NOTĂ DE PREZENTARE A PROIECTULUI

CODULUI DE PROCEDURĂ FISCALĂ RESCRIS

OBIECTIVELE MAJORE ale rescrierii Codului de procedură fiscală sunt:

A. Îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili, pe de o parte, şi organele fiscale,

pe de altă parte, bază pentru creşterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal;
B. Creşterea gradului de conformare a contribuabililor şi, pe această bază, sporirea eficienţei
activităţii de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
C. Corelarea prevederilor Codului de procedură fiscală din punct de vedere tehnic cu acte
normative conexe: Codul fiscal, Legea contenciosului administrativ, Legea insolvenței, Legea
societăților, Codul civil, Legea finanțelor publice, Legea administrației publice locale;
D. Îmbunătăţirea structurii şi frazeologiei şi realizarea unei unităţi terminologice, bază pentru
asigurarea clarităţii textului legii şi eliminarea interpretărilor multiple.

Pentru realizarea într-o cât mai mare măsură a acestor obiective, rescrierea Codului de procedură
fiscală însumează un număr total de cca 320 de modificări sau noi abordări, din care:
80 pentru îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili şi organele fiscale
82 pentru creşterea gradului de conformare a contribuabililor
80 pentru corelarea din punct de vedere tehnic cu acte normative conexe
78 pentru îmbunătăţirea structurii şi a frazeologiei şi realizarea unei unităţi terminologice
 A. Pentru îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili, pe de o parte, şi organele
fiscale, pe de altă parte, bază pentru creşterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal.

1. S-a reglementat dreptul contribuabililor de a se adresa instanţei de contencios administrativ în

situaţia în care contestaţia nu a fost soluţionată de organul competent în termen de 6 luni de la data
depunerii.

2. Au fost dezvoltate regulile cu privire la interpretarea legii fiscale care să permită, ca ultimă
soluţie de interpretare, aplicarea principiului ”in dubio contra fiscum” (în caz de dubiu cu privire la
norma fiscală, interpretarea se face în favoarea contribuabilului).

3. S-a reglementat încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, dispuse potrivit Codului de

procedură fiscală, care au fost luate înainte de emiterea titlului de creanţă atunci când titlul de creanţă
nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile
asigurătorii cu posibilitatea prelungirii acestuia pană la 1 an în cazuri exceptionale.

4. S-a reglementat sancţionarea cu nulitate a actului administrativ fiscal emis cu încălcarea

regulilor de competenţă, precum şi actul afectat de o gravă şi evidentă greşeală (cauzele care au stat la
baza emiterii unui act administrativ fiscal sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate
anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea acestuia), precum şi actul care nu
precizează organul fiscal emitent.

Situaţii de acte afectate de o gravă şi evidentă greşeală pot fi:

-decizie de impunere emisă pe numele unei persoane fizice care, potrivit legii, nu are statut de
contribuabil;
- decizii de calcul accesorii emise eronat, adică nu există obligaţia fiscală principală;
- decizie de impunere emisă pe numele unei societăţi radiate din registrul comerţului.
 5. S-a dezvoltat modul de conduită a organului fiscal în ceea ce privește exercitarea de
către acesta a dreptului de apreciere.

• Aceasta presupune că organul fiscal trebuie să ia considerare și opinia emisă de organul

fiscal competent respectivului contribuabil în cadrul activității de asistență și îndrumare a
contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ
fiscal sau de instanța judecătorească printr-o hotărâre definitivă, dacă există astfel de documente
emise anterior pentru situații de fapt similare la același contribuabil

6. A fost reglementat principiul rezonabilităţii şi echităţii ca mod de conduită a activităţii

organelor fiscale atunci când acestea îşi exercită dreptul de apreciere.

• Acest principiu presupune ca, în cazul în care organul fiscal are un drept de apreciere şi îşi
exercită acest drept, utilizarea acestuia nu poate fi discreţionară, organul fiscal trebuie să acţioneze
echilibrat, asigurând o justă proporţie între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea
acestuia.

7. S-a reglementat expres principiului legalităţii în administrarea impozitelor şi taxelor,

potrivit căruia procedura fiscală se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii, organul
fiscal având obligaţia de a asigura respectarea dispoziţiilor legale privind realizarea drepturilor şi
obligaţiilor contribuabilului sau a altor persoane implicate în procedură.
 8. S-a completat procedura de atragere a răspunderii solidare cu prevederi care să
îmbunătăţească echilibrul drepturilor şi obligaţiilor dintre părţile implicate în procedura atragerii
răspunderii solidare. Astfel, s-a clarificat procedura audierii înaintea emiterii deciziei de către organul
fiscal în sensul că persoana în cauză are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere, în termen
de 5 zile lucrătoare de la data audierii. Totodată, s-a prevăzut că, ori de câte ori Codul fiscal sau alte
legi care reglementează creanţe fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor
persoane pentru aceeaşi creanţă fiscală, titlul de creanţă fiscală se emite pe numele fiecărei
persoane cu menţionarea și a celorlate persoane care răspund solidar.
În plus, s-a reglementat sancţionarea cu nulitatea a deciziilor de atragere a răspunderii solidare
emise fără audierea prealabilă a persoanei căreia i s-a atras răspunderea.
9. S-au precizat expres termenele de prelungire a termenului general de 45 de zile pentru
soluționarea unei cereri, în funcție de sursa informațiilor suplimentare necesare soluționării
cererii:
- 2 luni, în cazul în care sunt solicitate informații suplimentare de la contribuabilul/plătitorul
solicitant;
- 3 luni, în cazul în care sunt solicitate informații suplimentare de la autorități sau instituții
publice ori de la terțe persoane, din România;
- 6 luni, în cazul în care sunt solicitate informații suplimentare de la autorități fiscale din alte
state, potrivit legii;
• Măsura asigură mai multă claritate în raporturile administrației fiscale cu contribuabilul.
• Asigură exercitarea căilor legale de atac de către contribuabil.
10. S-a prevăzut termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor/plătitorilor, în situaţia
în care, pe baza analizei de risc, soluţionarea cererii necesită efectuarea inspecţiei fiscale. În
acest caz, termenul de soluţionare este de 90 de zile de la înregistrarea cererii.
• În acest caz, contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluţionare
aplicabil, în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc.
• Aceasta înseamnă că organul fiscal trebuie să efectueze inspecţia fiscală înlăuntrul acestui
termen, prevederile privind durata inspecţiei fiscale (de 180 zile- mari contribuabili, 90 zile –
contribuabili mijlocirii) nefiind aplicabile acestei situaţii.
 11. S-a prevăzut obligaţia autorităţilor/instituţiilor publice de a solicita direct organului
fiscal certificatul de atestare fiscală/adeverinţa atunci când acest document este necesar pentru
soluţionarea unor cereri ale contribuabililor de către respectivele autorităţi/instituţii.
• Scutirea contribuabilul de cel puțin două deplasări la administraţia fiscală care, de multe ori,
poate fi la zeci de kilometri depărtare.
• S-a prevăzut ca atunci când comunicarea documentului se realizează electronic, respectivul
document să fie valabil şi fără semnătura şi ştampila organului fiscal emitent.

