sufletului românesc.
Tocmai prin valorile pe care le promovează, basmul devine o resursă inepuizabilă de
formare și educare a micilor ascultători, care, aflați dincolo de pragul familial, se regăsesc
înaintea unei lumi noi ce se deschide în fața lor cu obstacole, inegalități sociale, nedreptăți,
conflicte. Prin basm, ghidați de educator, ei pot descoperi modalități de a depăși aceste obstacole,
de a parcurge, asemenea eroului, drumul inițiatic până la devenirea lui ca adult, ca om capabil,
având o conduită civilizată.
În lucrare, am făcut referire la basmul fantastic românesc, acesta cuprinzând ethos-ul
neamului transmis din generație în generație. El face parte din moștenirea culturală a poporului
român ce trebuie transmisă generațiilor viitoare, păstrând astfel vie legătura cu strămoșii noștri,
cu istoria noastră, cu trăirile acestui popor transpuse în mod metaforic și simbolic în ceea ce
alcătuiește folclorul românesc. De asemenea, lecturarea basmului popular românesc, în care sunt
înglobate convingerile și valorile neamului, menține vie în conștiința tinerelor generații
identitatea națională în fața globalismului.
Rezistența peste timp a basmului fantastic se datorează imaginarului său nelimitat,
izvorului său nesecat de învățături, de soluții privind depășirea dificultăților, de perspective
asupra realității. Basmul ne conduce pe un tărâm fabulos și, totodată, ne deschide ochii în fața
realității, ne eliberează de jugul dorinței de dreptate, arătându-ne că întotdeauna binele va fi
biruitor asupra răului, în măsura în care vom căuta să împlinim acest bine.
1. Basmul – aspecte generale
George Călinescu, în opera sa Estetica basmului, definește basmul „ca o operă de creaţie
literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieţii în moduri fabuloase, prin urmare
supunerea lui la analiză critică este nu numai posibilă, ci şi obligatorie, din ea decurgând atât
adevăruri specifice, cât şi adevăruri de ordin structural folcloric”. În același timp, basmul este
„un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observație morală, etc.”1
Prin urmare, definiţia basmului ne arată complexitatea acestui gen literar, desprins din ființa
omului, în raportul cu celelalte forme literare (precum romanul). În același timp, definiția trimite
către statutul său funcțional, folcloric, prin care omul, creatorul anonim, încearcă să transmită
concepția de viață, stările de spirit proprii comunității, să exprime simțirile, trăirile colective.
Basmul fantastic poate fi considerat un tărâm infinit, în care creativitate este necondiționată,
nesupusă unor rigori stilistice, întrucât ea izvorăște tocmai din taina nemărginită a existenței
umane. Fiind o transfigurare a realității cu mijloace ce aparțin sferei fabulosului, basmul fantastic
întrece prin complexitatea sa celelalte specii populare: legende, snoave, ghicitori, proverbe,
cântece, și, în același timp, le poate include. În acest sens, Moses Gaster, în studiul său
Literatură populară română, afirmă despre basm: „Precum se revarsă toate râurile într-un ocean
mare, care le înghite pe toate, și se hrănește din toate, așa se revarsă și toate râurile fanteziei
populare românești într-un singur ocean mare, în basmele, în care se concentrează”2 toată
literatura populară.
Autorul anonim s-a concentrat în povestirea sa asupra problemelor majore ale existenței
umane, găsindu-le astfel prin intervenția magicului, a fabulosului, a miraculosului, soluții care să
satisfacă gândirea colectivă și care, de asemenea, să educe ascultătorul într-un anume sens, să-l
sensibilizeze față de problemele omenirii. „Aspiraţia spre dreptate şi echitate socială, năzuinţa de
a supune capriciile naturii, setea de cunoaştere sunt numai câteva din semnificaţiile ce transpar
din substanţa basmului fantastic. Prin plăsmuirile sale, creatorul anonim şi-a construit un univers
imaginar, în care idealurile sunt realizabile”3.
