Tema 2.

Electrotehnologii cu atmosferă electrostatic ionizată (AEI) la

păstrarea producţiei agricole

1.1 Esenţa fizică a Electrotehnologiei cu AEI

1.2 Descoperirea acţiunii aeroionilor unipolari
1.3 Instalaţii Electrotehnologice de AEI
1.4 Dimensionarea instalaţiilor electrotehnologice de AEI
1.5 Prezentarea rezultatelor aplicărilor electrotehnologiilor AEI la păstrarea fructelor şi legumelor
____________________________________________________________________________________

1.1 Esenţa fizică a Electrotehnologiei AEI

Aerul ce ne înconjoară, conţine atomi neutri, molecule şi ioni de gaz, ce fac parte din
componenţa lui. Ionii aerului - “aeroionii”, cum e obişnuit de a se mai numi, se formează în
urma combinării electronilor atomilor neutri şi cu moleculele gazelor sau reducerii electronilor,
căpătând în acest caz sarcină pozitivă sau negativă. Este constatat, ca aeroionii negativi exercită
o acţiune benefică asupra animalelor, stimulând procesele biologice, care la rândul lor aduc la
sporirea productivităţii acestora.
Ionizarea naturală a aerului se petrece din contul acţiunii substanţelor radioactive, ce se
conţin în sol şi aer, cît şi sub acţiunea razelor cosmice. Un cm3 de aer conţine: în afara încăperii
– 700…1000 aeroioni negativi, iar interiorul ei – mai mult de 100 aeroioni negativi.
Conţinutul scăzut de aeroioni negativi în mediul ambiant interior al fermelor de vite se
explică prin acţiunea de ecranare a îngrădirilor şi diferitor utilaje, umiditate sporită, gradul
sporit de impurificare a aerului, fapt ce duce la combinarea ionilor gazelor cu particulele lichide
sau solide şi formarea ionilor “grei”. Totalmente acesta se reflectă negativ asupra stării
fiziologice a animalelor. De aceia, în încăperi e necesar ca totdeauna să fie menţinută o
concentraţie anumită de aeroioni negativi, ionizând artificial particulele de aer.
Descărcarea prin coroană este una din formele de descărcare sau de ionizare artificială a
aerului caracteristică pentru câmpurile electrice neomogene.
Pentru realizarea unei astfel de descărcări e necesar ca cel puţin un electrod al spaţiului
de descărcare să posede o rază mică a curburii. În cazul depunerii unei tensiunii în spaţiul de
descărcare, intensitatea câmpului în regiunea electrodului cu raza mică a curburii atinge 15

1
kV/cm şi mai mult în jurul lui se începe o ionizare puternică a atomilor de gaz, se formează ioni
încărcaţi pozitiv şi negativ, îndreptaţi spre electrozii de polaritate respectivă (fig.5.1, a).
Odată cu ionizarea aerului se petrece procesul de recombinare a ionilor pozitivi şi
electronilor, care la combinare şi la întoarcerea atomilor în poziţia neutră emană o cantitate
mare de fotoni, în urma cărui fapt se formează în felul său o auroră luminiscentă.
Această zonă luminiscentă în jurul electrodului cu raza mică a curburii a primit
denumirea de “strat de coronare”, a zonei interioare, iar electrodul este numit “electrod de
coronare”. În cealaltă parte a spaţiului de aer, numită zonă exterioară a coroanei, nu se
formează canalul conductor şi spaţiul dintre electrozi nu pierde total proprietăţile izolante.
Străpungerea spaţiului este posibilă numai la mărirea de mai departe a tensiunii dintre
electrozi.
Ionii negativi şi electronii, formaţi în statul de coronare deplasându-se pe liniile câmpului
electric formează un strat de particule încărcate ce este repartizat pe zona exterioară a
descărcării prin coroană. (fig. 2.1, a). Totodată electronii liberi aderiază la moleculele neutre de
gaze, în primul rând, a oxigenului, formând aeroioni negativi, care de asemenea se îndreaptă
spre electrodul pozitiv legat la pământ.

2
electrod de coronare
electrod plan
aeroioni negativi
aeroioni pozitivi
electroni

3
1.2 Descoperirea acţiunii aeroionilor unipolari

Chiar dacă electricitatea a fost folosită în scopuri terapeutice încă din cele mai vechi
timpuri, aplicarea sistematică a acesteia începe abia în secolul al XVIII-lea, odată cu inventarea
maşinii electrostatice. Cel care a întrevăzut modul de acţiune al electricităţii astfel obţinute
asupra organismului a fost Benjamin Franklin. Metoda numită franklinizare constă în supunerea
unui pacient la descărcările electrice prin plasarea sa cu picioarele pe o placă metalică şi
suspendarea deasupra capului a unui ciucure cu vârfuri metalice, legate la câte un pol al maşinii
electrostatice.
Principalul cercetător din acea perioadă a rolului biologic al electricităţii atmosferice
naturale şi artificiale este omul de ştiinţă francez Pierre Bertholon. Pe lângă cercetările sale
privind acţiunea electricităţii asupra plantelor, P. Bertholon este primul care s-a referit la
electrizarea aerului încăperilor în scopuri profilactice şi terapeutice, el recomandând polaritatea
negativă pentru obţinerea celor mai bune efecte terapeutice. Insuccesele au fost puse pe
seama utilizării polarităţii pozitive. P. Bertholon, în termeni specifici vremii sale, a expus cu
suficientă claritate teoria electro-schimbului dintre aer şi corpul uman; el s-a referit la
intervenţia pielii şi în primul rând al plămânilor în acest mecanism.
În lucrările cunoscutului om de ştiinţă L. Galvani se fac, de asemenea, referiri la folosirea
electricităţii atmosferice în scopuri terapeutice.
Alessandro Volta şi-a exprimat ideile cu privire la rolul electricităţii atmosferice în
activitatea vitală a organismului bolnav şi sănătos, recomandând electrizarea încăperilor de
locuit sau tratament.
Fizicianul francez Jean-Paul Marat s-a ocupat şi el de electricitatea atmosferică şi de
electrizarea artificială a aerului. El a remarcat efectul electrizării aerului asupra pacienţilor,
observând prin determinările făcute cu electrometrul schimbarea caracteristicilor de electrizare
a aerului în funcţie de direcţia vântului şi de asemenea, schimbarea caracteristicilor de
electrizare a aerului de către vaporii de apă sau fum.
Date fiind aceste puncte de plecare, în secolul al XIX-lea, un mare număr de cercetători s-
au ocupat de această problemă, rezultatul constând însă în principal, în acumularea unui vast
material experimental şi mai puţin în explicarea diferitelor aspecte ale fenomenelor implicate.

4
Printre cei care au realizat un mare volum de cercetări şi observaţii se remarcă: A. Humboldt, E.
Pallas, Grando, Zaikievici, Speşnev.
Rezultatele obţinute sunt contradictorii deoarece în majoritatea cazurilor a fost neglijată
polaritatea, element esenţial pentru obţinerea unor rezultate repetabile.
Sfârşitul secolului al XIX-lea, caracterizat de apariţia lucrărilor lui Elster şi Geitel, Ebert,
Wilson, va marca începutul explicării corecte a fenomenelor electricităţii atmosferice.
În 1901, în Germania, E. Askinass şi V. Kaspari au pus în evidenţă prin observaţii,
măsurători, influenţa nefavorabilă asupra organismului a aeroionilor atmosferici pozitivi.
Acumularea acestora în exces în unele defileuri produce aşa numita “Boală de munte” ce se
manifestă prin respiraţie grea, cianoză, palpitaţii, greaţă, slăbiciune,etc.
Bazându-se pe aceste observaţii P. Czermak a explicat efectele nefavorabile produse de
foehn asupra organismului datorită aceleiaşi cauze.
După apariţia acestor lucrări, problema a început să fie studiată aprofundat, în timp fiind
precizate efectele fiziologice ale acţiunii aeroionilor naturali sau produşi artificiali asupra
organismului uman, mecanismele acestei acţiuni cât şi posibilităţile de folosire a acestora şi în
alte activităţi utile omului (zootehnie, creşterea plantelor, păstrarea produselor vegetale,etc.).
În condiţiile economice actuale ale ţării noastre se impun soluţii noi, avantajoase
economic, de menţinere a calităţii produselor horticole în stare proaspătă prin păstrarea pe o
durată cât mai mare de timp, iar aceste soluţii trebuie să fie avantajoase din punct de vedere
economic şi să răspundă cerinţelor impuse de Aquis-ul comunitar.
Utilizarea tehnologiei electroionice nu impune modificări majore ale spaţiului de
păstrare existent şi cheltuieli suplimentare majore, ea presupune energie electrică indusă.