12. În ceea ce priveşte dreptul organului fiscal de a solicita informaţii şi clarificări de la

contribuabili prin solicitarea prezenţei contribuabilului la sediul său, pentru evitarea situaţiilor în
care organele fiscale stabilesc termene în mod arbitrar, s-a prevăzut că acest termen trebuie
să fie unul rezonabil.
• Dă posibilitatea contribuabilului să-şi îndeplinească obligaţia, iar scopul demersului efectuat
de organul fiscal (stabilirea situaţiei fiscale a contribuabilului) să fie atins.
13. S-a extins de la 3 zile la 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale dreptul
contribuabilului de a prezenta, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei
fiscale. În cazul marilor contribuabili termenul este de 15 zile. Termenul poate fi prelungit
pentru motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecţie fiscală.
14. S-a prevăzut posibilitatea ca, la cererea contribuabilului şi în scopul plăţii obligaţiilor
fiscale suplimentare, pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale, organele de inspecţie fiscală
să poată emite decizii de impunere provizorii pentru obligaţiile fiscale suplimentare aferente
unei perioade şi unui tip de obligaţie verificate; obligaţiile fiscale stabilite prin decizii de impunere
provizorii se includ în deciziile întocmite de organele de inspecţie fiscală şi se contestă împreună cu
acestea.
• Astfel, se evită calculul accesoriilor în sarcina contribuabilului pentru perioada de până la
finalizarea inspecţiei fiscale.
15. Au fost reglementate şi regulile controlului inopinat: consemnarea controlului în registrul
unic de control, posibilitatea contribuabilului de a-şi exprima punctul de vedere faţă de constatările
menţionate de organul de control în conţinutul procesului-verbal în termen de 5 zile lucrătoare de la
comunicare.
S-a reglementat termenul maxim în care un control inopinat trebuie finalizat, respectiv 30 de
zile.
16. În cazul popririi bancare s-a prevăzut un termen de 3 zile pentru ca băncile să plătească
sumele indisponibilizate, faţă de termenul „de îndată” în prezent. Acest interval creează premisele
evitării situaţiilor de executări multiple, atunci când au fost poprite şi indisponibilizate,
concomitent, sume existente în mai multe conturi bancare şi la mai multe bănci.
17. În ceea ce priveşte comunicarea avizului de inspecţie fiscală, s-a prevăzut ca aceasta să
se efectueze în toate cazurile de suplimentare a obiectivelor controlului, chiar dacă acesta se
comunică la începerea inspecţiei.
• Aceasta deoarece avizul cuprinde informaţii cu privire la obiectivele
inspecţiei fiscale, informaţii care servesc la aprecierea respectării de către organele fiscale a
principiului unicităţii inspecţiei fiscale.
• În plus, aceste informaţii dau posibilitatea contribuabilului să-şi îndeplinească obligaţiile de
colaborare pe perioada inspecţiei fiscale, eliminând astfel conflictele costisitoare pentru
ambele părţi.

18. S-a prevăzut expres, ca regula procedurală, emiterea unei decizii ce se comunică
contribuabilului, atunci când se decide suspendarea inspecţiei fiscale.
• Se asigură exercitarea dreptului contribuabilului de a contesta suspendarea dacă o consideră
abuzivă.

19. S-a prevăzut dreptul contribuabilului supus inspecţiei fiscale de a fi informat ori de câte ori
se decide o delegare a competenţei de efectuare a inspecţiei fiscale.

20. S-a prevăzut posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a renunţa la discuţia finală,

notificând acest fapt organului de inspecţie fiscală.
• Asigură premisele finalizării cu celeritate a inspecției fiscale.