George Călinescu distinge trei planuri ale basmului: planul prozaic sau realist, în care
sunt studiate cele mai acute probleme ale vieții individuale, ale familiei și societății, cum sunt
nașterea, căsătoria, calitatea fizică și morală a copiilor, a mamei bune, a mamei vitrege, a fraților,

1
George Călinescu, Estetica basmului, Editura pentru Literatură, București, 1965, p. 6.
2
Moses Gaster, Literatura populară română, București, 1883, p. 544.
3
Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979, p. 83.
a surorilor, anomaliile fizice, diferențele de clasă, etc.; planul hieroglific sau simbolic, în care
personajele sunt asociate cu anumite momente specifice vieții uman și naturii, astfel întâmplarea
dintre Soare și Lună este privită ca o dramă sexuală, personajele Serilă, Mezilă și Zorilă nu sunt
decât trei momente cronologice; pădurea de argint, de aramă și de aur reprezintă o evocare a
bogățiilor naturale; planul didactic, ce reprezintă conformația morală și imaginativă a oamenilor,
astfel satisfacerea fetei de împărat cu un mire porc sau șarpe, a feciorului de împărat cu o broască
țestoasă sau o bufniță sugerează observația morală că dragostea este oarbă și lipsită de criterii
obiective. Esența basmului rezidă „în tabloul vieții, uneori cu intenție umoristică explicită,
prezentat ca o minciună”4.
Spațiul în care ia naștere basmul din gura creatorului anonim arată ideea de comuniune
între oameni, de împărtășire reciprocă a idealurilor personale și comune. Șezătorile, desfăcutul
porumbului, privegherile funebre, păscutul vitelor pe câmp, armata, războiul, precum și familia
constituie spații în care arta povestirii basmului avea rolul de a ajuta la trecerea timpului, de a
ajuta la muncă, spre a descreţi frunţile şi, mai cu seamă, îndeplineşte un rol educativ, prin
biruinţa binelui asupra răului. Odată împărtășită, narațiunea folclorică devenea un bun colectiv,
responsabilizând auditoriul să transmită mai departe cele auzite. Cum „nimeni nu ține seama de
autor, fiecare interpret își permite să adapteze orice repertoriu la circumstanțele cronospațiale și
de orice altă natură specifice momentului valorificării, adăugând, suprimând, modificând sub
impulsul inspirației spontane”5. Acest fapt explică mulțimea variantelor privind basmul,
asemenea și celorlalte creații populare, ca reflecție a cadrului și climatului societății, a condițiilor
existențiale și a psihologiei poporului într-o anumită epocă. Deși povestitorul are libertate
deplină în transmiterea mai departe a poveștii, el rămâne fidel anumitor motive și situații tipice
numite de George Călinescu „șabloane”: aceleași personaje din sfera fabulosului (zmei, balauri,
Făt-Frumos, zâne, prințese, etc), situații din aceeași recuzită, universală, montate altfel.
Prin urmare, prin continuitatea sa, basmul nu-i unește doar pe oamenii ce aparțin unui
cadru sau epoci, ci el traversează timpul și spațiul, punând în comuniune oamenii prezentului cu
cei ai trecutului, urmașii cu înaintașii. Astfel, basmul constituie moștenirea prin care ni se
descoperă nouă, celor prezenți, nu evenimente istorice, ci trăiri, convingeri, lupte lăuntrice, valori
morale ale strămoșilor noștri. Basmul devine puntea de legătură între trecut și prezent, înglobând

4
G. Călinescu, op. cit. p. 375.
5
Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române, vol. I, Ed. Iriana, București, 1994, p. 13.
în sine expresii ale spiritualității arhaice, religioase, magice, ale ritualurilor de familie, de clan,
tribale, pe care povestitorul le destăinuie celor prezenți și celor de peste veacuri, spre a le oferi
lor pilde de urmat.
În contextul globalizării, basmul aduce în prim-plan valorile culturale românești, fiind
acea memorie colectivă și mijloc de cunoaștere a culturii și având rolul formativ – educativ al
auditoriului, care în mediul școlar este copilul. Astfel, educatorul, prin nararea basmului, devine
acel canal de transmitere a valorilor moștenite, el având rolul de a-i ghida pe micii ascultători
spre însușirea acelor comportamente pozitive, spre asumarea învățăturilor morale cuprinse în
basm.