5
1.3 Principii de construcţie ale instalaţiilor Electrotehnologice de AEI
Metoda se înfăptuieşte în felul următor, aerul se trece printr-o sistemă de aer ce se suflă
cu electrozi în coroană, la care se aplică impulsuri de curent alternativ, amplitudinea căreia în
ambele semiperioade e mai mare decât pragul de coronare. Sistemul electrozilor de coronare
se separă în două grupuri aşezate alături de electrozi, impulsurile de înaltă tensiune selectează
după polaritate şi îndreaptă impulsurile de polaritate în diferite grupe de ecranare a
electrozilor, concentraţia ionilor şi coeficientul de unipolare a ionilor se reglează indiferent de
schimbul de impulsuri cu polaritatea „+” şi „-„ . Această metodă se realizează cu ajutorul
generatorului bipolar de ioni, care e încărcat cu a doua grupă de electroni ecranaţi identici cu
prima grupă şi aşezaţi alături de ei (Fig.1) Rezultatul tehnic măreşte eficacitatea de ionizare a
aerului şi măreşte durata de lucru a electrozilor de coronare a generatorului de ioni.
Utilajul folosit pentru ionizarea aerului din încăperile pentru păstrarea fructelor şi
legumelor, trebuie să completeze mediul aerian în zonele de aflare a fructelor şi legumelor cu
ioni negativi în cantitatea necesară şi să nu invoce un efect negativ atât asupra lor, cît şi asupra
personalului de deservire. În mare măsură acestor cerinţe corespund ionizatoarelor electrice de
aer, ce au la baza funcţionării lor descărcarea prin coroană, despre care am vorbit mai sus.
În spaţiile de descărcare, folosite pentru ionizarea artificială a aerului în încăperile de
păstrarea fructelor şi legumelor, în calitate de electrozi de coronare se utilizează electrozi în
formă de ace sau conductoare cu diametre mici, la care se aplică un potenţial negativ de 10…80
kV de la o sursă de alimentare de tensiune înaltă. În calitate de al doilea electrod poate servi
îngrădirea încăperii, în special, podeaua, ce posedă legătură galvanică prin intermediului
pământului cu polul pozitiv al sursei de alimentare.

6
Fig. 2.3 Schema blocului de alimentare a dispozitivului de ionizare

Fig. 2.4 Modelul “romaniţă” a lustrei Cigevskii

7
 Instalaţia cu electrozi în formă de ace reprezintă o plasă metalică cu celule triunghiulare
sau pătrate în vârfurile cărora sunt amplasaţi electrozii de oţel în formă de ace de o lungime de
20...70 mm şi cu o rază a curburii de 0,1…0,3 mm (fig. 2.4, b). Plasa este atârnată cu ajutorul a
câtorva izolatoare de tensiune înaltă de suprafaţa tavanului asemenea unei lustre. Partea
ascuţită a acelor este îndreptată în direcţia câmpului. Această instalaţie de ionizare a primit
denumirea de lustra lui Cigevskii (fig. 5.2).
Instalaţiile de descărcare cu electrozi în formă de ace asigură repartizarea uniformă a
ionilor în încăperile nu prea mari. Ele sînt utilizate pentru ionizarea încăperilor sau ionizării
locale a mediului aerian în zona de păstrare a fructelor şi legumelor.
Electrozii din conductor oferă posibilitatea de a primi o repartizare uniformă a ionilor
în încăperile de suprafaţă mare de păstrare a fructelor.
În acest caz electrodul de coronare e montat cu ajutorul izolatoarelor de tensiune
înaltă pe peretele sau tavanul încăperii.
Ventilator ionizant (RO 9600195 19960207)
Invenţia se referă la un ventilator ionizator, capabil să creeze un curent de aer cu ioni
negativi. Ventilatorul ionizatorului este alcătuit dintr-un suport orizontal, pe care se montează
nişte elemente verticale, pe care se fixează nişte elemente montate în aşa fel, încât să se creeze
o incintă, prevăzută cu o fantă faţă şi o fantă spate. Pe suportul orizontal spate se fixează o
cutie care se prinde şi de elementele verticale, de care în faţă se fixează un suport prevăzut cu
nişte margini. În partea inferioară a incintei, se fixează central un suport realizat din material
electroizolant, iar în partea superioară, un al doilea suport tot din material electroizolant. Cele
două suporturi sunt prevăzute cu nişte orificii, pentru fixarea unui electrod de ionizare şi,
respectiv pentru fixarea unui electrod de colectare. Pe electrodul de ionizare, sunt prevăzute
nişte proeminente orientate spre electrodul de colectare.
Următoarea schemă este destinată pentru utilizarea la domiciliu (păstrarea şi conservarea
fructelor şi legumelor prin ionizare). Aparatul permite crearea unui curent de aer ionizat, care
poate fi folosit în diferite moduri.
Schema instalaţiei de ionizare funcţionează în felul următor (fig.4.3). După conectare la
tensiunea de 220 V, această tensiune este aplicată pe puntea de diode VD1...VD4. Apoi
tensiunea cu frecvenţa de 100 Hz este aplicată pe condensatorul C3 şi dioda directoare VD6
prin rezistenţa R1. În momentul când tensiunea ajunge la o valoare anumită (200 V), la
electrodul director VD6 apare tensiunea necesară pentru deschiderea lui, condensatorul C3 se

8
descarcă prin banda primară a transformatorului. În banda secundară apare tensiune înaltă,
30...35 kV, tensiune necesară pentru străpungerea stratului de aer între electrozi. Real această
distanţă poate fi de 6...8 mm, astfel o scânteie puternică ionizează aerul. Şirul C2,VD5 serveşte
pentru excluderea spargerii lui VD6 de către tensiunea directoare, şi totodată formarea
impulsurilor directoare stabile. Întregul proces este petrecut la frecvenţa de 100 Hz, adică la
aceeaşi frecvenţă în camera specială se formează micro-descărcări. Odată cu conectarea
aparatului este pornit şi un electromotor de putere mică cu elice, care serveşte pentru
formarea unui curent slab de aer cu viteza nu mai mare de 100 mm/s. Un curent mai puternic
de aer n-ar fi efectiv, iar saturaţia cu ioni ar fi neîndestulătoare.
Instalaţia este dotată cu o ţeavă gofrată. Capătul ţevii este introdus în borcanul cu
fructe sau legume pentru 10...15 min. Fructele sunt spălate de curentul de aer, iar fructele
din borcan trebuie amestecate puţin pentru îmbunătăţirea ionizării, apoi borcanul trebuie
ermetizat cu capac. Borcanele trebuie să fie păstrate cu fundul în sus şi la loc rece. În timpul
păstrării este interzis de a supune borcanul unor oarecare vibraţii. În aşa mod fructele pot fi
păstrate timp de 5...6 luni. S- a constatat faptul că ventilatorul poate fi exclus, astfel în
borcan este introdus descărcătorul şi ionizarea ocupă 20 minute. În aşa mod ionizarea s-a
dovedit a fi mai efectivă din cauza difuziei de gaze în încăpere închisă. Înainte de prelucrare
ar fi bine de a pune în borcan puţin silicagel pentru eliminarea condensatului.