21. S-a prevăzut ca deciziile de impunere, de nemodificare a bazei de impozitare sau, după
caz, de modificare a bazei de impozitare dacă se constată diferenţe ale bazelor de impozitare fără
stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale, să se emita în termen de 25 de zile lucrătoare de la data
încheierii inspecţiei fiscale. Organul fiscal trebuie sa initieze procedura de comunicare în 10
zile lucratoare de la emitere.
• Asigură celeritate în finalizarea inspecției fiscale.
 22. S-au extins regulile de compensare şi la nivelul grupului fiscal, fiind astfel posibilă
compensarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursare de
reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligaţiile fiscale ale
membrilor grupului.
• Se evită, astfel, executarea silită şi calculul de accesorii la nivelul unor membri ai
grupului.20
23. S-a reglementat data plății în cazul stingerii obligațiilor fiscale din garanțiile
constituite de contribuabili sub forma consemnării de mijloace bănești la Trezoreria Statului
ca fiind data constituirii garanției. Aceste prevederi nu se aplică totuși în cazul executării garanțiilor
de același tip constituite în procedura eșalonării, dat fiind că în acest caz există prevederi speciale
privind constituirea și executarea garanțiilor, pe de o parte, precum și un regim special al
accesoriilor, pe de altă parte;
Prin această prevedere se asigură un raport echilibrat în ceea ce privește accesoriile aferente
creanțelor fiscale.
24. S-a reglementat expres faptul că, obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizii
de plăţi anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal, în
cazul contribuabililor care nu au avut obligaţia efectuării de plăţi anticipate în anul precedent întrucât
nu au realizat venituri, sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de plăţi
anticipate.
• Termenul actual care este ziua primirii deciziei de impunere și pot exista situații obiective
în care contribuabilul să nu poată respecta acest termen.
25. S-a reglementat posibilitatea contribuabililor de a depune, în vederea suspendării
executării silite sau a neînceperii acesteia, drept garanţie, scrisori de garanţie ori poliţe de
asigurare de garanţie emise de instituţii de credit sau alte instituţii financiare autorizate.
• Această nouă reglementare vizează suspendarea executării silite în cazul contestaţiilor
formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanţe fiscale, însă, spre
deosebire de prevederea anterioară, conferă contribuabililor posibilitatea de a depune scrisori de
garanţie/poliţe de asigurare de garanţie emise şi de alte instituţii de credit sau alte instituţii
financiare autorizate, nu numai de către cele bancare.
 26. S-a reglementat regimul obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada suspendării
executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţă, în sensul că pe această perioadă nu
se datorează penalităţi de întârziere, ci se datorează doar dobânzi.
• Prevederea asigură un regim echitabil al accesoriilor pe perioada suspendării actului
administrativ, contribuabilul nu poate fi pedepsit și pentru perioada în care actul de impunere
este suspendat (nu există de fapt).

27. S-a reglementat posibilitatea contestatorului de a-şi susţine oral contestaţia în faţa
organului competent cu soluţionarea acesteia, situaţie în care se va convoca şi organul fiscal
emitent;
• Această solicitare poate fi adresată organului de soluţionare competent în termen de cel
mult 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sub sancţiunea decăderii;
• Scopul fiind dezbaterea contradictorie a cauzei și crearea premiselor unei înțelegeri corecte
a situației de fapt.

28. Au fost prevăzute reguli care să limiteze, în procedura de soluţionare a contestaţiilor,

soluţiile de desfiinţare a actelor administrative fiscale, în sensul că soluţia de desfiinţare urmează a
se pronunţa o singură dată pentru un act administrativ contestat şi numai dacă situaţia de fapt
nu a fost clarificată în urma demersurilor efectuate de organul de soluţionare.
• Pentru a se evita în viitor desfiinţările repetate care, pe bună dreptate, au provocat
nemulţumiri contribuabililor;
• Asigură celeritate în soluționarea contestațiilor în sensul luării unei decizii pe fond, de
admitere sau respingere și implicitul accesul liber în justiție.
 I. În ceea ce priveşte Titlul IX - Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei
impuneri

29. S-a reglementat faptul că, în cazul în care organul fiscal competent constată că sunt
îndeplinite condiţiile pentru efectuarea ajustării venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele
române afiliate, acesta modifică în mod corespunzător baza de impozitare şi emite decizia de
impunere sau după caz, decizia de modificare a bazei de impozitare, iar decizia se comunică
persoanei la care s-a efectuat ajustarea.
• S-a prevăzut posibilitatea celeilalte persoane afiliate de a corecta, în baza deciziei de
ajustare primită, declaraţia de impunere aferentă perioadei fiscale în care s-a desfăşurat
respectiva tranzacţie, în vederea eliminării dublei impuneri ca urmare a ajustării venitului sau
cheltuielii.
• Decizia de ajustare se transmite celeilalte persoane afiliate şi este opozabilă organului
fiscal care administrează obligațiile acestei persoane.
B. Creşterea gradului de conformare a contribuabililor şi, pe această bază, sporirea eficienţei activităţii de administrare a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;

1. În scopul creşterii gradului de conformare a contribuabililor, s-a reglementat o nouă penalitate, penalitatea de nedeclarare.
Această penalitate are rolul de a aplica un tratament echitabil raportat la comportamentul contribuabililor, în sensul
diferenţierii celor care declară corect dar nu plătesc, de cei care nu declară.

2. S-a prevăzut ca dobânda în cazul plăţii cu întârziere a obligaţiilor fiscale administrate de ANAF să fie de 0,02%, pe zi de
întârziere faţă de 0,03% în prezent, având în vedere noua penalitate de nedeclarare. Acest nivel zilnic corespunde unui nivel
anual de 7,3%. La acest nivel se adaugă și nivelul de 3,65% al penalităţilor de întârziere, rezultând un nivel total al accesoriilor
de 10,95% pe an.

3. În vederea aplicării principiului proporționalității în ceea ce privește accesoriile în materie fiscală, s-a prevăzut un nivel de
1,00% % al majorărilor de întârziere pe lună sau fracțiune de lună în cazul obligațiilor fiscale administrate de organele
fiscale locale, față de 2% în prezent. Acest nivel corespunde unui nivel anual de 12,00% pe an.

4. S-a reglementat posibilitatea contribuabililor de a depune, în vederea suspendării executării silite sau a neînceperii
acesteia, drept garanţie, scrisori de garanţie ori poliţe de asigurare de garanţie emise de instituţii de credit sau alte
instituţii financiare autorizate.

5. S-au preluat dispoziţiile privind publicitatea debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri,prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
 6. S-a prevăzut expres faptul că organele fiscale pot aduce la cunoştinţă publică informaţiile
pe care le deţin ori de câte ori informaţiile sunt calificate de lege ca fiind publice sau ori de câte ori
prin acte administrative sau prin hotărâri judecătoreşti, definitive, se constată încălcări ale
obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală.
• Asigură o mai bună vizibilitate a administrației fiscale și stimulează conformarea voluntară.

7. A fost instituită posibilitatea ca şi organul fiscal local, în baza unor criterii de selecție, să
7
clasifice contribuabilii în contribuabili mari sau, după caz, contribuabili mijlocii;
• Asigură un tratament similar cu cel aplicat de organele fiscale centrale.