2. Rolul formativ-educativ al basmului


Basmul este una dintre cele mai iubite specii literare de către copii, întrucât pune în scenă
personaje fabuloase într-o continuă dinamică, eroi care reușesc să depășească obstacole și să
învingă personajul negativ. „Basmul este o pledoarie pentru valorile extern umane, pentru bine şi
frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, mai ales copilăriei. Prin repetarea unor elemente
de structură compoziţională prin liniaritatea personajelor, devine un excepţional material literar
accesibil celor mai mici vârste”6.
Formula inițială a basmului „A fost odată ca niciodată...” îl transpune pe copil într-un
timp al trecutului și, totodată, în afara timpului, în acel „illo tempore”, în care tot ceea ce
urmează durează la nesfârșit. Prin această formulă i se deschide cortina asupra unei lumi trecute
și în același timp prezente. Peisajele descrise în basm îi sunt oarecum cunoscute: munți, dealuri,
văi, ape, făcând din acel tărâm fabulos un spațiu accesibil, în care pătrunde discret cu puterea
imaginației.
Treptat, unul câte unul, personajele prind contur în decorul imaginat de copil la auzul
basmului. Eroi și personaje negative defilează în fața tânărului auditor alături de personaje
fabuloase, asigurând caracterul de basm al narațiunii. „Caracteristica basmului este că eroii nu
sunt numai oameni, ci și anumite ființe himerice, animale. Ființele neomenești din basm au
psihologia și sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o

6
Eva Monica Szekely, Literatura pentru copii și tineri, ed. a II-a, Ed. Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2006,
p. 51.
narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm”7. Personajele sunt de vârstă,
sex, stare socială, structură etică diferită, reale sau fantastice, miraculoase, dar construite în
esenţă după aceleaşi modele. Frumuseţea fizică se armonizează cu marile valori etice, iar
infirmitatea fizică, urâţenia, cu defectele morale. Ele devin simboluri ale binelui sau ale răului,
ale frumosului sau ale urâtului.
Eroii devin pentru copil surse de educare a anumitor comportamente; astfel basmul își
împlinește scopul de a fi un mijloc de a forma pe om într-o anumită direcție. Schema narativă
privind eroul este de cele mai multe ori invariabilă: acesta se naște într-o familie iubitoare, dar,
ajuns la vârsta adolescenței și fiind invidiat de frați, hotărăște să-și părăsească familia și casa
pentru „a-și încerca norocul”. Plecarea sa constituie de fapt încercarea de a-și găsi identitatea, de
a-și rezolva criza specifică adolescenței. „În călătoria sa peste mări şi ţări, peste o pădure sau
orice alt tărâm neumblat încă, întâlneşte câteva făpturi, din care unele îl ajută, iar altele îi stau în
cale. Dar prin calităţile personale şi ajutorul condiţionat primit de la cei buni, reuşeşte să
găsească ceea ce caută şi uneori mai mult decât caută. Încrederea în sine îl însoţeşte permanent
şi-l ajută să-i cunoască pe cei care merită încredere sau care sunt perfizi. Probele la care este
supus pe parcursul călătoriei îl învaţă pe erou să accepte evidenţele, depăşind dependenţa de
proprii părinţi şi nevoia de protecţie maternă”8. Depășirea obstacolelor a eroului, fie prin
propriile forțe, fie cu ajutorul altor personaje, îi învață pe copii că devenirea lor ca om capabil
presupune parcurgerea unor etape, care uneori pot fi anevoioase.
Observăm că, în basm, eroul este prezentat ca fiind ca cel mai mic, cel mai slab dintre ai
săi sau având origini modeste. Acesta este întotdeauna ajutat de un personaj animalier, de obicei,
calul, ca simbol masculin al eroului, concretizare a arhetipului intuiţiei şi cunoaşterii. Calul este,
la începutul aventurii, o fiinţă incompletă, şchiop sau răpciugos (întruchipare a unei conştiinţe
prea slabe) şi trebuie hrănit de adolescent sau eliberat de sub puterea unei vrăjitoare (reprezentare
a inconştientului). Protagonistul este uneori ajutat de un bătrân ori o bătrână, aparent rupţi de
lume, dar capabili, ca şi animalele, de bune prognoze psihologice, cunoscători ai unor proceduri
de succes, având acces la cunoştinţe ascunse, care-şi oferă ajutorul cu generozitate, dar fără
risipă, doar celor care-l merită.