9
 Conductor metalic
Cond. de TÎ

Flux de aer
ionizat
Flux de aer

Conductor
Duză din sticlă Furtun împămîntat
organică
Conductor TÎ

Spaţiu de
descărcare

Legarea la pământ

Fig. 4.3 Schema electrică de alimentare a instalaţiei de ionizare (a) şi instalaţia de ionizare (b)

10
1.4 Dimensionarea instalaţiilor electrotehnologice de AEI
Concentraţia maximală a ionilor negativi în planul, perpendicular axei electrodului se
formează sub conductor şi se micşorează odată în direcţia depărtării de axa lui. După condiţia
rezistenţei mecanice diametrul conductorului este luat cel minimal admisibil (până la 0,1 mm).
Intensitatea câmpului electric la care apare descărcarea în coroană e numită critică. Ea se
determină după formula empirică a lui Pic :
 0.298  5
E0 = 30.3 g 1 + 10
 gr0 

unde: F0 – intensitatea critică a descărcării prin coroană, V/m; g – densitatea relativă a
aerului, kg/m3 (în raport la densitatea aerului în condiţii normale g0 = 1,29kg/m3); r0 – raza
electrodului de coronare, m.
Tensiunea iniţială, U0, a descărcării prin coroană pentru electrozii conductor-plan se
determină conform relaţiei:
2h
U 0 = E0 ⋅ r0 ⋅ ln
r0

unde: h – distanţa de la electrodul de coronare până la suprafaţa plană, m

Odată cu mărirea tensiunii de alimentare până la o valoare ce depăşeşte cea critică,
valoarea curentului, I, (A/m), a descărcării prin coroană pe o unitate de lungime a electrodului
din conductor creşte în dependenţă pătrată (fig.2.1, c).

E 0π 2 R (U − U 0 )
I =
h 2 ln (2 h / r0 )
unde: E0 – constanta electrică, F/m (E0=8,85 10-12 /m); R – mobilitatea ionilor negativi,
m2(V·s)[R=1,8•104 m2/(V·s)]; U – tensiunea dintre electrozi, V.
Cantitatea ionilor, ion/m, obţinuţi de pe o unitate de lungime a conductorului de
coronare,
E0π 2 R(U − U 0 )
n = I /e =
h 2 ln (2h / r0 )e
unde: e – sarcina aeroionilor, C (e = 1.6·10 –19C).
Pentru limitarea curentului de descărcare se conectează în serie rezistoare cu o rezistenţă
de 108…1010 Ohm.
Ionizatoarele cu efect de coroană chiar în cazul unor încăperi relativ mari consumă o
cantitate mică de energie. Acest lucru se explică prin faptul, că pentru formarea unei

11
concentraţii necesare de ioni negativi (pînă la 106/cm3) cu o “longivitate” de 10 sec. e necesar
un curent de descărcare de ordinul a zecimi de miliamperi.
Curentul de descărcare, A, a coroanei se determină conform relaţiei:
Ic = e ⋅ n ⋅V /τ

unde: e – sarcina aeroionilor, C; concentraţia necesară de aeroioni, ion/cm3;

V – volumul încăperii, cm3; τ – “longivitatea” medie a ionilor, s.

12
1.5 Prezentarea rezultatelor aplicărilor electrotehnologiilor AEI la păstrarea
fructelor şi legumelor
1.5.1 Influenţa aeroionilor negativi asupra unor procese fiziologice la salată după recoltare

A fost aplicată aeroionizarea artificială la păstrarea temporară a salatei, prin expunerea

acesteia unui curent de aer ionizat cu ajutorul unui generator de mărime redusă, cantitatea de
ioni generată de acesta fiind de ordinul 1000-3000/cm3.
Aparatul pentru producerea ionilor negativi are ca principiu de funcţionare câmpul
electric de tip “corona”.
Au fost realizate următoarele variante experimentale:
V1 – păstrare în condiţii de refrigerare (40C) fără ionizare;
V2 - păstrare în condiţii de refrigerare (40C) fără ionizare + ionizare cu aeroioni negativi
timp de 15 minute;
V3 - păstrare la 150C fără ionizare;
V4 - păstrare la 150C + ionizare cu aeroioni negativi timp de 15 minute;
Pentru variantele experimentale propuse au fost realizate determinări de substanţă
uscată totală (%), intensitate respiratorie (cm3 CO2/g s.p.h), conţinut de clorofilă (%su) şi
catalază (ml O2/g) pe o perioadă de patru zile.

13
 13
12

11

S.U.T. (%)
10 V1
9 V2
V3
8
V4
7
6
1 2 3 4
Ziua

a)

0,9
0,8
0,7
Intensit. respiratorie

0,6 V1
0,5 V2
0,4 V3
0,3 V4
0,2
0,1
0
1 2 3 4
Ziua

b)

0,8
0,7
0,6
Clorofila (% s.u.)

V1
0,5
V2
0,4
V3
0,3
V4
0,2
0,1
0
1 2 3 4
Ziua

c)
Fig. 5.1 Variaţia substanţei uscate totale a salatei (a) intensităţii respiraţiei (cm3 CO2/g s. p., h) a
salatei în timpul păstrării (b) si conţinutului de clorofilă (% s.u.) al salatei în timpul
păstrării (c)

14
 Rezultatele obţinute au arătat o acţiune certă a aerului ionizat asupra proceselor
metabolice din salată în timpul păstrării temporare.
Conţinutul mare de apă al salate (93,53%) scade în timpul păstrării temporare datorită
procesului de evapotranspiraţie, scăderea maximă observându-se la păstrarea la temperatură
ridicată (150C) şi fără ionizare. Ionizarea artificială a determinat reducerea pierderilor de apă
prin evapotranspiraţie cu 43,7% la păstrarea în condiţii de refrigerare şi cu 25,4% la păstrarea la
150C.
Degradarea clorofilei s-a dovedit a fi mult mai rapidă la păstrarea la 150C dar ea a fost
sensibil încetinită prin aplicarea ionizării, astfel că efectul pozitiv al tratamentului este mai
pregnant în aceste condiţii.
Catalaza este o endoenzimă care catalizează descompunerea apei oxigenate în apă şi
oxigen, ceea ce permite menţinerea unei concentraţii scăzute de apă oxigenată, în ciuda
formării continue a acestui produs pe seama oxigenului provenit din respiraţie.
Activitatea catalazei se corelează cu intensitatea proceselor metabolice, fiind una din cele
mai importante enzime ale metabolismului energetic celular.
Rezultatele obţinute la determinările de catalază se corelează foarte bine cu cele obţinute
la determinările de intensitate respiratorie şi dinamică a substanţei uscate totale şi
demonstrează că aeroionizarea artificială determină scăderea intensităţii respiratorii şi
evapotranspiraţiei, atât în condiţii de refrigerare cât şi la 150C.
În concluzie, aeroionizarea poate fi aplicată pentru modificarea intensităţii unor procese
fiziologice ce au loc la păstrarea temporară a salatei în scopul prelungirii duratei de păstrare şi
întârzierii apariţiei fenomenului de senescenţă.
Durata de păstrare a salatei s-a prelungit până la 7 zile în condiţii de refrigerare şi patru
zile la temperatura de 150C, ţinându-se cont că în condiţii normale, acest produs devine
nevandabil în 48 de ore.

