Universitatea “Ștefan Cel Mare” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Finanțe și Bănci
An III, gr. 1

Proiect realizat la disciplina:

INTEGRARE FINANCIAR MONETARĂ

Prof. coord.: Boreș Anamaria Student: Grigoraș Marta

1
Sistemul European al
Băncilor Centrale

2
 Cuprins

1 Introducere-Sistemul European al Bancilor Centrale ................................................................................ 4

1.1. Definirea termenilor .......................................................................................................................... 4
1.2. Scurt istoric - infiintarea Sistemului European al Bancilor Centrale .................................................. 4
1.3. Sistemul European al bancilor centrale ............................................................................................. 5
1.4. Principii generale ale SEBC: ............................................................................................................... 6
1.5. Organismele oficiale ale BCE.............................................................................................................. 7
2 Modul de functionare al Bancii Central Europene in cadrul SEBC ............................................................ 9
2.1. Gestiune interna ................................................................................................................................ 9
2.2 Functiile bancii centrale ...................................................................................................................... 9
2.3. Comitetele SEBC............................................................................................................................... 11
2.4. Misiuni.............................................................................................................................................. 12
Misiuni fundamentale ............................................................................................................................. 12
Alte misiuni ............................................................................................................................................. 12
3 STUDIU DE CAZ-MONEDA EURO .............................................................................................................. 14
Fluxurile de numerar în zona euro .......................................................................................................... 15
Poziția Eurosistemului în privința numerarului ca mijloc de plată ......................................................... 15
Responsabilităţile BCE și ale băncilor centrale naţionale....................................................................... 15
Bancnote ..................................................................................................................................................... 16
Monede ....................................................................................................................................................... 16
2.1. Avantajele si dezavantajele utilizarii monedei unice ................................................................... 16
2.2. Rolul international al monedei EURO ......................................................................................... 18
2.3. Concluzii ...................................................................................................................................... 19

3
 1 Introducere-Sistemul European al Bancilor Centrale

1.1. Definirea termenilor

Banca Centrală Europeană (BCE): a fost înfiinţată la data de 1 iunie 1998, cu sediul la
Frankfurt pe Main. Împreună cu celelalte bănci centrale naţionale din zona euro, BCE definește
și pune în aplicare politica monetară a statelor participante la zona euro.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC): este alcătuit din Banca Centrală
Europeană și băncile centrale naţionale ale tuturor statelor membre ale UE dar care nu au
adoptat inca moneda euro.

Eurosistemul cuprinde Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale din

statele membre ale Uniunii Europene care au adoptat euro. Bancile centrale din tarile care nu au
adoptat euro sunt membre ale SEBC avand un statut special - desi li se permite conducerea
politicilor monetare nationale, ele nu iau parte la luarea si implementarea deciziilor in ceea ce
858g63i priveste politica monetara unica pentru zona euro1.

1.2. Scurt istoric - infiintarea Sistemului European al Bancilor Centrale

Tratatul de la Maastricht a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale pornind de

la premisa că, în timp, toate statele membre ale UE vor adopta moneda euro și, prin
urmare, Sistemul European al Băncilor Centrale va îndeplini toate atribuțiile legate de moneda
unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind banca
centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a fost lansată în luna
ianuarie 1999.

În luna mai 1998, Consiliul European a adoptat una dintre deciziile cele mai importante
din istoria integrării europene. Liderii UE au hotărât că 11 state membre îndeplineau condițiile
pentru adoptarea euro. Acest eveniment istoric își are originea în semnarea, în anul 1992, a
Tratatului de la Maastricht, prin care a fost definit cadrul instituțional al Sistemul European al
Băncilor Centrale.

Integrarea monetară europeană a debutat la începutul anilor ’60, atunci când cei șase
membri ai Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în domeniul afacerilor
monetare. În anul 1969, în urma unei serii de crize a cursului de schimb și a balanței de plăți,
liderii celor șase țări membre ale CEE au decis elaborarea unui plan de uniune economică și
monetară. Această decizie s-a materializat în anul 1970, sub forma Raportului Werner, care
prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. Acest proiect ambițios a fost
abandonat în anul 1971, după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton
Woods. Primul pas a fost făcut în 1972, odată cu crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care

1 https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html

4
avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene, dar care a
devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat
primei crize petroliere din anul 1973. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-
au părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată din Germania, țările din
Benelux și Danemarca. Consiliul European a încredințat unui comitet de experți, prezidat
de Jacques Delors, mandatul de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii
economice și monetare europene. Rezultatul a fost Raportul Delors, care a condus la
conturarea Tratatului de la Maastricht, semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale
UE în anul 1992 și ratificat de toate țările Uniunii Europene până în anul 1993. Acest Tratat a
stat la baza introducerii, după aproximativ 10 ani, a monedei euro. Institutul Monetar
European (IME), înființat în anul 1994, a demarat pregătirea cadrului de reglementare,
organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale, esențial pentru
crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru
îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice2.