7
G. Călinescu, op. cit., p. 9.
8
Prof. Univ. Dr. Elena Cocoradă, „Basmul - tărâm al paradoxului” în C. Langa, E. Soare, Studii de pedagogie: Volum
omagial dedicat prof. univ. dr. Liliana Ezechil, la aniversarea a 60 de ani, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2015,
https://www.researchgate.net/profile/Elena_Cocorada/publication/288490483_BASMUL_-
_TARAM_AL_PARADOXULUI/links/568161dd08ae1975838f849b/BASMUL-TARAM-AL-PARADOXULUI.pdf
Copilul poate găsi în romanul familial din basme mai multe surse ale virtuţilor morale:
cei care înving pot fi mici şi aparent slabi, iar cei învinşi pot fi cei mari; ajutorul este primit după
trecerea unor probe: păzeşte herghelia de cai, hrăneşte animalele pădurii, răspunde la întrebări
care cer ingeniozitate; a găsi ceea ce cauţi presupune eforturi, depăşirea multor obstacole ori
primejdii. Copilul înțelege din peripețiile parcurse de erou că a fi adult presupune ieşirea din
spaţiul protejat al familiei pentru angajarea într-o călătorie lungă şi grea în care principiul
realităţii este integrat treptat sistemului personal9.
Ghidat de narator, copilul descoperă eroul principal ca model de bunătate, de curaj, forţă
fizică, de îndrăzneală şi isteţime descoperindu-şi treptat propria valoare. Călătoria sa iniţiatică
spre vârsta adultă structurează aspiraţii şi visuri, soluţii pentru problemele copiilor sau ale
adolescenților.
Fără a conștientiza, copilul reface drumul parcurs de erou. El se descentrează și intră într-
un joc de perspective, punându-se pe sine în locul eroului și identificând în acesta trăsături
comune. Basmul îi descoperă copilului legile privind relațiile umane și, în același timp, îi oferă o
perspectivă asupra realului mult mai largă și mai accesibilă.
Basmul contribuie la dezvoltarea proceselor psihice ale copilului: gândirea, memoria,
imaginația, atenția; a limbajului, la educația morală și estetică a acestuia. Având în vedere
aspectele previzibile și imprevizibile ale acțiunii desfășurate, urmărirea basmului presupune un
efort de atenție din partea micului ascultător. El este încântat să participe mental la întreaga
acțiune, fiind un martor al desfășurării ei concrete. Copiii asociază experienței lor capacitatea de
a transforma realitatea pe plan imaginar, iar elementele familiare se împletesc cu altele
necunoscute. Se face trecerea într-o lume nouă, ce se cere cucerită și de aici farmecul deosebit al
basmului. Ascultând basme, copiii fac comparații, găsesc asemănări, deosebiri, și din această
confruntare apare atitudinea personală, critică, față de situațiile din povestire. Din faza de uimire
de la început, copilul trece la a doua fază, aceea de meditație, care coincide cu confruntarea pe
plan mintal, unde se stabilesc legături generale, asocierea întâmplărilor noi cu altele vechi,
găsirea unor soluții. De aici se trece la ultima fază - luarea atitudinii - acordul sau dezacordul cu
acțiunea, cu faptele și situațiile în care se află eroii pozitivi sau negativi.
În procesul ascultării unui basm, copilul iese din starea de pasivitate, urmărește cu atenție
cele povestite, memorează, compară și analizează materialul, face legături de cauzalitate,

9
Ibidem
stabilește relații între fapte și personaje, se familiarizează cu frumusețea și expresivitatea limbii:
expresii poetice, epitete, formulări stereotipe, formule flexionale sau grupuri sintactice.Toate
acestea dacă sunt înglobate corect în vocabularul copilului contribuie la educarea limbajului
acestora.