15
1.5.2 Influenţa aeroionilor negativi asupra unor procese fiziologice şi biochimice la caise în
timpul păstrării temporare în stare proaspătă

Pentru atingerea scopului propus au fost stabilite patru variante experimentale

utilizând ca material de studiu caise recoltate la diferite grade de maturare, ce au fost
păstrate prin refrigerare conform tehnologiei clasice precum şi prin aeroionizare cu ioni
negativi (tabel 1).
Tabelul 5.1 Variantele experimentale stabilite

Varianta Tehnologia aplicată

V1 Caise recoltate cu 3-5 zile înainte de maturitatea de consum, ionizate cu ioni
negativi timp de 30 de minute, păstrate prin refrigerare
V2 Caise recoltate la maturitatea de consum ionizate cu ioni negativi timp de 30 de
minute, păstrate prin refrigerare
V3 Caise recoltate cu 3-5 zile înainte de maturitatea de consum păstrate prin
refrigerare
V4 Caise recoltate la maturitatea de consum, păstrate prin refrigerare

După recoltare, caisele au fost condiţionate, ambalate în lădiţe de tip platou cu

capacitatea de 5-7 kg şi transportate la locul de păstrare.
După depozitare variantele V1 şi V2 au fost supuse unui tratament cu ioni negativi timp de
30 de minute. În camera frigorifică a fost introdus un generator de ioni negativi care a fost pus
în funcţiune după închiderea ermetică a camerei frigorifice.
Acţiunea aeroionilor este în relaţie direct proporţională cu efectul biologic pe care îl
exercită, dar la atingerea unui plafon, pe care Bachman, Mc Donald şi Lorenz îl situează la
aproximativ 2. 105 ioni/cm3, acţiunea nu mai progresează ci are loc o scădere lentă a activităţii.
Aeroionizarea produselor a fost efectuată cu ajutorul unui generator de aeroioni având ca
principiu de funcţionarea câmpul electric prin efectul “corona”. Acest aparat de concepţie
proprie, este de mic volum producând o cantitate medie de ioni aproximativ 1000000/cm3, mai
ridicată decât cea naturală.
Durata de expunere este corelată cu aceste concentraţii respectiv 30 de minute.
După efectuarea ionizării, caisele au fost păstrate prin refrigerare.

16
 Condiţiile de păstrare pentru toate variantele au fost: temperatură 0±0,50C şi u.r. 90%.
Înainte de depozitare la variantele experimentale au fost efectuate analize pentru
evidenţierea compoziţiei chimice a fructelor (tabel 2).
Tabelul 2 Compoziţia chimică a materiei prime
Materia primă SUT,% SUS,% Zahăr Aciditate titrabilă
g/100g.s.p. g/100g.s.p.
acid.malic
Caise recoltate cu 3-5 zile înainte de 12,82 10,8 8,97 1,37 M
maturitate de consum
Caise recoltate la maturitatea de 15,57 15,2 13,65 1,23 M
consum

După 24 ore de păstrare precum şi la scoaterea de la păstrare, s-a determinat

intensitatea respiraţiei pentru fiecare variantă în parte. Totodată la scoaterea de la păstrare,
fructele aparţinând variantele experimentale au fost supuse analizelor de compoziţie
chimică conform STAS urilor în vigoare.
Momentul sistării păstrării a fost stabilit în funcţie de comportarea fructelor stabilindu-se
astfel şi durata de păstrare. Totodată au fost determinate pierderile prin stricare apărute la
fiecare variantă în parte.
Rezultatele privind modificările compoziţiei chimice a fructelor în timpul păstrării sunt
prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3 Compoziţie chimică a fructelor la scoaterea de la păstrare
Varianta Apă SUT SUS Zahăr total Aciditate titrabilă
% % % g/100 g.s.p. g/1oo g.s.p. acid
malic
V1 86,04 13,96 13,00 11,31 1,57 M
V2 85,12 14,88 14,00 12,37 1,34 M
V3 83,08 16,92 14,00 13,01 1,03 M
V4 82,71 17,29 16,00 14,50 1,14 M

17
 Analizând comparativ datele obţinute cu însuşirile chimice ale materiei prime se constată
că toate variantele păstrate au înregistrat pierderi de apă în timpul păstrării evidenţiate prin
creşterea conţinutului în substanţă uscată totală.
Cu toate acestea se observă că, pierderile cele mai mari de apă au fost înregistrate la
variantele neionizate (V3 şi V4). Acest lucru este observat şi prin creşterea substanţei uscate
solubile care a înregistrat cele mai mari valori tot la variantele neionizate.
Conţinutul în zahăr a crescut pe parcursul păstrării dar comparând aceste rezultate cu
cele obţinute la aciditatea titrabilă se constată la variantele ionizate o creştere a acesteia spre
deosebire de variantele neionizate unde aciditatea a scăzut.
De altfel, observaţiile făcute privind aspectul fructelor se constată că variantele ionizate
au prezentat un aspect plăcut, maturarea fructelor a continuat, acestea putând fi consumate
după scoaterea de la păstrare.
La variantele neionizate fructele erau deshidratate având epiderma scorojită, care
prezenta urme de deranjamente fiziologice, iar maturarea a stagnat .
Toate aceste fenomene au fost puse în evidenţă şi prin determinarea procentului de
fructe stricate în timpul păstrării (tabelul 4).
Tabelul 4 Pierderile prin stricare înregistrate de fructe în timpul păstrării
Varianta Pierderi prin stricare, %
V1 22,3
V2 29,2
V3 27,38
V4 42,88

Din acest tabel se observă pe lângă influenţa pozitivă a ionilor negativi asupra păstrării
fructelor şi influenţa gradului de maturare la care s-a efectuat recoltarea.
Se constată astfel că pierderile sunt mai mari la fructele recoltate la maturitatea de
consum faţă de cele recoltate cu 3-5 zile mai devreme precum şi la variantele neionizate faţă de
cele ionizate.
Pentru a evidenţia mai bine efectul aeroionilor negativi asupra păstrării caiselor s-a
presupus că aceştia, în anumite concentraţii influenţează procesele fiziologice care au loc în
fructe modificând intensitatea acestora. De aceea au fost efectuate determinări privind

18
intensitatea respiraţiei fructelor în condiţii de păstrare ( t= 00C; u.r. 90%) la 24 de ore după
începerea păstrării cât şi la scoaterea de la păstrare (tabelul 5).
Tabelul 5 Intensitatea respiraţiei caiselor la variantele experimentale, mg CO2/kg/h
Varianta După 24 de ore de păstrare La scoaterea de la păstrare
V1 119,16 110
V2 132 160
V3 40,7 190
V4 54,66 110

Se constată astfel că, ionizarea cu ioni negativi duce la o intensificare a respiraţiei

produselor, corelată cu o creştere a intensităţii maturării acestora.
Se presupune astfel că ionii negativi introduşi in atmosfera de păstrare condiţionează
principalele procese care se desfăşoară în celule şi funcţionalitatea întregului organism,
observându-se o creştere a consumului de oxigen prin respiraţie.
S-a constatat astfel că tehnologia de păstrare electroionică prin introducerea unui
curent de ioni negativi în atmosfera de păstrare a prelungit durata de păstrare a caiselor cu
aproximativ o săptămână, ceea ce este apreciabil, ţinând cont că, de obicei caisele se
păstrează numai temporar pe o perioadă de două săptămâni.
Aeroionizarea artificială cu ioni negativi a caiselor, modifică intensitatea unor procese
fiziologice şi implicit metabolismul acestora în timpul păstrării.
În acest fel se permite prelungirea duratei de păstrare a acestora.
Evapotranspiraţia se reduce în timpul păstrării fapt dovedit de dinamica compoziţiei
chimice a fructelor în timpul păstrării.
Toate acestea au ca efect creşterea rezistenţei produselor la deranjamentele şi bolile din
timpul păstrării fapt demonstrat prin diminuarea accentuată a pierderilor prin stricare.
Tehnologia electroionică se dovedeşte a fi o bună metodă de păstrare în stare proaspătă
a caiselor prelungind durata de păstrare în stare proaspătă a acestora.
Tehnologia nu impune modificări majore ale spaţiilor de păstrare existente deja, fiind
necesară decât montarea în spatele ventilatoarelor a unui generator de ioni de capacitaţi
diferite în funcţie de volumul celulelor de păstrare.
Gradul de maturare al fructelor la recoltare, influenţează comportarea acestora la
păstrare prin tehnologie clasică cât şi prin tehnologie electroionică.

