Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM „ION

MINCU” BUCURESTI
FACULTATEA DE ARHITECTURA DE INTERIOR

PROTEJAREA PATRMONIULUI CULTURAL NATIONAL


I. Patrimoniul cultural national
Conform definitiei Ministerului de Cultura, patrimoniul cultural reprezinta o marturie si o
expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor care au rezultat de-a lungul timpului
din interactiunea factorilor umani cu cei naturali. Patrimoniul se afla intr-o continua evolutie si
contribuie fundamental la dezvoltarea umana si cresterea calitatii vietii colective. Prezenta lege
instituie regimul juridic al bunurilor apartinand patrimoniului cultural national mobil, ca parte a
patrimoniului cultural national, si reglementeaza activitatile specifice de protejare a acestora.

Legislatia ce reglementeaza patrimoniul cultural national este Legea 182/2000 privind


protejarea patrimoniului cultural mobil.

In conformitate cu legea 182/2000, Art.1, alin. 21 patrimoniul cultural cuprinde


totalitatea bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora,
care reprezinta o marturie si o expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate in
continua evolutie; cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului,
intre factorii umani si cei naturali. Patrimoniul cultural national se imparte in urmatoarele
categorii: patrimoniul arheologic, patrimoniul construit (monumente, ansambluri, situri),
patrimoniul mobil (muzee, arhive, colecții, etc.)si cel imaterial(meșteșuguri, jocuri, ritualuri,
forme de exprimare verbala, etc.)2.

II. Monumente istorice


Legea 422/2001 reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice. Potrivit
Art. 1, alin. 2 al acestei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri
situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și
universală.3

In Art.3 al acestei legi se prezinta categoriile in care se impart monumentele istorice:

-monument- construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele


artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea,
precum și lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent
delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere
arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;

- ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori
muzeistic de construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate
delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere

1
Legea 182/2001, Art.1, (2)
2
http://www.cultura.ro/directia-patrimoniu
3
Legea 422/2001, Art1., (2)
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau
tehnic;

-sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane în cadru natural care sunt
mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural.

Monumentele istorice pot apartine atat de domeniul public cat si de cel privat al statului,
al judetelor, al oraselor sau al comunelor. Acestea pot fi proprietate privata a persoanelor fizice si
juridice ( conform legii 422/2001, Art.4). Monumentele istorice au urmatoarele caracteristici:
inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Ele pot fi date in administrarea institutiilor publice,
pot fi concesionate, date in folosinta gratuita institutilor publice sau inchiriate sau al serviciilor
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor. Monumentele istorice ce apartin de
domeniul privat pot face obiectul circuitului civil doar in conditii stabilite prin legea prezenta
(Legea 422/2001). Monumentele istorice ce se afla in proprietatea unor persoane fizice/ juridice
de drept privat pot fi vandute doar in conditiile exercitarii dreptului de preemtiune4 ale statului
roman, prin Ministerul Culturii si Cultelor, pentru monumente istorice clasate in grupa A, sau
prin serviciile publice deconcentrate ale aceluiasi Minister, pentru cele din grupa B. Proprietarii (
persoane fizice cat si juridice) vor instiinta in scris directiile pentru cultura, culte si patrmoniul
cultural national, in vederea vanzarii monumentelor istorice. Termenul de exercitare al unui drept
de preemtiune al statului este de maximum 30 de zile de la data inregistrarii la Ministerul
Culturii si Cultelor.

In conformitate cu Art.1 al legii 422/2001, bunurile imobile situate in afara hotarelor


statului roman, pot fi clasate ca monumente istorice, in conditiile respectarii legislatiei statului pe
teritoriul caruia se afla.
In Art. 8 se precizeaza categoriile de clasare ale monumentelor istorice cat si modalitatea de
clasare a acestora. Grupele sunt:
-grupa A- monumentele istorice de valoare națională și universală;
-grupa B- monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
In conformitate cu procedura de clasare prevazuta in legea 422/2001, clasarea
monumentelor istorice se realizeaza prin intermediul unui ordin al ministrului culturii si cultelor,
in cadrul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice.
O constructie pentru a putea fi clasata ca monument istoric trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criterii ( prezentate in ordinul 2260/ aprilie 2008):
-criteriul vechimii
- criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică;
- criteriul referitor la frecvenţă (raritate şi unicitate);
- criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.