„Poveştile noastre, prin imaginaţia cea scânteietoare, prin eroii săi caracteristici, prin
limba colorată şi formule bogate, alcătuiesc nişte comori de frumuseţi, ocupând un loc de frunte
între toate celelalte creaţii similare europene"10. Frumusețea basmelor reiese și din mulțimea
valorilor românești pe care le promovează, și pe care tânărul ascultător le asimilează și le
valorifică în propriile sale experiențe. Analizând faptele eroilor, urmărind ascensiunea acestora
ascultătorul priveşte printr-o oglindă ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept, prefigurând
în acest fel idealul de viaţă a numeroase generaţii. Basmele pun în lumină cele mai nobile fapte
ale omului, iar puterea de transmitere a unor mesaje înălţător - umane este nelimitată. Din
basmele fantastice românești, răzbate cu claritate cultul muncii, spiritul de într-ajutorare, triumful
binelui și al dreptăţii, spiritul mândriei şi al demnităţii, cinstea, curajul, omenia, respectul
cuvântului dat, toată gama de valori morale se găsesc întruchipate în personalitatea eroului
central. Astfel că predarea basmului copiilor, dezvăluirea semnificaţiei acţiunilor eroului,
frumuseţea morală a eroului principal propus ca model de povestitor, oferă educatorului
posibilităţi nelimitate de a acţiona asupra sufletului şi imaginaţiei copiilor.
Lupta dintre bine si rău ca temă principală a basmului și ca preocupare permanentă a
omului devine o lecție pentru copil, care, despărțit de mediul familial și integrat în comunitatea
formată din diferite tipologii de oameni, se confruntă cu posibile nedreptăți, situații conflictuale.
Educatorul, prin intermediul basmului, îl conduce pe copil spre rezolvarea micilor probleme cu
care se confruntă, păstrându-și, totodată, cinstea, demnitatea, bunul simț, bunătatea, dorința de a
face binele, virtuți esențiale ale omului desăvârșit. Astfel, basmul devine un instrument pentru
adaptarea copilului, mai ales în faza preșcolară, la noul context psihosocial, în care își desfășoară
activitatea. Capacitatea de achiziție a preșcolarilor este mult mai sporită decât a adultului, fapt
pentru care calitatea acesteia va influența major integrarea în fazele următoare ale evoluției lor.
Copilul are nevoie să dobândească virtuţile cardinale existenţei umane: adevărul, bunătatea,
mărinimia, înţelepciunea, cumpătarea, curajul, dreptatea, altruismul, deoarece “ieşind din mâinile

10
D.D.Pătraşcanu, „Despre poveştile noastre” în Elogiul folclorului romanesc, Did.pentru literatură, Bucureşti,
1969, p. 254
mele nu va fi nici magistrat, nici soldat, nici preot, el va fi mai întâi om” (J.-J. Rousseau). De
aceea, educatorul ar trebui să-i asigure, pe lângă o educaţie intelectuală, fizică şi estetică
corespunzătoare vârstei, şi o orientare morală în sistemul relaţiilor sale cu lumea înconjurătoare,
care să ducă la închegarea unor calităţi morale şi la acumularea celor mai elementare deprinderi
de comportament11.
Este absolut necesară predarea comportamentelor pozitive de la o vârstă cât mai fragedă,
întrucât constituie mediul propice pentru formarea automatismelor, care stau la baza
deprinderilor de conduită civilizată. Cu timpul, aceste deprinderi se vor perfecţiona şi se vor
transforma în obişnuinţe, care, la rândul lor, printr-o acţiune educativă continuă se vor
transforma în trăsături de personalitate stabile. Limbajul accesibil al basmului, acțiunea în care
realul se îmbină cu fantasticul, prezența eroilor victorioși în fața răului îl ajută pe copil să
descopere comportamentele pozitive și modul în care acestea pot fi cheițe spre reușita lor în fața
obstacolelor ce se deschid odată cu desprinderea de mediul părintesc.