1.3. Sistemul European al bancilor centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) a fost creat în conformitate

cu Tratatul de la Maastricht și Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii
Centrale Europene.

Sistemul European al Bancii Centrale este cuprins din:

- Banca Centrala Euroepana (BCE)
- Bancile Centrale Nationale (BCN) ale tuturor statelor membre Uniunii Europene chiar
daca apartin sau nu zonei euro.
S-au creat doua zone:
a) Eurosistemul → cuprinde statele în care circula euro (19 state ale UE)
b) SEBC→ ce cuprinde BCE si Bancile Central Europene ale tarilor membre ale Uniunii
Europene care nu au adoptat moneda unica.

Spre deosebire de BCE şi BCN, SEBC nu are personalitate juridică, nu este abilitat să
acţioneze şi nu are organe de decizie proprii.
În schimb, membrii SEBC, respectiv BCE şi BCN, sunt persoane juridice şi participanţi
activi. BCE şi BCN sunt abilitate să acţioneze, dar, în îndeplinirea misiunilor atribuite SEBC,
acestea acţionează în conformitate cu obiectivele acestuia, cu normele prevăzute de Tratat şi de
Statut, precum şi cu deciziile adoptate de organele de decizie ale BCE.
Astfel, termenul „SEBC” desemnează un cadru instituţional care stabileşte „legătura
organică” între BCE şi BCN.

2https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf?9c2573a4c6dc49f2f363d0c2a27a
1d24

5
 Din SEBC fac parte BCN ale tuturor statelor membre ale UE, chiar şi ale celor care nu au
adoptat euro.
Deoarece statele membre neparticipante şi-au păstrat suveranitatea monetară, băncile lor
centrale nu sunt implicate în îndeplinirea funcţiilor de bază ale sistemului. Pentru a facilita
înţelegerea de către publicul larg a structurii complexe a Sistemului European al Băncilor
Centrale, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, în luna noiembrie 1998, adoptarea termenului
„Eurosistem”. Acesta se referă la componenţa – BCE şi BCN ale statelor membre care au adoptat
euro – în care SEBC îşi îndeplineşte principalele misiuni.

Trei considerente principale de natură politică şi economică au stat la baza instituirii unui
sistem care să îndeplinească funcţiile de bancă centrală pentru euro, nu a unei bănci centrale
unice:

1. înfiinţarea unei bănci centrale unice pentru întreaga zonă euro (concentrând, probabil,
activitatea de bancă centrală într-un singur loc) nu ar fi fost acceptabilă din raţiuni politice;

2. opţiunea creării Eurosistemului are la bază experienţa BCN, menţinând structura instituţională,
infrastructura, capacităţile operaţionale şi competenţele acestora; în plus, BCN continuă să
îndeplinească şi unele atribuţii independente de Eurosistem;

3. având în vedere spaţiul geografic vast pe care îl ocupă zona euro, s-a considerat oportun ca
instituţiilor de credit să le fie oferit un punct de acces la activitatea de bancă centrală în fiecare
stat membru participant. Luând în considerare numărul mare de naţiuni şi culturi din zona euro,
s-a apreciat că rolul de punct de acces la Eurosistem ar putea fi îndeplinit cel mai bine de
instituţiile naţionale (nu de o singură instituţie supranaţională).

Nucleul decizional al SEBC şi al Eurosistemului Eurosistemul şi SEBC sunt conduse de

principalele două organe de decizie ale BCE: Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executive. Un
al treilea organ de decizie, Consiliul general, va exista atât timp cât unele state membre ale UE
nu vor fi adoptat încă moneda euro.

1.4. Principii generale ale SEBC:

a) Federalismul reprezinta sistemul SEBC si este un sistem de tip federal unde

deciziile sunt luate în mod colegial si central în cadrul Bancii Centrale Europene;
b) Independenta; de aici rezulta ca SEBC este independent fata de puterea politica si
anume:
- Independenta institutionala care interzice acceptarea de in-structiuni ce nu apartin
sferei SEBC
- Independenta personala ce decurge din statutul decidentilor
- Independenta functionala de unde rezulta obligatie de a stapâni inflatia
- Independenta financiara provine din capitalul si din resursele priprii ale SEBC-
ului;

6
 c) Obiectivul de stabilitate a preturilor;
d) Subsidiaritatea de unde rezulta metoda de repartitie a competentelor între Uniunea
Euroepana si statele membre;
e) Transparenta ce arata independenta Sistemului European al Bancii Centrale Îi
confera o obligatie de transparenta vis-a-vis de statele membre;
f) Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preturilor pe care Tratatul
le-a fixat;
g) Cooperarea în sânul Uniunii Europene
h) Comunicarea spre exterior a Bancii Centrale Europene

1.5. Organismele oficiale ale BCE

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, si anume Consiliul Director,
Comitetul Executiv si Consiliul General.