8. S-a prevăzut că domiciliul fiscal utilizat de contribuabili în relaţia cu organul fiscal

central să poată fi utilizat şi în relaţia cu organele fiscale locale pentru comunicarea actelor
administrative;
• Măsura asigură eficacitatea comunicării actelor administrative fiscale emise de organele
fiscale locale.
9. S-a reglementat instituţia radierii înregistrării fiscale, ca fiind acţiunea de retragere a
codului de identificare fiscală la încetarea calităţii de subiect de drept fiscal. În cazul încetării
existenţei persoanei juridice sau decesului contribuabilului persoană fizică, radierea se efectuează
de organul fiscal din oficiu, iar în celelalte cazuri prin depunerea unei declaraţii de radiere.
• Asigură premisele îmbunătățirii evidenței fiscale.

10. S-a reglementat depunerea declaraţiilor de menţiuni şi în cazul în care contribuabilul

constată erori în declaraţia de înregistrare fiscală.
• instrumentul nu există în prezent, generând dificultăţi de administrare în relația cu
contribuabilul.
 11. În ceea ce priveşte comunicarea, de către bănci, a informaţiilor referitoare conturile bancare
s-a mentinut obligatia institutiile de credit de a comunica organului fiscal central, zilnic,
urmatoarele:
-lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice entitati fara personalitate juridica care deschid sau
închid contuiri, precum și datele de identificare a persoanelor care dețin dreptul de semnatura pentru
conturile deschise la acestea;
-lista persoanelor care închiriază casete de valori.
Pe de alta parte, s-a introdus obligatia pentru persoanele fizice, persoanele juridice şi orice alte
entităţi care au obligaţia transmiterii de informaţii către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor, potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi
pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, de a transmite
concomitent şi pe acelaşi format informaţiile respective şi către A.N.A.F.
De asemenea, in scopul realizării schimbului de informaţii privind contribuabilii rezidenţi ai statelor cu
care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaţional şi pentru îmbunătăţirea
conformării fiscale internaţionale, instituţiile financiare, inclusiv instituţiile de credit, au obligaţia să declare
anual organului fiscal din cadrul A.N.A.F. informaţii de natură financiară referitoare la conturile deschise
şi/sau închise de contribuabilii menţionaţi în acest alineat la astfel de instituţii.
Asigură premisele respectării acordurilor internaționale în materia schimbului de informații și creșterea
eficienței controlului fiscal.
Măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atât
în scopul identificării evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cât şi în scopul eficientizării activităţii de
executare silită (prin poprire).
12. S-a reglementat procedura refacerii inspecției fiscale, procedură distinctă de procedura
reverificării, atunci când aceasta se impune doar ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației prin
care se desfințează un act administrativ fiscal.
• Desființarea fiind o instituție juridică specifică dreptului fiscal asemănătoare instituției casării din dreptul
comun, refacerea se circumscrie acesteia.
• Refacerea inspecției fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum și considerentele deciziei
de soluționare a contestației care au condus la desființare astfel cum acestea sunt menționate în decizie. De
asemenea, dat fiind circumstanțele desființării, s-a prevăzut și că refacerea inspecției fiscale și emiterea noului act
administrativ fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele și obligațiile fiscale vizate de refacere s-a anulat
rezerva verificării ulterioare, în principal ca urmare a prescripției.
13. Verificarea situaţiei fiscale personale
Au fost preluate şi reglementate la nivelul Codului, prevederi relevante din cuprinsul H.G. nr.248/2011
privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei
impozabile ajustat, aşa cum ar fi:
- drepturile şi obligaţiile organului fiscal;
- dreptul de colaborare a persoanei verificate;
- regulile privind colaborarea dintre organul fiscal şi persoana verificată;
- cazurile de suspendare a verificării;
- condiţiile reverificării;
- actele care se încheie ca urmare a verificării situaţiei fiscale personale.
• Asigură o mai bună predictibilitate la nivel de lege.

14. Dispoziţii finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central şi local
• A fost reglementat regimul proceselor verbale de sesizare a organelor de urmărire penală prin care
organele fiscale constată situații de fapt care ar putea întruni elementele constitutive ale unei
infracțiuni, precum și a proceselor verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire
penală, documente prin care se evaluează prejudiciul, în sensul că acestea nu sunt acte
administrative fiscale;
• Au fost prevăzute reguli de organizare a evidenței sumelor reprezentând prejudiciile evaluate potrivit
acestor documente, care va permite distribuirea eventualelor plăți făcute de cei interesaţi în
contul acestor prejudicii și prin care aceştia urmăresc obținerea unor drepturi cum ar fi
limitarea suportării de accesorii datorate pentru respectivele prejudicii sau a drepturilor
conferite de legea evaziunii fiscale (reducerea pedepsei);
• S-a reglementat şi dreptul la restituire şi regimul acesteia în cazul în care prin actele emise de
organele judiciare rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate;
• S-a stabilit ca, prin ordin al ministrului finanțelor publice sau hotărâre a autorității deliberative, să se
delimiteze competenţele diferitelor structuri de control din cadrul organului fiscal central,
respectiv a organului fiscal local.
 15. În cazul popririi asigurătorii s-a reglementat obligaţia terţilor popriţi, cu excepţia băncilor,
de a vira într-un cont de garanţii, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, suma
indicată de organul fiscal prin adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii.
• Asigură o mai mare celeritate în executarea silită și evită situațiile numeroase în care terțul
poprit se eschivează de la aplicarea efectivă a măsurii indisponibilizării (rescadențare, cesiune,
insolvență chiar).
16. S-au prevăzut reguli speciale privind ordinea de stingere în cazul creanțelor
administrate de organele fiscale locale în sensul că se sting cu prioritate amenzile.
• Astfel, dacă un contribuabil dorește să plătească impozitul pe clădiri și precizează ca obiect al
plății sale acest tip de impozit, dar același contribuabil figurează în evidența organului fiscal cu o
amendă neachitată, organul fiscal va stinge mai întâi amenda și apoi, din suma rămasă, impozitul pe
clădiri. Regula nu se aplică în situația în care contribuabilul dorește și precizează că obiectul plății
sale este o taxă pentru prestarea unui serviciu de către o autoritate (ex. taxă judiciară sau taxă
extrajudiciară de timbru);
Prin această prevedere se asigură un raport echilibrat în ceea ce privește accesoriile aferente
creanțelor fiscale.
17. S-au preluat dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind
reglementarea acordării eşalonărilor la plată, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul
Capitolului IV denumit Înlesniri la plată, al noului Titlu VII – Colectarea creanţelor fiscale.
• Asigură abordarea unitară a legislației procedural fiscale.
18. S-au prevăzut reguli menite a simplifica procedura vânzării la licitaţie. Astfel, în situaţia
în care bunul nu se vinde nici la a treia licitaţie, se organizează o nouă licitaţie şi ultima, caz în
care bunul poate fi vândut la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta este inferior preţului de
pornire a licitaţiei.
• În cazul în care la această ultimă licitaţie nu se prezintă niciun participant, se consideră că
bunul mobil nu are valoare de piaţă şi acesta se restituie debitorului.
• Se asigură o finalitate a acțiunilor de executare silită a bunurilor.
 PENALITATEA DE NEDECLARARE
INSTRUMENT FISCAL DE STIMULARE A CONFORMĂRII VOLUNTARE
SCURTĂ PREZENTARE

