Sunteți pe pagina 1din 30

DIFERENŢIEREA ŞI

EVOLUŢIA CELULARĂ
DIFERENŢIEREA CELULARĂ

Proces prin care apar tipuri celulare noi, mult mai


stabile din punct de vedere morfologic şi funcţional
faţă de celulele embrionare.
Procesul are importanţă crucială pentru:
– reproducere – apar indivizi noi în cadrul unei
specii
– dezvoltarea organismelor
– regenerarea ţesuturilor cu leziuni sau îmbătrânite
– adaptarea la noi condiţii de mediu.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 2


DIFERENŢIEREA CELULARĂ

Este un proces prezent în regnul vegetal şi animal.


Se derulează pe tot parcursul vieţii.
Are intensitate maximă în timpul embriogenezei,
descreşte progresiv la indivizii bătrâni.
Diferenţierea celulară are un caracter ireversibil, nici o
celulă diferenţiată nemaiputând redobândi caracterele
embrionare.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 3


DIFERENŢIEREA CELULARĂ
Celulele totipotente: sunt celulele care au capacitatea de
a se diferenţia în toate tipurile de celule, inclusiv cele
placentare. Sunt primele 8-16 celule care rezultă din
dibviziunea zigotului.
Celule pluripotente sau celule stem embrionare: celule
capabile să se diferenţieze în toate tipurile de celule mai
puţin cele placentare (celulele foiţelor embrionare).
Celule progenitoare multipotente: rezultate din
diferenţierea celulelor pluripotente (celule formatoare de
colonii).
Celule precursoare sau celule stem adulte: generează
celulele specializate; întâlnite în orice ţesut sau organ,
sunt acele celule care permit regenerarea teritoriilor
degradate.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 4


DIFERENŢIEREA CELULARĂ

Diferenţierea unei celule totipotente sau


pluripotente este influenţată de existenţa unor
factori inductori.
Acţiunea lor este posibilă numi dacă acele celule
sunt permisive.
În organismul adult nu mai există celule totipotente
sau pluripotente.
Fiecare organ prezintă o rezervă de celule stem
(excepţie ţesutul nervos).

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 5


DIFERENŢIEREA CELULARĂ
La mamifere, celula diferenţiată îşi păstrează aceeaşi
cantitate de ADN ca şi celula pluripotentă.
Diferenţa este dată de numărul genelor represate în
genomul celulelor diferenţiate.
Procesul este sistematizat în două etape:
– diferenţierea intracelulară: se produc modificări
succesive care determină apariţia formei şi
structurilor specifice celulei diferenţiate (apariţia
unei substanţe – actina, miozina, hemoglobina),
– diferenţierea intercelulară: influenţa pe care o au un
grup restrâns de celule asupra descendenţilor rezultaţi
din altă populaţie.
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 6
CARACTERELE CELULELOR DIFERENŢIATE

Au o funcţie distinctă:
– sintetizează un produs
– au funcţie de absorbţie
– au capacitate contractilă
– sunt celule care se pot deplasa.
– transportă diferite molecule

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 7


CARACTERELE CELULELOR DIFERENŢIATE

Morfologia (forma şi structura):


– dezvoltare accentuată a unor organite citoplasmice
implicate în sinteză.
– microfilamente implicate în contracţie (actină,
miozonă)
– filamente intermediare ce sunt parte componentă a
structurilor de adezivitate (citocheratina)

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 8


CARACTERELE CELULELOR DIFERENŢIATE

Compoziţia chimică: este specifică, datorită


acumulării unor proteine specifice sau datorită
desfăşurării unor activităţi enzimatice specifice.
Adezivitatea pe substrat permite celulelor să
formeze ţesuturi şi organe.
Interrelaţia cu alte celule sau joncţiunile,
permite consolidarea în grupuri a celulelor sau
funcţionarea sincronă a acestora.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 9


CARACTERELE CELULELOR DIFERENŢIATE

Inhibiţia capacităţii de diviziune


– total: în cazul celulelor diferenţiate indivizibile sau
greu divizibile (neuronul, hematia, celula musculară
cardiacă).
– celulele diferenţiate divizibile care îşi reglează ritmul
de diviziune în funcţie de necesităţi (hepatocite).
Inhibiţia de contact
– apare atunci când densitatea celulelor atinge un anumit
prag într-un ţesut; celulele sunt oprite să migreze şi să
prolifereze.
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 10
Celule caliciforme: specilizate
în sinteza de mucus

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 11


Microvili: structuri specializate
pentru absorbţie

RER: organite destinate


sintezei proteice
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 12
Citocheratina: filamente
intermediare specifice
celulelor epiteliale diferenţiate

Actina: microfilamente
specifice celulelor musculare
diferenţiate
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 13
Îndepărtarea unei
zone din monostratul
de celule
Celule în monostrat

Proliferarea celulelor
Proliferarea celulelor continuă după
până la completarea acoperirea defectului
zonei de defect în straturi suprapuse