Consiliul Director - este compus din membrii Comitetului Executiv si din guvernatorii bancilor
centrale nationale din statele zonei Euro

Comitetul Executiv - este compus din Presedintele BCE, Vice-Presedintele ei si alti patru
membri, alesi dintre profesionisti recunoscuti in domeniul monetar bancar. Toți membrii sunt
numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată.
Responsabilități:

 pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor;

 aplică politica monetară pentru zona euro, în concordanță cu orientările specificate și
deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv furnizează
instrucțiunile necesare BCN din zona euro;
 gestionează activitatea zilnică a BCE;
 exercită anumite competențe care i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor. Unele
dintre acestea au caracter de reglementare.

Consiliul General - este compus din Presedintele si Vice-Presedintele BCE, precum si din
guvernatorii bancilor centrale din cele 28 de State Membre ale UE.

Statutul SEBC si al BCE prevede continuitatea mandatelor guvernatorilor BCN si al

membrilor Comitetului Executiv, dupa cum urmeaza3:
 un mandate cu o durata de minim 5 ani pentru guvernatorii BCN;
 un mandate cu o durata fixa de 8 ani, care nu poate fi innoit, pentru membrii
Comitetului executive;

3 Gheorghe Morosan, Produse si Servicii bancare, editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 2011, pag.22

7
  demiterea din functie a membrilor Comitetului executive doar in cazul de
incompetenta sau de greseli grave de conduita.

Aceste organe de decizie îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile

prevăzute de Tratat, de Statutul SEBC şi de Regulamentul de procedură.
Organele de decizie ale BCE îndeplinesc o funcţie dublă:

i) conducerea BCE şi
ii) conducerea Eurosistemului şi a SEBC. Organele de decizie sunt adaptate în mod
special pentru a răspunde cerinţelor pe care le implică procesul decizional în
domeniul politicii monetare într-o zonă cu monedă unică. Structura decizională pe
două niveluri, respectiv Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executiv, ambele
având reale puteri de decizie în domeniile lor de competenţă specifice, asigură
capacitatea BCE de a reacţiona prompt la evoluţiile pieţei.

Consiliul guvernatorilor reprezinta organ de decizie suprem, si are în alcatuirea sa sase

membrii ai Bancilor Centrale Nationale care apartin Eurosistemului iar în anul 1999 numarul
membrilor s-a marit, ajungând la 17.
Responabilitati:
- defineste politica monetara a Eurosistemului
- ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare si a aprovi-zionarilor an rezerve a
Eurosistemului
- decide recursul la alte metode operationale de control monetar
- reglementeaza limita rezervelor obligatorii
- autorizeaza emisiunea de bilete de banca în euro si a volumului acesteia
- decide asupre regulilor contabile si de informatii ale operatiunilor Bancilor Centrale Nationale
- adopta regulamentul interior al BCE si a organelor de decizie.

Consiliul director se compune din presedinte, vice-presedinte si alti patru membrii, care
sunt alesi pe un mandat de opt ani care nu se poate reînnoi
Responsabilitati:
- pun în practica politica monetara adoptata de Consiliul guverna-torilor
- transmite instructiuni necesare Bancilor Centrale Nationale
- pregateste întrunirea Consiliului guvernatorilor
- are responsabilitatea afacerilor curente a BCE.

Presedintele prezida ansamblul organelor ale Bancii Centrale Europene si o reprezinta în

exterior

Consiliul general al Bancii Centrale Europene se compune din presedinte si vice-

presedintele BCE si guvernatorii tuturor Bancilor Centrale Nationale (BCN)

8
 2 Modul de functionare al Bancii Central Europene in cadrul SEBC

2.1. Gestiune interna

Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga si
personalul bancilor centrale nationale ale statelor member.
Exemplu: Banca Nationala a Frantei înregistreaza un numar de 14.000.

Relatiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

Ø Rapoarte si auditii
Ø Acorduri si statut de observator
Ø Participari informale (fara titlu formal)

SEBC si interzicerea finantarilor publice

Articolele 104 si 104A a Tratatului stipuleaza interzicerea SEBC-ului de a finanta deficitele
publice prin emisiune de moneda.

SEBC si relatiile international

Ø FMI reprezinta centrul Sistemului Monetar International (SMI), iar Sistemul European al
Bancii Centrale este reprezentat si el de bancile nationale ale statelor membre UE;

2.2 Functiile bancii centrale4

Bancile centrale constituie autoritatea monetara. Chiar daca ele se ocupa toate
obiectivele politicii economice, obiectivul lor prioritar este stabilitatea preturilor si tipul de
schimb. Tendinta actuala in tarile occidentale este sa consolideze inca si mai mult independenta
traditionala a bancilor centrale fata de guverne pentru a garanta astfel stabilitatea economica.

