CAPITOLUL 6.

SCHIMBUL ŞI
MECANISMUL SCHIMBULUI

PROBLEME DE SEMINAR
1. Conceptul de schimb; studiul schimbului şi locul lui în
ştiinţa economică;
2. Funcţiile schimbului şi avantajele acestuia;
3. Marfa şi utilitatea. Legea utilităţii marginale
descrescătoare;
4. Comportamentul consumatorului şi factorii de influienţă;
5. Echilibrul consumatorului;
6. Teorii cu privire la valoare.

TERMENI CHEIE
Avantajul absolut şi relativ
Bunuri complementare
Bunuri de calitate
superioară
Bunuri de calitate inferioară
Bunuri substituibile
Curba de indiferenţă
Costul de tranzacţie
Echilibrul consumatorului
Linia bugetară
Rata marginală de substituţie
Teoria valorii utilitate
Utilitate marginală
Utilitate totală
Surplusul consumatorului

GRILE
1. Adam Smith explica avantajul absolut ca fiind:
b) Sporul de producţie pe care îl obţine un producător în
raport cu altul folosind acelaşi volum de resurse;

107
2. Utilitatea economică reprezintă:
a) Satisfacţia resimţită de un consumator prin folosirea
unei cantităţi determinate dintr-un bun;

3. Când utilitatea marginală este pozitivă, atunci utilitatea

totală:
c) Creşte cu o rată descrescătoare;
4. Utilitatea marginală:
b) Este o funcţie descrescătoare în raport cu cantitatea
consumată;

5. Dacă raportul utilităţilor marginale a două bunuri este

de 1/5, atunci raportul preţurilor va fi:
a) 1/5;

6. Metoda ordinală de măsurare a utilităţii:

a) Reprezintă ordonarea şi ierarhizarea raţională a
bunurilor în funcţie de preferinţele consumatorilor şi de
intensitatea nevoilor;

7. Curbele de indiferenţă reprezintă:

108
c) Ansamblul combinaţiilor de bunuri-marfă care permit
obţinerea aceluiaşi nivel de utilitate;

8. Echilibrul consumatorului:
b) Impune asigurarea egalităţii raporturilor dintre
utilităţile marginale şi preţurile unitare;

9. Un consumator raţional îşi poate menţine starea de

echilibru când utilitatea marginală a
bunului y este de două ori mai mare decât utilitatea
marginală a bunului x doar dacă:
b) Preţul unitar al lui y este dublu faţă de preţul unitar al
lui x;

10. Utilitatea marginală reprezintă:

a) Sporul de utilitate obţinut prin consumarea unei
cantităţi suplimentare dintr-un bun, dacă celelalte condiţii
nu se modifică;

11. Când utilitatea marginală are valoare nulă, atunci

utilitatea totală are o valoare:
c) Maximă;

109
12. Încercuiţi răspunsul corect:
a) Când creşte cantitatea consumată de bunuri sau
servicii creşte utilitatea totală;

13. Diferenţa dintre suma maximă pe care este dispus să

o plătească consumatorul pentru a achiziţiona un bun şi
suma pe care o plăteşte efectiv reprezintă:
d) Surplusul consumatorului.

14. Dacă o persoană preferă să cumpere bunul X în locul

bunului Y atunci persoana respectivă va avea:
b) Utilitate mai mare prin consumul bunului X;

15. Ansamblul combinaţiilor realizate de un consumator

pentru a obţine acelaşi nivel de satisfacţie se numeşte:
c) Curba de indiferenţă;

16. Rata marginală de substituţie reprezintă:

c) Cantitatea din produsul B la care renunţă consumatorul
pentru a reţine o unitate suplimentară din produsul A,
astfel încât nivelul de utilitate să rămână constant;

110
17. Acea variantă de cheltuire a veniturilor care conduce
spre combinaţii de consum ce asigură maximum de
utilitate reprezintă:
d) Echilibrul consumatorului.

18. Linia bugetară sau frontiera posibilităţilor de consum

desemnează:
a) Totalitatea combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care
un individ le poate achiziţiona la preţul pieţei în funcţie
de bugetul său;

19. Evoluţia liniei bugetare este descrescătoare deoarece:

c) Când consumatorul doreşte să achiziţioneze cantităţi
suplimentare din marfa A, el trebuie să renunţe la
cantităţi din marfa B;

20. Utilitatea totală este maximă atunci când:

a) UmgA = UmgB;

21. La nivelul pragului de saturaţie:

111
a) Utilitatea marginală este zero;

22. Curbele de indiferenţă exprimă satisfacţia resimţită

de consumator:
b) La alegerea dintre două bunuri substituibile cantitativ;

23. Utilitatea totală resimţită de un consumator în

consumul primelor 5 unităţi succesive este 10, 19, 24, 26,
27. Utilitatea marginală a primei unităţi este:

d) 10.