4
preemtiune- Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o
vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători
In functie de vechime imobilului ii sunt atribuite calificative5:

- imobil ridicat până în anul 1775 - excepţional;


- imobil ridicat între anii 1775-1830 - foarte mare;
- imobil ridicat între anii 1830-1870 - mare;
- imobil ridicat între anii 1870-1920 - medie;
- imobil ridicat între anii 1920-1960 - mică;
- imobil ridicat după anul 1960 - nulă.
De asmenea criteriul vechimii depinde si de autenticitatea conceptiei materialelor si a
procedeelor de constructie, cat si a amplasamentului. In plus, in vederea acordarii calificativelor
in baza criteriului de vechime, se iau in considerare si urmatoarele aspecte:
-vechimea initiala a imobilului si a interventiilor ulterioare;
-vechimea elementelor componente;
-vestigii arheologice atestate, apartinand unor immobile anterioare celui care face obiectul
evaluarii;
-ponderea elementelor componente, provenite din interventii ulterioare.
In Art. 9 al aceluiasi ordin este elaborate criteriul referitor la valoarea arhitecturala,
artistica si urbanistica. Acesta are ca obiectiv stabilirea valorii imobilului din punct de vedere
estetic, functional si tehnic. Calificativele ce pot fi acordate in baza acestui criteriu sunt:
exceptional, foarte mare, mare, medie si mica. Aspecte avute in vedere in baza acordarii acestor
calificative:
-coerenta planimetrica si structural, conceptia tehnica;
-reprezentativitatea pentru o epoca istorica, pentru un autor sau pentru un current stilistic;
-semnificatia pentru o anumita arie istorica si geografica;
-plastica arhitecturala a fatadelor si a spatiilor interioare;
-componente artistice valoroase;
-valoarea diferitelor parti componente si ponderea celor care confera imobilului un anumit
caracter;
-relatia cu contextual urban si natural, apartenenta la un ansamblu sau sit construit ori natural,
pastrat partial/total;
-reprezentativitatea in cadrul unui program, unor politici urbane sau al unor tipologii.
Un alt criteriu essential cuprins in Art.10, este cel referitor la raritate si unicitate. Acesta
are drept scop stabilirea importantei si valorii imobilului din punctul de vedere al frecventei
componentelor acestuia. Calificative acordate: exceptionala, foarte mare, mare, medie, mica.
Aspecte avute in vedere in baza acestui criteriu de clasare:
-unicitatea imobilului, componentelor sau ansamblului.
-daca reprezeinta cap de serie pentru o zona istorica si geografica, etnografica sau pentru un
autor;