In tarile Uniunii Europene ce au intrat in UEM, functiile de banca centrala sunt

indeplinite de Banca Centrala Europeana si de Sistemul European al Bancilor Centrale, care va fi
studiat in detaliu mai incolo. In Statele Unite, functiile bancii centrale sunt realizate de Sistemul
de Rezerve Federal. In general, in toate tarile, functiile care se atribuie bancilor centrale sunt
urmatoarele:

Politica monetara. Bancile centrale sunt insarcinate sa analizeze situatia economica a

tarii si, ca o concluzie a acestei analize, sa schiteze strategiile de politica monetara cu obiectivul
principal de a garanta stabilitatea monetara. Alte obiective economice, cum ar fi cresterea
economica sau somaj 0, vor fi pentru banca, in ceea ce priveste stabilitatea, obiective secundare.
Schita strategiilor de politica monetara inseamna planificarea evolutiei variabilelor ce pot fi
controlate de catre banca centrala: tipuri de reescont, cantitatea de bani in circulatie, coeficienti
bancari, etc. Obiectivul stabilitatii are o origine dubla: interioara si exterioara; stabilitatea

4 https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro

9
interioara se refera la stabilitatea preturilor interne, adica la lupta impotriva inflatiei; stabilitatea
exterioara se refera la stabilitatea preturilor externe, adica la stabilitatea cursului de schimb al
devizelor.

Bancherul guvernului. Bancile centrale obisnuiesc sa fie responsabile de custodia rezervelor

statului si, frecvent, gestioneaza creditul pentru sectorul public si administreaza emisiunile de
datorie publica. Acest tip de functii este de fiecare data mai limitat pentru a garanta independenta
bancilor centrale referitoare la guverne. Acum cateva decenii (si chiar si acum in tarile mai putin
avansate) guvernele aveau (au) puterea de a obliga banca centrala sa-i dea credite. Aceasta lipsa
de independenta a bancilor centrale pune in dificultate realizarea obiectivului de stabilitate
monetara care in aceste conditii ramane subordonat obiectivelor guvernelor.

Reglarea circulatiei fiduciare. Bancile centrale se ocupa de punerea in circulatie a

bancnotelor si monezilor emise, retragandu-le pe cele deteriorate si garantand o aprovizionare de
efectiv adecvata necesitatilor comertului.

Banca a bancilor. Tine in custodie rezervele bancilor private si controleaza volumul

acestora; determina coeficientii rezervelor, adica procentajul din depozite pe care banca privata
trebuie sa-l destine rezervelor. Bancile centrale imprumuta bani bancii private in cntitatea si tipul
de dobanda ce se determina in functie de strategiile politicii monetare. Coordoneaza si intervin
pe piata interbancara, adica cunosc si controleaza creditele pe care bancile private le practica
intre ele.

Control si inspectie. Bancile centrale formuleaza normele de functionare ale bacnii private.
Autorizeaza deschiderea de noi banci si entitati de credit si inspecteaza functionarea lor.

Controlul schimburilor. Centralizeaza rezervele de devize, ceea ce includ nu numai

monezile si bancnotele emise de strainatate, ci si conturile la institutii bancare si efectele de
plata in afara. Gestioneaza schimbul valutar, controleaza toate incasarile si platile
internationale; se ocupa frecvent de elaborarea Balantei de Plati.
Consultanta. Bancile centrale elaboreaza rapoarte informative si publicatii periodice cu
caracter statistic.

10
2.3. Comitetele SEBC

Organele de decizie ale BCE sunt susținute de către comitetele SEBC. Aceste comitete
sunt importante și în cadrul cooperării intra-SEBC. Ele sunt formate din membri ai BCE și ai
băncilor centrale naționale (BCN) ale Eurosistemului, precum și din membri ai altor organisme
competente, cum ar fi autoritățile de supraveghere naționale, în cazul Comitetului de
supraveghere bancară. BCN ale statelor din afara zonei euro au numit experți care să participe la
ședințele comitetelor SEBC ori de câte ori un comitet supune dezbaterilor aspecte care țin de
competența Consiliului general. Mandatele comitetelor sunt stabilite de către Consiliul
guvernatorilor, căruia comitetele îi raportează prin intermediul Comitetului executiv. În prezent
există următoarele comitete:

 Comitetul de contabilitate și venituri monetare

 Comitetul de supraveghere bancară
 Comitetul pentru bancnote
 Comitetul pentru metodologia costurilor
 Comitetul de comunicare al Eurosistemului/SEBC
 Comitetul director al Eurosistemului pentru IT
 Comitetul pentru tehnologia informației
 Comitetul auditorilor interni
 Comitetul pentru relații internaționale
 Comitetul juridic
 Comitetul pentru operațiuni de piață
 Comitetul de politică monetară
 Comitetul pentru sistemele de plăți și de decontare
 Comitetul de statistică
Politica monetară unică a fost instituită prin Tratatul Uniunii Europene şi Statutul
Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Statutul stabileşte atât
înfiinţarea BCE, cât şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la data de 1 iunie
1998.
În Tratatul de la Roma sunt prevăzute obiectivele fundamentale al SEBC, dar şi alte
obiective şi misiuni ce urmează să fie îndeplinite de SEBC. Astfel, obiectivul fundamental este
stabilitatea preţurilor, în timp ce sfera celorlalte obiective cuprinde: sprijinirea politicilor
economice generale în cadrul UE în scopul realizării obiectivelor UE. Totodată, se prevede că
SEBC va acţiona conform principiilor economiei libere de piaţă, respectând libera concurenţă şi
asigurând alocarea eficientă a resurselor Băncii Centrale Europene (BCE), reprezintă nucleul
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), împreună cu băncile centrale naţionale ale
celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.
Deoarece nu toate statele membre au adoptat euro ca monedă naţională, termenul
„Eurosistem” se utilizează pentru a descrie sistemul format din BCE și băncile centrale naţionale
ale acelor state membre care au adoptat euro, în prezent, 19. Eurosistemul îndeplinește
majoritatea atribuţiilor pe care Tratatul privind Uniunea Europeană le conferă SEBC.

11
 Organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.
Deciziile de politică monetară ale BCE sunt luate de Consiliul guvernatorilor. Comitetul executiv
pune în aplicare deciziile și este răspunzător de activităţile zilnice ale BCE. Al treilea organ de
decizie al BCE este Consiliul general , care va continua să funcţioneze atât timp cât există state
membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă euro ca monedă naţională.

2.4. Misiuni

Misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt

prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul Sistemului
European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la
Tratat.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu
la Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre
ale UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale
naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro, în timp ce SEBC are în
componență BCE și BCN din toate statele membre ale UE. Atât timp cât există state membre ale
UE a căror monedă nu este euro, va trebui să se facă distincția între Eurosistem și SEBC.

Misiuni fundamentale
În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale care
urmează să fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare;

 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
 deținerea și administrarea rezervelor valutare (administrarea portofoliilor);
 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.
SEBC este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii
prudențiale a instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante.

Alte misiuni
 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.
 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea
îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții
economici.
 Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a
politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit și la stabilitatea sistemului financiar.
 Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu
instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu
privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

12
 De asemenea, Eurosistemul isi propune sa contribuie direct la coordonarea politicilor
autoritatilor competente privind supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si asigurarea
stabilitatii sistemului financiar.

13
 3 STUDIU DE CAZ-MONEDA EURO IN CADRUL SISTEMULUI
EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

1 MONEDA EURO IN CADRUL SEBC

Euro a fost lansat la data de 1 ianuarie 1999, devenind moneda unică a peste
300 de milioane de europeni. În primii trei ani, euro a fost o monedă invizibilă, utilizată numai în
scopuri contabile, de exemplu pentru plăți electronice. Numerarul în euro a fost pus în circulație
abia la data de 1 ianuarie 2002, atunci când a înlocuit, la cursuri de schimb fixate irevocabil,
bancnotele și monedele naționale, cum ar fi francul belgian sau marca germană.
În prezent, bancnotele și monedele euro reprezintă moneda oficială în 19 dintre cele
28 de state membre ale Uniunii Europene, precum și în insulele, departamentele și teritoriile de
peste mări, care fac parte din anumite țări ale zonei euro sau sunt asociate acestora. Împreună,
aceste țări formează zona euro.
Statele mici, respectiv Andorra, Principatul Monaco, San Marino și Cetatea Vaticanului,
folosesc, de asemenea, moneda euro, în baza unui acord formal încheiat cu Comunitatea
Europeană. Muntenegru și Kosovo utilizează și ele moneda euro, dar fără să fi încheiat un acord
formal.

Sursa:https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro

14
Fluxurile de numerar în zona euro
Bancnotele (și monedele) euro circulă pe scară largă în zona euro, în principal datorită
turismului, călătoriilor de afaceri și cumpărăturilor transfrontaliere. Într-o măsură mult mai mică,
bancnotele naționale „circulau” la nivel transfrontalier și înainte de introducerea euro, fiind apoi
„repatriate” către banca centrală emitentă, în special prin intermediul băncilor comerciale. Aceste
operațiuni nu sunt necesare în cazul euro. Totuși, întrucât o cantitate semnificativă de bancnote
euro părăsește țara emitentă, fiind destinată efectuării de plăți în alte țări din zona euro, băncile
centrale trebuie să le redistribuie pentru a evita ca în unele țări să se înregistreze un deficit de
bancnote, iar în altele, un excedent. Aceste transferuri de mare amploare sunt coordonate la nivel
central și finanțate de BCE.