19. În scopul creşterii gradului de conformare a contribuabililor, s-a reglementat o nouă penalitate,
penalitatea de nedeclarare.

• Această penalitate are rolul de a aplica un tratament echitabil raportat la comportamentul

contribuabililor, în sensul diferenţierii celor care declară corect dar nu plătesc, de cei care nu
declară.
I. Context
Sistemul fiscal din România, ca de altfel şi cel din marea majoritate a ţărilor europene, este
unul de tip declarativ, adică contribuabilul, în baza legislaţiei fiscale, stabileşte, calculează şi
declară la un termen prestabilit suma pe care o are de plată sub formă de impozit sau taxă la buget.
Acest tip de sistem fiscal declarativ generează două riscuri majore pentru administraţia fiscală
şi anume: riscul de neplată la termen şi riscul de nedeclare la termen.
Aceste două riscuri sunt contracarate, în scopul diminuării frecvenţei producerii lor, de
administraţia fiscală prin două tipuri de metode.
Prima - de tip proactiv - respectiv executarea silită promptă a sumelor declarate şi neachitate
sau acordarea de eşalonări la plată în cazul neplăţii la termen a obligaţiilor declarate şi controlul
fiscal al contribuabililor în cazul nedeclarării impozitului.
A doua – de tip stimulativ – prin legiferarea unor mecanisme de stabilire a obligaţiilor accesorii
pentru sumele neachitate sau nedeclarate care să determine un comportament fiscal cât mai corect
al contribuabililor, adică să declare şi să plătească la termen obligaţiile legale.
Sistemul de accesorii, pentru a fi echitabil, trebuie să îndeplinească cel puţin un criteriu şi
anume acela de a sancţiona gradual, în funcţie de gravitatea faptei contribuabilului. Aprecierea
gravităţii se face în funcţie de: existenţa sau nu a unei intenţii a neplăţii sau nedeclarării, volumul
obligaţiilor în cauză şi întinderea în timp a faptei.
 II. Sistemul propus

Propunerea Ministerului Finanţelor Publice ce a format obiectul discuţiilor/dezbaterilor, penalitatea de

nedeclarare – este de fapt, ultima etapă a unui proces continuu de reaşezare a sistemului de accesorii, pentru ca
acesta să nu mai fie unul împovărător ca nivel şi neutru faţă de gravitatea faptei, într-unul mai uşor ca nivel general
şi flexibil în funcţie de comportamentul contribuabilului şi gravitatea încălcării legii fiscale.
Sistemul propus urmăreşte ca sarcina fiscală totală reprezentând accesorii să fie stabilită în corelare
directă cu natura faptei contribuabilului, indiferent de tipul de accesorii pe care acesta le suportă. Elementul de
noutate este de fapt o sancţiune, nu o taxă nouă care, datorită flexibilităţii sistemului, produce efecte doar pentru
evazionişti dovediţi juridic.

Sistemul propus prevede:

1. aplicarea unei penalităţi de nedeclarare de 0,08% % pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare
scadenței și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, din obligaţiile fiscale principale nedeclarate de
contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere. Cu alte cuvinte, este vorba de
diferenţele de obligaţii fiscale constatate de administraţia fiscală prin inspecţie fiscală;
2. aplicarea penalităţii de nedeclarare implică obligaţia de plată, pe lângă aceasta, doar a dobânzii nu și a
penalităţii de întârziere;
3. penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75% dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting
prin plată sau compensare până la termenul de plată prevăzut de Codul de procedură fiscală sau sunt eşalonate la
plată, în condiţiile legii;
4. penalitatea se majorează cu 100% dacă nedeclararea are ca rezultat săvârşirea unor fapte de evaziune
fiscală potrivit Legii nr. 241/2005;
5. penalitatea de nedeclarare este limitată la nivelul creanței fiscale principale, ori de câte ori prin aplicarea
metodei de calcul s-ar depasi acest nivel;
Avantajele acestei măsuri sunt încurajarea conformării voluntare în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei de
stabilire şi declarare a impozitelor şi taxelor (rolul preventiv al sancţionării contribuabililor care nu declară corect
impozitele şi taxele), precum şi încurajarea rectificării voluntare (prin neaplicarea penalităţii).
Penalitatea de nedeclarare nu se aplică atunci când diferenţele de impozite rezultă ca urmare a aplicării
interpretării dată de administraţia fiscală în situaţia fiscală în cauză, interpretare care rezultă din documente publice
precum: circulare, instrucţiuni, îndrumări metodologice.
 Evoluţia sarcinii totale reprezentând accesorii din 2010 şi până la sistemul propus, nu a urmărit
acest obiectiv, după cum rezultă din situaţia tabelară:
Perioada

01.01.2010 01.07.2010 01.10.2010 01.03.2014 Sistemul

Sistemul 30.06.2010 30.09.2010 28.02.2014 zi propus
accesoriilor

Contribuabil care declară corect

dar nu plăteşte
33,25% 29,60% 18,25% 10,95%
36,50%
Sarcină totală accesorii

Plăteşte
Contribuabil care suma 36,5% 33,25% 29,60% 18,25% 14,60%
declară eronat din stabilită la
culpă termen CPF