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 14


CARACTERELE CELULELOR NEDIFERENŢIATE
Nu au funcţii specifice:
– au un singur rol, acela de a da naştere altor generaţii de celule cu nivel
de diferenţiere care creşte progresiv de la o generaţie la alta.
Nu au structuri specifice:
– nucleul mare, eucromatic, citoplasma redusă cantitativ, slab bazofilă,
datorită numărului scăzut de ribozomi, nu au compoziţii chimice
specifice.
Prezintă adezivitate pe substrat:
– când vin în contact se recunosc, aderă şi formează ţesuturi sau organe.
Legăturile intercelulare:
– se realiza prin joncţiuni gap, cu un diametrul mai mic decât în cazul
celulelor diferenţiate; aceste joncţiuni se reconfigurează într-un ritm
rapid
Capacitate de diviziune:
– foarte mare, ceea ce permite unui număr redus de molecule inductoare
care acţionează iniţial asupra unui număr foarte mic de celule să
genereze un număr mare de celule.
Prezintă inhibiţie de contact, ca şi în cazul celulelor diferenţiate.
15
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 16
ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR

Viaţa celulei:
– funcţionare normală;
– îmbătrânire;
– moarte.
Procesele îmbătrânirii şi morţii celulare este
explicate prin mai multe teorii, grupate în două
categorii:
– Teoria erorilor
– Teoria morţii programate

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 17


ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR
TEORIA ERORILOR
Teoria uzurii şi distrugerii celulelor: toate celulele
au un termen de folosinţă, după care structurile
componente se uzează, ducând la îmbătrânire şi
moarte
Rata metabolică: funcţionarea la parametri normali
implică o rată metabolică corespunzătoare, susţinută
de un consum variabil de oxigen (cu cât consumul de
oxigen este mai mare, cu atât mai repede va interveni
uzura şi moartea celulei).

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 18


ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR
TEORIA ERORILOR
Acumularea în celulă a radicalilor liberi: ionii
superoxid şi alţi radicali liberi produc modificări
ireversibile, ce rezultă în încetinirea activităţii celulare
sau slaba funcţionare a acesteia.
Acumularea în celulă a unor proteine anormale
datorită sintezei defectuoase; cauzele acestor acumulări
sunt mutaţii ale AND-ului nuclear şi mitocondrial.
Efectul mutagen al virusurilor; pe timpul vieţii, celulele
gazdă încorporează în genom fragmente din AND-ul
viral, aceste modificări ducând progresiv la senescenţă.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 19


ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR

TEORIA MORŢII PROGRAMATE


Programarea longevităţii: existenţa unor cene care
pot fi activate sau supresate cu scopul de a induce
senescenţa, atunci când în celulă apar deficite induse de
vârstă.
Teoria endocrină: lipsa sintezei unor hormoni este
strâns legată de senescenţă
Teoria imunologică: sistemul imun este programat să
aibă o reactivitate în scădere progresivă, aspect ce va
duce la creşterea vulnerabilităţii celulelor faţă de
atacurile bacteriene şi cele virale (cele din urmă sunt
responsabile pentru producerea mutaţiilor)

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 20


MOARTEA CELULARĂ

Necroza
Apoptoza
Oncoza
Necroptoza

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 21


MOARTEA CELULARĂ

Necroza celulară
– proces prin care se produce moartea celulelor, ca
urmare a intervenţiei unor factori externi (bacterii,
virusuri, toxine, etc.)
– agenţii inductori acţionează asupra unor receptori
de membrană care au ca prim efect alterarea
membranei celulare, urmată de cea a organitelor
– activitatea metabolică este oprită
– celulele moarte declanşează reacţie inflamatorie,
fiind îndepărtate prin fagocitoză

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 22


MOARTEA CELULARĂ

Necroza celulară:
– tumefierea citoplasmei (vezicule intracitoplasmice,
citoplasma clară)
– dilatarea până la balonizare a mitocondriilor, RE şi
a complexului Golgi.
– cromatina nucleară formează agregate grosiere
– ribozomii diminuă numeric pană la dispariţie
– ruptura membranei citoplasmice
– deversarea conţinutului celular în spaţiul
interstiţial
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 23
Mitocondrii
tumefiate (celule
necrozate)

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 24


RE tumefiat (celule necrozate) Nucleu cu cromatina
aglomerată (necroză)

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 25


Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 26
MOARTEA CELULARĂ

Apoptoza (moartea celulară programată):


– proces care este coordonat prin intermediul unui set de
gene, responsabile pentru sinteza unor proteine
denumite caspaze (enzime implicate în distrugerea
proteinelor).
– procesul presupune: scăderea volumului celular,
condensarea cromatinei, fragmentarea nucleului
– fragmentarea celulei în structuri mai mici, delimitate
de membrană celulară intactă care încorporează
fragmente de nucleu, organite celulare, citoplasmă –
corpi apoptotici.
– corpii apoptotici sunt fagocitaţi de celulele învecinate.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 27


Apoptoză în stadiul incipient

28
Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară
MOARTEA CELULARĂ

Necroptoza:
– necroza celulară programată, este un mecanism de
apărare al celulelor, întâlnit mai ales în cazul
infecţiilor virale.
– procesul este mediat imunologic, avand ca ţintă
declanşarea necrozei , atunci când apoptoza nu este
o cale preferabilă de moarte celulară.

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 29


MOARTEA CELULARĂ

Oncoza:
– formă de moarte celulară, determinată de ischemie,
manifestată ca tumefierea tuturor componentelor
celulare (oncos - umflat)
– considerată de multi un stadiu incipient al necrozei
celulare, finalizată prin topirea nucleului
(carioliza)

Emilia Ciobotaru_Diferenţierea celulară 30