Poziția Eurosistemului în privința numerarului ca mijloc de plată

Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, una dintre misiunile de bază
ale Eurosistemului este aceea de a promova funcționarea fără sincope a sistemelor de plăți.
Eurosistemul este imparțial în ceea ce privește diversele instrumente de plată, în sensul că nu
favorizează utilizarea unui instrument în detrimentul altuia. Cu toate acestea, băncile centrale
care sunt membre ale Eurosistemului au o responsabilitate deosebită în privința numerarului,
întrucât sunt emitenții oficiali ai bancnotelor euro. În plus, cele mai multe dintre aceste entități
pun în circulație monedele euro emise de statele membre.
Prin urmare, Eurosistemul este hotărât să acorde susținere numerarului ca mijloc de plată
general valabil, ușor de utilizat, fiabil și eficient pentru efectuarea tranzacțiilor de mică valoare.
În cadrul sferei sale de competență, Eurosistemul monitorizează și urmărește în mod constant
promovarea unor cicluri de numerar în zona euro caracterizate de siguranță, rezistență și
eficiență.

Emisiunea si punereain circulatie

Din punct de vedere juridic, atât BCE, cât și băncile centrale ale ţărilor din zona euro
deţin dreptul de a emite bancnote euro. În practică, numai băncile centrale naţionale emit și
retrag efectiv bancnote (și monede) euro. BCE nu are casierie și nu efectuează operaţiuni cu
numerar. În ceea ce privește monedele euro, emitenţii oficiali sunt ţările din zona euro.
Comisia Europeană coordonează toate aspectele referitoare la monede în zona euro.

Responsabilităţile BCE și ale băncilor centrale naţionale

BCE are responsabilitatea de a supraveghea activităţile băncilor centrale naţionale (BCN)
și de a adopta măsuri pentru a promova o mai bună armonizare a serviciilor cu numerar în zona
euro, iar BCN sunt responsabile de funcţionarea sistemelor naţionale de distribuire a
numerarului.
BCN pun în circulaţie monedele și bancnotele prin intermediul sistemului bancar și, într-
o măsură mai mică, prin cel al comerţului cu amănuntul. BCE nu poate efectua aceste operaţiuni,
deoarece nu dispune de departamente tehnice proprii (centre de distribuţie, unităţi de procesare a
bancnotelor, seifuri etc.).

15
Bancnote

Există șapte cupiuri (bilet de hartie cu imprimare speciala) ale bancnotelor euro: 5 EUR,
10 EUR, 20 EUR, 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR și 500 EUR. Bancnotele din prima serie sunt
înlocuite treptat cu cele din seria „Europa”.
Toate bancnotele euro reprezintă mijloace legale de plată în întreaga zonă euro.

Monede

Seria monedelor euro cuprinde opt cupiuri distincte: 1 cent, 2 cenți, 5 cenți, 10 cenți,
20 de cenți și 50 de cenți, 1 EUR și 2 EUR. Monedele euro au o față comună și o față națională.
Fața națională indică țara emitentă. Fețele comune ale monedelor au fost concepute de Luc
Luycx de la Monetăria Regală a Belgiei.
Acestea ilustrează imagini ale Uniunii Europene sau ale Europei și simbolizează unitatea
UE. Monedele de 5 cenți, 2 cenți și 1 cent ilustrează poziționarea Europei pe glob în raport cu
Africa și Asia.
Monedele euro pot fi utilizate oriunde în zona euro.
Spre deosebire de bancnote, monedele euro țin încă de competența autorităților naționale,
și nu de cea a BCE. Dacă o țară din zona euro intenționează să emită monede cu elemente grafice
noi – cum sunt cele de pe monedele comemorative de 2 EUR , aceasta trebuie să informeze
Comisia Europeană.

2 MONEDA EURO IN CADRUL TARILOR MEMBRE AL SISTEMULUI EUROPEAN

AL BANCILOR CENTRAL EUROPEME

2.1. Avantajele si dezavantajele utilizarii monedei unice

Euro este cea mai importanta realizare a pietei unice, ale carei avantaje sunt:

• realizarea unor investitii eficiente;

• cresterea transparentei pe piata;

• sporirea competitiei si inovatiei in beneficiul consumatorilor.

Emisiunea si lansarea in circulatie a monedei Euro este expresia dorintei popoarelor

europene de a adanci cooperarea pe plan economic, monetar si financiar, de a apropia oamenii si
de a beneficia de avantajele pietei europene unice.
Introducerea monedei unice asigura un nou cadru de functionare pietelor monetare
europene, contribuie la integrarea pietelor de capital si la armonizarea politicilor financiare.
Moneda unica EURO este conceputa sa stimuleze realizarea pietei unice europene
deschisa celor 370 de milioane consumatori pe care circula liber bunurile, capitalurile si
persoanele.