Nu plăteşte
suma 36,5% 33,25% 29,60% 18,25% 36,50%
stabilită la
termen CPF

Contribuabil evazionist dovedit 33,25% 29,60% 18,25% 69,30%

36,50%

Dî 0,05% pe Dî 0,04% pe Dî. 0,03% pe Dî 0,02% pe zi

zi zi zi Pî 0,01% pe zi
Structură Pî 5%, 15% Pî 5%, 15% Pî 0,02% pe Pned 0,08% pe
zi
zi din
Mî 0,1% pe obligaţiile
zi nedeclarate

Sistem Sistem Sistem Sistem

Observaţii neutru dpdv neutru dpdv neutru dpdv diferenţiat
al faptei al faptei al faptei funcţie de
contribuabil contribuabil contribuabil fapta
contribuabil
Sistem
neutru dpdv
al faptei
contribuabil
 III. Practica internaţională

Mare parte din statele europene au un sistem compus, similar cu cel românesc, din dobânzi şi
penalităţi, indiferent dacă acestea îmbracă forma penalităţilor, amenzilor sau a altor sancţiuni
pecuniare şi indiferent de modul de calcul al acestora: în sumă fixă sau procentual din valoarea
sumei neplătită în termenul legal.
În cazul sumelor nedeclarate de către contribuabili, sistemele fiscale europene suprataxează
însă şi fapta de nedeclarare a impozitelor în mod gradual, în funcţie de natura şi gravitatea acesteia,
iar sancţiunile şi mecanismul de aplicare variază de la ţară la ţară.
În scopul exemplificării, detaliem sancţiunile prevăzute de unele state europene în cazul
depunerii declaraţiilor fiscale eronate sau incomplete, false care au avut ca rezultat declararea unui
impozit mai mic (subdeclarare) sau, după caz, un impozit nedeclarat.

Sancţiuni prevăzute de state europene în cazul depunerii declaraţiilor fiscale eronate sau
incomplete, false, care au avut ca rezultat declararea unui impozit mai mic (subdeclarare)
 Nr. Ţara Fapta/Sancţiune

crt.

1. Belgia penalizare de la 10% la 200% din impozitul datorat poate fi aplicată; această sancţiune se aplică numai dacă venitul
neraportat este 620 EUR sau mai mare

2. Cehia - penalizare de 20% în cazul în care, în timpul inspectiei fiscale sunt stabilite în plus obligaţii fiscale pentru contribuabil,
sau deducerile sale fiscale sunt stabilite de către autorităţile fiscale ca fiind mai mici, în comparaţie cu obligaţiile
declarate;

- penalizare de 5% în cazul în care autorităţile fiscale stabilesc o pierdere mai mică decât cea declarată de contribuabil.

3. Finlanda - în cazul în care un decont de TVA incorect, sau alte informaţii incorecte, sunt depuse se percepe o sancţiune în general
până la 30% din diferenţa dintre TVA stabilit şi TVA plătit pe baza informaţiilor incorecte;

- pentru încălcări grave, pedeapsa poate fi de 100% din TVA neplătit sau 15.000 EUR.

4. Franţa - depunerea cu rea-credinţă a unei declaraţii fiscale inexacte se sancţionează cu o penalitate de 10% din impozitul
nedeclarat cu rea-credinţă simplă şi 80% din impozitul nedeclarat, în caz de practici frauduloase.

5. Italia - penalitate în procent de la 120% la 240% din impozitul datorat. Între intervalele stabilite de lege, penalitatea este
determinată de biroul fiscal şi depinde de gravitatea încălcării şi de situaţia economică şi socială a făptuitorului.
Penalitatea poate fi majorată până la 50% dacă făptuitorul a mai comis şi alte încălcări de aceeaşi natură în ultimii 3 ani,
dar poate fi redusă până la jumătate din minim când circumstanţele indică o disproporţie evidentă între penalitate şi
faptă;

- dacă contribuabilul îşi corectează în mod voluntar încălcarea săvârşită, se pot aplica reduceri ale penalităţilor, astfel:
dacă corecţia are loc în 30 de zile de la scadenţă, penalitatea este redusă la 1/12 din minim, dacă contribuabilul
corectează în termenul de depunere a declaraţiei în care încălcarea ar fi apărut, penalitatea este redusă la 1/10 din
minim;

- nicio penalitate nu este impusă dacă încălcarea a fost cauzată de incertitudinea referitoare la domeniul şi interpretarea
legii sau instrucţiunilor date de autorităţile fiscale.
6. Letonia Dacă suma subdeclarată, descoperită în timpul inspecţiei fiscale, aferentă perioadei verificate, nu depăşeşte 15% din
suma corect datorată, penalitatea este de 30% din suma subdeclarată. Dacă suma subdeclarată depăşeşte 15% din
suma corect datorată, penalitatea este de 50% din suma corect datorată.
În cazul celei de a doua subdeclarări în termen de 3 ani, penalitatea este de 70%. Pentru următoarele fapte de
subdeclarare în termen de 3 ani, penalitatea este de 100% pentru fiecare subdeclarare.
Sancţiunile sunt micşorate în cazul în care contribuabilul este de acord cu concluziile inspectiei fiscale şi plăteşte
obligaţiile fiscale restante, dobânzile şi o penalitate de 15% din impozitul restant, în termen de 30 zile de la primirea
constatărilor inspecţiei fiscale. În cazul primei nedeclarări într-o perioadă de 3 ani, este scutit de tot restul penalităţii. În
cazul celei de a doua subdeclarări într-o perioadă de 3 ani (dar nu mai mult de 15% în ambele ocazii), se scuteşte 65%
din restul penalităţilor. În cazul în care subdeclararea a depăşit 15% suma corect datorată în una dintre cele două
ocazii, se scuteşte de 50% din restul penalităţii.
Nu se sancţionează situaţia în care contribuabilul depune o rectificare a unei declaraţii fiscale incomplete sau incorecte,
înainte ca administraţia fiscală să declanşeze un control şi plăteste impozitul nedeclarat, împreună cu dobânzile. Dacă,
totuşi, el corectează declaraţia si plăteşte impozitul, plus dobânda datorată, după ce autorităţile fiscale notifică
declanşarea unui control sau înainte ca acest control sau investigaţia să fi început, în fapt, cu toate că controlul a fost
declanşat, se datorează o penalizare de 10% din suma declarată.