19
1.5.3 Influenţa tehnologiei electroionice asupra păstrării de lungă durată a merelor

A fost aplicată tehnologia electroionică la păstrarea de lungă durată a merelor în condiţii de

refrigerare, prin expunerea acestora unui curent de aer ionizat cu ioni negativi cu ajutorul
unui generator de mărime redusă, cantitatea de aeroioni generată de acesta fiind de ordinul
1000-3000 ioni/cm3.
Au fost realizate următoarele variante experimentale:
M (martor) – păstrare în condiţii de refrigerare (40C) fără ionizare;
V1 - păstrare în condiţii de refrigerare (40C) + ionizare timp de 15 minute;
V2 - păstrare în condiţii de refrigerare (40C) + ionizare timp de 30 minute;
A fost studiată influenţa duratei de expunere a merelor la acţiunea oxigenului ionizat
negativ asupra variaţiei substanţei uscate totale, substanţei uscate solubile, zahărului total,
acidităţii titrabile şi conţinutului de acid ascorbic în timpul păstrării merelor din soiul Ionathan
pe o perioadă de 6 luni.
Rezultatele obţinute au fost următoarele:
- Ambele variante ale experimentului arată o acţiune certă a aerului ionizat asupra proceselor
metabolice ale fructelor în timpul păstrării de lungă durată;
- La aplicarea ionizării timp de 15 minute, s-a constatat scăderea pierderilor de apă prin
evapotranspiraţie şi mai buna menţinere a substanţelor de rezervă ale fructului, fenomene
ce pot fi explicate prin încetinirea generală a metabolismului. Trecerea unei părţi a
oxigenului din depozit în oxigen ionizat negativ determină un efect similar reducerii
atmosferei în oxigen datorită scăderii potenţialului său oxidant faţă de oxigenul neutru;
- La aplicarea ionizării timp de 30 de minute, după o lună de păstrare s-a constatat apariţia
unui deranjament fiziologic, merele s-au sensibilizat la frig, ceea ce a impus creşterea
temperaturii cu 10C. V2 a obţinut rezultate inferioare, apropiate de martor, aşadar la
atingerea unui anumit plafon acţiunea nu mai progresează ci determină intensificarea
evapotranspiraţiei.

20
 74

73

Zahar total (g/100 g s.u.)

72

71 Martor
V1
70 V2
69

68

67
X XI XII I II
Luna

Fig. 5.2 Variaţia conţinutului de zahăr total raportat la substanţă uscată al merelor în
timpul păstrării

150
140
Acid ascorbic (mg/100g s.u.)

130
120
110 Martor
100 V1
90 V2
80
70
60
50
X XI XII I II III IV
Luna

Fig. 5.3 Variaţia conţinutului de acid ascorbic al merelor în timpul păstrării.

21
1.5.5 Influenţa ionizării la păstrarea morcovilor

Au fost luaţi în studiu morcovi aparţinând soiului BKRH care au fost supuşi păstrării prin
tehnologie electroionică.
Pentru aceasta, morcovii recoltaţi la maturitatea de consum, condiţionaţi prin sortare şi
fasonare, ambalaţi în lădiţe de lemn de tip P, au fost depozitaţi în celule şi supuşi unui curent de
aer ionizat negativ timp de 30 de minute. Ionizarea a fost efectuată cu un generator de ioni
având ca principiu constructiv câmpul electric de tip "corona" care generează o cantitate medie
de ioni de aproximativ 1000000 ioni/cm3.
După efectuarea aeroionizării morcovi au fost păstraţi prin refrigerare la temperatura de
0- +10C şi u.r. 95%, conform tehnologiei de păstrare în depozite frigorifice. Pentru a evidenţia
modificările de compoziţie chimică apărute în timpul păstrării morcovilor ca urmare a
tratamentului efectuat, în paralel am introdus la păstrare prin refrigerare, în celule separate,
morcovi de aceeaşi provenienţă fără ca aceştia să fie trataţi cu aeroioni negativi fixându-se
astfel două variante experimentale şi anume:
V1 – morcovi trataţi cu un curent de aer ionizat negativ timp de 30 de minute, păstraţi prin
refrigerare la temperatura de 0- +10C şi u.r. 95%;
V2 – morcovi păstraţi prin refrigerare la temperatura de 0- +10C şi u.r. 95%.
Menţionăm că la păstrare au fost introduse numai rădăcini de calitate extra perfect sănătoase
fără atac de boli şi dăunători.
La introducerea la păstrare rădăcinile de morcov au fost supuse unor analize şi
determinări de laborator în vederea stabilirii compoziţiei chimice a acestora (Tabelul 6).

Tabelul 6 Compoziţia chimică a rădăcinilor de morcov înainte de introducerea la

păstrare

Zahăr total Aciditate titrabilă Polifenoli

Apă SUT SUS Cs
g/100 g/100 g.s.p. acid ml NaOH/100 g
% % % kcal/kg
g.s.p. malic s.p.

89,14 10,86 5 5,81 0,064 5 0,92

22
 Pe parcursul păstrării, periodic, din loturile aparţinând celor două variante, au fost
prelevate probe analitice de laborator ce au fost supuse analizelor în vederea stabilirii
modificărilor apărute în timpul păstrării.
Totodată rădăcinile de morcov au fost analizate din punct de vedere al stării de
sănătate.
Durata de păstrare a fost stabilită pe baza analizelor efectuate, atunci când rădăcinile au
început să-şi piardă aspectul de proaspăt.
Rezultatele obţinute cu privire la modificările chimice apărute în timpul păstrării la
variantele experimentate sunt prezentate în tabelele 7, 8, şi 9.
Tabelul 7 Compoziţia chimică a rădăcinilor de morcov după două luni de păstrare
Variant Apă SUT SUS Zahăr Aciditate titrabilă Polifenoli Cs
a % % % total g/100 g.s.p. acid ml kcal/kg
g/100 malic NaOH/100 g
g.s.p. s.p.
V1 88,53 11,47 7 6,21 0,128 15 0,92
V2 86,16 13,84 9 7,06 0,096 15 0,90

23
 Tabelul 8 Compoziţia chimică a rădăcinilor de morcov după patru luni de păstrare
Varia Apă SUT SUS Zahăr Aciditate titrabilă Polifenoli Cs
nta % % % total g/100 g.s.p. acid ml NaOH/100 g kcal/k
g/100 malic s.p. g
g.s.p.
V1 88,26 11,74 7 5,93 0,192 30 0,922
V2 85,43 14,57 9 6,83 0,128 45 0,903

Tabel 9 Compoziţia chimică a rădăcinilor de morcov după şase luni de păstrare

Varianta Apă SUT SUS Zahăr total Aciditate Polifenoli Cs

% % % g/100 g.s.p. titrabilă ml kcal/kg
g/100 g.s.p. NaOH/100
acid malic g s.p.
V1 88,53 11,47 8 6,05 0,22 15 0,92
V2 80,34 19,66 11 9,18 0,13 15 0,87

Din datele prezentate se constată că tratamentul cu aeroioni negativi influenţează

dinamica compoziţiei chimice în timpul păstrării, menţinând apa în celule, micşorând
intensitatea evapo-transpiraţiei astfel încât rădăcinile îşi menţin aspectul de proaspăt şi
turgescenţa pe o perioadă mai mare de timp.
Rădăcinile de morcov netratate cu aeroioni negativi (V2) după patru luni de păstrare au
început să manifeste efectele deshidratării aceasta accentuându-se în ultimele luni de păstrare.
Ca urmare rădăcinile au avut un atac puternic de Sclerotinia sclerotiorum ceea ce a dus
la pierderi în timpul păstrării de aproximativ 20 %, în timp ce rădăcinile tratate cu aeroioni
negativi nu au prezentat atac de Sclerotinia.
Datorită menţinerii apei în celule la varianta ionizată se observă o menţinere în limite
normale a componentelor substanţei uscate solubile (zahăr total, aciditate titrabilă) precum şi o
menţinere a valorii căldurii specifice a rădăcinilor (o,92 kcal/kg).