16
 EURO are misiunea sa impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internationale
in cadrul Uniunii Europene si in raporturile cu alte tari.
Prin utilizarea monedei EURO se suprima unele costuri ale tranzactiilor in devize, se
imbunatateste fluiditatea si transparenta tranzactiilor comerciale.
In calitate de moneda unica pentru spatiul european, se asteapta ca aceasta sa stimuleze
cadrul concurential intre tarile Uniunii Europene.
Preturile marfurilor si serviciilor fiind exprimate intr-o singura moneda se pot face
comparatii asupra nivelului si eficientei productiei din diferite tari si cumparatorii mai avantajati.
Agentii economici din tarile Uniunii Europene beneficiaza de acces la credite in aceeasi
moneda.
Amplificarea concurenti in domeniul serviciilor bancare si financiare determina
imbunatatirea calitativa a serviciilor si reducerea costurilor.
Inlaturarea fluctuatiilor monedelor si reducerea riscului valutar stimuleaza activitatile
comerciale ale intreprinderilor din Uniunea Europeana.
Stabilitatea economica va favoriza o evolutie corespunzatoare a ratelor dobanzii.
Moneda unica europeana permite aplicarea unor inovatii in domeniul financiar si
ameliorarea serviciilor intreprinderilor(EURO protejeaza intreprinderile in cadrul Uniunii
Europene impotriva efectelor devalorizarii monedelor din alte state).
Utilizarea monedei EURO de catre tarile Uniunii Europene contribuie la intarirea
climatului de stabilitate care favorizeaza cresterea economica si investitiile.
Tarile Uniunii Europene care utilizeaza moneda unica isi coordoneaza politicile
economice si isi concentreaza eforturile in directia cresterii economice si a reducerii somajului.
Analiza evolutiei criteriului de convergenta privind dobanzile si adoptarea unor masuri
corespunzatoare sunt de natura sa creeze conditii de relansare a investitiilor si de reducere a
somajului.
Tarile din Uniunea Europeana se angajeaza sa actioneze in directia imbunatatirii gestiunii
finantelor publice.
Mecanismele institutionale si financiare ale Uniunii Europene urmarind asigurarea
stabilitatii preturilor, favorizeaza imbunatatirea repartitiei resurselor materiale si financiare.
Unul dintre avantajele monedei euro se enumera si protectia impotriva crizelor cursurilor
de schimb, care afectau regulat fostele monede nationale, reducerea preturilor produselor
importate, inclusiv ale petrolului, deoarece EURO este o moneda puternica, evolutia
schimburilor si a investitiilor in cadrul zonei EURO care reduc dependenta acesteia de exterior,
posibilitatea de a calatori mai ieftin si mai simplu si transparenta mai mare a preturilor care
sustin concurenta.
Cand un importator plateste pentru marfurile importate trebuie sa schimbe la o banca
moneda nationala in moneda exportatorului sau in moneda convertita prin contract.
Banca va adauga un comision pentru operatiunea de schimb valutar. Pentru firmele care
importa sau exporta un volum mare de marfuri intr-un numar extins de tari, asemenea tranzactii
de schimb valutar au si ele un volum insemnat, deci si costurile vor fi ridicate, ceea ce determina
recuperarea lor prin majoritatea preturilor, costuri suportate de consumator.
Pentru fiecare dezavantaj aferent procesului de aderare la moneda unica europeana pot fi
gasite cel putin doua avantaje in favoarea economiei romanesti.

17
Costuri și riscuri asociate cu intrarea în Zona Euro
1.Dificultatea de a stabili corect paritatea cu care se face trecerea la euro
2.Pierderea posibilității de a utiliza politica monetară și rata de schimb pentru ajustare în cazul
unor șocuri
3.O anumită poziție în politica monetară nu va putea mulțumi toate țările din Zona Euro
4.Posibile asimetrii în transmiterea politicii monetare
Aceste efecte cu potențial negativ pot fi atenuate prin progrese în ceea ce privește sincronizarea
cât mai bună cu economiile din Zona Euro ( așa-numita convergență reală, structurală, financiară
și ciclică). Trebuie subliniat că îndeplinirea criteriilor de la Maastricht constituie o condiție
necesară dar nu și suficientă.