Pe lângă conștientizarea succesului oferit de calitățile și comportamentele pozitive,
copilul află prin intermediul basmului că obiceiurile rele, comportamentele negative sunt
pedepsite în final: forțele răului sunt nimicite, iar trădătorii își primesc pedeapsa „de la
Dumnezeu” (Prâslea cel voinic și merele de aur). Atitudinea eroului în fața trădătorilor este de
iertare, așa cum se poate observa în basmul amintit mai sus sau în Greuceanu, aceștia lăsându-i
pe mincinoși pentru a fi judecați de divinitate. Astfel, copilul învață că bunătatea și iertarea sunt
trăsături esențiale ale omului curajos și inteligent, apreciate de conștiința poporului român,
ancorată în credința că Dumnezeu este Creatorul și Judecătorul lumii și că El va restabili
dreptatea.
În basme, copiii vor regăsi credințele poporului român, simbolizate de locuri, personaje,
acțiuni. Putem spune că ei nu primesc doar o educație în ceea ce privește formarea caracterelor,
ci și o moștenire a ceea ce înseamnă suflet românesc. Vocația religioasă a poporului român
răsuflă printre cuvintele povestirii populare. Dorul după nemurire, ca dar dumnezeiesc posibil
prin comuniunea vie cu Dumnezeu, se regăsește ca o nostalgie, nu ca o obsesie, în basmele
românești. O seamă de eroi de basme caută apa cea vie, iar Făt-Frumos din basmul Tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte este ademenit de tărâmul eternei tinereți și al imortalității

11
Tatiana Turchină, Rolul basmelor și poveștilor în formarea conștiinței morale la copii,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rolul%20basmelor%20si%20povestilor%20in%20formarea%20con
stiintei%20morale%20la%20copii.pdf
promis încă dinainte de naștere. Această dorință comunică năzuința cea mai adâncă, esențială,
subconștientă a ființei omenești, dar care nu poate fi realizabilă în lumea aceasta materială.
„Motivul folcloric al năzuinței la tinerețea fără sfârșit, la nemurire, adică la ... neviață exprimă
cea mai arzătoare (pe cât de arzătoare pe atât de tăinuită) aspirație a psihicului din spațiul
danubiano-carpatic. Oricum așteptarea de către țăranul român a morții cu seninătate e un fapt. Un
fapt moștenit de la daci, care, dacă e real ceea ce relatează Herodot, se veseleau când murea
cineva și se jeluiau când se năștea”12. Lupta lăuntrică dintre bine și rău, dintre virtute și păcat,
dintre forțele binelui și forțele răului este personificată în basm. De exemplu, în basmul
Greuceanu, Făt-Frumos are un paloș fermecat și acesta îi dă o putere deosebită asupra zmeilor,
așa cum au arhanghelii asupra demonilor. Lupta sa este împotriva vrăjmașilor zmei, personificări
ale demonilor, și reprezintă războiul simbolic cu lumea căzută în puterea forțelor întunericului13.
Calitățile dovedite de eroii basmului reprezintă virtuțile creștine: bunătatea, blândețea, iertarea,
mila. Prin urmare, basmul dezvăluie copiilor o lume a credințelor și convingerilor poporului
român.
Pentru ca mesajul etic al basmelor să ajungă până în conştiinţa copilului, sunt deosebit de
importante modalităţile de realizare a activităţilor cu acest conţinut educativ. Ca o condiţie
psihologică importantă trebuie asigurate acestor activităţi un cadru intim, misterios adecvat prin
expresivitate, ritm, mimica povestitorului, ţinută, astfel încât mesajul etic transmis copiilor să
determine un ecou afectiv puternic, pe măsura sensibilităţii minţii şi sufletului acestora. Numai
astfel curajul, cinstea, demnitatea, bunătatea, toate aceste calităţi morale deosebite ale
personajelor prezentate în basm,vor insufla copiilor nu numai sentimentul de admiraţie, respect,
preţuire, dragoste, dar şi dorinţa de a deveni şi ei curajoşi, harnici, vrednici precum eroul
îndrăgit.