24
 Durata de păstrare a rădăcinilor de morcov tratate cu aeroioni negativi s-a prelungit
astfel cu aproximativ două luni, în timp ce rădăcinile netratate au putut fi păstrate numai 5-6
luni.
Aeroionii negativi diminuează metabolismul produselor horticole, alcalinizează mediul
intern şi duc la creşterea potenţialului de membrană cu reţinerea apei în celule.
Introducerea unui curent de aer ionizat negativ în spaţiul de păstrare, creează o atmosferă
ambiantă liberă de floră microbiană şi neutralizează ionii pozitiv care apar în spaţiile închise ca
urmare a funcţionării unor aparate electrice, ioni care sunt purtătorii unor particule poluante şi
a unor microorganisme.
Prin utilizarea tehnologiei electroionice de păstrare a produselor horticole se
prelungeşte durata de păstrare a rădăcinilor de morcov cu aproximativ 2 luni.

1.5.6 Influenţa ionizării asupra păstrării unor soiuri de prune

Au fost luate în studiu două soiuri de prune: Stanley şi Ana Spath care au fost supuse
păstrării în stare proaspătă sub influenţa aerului ionizat. Pentru a evidenţia efectul ionilor
asupra metabolismului prunelor a fost utilizat atât un curent de aer ionizat negativ, cât şi
pozitiv, durata tratamentului fiind de aproximativ 30 de minute.
Au fost stabilite următoarele variante experimentale:
Tabelul 10 Variante experimentale
Varianta Soiul Tratamentul aplicat
V1 Stanley fără ionizare
V2 Ana Spath fără ionizare
V3 Stanley ionizat negativ timp de 30 de minute
V4 Ana Spath ionizat negativ timp de 30 de minute
V5 Ana Spath ionizat pozitiv timp de 30 de minute

Aeroionizarea a fost efectuată cu ajutorul unui generator de ioni (negativi şi pozitivi)

având ca principiu constructiv câmpul electric de tip „corona”. Acest generator produce o
cantitate medie de ioni de aproximativ 1000000/cm3.
În vederea diferenţierii comportării prunelor sub influenţa aerului ionizat, la materia
primă au fost determinate prin analize de laborator principalele însuşiri chimice.

25
 Tabelul 11 Compoziţia chimică a prunelor la maturitatea de recoltare
Soiul Apă SUT SUS Zahăr Aciditate Polifenoli
Stanley 78,44 21,56 20,5 19,28 0,40M 70
Ana Spath 81,91 18,09 16,2 14,71 0,47M 80

Tratamentul cu are ionizat a fost efectuat după depozitarea prunelor în celule frigorifice
de păstrare, iar după aplicarea tratamentului, prunele aparţinând tuturor variantelor au fost
supuse procesului de păstrare prin refrigerare la temperatura de 4oC şi u.r. 90%.
Depozitarea şi păstrarea s-a făcut în ambalaje de tip C paletizate repetându-se toate
verigile tehnologice ale tehnologiei de păstrare specificate în literatura de specialitate. Pentru
evidenţierea modificărilor apărute în timpul păstrării periodic, prunele aparţinând variantelor
experimentale au fost supuse analizelor de compoziţie chimică.
S-a determinat astfel conţinutul în apă, SUT, SUS, zahăr, aciditate, polifenoli.
Totodată la scoaterea de la păstrare care a fost condiţionată de modificările apărute au
fost determinate şi pierderile prin stricare suferite de prune în timpul păstrării, stabilindu-se
astfel şi durata de păstrare pentru fiecare variantă în parte.
Pentru evidenţierea modificărilor chimice apărute la prune, în timpul păstrării conform
tehnologiei electroionice săptămânal au fost efectuate analize chimice pentru fiecare variantă
în parte.
După o săptămână de păstrare, rezultatele obţinute au evidenţiat faptul că variantele
ionizate au pierdut o cantitate mai mică de apă prin evapotranspiraţie comparativ cu variantele
neionizate, iar aciditatea titrabilă a scăzut
Tabelul 12
Var. Apă SUT SUS Aciditate Polifenoli Zahăr
V1 78,06 21,94 18 0,435 55 16,65
V2 79,97 20,03 17,8 0,402 50 16,41
V3 78,37 21,63 21 0,335 40 19,81
V4 81,75 18,25 16 0,368 45 14,5
V5 80,89 19,11 17 0,402 35 15,8

Conţinutul în polifenoli a scăzut la variantele ionizate faţă de cele neionizate indicând

accesul acestor variante la o cantitate mai mare de oxigen.

26
 Totodată se constată o creştere a conţinutului de zahăr la varianta ionizată pozitiv, fapt
constatat şi prin modificarea aspectului fructelor din această variantă care au prezentat o
maturare mai accentuată decât celelalte variante.
Aceiaşi dinamică a compoziţiei chimice se observă şi după patru săptămâni de păstrare.

27
 Tabelul 13
Var. Apă SUT SUS Aciditate Polifenoli Zahăr
V1 78,09 21,95 18,6 0,469 55 17,26
V2 80,36 20,64 16,4 0,335 50 14,92
V3 77,68 22,32 19,13 0,368 30 17,82
V4 80,14 19,82 14,8 0,436 45 13,22
V5 79,75 20,25 16,06 0,335 25 14,56

Tabelul 14

Var. Apă SUT SUS Aciditate Polifenoli Zahăr

V1 77,70 22,30 21 0,512 50 19,79
V2 78,31 21,70 16,2 0,310 45 14,65
V3 79,13 23,07 18,4 0,295 30 17,09
V4 79,37 20,63 14,8 0,383 40 13,20
V5 77,82 22,18 17 0,307 25 15,56

Cu toate acestea se remarcă faptul că la varianta ionizată pozitiv (V5) procesul de

maturare decurge cu o viteză mai mare constatându-se astfel o creştere accentuată a
pierderilor prin stricare.
Tabelul 15
Varianta Pierderi prin stricare %
V1 24,81
V2 22,49
V3 21,95
V4 7,43
V5 48,08

Acest lucru se constată şi din aprecierea aspectului fructelor în care se constată o

maturare mult mai accentuată decât la celelalte variante.

28
 Referitor la pierderile prin stricare, variantele ionizate negativ au înregistrat cele mai
mici pierderi în timpul păstrării.
Se constată astfel că prunele tratate cu aeroioni negativi se pot păstra peste o lună
(aproximativ 6 săptămâni) în timp ce prunele tratate cu aeroioni pozitivi se maturează mai
repede chiar şi decât variantele martor, înregistrând pierderi mari la păstrare.
Ca urmare în această variantă durata de păstrare este de numai 2 săptămâni.
Cu toate acestea, curentul de aer ionizat pozitiv poate fi utilizat cu succes în celulele de
maturare în vederea maturării fructelor postrecoltare cu raportul comercializării.
Păstrarea prunelor prin tehnologie electroionică cu ajutorul unui curent de aer ionizat
negativ prelungeşte durata de păstrare în stare proaspătă a prunelor cu aproximativ 2
săptămâni.
Aerul ionizat negativ împiedică pierderea apei din fructe prin evapotranspiraţie în timpul
păstrării, ca urmare fructele îşi menţin starea de turgescenţă şi prospeţime pe o perioadă mai
mare de timp.
Curentul de aer ionizat negativ permite continuarea maturării fructelor în depozit, dar
aceasta decurge cu o intensitate mai redusă decât în cazul folosirii unui curent de aer ionizat
pozitiv.
Tratarea fructelor cu un curent de aer ionizat pozitiv nu permite creşterea duratei de
păstrare a acestora, dar poate fi utilizat cu succes în celulele de maturare, în vederea grăbirii
maturării acestora înainte de recoltarea de la păstrare respectiv comercializare.
Practic curentul de aer ionizat pozitiv intensifică procesele de maturare ce se soldează
cu o scurtare a perioadei de staţionare a fructelor în celulele de maturare.