5
Art.8, Ordinul 2260/aprilie 2008
-raritatea sau apartanenta la o serie restransa pentru o zona istorico-geografica, etnografica sau
pentru o perioada istorica;
-tipicitatea pentru o zona istorico-geografica, etnografica, pentru un stil sau pentru o epoca;
-frecventa obiectelor valoroase intr-un ansamblu istoric constituit.
Conform Art.11, ultimul criteriu, referitor la valoarea memorial-simbolica, cuprinde
urmatoarele aspecte in vederea acordarii de calificativ:
-imobilele legate de anumite momente si locuri istorice, culturale, politice sau sociale, precum si
cele reprezentative pentru anumite personalitati;
-constructiile anterioare disparate, de importanta istorica recunoscuta, atestate prin orice surse,
documentare sau arhelolgoice;
-prezenta in memoria comunitatii, la nivel european, national sau local;
-daca imobilul este legat de anumite traditii locale.
Conform alin.2, Art.8, Legea 422/2001, clasarea monumentelor istorice in cele doua
grupe se realizeaza printr-un ordin al ministrului culturii si cultelor, la propunerea Comisiei
Nationale a Monumentelor Istorice, in baza procedurii de clasare prevazuta in lege.
Odata cu clasarea monumentului, se delimiteaza si instituie zona de protectie adiacenta
acestuia, pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, in functie de trama stradala,
relief, cu rolul de a conserva integral si de a pune in valoare monumentul istoric si cadrul sau
natural sau construit. In aceasta zona nu se pot executa constructii, plantatii sau alte lucrari ce ar
putea pune in pericol monumentul in discutie. In conformitate cu Art.9, alin.4, in zona de
protectie a monumentului, se pot institui servituti de utilitate publica si reglementari special de
construire, prin planurile si regulamentele de urbanism aprobate si avizate conform legii.
Zona protejata poate fi o zona naturala, ce cuprinde valori de patrimoniu natural ( specii
de plante sau animale rare, formatiuni geologice deosebite rare sau forme de relief deosebite). De
asemenea se poate referi la o zona construita protejata, care cuprinde o suprafata de teren cu un
numar de constructii de interes, subteran (sit arheologic) sau suprateran. Delimitarea acestei zone
se face de catre Consiliul Local si are ca scop punerea in valoare si conservarea obiectelor
protejate.
Art.36 din Legea 422/2001 prevede responsabilitatile si obligatiile proprietarului de drept
asupra monumentului istoric pe care il detine. Acesta trebuie sa intretina, sa foloseasca si sa
exploateze imobilul doar cu respectarea prevederilor prezentei legi. De asemenea, trebuie sa
asigure paza, interitatea si protectia monumentului istoric, sa ia masuri pentru prevenirea si
stingerea incendiilor, sa asigure efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare etc.
Orice modificare sau degradare trebuie instintata de urgenta, in scris, la directia pentru cultura,
culte si patrmoniul cultral national judetean. Acelasi lucru se aplica si in cazul descoperirii
intamplatoare a unor constructii, elemente de constructii, piese de inventar fix/mobil sau vestigii
arheologice necunoscute anterior. Proprietarul trebuie sa asigure, in conditiile legii, accesul celor
specialistiilor desemnati de Ministerul Culturii si Cultelor sau de directiile pentru cultura, in
vederea constatarii starii de conservare sau efectuarea cercetarilor pentru operatiunile de
evidenta. Acesta are obligatia de a obtine avize prevazute de lege pentru toate inverventiile
prevazute in Art.23, Legea 422/2001. Efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare
etc. Trebuie realizate de persoane fizice sau jurdice atetate in acest sens si sa prevada in contracte
conditiile si termenele de executie din avizul de specialitate. Proprietarul trebuie sa permita
montarea insemnului distinctiv ce marcheaza calitatea de monument istoric a imobilului.
In cazul instrainarii, inchirierii sau concesionarii imobilelor monumente istorice,
proprietarii au obligatia de a instinta in scris directia pentru cultura si culte si patrmoniul cultural
national judetean, in vederea exercitarii dreptului de preemtiune al statului sau, dupa caz, al
unitatii administrativ-teritoriale. Acesta trebuie sa notifice viitorul proprietar, chirias sau
concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care il detine. De asemenea trebuie
instiintata schimbarea proprietarului sau administratorului in termen de 15 zile de la data
incheierii contractului.
In Art. 45, 422/2001 sunt prevazute atributiile autoritatilor administratiei publice locale in
vederea protejarii monumentelor istorice. Acestea au obligatia de a coopera cu ceilalti proprietari
sau administratori de monumente istorice, cu organismele de specialitate si cu institutiile publice
cu responsabilitati in domeniul protejarii si implicit punerea in aplicare si respectarea deciziilor
acestora. Acestea trebuie sa asigure protejarea monumentelor istorice clasate, aflatate atat in
domeniul public cat si cel privat al municipiului, orasului sau comunei precum si a celor
abandonate sau aflate in litigiu prin alocarea resurselor financiare in acest scop. De asemenea, au
obligatia de a participa la financiara lucrarilor de protejare a monumentelor istorice, prevazand
distinct sumele necesare in acest scop in bugetele pe care le administreaza. Autoritatile
administratiei publice pot lua masuri tehnice si administrative necesare in vederea prevenirii
degradarii monumentelor istorice. Acestea au obligatia de a realiza studii de fundamentare,
delimitare si institituire a zonelor de protectie a monumentelor istorice folosind.
In ceea ce priveste interventiile asupra monumentelor istorice, acestea se fac numai pe
baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de
către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, conform Art. 23.Tipuri
de interventii, in sensul Legii 422/2001:
-lucrari de cercetare, conservare, construire,extindere, consolidare, restrucurare, amenajari
peisagistice si de punere in valoare, care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice;
-executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
-amplasarea definitiva sau temporara de imprejurimi, constructii de protectie, piese de mobilier
fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau oride fel de insemne;
-schimbari ale functiunii sau destinatiei monumentelor istorice;
-stramutarea acestora;
-amenajari de cai de acces, pietonale si carosabile, utilitati anexe, indicatoare, inclusiv in zonele
de protectie a monumentelor istorice;
Conform alin.(3), autorizatia de construire, desfiintare, precum si cele referitoare la
interventiile prevazute mai sus, se elibereaza doar pe baza avizului Ministerului Culturii si
Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerlui Culturii si Cultelor.
III. Exemple de interventii ilegale asupra monumentelor istorice:

In cadrul unui articol publicat pe www.pressalert.ro este mentionata situatia unui locuitor
al orasului Timisoara care a efectuat lucrari ilegale de renovare asupra monumentului pe care il
detine. Aceste detine un imobil de locuinte pe str. Stefan cel Mare din Timisoara si a executat
lucrari elaborate de constructie si renovare fara a avizul Ministerului Culturii si Cultelor si fara
autorizatia de construire. In urma acestor fapte, proprietarul a fost amendat conform Legii
422/2001.

O alta situatie ce implica lucrari ilegale asupra monumentelor este cea a Scolii Primare
Comunale „Constantin Bozianu” (monument istoric, ridica in 1867) transformata in sediul
Primariei Sectorului 3, Bucuresti. Declasarea imobilului a fost semnata in conditii ilegale. In
plus, lucrarile mentionate nu au fost cele reale, fiind distruse atat fatada cat si aripa posterioara a
cladirii, incalcand astfel legea in vigoare.

Un caz cunoscut este cel de pe Calea Victoriei, in cadrul caruia o echipa de muncitori au
varuit doua cladiri, fara ca cei ce au demarat lucrarile sa aiba aviz de la Ministerul Culturii si
Cultelor.
Bibliografie:

-https://lege5.ro/Gratuit/hezdmmjq/legea-nr-422-2001-privind-protejarea-monumentelor-istorice

-https://www.oar-bucuresti.ro/legislatie/2008/Microsoft_Word_-
_Norme_clasare_si_inventariere_mon_ist_2008.pdf