În primul rând, alegerea basmului trebuie să țină cont de particularitățile de vârstă ale
copiilor, de capacitatea lor de atenție și înțelegere. La vârsta preșcolară, acestea pot fi însoțite de
imagini, care să-l ajute la înțelegerea termenilor necunoscuți; imaginile pot fi utilizate de
asemenea în fixarea cunoștințelor, copiii povestind pe baza acestora basmul ascultat. Trebuie
avut în vedere ca micii ascultători să aibă formate reprezentările la care face apel textul, să aibă
suficiente cunoştinţe care să le permită perceperea acestuia fără prea mari dificultăţi. În al doilea

12
D. Micu, op. cit., p. 31.
13
Emil Alexandrescu, Analize și sinteze de literatură română, ed. a II-a, Ed. Moldova, Iași, p. 35.
rând, frumusețea și înțelegerea unui basm depind în mare măsură de modul în care este spus.
Arta povestirii este o condiție esențială pentru ca mesajul transmis să atingă sufletul copilului.
Educatorul, în povestire, trebuie să intre în ritmul acțiunii, să accentueze momentele cheie, să
trezească uimirea, curiozitatea copiilor privind firul narațiunii, invitându-i să se deschidă în fața
imaginației pentru a pătrunde pe tărâmul fabulos al basmului românesc. În același timp, el
trebuie să urmărească felul în care ei au înțeles mesajele cheie ale narațiunii fantastice,
personajele, acțiunile lor, și să-i ghideze spre o bună discernere între bine și rău.

Concluzie
În concluzie, basmul fantastic, această specie atât de vastă, cuprinzătoare și complexă,
vine în ajutorul educatorului în însușirea și dezvoltarea comportamentelor pozitive de către copii.
Valoarea instructiv-educativă a basmului constă în calitatea de a stimula şi dezvolta
personalitatea copilului în mod complex: în plan intelectual, în plan afectiv, în plan moral şi
comportamental. Astfel, în plan moral-comportamental, copilul, preșcolar în principal, nu are o
motivaţie internă asupra comportărilor sale. El ascultă şi se supune datorită autorităţii câştigate
de educatoare sau părinte, însă pe măsură ce pătrunde în împărăţia basmelor se conturează şi
modelele pe care acesta le poate copia.
Cu toate că în vremurile contemporane nu întotdeauna învinge binele sau adevărul nu
iese repede la iveală, educatorul trebuie să demonstreze copiilor că binele pe care-l facem celor
din jur, prin valenţele lui pozitive se va răsfrânge şi asupra noastră, iar munca făcută cu
perseverenţă şi profesionalism ne va ajuta să învingem.
Basmul, prin tărâmul său fantastic, atrage atenția copilului și îi oferă libertatea de a-și
imagina acel tărâm, și de a se imagina pe sine parcurgând acele spații fabuloase, găsind împreună
cu eroul soluții la problemele întâmpinate. Basmul poate fi o resursă prin care copiii descoperă
adevărul, valorile, ce curg dintotdeauna prin venele neamului românesc.
Bibliografie:
1. *** Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979
2. Alexandrescu, Emil, Analize și sinteze de literatură română, ed. a II-a, Ed. Moldova, Iași
3. Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru Literatură, București, 1965
4. Cocoradă, Prof. Univ. Dr. Elena, „Basmul - tărâm al paradoxului” în C. Langa, E. Soare,
Studii de pedagogie: Volum omagial dedicat prof. univ. dr. Liliana Ezechil, la aniversarea a 60
de ani, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2015,
https://www.researchgate.net/profile/Elena_Cocorada/publication/288490483_BASMUL_-
TARAM_AL_PARADOXULUI/links/568161dd08ae1975838f849b/BASMUL-TARAM-AL-PARADOXULUI.pdf
5. Gaster, Moses, Literatura populară română, București, 1883
6. Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, vol. I, Ed. Iriana, București, 1994
7. Pătraşcanu, D.D., „Despre poveştile noastre” în Elogiul folclorului romanesc, Did.pentru
literatură, Bucureşti, 1969
8. Szekely, Eva Monica, Literatura pentru copii și tineri, ed. a II-a, Ed. Universității „Petru
Maior”, Târgu-Mureș, 2006
9. Turchină, Tatiana, Rolul basmelor și poveștilor în formarea conștiinței morale la copii,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rolul%20basmelor%20si%20povestilor%20in%20formare
a%20constiintei%20morale%20la%20copii.pdf