1.5.6 Influenţa ionizării asupra păstrării de lungă durată a cartofilor

Au fost luaţi în studiu cartofi aparţinând soiului Ostara care au fost supuşi tratamentului
cu aer ionizat negativ. Aeroionizarea a fost efectuată cu ajutorul unui generator de ioni având
ca principiu constructiv, câmpul electric de tip “corona”, care emite o cantitate medie de
1000000 ioni/cm3, durata tratamentului fiind de 30 de minute.
După tratamentul efectuat în depozit, cartofii au fost păstraţi prin refrigerare la
temperatura de 40C şi umiditate relativă a aerului de 80%. Pentru a evidenţia modificările
apărute în compoziţia chimică a cartofilor, ca urmare a tratamentului aplicat, în paralel, am

29
introdus la păstrare prin refrigerare şi cartofi de aceeaşi provenienţă fără ca aceştia să fie trataţi
cu aeroioni negativi.
Au fixate astfel două variante experimentale şi anume:
V1 – cartofi trataţi cu curent de aer ionizat negativ timp de 30 de minute; păstraţi prin
refrigerare la 40C şi u.r. 80%;
V2 – cartofi păstraţi prin refrigerare la 40C şi u.r. 80%.
Menţionăm că, la păstrare au fost introduşi numai tuberculi de calitatea I perfect
sănătoşi fără atac de boli şi dăunători.
Înainte de introducerea la păstrare cartofii au fost supuşi unor analize de laborator în
vederea stabilirii compoziţiei chimice a acestora (tabel 16).
Tabelul 16 Compoziţia chimică a tuberculilor de cartof la introducerea în depozit
Apă SUT SUS% Zahăr total Amidon Aciditate Polifenoli Cs
% % g/100 g.sp. % titrabilă ml Cal/g
g/100 g.sp NaOH/100
Acid citric g.s.p.
80,25 19,75 7 8,35 20,7 0,029 5 0,86

Pe parcursul păstrării prin refrigerare, periodic, din loturile aparţinând celor două
variante au fost prelevate probe analitice, ce au fost supuse analizelor de laborator în vederea
stabilirii modificărilor apărute în timpul păstrării ca urmare a tratamentului aplicat.
Totodată tuberculii de cartof au fost analizaţi din punct de vedere al stării de sănătate
respectiv dacă a apărut atac de microorganisme în timpul păstrării.
Durata de păstrare a tuberculilor de cartof aparţinând celor două variante a fost stabilită
pe baza analizelor de laborator efectuate.
Rezultatele obţinute ca urmare a analizelor efectuate sunt prezentate în tabelele
17,18,19 şi 20.
Tabelul 17 Compoziţia chimică a tuberculilor de cartof după patru luni de păstrare
Var Apă SUT SUS Zahăr Amidon Aciditate Polifenoli Cs
% % total % titrabilă ml NaOH/100 Cal/g
g/100 g/100 g.sp g.s.p.
g.sp. Acid citric
V1 74,06 25,94 7 4,93 12,27 0,11 10 0,83

30
 V2 67,01 32,99 10 8,12 10,35 0,21 15 0,82

Din datele prezentate se constată că tratamentul cu aeroioni negativi menţine apa în

celule, împiedicând evapotranspiraţia. Ca urmare, tuberculii de cartof supuşi ionizării au avut
un aspect proaspăt, turgescent, în timp ce tuberculii neionizaţi au prezentat urme de
deshidratare.
Totodată se constată la tuberculii trataţi cu aeroioni negativi o scădere a acidităţii
titrabile.
Un fenomen interesant îl prezintă dinamica zahărului conţinut. Se constată astfel, că la
începutul perioadei de păstrare varianta ionizată a înregistrat un conţinut mai mare în zahăr
decât varianta neionizată, în timp ce, la sfârşitul perioadei de păstrare situaţia se inversează
fapt pus pe seama hidrolizării amidonului.
Din dinamica conţinutului în polifenoli se observă că aeroionii negativi modifică reacţiile
de oxidare care au loc în produsele horticole.
În urma aprecierilor privitoare la aspectul tuberculilor de cartof s-a constatat că varianta
ionizată a înregistrat o întârziere a încolţirii spre deosebire de varianta neionizată la care
scoaterea de la păstrare a fost condiţionată de acest fapt.
Ca urmare a rezultatelor obţinute, tuberculii de cartof aparţinând variantei neionizate
au trebuit scoşi de la păstrare mai devreme cu aproximativ 2 luni.

1.5.6 Influenţa aeroionilor negativi asupra păstrării temporare a tomatelor

Tomatele sunt legume foarte perisabile cu o durată de păstrare foarte redusă. Astfel,
datorită constituţiei lor chimice şi fizice, tomatele se pot păstra numai temporar durata de
păstrare fiind condiţionată de faza de maturare în care se găsesc în momentul recoltării
precum şi condiţiile de transport şi păstrare temporară. Întrucât, cerinţele pieţei sunt foarte
ridicate în ceea ce priveşte consumul de tomate este necesară utilizarea unor metode noi de
păstrare care să permită creşterea duratei de valorificare a acestora.
Astfel a fost aplicată tehnologia electroionică asupra păstrării temporare a tomatelor
ţinându-se de asemenea cont că aeroionizarea se poate efectua şi în mijloacele de transport
ceea ce ar permite creşterea distanţei de transport a acestora.

31
 Au fost luate în studiu tomate recoltate la maturitatea de consum care, au fost supuse
atât unui curent de aer ionizat negativ dar şi pozitiv întrucât, din experienţele anterioare am
constatat efectul aeroionilor negativi asupra altor produse horticole.
S-au constituit astfel trei variante experimentale şi anume:
- M – varianta martor care a constat în păstrarea tomatelor conform tehnologiei clasice
de păstrare prin refrigerare la temperaturi de 7-100C şi umiditate relativă a aerului 85-
90%;
- V1 – tomate recoltate la maturitatea de consum supuse unui curent de aer ionizat
negativ timp de 30 de minute cu op încărcătură de 1 000 000 ioni/cm3, păstrate prin
refrigerare la temperaturi de 7-100 C şi umiditate relativă a aerului de 85-90%;
- V2 – tomate recoltate la maturitatea de consum supuse unui curent de aer ionizat
pozitiv timp de 30 de minute cu op încărcătură de 1000000 ioni/cm3, păstrate prin refrigerare la
temperaturi de 7-100 C şi umiditate relativă a aerului de 85-90%.
Aeroionizarea a fost efectuată cu ajutorul unui generator de ioni negativi sau pozitivi
având ca principiu constructiv, câmpul electric de tip “corona”, care emite o cantitate medie de
1000000 ioni/cm3.
În vederea ionizării şi păstrării temporare, tomatele recoltate la maturitatea de consum,
au fost condiţionate şi ambalate în ambalaje de tip C căptuşite cu hârtie pergamentată. Astfel
ambalate tomatele au fost introduse în celulele de păstrare sub formă de stive de lăzi după care
s-a efectuat tratamentul de aeroionizare şi apoi s-a trecut la păstrare în stare proaspătă în
condiţiile menţionate mai sus.
Menţionăm ca la păstrare au fost introduse numai fructe perfect sănătoase de calitate
extra. După recoltare, la materia primă au fost efectuate analiza de compoziţie chimică (apă,
SUT, SUS, aciditate titrabilă şi polifenoli), (Tabelul 17)
Tabelul 17 Compoziţia chimică a tomatelor la recoltare

Apă SUT SUS Aciditate Zahăr total Polifenoli

% % % titrabilă G/1oo g.s.p. Ml NaOH n/10
G/1oo g.s.p.
Ac.malic
91,66 8,34 6 0,268 3,87 60

32
 Pe durata păstrării au fost efectuate analize şi determinări de compoziţie chimică în
vederea stabilirii duratei de păstrare pentru fiecare variantă în parte (tabelul 18).