7. Lituania - penalizare de 10-50% din taxa nedeclarată, în cazul în care un contribuabil, în mod fraudulos sau din neglijenţă,
face/depune declaraţii fiscale incomplete sau incorecte;
- contribuabilul nu mai datorează nicio penalitate în cazul în care, după depunerea declaraţiei, corectează erorile din
declaraţie, din proprie iniţiativă, (înainte de începerea unui control al autorităţilor fiscale) şi achită suma neplătită;
- contribuabilul poate fi scutit de la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în cazul în care se dovedeşte, în
procesul de litigiu fiscal, că a încălcat legea din cauza unor circumstanţe care au fost independente de voinţa sa şi pe
care el nu putea şi nu avea cum să le prevadă.

8. Norvegia - suprataxă de până la 60% din impozitul suplimentar rezultat în cazul în care informaţiile înşelătoare au fost intenţionat
depuse, dar, în funcţie de circumstanţe, aceasta poate fi redusă.

9. Slovenia În caz de evaziune fiscală, persoanele impozabile trebuie să plătească, în numerar, penalităţi egale cu:
- 20% din obligaţia fiscală neachitată, dacă diferenţa de impozit neplătit este mai mică de 400 EUR;
- 40% din obligaţia fiscală neachitată, în cazul în care diferenţa de impozit neplătit este cuprinsă între 400 EUR şi 4000
EUR;
- 60% din obligaţia fiscală neachitată, în cazul în care diferenţa de impozit neplătit este mai mare de 4000 EUR.
Persoana impozabilă nu datorează penalităţi de întârziere în cazul în care depune o declaraţie de corectare a
declaraţiei fiscale sau corectează declaraţia fiscală înaintea efectuării unui control de către autorităţile fiscale şi plăteşte
diferenţa de impozit.

10. Spania -penalitate între 50% şi 150% din impozitul neplătit în cazul nedepunerii unei declaraţii care a condus la neplata în
totalitate sau în parte a impozitului datorat;

Dacă omisiunea sau întârzierea nu a condus la neplata în totalitate sau în parte a impozitului datorat, se aplică o
penalitate între 200 şi 2000 euro.

11. Suedia - suprataxă în valoare de 40% din impozitul datorat pentru venitul neraportat;

- dacă autorităţile fiscale deţin informaţii care le permite să stabilească impozitul, suprataxa este de 70%.

12. Marea Britanie - frauda sau neglijenţa care conduc la pierderi pentru buget sunt sancţionate cu o penalitate în valoare de până la suma
neplătită;

- dacă în urma verificării unei declaraţii completate cu anumite incertitudini privind corectitudinea, rezultă o sumă de
plată mai mare decât cea stabilită, ca urmare a incertitudinii, contribuabilul nu plăteşte penalităţi.
 Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus, se desprind următoarele concluzii:

În cazul sumelor nedeclarate de către contribuabili, sunt state europene care suprataxează sumele
nedeclarate de contribuabili, iar sancţiunile variază de la ţară la ţară.
Printre sancţiunile prevăzute de statele europene în cazul depunerii declaraţiilor fiscale
eronate sau incomplete, false, care au avut ca rezultat declararea unui impozit mai mic (subdeclarare)
enumerăm următoarele practici:
- în Cehia este prevăzută o penalitate de 20% în cazul în care, în timpul inspectiei fiscale sunt
stabilite în plus obligaţii fiscale pentru contribuabil, sau deducerile sale fiscale sunt stabilite de către
autorităţile fiscale ca fiind mai mici, în comparaţie cu obligaţiile declarate;
- în Finlanda, în cazul în care un decont de TVA incorect sau alte informaţii incorecte sunt depuse, se
percepe o sancţiune în general până la 30% din diferenţa dintre TVA stabilit şi TVA plătit pe baza
informaţiilor incorecte; totodată, pentru încălcări grave, pedeapsa poate fi de 100% din TVA neplătit sau
15.000 EUR;
- în Italia se percepe o penalitate în procent de la 120% la 240% din impozitul datorat. Între intervalele
stabilite de lege, penalitatea este determinată de biroul fiscal şi depinde de gravitatea încălcării şi de
situaţia economică şi socială a făptuitorului. Penalitatea poate fi majorată până la 50% dacă făptuitorul a
mai comis şi alte încălcări de aceeaşi natură în ultimii 3 ani, dar poate fi redusă până la jumătate din minim
când circumstanţele indică o disproporţie evidentă între penalitate şi faptă. Dacă contribuabilul îşi
corectează în mod voluntar încălcarea săvârşită, se pot aplica reduceri ale penalităţilor, astfel: dacă
corecţia are loc în 30 de zile de la scadenţă, penalitatea este redusă la 1/12 din minim, dacă contribuabilul
corectează în termenul de depunere a declaraţiei în care încălcarea ar fi apărut, penalitatea este redusă la
1/10 din minim;
- în Norvegia se percepe o penalitate de până la 60% din impozitul suplimentar rezultat în cazul în
care informaţiile înşelătoare au fost intenţionat depuse dar, în funcţie de circumstanţe, aceasta poate fi
redusă;
- în Lituania este prevăzută o penalitate de 10-50% din impozitul nedeclarat, în cazul în care un
contribuabil, în mod fraudulos sau din neglijenţă, depune declaraţii fiscale incomplete sau incorecte;
- în Suedia se aplică o penalitate în valoare de 40% din impozitul datorat pentru venitul neraportat, iar
dacă autorităţile fiscale deţin informaţii care le permit să stabilească impozitul, suprataxa este de 70%.
C. Corelarea prevederilor Codului de procedură fiscală din punct de vedere tehnic cu acte
normative conexe: Codul fiscal, Legea contenciosului administrativ, Legea insolvenţei, Legea
societăţilor, Codul civil, Legea finanţelor publice, Legea administraţiei publice locale.