24. Problema consumatorului raţional este de a alege

bunurile care îi conferă cea mai mare satisfacţie prin
cheltuirea:
a) Venitului destinat consumului;

25. Echilibrul consumatorului corespunde:

b) Utilităţii marginale ale bunurilor resimţite de
consumator pe unitate monetară cheltuită;

112
26. Diferenţa dintre utilitatea totală resimţită de un
consumator după suplimentarea consumului şi cea
înregistrată înainte de creşterea consumului reprezintă:
a) Utilitatea marginală;

27. Obiectivul consumatorului raţional, în limitele unui

venit dat reprezintă:
d) Maximizarea utilităţii totale.

28. Când bunurile au acelaşi preţ, echilibrul

consumatorului se atinge la nivelul egalităţii dintre:
c) Utilităţile marginale ale bunurilor;

29. Sporul de utilitate a unităţii suplimentare are o

tendinţă de:
b) Scădere;

30. În analiza marginalistă, pentru consumator este

importantă atât satisfacţia totală cât şi:
d) Ultima unitate consumată.

113
31. În cazul situaţiei de maximizare a satisfacţiei unui
consumator, raportul dintre utilitatea marginală a
produsului “X” şi preţul acestuia este de 0,4. Care este
utilitatea marginală a produsului “Y” dacă preţul acestuia
este de 200 lei:
c) 80 u.;

32. QA şi QB sunt cantităţile consumate din două bunuri A

şi B (unităţi). Utilitatea marginală a consumului bunului
A este dată de relaţia UmgA = 32 – 6QA, iar utilitatea
marginală a consumului bunului B este dată de relaţia 7 –
QB. Preţul bunului A este PA = 2 u.m. / unitate, iar preţul
bunului B este PB = 1 u.m. / unitate. Care sunt cantităţile
consumate din cele două bunuri, dacă venitul este de 20
u.m.:
a) 4 unităţi din A şi 3 unităţi din B;

33. Constrângerea bugetară a unui consumator este dată

de relaţia 6X + 4Y = 46. La un moment dat, individul
consumă 5 unităţi din bunul X şi respectiv 4 unităţi din
bunul Y. În aceste condiţii, dacă el va dori să consume

114
ulterior 2 unităţi suplimentare din bunul X, va trebui să
renunţe la:
b) 3 unităţi din bunul Y;

ALEGEŢI COMBINAŢIA CORECTĂ DE

RĂSPUNSURI:

1. Pot fi considerate costuri de tranzacţie:

b) Costul deplasării;

2. Alegeţi varianta de răspuns corectă:

c) Utilitatea marginală a unui bun creşte, dacă acest bun
satisface o nevoie cu un grad scăzut de intensitate;

3. Despre utilitatea marginală şi utilitatea totală putem

spune că:
a) Utilitatea marginală scade pe măsură ce se reduce
utilitatea totală;

4. Utilitatea exprimă:
b) Preferinţa pentru servicii;

115
5. Trăsăturile esenţiale ale bunurilor-marfă sunt:
c) Trec de la producător la consumator prin vânzare-cumpărare;

6. Alegeţi răspunsurile corecte:

a) Pe măsură ce creşte utilitatea totală, scade utilitatea marginală;

7. Comportamentul consumatorului este influienţat de:

c) Veniturile sale;

8. Identificaţi metodele de măsurare a utilităţii:

d) Metoda refluxului.
A=a+c+d; B=a+b+c; C=b+c+d; D=a+b.

9. Analiza valorii o regăsim în:

a) Teoria obiectivă a valorii;

10. Factorii care influienţează utilitatea economică sunt:

b) Nivelul veniturilor producătorilor;

CARE DINTRE URMĂTOARELE PROPOZIŢII

SUNT A/F

116
1. Orice economie de piaţă este şi o economie de
schimb.A
2. Fără o mare productivitate pe lucrător, nu poate fi
vorba de salarii mari pe lucrător în condiţii de eficienţă.A
3. Avantajul relativ reprezintă sporul de producţie pe care
îl obţine un producător în raport cu altul, utilizând acelaşi
volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de
produs.F
4. Costul de tranzacţie cuprinde toate cheltuielile directe
şi indirecte, explicite şi implicite pe care le face
cumpărătorul în procesul de achiziţionare a unui bun cu
excepţia preţului plătit vânzătorului pentru bunul
respectiv.A
5. Suplimentarea consumului dintr-un bun determină
creşterea utilităţii.A
6. Dreapta bugetului pune în evidenţă două elemente:
venitul de care dispune cumpărătorul şi preţul de vânzare
al bunurilor.A
7. În practica economică, valoarea adăugată se determină
scăzând valoarea consumurilor intermediare din
încasarea totală.A

117
8. Teoria cardinală a utilităţii presupune ordonarea
preferinţelor consumatorilor.F
9. Consumatorul raţional va alege acea combinaţie de
bunuri care îi aduce satisfacţia minimă.F
10. Echilibrul consumatorului impune asigurarea
egalităţii raporturilor dintre utilităţile marginale şi
preţurile unitare. A

118