Tabelul 18 Compoziţia chimică a tomatelor la scoaterea de la păstrare

Var. Apă SUT SUS Aciditate titrabilă Zahăr total Polifenoli

% % % G/1oo g.s.p. G/1oo g.s.p. Ml NaOH n/10
Ac.malic
M 93,9 6,10 5 0,167 2,81 45
V1 93,56 6,44 4 0,134 1,75 55
V2 92,59 7,41 4 0,268 1,82 40

În urma rezultatelor obţinute s-a constatat ca şi la celelalte specii că aeroionii negativi

au influenţat procesele fiziologice care au loc în tomate în timpul păstrării prin menţinerea
apei în celule împiedicându-se astfel deshidratarea fructelor. Substanţa solubilă a fost
menţinută la valori apropiate de varianta martor, în schimb conţinutul de zahăr a scăzut.
De asemenea variaţia conţinutului de polifenoli a condus la concluzia că aeroionii negativi
influenţează procesele oxidative din interiorul celulelor. Ca urmare după 10 zile de păstrare
tomatele din varianta ionizată negativ au prezentat un aspect proaspăt cu o fermitate bună şi o
integritate a epidermei foarte bună.
Tomatele tratate cu un curent de aer ionizat pozitiv surprinzător au prezentat valori ale
compoziţiei chimice apropiate de varianta ionizată negativ, modificări mai importante
observându-se prin o scădere mai puţin accentuată a conţinutului de zahăr faţă de varianta
ionizată negativ comparativ cu varianta martor. În schimb conţinutul în polifenoli a scăzut mai
mult decât în varianta ionizată negativ ceea ce presupune o intensificare mai accentuată a
proceselor oxidative. De altfel acest fenomen a fost evidenţiat şi prin aspectul fructelor din
această variantă care după 7 zile de păstrare au manifestat o supramaturare cu o scădere a
fermităţii structotexturale şi desprinderea uşoară a epidermei. Tomatele din varianta martor nu
au putut fi păstrate decât 5 zile în aceleaşi condiţii.
În concluzie prin tratarea cu aeroioni negativi s-a prelungit durata de păstrare a tomatelor
cu 5 zile (s-a dublat durata de păstrare) în timp ce tomatele tratate cu aeroioni pozitivi au putut
fi păstrate cu aproximativ 2 zile mai mult decât varianta martor. Aeroionii pozitivi au grăbit
procesul de maturare al tomatelor.

33
 Fig.5.4 Materia prima

Fig. 5.5 Tomate scoase de la păstrare

Fig. 5.6 Tomate ionizate la scoaterea de la păstrare

34
 De asemenea cel mai important fenomen sesizat la variantele ionizate este faptul că
acestea nu au manifestat atac de microorganisme în timpul păstrării spre deosebire de varianta
martor care a prezentat atac de bacterioză.

CONCLUZII

Ionizarea artificială cu ioni negativi a aerului din depozitul de păstrare determină

scăderea evapotranspiraţiei şi o micşorare a dinamicii substanţei uscate şi a degradării
clorofilei.
Timpul de tratare cu aer ionizat influenţează metabolismul produselor în timpul păstrării
aşadar la atingerea unui anumit plafon acţiunea nu mai progresează ci determină intensificarea
evapotranspiraţiei.
Prin aplicarea tehnologiei electroionice se măreşte durata de păstrare atât la produsele
ce se păstrează numai temporar cât şi la cele care se păstrează pe o perioadă îndelungată.
Tratamentul aplicat corect are ca efect creşterea rezistenţei produselor la
deranjamentele şi bolile ce apar în timpul păstrării fapt demonstrat prin diminuarea pierderilor
prin stricare înregistrate în timpul păstrării.
Tehnologia electroionică de dovedeşte a fi o metodă de prelungire a duratei de păstrare
a salatei, caiselor şi merelor. Aplicarea acesteia nu impune modificări majore ale spaţiilor de
păstrare existente deja, fiind necesară decât montarea în spatele ventilatoarelor a unui
generator de ioni cu capacitate calculată în funcţie de volumul celulei de păstrare sau utilizarea
unui generator mobil.
Pentru a bloca procesele de oxidare ce au loc în produsele horticole în timpul păstrării în
stare proaspătă şi a asigura păstrarea acestora pe o perioadă mai îndelungată se poate
interveni prin supunerea la acţiunea aeroionilor pozitivi sau negativi, aceştia interacţionând cu
sarcinile electrice din ţesuturi producând anihilarea acestora. În acest scop se impune ca în
prealabil să se determine pe sorturi, sarcinile electrice ca semn şi valoare, astfel încât la
utilizarea echipamentelor de aeroionizare să se cunoască obiectiv modalitatea de aplicare a
acestei metode de păstrare.
O îndelungată păstrarea trebuie să aibă în vedere nu numai procesele mijlocite de
sarcinile electrice ci şi contaminările cu microorganisme care se manifestă foarte frecvent şi
energic în cazul produselor horticole. Au fost găsite două metode de a înlătura degradarea
produsă de aceşti factori. Astfel, în cazul păstrării cu aeroioni negativi, dat fiind efectul
antiseptic şi bactericid al acestora printr-o doză foarte ridicată aplicată în faza iniţială, problema
se rezolvă de la sine.
Tehnologia electroionică de dovedeşte a fi o metodă de prelungire a duratei de păstrare
a salatei, caiselor merelor, prunelor, cartofilor şi morcovilor, tomatelor. Aplicarea acesteia nu
impune modificări majore ale spaţiilor de păstrare existente deja, fiind necesară decât
montarea în spatele ventilatoarelor a unui generator de ioni cu capacitate calculată în funcţie
de volumul celulei de păstrare sau utilizarea unui generator mobil. Timpul de tratare cu aer
ionizat influenţează metabolismul produselor în timpul păstrării aşadar la atingerea unui anumit
plafon acţiunea nu mai progresează ci determină intensificarea evapotranspiraţiei. Prin
aplicarea tehnologiei electroionice se măreşte durata de păstrare atât la produsele ce se
păstrează numai temporar cât şi la cele care se păstrează pe o perioadă îndelungată.
Tratamentul aplicat corect are ca efect creşterea rezistenţei produselor la
deranjamentele şi bolile ce apar în timpul păstrării fapt demonstrat prin diminuarea pierderilor

35
prin stricare înregistrate în timpul păstrării. Echipamentele utilizând această tehnologie de
păstrare se pot constitui în produse de sine stătăttoare specializate, pretându-se pentru
cantităţi mici individuale, medii sau pentru uz industrial, toate instalaţiile fiind realizabile cu
componente electronice uzuale, la preţuri scăzute, schemele realizate fiind simple şi cu
fiabilitate ridicată.
Metoda de păstrare cu aeroioni asigură efecte de durată, utile putând fi şi tratamentele
pe intervale scurte cu doze puternice. Această metodă se pretează la dotarea atât a depozitelor
existente, nediminuându-se în nici un fel funcţionalitatea, cât şi a unor amenajări temporare
foarte ieftine, în timpul recoltării sau transportului. Dotarea mijloacelor de transport
specializate sau obişnuite cu generatoare de aeroioni nu ridică probleme fiind elaborate
variante de echipamente alimentate de la acumulatoarele autovehiculelor.

36
 BIBLIOGRAFIE

1. Aionesei M. şi colab, Aeroionizarea negativă, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.

2. Amelkin, A.K., Amelkin A.A. Plants for agricultural produce treatement and for air medical
and hygienic processing:from mathematical description to working models – IMACS/IFAC,
First International Symposium “ Mathematical modelling and simulation in agriculture and
bio-industries” (M2SABI`95), Section VIII.A.5. Universite Libre de Bruxelles, Brussels,
Belgium (1995).
3. Deleanu M., Determinarea aeroionizării, Lucrări practice de igienă, red. H Straus. Lit. IMF
Cluj-Napoca 40-44, 1979
4. Krueger A.P., Andriesse P.C., Kotaka S., Studies on effects of gazeous ions on plant growh.
The influence of positive and negative ions on the growth of Avena Sativa, J.Gen.Physiol.,45
(1962).
5. Moraru S., Barnea M., Aeroionii, câmpul aeroelectric şi organismul, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, România (1981).
6. Tănăsescu F., Cramariuc R., Electrostatica în tehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.
7. *** ,O.I.D. pentru agricultură şi industrie alimentară, Documentare curentă, nr.8, 1985,
p.25.

37