1. S-au extins regulile de compensare şi la nivelul grupului fiscal, fiind astfel posibilă
compensarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursare de
reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligaţiile fiscale ale
membrilor grupului, evitându-se, astfel, executarea silită şi calculul de accesorii la nivelul unor
membri ai grupului.

2. În scopul corelării cu reglementările legale în vigoare privind insolvenţa, s-a prevăzut expres că
sumele solicitate la rambursare după deschiderea procedurii se compensează doar cu
obligaţii fiscale născute după data intrării în procedura insolvenţei.

3. S-a reglementat data stingerii obligaţiilor fiscale în cazul regularizării taxei pe valoarea
adăugată de plată din decontul perioadei fiscale anterioare cu suma negativă de taxă din perioada
de raportare.
 4. În scopul corelării cu reglementările legale în vigoare privind insolvenţa, s-a prevăzut expres
că sumele solicitate la rambursare după deschiderea procedurii se compensează doar cu
obligaţii fiscale născute după data intrării în procedura insolvenţei.
• Se asigură protejarea contribuabililor aflați în dificultate financiară dar care sunt viabili
din punct de vedere economic.
• Se asigură corelarea prevederilor fiscale de ordin general cu prevederile speciale din legea
insolvenței.
5. S-a prevăzut ca măsurile asigurătorii să înceteze de drept la data la care au fost luate
măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în situația în care
au fost instituite măsuri asigurătorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii,
• Se asigură armonizarea cu Codul de procedură penală.
D. Îmbunătăţirea structurii şi frazeologiei şi realizarea unei unităţi terminologice, bază pentru
asigurarea clarităţii textului legii şi eliminarea interpretărilor multiple

1.În ceea ce priveşte structura noului Cod de procedură fiscală, aceasta a fost în cea mai mare
parte
menţinută în considerarea faptului că structura existentă, care urmăreşte funcţiile unei
administraţii
fiscale, funcţii care, la rândul lor, reprezintă principiul după care este organizat principalul organ
fiscal,
respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, facilitează astfel înţelegerea şi aplicarea
Codului.

În plus, atât contribuabilii, cât şi organele fiscale din cadrul ANAF sau a unităţilor administrativ
teritoriale
(UAT),sunt familiarizaţi cu actuala structură a Codului de procedură fiscală, motiv în plus pentru
menţinerea
structurii.

Cu toate acestea, structura a fost îmbunătăţită în sensul că au fost comasate unele titluri/capitole şi
au fost create alte titluri/capitole, considerându-se că astfel se îmbunătăţeşte şi accesul la reguli şi,
pe această bază, aplicarea.
2. S-au sistematizat definiţiile referitoare la noţiunile de specialitate cele mai frecvent utilizate în conţinutul Codului într-un articol
distinct,
pentru a facilita aplicarea acestui act normativ. O bună parte a definiţiilor în cauză se regăsesc în conţinutul actualului Cod de procedură
fiscală
şi au fost preluate, în general, fără modificări, iar acolo unde s-au făcut modificări acestea au vizat îmbunătăţirea formei, fără modificarea
însă
a conţinutului.

3. S-au sistematizat definiţiile referitoare la noţiunile de specialitate cele mai frecvent utilizate în conţinutul Codului într-un articol
distinct,
pentru a facilita aplicarea acestui act normativ. O bună parte a definiţiilor în cauză se regăsesc în conţinutul actualului Cod de procedură
fiscală
şi au fost preluate, în general, fără modificări, iar acolo unde s-au făcut modificări acestea au vizat îmbunătăţirea formei, fără modificarea
însă
a conţinutului.

a). S-a definit noţiunea de obligaţie fiscală restantă, această noţiune fiind frecvent utilizată în alte proceduri administrative
• Se asigură, astfel, posibilitatea participării la licitaţii publice a contribuabililor care au de rambursat sau de restituit de la buget sume
mai mari sau egale cu sumele pe care le au de plată.
b). S-a definit controlul inopinat cu menţinerea caracterului acestuia de a fi un control efectuat fără înştiinţarea prealabilă a
contribuabilului.
• Au fost menţinute şi menţionate şi obiectivele controlului inopinat, inclusiv cel de verificare a documentelor şi operaţiunilor impozabile
ale unui contribuabil în corelaţie cu cele deţinute de persoana supusă unei inspecţii fiscale (control încrucişat).
c). Au fost definite organele fiscale făcându-se distincţia între cele două categorii de organe fiscale (ale ANAF şi ale autorităţilor
administraţiei publice locale) care au fost identificate sub denumirea de: organ fiscal central şi organ fiscal local. Această distincţie
serveşte identificării drepturilor şi obligaţiilor fiecăruia dintre aceste organe fiscale corespunzător modului de organizare şi funcţionare a
acestora.
d). A fost definită activitatea de stabilire a creanţelor fiscale ca fiind activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a
bazei de impozitare şi a creanţelor fiscale.
• Asigură o mai bună înțelegere a noțiunilor de specialitate utilizate.
e). S-a definit sfera activităţii de înregistrare fiscală ca fiind activitatea de atribuire a codului de identificare fiscală, de organizare a
registrului contribuabililor/plătitorilor şi de eliberare a certificatului de înregistrare fiscală.
• Asigură claritate procedurilor ale administrației fiscale.
4. S-a redefinit sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală (CPF), respectiv a obiectului acţiunilor de administrare fiscală, aceasta
incluzând creanţele fiscale (impozite, taxe şi contribuţii sociale percepute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale şi accesoriile
acestora) în considerarea faptului că, aşa cum am arătat mai sus, aceste creanţe provin din raporturi juridice de drept public şi au
însuşirea de a fi fiscale.
În ceea ce priveşte celelalte creanţe bugetare, care nu provin din raporturi juridice fiscale, în proiect au fost prevăzute reguli speciale,
ţinând cont de reglementările speciale aplicabile acestora.