Un copil…o fetita sau un baietel…prins in mrejele apasatoare ale

dorului de mama…

Totdeauna cand plec de la scoala parca se rupe ceva in mine…As vrea sa stau cat mai
mult cu prietenii, colegii, cu doamna invatatoare…Aici timpul trece mult mai usor pentru mine.

Dar sunt acasa si am multa treaba! Am de facut lectii. La limba romana trebuie sa realizez
o compunere. Iubesc acest obiect. Am numai de Foarte Bine! Doamna invatatoare mi-a spus ca
am talent si ca sunt toate sansele sa devin o mare scriitoare. Mama mea … acesta-i titlul. Ce sa
scriu?! Dupa indicatiile doamnei, ar trebui sa fac o descriere a celei mai dragi fiinte: infatisare,
conduita, atitudini …dar cum as putea?! Mamica e plecata de doi ani la lucru in Spania. As vrea
sa pot spune ca o inteleg, ca face acest lucru pentru noi…pentru viitorul nostru …dar …

Dar, daca as scrie despre bunica? Ea imi este ca o mama: imi face de mancare, imi spala
hainutele, mi le calca, imi spune povesti seara inainte de culcare, ba chiar ma ajuta si la lectii, cat
se pricepe, saracuta, caci tot zice ca pe vremea ei nu se invatau atatea ca acum si multe nu le
poate cuprinde cu priceperea ei. Uscativa si blajina pare un fulg de nea gata sa se topeasca in
imbratisarea mea calda. Offf, cat te iubesc, bunicuto!

As putea sa scriu despre matusa mea, sora tatei…si ea imi e ca o mama. Imi aduce
dulciuri, imi cumpara fructe, jucarii si multe altele care imi sunt necesare la scoala. Niciodata nu
apare cu mana goala. Tot ea este cea care ma duce in oras la sfarsit de saptamana. Mergem la
cofetarie, la teatru, in parc...E atat de frumoasa si buna! Cum as putea sa nu te iubesc ,
matusico?!

As putea sa o prezint pe surioara mea. Ea e mai mare decat mine. Si ea imi este ca o
mama! In imbratisarea ei imi depan visele, in palmele ei imi las lacrimile sa sopteasca, in ochii ei
ca doua margaritare ma oglindec ori de cate ori simt nevoia unui prieten. Si tot in ochii ei…caut
raspuns la multe, multe intrebari care imi rascolesc sufletul …inima.

Dorina, colega mea de banca, a telefonat si mi-a zis ca va schimba titul compunerii sale.
Ea este orfana. Mama ei a murit chiar dupa ce a nascut-o. Asa ca va scrie despre tatal sau. Dar
eu…eu…taticul meu e plecat in Italia si …ca si mama…munceste din greu pentru noi. Incerc si
pe el sa-l inteleg…ca face acest lucru pentru noi, pentru viitor…dar…

As putea sa asez pe hartie toate aceste ganduri si sa pun ca titlu “Imi doresc o mama!” .
Ce ziceti?! Cer prea mult?!?