2.2. Rolul international al monedei EURO

In interiorul zonei euro, moneda unica, euro, reprezinta mijlocul prin care guvernele,
intreprinderile si persoanele fizice efectueaza si incaseaza plati pentru bunuri si servicii.
Ea este folosita, de asemenea, pentru a stoca si crea bogatie pentru viitor sub forma
economiilor si a investitiilor.
Dimensiunile, stabilitatea si puterea economiei zonei euro, a doua ca marime pe plan
mondial dupa Statele Unite, contribuie la cresterea atractivitatii monedei unice si in afara
frontierelor zonei euro.
Sectoarele publice si private din tarile terte primesc si folosesc moneda euro in scopuri
diverse, inclusiv ca moneda de schimb si de rezerva. Din acest motiv, in prezent, euro este a
doua moneda internationala ca importanta dupa dolarul american.
Utilizarea extinsa a monedei euro in sistemul monetar si financiar international
demonstreaza importanta acesteia pe scena mondiala.
Astfel, moneda euro este din ce in ce mai utilizata in cazul emisiunii de titluri de datorie
publica si titluri de datorie pentru intreprinderi.
La sfarsitul anului 2006, euro reprezenta aproximativ o treime din volumul total de datorii
de pe piata internationala, iar dolarul american 44%.
Bancile mondiale acorda imprumuturi semnificative in euro in toata lumea.
Asadar euro ocupa locul al doilea printre cele mai comercializate monede pe pietele de
schimb valutar, fiind utilizata in aproximativ 40% din tranzactiile zilnice.
Euro este folosit din ce in ce mai mult pentru facturare si plata in comertul international,
nu numai intre zona euro si tari terte ci chiar, la o scara mai mica, intre tari terte.
Alaturi de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o importanta moneda de
rezerva pentru urgentele monetare.
Mai multe tari isi gestioneaza monedele nationale prin corelarea acestora cu moneda euro
luata ca moneda de referinta.
Statutul monedei euro ca moneda mondiala, la care se adauga marimea si puterea
economica a zonei euro, determina din ce in ce mai mult organizatiile economice internationale,
precum FMI si G8, sa considere economia zonei euro o entitate de sine statatoare. Acest lucru
asigura Uniunii Europene o pozitie mai puternica la nivel mondial.

18
 Pentru a beneficia de pe urma acestei pozitii puternice si pentru a contribui efectiv la
stabilitatea financiara internationala, zona euro se exprima din ce in ce mai des ca o singura voce
in cadrul unor importante forumuri economice.
Acesta este rezultatul stransei coordonari dintre statele membre ale zonei euro, precum si
al colaborarii dintre Banca Centrala Europeana si Comisia Europeana in timpul reuniunilor
internationale pe teme economice.
Datorita stabilitatii sistemului monetar pe care se sprijina, euro a devenit o moneda
„ancora” extrem de atractiva pentru aceste tari, in special pentru cele care au incheiat acorduri
institutionale speciale cu UE, cum sunt acordurile comerciale preferentiale.
Prin raportarea monedelor nationale la euro, aceste state aduc o mai mare siguranta si
stabilitate economiilor nationale.
Moneda euro este folosita pe scara larga si in tarile si regiunile aflate in vecinatatea zonei
euro, ca de exemplu in sud-estul Europei, in timp ce alte state – Monaco, San Marino si Vatican
– folosesc moneda euro ca moneda oficiala in baza unor acorduri monetare specifice incheiate cu
UE, putand emite propriile monede euro in anumite limite cantitative.

2.3. Concluzii

Introducerea EURO in primul rand, creaza o larga zona de stabilitate valutara in cadrul
Uniunii Economice si Monetare, pentru tari cunoscute a fi trecut prin perioade de fluctuatie
dezordonata a ratei de schimb sau de aliniere monetara gresita in anii din urma.
Astfel, moneda unica contribuie la crearea unor relatii monetare internationale mai
stabile.
Stabilitatea financiara internationala este sprijinita si de politicile bugetare interne mai
stricte pe care statele din zona EURO trebuie sa le aiba.
EURO este una din cele mai importante valute de tranzactie pe plan mondial, alaturi de
dolar si yen.
Trebuie stiut, in cazul tarii noastre, faptul ca adoptarea monedei unice europene are mai
multe avantaje decat dezavantaje. Totusi, demararea acestui proces trebuie stabilita atunci cand
decalajul dintre economia reala romaneasca si cea din zona euro se va diminua.
Asta pentru ca, in cazul unei adoptari premature, costurile pentru economia romaneasca
ar fi uriase. In plus, nici o eventuala amanare a deciziei de a trece la euro nu este prea buna.
Utilizarea monedei EURO reprezinta o garantie a coordonarii actiunilor si eforturilor in
vederea incadrarii in deficitului bugetar si a asigurarii unei gestiuni eficiente in domeniul
finantelor publice.
In calitate de moneda de schimb si de rezerva EURO intra in competitie cu monedele
tarilor dezvoltate si modifica schimburile economice si internationale.
Spatiul european permite intreprinderilor si bancilor sa obtina avantaje din tranzactiile
internationale ce se deconteaza in EURO si sa reduca impactul monedelor tarilor dezvoltate.
Moneda unica va permite membrilor Uniunii Europene sa-si exprime schimburile
comerciale si sa limiteze dependenta de dolarul american.
Asadar, moneda unica sustine afirmarea si intarirea pozitie Uniunii Europene si Monetare
Europene de politica economica din cadrul economie mondiale.
In prezent avantajele oferite de introducerea Monedei Unice au fost epuizate, astfel incat
continuarea procesului de integrare financiara depinde in mare masura de eforturile de
amortizare la nivel legislativ.

19
 Bibliografie
1. Gheorghe Morosan, Produse si Servicii bancare, editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti, 2011
2. https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html
3. https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf?9c2573a4c6
dc49f2f363d0c2a27a1d24
4. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro

20